Florina Parjolvorbesc despre o nevoie insaiabil de real, de autenticitate, dar i de o narcisic etalare de sine, cernd n permanen empatizarea cu intimitatea expus n aceast serie de aventuri n jurul camerei.Poate c, sub viteza faptelor povestite (ca ntr-un film) sau, dincolo de urgena scriiturii violente, fracturate, deestetizate, ele ascund gesturi fireti, cum ar fi cutarea identitii, a cuceririi libertii individuale ntr-o lume tot mai atomizat, mai indiferentrepudiaz esteticul sau i minimalizeaz importana, n favoarea unor elemente exterioare cum ar fi succesul la public, lizibilitatea, toate condimentele literaturii de consum, vecintatea cu reportajul sau cu reality-show-ul, receptarea strict simulat, n timp real .a. Textele tinerilor doumiiti selectate bifeaz aceste cerine frivole i au fost primite cu entuziasm de un public pregtit, n sfrit, s accepte desacralizarea literaturiiProdus al societii urbane, tehnicizate, violent individualiste, pe fondul unei accelerate masificri, autoficiunea reprezint cntecul de lebd al venerabilului gen autobiografic, anunnd, n subsidiar, o criz a comunicrii(p.123)Iar autobiografia este, s ne amintim, conform celor enunate de Philippe Lejeune nPactul autobiograficdin 1975,,o povestire retrospectiv n proz pe care o persoan real o face propriei sale viei, punnd accentul pe viaa individual, n special pe istoria personalitii sale.n lunga istorie a literaturii europene, actul de a scrie despre sine a fost asimilat cu suprema comoditate creatoare, un gest aproape ruinos, o impoten imaginativ. Practic, a scrie despre sine pare mult mai la ndemn dect a plsmui o lume ficional. Dar n secolul nostru, scrierea egotic trebuie privit altfel, nuanat, ct vreme asistm la alterarea relaiilor sociale mutate n cibernetic i de cnd multiplicarea identitii personale s-a instalat deja.