Autoeducare

“…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre. Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu… ” Parintele Nicolae Steinhardt

Secretul fericirii

Acum multi ani, a trait in India un intelept care se spune ca pazea intr-un cufar incantator un mare secret care l-a facut sa fie invingator in toate aspectele vietii sale si care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume. Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat sa-l jefuiasca pentru a-i lua cuaarul, dar totul a fost in zadar. Si cu cat incercau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, pentru ca

invidia nu le dadea pace. Asa au trecut anii si inteleptul era in fiecare zi mai fericit.Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus: “Domnule, la fel ca si tine, vreau si eu sa fiu foarte fericit. De ce nu ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi?” Inteleptul, vazand simplitatea si puritatea copilului, i-a zis: “Pe tine te voi invata secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent.” In realitate sunt doua cufere in care pastrez secretul pentru a fi fericit si acestea sunt: mintea mea si inima mea si marele secret nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci de-a lungul vietii.Primul pas este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa-i fii recunoscator pentru toate lucrurile pe care le ai si pentru toate lucrurile care ti se intampla.Al doilea pas este sa te iubesti pe tine insuti si in fiecare zi, cand te trezesti si inainte sa adormi, trebuie sa spui: „Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.”Acest pas se cheama autostima ridicata.Al treilea pas este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti iubitor, exprima-ti iubirea; daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti invinge, atunci propune-ti scopuri in viata si lupta pentru ele pana cand le vei obtine.Acest pas se cheama motivare.Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei dobandi pe a ta.Al cincilea pas este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui; acest sentiment nu te va lasa sa fii fericit; trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu… iarta si uita!Stiu ca e greu, dar nu imposibil.Al saselea pas este sa nu iei lucrurile care nu-ti apartin, aminteste-ti ca, potrivit legilor nescrise ale naturii, maine vei pierde ceva de mai mare valoare.Al saptelea pas este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere; toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite.Si ultimul pas: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru partea lui buna si frumoasa; ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb; cand privesti pe cineva, descopera-i calitatile sale. Anthony de Mello

Reprogramarea schemelor de gandire pentru succes

1. ComportamentComportamentul inseamna actiunile noastre. In cele mai multe cazuri, daca faci ce trebuie, ai rezultate bune. Actiunile tale lucreaza pentru tine sau impotriva ta. De exemplu, daca nu iti place acasa, te vei comporta rau, neadecvat si cei de acasa vor observa si vor actiona pentru a-ti intari convingerea initiala,ca nu ai de ce sa iti placa acasa. In acest caz actiunile tale lucreaza pentru a-ti intari convingerea, insa de fapt impotriva fericirii tale. 2. SentimenteFiecare actiune pe care o facem este filtrata de sentimente. Facem ceea ce credem ca ne face sa ne simtim bine. Sentimentele legate de ceea ce vom face vor afecta modul in care facem acel lucru.Aceasta este o regula generala: sentimentele ne afecteaza actiunile, fie sentimente de placere, neplacere, frica, ezitate, indoiala, toate ne afecteaza. Daca sentimentele sunt placute, pozitive, atunci rezultatul actiunilor va fi unul bun.

Dar sentimentele noastre sunt create, controlate sau determinate de:3. AtitudineAtitudine- adica perspectiva din care vezi viata. Unii oameni par a avea o atitudine pozitiva innascuta. Unii oameni par a avea o atitudine negativa si pare sa la tune si fulgere in fiecare zi a vietii. Pentru realizari in viata este necesara o atitudine pozitiva. Si asta este demonstrabil pe testate. Atitudinea nu este un lucru intamplator, ea este creata, controlata de:4. CredinteCeea ce credem despre un lucru va determina atitudinea noastra fata de el. Nici nu este nevoie ca un lucru sa fie adevarat, trebuie doar sa credem in el. Dar, acum vine intrebarea de baza: de unde vin credintele noastre. Sau ne nastem oare cu ele?Nu. nici vorba. Ele sunt create de…5. ProgramareCredem ceea ce suntem programati sa credem. Deci :- programarea creeaza credinte- credintele creeaza atitudinea- atitudinea creeaza sentimenteleCum putem ajunge asadar la sentimente mai bune? Conform celor de mai sus, din aproape in aproape, lucrand la programare putem ajunge sa ne simtim mai bine.Dar cum poti rescrie programarea pe care o ai deja?Prin dialogul interior. Prin ceea ce iti spui tu tie insuti. In mintea ta. Acolo unde se naste totul. O parte din dialogul interior este in avantajul tau, atunci cand te sustii pe tine insuti si nu gandeste ca nu esti suficient de…sau cand te feliciti pentru alegerile facute. Dar sunt multe situatii cand te certi si te critici mai mult decat au facut-o vreodata cei din jur. Ce fel de conversatii negative avem cu noi insine? Conversatii este mult spus, adesea este doar un comentariu pe care il facem despre noi si pe care il credem. Deci, cam ce ne spunem? Cele mai grave sunt negatii despre noi insine, gen “eu nu pot sa…”, “eu niciodata nu am reusit sa…”, “as vrea sa…, dar nu pot”. Toate acestea ne fac sa ne indoim de noi insine si asta este ultimul lucru de care avem nevoie atunci cand noi ne propunem sa realizam ceva, indiferent la ce nivel. Aceste cuvinte par inocente si atat de familiare, incat nu ne dam seama de impactul imens pe care il au in realizarile sau nerealizarile noastre. Tot la categoria “negative” intra si afirmatiile “trebuie sa…”, “ar tebui sa…” . Nu par negative pentru ca nu contin o negatie. Aspectul negativ este implicit pentru se recunoaste o problema, dar nu se da o solutie. “Ar trebui sa slabesc” cel mai des implica o continuare de genul “dar nu pot “ decat una pozitiva gen “si o voi face”. Este neputinta versus implicare. Ai grija care este sensul vorbelor/gandurilor tale: te plangi in neputinta sau iei o hotarare care duce la rezolvare. “Trebuie sa..”, “ar trebui sa…”, “daca as reusi sa…” implica sentimente de vina, dezamagire si acceptarea unei situatii neplacute. Dialogul nostru interior poate functiona si in favoarea noastra atunci cand: “eu nu voi mai fuma niciodata”, “eu nu mai mananc mai mult decat ar trebui” , “nu ma mai enervez in trafic” apar in gandirea noastra. Chiar daca include o negatie, tonul este altul si sentimentele care insotesc cuvintele sunt altele. In plus, ajuta la iesirea din situatii negative: blocat in trafic daca simti ca te enervezi, dar gandesti “eu nu ma mai enervez in trafic”, asta va contribui la o stare mai buna si va rupe in timp conditionarea trafic-> stare de nervi. Rupe astfel vechile conditionari gen plictiseala-> fumat, esti jignit-> te razbuni, nu esti bagat in seama-> te superi. Schimba modul in care mintea gestioneaza situatiile neplacute, nu lua personal situatiile neplacute, ci schimba eticheta pe care o pui: nu esti admirat sau nici macar nu esti salutat, schimba gandul “eu sunt o persoana de nimic” cu “eu sunt la fel de minunat, fie ca sunt recunoscut de altii, fie ca nu”. Si astfel ajungem la cel mai frumos, eficient si constructiv dialog cu noi insine, in care “eu sunt…(completand cu orice atribut pozitiv doriti). Exemplu “eu sunt atragator”, “eu sunt la inaltime in fiecare situatie”, “eu sunt constructiv”.Astfel vechiul critic se schimba in prieten care te incurajeaza “ eu pot sa fac tot ce trebuie sa fac atunci cand trebuie sa o fac”. Orice problema consideri ca ai, orice defect, toate sunt create si intretinute de conversatii interioare

demoralizatoare. Poti sa-ti inchipui cum ar fi viata ta daca ti-ai repeta mereu “am incredere in mine”, “ma iubesc si ma respect in tot ceea ce fac”, “ma tratez ca pe cel mai bun prieten al meu”. Concret, cum se face deprogramarea? Se sterg cumva vechile ganduri/credinte/obiceiuri? Nu este suficient. Ele trebuie inlocuite cu altele noi, corecte si folositoare, care, prin repetitie vor functiona in locul celor vechi. Asadar, inlocuieste vechiu cu noul pentru a te putea schimba. Precizare necesara: dialogul interior inseamna TOT ceea ce gandesti despre tine si ce se intampla in jurul tau. Adesea cele percepute ca probleme nu sunt probleme in realitate, cel putin nu pentru toti. Reformuleaza modul in care le interpretezi, considare-le eventual lucruri inerente, nu pozitive sau negative, pentru ca adesea nu ne putem minti ca ce este rau este de fapt bun. Convorbirea cu tine in directia de a-ti indeplini planul pe care ti l-ai propus are efecte indiferent de pregatirea ta profesionala, de problemele pe care le ai si ce iti doresti sa realizezi. Cum ar putea suna noul tau model de convorbire interioara: “Deja te descuci minunat si esti abia la inceput. Iei deciziile cele mai bune si meriti sa ajungi unde vrei.”Atentie: atunci stabilesti ca vrei ceva trebuie sa te si simti capabil sa il realizezi. Iti propui sa castigi mai mult, trebuie sa te vezi in stare de asta. Nu te gandi cum sa castigi bani inainte de a te crede capabil sa o faci. Incepe cu programarea si restul va urma de la sine. Atunci cand ai deja programat un set de credinta in acord cu abundenta. Creeaza-ti un dialog interior care sa iti confirme permanent ca esti pe drumul bun catre ceea ce iti doresti. Astfel vei avea programarea corecta si iti vei crea credintele folositoare. Credintele te vor ajuta in adoptarea atitudinii corecte si astfel vei avea sentimentele bune si, in consecinta, comportamentul de succes.

Ce sa-ti spui cand vorbesti cu tine – Shad Helmstetter

Te-ai intrebat vreodata de ce lucrurile nu se petrec asa? De ce pentru unii e muma si pentru unii ciuma? Avem noi totusi control asupra vietii? Si daca da, atunci de ce nu avem ce ne dorim? Ce ne impiedica? Sunt multe carti care ne ofera raspunsul. Chiar mai multe raspunsuri. Potrivit lor, cu noi toti care le citim ar trebui sa devenim cele mai de succes persoane. Si daca sunt atatea cai spre succes, atat de detaliat descrise si impartite in carti, atunci de ce multi dintre cei care le citesc nu zbat in neputinta? Am ascultat cu totii discursuri motivationale si ne-am simtit plini de avant doar pentru niste zeci de minute, ca apoi sa ne treaca. Problema nu era cu discursul. Sunt multe carti cu idei care ar trebui sa functioneze si ar putea sa functioneze, insa problema este la noi, la programarea negativa pe care o avem deja. Despre programarea negativa trateaza Shad Helmstetter in “Ce sa-ti spui cand vorbesti cu tine”. Cartea nu a aparut in limba romana, eu am extras ce mi s-a parut important sa transmit mai departe. Dar de unde provine programarea negativa? In mare parte din discursurile pe care ni le-au tinut parintii. Din incurajarile si dojenirile lor. Vocea pe care copiii o aud in minte este adesea vocea parintilor din copilarie. Amintiti-va de cate ori in viata (mai ales in copilarie) v-au spus parintii ca puteti face ceva. Si de cate ori v-au spus ca nu puteti face ceva? De mult mai multe ori ni s-au spus :nu-uri” decat “da-uri”. Partea ciudata este ca aceasta programare negativa venita de la parinti si apropiati nu a fost cu intentii rele. Dimpotriva, cu scop de a ne proteja adesea. Cu fiecare cuvant care ni s-a spus, cu fiecare an care a trecut programarea noastra s-a intarit. Mai ales ca repetia este in sine un argument convingator. Asa ni s-au creat credintele. Si noi am devenit conform cu credintele noastre. Ne place sa credem ca avem liber arbitru, insa toate, dar TOATE actiunile noastre sunt conforme cu credintele noastre. In afara situatiilor in care actionam cu pistolul la tampla, dar acestea sunt foarte putine in viata normala. Si care ar fi solutia? Reprogramarea. Reprogramarea mentala cu o noua imagine, una de succes. Nimic din toate filosofiile de succes, gen “cum sa faci mai multi bani”, “cum sa fii fericit”, “cum sa ai relatii mai bune cu partenerul”, “cum sa iti gasesti un partener”, deci nimic nu functioneaza pana cand nu faci schimbarea in interior, pentru a schimba si exteriorul. Pentru ca ceea ce ai, sau mai bine zis, ceea ce nu ai sunt o consecinta a ceea ce ai scris in mintea ta. Ce ne spune literatura motivationala de specialitate:1. Crezi in tine!2. Seteaza-ti prioritatile!

3. Fii responsabil pentru ceea ce faci!4. Creeaza-ti viitorul!5. Concentreaza-te pe ceea ce iti doresti!6. Invata sa vizualizezi rezultatul actiunilor tale!7. Nu lasa pe nimeni sa te controleze!8. Fii creativ!9. Gandeste la scara mare!10. Controleaza-ti stresul!11. Fii agresiv, dar asertiv!12. Gandeste pozitiv!13. Banii sunt buni si vor veni spre tine!14. Fii puternic, dar arata afectiune celor din jur! Toate aceste si multe altele au fost incluse in tone de materiale si nu maculatura, ci carti vandute si citite de multi oameni. O fi crescut cu mult procentul oamenilor fericiti si de succes dupa asimilarea lor? Oare? Pentru ca, fara a fi citit nimic sunt multi care pur si simplu gasesc calea spre succes. De ce? Pentru ca totul porneste din minte. In ambele cazuri, de la programare, adica de la setul de directiuni, reguli si comenzi inregistrate de la varsta 0 pana in momentul actual care ne dicteaza propria atitudine si comportamentul. Cum ne putem da seama care sunt principiile si regulile care alcatuiesc programul dupa care functionam? Mai mult decat simplu: dupa dialogul/monologul interior. Acolo se afla adevarul. Sunt acele ganduri care ne trec prin minte, de multe ori neobservate sau mult prea binecunoscute pentru a le mai baga in seama. Pentru inceput este mai greu sa iti dai seama de negativitatea propriului discurs interior, dar fii atent la apropiati in ce fel vorbesc despre ei si despre ce li se intampla. Vei vedea cat de des se discrediteaza, se critica, se acuza si sunt nemultumiti de ceea ce au facut. Fii atent apoi si la tine: de cate ori pe zi iti lauzi reusitele (fie ele cat de mici) si de cate ori iti critici greselile (fie ele cat de mici). Majoritatea lucrurilor pe care le spui despre tine le repeti de multe ori si ele devin astfel credinte care iti ghideaza viata. Tot ce spui despre tine insuti devine directiva pentru mintea subconstienta, asa ca ai grja ca de fiecare data cand spui ceva rau despre tine, tu iti directionezi singur viata intr-o directie in care nu sunt sigur ca vrei sa mergi. Iata cateva exemple clasice de convorbiri interioare negative:1. Nu am memoria numelor.2. Asta va fi una dintre zilele cu ghinion.3. N-are niciun rost!4. Sunt asa de nepriceput!5. Pur si simplu nu am imaginatie.6. Nu am niciodata suficienti bani.7. Intotdeauna ma enerveaza chestiile astea.8. Pur si simplu eu nu am noroc.9. Nu sunt un vanzator innascut.10. Imi urasc munca! Multi dintre noi ne programam si reprogramam zilnic cu aceste idei, care, prin repetare si convingere la rostire sau gandire, devin credinte care ne hotarasc viata. Si cine ajuta nemijlocit la crearea programelor: in primul rand parintii, adica acei oameni in cuvantul carora avem cea mai mare incredere. Chiar si cei mai iubitori parinti au zis copiilor lor “nu esti suficient de atent”, “niciodata nu te incadrezi in timp” sau cate si mai cate afirmatii, fara sa se gandeasca vreo clipa ca astfel contribuie la programarea negativa a copilului lor. Ei s-au considerat constructivi. Si, la randul lor au perpetuat felul in care au fost si ei tratati de parintii lor. Noi insa, putem sa rupem cercul. Noi putem ajunge sa intelegem ca ceea ce se petrece in interior se va materializa afara. Subconstientul este acea masina care nu doarme niciodata. El are grija mereu sa transmita mesajele catre lumea exterioara astfel incat sa indeplineasca ceea ce ti-ai propus: daca iti faci griji ca nu ai bani de

ajuns, asta se va intampla sau cel putin asa vei simti tu (pe principiul nu conteaza cum e realitatea, ci cum o interpretezi tu).

Omul este programat sa-si doreasca a fi dorit

Iubirea ca terapie- Osho: Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc. In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare: ”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.” Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea. Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil. La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv. Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã. Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã. Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire. Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos. Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã. Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. IUBIREA se spune ca ar creste fata in fata. Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz). Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã. De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt. Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la

urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.Wilhelm Reich a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, este un revoluţionar. Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat. Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret. Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos. De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“ Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa mai departe – este greşitã. Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare. Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic. Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare. Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente. Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

Decalogul Parintelui Savatie Bastovoi

1. Să nu uiţi că trebuie să moriCând aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.2. Să nu uiţi că trebuie să iubeştiCel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în darAm înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus

la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.4. Să nu crezi răulDe câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.5. Să nu te crezi pierdutEu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.6. Să nu te crezi sfântSfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.7. Să nu te pui chezaşDe câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.8. Să nu te răzbuni de două oriRăzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.9. Să nu învingi cu orice preţOamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.

10. Să nu râzi de ruşinea nimănuiCând eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.

Cele patru legaminte

Este cea mai cunoscuta carte a lui Don Miguel Ruiz, om de spirit mexican. “Cele patru legaminte” reprezinta de fapt instrumente ce te pregatesc sa iti gasesti calea catre tine insuti, sa iti pastrezi integritatea, iubirea de sine si pacea interioara. Invataturile sale provin din intelepciunea toltecilor, popor care a trait in partea de sud a Mexicului, “popor de femei si barbati ai intelepciunii”. Maestrii lor au fost nevoiti sa ascunda intelepciunea din cauza cuceririi europene, pentru a nu fi folosita in scopuri personale, egoiste de acestia. Cunoasterea tolteca pe care o raspandeste provine din aceeasi unitate esentiala a adevarului ca si celelalte traditii sacre ezoterice de pe glob. Ea nu reprezinta o religie, dar este un mod corect de viata si o cale de a ajunge la fericire si iubire .- Totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu.- “Sunt o oglinda fumurie, deoarece ma vad pe mine in fiecare dintre noi, dar noi nu ne recunoastem unul pe celalalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda esti tu, Visatorule”.- Atentia este capacitatea noastra de discriminare prin care ne focalizam numai asupra lucrurilor pe care dorim sa le percepem. Pe cand eram copii, adultii din jurul nostru ne-au captat atentia si ne-au inoculat in minte informatii, prin repetitie. Acesta este modul in care invatam tot ce stim.- Ca si copii, nu am avut ocazia sa ne alegem credintele, dar am fost de acord cu informatiile care ne-au fost transmise de visul planetar prin intermediul altor oameni. Singura modalitate de a inmagazina informatiile este acceptarea lor . Visul exterior ne poate capta atentia, dar daca nu suntem de acord cu el, nu vom inmagazina informatia. Suntem de acord cu el inseamna ca credem in el. A avea credinta, acesta este modul in care invata copiii. Zi de zi, acasa, la scoala, prin televiziune, ei invata visul exterior, cum trebuie sa se poarte.- Ei invata precum sunt domesticite animalele: sunt pedepsiti si recompensati. Astfel el invata frica. Astfel invata ca trebuie sa se comporte conform cerintelor pentru a fi apreciati- deci pentru a se simti bine si daca nu se supun, vor fi pedepsiti- deci se vor simti rau, exclusi. Omul invata sa faca tot posibilul pentru a fi cat mai mult in zona apecierii si a evita suferinta. Asa invata el sa isi ascunda adevarata fata si sa pozeze in omul perfect care se asteapta altii sa fie, doar pentru a se simti bine intre membrii societatii. Asa incepem sa pretindem ca suntem cine nu suntem, doar pentru a fi suficient de buni pentru cei din jur, pentru mama si tata, profesori, biserica, sefi. Apare frica de a nu fi respins si de a nu fi suficient de bun.- Sistemul functioneaza atat de bine incat la un moment dat nu mai e nevoie de parinti, profesori, preoti, sefi sa ne spuna ce trebuie sa facem si cum sa fim, ci devenim proprii nostri dresori si ne impunem singuri cenzura. Asa ajungem sa ne pedepsim pe noi, sa nu ne simtim demni de ceva mai bun. Ne dezvoltam un Judecator interior.- Judecatorul este cel care ne stabileste cat succes vom avea in functie de cat consideram ca meritam. Judecatorul da pedepse de fiecare data cand gresim, insa ce te faci cand trebuie sa platesti de mai multe ori pentru aceeasi greseala. Pentru ca avem o memorie puternica. La fel facem si cu cei din jur, ii punem sa plateasca pentru aceeasi greseala reamintindu-le ca au gresit.- Simtim nevoia sa stim ca noi avem dreptate si ceilalti gresesc. Suntem supusi credintelor noastre si ele ne duc la suferinta. Traim intr-o mare iluzie, iluzia ca “eu sunt”. De aceea nu suntem liberi si suferim: traim in functie de viziunea celor din jur, traim pentru ca ei sa ne aprobe si sa ne placa.

Primul legamant: Fii impecabil in tot ceea ce spui. Pornim de la cuvinte, cuvantul este puterea prin care noi cream. Intentia noastra se manifesta prin cuvant. Este o putere pe care o avem, care poate construi sau distruge. El poate elibera sau inlantui. Cu ceva ani in urma un om din Germania a manipulat prin puterea cuvantului unul dintre cele mai inteligente popoare. A activat frica oamenilor doar prin puterea cuvantului. Constientizand forta cuvantului se poate intelege ce putere se poate manifesta prin cuvantul nostru. Dar ce inseamna “impecabilitate”? Este “fara de pacat”. Un pacat este orice faci impotriva ta. Pacatul incepe cu respingerea propriei persoane. Autorespingerea este cel mai mare pacat pe care il poti face. “Daca te vad pe strada si iti spun ca esti prost, acest lucru poate aparea ca o folosire gresita a cuvantului impotriva ta. Dar, de fapt, eu folosesc cuvantul impotriva mea, deoarece tu ma vei uri pentru aceasta, iar ura ta nu este buna pentru mine. Trimitandu-ti otrava mea emotionala, eu ma otravesc pe mine.” Atunci cand devii impecabil in ceea ce spui, mintea ta nu mai este un sol fertil pentru ideile negative. Iubirea de sine si bunastarea interioara sunt direct proportionale cu calitatea si integritatea cuvantului nostru. Atunci cand esti impecabil in ceea ce spui, te simti bine; te vei simti fericit si impacat. Legamantul al doilea: Nu lua nimic personal. Folosind un exemplu anterior, daca eu vad pe cineva pe strada, si ii spun: “Esti un prost” fara sa-l cunosc, asta nu inseamna ca este ceva in neregula cu el, ci cu mine. Daca el va lua cuvintele mele in serios, atunci probabil ca el va credere ca este intr-adevar un prost. Noi nu ne-am implica personal daca nu am crede ceeea ce ni se spune. Imediat ce am fost de acord cu ce ni se spune, otrava se raspandeste in interiorul tau. Motivul: importanta de sine. Importanta de sine sau faptul ca luam lucrurile personal. Eu, eu si iar eu. Astfel, daca se supara cineva pe noi, stim ca acel lucru il priveste. Eu sunt pretextul pentru ca el sa se enerveze. Si el se enerveaza deoarece ii este frica, deoarece se confrunta cu frica. Altfel nu ar avea de ce sa se enerveze pe mine. Orice ar face oamenii, orice ar spune, sa nu luati aceste lucruri personal. Daca ei va spun ca sunteti minunat, ei nu fac acest lucru din cauza dumneavoastra, ci numai pentru a va face placere. Tu stii, ca esti minunat oricum. Al treilea legamant: Sa nu faci presupuneri inutile. Asta pentru ca avem cu totii tendinta de a face presupuneri asupra oricarui lucru. Problema este ca ajungem sa le si credem. Vesnicele scenarii pe care le cream nu inseamna decat probleme imaginare, otrava emotionala. Folosindu-ne de prezumtii, ne putem crea un intreg scenariu, o intreaga fantezie. Apoi, dorim cu adevarat sa credem acea fantezie si sa o facem sa devina realitate. Si astfel un intreg vis incepe sa se formeze: “O, persoana respectiva ma simpatizeaza” . In mintea noastra incepe o intreaga fantezie: poate chiar ne vom casatori cu acea persoana. Dar totul este doar fantezia noastra. In relatiile de cuplu, prezumtiile nu pot aduce decat probleme: presupunem ca partenerii de cuplu stiu deja la ce ne gandim si nu mai trebuie sa le spunem. Atunci cand ne casatorim presupunem ca partenerul vede casatoria, viata in acelasi fel pentru ca apoi sa ne dam seama ca nu este asa. Mintea opereaza in mod ciudat: noi simtim nevoia sa justificam totul, sa explicam si sa intelegem totul pentru a ne simti in siguranta. Si cum justificam? Facem presupuneri. Aceasta este o obisnuinta a noastra care trebuie mai intai constientizata. Abia atunci cand te descoperi fabuland si incepand sa crezi ceea ce iti imaginezi poti face schimbarea in abordare.Al patrulea legamant: Fa intotdeauna tot ce iti sta in putinta (actioneaza impecabil). Indiferent de circumstante, fa tot ce poti pentru a fi bine. Atunci cand esti obisnuit sa actionezi cu maxima eficienta, esti predispus catre actiune, pentru simplu motiv ca iubesti actiunea, nu pentru ca astepti o recompensa. Modul gresit, dar frecvent de a actiona este de a astepta o recompensa pentru ce am facut. Nici nu dam randamentul maxim si mai si riscam sa fim dezamagiti. Sa mergi la serviciu doar gandindu-te la ziua de salariu sau la week-end sau la laudele sefului inseamna o evitate a actiunii, inseamna a nu trai in prezent ci cu privirea in viitor.

Daca pastrezi aceste patru legaminte, iadul dispare. Este imposibil sa mai traiesti in iad. Daca esti impecabil in ceea ce spui. Daca nu iei nimic personal. Daca nu faci presupuneri inutile. Daca iti dai intotdeauna osteneala sa faci tot ce iti sta in puteri.

atunci vei avea o viata frumoasa. Iti vei putea controla viata.

Respectarea acestor patru legaminte va poate transforma viata. Este nevoie insa de vointa pentru a le respecta pentru ca cei din jur vor deveni obstacole,

atata vreme cat isi traiesc viata dupa alte principii. Va fi mai greu la inceput. Veti cadea, dar ridicati-va. Nu va judecati pentru greseli ci aveti incredere in voi. Acolo unde este vointa, este o cale.

Umbra este un un termen introdus in psihologie de CG Jung, care desemneaza acea latura din noi insine care se afla in subconstientul nostru personal. Umbra este tot ceea ce ne rusineaza, tot ceea ce dorim sa ascundem, toate dorintele si emotiile care nu se incadreaza in idealul nostru de personalitate. Umbra este inevitabila, asa ca nu ne putem ascunde de ea mereu, ci va iesi la suprafata oricum. Ea este demonul cu care fiecare lupta, in tacere, pe ascuns, cel care acum va face sa dati ochii peste cap cand cititi aceste randuri. Umbra este persoana care ai prefera sa nu fii. Ea incepe odata cu crearea Ego-ului si va creste pe parcusul vietii odata cu el. Ea este “sacul pe care il taram in spatele nostru. Pana la 20 de ani ne petrecem viata hotarandu-ne ce parti din noi sa punem in acel sac, iar apoi, restul vietii ni-l petrecem incercand sa la scoatem de acolo”- Robert Bly. Lucrul cu umbra este cheia spre libertate, este ceea ce da drumul strangerii de inima pe care o ai atunci cand iti spui ca totul va fi bine, dar simti cumva ca nu e asa. Umbra este tot ceea ce incercam sa ascundem si este o parte din noi, insa aceea parte vrea sa iasa la suprafata, ceea ce usureaza lucrurile: ea trebuie doar constientizata si atunci inceteaza de a mai fi toxica. Ne nastem cu un sistem emotional sanatos, ne iubim pe noi insine si nu ne ascundem adevarata fata pentru ca nu avem inca tendinta de a parea ca suntem mai mult decat suntem. Suntem cine suntem si ne este de ajuns. Apoi invatam de la cei mai mari ca trebuie sa fim altfel decat suntem pentru a fi acceptati in societate si chiar si in familie. In functie de mediul sau de viata si experientele sale, fiecare isi va forma propria conceptie despre ce e bine, ce e rau, despre permis si nepermis, despre comportament care aduce aprecierea celor din jur sau respingere din partea lor. Iar aceasta conformare va aduce multa durere si frustrari pentru ca omul va uita de el insusi tot incercand sa se conformeze judecatii celorlalti. Toate invataturile si toti inteleptii spun sa ne iubim asa cum suntem, sa respectam tot Ceea ce Suntem, pentru ca am fost creati perfecti, deci demni de respectul toturor fara a mai incerca din start.Jung spunea “Prefer sa fiu intreg, decat bun”. Si multi dintre noi am lasat, am negat Sinele nostru si am incercat sa fim “buni”, doar ca fiecare din jur ne cerea un alt fel de comportament pentru a ne considera “buni”. Pentru a descoperi tot potentialul nostru trebuie sa facem lumina in noi, sa facem loc de iubire si acceptare. Pentru asta trebuie sa coboram in intuneric si sa il “rezolvam” cu lumina. Cand ne inhibam un sentiment sau un impuls, ne inhibam de asemenea, opusul lui. Daca ne negam uratenia, ne micsoram frumusetea. Daca ne negam frica, ne minimalizam curajul. Daca ne negam lacomia, ne reducem, in acelasi timp, si generozitatea. Si ajungem iarasi la vorbele lui Jung, care prefera sa fie intreg, decat bun. Pentru ca ceea lucrurile cu care nu poti exista nu te lasa sa existi. De curand a plecat dintre noi Debbie Ford, o mare cautatoare in lumina si intuneric, care a ajutat multe suflete in calatoria lor. Cartea ei cea mai cunoscuta, “Partea intunecata a cautatorilor de lumina” mi-a ajuns in maini cu putin timp inainte de trecerea ei si iata ca acum i-a venit si ei timpul de a fi citita. Primul ei sfat in lucrul (atentie, lucrul, nu lupta!) cu umbra este iertarea noastra. Reformulat: sa incepem sa ne iertam pe noi insine. Sa incepem sa nu ne mai judecam. Bineinteles ca vor aparea ganduri acuzatoare la adresa noastra, critice si dezaprobatoare. Dar daca pentru fiecare gand critic gandim, alegem unul de apreciere si iubire pentru noi insine, atunci vom lucra pentru echilibrul nostru emotional. Rezultatul va fi incetarea suferintei interioare, atunci vom deveni intregi. Nu buni, ci intregi. Iertarea presupune ca acceptam defectele noastre, reale sau imaginare, slabiciunile. Acceptam frica noastra ca altii vor descoperi ca nu suntem perfecti, mai mult de atat, ca suntem rai si atat de departe de imaginea pe care incercam sa o afisam in lume. Dar de ce ne este frica mai exact? Ce ascundem? In aceasta carte, Debbie Ford ne da o mana de ajutor si ne arata cateva intrebari pe care ni le putem adresa pentru ascoate la lumina temeri vechi care nu ne lasa sa traim:1. De ce anume imi este cel mai teama?2. Ce aspecte din viata mea trebuie sa fie transformate?3. Ce vreau sa realizez raspunzand la aceste intrebari?

4. De ce anume din mine insumi imi este teama sa nu fie aflat de altcineva?5. Ce anume imi este cel mai teama ca voi afla despre mine insumi?6. Care este cea mai mare minciuna pe care mi-am spus-o mie insumi vreodata?7. Care este cea mai mare minciuna pe care am spus-o vreodata cuiva?8. Ce ar putea sa ma opreasca de la a actiona asa cum e necesar pentru a-mi transforma viata? Ce castiga cel care isi scoate la iveala umbra? Libertate! “Libertatea inseamna a fi in stare sa alegi cine si ce doresti sa fii, intr-un anumit moment din viata ta. Daca trebuie sa actionezi intr-un anumit mod, pentru a evita sa fii cineva care nu-ti place, ai picat in capcana. Ti-ai limitat libertatea si ti-ai furat intregimea. Nu poti sa fii liber, daca nu poti sa fii lenes. Nu poti sa fii liber, daca nu poti sa fii furios, atunci cand te deranjeaza ceva. Daca reactionezi la comportamentul cuiva facand exact invers, puneti intrebari. Daca esti in permanenta deranjat de un anumit grup de oameni, descopera unde te asemeni lor.” Descopera ce trasaturi ale lor te deranjeaza, mergi in fata oglinzii sau pur si simplu repeta-ti mental ”sunt egoist” sau “sunt lenes”, in functie de ce te deranjeaza la cei din jur. Repeta-ti trasatura care te deranjeaza pana cand simti ca nu mai are nicio importanta pentru tine. De exemplu, mie nu imi place deloc fosta “soacra”. Desi a iesit din viata mea, inca ma trec fiori reci cand ma gandesc la ea si nu mi-a facut prea multe, in afara de cateva critici si observatii de cate ori ma intalnea. Nu imi placea ca este posesiva cu fiul, critica, obsedata de ordine, nemultumita de cei care nu isi traiau viata conform obiceiurilor si principiilor ei. Daca ma deranjeaza atat de tare lucrurile astea la ea este pentru ca, pe undeva, le pot gasi si la mine. Nu sunt obsedata de curatenie, dar cred ca un om perfect ar trebui sa fie, nu sunt posesiva, dar mi-e teama sa nu devin, cateodata sunt autoritara desi stiu ca nu este bine si da, mi-ar placea ca cei din jur sa traiasca cum vreau eu. Asa ca mi-am repetat ca sunt posesiva, critica, obsedata de curatenie si toate cele care ma deranjeaza la ea. Si imi repet in continuare, pana cand felul in care este ea nu ma mai deranjeaza, ci devine ceva lipsit de incarcatura emotionala. Ea este ea, asa cum stie sa fie, iar eu imi acept aceste aspecte si nu mi le neg, dar aleg constient sa nu le manifest pentru ca stiu cum este sa fii in preajma cuiva care te trateaza asa. Din dusman, ea imi devine prietena, este cineva care ma ajuta sa imi inteleg anumite tendinte, fara sa-mi fie rusine de mine. Voi alege insa sa nu mi le manifest in ciuda potentialului pe care il au in mine. Pentru ca avem cu totii liber arbitru si constiinta de a ne controla comportamentul pe criteriul de a nu face rau celor din jur si nu pe criteriul de a te manifesta ca un om perfect. Nimeni nu este.

Schimba gandul rau cu gandul bun

Ce inseamna gand rau? De parca nu am sti cu totii? Este acel gand care te face sa simti o apasare in inima, un gol in stomac…Cand il aveti, il recunoasteti. Dureaza o secunda sa treca prin minte si sa te simti prost ore, zile, o viata…Da, asa e, o viata. “Daca as fi avut mai muri bani/trait in America/maritata cu Brad Pitt/Angelina Jolie as fost fericit/a. iata un gand care te poate insoti toata viata si intuneca toata viata. Ce-ar fi daca am putea sa neutralizam gandurile care ne ranesc? De controlat am vazut ca nu se poate, ele apar oricum (din subconstient), asa ca oamenii intelepti au gasit leac si impotriva lor: gandul bun. Deci, cu ce poti anula gandul rau? Cu gandul bun! Simplu. Logic. EFICIENT. Cel mai adanc si mai frumos sentiment este cel de iubire. Opusul lui este cel de frica. Gandurile negative au la baza frica. Asa ca hai sa facem un exercitiu: sa vedem ce ganduri negative posibile sunt si ce variante “pozitive” le putem gasi. Mai jos sunt cateva variante, insa fiecare cu gandurile lui, acestea sunt doar de exemplu, desi…dar le veti recunoaste voi pe cele care va trec si voua prin minte. Primul este gandul ce are la baza frica, iar atunci cand ne trece prin minte, il putem neutraliza alegand sa avem in minte un gand de liniste, incredere, iubire:1. “Ma tem ca o sa raman fara bani si o sa fiu sarac.2. Muncesc mult si sunt responsabil cand vine vorba de banii mei. Imi fac treaba mea si am incredere ca Dumnezeu isi face treaba Lui si are grija de mine.

1. Toate partidele bune sunt luate. Nu o sa am niciodata o relatie buna si o sa fiu singur tot restul vietii.2. Stiu ca minunatul meu partener/minunata mea partenera ma cauta la fel de mult cum il/o cat si

eu. Ma relaxez si am incredere in lumea spirituala, ca va actiona ca intermediar pentru a ne aduce impreuna, in mod firesc, la momentul potrivit si in locul potrivit.

1. Mai bine ma grabesc sa avansez in cariera.2. Sunt atent la intuitia mea si ii urmez indrumarile. Am incredere ca toate nevoile mele vor fi satisfacute.

1. Alti oameni interfereaza mereu cu planurile mele. Daca as putea sa fiu singur, totul ar fi altfel.2. Imi asum responsabilitatea pentru fiecare situatie din viata mea, iar acum decid sa atrag oameni pozitivi, care sa-mi fie de ajutor si sa-mi sprijine visele.

1. Ce ma fac daca o sa fiu concediat si n-o sa-mi pot plati facturile? Daca imi pierd casa sau masina?2. Astazi am grija cum se cuvine de mine si de responsabilitatile mele. Am incredere ca in toate zilele ce vor urma voi avea grija in acelasi fel.

1. Parca tot timpul mi se intampla lucruri rele. Trebuie sa fiu atent si sa prevad orice dezastru care se poate intampla.2. Imi iau precautiile necesare si vizualizez ca mi se intampla lucruri bune (stiu ca pot sa creez o situatie proasta daca ma concentrez pe ea).

1. Ma simt in nesiguranta ca si cum maine am sa pierd totul.2. Sunt in siguranta si stiu ca gandurile si eforturile mele sunt indreptate in directii pozitive. Indiferent ce se intampla, stiu ca pot sa ma descurc.” (Doreen Virtue)

In loc de concluzie: nu exista control asupra gandurilor, cel putin nu la nivelul acesta la care suntem noi, in general. Dar exista control asupra efectelor pe care le au acestea. Si efectul negativ pe care un gand rau il are poate fi facut benefic daca acel gand este urmat imediat de unul pozitiv, constructive, plin de incredere si iubire, ca in exemplele (orientative) de mai sus. Iar succesiunea aceasta de gand negative – gand pozitiv este o alegere constienta pe care o facem. Pentru ca:Urmareste-ti gandurile, ele devin cuvinte.

Urmareste-ti cuvintele, ele devin actiuni. Urmareste-ti actiunile, ele devin obiceiuri.

Urmareste-ti obiceiurile, ele devin caracter. Urmareste-ti caracterul, el devine destin.

(Lao Tsu)

Emotii - tot raul are si partea lui buna

Emotiile sunt sentimente foarte puternice ce deriva din ego si din absenta iubirii, pe care incearca sa o compenseze. Emotiile excita si perturba. Opusul lor este starea de calm, de pace interioara, de liniste. Fiind calma si senina, adevarata iubire nu reprezinta o emotie. Emotia este opusul pacii. Ea este un produs al egoului. De fapt, ea este chiar ego-ul in miscare. Emotia ne orbeste si distorsioneaza perceptia si eficienta procesului de gandire. Starea de libertate perfecta nu poate exista decat in afara emotiilor. Dar poti elimina, ocoli, ucide emotiile? Le poti reprima. Insa o emotie reprimata nu dispare, ci ajunge in partea subconstienta a mintii. Ea va continua sa ramana activa pana cand energia ei va fi recunoscuta, constientizata si apoi disipata. De ce nu este bine sa reprimam? Emotiile si gandurile reprimate duc la inhibitii si obsesii- bazele unui comportament gresit. Nu-ti reprima niciodata sentimentele. Chiar daca nu ti le satisfaci, nu le manifesti, dar nu le reprima. Constientizeaza-le si apoi elibereaza-te de ele. O dorinta din trecut ramane o dorinta in momentul prezent, dar subconstienta. In mod similar, o dorinta din prezent va ramane o dorinta si in viitor, de asemenea subconstienta. O reactie emotionala

este un raspuns automat determinat de un comportament din trecut. Ea are la baza un incident din trecut in care omul a simtit o stare de durere sufleteasca sau fizica. Ori de cate ori in prezent se petrece ceva care ii reaminteste omului de incidentul de altadata, acesta reactioneaza ca si cum acest incident s-ar repeta si incearca in mod inconstient sa evite durerea de odinioara. Deci, comportamentul sau prezent este conditionat de trecutul sau neavand nimic de a face cu situatia prezenta. Cu alte cuvinte este un comportament neeficient care nu ii poate furniza o stare de satisfactie. El conduce la nefericire din doua motive: o data pentru ca avem amintirea inconstienta a durerii si apoi este frustrarea generata de incapacitatea de a obtine rezultatul dorit prin actiunea prezenta. Comportamentul reactiv deriva din subjugare si nu este un comportament liber. Comportamentul liber deriva din examinarea obiectiva a circumstantelor prezente si nu este conditionat de incidentele din trecut. Atat timp cat reactionam emotional, noi devenim orbi in fata realitatii. Ajungem sa percepem lumea printr-un filtru personal. Comportamentul reactiv trebuie considerat o oportunitate de a creste din punct de vedere spiritual. Ori de cate ori ne reevaluam in comportament reactiv si renuntam la el, noi devenim tot mai liberi. Reactiile pot fi eliminate prin constientizarea cauzelor lor. Elimina orice comportament reactiv si elibereaza-te!

Controlul emotiilor

Este greu sa supraestimezi emotiile, atata vreme cat ele ne motiveaza viata: ne organizam vietile astfel incat sa maximizam emotiile pozitive si le minimizam pe cele negative. Nu reusim intotdeauna, dar asta incercam sa facem. Emotiile motiveaza toate alegerile pe care le facem. Emotiile sunt mai puternice decat ceea ce psihologii au numit instincte care ne guverneaza viata: foamea, sexul si dorinta de a trai. De cate ori refuzam sa mancam pentru ca nu ne place cum arata mancarea. Despre sex, la fel, se intampla sa nu ne placa cum arata sau ce ne face sa simtim o persoana. Concluzia este ca tot ce isi doresc oamenii este sa fie fericiti si in functie de ce inteleg despre fericire, actioneaza. Ceea ce ii ghideaza in actiune nu este numai constientul, atunci ar fi foarte usor si am cam fi cu totii fericiti. Dar ne mai ghideaza si subconstientul, iar acesta are ideile lui despre fericire, formate de-a lungul timpului, uneori din frageda copilarie si adesea nu mai sunt de actualitate daca ar fi sa fie confruntate cu ceea ce constientul, ratiunea noastra crede. Adeseori, pentru a ne proteja de durere, subconstientul ne impiedica sa ajungem in unele situatii pe care constientul le doreste. De aceea ne trezim adesea ca suntem sabotati in indeplinirea actiunilor: este doar subconstientul care ne fereste de acele lucruri pe care el le-a invatat a fi dureroase. In majoritatea timpului emotiile ne sunt de folos, alteori ne stanjenesc. Cum?- Fie simtim emotia potrivita, dar la o intensitate prea mare sau prea mica (de exemplu: grija este justificata, dar depinde in ce intensitate).- Fie simtim emotia potrivita, dar o manifestam nepotrivit (de exemplu: mania poate fi justificata, dar manifestand-o in tacere poate fi neproductiv).- Al treilea mod de manifestare al emotie: emotia nepotrivita (de exemplu frica atunci cand nu este cazul). De ce apar emotiile nepotrivite? Putem sterge un declansator emotional, de exemplu ca atunci cand cineva ne-o ia inainte la coada, sa nu ne enervam? Sau putem sa schimbam reactia noastra la acel declansator, sa micsoram mania, tratand cu umor sau intelegere acea situatie. Noi nu suntem sub imperiul emotiilor tot timpul. Emotiile vin si pleaca. Sunt momente in care nu simtim nicio emotie. Dar de ce simtim emotii atunci cand le simtim? Cel mai intalnit mod in care apar emotiile este cand ceva ne afecteaza starea de bine, cand ceva se produce sau urmeaza sa se produca. Emotiile au astfel scopul de a ne pregati sa ne confruntam cu evenimentele respective. Ele produc schimbari in creier care ne mobilizeaza, si actionam fara sa stim ca actionam. Astfel suntem capabili sa actionam suficient de repede. Emotiile sunt mai puternice decat gandurile noastre constiente. De aceea cateodata este bine sa stim cum sa controlam ceea ce ne produc emotiile. Atunci cand suntem cuprinsi de o emotie nepotrivita, nu suntem capabili sa gandim rational, nu putem accesa unele informatii pe cale le detinem, mai rau, interpretam realitatea in acord cu emotiile pe care le simtim, adica nepotrivit. Stim deja ca nu

conteaza cum este realitatea, ci modul in care o privim, iar emotiile negative nu ne ajuta deloc in acest sens. De aceea unii oameni apeleaza la ajutorul psihologilor, pentru ca si-ar dori sa nu mai fie emotionali, si-ar dori sa aiba control atunci cand au o reactie emotionala. Nu-si doreste nimeni insa sa isi inchida total emotiile. Pe langa faptul ca viata ar deveni mai stearsa, neinteresanta, asta ne-ar pune in pericol. Frica ne protejeaza uneori, ne face sa reactionam promt la pericole. Tristetea si disperarea ne fac sa primim ajutor de la altii. Chiar si mania – emotia pe care multi dintre noi ar vrea sa o elimine- ne este folositoare. Ea ii previne pe ceilalti, dar si pe noi ca ceva ne deranjeaza. Aceasta atentionare poate aduce o schimbare sau poate provoca la randul ei manie in randul altora. Mania ne motiveaza sa incercam sa schimbam lucruri in viata noastra sau in lume. Ce ne-am dori cu totii este nu sa eliminam emotiile, ci sa eliminam reactiile emotionale la anumiti declansatori. Se pare ca psihologia nu are solutii instantanee pentru a anula efectul declansatorilor emotionali. Conceptele filosofice buddhiste propun o solutie: acceptarea a ceea ce este. Acceptarea realitatii care ar putea ridica/naste emotii si acceptarea chiar a emotiilor care apar . Odata recunoscute si acceptate de mintea noastra, se schimba focusul de la situatia deranjanta emotional la urmarirea din afara a emotiei din interior. Apoi devine o chestiune de secunde ca emotia sa scada in intensitate. Cu cat repetam aceasta mai des, atunci declansatorul va fi legat de o emotie de mai mica intensitate si astfel va vreste increderea in noi ca putem sa raspundem echilibrat la emotii intense. Cu cat ne privim si observam mai des emotiile , cu atat suntem mai in acord cu noi insine, ajungem sa ne cunoastem si controlam reactiile mai bine. Paul Ekman, “Emotion revealed”

Cum sa eviti reprimarea emotiilor

“Cu fiecare respiratie ai doua alternative, fie te conectezi cu sufletul tau sau te lupti cu indoiala”. (Rumi) O alternativa mult mai naturala si sanatoasa pentru a ne trai altfel, mai calm emotiile, este de a respira. Nu sa te temperezi, sa iti vorbesti, doar sa respiri. Pentru a avea o comunicare mai buna, o viata sexuala mai buna, pentru a fi mai plin de viata, respira. Pare banal, dar exista o explicatie! In Psihologia somatica respiratia este considerata cheia pentru o viata traita cu adevarat. Cand respiri adanc esti prezent in acel moment. Respiratia ne ajuta sa simtim, sa savuram si sa ne conectam cu lumea din jur sau cu Sinele nostru autentic. Atunci cand lasi respiratia sa te “respire”, permiti expresiilor originale si spontane sa se nasca in tine. Noi ne “luptam cu indoiala” si atunci opunem rezistenta experientelor noi din cauza fricii ca nu le putem stapani. Fizic, atunci cand ne simtim amenintati intr-o situatie, ne tinem respiratia pentru a-i miscora intensitatea. Fii atent la ce se intampla in corpul tau in acele momente: observa cum ti se intareste diafragma i se incordeaza muschii umerilor. Acelasi lucru se intampla la nivel subtil, atunci cand opunem rezistenta sentimentelor inconfortabile. Reprimarea este mecanismul inconstient de aparare care blocheaza amintirile si sentimentele care credem ca ne fac rau. Apararea nu se face doar la nivel mental. Pentru a pastra sentimentele la nivel inconstient, implicam si partea fizica, le blocam si la acest nivel. Rezulta astfel tensiuni ale muschilor trapezului, mijlocul spatelui, oftezi mai des, respiri mai scurt, contractii la nivelul plexului solar si diafragmei. In medicina chineza aceasta are implicatii mai adanci si se numeste Stagnare a Chi-ului la nivelul ficatului. In Tao-ism fiecare organ are un suflet. Spiritul ficatului se numeste Hun. Hun este cel care inglobaza Instincul Vietii. Este sediu creativitatii, cresterii, imaginatiei si dorintei de a trai. Reprimandu-ti energia emtionala se micsoreaza conexiunea cu forta vietii. O respiratia superficiala inseamna mai putin contact cu Sinele. Ceea ce castigi pe termen scurt reprimand este un momentan sentiment al pacii si o reducere temporara a disconfortului emotional. Doar ca acestea nu vin fara un pret. Mai intai, daca nu le opunem rezistenta, emotiile vin si pleaca. De fapt, odata produse, emotiile nu dureaza in noi decat 90 de secunde. Atunci cand sunt reprimate, ele raman blocate si devin active-pe termen lung la un nivel mai scazut. Apoi, daca respiratia este cheia care ne permite sa experimentam lucruri uimitoare, respirand mai putin, mai superficial ne indeparteaza de maximul pe care il putem trai. Astfel stagnam in viata. Inca avem

momente in care vrem sa stergem durerile vietii. Insa atunci cand invatam sa le “tratam” cu o respiratie adanca si constienta, avem numai de castigat. Ramanem conectati cu noi insine. Atunci cand simtim cum emotiile cresc in noi (asta presupune sa fim constienti si sa nu le percepem ca fiind mai puternice decat sunt), deci cand simtim ca acestea apar…schimba focusul de pe ele pe respiratie. Respira adanc si ceea ce vei simti este efectul respiratiei, adica o stare de calm, liniste. Asta inseamna ca emotia a trecut, fara sa luptam cu ea, sa o invingem sau sa o ascundem. Data viitoare cand apare un stres in viata ta, verifica-ti corpul si respira adanc. Nu vorbi cu tine, nu eticheta starea, nu te abtine, doar respira fara a judeca. Vei vedea ca tensiunea dispare si in locul ei apare starea de liniste si pace. Cu fiecare respiratie a ta ai de ales: fie te lasi in seama Sinelui tau spontan si creativ, fie te lupti cu emotiile, creind tensiune. Pentru a afla divinitatea din noi, trebuie mai intai sa ne acceptam umanitatea. Emotiile sunt o marca a umanitatii si a le ocoli, acoperi sau nega ne face sa purtam un sac de “probleme” in spate. Modul cel mai natural de a trata emotiile poate fi observat la un copil: el se enerveaza, se bucura spontan si traieste din tot sufletul fiecare stare, dar nu judeca. Ce e de facut? Sa revenim la stadiul de copii, cand traiam fiecare emotie. Acum putem constientiza mai usor, dar putem si sa le lasam sa treaca mai usor, fara a le eticheta. Astfel nu le acumulam in noi. Astfel avem mai mult spatiu interior pentru a fi noi insine.

Emotiile si legea atractiei

Ce rol joaca emotiile in legea atractiei? Legea atractiei functioneaza atunci cand ne concentram mult pe un anumit gand. Puterea gandului tau nu trebuie subestimata: “Cele mai puternice convingeri ale ale tale erau candva simple ganduri.” Dar gandul nu poate actiona singur, el are o vibratie a sa, si este conditionat de emotie. “Pe masura ce dobandesti un aliniament mai puternic la un gand oarecare, incepi sa simti emotii care indica cresterea sau scaderea aliniamentului la propria Sursa. Daca obiectul atentiei tale este in aliniament cu ceea ce Sursa ta cunoaste a fi, vei simti armonie in ganduri sub forma gandurilor placute. Dar daca obiectul atentiei tale nu este in aliniament cu ceea ce Sursa ta cunoaste a fi, vei simti dezarmonie in ganduri, sub forma gandurilor neplacute.” Abraham vorbeste despre emotii ca fiind interpreti vibrationali sensibili care ne ajuta sa descifram actiunile si experientele noastre. Nu trebuie sa ne fie frica de emotiile noastre. In zilele noastre auzim multa lume vorbind despre emotii ca de ceva negativ, care trebuie controlat, invins. Ceea ce nu stie multa lume este ca emotiile sunt la fel de importante ca si cele 5 simturi. “Emotiile tale-simple-pure-sunt singurele care-ti vorbesc despre relatia ta cu Sursa.” Abraham ne asigura ca emotiile sunt indicatorii cei mai de incredere pe care-i avem pentru a verifica daca legea atractiei functioneaza. Trebuie sa acceptam fiecare emotie, ca pe un indicator, la fel cum trebuie sa acceptam faptul ca suntem o Fiinta puternica, cu forte nelimitate. Atunci cand suntem concentrati asupra lucrurilor cu care ne aflam in armonie vibrationala simti o bucurie absoluta. Iar atunci cand emiti ganduri contrare acestui adevar divin, simti sentimente opuse, de lipsa de putere si inrobire. Si astfel, de la bucurie cazi pe scala valorilor emotionale la neputinta. Asculta-ti emotiile pentru a verifica gradul de aliniere cu ceea ce tu esti de fapt. Natura ta adevarata este bucurie, iubire, dar, daca emotiile tale sunt negative, inseamna ca gandurile tale au fost concentrate pe lucruri, actiuni, negative care-ti dauneaza. Solutia nu este sa reprimi emotiile ci sa analizezi si sa depistezi ce a declansat aceste emotii si sa schimbi gandirea, apoi automat se vor schimba si emotiile, si implicit actiunile. “Precum sculptorii care exersand in timp invata sa modeleze lutul in creatiile specifice dorite, poti invata sa modelezi Energia Creatoare a lumii prin conectarea propriei minti. Si asemeni lor, care prin intermediul mainilor simt calea de creatie a viziunii proprii-vei folosi emotiile tale pentru a simti calea care duce la Starea de Bine.”

Schemele emotionale

De-a lungul timpului ne-am format anumite conceptii despre cum ar trebui sa fie viata, despre cum ar trebui sa se desfasoare lucrurile, iar cand acestea nu au functionat comform planurilor sau asteptarilor au intervenit emotii si sentimente. Curand aceste emotii aveau sa defineasca ceea ce pentru noi insemna esecul sau succesul, bucuria sau tristetea.In timp aceste emotii au declansat adevarate scheme comportamentale. Astfel ca un anumit gand, sau actiune poate declansa in mintea unui om o adevarata tornada emotionala. Uneori e deajuns un gest marunt pentru a strica un moment frumos, si asta nu din cauza gestului, ci din cauza schemei emotionale, care este precum un nor greu cenusiu ce intuneca un cer senin. In randurile ce urmeaza vom afla care sunt potentialele scheme ce ne intuneca gandirea, asa cum Tara-Bennet-Goleman le prezinta in cartea sa “Alchimia emotionala” Abandonul- o intamplare din trecutul nostru-precum divortul parintilor, sau moartea cuiva drag, poate schimba cursul vietii, prin implantarea unei scheme emotionale, adanc in subconstientul nostru. Aceasta schema ne poate mai tarziu impiedica sa ne bucuram de viata la maxim, si sa avem griji inutile, stres care poate ajunge pana la frica obsesiva de despartire sau pierdere. Asocierea sentimentelor negative din trecut, si suprapunere lor peste o situatie din prezent, printr-o prejudecata intunecata de emotii negative instinctive, ne pot face sa actionam in moduri nebanuite si inexplicabile. Putem recunoaste acest tipar daca simtim:-anxietate in fata unei schimbari, mutari (poate fi si de apartament, casa);-nemultumirea de a avea un parinte instabil, alcoolic sau pe care nu se poate conta, ori care este distant;-teama de a fi parasit; -atasament excesiv de familie sau prieteni;-nevoia constata de siguranta afectiva si de de reasigurare a sentimentelor partenerului fata de noi;-acceptarea unei relatii agresive din teama de a fi parasit;-teama de a se implica intr-o relatie de frica unui eventual esec si implicit abandon. Sentimentele trezite de o despartire temporara, intr-o persoana care are frica de abandon, le pot depasi pe acelea a unei persoane ce sufera o pierdere mult mai mare, dar care nu are aceasta schema emotionala. Depasirea acestei scheme se face realizand ca nu depindem complet de ceilalti pentru a avea securitate si multumire emotionala. O vindecare rapida poate avea loc o data ce acceptam sentimentele si le inlocuim cu cele pozitive. Privatiunea este schema in care ne simtim inlaturati, privati de iubirea celor din jur. Isi poate avea radacina in copilarie, in cazul in care nu am primit destula atentie din partea parintilor, aceasta cauzand acum auto victimizarea noastra. Avem aceasta schema daca recunoastem:-sentimentul de a nu fi intelesi, de a fi ignorati;-imposibilitatea de a vorbi despre sentimentele si nevoile noastre (considerand ca partenerul ar trebui sa ne cunoasca deja);-vulnerabilitate afectiva atunci cand vorbim despre noi;-distantarea intr-o relatie pentru a preveni o eventuala suferinta;-nevoia constanta de afectiune ca dovada a iubirii partenerului. Cea mai buna solutionare a acestei scheme este determinarea nevoilor noastre si exprimarea lor, inlaturarea fricii de a vorbi deschis despre sentimentele si fricile noastre ne poate ajuta sa avem relatii mai bune. Cei din jur nu ne pot citi gandurile, nu pot sti cand avem nevoie de anumite lucruri, noi proiectam probemele noastre din copilarie, peste o situatie prezenta, deformand-o de tot. Solutia este folosirea contemplatiei -a observarii atente ale gandurilor si actiunilor care declanseaza schema, a depistarii sursei ei, a acceptarii si iertarii. Subjugarea este o schema pe care o putem avea atunci cand am avut parinti severi, si am avut sentimente de frustrare din cauza unui control prea excesiv. Ne incadram aici daca recunoastem urmatoarele:-convingerea ca partenerul ne conduce intotdeauna;-nevoile si dorintele noastre nu sunt niciodata luate in considerare;-indecizia cauzata de faptul ca oricum ceilalti ne dicteaza totul;-dorinta de a face pe plac celorlati pentru a obtine aprobarea;

-evitarea relatiilor si a atasamentelor de teama de a fi dominat;-supunerea cu scopul de a-i multumi pe ceilalti, ignorand propriile nevoi. Aceste predispozitii isi au radacina tocmai in copilarie cand incercam sa ne multumim parintii pentru a fi laudati, recompensati, sau pur si simplu pentru a scapa de cearta. Un astfel de comportament a atras dupa sine reprimarea adevaratelor sentimente, ascunzand un tipar emotional dominat de manie si frustrare. O asemenea persoana poate aparea ca flexibila si toleranta, dar, de fapt, ea poate sa-si ascunda parerile si dorintele din nevoia de a fi acceptata. La un nivel mai profund aceste persoane sunt pline de nemultumiri pe care rareori le exprima in public. Totusi, ele se razbuna indirect, nerespecandu-i pe ceilalti, intarziind, amanand lucrurile pentru a-i agasa pe ceilalti. La fel ca si cealalta schema, contemplatia poate fi o solutie buna pentru depistarea schemei si inlaturarea ei. Neincrederea isi are sursa intr-o intamplare trecuta cu incarcatura emotionala negativa, posibil o dezamagire puternica care ne afecteaza increderea in ceilalti. Putem recunoaste schema:- suspiciune exagerata, convingerea ca nu poti avea incredere in ceilalti;-teama de tradare sau ca ceilalti vor profita de noi;-teama de apropiere si de comunicare;-cautarea motivelor ascunse chiar si atunci cand cineva face un gest frumos. Este o schema prin care persoana, care a suferit o dezamagire sau abuz, incearca sa se apere de eventualele pericole. Problema apare atunci, cand dintr-o suspiciune excesiva se deterioreaza si relatiile benefice, persoana in cauza riscand sa se izoleze complet. Cea mai buna solutie in aceasta schema este ajutorul dat de un terapeut specializat, daca nu, folosirea contemplatiei. Imposibilitatea de a fi iubit preconceptia celor ce detin aceasta schema este ca: “Nu sunt demn de iubit.” Autoarea o mai numeste si schema deficientei, din cauza ca persoana respectiva se considera lipsita de calitati. Aceasta schema poate aparea inca din copilarie, o data cu divortul parintilor, ori o data cu dezamagirea adusa de un partener, inselare, minciuna, si proiectarea acestor probleme asupra situatiei din prezent. De asemenea, aceasta schema poate fi sustinuta de nevoia constanta de a ne multumi parintii, luand note bune, intrand la facultatea unde vor, avand jobul si functia care sa-i faca mandri de noi. Cu alte cuvinte, incercarea de a obtine iubirea parintilor, a partenerului, sau acceptarea colegilor, facand actiunea care credem ca o sa-i multumeasca. Nereusirea in a-i multumi poate rezulta in dezamagire, si o stima proasta de sine. Schema deficientei este caracterizata de:-vulnerabilitate;-rusine, umilinta;-ascunderea sentimentului de inferioritate sub o atitudine aroganta;-incercarea disperata de a obtine acceptarea si recunoasterea (publica), cu orice pret;-frica de intimitate si apropiere din cauza riscului de a-si dezvalui slabiciunile;-atractia fata de oameni distanti;-tristete inexplicabila, mai ales cand sunteti singur,urmata de convingerea ca nimeni nu vrea sa fie impreuna cu dvs. Aceasta schema isi are solutia in invatarea sa avem incredere in ceilalti, sa ne acceptam asa cum suntem, si sa incepem sa credem ca putem fi placuti pentru noi insine. Este util sa facem o lista cu toate calitatile si realizarile, si toate lucrurile pentru care ne placem si ne apreciem. Trebuie sa invatam sa ne iubim, si sa nu ne invinuim pentru aceste scheme si emotii, trebuie sa le acceptam si sa ne analizam atent gandurile negative. Acestea pot denatura situatiile, chiar si atunci cand nu exista nici un motiv de ingrijorare. Schimband mentalitatea, in curand putem sa fim eliberati de tiparurile negative ale gandirii. Alchimia emotionala de Tara-Bennet-Goleman este o carte minunata care ne ofera multiple solutii la schemele gandirii, cum putem sa le recunoastem si sa le facem fata. Cartea ne ofera o multitudine de exemple, autoarea fiind terapeut, si solutii clare si simple de rezolvare a schemelor.Totusi, simpla lor constientizare este un pas important, intrucat contemplarea, surprinderea unei reactii automate poate opri o intreaga scena necontrolata, avand posibilitatea sa ne remodelam comportamentul, remodeland gandirea.

Cum iti implinesti dorintele

Orice lucru la care va puteti gandi este o notiune. Durerea este o notiune, suferinta este o notiune, bunastarea este o notiune, saracia este o notiune. Nimic din ceea ce exista nu se manifesta fara sa fi fost mai intai o notiune, o idee, un concept sau o forma de dorinta. Dar sursa gandului- ganditorul de dincolo de gand- nu este o notiune. Este fiinta pura, potentialitate pura. Ce face fiinta pentru a se manifesta in materie? Isi face o idee, o notiune, iar acea notiune localizeaza imediat campul tuturor posibilitatilor, intr-o forma sau alta a realitatii. Scripturile spun “La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul s-a facut trup si Cuvantul era cu Dumnezeu”. Acesta este mecanismul precis al materializarii. Fiinta este sursa gandului si de asemenea, este si locul de unde vine implinirea dorintelor. Ce sunt dorintele? Dorintele sunt potentialitate pura, care cauta sa se exprime. Dar implinirea dorintelor presupune ca mai intai sa Fim – iar apoi, simpla aparitie a notiunii in constienta va crea, spontan, realitatea. Aceasta este mecanica creatiei, in acest fel ia nastere universul. Universul este un camp de posibilitati, care interactioneaza cu sine insusi. Prin urmare, in fiecare dorinta este inclusa mecanica pentru realizarea ei. Conditiile sunt atentia si non-interferarea. Cand am intentia de a merge dintr-un loc in altul, trupul meu face acest lucru. Nu este nevoie sa verbalizez niste instructiuni, pentru ca trupul meu sa se miste adecvat; lucrul acesta se intampla in mod spontan. Cand ma duc seara la culcare, nu ma asez in pat si spun “Haide, trupule, schimba-ti starea de constienta, din veghe, in somn”. Nu ma straduiesc sa adorm. Mecanismul transformarii fiziologice a adormirii este inerent dorintei de a adormi. De fapt, tot ce se intampla in trup este o vaga dorinta si, cu cat ma preocup mai putin de mecanismul sau, cu atat functioneaza mai bine. Din momentul in care incep sa ma preocup de mecanismul sau, el isi pierde eficienta si interfereaza cu fluxul de inteligenta innascuta. Indiferent care este dorinta, nu trebuie sa interferam cu ea. A interfera inseamna a provoca un rezultat nedorit, iar noi interferam cu manifestarea dorintei, prin faptul ca- ne straduim prea mult,- depunem prea mult efort,- atunci cand de indoim,- cand aplecam urechea la parerile celorlalti- cand ne ratacim in atasamentul fata de rezultat Trebuie sa Fim, pur si simplu si sa ne formulam dorinta sau optiunea. Universul se exprima pe sine prin fiintarea fara efort. Este pura potentialitate, cautand sa se exprime prin formularea unei dorinte si permiterea manifestarii acesteia. Muzicienii buni va pot spune ca experientele cele mai inalte se intampla atunci cand parca nu mai canta ei muzica, ci muzica se canta pe sine, prin ei. Dansatorii desavarsiti va pot spune ca, dupa un timp, nu li se mai pare ca ei danseaza – dansul se exprima pe sine. Asadar, pentru a ne folosi eficient puterea, atunci cand vine vorba de dorintele noastre, trebuie sa renuntam la atasamentul fata de rezultat. Dar aceasta nu inseamna ca nu ne dorin aceste rezultate. Desigur ca il preferam oricarui altuia – dar nu suntem atasati de el, in mod rigid. Atasamentul este o forma de teama, de indoiala si de ingrijorare, iar aceasta ingreuneaza fluxul inteligentei naturii. Cand avem o dorinta, noi stim care este intentia noastra, si ne detasam pur si simplu, avand incredere totodata ca universul va organiza toate detaliile materializarii acelei dorinte. Nu pare nicio preocupare fata de rezultat, doar lasam dorinta sa plece din inima si o lasam sa curga prin noi, impreuna cu impulsul universului. Cu cat ne detasam mai mult si permitem lucrurilor sa se intample, cu atat mai spontan ne vor fi implinite dorintele. Vechea credinta in suferinta afirma “Trebuie sa muncesc din greu pentru a-mi indeplini telurile si, cu cat voi munci mai mult, cu atat voi fi mai aproape de indeplinirea lor.” Acesta este un concept tipic vestic, dar oare natura chiar asa functioneaza? Observati vreun efort in migratia unei pasari din Siberia in America de Sud? Observati vreun efort in transformarea unei seminte, intr-un copac care rodeste? Daca vom oglindi si noi felul in care lucreaza natura, vom putea, de asemena, sa facem mai mult cu mai putin efort. Putem sa ajungem in acel camp de liniste, de unde vine toata creativitatea; putem sa avem o dorinta si sa-i dam drumul si sa privim rezultatele, pe masura ce apar. Iar cand lucrurile nu

merg asa cum ne imaginam, putem sa reuntam la ideea noastra despre cum ar trebui sa fie, avand incredere ca, cel putin pentru moment, nu vedem cadrul mai larg al evenimentelor. Intr-un context total, acel cadru mai larg ne este intotdeauna favorabil. Putem sa intelegem ca viata fiecaruia are un scop care se integreaza scopului general al cosmosului. Prin urmare, putem avea o atitudine de acceptare si de detasare, pentru ca stim ca universul este de partea noastra. Deepak Chopra

Napoleon Hill despre autosugestie

Subconstientul nu face distinctie intre impulsurile constructive si cele distructive ale gandirii. El se hraneste cu gandurile noastre, indiferent daca sunt positive sau negative. Subconstientul va transforma in realitate gandul nascut din frica la fel de usor cum va transforma in realitate un gand nascut din curaj sau incredere. La fel cum electricitatea pune in miscare industria si ne ajuta in viata de zi cu zi, daca este folosita constructiv, ea poate pune capat vietii , daca este folosita in mod distructiv. Prin analogie, autosugestia va poate conduce spre pace si prosperitate sau va poate trage in jos, in valea nefericirii, a esecului si a mortii, in functie de felul in care o veti intelege si o veti pune in aplicare. Daca va impregnati mintea cu teama, indoiala si neincredere in puterea voastra de conectare in Inteligenta Infinita si de folosire a fortelor acesteia, autosugestia va prelua acest spirit al neincrederii si il va folosi ca model, dupa care subconstientul il va transpune in echivalentul lui fizic.La fel cum vantul duce o corabie spre est si pe o alta spre vest, autosugestia va va ridica sau va va trage in jos, in functie de modul in care fixati velele gandului. Legea autosugestiei, prin intermediul careia oricine poate ajunge pe culmile succesului, zdruncina imaginatia si este foarte bine descrisa in urmatoarele versuri (Napoleon Hill, “De la idee la bani”) :„Daca te consideri infrant, esti.Daca te gandesti ca nu ai curaj, nu ai.Daca iti place sa castigi, dar crezi ca nu o poti face,Mai mult ca sigur, nu vei reusi.Daca te gandesti ca vei esua, esti deja pierdut,Pentru toti oamenii din lume,Succesul apare odata cu increderea,Iar starea ta de spirit e tot ceea ce conteaza.Daca te consideri depasit, esti,Trebuie sa-ti stabilesti obiective marete pentru a straluci,Trebuie sa crezi in tineInainte de a reusi vreodata sa castigi ceva.Bataliile vietii nu sunt intotdeauna castigateDe cel mai puternic sau mai rapid dintre oameni,Dar, mai devreme sau mai tarziu,Se va dovedi ca cel care castigaEste cel care GANDESTE CA POATE!”

Gandirea pozitiva - cheia succesului

Nu este suficienta, insa ajuta enorm sa ai o gandire fara paienjenisuri, fara indoieli la fiecare pas, fara idei si convingeri proaste despre tine. De ce?

A. Esti suma gandurilor tale. Iar acestea depind de mentalitatea ta, care poate fi pozitiva sau negativa.Analizeaza-te o clipa. Esti:1. om bun?2. om rau?3. sanatos?4. bolnav din punct de vedere psihologic?5. bogat?6. sarac?Daca da, atunci:1. ai ganduri bune.2. ganduri rele.3. gandurile tale sunt sanatoase.4. ceea ce te imbolnaveste sunt chiar gandurile.5. gandurile tale au in centru bogatia.6. gandurile tale au in centru saracia.B. Sentimente, emotii, pasiuni, prejudecati, convingeri si obiceiuri negative, ca sa scapi de aceste forme de balast mental trebuie sa adopti gandirea pozitiva in detrimentul celei negative.C. Cand ai o problema, neintelegere cu cineva, prima persoana pe care trebuie sa o cercetezi esti tu. Daca incerci sa-l schimbi, combati, contrazici, apostrofezi pe celalalt, problema nu se rezova, nu dispare si va reveni sub alte forme. Incepe cu tine, cu acceptarea a ceea ce nu poti schimba si actiunea- atunci cand poti schimba.D. Un singur cuvant poate duce la cearta, la neintelegeri, la nefericire. Un cuvant provenit din gandire negativa are efecte diferita fata de un cuvant provenit din ganduri bune. Acesta poate aduce linistea sau razboiul, acceptarea sau respingerea, iubirea sau ura, asa ca ai grija ce rasare din solul mintii tale. E. Cuvintele categorice, cu caracter restrictiv, gen “intotdeauna”, “niciodata”, “mereu”, “toti”, “nimeni”, “imposibil” nu trebuie luate in calcul ca premise ale ratiunii, pana nu esti foarte sigur ca sunt folosite corect.F. Cuvantul de baza e “nevoie”. Nevoia te impinge spre realizari inalte prilejuite sau te poate face sa cobori in deznadejde sau criminalitate. Alege sa te inalti atunci cand simti ca viata vrea sa te coboare. G. Dirijeaza-ti gandurile, controleaza-ti emotiile, hotaraste-ti destinul!

Napoleon Hill si Clement Stone, “Cheia succesului - Gandirea pozitiva”

Despre Satan - ispita gandurilor negative

“Satan inseamna a gresi a aluneca, a te intoarce de la Dumnezeu si de la Adevar, este un nimic care incearca sa fie ceva. Il respingi pe Satan atunci cand stergi din mintea ta ideea ca nu poti. Trebuie sa refuzi frica si indoiala in mintea ta pentru ca ele sunt minciuni despre Omnipotenta lui Dumnezeu. Doar prin constiinta si constienta spiritual omul poate sa isi rezolva problemele si indoielile. In noi toti este o dorinta interioara de a creste, de a ne extinde, de a inainta. Este o necesitate cosmica in noi toti sa exprimam forta data de Dumnezeu. Totusi conditiile, circumstantele, opiniile celorlalti si propriile ganduri de frica impiedica progresul. Exemplu: omul isi doreste o vindecare, dar i se spune ca boala este incurabila, ca situatia lui este fara speranta. El asculta opiniile prietenilor si este “pacalit”, astfel sucomba in fata disperarii. Aceasta este lupta dintotdeauna dintre Sinele superior si inferior, dintre tine si idealul sau dorinta ta, dintre faptele materiale, mintea combativa si aspiratiile, nevoile spirituale, idealurile din tine. Dumnezeul tau personal este ideea sau dorinta ta dominanta, cea care iti ghideaza atentia. Orice te intereseaza mai mult poate fi considerat Dumnezeul tau pentru ca iti conduce gandurile si emotiile.

Daca esti bolnav, iti detasezi atentia de la dureri, simptome, si te concentrezi pe forta vindecatoare din tine, stiind ca intreg corpul iti este transformat de lumina Lui, simtind si stiind ca asa cum ceri asa vei primi: avand atentia asupra fortei vindecatoare a Lui, vindecare vei primi.Satan (=gandurile negative) te provoaca atunci cand te rogi pentru vindecare- asta inseamna frica, indoiala, neliniste – apar in mintea ta, indepartandu-te de la starea normala, de liniste, de prezenta a lui Dumnezeu. Mintea mereu in miscare va gandi “e prea tarziu”, “nu se poate”, “nu meriti”. Cand ai aceasta lupta in mintea ta, atunci se poate numi ca ai pe Satan cu tine sau impotriva scopurilor si ambitiilor tale. El este o figura de stil. Atunci cand atentia este la Dumnezeu, atunci iubirea lui reverbereaza si puterea lui creatoare lucreaza prin tine. Este manifestarea legii cauzei si efectului, care este impersonala. Ea iti aduce iubire sau frica, sanatate sau boala, bogatie sau saracie, depinde unde este atentia ta: la lucruri si sentimente pozitive (Dumnezeu) sau la cele negative (denumit generic Satan, pentru ca trebuia sa poarte un nume). Hraneste mintea cu premise care sunt adevarate, nobile, dumnezeiesti si astfel subconstientul iti va fi cel mai bun prieten, lucrand armonios cu mintea constienta. Cand lucrurile merg bine, omul este inclinat sa se relaxeze, sa ia lucrurile usor, sa nu se mai roage. Totusi cand ceva rau se intampla, incepe sa-si puna intrebari “De ce mi se intampla asta?”, “Nu m-am gandit la boli, nici nu am auzit de ea”. Ceea ce omul trebuie sa inteleaga despre legea cauzei si efectului este ca lucrurile se intampla dupa credintele noastre. Nu dupa ce rostim cu voce tare, ci dupa cum credem in adancul sufletului si gandim in adancul mintii- subconstient. Credinta este un gand al mintii. Un om poate fi un credincios perfect: merge la biserica, tine post, da bani la saraci, chiar este voluntar in diferite cauze, urmeaza toate regulile, riturile si ritualurile, insa el va avea in viata situatii si circumstante in ton cu felul in care simte si gandeste. Nu ceea ce se vede conteaza, nici ceea ce se rosteste, atata vreme cat sunt diferite de ceea ce se simte si se gandeste”. Ca in povestea cu indianul Cherokee: dintre lupul rau si lupul bun, castiga lupul pe care il hranim mai mult. Joseph Murhy, „Living without Strain”

Credinta cat un bob de mazare…

Ne nastem toti in aceasta lume, intr-o stare initiala de conditionare. Suntem deci conditionati de influenta parintilor, de mediul inconjurator plus de influenta mintii noastre competitive.Fiecare individ este de fapt o adunatura de credinte, opinii, conceptii care imbraca Fiinta. Cuvantul om in sanscrita inseamna “masurator”. Asa ca omul este o minte care masoara lucrurile. Suntem intr-o lume de limitari, restrictii, reguli pana ne trezim potentialul interior.De ce suntem aici? Venim in aceasta lume pentru bucuria de a ne descoperi. Daca “functiile” noastre interioare ar fi mers de la inceput, nu am fi avut ocazia sa ne descoperim. E posibil pentru fiecare sa foloseasca fortele vietii pozitiv, dar si negativ, altfel nu ar mai putea sa creasca, sa se extinda, sa deduca astfel Legea.Ramanem astfel legati de conceptele ereditare, de pregatirea teologica timpurie, de credintele doctrinare, pana cand descoperim capacitatea creatoare a mintii noastrre de a schimba conditiile lumii si de a duce dorintele spre implinire.Identificarea cu materialul inseamna fricaPentru a-ti descoperi puterile interioare trebuie sa incetezi a mai fi un copil si sa rupi identificarea infantila cu partea ta materiala. Trebuie sa demonstrezi ca nu esti carne ci doar functionezi in carne. Toate gandurile, sentimentele, emotiile, visele sunt invizibile si nu putem vedea mintea si spiritul la fel cum nu putem ppercepe credinta, speranta, incredere, iubire, veselie, placeri, meplaceri- toate sunt invizibile. Ele sunt parte din tine! Tu esti mai mult decat corpul tau, el este minte condensata sau spirit manifestat. Orice copil, nascut din dragoste, nu stie ce este frica, boala, distorsiunile de orice fel. Dumnezeu nu ne-a dat notiunea de frica, dar ne-a dat putere, iubire si o minte sanatoasa. Nu stiai nimic

despre razboi, crima, boala, lipsa de umanitate a omului fata de om sau despre conflictele teologice, dogme religioase, superstitii.Constient vs subconstientAvem cu totii in noi principiul masculin si feminin, ele interactioneaza in noi, la fel ca si mintea constienta si cea inconstienta. Relatia armonioasa dintre cele doua faze ale mintii noastre aduc sanatate, succes si o viata traita in bucurie. Principiul masculin si feminin exista in toti dintre noi si de aceea avem puterea de a fi creativi si de a aduce la realitate acele sentimente si adevaruri ce se gasesc adanc in noi. Atunci cand ideea si sentimentul se unesc si devin unu, acel unu este Dumnezeu in actiune, pentru ca puterea ta divina creatoare se manifesta acum ca si ghidare, vindecare.Armonizare constient si inconstientExista o putere creatoare in lume si aceea este Dumnezeu. Atunci cand descoperi puterea gandului si sentimentului, ai descoperit puterea lui Dumnezeu in tine. Toate durerile, nemultumirile, frustrarile, necazurile acestei epoci isi au originea in interactiunea lipsita de armonie a constientului si subconstinetului. Atunci cand ai ideile si conceptele potrivite in mintea constienta, ele vor genera sentimentele potrivite; atunci mintea si sufletul, principiul masculin si feminin lucreaza impreuna in armonie si unitate. Daca gandurile vor fi negative, atunci si sentimentele vor fi negative pentru ca ele intotdeauna urmeaza gandurile.Concret?1. Primul lucru pe care ar trebui sa-l faci dimineata este sa iti amintesti de Dumnezeu si sa-i invoci inspiratia in tot ce vei face in acea zi. Pune-l pe Dumnezeu primul in viata ta.2. Nu te comdamna atunci cand ai ganduri negative ci pastreaza in minte adevarurile eterne ale lui Dumnezeu. Sentimentul acela de depresie se poate datora si vremurilor pe care le traim, influentelor exterioare.3. Cand simti ca mediul in care traiesti incepe sa te influenteze si sa iti dea o stare negativa, cauta adanc in tine si vei gasi intelegerea spirituala care te va ajuta sa alungi intunericul si gandurile care nu te reprezinta.Gandurile iti deseneaza viataSe stie ca, in general, ceea ce te poate rani ia nastere in mintea ta. Trebuie sa fii atent cand se nasc ganduri negative in minte. Dumnezeu este ideea dominanta, care este la baza a tot ce esti, deci si a mintii. Poate fi dorinta de sanatate, de iubire, de calauzire. Dar stii ca gandurile apar in pereche. Daca te gandesti la sanatate, o idee pozitiva, afirmativa, se naste imediat si conceptul negativ, opus (boala). Daca iti doresti bogatie, un gand opus apare in mintea ta care iti aminteste ca probabil tu esti falit, ca totul e pierdut. Nu este niciun diavol care se joaca in mintea ta, ci doar ca pentru fiecare “da” exista si un “nu”. Si pentru ca fiecare lucru pozitiv are si un opus , negativ bineinteles, oamenii au creat ideea de diavol, ca opus al lui Dumnezeu. Dusmanul, distrugatorul, adversarul este credinta in lipsa, limitare, neputinta si nepotrivire in lumea in care esti. Ura, gelozia, frica, invidia joaca rolul diavolului in viata ta. Joseph Murphy, “Living without Strain”

Cauzele apariţiei bolilor

Cauzele aparitiei bolilor in medicina chineza:CELE ŞAPTE SENTIMENTE:– Bucuria,– Furia,– Tristeţea sau suferinţa sufleteascã,– Ingrijorarea,– Teama şi spaima. Furia afecteazã ficatul, bucuria duce la îmbolnãvirea inimii, ingrijorarea slãbeşte splina, teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor, tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.” “Mânia (FURIA) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului, Bucuria încetineşte

circulaţia energeticã, Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia, Teama şi spaima o tulburã, iar Ingrijorarea duce la stagnarea ei.”BUCURIABucuria excesivã afecteazã inima se activeazã excesiv funcţia de deschidere a celulelor inimii şi se inhibã funcţia de închidere a celulelor inimii. Bucuria încetineşte circulaţia energeticã. Teama şi spaima (corespund elementului apã) controleazã bucuria (corespunde focului). In situaţia în care cineva a primit o veste foarte bunã (a reuşit la un examen, a câştigat o sumã mare de bani, ş.a.m.d.) se recomandã ca el sã fie speriat pentru a opri efectul bucuriei excesive. In caz contrar energia inimii va fugi cãtre exterior, ceea ce poate duce la lipsa de energie a inimii şi chiar la oprirea acesteia.Simptomele care apar în situaţia unei bucurii excesive sunt:– Palpitaţii– Insomnie– Gândire neclarã, – Manifestãri maniace (afectarea spiritului)– Infarct Medicina tradiţionalã chinezã prezintã cele şapte sentimente: bucuria, furia, tristeţea, suferinţa sufleteascã, îngrijorarea, teama şi spaima, specificând faptul cã excesul acestora duce la apariţia bolilor. Aceste şapte sentimente, care sunt rãspunsuri normale ale organismului la diverşi stimuli (interni sau externi) nu provoacã o stare de boalã decât atunci când sunt duse la extrem. Atunci când stimularea emoţionalã este repetatã, bruscã sau exacerbatã, pragul de adaptabilitate al organismului este depãşit, fiind afectate funcţiile sale fiziologice. In aceastã situaţie neplãcutã vor fi afectate sângele şi energia organelor interne, ceea ce va duce la apariţia bolii.FURIAFuria afecteazã ficatul şi provoacã ascensionarea energiei. Tristeţea şi durerea sufleteascã (ce corespund elementului metal) controleazã furia (este asociatã elementului lemn). Simptomele asociate sunt:- Dureri de cap,- Ameţeli,- Creşterea tensiunii,- Atac vascular cerebral,- Irascibilitate,- Eructaţii,- Suspine,- Menstruaţie neregulatã. Energia ficatului (lemn) atacã splina şi stomacul (pãmânt). Este situaţia în care energia elemntului lemn este prea puternicã şi afecteazã elementul pãmânt, pe care în mod normal îl controleazã. Drept urmare vor interveni urmtoarele manifestãri:- Insuficienţã energeticã a splinei,- Energia stomacului urcã în loc sã coboare,- Sângerãri:a) la nivelul nasului (cauzate de ascensionarea energiei stomacului),b) în alte porţiuni ale corpului (din cauza slãbirii splinei: nu mai poate sã îşi exercite funcţia de menţinere a sângelui în interiorul vaselor). O altã situaţie ce poate apãrea din cauza furiei este situaţia în care elementul controlat (lemn) se întoarce împotriva elementului care îl controleazã (metal) Lemnul corespunde ficatului iar metalul este ataşat plãmânilor. Este vorba de situaţia în care ficatul se întoarce împotriva plãmânilor, ceea ce genereazã astm. Din punct de vedere al organelor “pereche”, ficatul este organul Yin, care deţine energie, iar vezica biliarã este organul Yang, ce transportã energia. Excesul de energie la nivelul ficatului va afecta vezica biliarã, ducând la incapacitatea de a lua decizii, ce este guvernatã de vezica biliarã.TRISTEŢEA ŞI SUFERINŢA SUFLETEASCĂTristeţea sau suferinţa sufleteascã afecteazã plãmânii, ce corespund elementului metal. Aceste douã sentimente slãbesc energia corpului şi o dizolvã. Sentimentul care controleazã tristeţea sau suferinţa sufleteascã este bucuria (focul controleazã metalul). Simptomele cauzate de tristeţe sau suferinţa sufleteascã sunt:

- Senzaţia cã spaţiul de la nivelul pieptului este prea mic,- Astm,- Plâns excesiv,- Rãceli frecvente (slãbirea energiei de apãrare),- Probleme ale pielii. Scãderea energiei pectorale afecteazã şi inima: uneori apar probleme circulatorii.ÎNGRIJORAREAIngrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt. Ingrijorarea produce stagnarea energiei. Sentimentul care controleazã îngrijorarea este furia (lemnul controleazã pãmântul). Simptomele asociate sunt:- Palpitaţii,- Insuficienţã energeticã a splinei,- Insuficienţã sanguinã.TEAMA ŞI SPAIMATeama şi spaima afecteazã rinichii, care corespund elementului apã. Atunci când un om este speriat sau îi este teamã energia sa va coborî. Traiul în teroare este cel care slãbeşte cu precãdere rinichii. Vezica urinarã este de asemenea afectatã de aceste douã sentimente. Deseori, vezica urinarã nu mai este bine controlatã. Pãmântul (splina) controleazã apa (rinichii): îngrijorarea este cea care controleazã teama şi spaima. Teama şi spaima afecteazã ficatul şi vezica biliarã (ficatul corespunde lemnului, iar rinichii apei: atunci când apa este afectatã, lemnul va fi şi el influenţat). Vor rezulta simptome precum:- Depresie,- Lipsa capacitãţii de decizie,- Confuzie,- Lipsa curajului. Apa (rinichii) nu mai controleazã focul (inima); de aici rezultã situaţia în care focul scapã de sub control:- Anxietate,- Incapacitatea de a se odihni.CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICEMedicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase “schimbãri climatice”: Vântul, Frigul, Umezeala, Focul, Arşiţa verii si Uscãciunea. In mod obişnuit, aceste “schimbãri climatice”, cunoscute şi sub denumirea de “cele şase tipuri de energii”, nu provoacã modificãri patologice în organism. Acţiunea lor poate determina apariţia bolii numai atunci când schimbãrile climatice sunt bruşte sau extreme, sau dacã rezistenţa organismului este scãzutã. Atunci când sunt privite ca factori ce stau la baza apariţiei bolilor, aceste schimbãri climatice sunt denumite “cele şase energii perverse”. In momentul în care produc îmbolnãvirea, “cele şase energii” invadeazã corpul, din exterior spre interior, prin piele, nas sau gurã. Afecţiunile provocate de aceşti factori sunt strâns legate de schimbãrile de vreme şi de mediul înconjurãtor. De aceea, ele mai sunt denumite şi “boli de sezon”.VÂNTULVântul este asociat cu ficatul, lemnul, primãvara, Yang-ul. El poate invada cu uşurinţã corpul atunci când acesta este transpirat sau în timpul somnului. Vântul este asociat cu mişcarea şi cu activitatea şi poate aduce şi celelalte “energii perverse” în interiorul corpului, odatã cu el. Vântul este considerat cea mai importantã “energie perversã”, fiind denumit generic ca fiind “cauza celor o sutã de afecţiuni”. Vântul disperseazã energia în sus şi în exterior- Având caracter Yang, energia vântului tinde sã urce şi sã se extindã.- Afecţiunile cauzate de vânt se manifestã iniţial la nivelul pãrţii superioare a corpului: cap, organe de simţ şi piele. Manifestãrile clinice sunt: dureri de cap, obstrucţie nazalã, dureri şi usturimi în gât, umflarea feţei, transpiraţii şi sensibilitate la vânt. Apariţie rapidã şi schimbãri rapide- Declanşeazã afecţiuni acute, cu evoluţie rapidã, precum febra, bolile infecţioase. In naturã vântul bate în rafale şi acţiunea sa este caracterizatã de schimbãri rapide. Drept urmare, tulburãrile provocate de

vântul patogen sunt însoţite de simptome “migratoare”, modificãri bruşte de stare şi instalarea violentã a afecţiunii. Astfel, durerile articulare ce apar se mutã, “migreazã” în corp. Un alt exemplu îl constituie urticaria produsã de acţiunea vântului, afecţiune ce dã mâncãrimi ale pielii şi pustule care apar şi dispar pe suprafaţa corpului.-Creazã mişcãri anormale şi bruşte,-Spasme, convulsii, ticuri,-Posibile afecţiuni,- Atac vascular cerebral,- Ceafã înţepenitã cu rãcealã. Vântul este cel mai des întâlnit primavara. Cel mai adesea vântul care apare primãvara are o putere foarte mare, el penetrând cu uşurinţã în interiorul corpului.FRIGULFrigul, deşi caracteristic iernii, poate apãrea şi în alte anotimpuri. Existã mulţi factori care permit frigului patogen sã invadeze corpul:- îmbrãcãmintea prea subţire, neadecvatã temperaturii mediului ambiant,- staţionarea în ploaie (umezealã),- bãile în lacuri pe timp geros,- menţinerea corpului transpirat pe timp friguros.a) Frigul este un factor patogen Yin şi drept urmare el va afecta Yang-ul (energia şi funcţiile) corpului. Frigul tulburã mecanismul homeotermiei şi apar simptome de boalã caracteristice: membre reci, scaune diareice conţinând resturi alimentare nedigerate, micţiuni frecvente şi cantitãţi mari de urinã, ş.a.m.d.b) Acţiunea frigului este însoţitã de contracţie şi stagnare, având drept consecinţe apariţia unor dezechilibre în mecanismul de închidere şi deschidere al porilor, contractarea spasmodicã a tendoanelor şi meridianelor, împiedicarea circulaţiei normale a energiei şi a sângelui. Drept simptome secundare pot fi menţionate: durerea, aversiunea faţã de frig, lipsa transpiraţiei, posibilitatea limitatã de mişcare a membrelor.c) Frigul afecteazã cu uşurinţã partea inferioarã a spatelui, genunchii, articulaţiile, stomacul, intestinele şi ficatul.UMEZEALAUmezeala reprezintã tipul de energie predominantã din timpul verii târzii – acel interval dintre vara propiu-zisã şi toamnã – anotimp care în China este caracterizat de ploi abundente şi de cãldurã. In aceastã perioadã, umezeala patogenã invadeazã cu uşurinţã corpul, din cauza staţionãrii prelungite în ploaie sau în zone ceţoase, din cauza purtãrii unor haine ce nu permit absorbţia transpiraţiei abundente.a) Umezeala este caracterizeazã prin greutate şi turbiditate crescutã a unor secreţii şi excreţii. Pacienţii se plâng adesea de dureri de cap cu senzaţia de apãsare în cap şi – uneori – în tot corpul; în unele cazuri apare inflamaţia dureroasã a încheieturilor. Pe piele pot fi întâlnite leziuni supuroase sau eczeme zemuinde. Urina este tulbure, apar scaune ce conţin mucus sau chiar sânge, leucoree purulentã şi cu miros înţepãtor.b) Umezeala se caracterizeazã prin vâscozitate şi stagnare. Pacienţii au de obicei limba foarte încãrcatã, scaunele foarte consistente şi greu de evacuat, micţiunea este dificilã. Afecţiunile care apar tind sã se prelungeascã şi sunt rebele la tratament.c) Umezeala afecteazã Yang-ul şi împiedicã circulaţia energiei. Manifestãrile clinice includ senzaţia de greutate în piept, distensie abdominalã, micţiune dificilã şi cantitate scãzutã de urinã, evacuarea dificilã a scaunelor ce conţin mucus. Splina preferã uscãciunea şi se teme de umezealã. Din acest motiv, umezeala va afecta funcţionarea splinei, provocând senzaţia de apãsare în epigastru şi în abdomen, constipaţie, edeme. Toate acestea sunt consecinţe ale afectãrii funcţiilor de transport şi transformare a fluidelor în corp (asigurate de splinã).FOCULAdesea, vara existã un exces de Yang (cãldurã, luminã) şi drept urmare apare “focul”. El poate fi însã întâlnit şi în alte anotimpuri. Cãldura, arşiţa şi focul sunt manifestãri de intensitate diferitã ale Yang-ului:- Cãldura este cea mai blândã,

- Arşiţa este o manifestare a Yang-ului ceva mai intensã decât cea a cãldurii,- Focul este forma cea mai severã a Yang-ului. Focul este un factor patogen de naturã Yang. Acţiunea focului este caracterizatã de ardere şi deplasare spre partea superioarã. Simptomele ce ţin de deplasarea focului spre partea superioarã a corpului:- febrã, agitaţie, sete, transpiraţie, ulceraţii ale mucoasei bucale, dureri ale gingiilor, dureri de cap, ochi congestionaţi;- dacã focul patogen atinge mintea apar: insomnii, delir, comã. Focul (Yang) consumã fluidele (Yin) corpului: atunci când focul arde poate provoca ieşirea forţatã a fluidelor cãtre exterior, provocând o deshidratare gravã. Simptomele ce ţin de consumarea fluidelor corpului: dorinţa de a consuma multe lichide, buzele şi gâtul se usucã, intervine constipaţia, urina este în cantitate foarte redusã şi foarte concentratã. Focul care invadeazã corpul stârneşte vântul şi provoacã perturbaţii ale funcţiilor sanguine. 1. Excesul de foc afecteazã meridianul ficatului şi tendoanele, stârnind vântul în ficat. Simptomele “arşiţei care stârneşte vântul”:- febrã mare, comã, convulsii, rigidizarea gâtului, privire fixã.2. Afectarea sângelui de cãtre foc duce la creşterea vitezei de circulaţie a sângelui, iar pulsul devine foarte ridicat. In formele severe sângele este scos din vase, ducând la:- epistaxis, hematurie, sângerãri uterine, menoragie. Focul patogen ce stagneazã poate descompune carnea şi sângele, ceea ce duce la: furuncule, ulceraţii, abcese.CĂLDURA VERII – ARŞIŢA VERIIArşiţa sau cãldura excesivã este forma predominantã de energie din timpul verii şi, spre deosebire de ceilalţi factori patogeni, ea nu este întâlnitã decât pe durata acestui anotimp. Bolile pe care le provoacã sunt induse de temperaturi înalte şi apar în urma expunerii excesive la soare sau staţionarea pentru mai mult timp în locuri supraîncãlzite şi cu ventilaţie proastã. Cãldura verii este un factor patogen de naturã Yang. Simptomele sunt:- febra ridicatã, sete, transpiraţii excesive, agitaţie, puls crescut. Cãldura verii este caracterizatã de acţiune la nivelul zonelor superficiale, dispersie şi consumarea lichidelor corpului. De obicei, afecteazã capul şi ochii, provocând ameţeli şi tulburãri de vedere. Cãldura verii poate de asemenea sã blocheze funcţia de închidere a porilor, menţinându-i deschişi. In acest mod vor apare pierderi mari de fluide prin transpiraţie excesivã. Va apare:- setea, limba şi gura devin uscate, urina este foarte concentratã, stare de epuizare. Vara este adesea foarte umedã şi, de aceea, cãldura patogenã este combinatã cu umezeala patogenã. Simptome: greutate în cap, senzaţia de sufocare, anorexie, epuizare, febrã şi agitaţie.USCĂCIUNEAToamna este de obicei foarte uscatã în China. De aceea, uscãciunea a fost asociatã în medicina tradiţionalã chinezã cu acest anotimp. Uscãciunea consumã lichidele din corp, ducând la:- uscarea nasului, a gurii şi a gâtului,- apariţia de crãpãturi ale pielii,- pierderea strãlucirii pãrului,- constipaţie,- reducerea cantitãţii de urinã. Uscãciunea afecteazã adesea plãmânul. Acesta este organul deţinãtor de energie cel mai delicat. Funcţiile plãmânului sunt legate de împrãştierea fluidelor şi de umezire. Afectarea plãmânului va duce la obstrucţia funcţiei de dispersie a fluidelor. Uneori va apare o tuse seacã, însoţitã de secreţii ce poartã urme de sânge.ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR- Constituţie slabã,- Suprasolicitare,- Activitate sexualã excesivã,- Probleme de nutriţie,- Traume fizice,

- Paraziţi şi otrãvuri,- Tratament incorect,- Faptele neconforme cu morala.CONSTITUŢIE SLABĂConstituţia depinde de:- Sãnãtatea pãrinţilor în general, şi în mod particular de starea lor în momentul concepţiei viitorului copil,- Sãnãtatea mamei pe durata sarcinii.Factori ce afecteazã constituţia viitorului copil:- Concepţia în stare de ebrietate,- Mama este prea în vârstã în momentul concepţiei,- Consumul alcoolului, tutunului sau al drogurilor pe durata sarcinii- Suportarea unui şoc pe durata sarcinii (afecteazã energia inimii fãtului). Constituţia unei persoane este stabilitã în momentul concepţiei, dar ea poate fi modificatã şi pe durata sarcinii:- In momentul concepţiei, unirea energiei “Cerului şi a Pãmântului” produce noua fiinţã,- Energia ancestralã a pãrinţilor este transmisã fãtului,- Constituţia se fixeazã în general în acest interval. Totuşi, cei care au o constituţie slabã pot sã-şi modifice energia printr-un mod de viaţã echilibrat, prin evitarea stress-ului şi a exceselor (de muncã sau sexuale), odihnã corespunzãtoare, alimentaţie corectã, practica exerciţiilor de respiraţie, exersarea unor sisteme de tehnici de cultivare şi întãrire a interiorului (practica Qigong-ului şi a Taijiquan-ului). Constituţia slabã este indicatã prin:- Urechi mici,- Puls slab, leneş,- Limba foarte flascã, fãrã “spirit”,- Pertusis: indicã slãbiciunea dobânditã a plãmânilor.SUPRASOLICITAREAIn perioada modernã suprasolicitarea este una din cauzele comune ale apariţiei bolilor. Pentru a o contrabalansa este nevoie de schimbarea modului de viaţã, de odihnã şi de exerciţii energetice de întãrire a interiorului. Atunci când muncim, noi consumãm energie; în momentul odihnei sau al exersãrii tehnicilor energetice, energia noastrã creşte. In viaţa de zi cu zi noi consumãm energie. Esenţa corporalã constituie însã baza materialã a vitalitãţii noastre pe termen lung. Energia folositã zilnic poate fi recuperatã rapid prin odihnã, alimentaţie şi tehnici energetice. Dacã suprasolicitarea este menţinutã un timp foarte îndelungat (de ordinul anilor), energia nu mai poate fi recuperatã suficient de rapid de cãtre splinã (prin procesul de digestie). In acest caz, corpul persoanelor respective va începe sã se bazeze pe esenţa corporalã. In acest mod vor fi afectate fluidele corpului şi va interveni o insuficienţã a Yin-ului corpului. Remedierea aceastei situaţii necesitã un timp îndelungat.a) Suprasolicitare mentalãEste foarte des întâlnitã în societãţile dezvoltate: orele lungi de stress şi de suprasolicitare mentalã sunt asociate şi cu dezordinea alimentaţiei. Aceste lucruri afecteazã stomacul, splina şi rinichii. Alimentaţia neregulatã (sau mesele consumate seara târziu) pot cauza deficienţa energiei stomacului sau a fluidelor stomacului.b) Suprasolicitare fizicãAfecteazã în principal energia splinei (splina dominã cele patru membre). Munca fizicã solicitã de asemenea un aport sanguin la nivelul tendoanelor/musculaturii ce va fi asigurat de cãtre ficat. De aceea, suprasolicitarea fizicã poate duce în timp şi la afectarea sângelui ficatului. Folosirea excesivã a unei pãrţi a corpului (mişcãrile de repetiţie) pot cauza stagnarea energiei în acea parte. Ridicarea excesivã de greutãţi poate slãbi rinichii şi spatele.Statul excesiv în picioare slãbeşte de asemenea rinichii.In scrierile clasice se menţioneazã “cele cinci suprasolicitãri”:- Folosirea excesivã a ochilor afecteazã sângele (inima);- Menţinerea excesivã a poziţiei culcat va slãbi energia (plãmânii);

- Şederea îndelungatã va afecta musculatura (splina);- Statul excesiv în picioare slãbeşte oasele (rinichii);- Exerciţiile fizice în exces vor afecta tendoanele (ficatul).c) Exerciţiile fizice excesiveAcestea duc la slãbirea energiei, afectând şi sângele ficatului. Ele sunt foarte nocive mai ales pentru fete pe durata pubertãţii, deoarece ulterior vor genera probleme menstruale. Anumite tipuri de exerciţii pot cauza stagnarea energiei în unele porţiuni ale corpului:Ex: Ridicarea greutãţilor – cauzeazã stagnarea energiei la nivelul pãrţii inferioare a spatelui.Ex: Alergarea – duce la stagnarea energiei la nivelul genunchilor.Ex: Tenisul – provoacã stagnarea energiei la nivelul coatelor.d) Lipsa exerciţiilorExerciţiile fizice executate periodic, într-o manierã naturalã, permit o bunã circulaţie energeticã. Lipsa exerciţiilor fizice produce stagnarea energiei. Principiul care trebuie respectat este cel al evitãrii excesului cât şi a insuficienţei. Anumite exerciţii fizice (Qigong, Taijiquan) sunt apreciate atât pentru exersarea corpului cât şi pentru producerea energiei.ACTIVITATE SEXUALĂ EXCESIVĂActivitatea sexualã excesivã slãbeşte esenţa rinichilor, în special la bãrbaţi. Fluidele sexuale masculine sunt manifestarea esenţei rinichilor: de aceea pierderea acestor fluide duce la slãbirea temporarã a esenţei rinichilor. Fluidele sexuale feminine ţin mai mult de Jingye (fluidele corpului mai dense, ce circulã prin interiorul corpului). Fluidele sexuale sunt susţinute de cãtre esenţa dobânditã şi în mod normal ea nu slãbeşte. Dar dacã activitatea sexualã este excesivã, corpul nu va avea timp pentru a reface esenţa dobânditã.Simptomele excesului în viaţa sexualã sunt:- Obosealã evidentã,- Apariţia ocazionalã a ameţelilor,- Vedere neclarã,- Dureri ale spatelui, în zona inferioarã a acestuia,- Slãbiciunea genunchilor,- Urinare frecventã. Din punct de vedere al anotimpurilor se considerã cã viaţa sexualã poate fi un pic mai intensã pe durata primãverii şi ar trebui sã fie ceva mai reţinutã pe durata iernii. Pe durata tratamentului problemelor sexuale se recomandã reducerea vieţii sexuale.Esenţa rinichilor slãbeştea) la bãrbaţi: din cauza excesului vieţii sexuale,b) la femei: din cauza naşterilor repetate.Lipsa vieţii sexuale poate fi una din cauzele apariţiei bolilor.Dorinţa sexualã este o mãsurã a energiei (Yang-ului) rinichilor. Insuficienţa energiei (Yang-ului) rinichilor duce la lipsa libido-ului. Insuficienţa esenţei (Yin-ului) rinichilor provoacã interes excesiv faţã de viaţa sexualã, însoţit de lipsa capacitãţii de finalizare, vise erotice (în special la femei) şi emisie seminalã nocturnã (la bãrbaţi). Alte cauze ale unei vieţi sexuale neîmplinite: lipsa armoniei în cuplu, probleme sufleteşti, lipsa fericirii, stress-ul.PROBLEME DE NUTRIŢIEAlimentaţia incorectã este una din principalele cauze ale apariţiei bolilor.a) Supraalimentaţia şi malnutriţiaCantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului. Dacã aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza îmbolnãvirea. Consumul exagerat de alimente – când este depãşit necesarul de elemente nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor stagna elementele nutritive în interiorul corpului. Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaţii însoţite de regurgitãri, dureri în epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi. Subalimentarea – duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei de apãrare.Incercarea de a slãbi prin “înfometare” duce la slãbirea energiei splinei. Din cauza faptului cã splina nu mai are o funcţionare foarte bunã, ea nu va mai putea sã-şi exercite cu

succes funcţiile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce va provoca stagnarea acestora şi creşterea în greutate.b) Consumul preferenţial al unui singur tip de alimenteNecesitãţile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte o alimentaţie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la malnutriţie sau la alte boli. De exemplu, populaţiile care se hrãnesc în exclusivitate cu orez decorticat prezintã o frecvenţã ridicatã a bolii beri-beri. Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã de tulburãri ale glandei tiroide. Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei, ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia. Când în alimentaţie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei putându-se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice acestei situaţii sunt: dureri abdominale şi diaree. Alimentele extrem de fierbinţi vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei vitale, afectând energia şi sângele corpului. Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat şi din consumul bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar şi stagnarea sângelui. De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei şi a sângelui. Simptome: senzaţia de greutate în piept, ameţeli, hemoroizi sângerânzi, furuncule. Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de suferit. Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din mâncarea condimentatã este uşor absorbitã prin canalul plãmânului. Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia aparatului respirator va fi îmbunãtãţitã. Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor. Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului (Jingye). Excesul de alimente amare va creşte focul de la nivelul inimii, conducând la consumul fluidelor. Gustul sãrat influenţeazã rinichii şi oasele. Persoanele ce au probleme cu oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor sãrate. Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele. Excesul alimentelor acre va afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor şi a articulaţiilor. Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii. Persoanele ce suferã de afecţiuni ale stomacului şi ale splinei vor consuma cât mai puţine dulciuri.c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiţii neigieniceAceste situaţii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice: greţuri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru şi abdomen.TRAUME FIZICETraumele fizice cauzeazã stagnarea sângelui şi a energiei. Traumele uşoare duc la stagnarea energiei, în timp ce traumele grave produc stagnarea sângelui. In general, în cazul traumelor se observã afectarea regiunilor musculare însoţitã de dureri, sângerãri, lezarea tendoanelor şi în unele cazuri grave chiar şi a organelor interne, fracturarea oaselor, dislocarea articulaţiilor, ş.a.m.d. Un pericol foarte mare îl constituie invadarea corpului, prin porţiunile rãnite, a energiilor patogene, ceea ce în unele cazuri poate duce chiar la comã sau convulsii.PARAZIŢI ŞI OTRĂVURIInfestarea cu paraziţi este foarte des întâlnitã la copii.Factorii care contribuie la infestare: hranã insuficientã, consumul excesiv de grãsimi şi de dulciuri, ce conduc la creşterea umezelii (ce este mediul perfect pentru paraziţi sau pentru ciuperci).TRATAMENTUL INCORECTTratamentul incorect poate duce la agravarea unei afecţiuni. De exemplu: folosirea unei proceduri ce tonificã Yang-ul (energia) în situaţia în care ar trebui de fapt sã întãreascã Yin-ul. Un alt exemplu îl constituie (întãrirea Yin-ului) creşterea umezelii atunci când în organism existã retenţie de apã.FAPTELE NECONFORME CU MORALA (conform teroriei din Qigong)Qigong-ul pune un foarte mare accent pe moralã. Se spune mereu: “Pune morala pe primul loc” sau: “Morala ridicatã, nivel avansat în practicã”. Morala nu are însã legãturã numai cu nivelul practicantului de tehnici energetice, ci şi cu sãnãtatea noastrã. Atunci când noi punem accentul pe moralã, când facem fapte bune, când acceptãm numai gânduri pozitive, când rostim numai adevãrul, intrãm în rezonanţã cu un câmp pozitiv foarte puternic aflat în Univers. Aceastã rezonanţã apare la nivelul câmpului conştiinţei noastre (Yin), dar se va regãsi şi la nivelul componentelor materiale (Yang), al corpului.

In cazul în care noi suntem obişnuiţi cu “minciuna necesarã”, spunând lucruri care nu sunt reale, dar a cãror rostire o considerãm necesarã celor cu care ne întâlnim, atunci când acceptãm gânduri urâte despre cei din jurul nostru, în momentele în care cu voia sau fãrã voia noastrã facem fapte rele, noi declanşãm un mecanism ce duce la umplerea câmpului nostru (al conştiinţei dar şi al corpului) cu semnale care ne vor perturba normalitatea. In timp vor apãrea tensiuni la nivelul conştiinţei, vor fi afectate diferite pãrţi ale corpului ce au legãturã cu locurile în care se aflã semnalele de nemulţumire ale celor pe care i-am afectat. O persoanã moralã este o persoanã sincerã, fericitã, sãnãtoasã. In interiorul sãu nu existã tensiuni, nu existã blocaje. Atunci când ne putem deschide faţã de toate persoanele cu care ne întâlnim, atunci când nouã, dar şi lor, le va fãcea plãcere sã ne întâlnim, momentul întâlnirii va duce la crearea unui câmp nou (obţinut din rezonanţa câmpurilor individuale). Acest nou câmp va avea mai multã putere decât câmpurile individuale şi va influenţa pozitiv persoanele ce fac parte din el. Medicina tradiţionalã chinezã foloseşte mecanismul descris de teoria Yin – Yang:“In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul,Yang-ul este cel care activeazã Yin-ul.” Câmpul are caracter Yin. Noul câmp obţinut prin rezonanţa a douã sau mai multe câmpuri, ce au aceleaşi caracteristici (aceeaşi parametri), va produce în timp modificãri la nivelul Yang-ului, al structurii materiale. Persoanele cu o moralã avansatã vor intra cu uşurinţã în rezonanţã cu alte persoane ce pun accentul pe moralã, pe când cei care nu sunt atât de dispuşi sã-şi asume realitatea, ci doresc sã o transforme prin minciunã, prin fapte negative, vor intra mai uşor în rezonanţã cu partea “mai puţin pozitivã” a Universului. In acest câmp, “nu tocmai bun”, se gãsesc semnale ce nu permit relaxarea, intrarea într-o stare de linişte sufleteascã, de echilibru. Ceea ce se va afla în câmpul acestor din urmã persoane va fi mai degrabã stress-ul decât împãcarea, boala şi nu sãnãtatea, supãrarea şi nu fericirea.Inţelegerea şi asumarea acestor lucruri este foarte importantã. Cezar Culda, “Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic”

Cele 5 legi ale biologiei – vindecarea cancerului

Pe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din München, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit în decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A descoperit foarte curand că, la fel ca el, toti bolnavii de cancer pe care ii stia au trecut prin experiente extrem de stresante inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.Rezultatul cercetarilor lui Hamer se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustrează legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a „Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice, valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universităţii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorale. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite,

facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale. La scurt timp dupa ce Dr. Hamer şi-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la andoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala, pe motiv ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Astfel, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile sale. BOLILE AU LA ORIGINE UN SOC PSIHO-EMOTIONAL CARE SE REFLECTA MAI INTAI LA NIVELUL CREIERULUI. Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit“ (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau, Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci el se propaga si la nivel biologic si trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, în termeni bio-fiziologici, frica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formand o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, această multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului. Analiza tomografiilor intreprinsa de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer la plamani prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte. Cancerul la san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul „mama-copil” sau „probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil daca isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumoră. Scopul tainic al proliferării celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologică pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar şi atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grijilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui partener bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme). În vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului şoc, situaţia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea în ectoderm sau in mezodermul noului creier. In momentul producerii conflictului-soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente. Dr. Hamer a descoperit, de asemenea, ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfăşurarea oricarei boli are loc in doua faze (A Doua Lege Biologică). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat conflictul persista), intregul organism se orientează spre a face fata conflictului. In timp ce la nivel fizic au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta, de asemenea, cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburarile somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului şi orele de activitate in plus constituie condiţiile propice pentru rezolvarea

conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitătii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul şi transpiraţia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intensitatea şi impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale. Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, aceasta se petrece de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn şi a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau al unei prognoze negative, de genul „Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce aruncă pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forţa lor vitala, isi consuma inutil energia si, în cele din urma, mor in urma unui proces agonizant, proces pe care „tratamentele“ conventionale pentru cancer nu fac decat să il accelereze. Daca pacientul nu a facut niciun tratament de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie), NGM (Noua Medicina Germana) are o rata de succes de 95 pana la 98%. Este o ironie a sortii ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati. Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comută imediat in regimul de reparare si refacere, programul de vindecare fiind asistat în mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrienţilor necesari organismului sunt esentiale in perioada de vindecare. A doua faza este denumita „faza calda” şi în această perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitătile si pielea. Odata cu rezolvarea conflictului, se produce o transformare la nivelul organelor: proliferarea celulara (vechiul creier este legat de controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou este legat de controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refăcuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamaţii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Dar tumorile nu sunt impărtite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate după tipul de tesut si zona cerebrală din care provin şi prin care sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului-soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile de ficat, tumorile uterului, tumorile de prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare. În felul în care creierul vechi controlează cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreşte de indată ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial şi laringial şi cancerul cervical, toate sunt de natură curativă şi fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiţia ca procesul de vindecare să nu fie întrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului şoc, aceste tumori dispar pana la urma, la sfarsitul procesului de vindecare. Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in această categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator că femeia este in faza activă a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvată. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Aşa cum nici faptul că el se dezvolta exact la sanul stang nu este o coincidenta.

Importanta lateralitatii noastre biologiceDr. Hamer a descoperit că lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regulă: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, şi cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre emisferele cerebrale si partile organismului, in sensul ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este în relatie directa cu partea opusa a trupului. Astfel, un cancer la sanul drept, un chist ovarian la ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral) ne dau un prim

indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie, de asemenea, luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

Rolul benefic al microbilorUn alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, el a descoperit ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera în care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutivă. (A Patra Lege Biologica). Bacteriile tuberculozei, spre exemplu, populeaza doar ţesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-şi mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile la san, melanoamele şi mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, în timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra corespunzator. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina, ele pot fi totuşi diagnosticate ca si cancer şi noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicaţi in procesul de vindecare a tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, membrana nazala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare şi epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente, naturale, de vindecare sunt în curs.

TEORIA METASTAZEI, O SIMPLA FICTIUNE ACADEMICABazandu-se pe GNM, „Sistemul Ontogenetic al tumorilor”, teoria vast raspandita a metastazelor care sugerează ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange şi limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase în mod special nu isi pot schimba, sub nici o formă, structura lor histologică si nici nu pot trece de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celulă osoasa, care este de origine mezoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a conflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul conform caruia cancerul pulmonar metastazează la oase, celulele cancerului pulmonar creeaza, de fapt, un gol (descompunere celulara! – reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie, de asemenea, sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase ? De ce nu sunt atunci găsite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer ? Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase, care se transformă, in mod mirobolant, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea unui nou conflict-şoc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de comunicarea diagnosticului. Asa cum am menţionat mai devreme, comunicarea unui diagnostic neasteptat de cancer, sau informarea cuiva ca are metastaze poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organismului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravieţuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave, care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire în confruntarea cu toxicul si ucigasul tratament chimioterapic. Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt din punct de vedere psiho-emoţional legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel zis, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, mai ales

una care se presupune ca se raspandeste ca un incendiu in organism, este echivalent pentru bolnav cu a accepta ca acum este complet inutil si, pe langa faptul ca se simte inutil, oasele incep sa se decalcefieze (in cazul cancerelor de san, deseori în zona sternului şi a coastelor). Tot asa cum se fractureaza un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic în zona respectiva, asigurandu-ne in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.

Sinteza principiilor Noii Medicini GermaneNoua Medicină Germană este un set de descoperiri şi principii care pune la baza aparitiei şi evoluţiei bolilor:• principiile universale biologice;• interactiunea dintre cele 3 niveluri ale fiintei umane: psihic, creier şi organe. Noua Medicină Germană priveste corpul ca un intreg, in care psihicul este integratorul tuturor functiilor comportamentului şi a tuturor ariilor de conflict, iar creierul este calculatorul principal al tuturor functiilor comportamentale, ariilor de conflict si organelor corespunzatoare acestora.Noua Medicina Germana este o stiinta a naturii, bazata pe 5 legi biologice care sunt aplicabile fiecarei boli ale oamenilor sau mamiferelor. In Noua Medicina Germana, boala nu este o eroare a naturii ci ea are o anume semnificaţie biologica. Boala evolueaza pe baza unor programe ale naturii proiectate cu scopul de a-l ajuta pe individ sa coopereze cu evenimentele aparute in viata lui sau sa il elimine pe baza mecanismelor de selectie necesare evolutiei grupului din care individul face parte. Dr. Hamer a constatat faptul ca moartea sotiei sale si propriul lui cancer pot fi corelate cu impuscarea şi apoi decesul fiului lor Dirk. Ca medic, cercetator si sef al clinicii de oncologie din Munhen, dr. Hamer a ajuns la urmatoarea concluzie: Un eveniment fizic poate crea un soc conflictual biologic care se va manifesta in transformari vizibile ale creierului, si poate conduce la schimbari masurabile ale parametrilor sistemului nervos care la randul lor pot produce cresterea unor tumori canceroase, ulceratii, necroze si perturbari funcţionale in organe specifice fiecărui tip de conflict biologic. Dupa 20 de ani de cercetare si terapie a peste 31.000 de pacienti, dr. Hamer a stabilit ca un conflict-soc biologic genereaza o faza de imbolnavire: rece, canceroasa sau necrotica, iar daca conflictul este rezolvat, se trece la o faza de vindecare: calda prin care procesele canceroase sau necrotice sunt inversate pentru a se autorepara tesuturile afectate in faza de imbolnăvire şi a restabili starea de sanatate optima. Cele 3 legi ale Noii Medicini Germane descoperite si formulate de DR. Hamer:1. PRIMA LEGE BIOLOGICA: regula de fier a cancerului:A. Fiecare cancer sau afecţiune echivalentă cancerului are drept cauza: sindromul Dirk Hamer (DHS) generat de un şoc foarte grav, acut, dramatic şi izolat. Trairea acestui confict-soc are loc simultan la 3 niveluri (psihic, creier şi organ);B. Tipul conflictului care a provocat DHS determina localizarea HH (cercuri concentrice vizibile pe tomografia computerizată) in creier si a locului corespunzator intr-un anumit organ in care va apare cancerul sau o afectiune echivalenta cancerului;C. Continuarea conflictului la nivel psihologic determina evolutia hh în creier şi a cancerului sau a afectiunii echivalente cancerului in organul corespunzator locului aparitiei HH.2. A 2-A LEGE BIOLOGICA: fiecare afectiune generata de un conflict-soc are o evolutie în 2 faze:A. Faza de conflict activ (de imbolnavire) in care sistemul nervos autonom simpatic este activat, socul continua cu preocupare continua faţa de evenimentul declansator si produce o stare de tensiune si neliniste insotita de pierdere in greutate, apar dificultati la adormire şi tulburari ale somnului. Noptile devin lungi, extremitatile sunt reci si leziunile sau tumorile aparute continua sa se dezvolte;B. Faza conflict rezolvat (de autovindecare) in care sistemul nervos autonom parasimpatic si sistemul vagal sunt activate insotite o stare de epuizare si somnolenta si derma + extremitati calde. In aceasta faza procesele aparute pe timpul fazei de imbolnavire sunt reversate: tumorile sunt remise sau capsulate, iar leziunile de tip necroza sau ulcer sunt inlaturate prin regenerarea naturala a tesuturilor afectate de acestea. La sfarsitul acestei faze de autovindecare, tesuturile si organele afectate sunt refacute complet si deseori devin mult mai rezistente decat au fost inainte de aparitia conflictului-soc, iar persoana are o stare generala mai bună si devine mai inteleapta decat inainte de a se fi imbolnavit.

3. A 3-A LEGE BIOLOGICĂ: Sistemul Ontogenetic al Tumorilor si bolilor echivalente cancerului:A. Un anumit tip de conflict afecteaza un anumit nivel embrional, care la randul lui generează hh (inele concentrice) intr-o anumita zona a creierului, afectând un anumit organ ce corespunde nivelului embrional cu o formaţiune histologică specifica acelui nivel;B. Conflictele care genereaza hh in zona creierului arhaic (creierul ancestral generat din endoderm şi cerebelul generat din mesoderm) prezinta o multiplicare a celulelor in faza de imbolnavire (ca conflict activ) si de distrugere (de catre fungi şi micobacterii) sau incapsulare a tumorii in faza de vindecare (pcl post conflict), pe cand conflictele care genereaza HH in zona creierului nou (cortex) determina o scadere a numarului de celule (necroze, ulcere) sau diminuare a functiilor pana la disfunctie completa (numite si boli cancer echivalente) in faza de imbolnavire ca si conflict activ, urmate de multiplicarea celulelor, reconstrucţia organului (de catre bacterii si virusuri) afectat si restabilirea functionarii normale a acestuia in faza de vindecare (pcl post conflict);C. Bolile cu cele 2 faze (imbolnavire si vindecare) sunt functii biologice deosebite care ne permit sa depasim si sa ne redresam functional dupa ce am fost confruntati cu probleme biologice neobisnuite sau neasteptate generate de obicei de conflicte psihologice.4. A 4-A LEGE BIOLOGICĂ: in faza de autovindecare (pcl post conflict) exista o corespondenta dintre grupurile de organe apartinand uni anumit nivel embrionar si grupurile de microbi apartinand acelui nivel. Microbii nu sunt cei ce provoacă o anumita simptomatologie, ci dimpotriva, ei sunt cei ce participa la autovindecare. Ei sunt comandati de catre creier: la comanda creierului, microbii patogeni devin, prin dezactivare, microbi apatogeni si se retrag intr-o anumita parte a organismului, iar in faza de autovindecare (pcl post conflict) vor fi chemati si reactivati pentru a repara organul afectat.5. A 5-A LEGE BIOLOGICĂ. Chintesenta: semnificaţia biologica a fiecăruia din programele biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze: imbolnavire – conflict activ şi autovindecare – post conflict). Spaniolii au numit noua medicină germana®: la medicina sagrada ( medicina sacra) . Conform acestei legi boala nu este o eroare fara rost a naturii sau biologiei, ci un program special creat de natura, de-a lungul a milioane de ani de evolutie, pentru a permite organismelor sa depaseasca functionarea standard (de zi cu zi) si sa poata face fata unor situatii de urgenta exceptionale sau neobisnuite. Un exemplu: cancerul osos este faza de vindecare a necrozei osoase care insoteste conflictul de auto-subevaluare. In faza de imbolnavire (pe timpul conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de osteoliza (diminuarea celulelor osoase). Cand conflictul de auto-subevaluare este rezolvat in mintea pacientului, organismul trece in faza de autovindecare (post conflict): apare o anemie care previne distrugerea oaselor slabite pe timpul conflictului, incepe recalcifirea (diagnosticată eronat ca fiind cancer osos), continua anemia, apar durerile osoase si se instalează o stare leucemica (toate acestea avand ca scop imobilizarea corpului pana la vindecare completa). Toate acestea dispar pe cale naturala cand structura osoasa este complet refacuta, iar rezistenta osului va fi mai mare decat inainte de a fi inceput faza de imbolnavire. Prin acest dublu mecanism imbolnavire – autovindecare, natura a imbunatatit sansa de supravietuire a celui care si-a rezolvat conflictul de auto sub evaluare. Daca persoana nu isi rezolva conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminată din grup. Terapiile viitoare specifice Noii Medicine Germane:1. Pacientul va deveni “seful absolut” al tratamentului si procedurilor de autovindecare a bolii sale, el nu va mai fi tratat, ci se va trata singur, iar relatia dintre pacient si medic va fi complet regandita şi redefinita;2. Se vor folosi mult mai puţine medicamente;3. Se vor baza pe inţelegerea de catre pacient a cauzei care a provocat conflictul şi implicit boala;4. Pacientul impreună cu medicul vor gasi impreuna cea mai buna rezolvare a conflictului generator al bolii si vor stabili cea mai buna strategie de evitare a acestui conflict pe viitor de catre pacient;

Relatia dintre stres si boala:In viata, fiecare dintre noi putem avea ocazia sa ne confruntam cu 2 tipuri de conflicte sau evenimente:- normale: evenimentele sau conflictele zilnice care nu ne surprind, deoarece avem capacitatea de a le anticipa si de a le depasi;- biologice (conflict – soc): evenimente sau conflicte aparute pe neasteptate (nu au putut fi anticipate),

care ne dau sentimentul de neputinta si ne aduc in imposibilitatea de a reacţiona ne vor induce o stare de soc insotita de panica. Aparitia unui astfel de eveniment genereaza Sindromul Dirk Hamer (DHS) care la randul lui induce si dezvolta cancerul sau alte boli cancer – echivalente specifice fazei de imbolnavire (ca si conflict active) pana cand conflictul va fi rezolvat. Dupa rezolvarea conflictului va apare faza de autovindecare (pcl post conflict) a cărui durata va depinde de masa conflictului (durata si intensitatea conflictului) pe timpul careia toate modificările funcţionale si morfologice aparute in faza de imbolnavire vor fi reversate, iar persoana va revenii la o stare mai buna decat inaintea conflictului.• O persoana sanatoasa, bine hranita si odihnita va avea de infruntat mult mai putine conflicte biologice si le va face fata mult mai usor;• Persoanele cu o situatie materiala buna au un risc de a se imbolnavi (de cancer sau de alte boli cancer echivalente) de 10 ori mai mic decat persoanele sarace (care nu isi pot rezolva cele mai multe conflicte din lipsa banilor);• Cel mai important factor in faza de autovindecare este ca pacientul sa inteleaga ce se intampla cu el, deoarece numai atunci el va putea să adopte o atitudine constructiva si relaxata fata de procesele de autovindecare;• Daca pe timpul fazei de imbolnăvire sau pe timpul fazei de autovindecare, pacientului ii este teama de cancer, aceasta teama va induce un nou conflict biologic care pe timpul unei noi faze de imbolnavire va genera cancer pulmonar, iar daca va apare la acelasi bolnav si teama de moarte aceasta va induce un alt conflict biologic care in faza de imbolnavire va genera un proces de decalcefiere a intregului sistem osos. Conflictul biologic nu este determinat direct de eveniment (de ce se petrece) ci de modul in care persoana resimte sau traieste la nivel psihic evenimentul declansator (de stresul interpretat). Functie de această dimensiune interioara a evenimentului poate apare sau nu un conflict biologic, iar intensitatea si localizarea efectelor acestuia vor depinde de intensitatea si tipul trairii interioare. Exemplu: o sotie isi surprinde sotul in pat cu cea mai buna prietena, dar functie de modul in care sotia interpreteaza acest eveniment vor aparea urmatoarele efecte:• daca sotia isi iubeste sotul, ea va suferi un conflict de tip frustrare sexuala care in faza de imbolnavire îi va provoca un carcinom la uter;• daca sotia nu isi iubeste sotul si abia asteapta un motiv de divort, ea va trai un conflict – soc biologic de tip conflict cu partenerul care pe timpul fazei de imbolnăvire se va genera un nodul malign la sanul drept (suparari externe);• daca sotul este surprins in pat cu o prostituata, soţia va avea un conflict – soc de tip teama – revolta, care pe timpul fazei de imbolnavire se va manifesta prin hipoglicemie;• daca sotul e surprins in pat cu o persoana cu 20 de ani mai tanara decat sotia, aceasta (indiferent daca isi iubeste sau nu sotul) va trai un conflict de subevaluare sexuala (spunand in gandul ei: eu nu pot sa o concurez pe ea şi nu mai pot acum să ii ofer ce îi oferă ea), care pe timpul fazei de imbolnăvire va suferi de o decalcefiere (osteoliza) a pelvisului. Faza de imbolnavire (conflict activ ) inceteaza numai cand conflictul – soc este rezolvat. Imediat se va instala faza de autovindecare (pcl post conflict).In lumea animalelor avem multe exemple de acest fel:• un animal deposedat de teritoriu va supravietui numai daca isi recapata teritoriul sau obtine alt teritoriu;• o femela careia i-a fost ucis puiul va intra in calduri si va putea avea astfel un alt pui, iar orice forma de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturala pe timpul sarcinii. Si la noi oamenii, pentru a trece din faza de imbolnavire in faza de autovindecare trebuie sa rezolvam conflictul initial la nivel psihic:• Mama care s-a imbolnavit in urma accidentarii copilului se va face bine numai dupa ce copilul se va insanatosi;• Un barbat care a fost parasit de sotie va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce se va impaca cu aceasta sau isi va gasi o noua sotie;• Cel care şi-a pierdut locul de munca va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce isi va gasi un alt loc de munca;• O persoana care a iesit la pensie va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce se va inscrie la un club sau isi va gasi o noua pasiune sau o noua ocupatie.

- La femeile însarcinate, orice forma de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturala incepand cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina sau mai bine zis Viata are prioritate absoluta. Fii flexibil – vei reusi mai usor

Schimbarea este singura constanta. Cand esti pe drumul tau, cand stii deja ce vrei si cauti sa ajungi acolo unde vrei, pe drumul cel mai scurt si mai usor, bineinteles, se intampla inevitabilul si te lovesti de piedici, probleme, obstacole, eufemistic vorbind, de provocari. Flexibilitatea este o calitate esentiala pe care trebuie sa o dezvolti pentru a te confrunta cu furtunile, turbulentele, curentii de aer, iar tuturor acestora, eu le spuneam generic provocari. Asta pentru ca limbajul folosit atat cand te exprimim verbal, cat si in dialogul mental are un rol esential in a dezvalui felul in care etichetezi realitatea la modul constient, cat mai ales subconstient. Numind problema provocare, situatia negativa isi pierde din polaritatea nedorita in mintea noastra. Adica negrul poate deveni gri. Revenind la flexibilitate, iata 3 modalitati prin ca Brian Tracy, speakerul motivational despre care am mai vorbit si noi, si ne-a vorbit si el la randul lui, aici pe site, deci modalitati care organizeaza mintea in situatii acute:1. “Cand iei o decizie si noile informatii sau imprejurari iti arata ca este o decizie gresita, nu-ti fie teama sa spui “M-am inselat”.Din moment ce accepti ca ai gresit, situatia se schimba. Nu esti nevoit sa mai pierzi vreun minut sau vreun strop de energie pentru a te apara, justifica sau explica fata de tine insuti. Pur si simplu spune “m-am inselat” si fa imediat modificarile necesare pentru traiectoria ta, bazandu-te pe noile informatii.2. A doua afirmatie pe care o poti face in ajutorul tau este “Am facut o greseala”. Din moment ce 70% din deciziile tale se vor dovedi a fi gresite, viata ta va fi patata cu o serie de erori, mari si mici. Cand poti accepta cu calm si incredere ca nu esti perfect, asta sprijinindu-te pe informatia noua pe care o detii, cum ca ai ajuns la o concluzie gresita, problema se incheie. Te poti concentra asupra rezolvarii ei si asupra a ceea ce faci ca sa revii pe linia de plutire.3. A treia afirmatie: “M-am razgandit”. De-a lungul vietii vei lua decizii dupa cum vei gandi la un moment dat. Dar, dupa cateva ore sau zile, ai putea vedea situatia altfel. Ai putea realiza, detinand noi date ale problemei, ca hotararile anterioare nu au fost cele mai bune. Cand ai taria sa recunosti ca te-ai razgandit, poti merge inainte. “ “M-am inselat”, “Am facut o greseala”, “M-am razgandit” sunt toate dovezi de sinceritate, curaj si obiectivitate. Nu sunt nicidecum semne de slabiciune. Estre mai bine poate sa te intorci de la jumatatea drumului, daca ai descoperit ca te-ai inselat, decat sa mergi pana la capat, gresit si ineficient pentru tine, doar pentru ca nu poti recunoastea ca ai facut o greseala. Cu toate ca aspiram spre perfectiune, si bine facem, greselile sunt inerente. Ba chiar uneori si folositoare: ne arata ce nu vrem sa fim, ce nu ne este folositor, unde nu ne place sa fim. Greselile sunt modalitati de dezvoltare personala. Noi preferam insa sa invatam din greselile altora. Este mai intelept si mai putin dureros.

Efectele supararii

“Diagnosticarea karmei” de S.N. Lazarev : “Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă”. Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru .

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună. Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor. Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri. IMPORTANT: Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă. Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge. Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere. Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Cum dăruieşti aşa primeşti! Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii

si reactiunii) conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi. Asadar suntem ceea ce suntem ca rezultat a tot ceea ce am gandit!”

Edgar Cayce – idei aproape practice…

“Din frica izvorasc aproape toate relele omenirii: frica de Sine, frica de ceea ce gandesc altii despre noi, frica de imaginea pe care ceilalti si-au facut-o despre noi. A depasi frica inseamna a ne umple fiinta mentala si spiritula cu ceea ce alunga frica: iubirea“. “Pastreaza o atitudine constructiva, nu te lasa dominat de resentiment, ca acesta in mod foarte firesc produce secretii care impiedica buna functionare a diverselor sisteme (circulator, digestiv, respirator), organe. Si este cazul mai ales al tulburarilor provocate de gandurile negre, care deregleaza pancreasul si unele functiuni hepatice”. Aceeasi parere o are si Lazarev, clarvazatorul si vindecatorul rus, boala apare cand:1. Piramida de valori a persoanei respective este gresit alcatuita,2. Persoana in cauza a pierdut din rezervele sale de iubire (chi, qi, ki, energie). Purificarea se face adesea prin boala, suferinta sau umilire. Ciudat, dar societatea actuala accepta mult mai usor situatiile de boala decat cele de umilinta, dar purificarea este purificare, indiferent de modul in care trebuie sa o faci. Revenind la Edgar Cayce, exista un cuvant care revine mereu in discursul sau: “cleansing”, adica curatare, purificare. Gandurile rele, actele distructive creeaza otravuri in mental, care somatizeaza apoi in corpul fizic, creand bolile. Toata munca noastra va consta in eliminarea otravurilor pentru cele trei corpuri ale noastre. Cayce, ca si Hipocrate sugereaza ca alimentul sa fie medicament. Sfaturile lui:– nu manca niciodata cand stai culcat,– nu manca cand esti obosit, iritat sau furios,– nu manca niciodata ceea ce nu iti place,– nu va hraniti cu paine alba, paste albe, zahar alb, orez alb,– legumele reconstruiesc materia cenusie mult mai repede decat carnea si zaharurile,– echilibrul baza -acid este foarte important. Trebuie pastrata alcalinitatea corpului, astfel nu pot prolifera microbii. Acidul in corp este produs de combinatia zaharuri – grasimi. Un regim normal este 20% acid si 80% bazic. Mentinerea unui mediu alcalin in corp prin consum de legume (mai ales salate, morcovi, telina) functioneaza ca un vaccin impotriva microbilor. In schimb, alimentele care creeaza aciditatete sunt grasimile animale, uleiurile vegetale, cereale, paine, fulgi de porumb, orez alb, nuci, leguminoase, carne. Carnea si carbohidratii sunt iarasi o combinatie nefericita, mai rea decat cea de zaharuri si carne.Asadar, Edgar Cayce a fost doctor (fara acte) si pentru fizic si pentru suflet. Sfaturile pentru insanatosire au fost practice, concrete, insa a atras mereu atentia la cauza bolilor, ca fiind de ordin psihologic. Medicii si scpeticii din ziua de azi nu le numesc cauze psihologice sau spirituale (Doamne fere!), ei au insa un cuvant cu care justifica cauza principala sau secundara a 90% dintre boli: STRES. Iar stresul inseamna cumva dezamagire, durere sufleteasca, manie, nerabdare, frica, invidie? Iar aceste lucruri sunt cumva de natura psihologica, dar care implica si reactii resimtite la nivel fizic? Cam da. Edgar Cayce ,“Suflet si Spirit. Intelege pe deplin viata si propria ta persoana”

Pe cine multumesti? Pe tine sau lumea exteriora?

Oamenii sunt mai importanti decat obiectele. Ar fi frumos sa ne amintim asta cand un prieten tocmai ne-a zgariat masina, cand o prietena ne-a patat rochia preferata, cand un strain ne-a stropit neintentionat. Fiecare lucru are importanta lui, aveti insa grija sa nu investiti cu mai multa putere in

ceea ce nu merita. Sa fim recunoscatori pentru fiecare lucru din viata noastra, fara insa a-i acorda putere asupra noastra. Adevarata putere este interioara, este pentru totdeauna si este mereu la discretia noastra. Nu este megalomanie, nici egoism este renuntarea la puterea acordata lucrurilor din exterior, adica exact acelea asupra carora nu putem interveni. Cand recunosti adevara ta putere:– renunti la teama de a fi judecat,– nu mai cauti cu orice pret aprobarea celor din jur,– nu te afecteaza prea mult felul in care te trateaza sau se poarta ei in general,– permiti si altora sa se comporte dupa propriul lor model interior,– nu mai simti ca trebuie sa controlezi ceea ce te inconjoara,– esti asa cum esti pentru tine, nu pentru altii. Deepack Chopra mediteaza asupra aceluiasi subiect, tu vs. lumea exterioara: “Experienta Sinelui sau „cunoasterea de sine” inseamnă centrarea punctului nostru de referinta in propriul nostru spirit, si nu asupra obiectelor experientei noastre. Opusul centrarii în sine este centrarea asupra obiectelor.Atunci cand suntem centrati asupra obiectelor noi depindem intotdeauna de obiectele din lumea exterioara, inclusiv de situatii, circumstante, oameni si lucruri. Cei care sunt centraţi asupra obiectelor cauta întotdeauna aprobarea celor din jur. Gandirea si comportamentul lor reprezinta inevitabil anticiparea unui raspuns din exterior. De aceea, acest tip de comportament are la baza teama (ca anticiparea lor sa nu se implineasca). Cei care sunt centrati asupra obiectelor simt tot timpul nevoia de a controla lucrurile. Ei simt nevoia de a detine o putere asupra lumii exterioare. Nevoia de aprobare, de control asupra lucrurilor şi de putere asupra lumii exterioare are la baza teama. Acest tip de putere nu are nimic de-a face cu puterea potentialitatii pure, adică a Sinelui, care este puterea reala. Atunci cand experimentam puterea Sinelui, teama dispare; la fel si dorinta de a controla, sau lupta pentru aprobare ori pentru puterea exterioara. In cazul centrarii asupra obiectelor, punctul de referinta interioara este egoul. Noi nu suntem însa tot una cu egoul nostru. Acesta nu este decat o imagine de sine, o masca sociala, rolul pe care il jucam. Masca noastra sociala este cea care are nevoie de aprobare. Ea este cea care doreste controlul si care cauta puterea exterioara, intrucat traieste din teama. Sinele real, care este spiritul sau sufletul nostru, este complet liber. El este imun la critici, nu se teme de nicio provocare si nu se simte inferior nimanui. Pe de alta parte, el este umil si nu se simte superior nimanui, caci stie că toata lumea este identica cu el, este acelasi spirit sub diferite infatisari. Aceasta este diferenta esentiala intre centrarea asupra obiectelor si centrarea in sine. Cei care sunt centrati in sine isi experimenteaza adevarata fiinta, care nu se teme de nicio provocare, ii respecta pe toti cei din jur si nu se simte inferioara nimanui. De aceea, puterea Sinelui este puterea reala. Pe de alta parte, puterea bazata pe centrarea asupra obiectelor lumii exterioare este o putere falsa. Fiind bazata pe ego, ea nu dureaza decat atata vreme cat obiectul sau de referinta este prezent. De pilda, daca avem un anumit titlu, cum ar fi cel de presedinte al unei tari sau al unei companii, sau daca avem foarte multi bani, puterea de care dispunem dispare odata cu pierderea functiei sau a banilor. Puterea bazata pe ego nu dureaza decat atata vreme cat dureaza obiectul ei. Ea dispare odată cu titlul, functia sau banii careau generat-o. In schimb, puterea sinelui este permanenta, caci are la baza cunoasterea de Sine. Ea are o serie decaracteristici. De pilda, ea are puterea de a atrage oamenii sau obiectele de care avem nevoie catre noi. Magnetizeaza oamenii, situatiile si circumstantele, astfel incat acestea sa sprijine dorinţele noastre. Acest sprijin este special, caci vine din partea legilor naturii, al divinitatii, al unei stari de gratie. Aceasta putere creeaza o legatura intre noi si restul oamenilor, de care ne bucuram deopotriva noi si ei. Este puterea iubirii.”

Cum sa reusesti cu cel mai mic efort

Despre reusita planului propus s-au scris sute, mii, sute de mii de randuri de articole si carti motivationale. Despre stabilirea targetului, setarea planului de actiune, despre diciplina, despre flexibilitate atunci cand datele realitatii se schimba…multe, foarte multe si bine documentate si

argumentate. Mai mult, scrise de oameni care au reusit, de personalitati ale vietii publice. Abordarea noastra va fi una pur spirituala. In acord cu legile Universului. De ce ar mai fi nevoie si de ea? Pentru ca suntem parte integranta din Univers si ne supunem si noi legilor lui. Pentru ca marimea contului in banca nu este direct proportionala cu fericirea din suflet. Din pacate doar atunci cand ajungi sa “te realizezi” iti dai seama de asta. Pentru a evita dezamagirile si reclamatiile ulterioare, iata abordarea lui Deepak Chopra, despre Legea efortului minim. Ceea ce spune el nu este o noua inventie a rotii, insa aplicata alaturi de alte legi universale (a iubirii, a iertarii, a intentiei si dorinte, a detasarii) reprezinta pasi in directia buna. Minimul de efort inseamna minima energie cheltuita. Adica nealimentarea ego-ului si a tot ce tine de el.“Cel mai mic efort este cheltuit cand actiunile voastre sunt motivate de iubire, deoarece natura este mentinuta intreaga de catre energia iubirii.Cand voi cautati puterea si controlul asupra altor oameni, va pierdeti energia.Cand voi cautati bani sau putere de dragul ego-ului, cheltuiti energie vanand iluzia fericirii, in loc de a va bucura de acel moment.Cand cautati bani doar pentru castigul personal, voi taiati curgerea energiei catre voi si interferati cu expresia inteligentei naturii.Dar cand actiunile voastre sunt motivate de iubire, nu exista pierdere de energie.Cand actiunile voastre sunt motivate de iubire, energia voastra se multiplica si se acumuleaza si surplusul energiei acumulate si bucuria, pot fi canalizate pentru a crea orice doriti, inclusiv bogatie nelimitata.Va puteti gandi la corpul vostru ca la un mecanism pentru controlarea energiei : el poate genera , stoca si cheltui energie: daca stiti cum sa generati, sa stocati si sa cheltuiti energia intr-un fel eficient, atunci puteti crea orice cantitate de bogatie. Atentie la ego, acesta consuma cea mai mare parte din energie.Cand punctul intern de referinta este ego-ul, cand cautati putere si control asupra altor oameni sau cautati aprobarea altora, voi cheltuiti energie intr-un fel pagubos. Cand acea energie este eliberata , ea poate fi recanalizata si folosita pentru a crea orice doriti.Cand punctul vostru intern de referinta este spiritul vostru, cand sunteti imuni la critica si nu va este frica de provocari, voi puteti folosi puterea iubirii si utiliza energia creativ, pentru experienta afluentei si a evolutiei.” Acesta este un vechi principiu indian: fa mai putin si realizeaza mai mult. Acordul, asemanarea cu Universul vin din observarea principiilor dupa care functioneaza natura:“Cand noi invatam aceasta lectie de la natura, ne vom indeplini cu usurinta dorintele. Daca observati cum lucreaza natura, veti vedea ca aceasta foloseste cel mai mic efort. Iarba nu incerca sa creasca , ea doar creste. Pestii nu incearca sa inoate, ei doar inoata. Florile nu incearca sa infloreasca, ele doar infloresc. Pasarile nu incearca sa zboare, ele zboara. Aceasta este natura lor intrinseca. Pamantul nu incearca sa se roteasca in jurul axei sale; este natura lui sa se roteasca cu o viteza uimitoare. Este natura copiilor sa traiasca in fericire. Este natura soarelui sa straluceasca. Este natura stelelor sa scanteieze. Si este natura umana pentru a face ca visele sa se manifeste in forma fizica, cu usurinta si fara efort.” Singurul efort, as adauga, este de a fi in acord si de a fi constienti ca suntem cu totii parte dintr-un Univers care nu este atat de greu de inteles. Nu-l vom descifra pe deplin, dar ne putem gasi rolul nostru in cadrul marelui mecanism. Urmandu-i legea. Pentru ca toti suntem unul. Si acel unu este iubire.

Renunta la atasament

Joe Vitale, ca speaker motivational, dar si autor renumit de carti care ajuta “cautatorul” in dezvoltarea sa personala, s-a informat din multe surse, a cautat si gasit succesul avand la baza insa, o profunda cunoastere a felului in care functioneaza Universul. Si acesta poate si incearca sa dea cat mai mult fiecaruia. “Trebuie insa sa renuntati la atasament, Iar oamenii ma intreaba: “Ce inseamna asta?” Cu totii vrem sa apartinem unui loc al bucuriei, sa fim in acel “happy place”, in limba lui. Dar care este diferenta intre a privi catre lucrurile pe care ni le-am propus cu atasament (implinirea, fericirea noastra

depinde de realizarea lor), fata de detasare? “Unda de detasare se simte in urmatoarele ganduri care ne populeaza mintea: “Oare n-ar fi mai bine sa am mai multi clienti? N-ar fi mai amuzant sa am o astfel de relatie? N-ar fi distractiv, grozav, fantastic sa am parte de casa asta, vacanta asta?” Completati singuri lista. „Totusi observati diferenta. Nu sunteti atasati de ea. Nu sunteti dependenti de ea. Daca simtiti ca a avea acel lucru este o chestiune de viata si de moarte, atunci sunteti dependent de el. Aceasta dependenta are o energie inconstienta care urmeaza sa respinga obiectul cautat. Trebuie sa aveti o energie voioasa.” De ce o energie inconstienta respinge ceea ce ne dorim, atunci cand suntem atasati de obiecte sau de rezultatul actiunilor? Ceea ce suntem noi cu adevarat, Sinele Superior, stie ca orice lucru din aceasta lume, de orice natura, nu poate fi adevarata noastra fericire si liniste. Cand constientul nostru spune ca atunci cand ni se va implini dorinta, atunci va fi bine, vom fi fericit, ne vom simti impliniti si de succes, in tot acest timp subconstietnul nostru, Sinele Superior stie ca fericirea nu este legata de aceste realizari, odata cu implininirea acestor dorinte apare doar un temporar sentiment de satisfactie, confundat cu fericirea. Sufletul stie ca premisa este falsa, niciun lucru sau persoana din lume nu iti pot aduce fericirea, linistea, ele doar te pot ajuta ca TU INSUTI sa le gasesti…in TINE. Ce se intampla atunci cand te atasezi de rezultatul unei actiuni, ce se intampla cand te atasezi de o persoana? Cand spui ca abia dupa ce se intampla X voi fi fericit? Nu inseamna sa nu depui tot efortul de care esti capabil sa realizezi un lucru. Spunand ca vei fi fericit conditionat de realizarea unui alt lucru, admiti ca acum esti nefericit, ca nu esti intreg, ca esti mai putin decat ai fi avand nu stiu ce succes. Asa cum ban la ban trage, asa cum o nenerocire nu vine niciodata singura, energiile de aceeasi natura se atrag. Oamenii cu energii asemanatoare se atrag. Starea ta interioara de “mai putin”, “neimplinit inca” va perpetua stari de viata asemanatoare. Abia cand reusesti sa fii una cu scopul tau, trecand peste “acum inca nu este bine, dar atunci va fi minunat”, cand esti prezent cu totul, moment de moment implicat in realizarea lui, atunci uiti ca acum e noapte, dar va fi lumina atunci cand el se realizeaza, atunci ai scapat de atasament. Atunci esti doar un om care se bucura de fiecare pas pe drumul ales. La realizarea planului, simti doar bucurie, nu si superioritate. Cand ai cumparat casa mult visata, tot tu vei fi, bucuros, dar nu superior acelui TU neproprietar inca, mai linistit pentru cateva momente, dar nu mult, starea de cautare a fericirii in exterior va continua cu un alt obiectiv. Si fara suces. Iarta si iubeste si mai ales nu te intreba daca esti fericit. Fericirea nu este un scop, este o stare. Detaseaza-te doar.

Eliberarea de conditionarile familiei

Biologia ne invata ca mostenim de la stramosii nostri caracteristicele fizice si predispozitia spre anumite boli si afectiuni fizice. Stiinta poate explica toate aceste lucruri, la baza fiind cromozomii din celulele noastre. Numerosi alti cercetatori spun ca mostenim si un bagaj psihic de la stramosii nostri. Aceasta transmitere ar fi bazata pe inconstientul clanului familial cu care intra in contact inconstientul individual al fiecarui membru al familiei. Studiul transmiterii acestor trasaturi psihice din generatie in generatie poarta numele de psihogenealogie. Cei care au studiat acest domeniu au descoperit faptul ca multe dintre alegerile noastre sunt influentate de ceea ce au trait stramosii nostri (generatiile anterioare- parinti bunici, strabunici). Deci, cu totii avem o mostenire psihica si un bagaj genetic. Dar aceasta nu inseamna ca suntem destinati sa traim traumele inaintasilor nostri. Ne putem exercita liberul arbitru odata ce identificam tiparele repetitive si actionam pentru dezactivarea acestora. Daca intr-o familie sunt mai multe cazuri de sinucidere, putem preveni ca acest lucru sa se repete ajutand din timp persoanele predispuse la aceasta. Joe-Ann Benoit, psiholog, in “Aschia nu sare departe de trunchi” a studiat aceste tipare repetitive in mai multe cazuri de generatii, ajutandu-si astfel pacientii sa intervina in propriul curs al vietii, identificand acele probleme din viata lor care erau un leit-motiv al altor membri ai familiei. Am mai scris pe site despre constient si inconstient, despre faptul ca constientul este acea parte a psihicului care organizeaza datele trimise de simturi si are o pondere de 10%, fiind in total repaos in

timpul somnului. Inconstientul insa cuprinde toate cunostintele noaste, toate amintirile uitate, dorintele refulate, el lucreaza cu arhetipuri, simboluri, face analogii logice sau nu (din punctul de vedere al constientului). Intre cele doua forme ale mintii exista o colaborare si schimb continuu, iar despre aceasta Jung spunea ca “ceea ce nu ajunge la nivelul constiintei, se intoarce sub forma de destin”. De exemplu, o jignire primita, fata de care nu am reactionat, am reprimat, se va inregistra in subconstient si poate iesi la suprafata (sub forma de destin, cum zice Jung) printr-o rabufnire intr-un moment foarte nepotrivit. Ce este cel mai dificil in planul dezvoltarii personale este constientizarea inconstientului, atat celui individual, cat si a celui colectiv (al unui grup de oameni). “Purtam asupra noastra progame interioare, in functie de trecutul nostru familial. Aceste programe se declanseaza la varste precise sau in situatii asemanatoare cu cele care au dus la prima producere a evenimentului. Totul se intampla din nou, intr-un mod total inconstient. Faptul de a cunoaste aceste programe ne ajuta sa la anticipam si sa le decodam daca sunt nefaste sau daunatoare pentru dezvolatarea celui care le poarta”. Prima forma de program este proiectia facuta de parinti asupra copiilor lor, adeseori chiar inainte de conceperea lor. Ne putem intreba sau ii putem intreba pe parinti “de am fost conceput?”, “in ce loc?”, “in ce moment?”, “parintii si-au dorit un copil sau doar unul dintre parinti?”, “ce voiau parintii mei ca eu sa devin?”. “O femeie concepe un copil cu scopul de a-si retine sotul acasa, desi acesta are o profesie care il determina sa plece adeseori. Creierul copilului inregistreaza scopul mamei si apoi dezvolta o scleroza in placi care il impiedica sa se deplaseze. Astfel, copilul exprima proiectul mamei.Bunicile noastre spuneau “nu mai vrem copii”, mamele au gasit mijloacele necesare pentru a limita numarul copiilor, iar nepoatele de astazi fac din ce in ce mai putini copii”. O alta programare a parintilor pentru copiii lor este legata de prenume. Prenumele pe care il purtam se afla in centrul identitatii noastre. Unele nume exprima valori legate de crestinism (Maria, Matei, Pavel), alteori familia repeta numele unui inaintas sau al unui cunoscut disparut de curand, iar “juniorii” acestei proiectii narcisiste risca sa aiba probleme de identitate si sa se simta nevoiti (inconstient) de a urma visele si destinul predecesorului. Daca numele este nou aparul in peisajul familial, este bine sa intrebati parintii cine l-a ales si motivul. Unii parinti pot alege numele dupa un fost iubit/a, influentand astfel viata sentimentala a copilului, dupa un erou (fortand copilul sa atinga marimea asteptarilor). “In timpul unui seminar, una dintre participante a povestit faptul ca, tatal ei a vrut sa-i dea prenumele unei femei cu care fusese logodit, inainte de a incepe relatia cu mama ei, iar acea femeie il parasise pentru un alt barbat. Mama ei, care cunostea povestea, se opusese alegerii acelui prenume. A avut pana la urma, castig de cauza si i-a dat copilului un prenume diferit. Astfel, mama ei prevazuse faptul ca sotul ei ar fi gasit in fiica ei, in mod simbolic, un substitut pentru vechea lui iubire pierduta. S-a evitat astfel o relatie de incest psihologic.” Un alt mod de programare sunt credintele verbalizate sau nu ale membrilor unei familii: “in familia noastra toti au dureri de cap”…, sau “viata e o lupta, e grea, e nedreapta…”, “trebuie sa inveti ca sa fii un om realizat”, “banii nu aduc fericirea”, “nu trebuie sa te intinzi mai mult decat ti-e plapuma” – care pot fi explicatii pentru situati fiananciara a copiilor. Credintele lor devin (constient sau inconstient) credintele copiilor. La baza fiecarei familii sta si un principiu de loialitate, adica membrii acesteia sunt uniti si impartasesc un inconstient colectiv. Atunci cand urmeaza sa fie integrat un nou membru, fiul/fiica le prezinta viitorul partener, acesta este judecat adesea negativ, “nu este suficient de bun pentru tine”, “nu e din lumea ta”, “nu imi place deloc”. Presiunea exercitata este puernica si din ce in ce mai mult tinerii de azi au invatat sa lupte pentru a-si integra partenerul in familie sau macar actioneaza in ciuda criticilor rudelor. “De ce se intampla acest lucru? Deoarece adevarata miza se joaca la un alt nivel, legat de ceea ce poate oferi acea persoana straina inconstientului colectiv. Daca diferentele sociale sau culturale sunt prea mari, inconstientul clanului familial se va simti destabilizat, chiar amenintat, in loc sa considere acest fapt o implinire. Familiile incurajeaza, de obicei, casatoriile intre persoane provenind din acelasi loc si avand acelasi statut social. Este ca si cum inconstientul familial ar vrea sa pastreze status quo-ul si sa nu introduca in clanul sau decat persoane asemanatoare. Dragostea la prima vedere are aceasta particularitate de a crea o stare de fuziune cu o persoana ce prezinta similitudini uimitoare la nivel inconstient”.

Adesea, nu ne indragostim de oricine. “Alegerea partenerului este strans legata de configurarea familiei noastre si de trecutul acesteia. Multe cupluri se formeaza in functie de lipsurile din istoria personala sau familiala. Ne cautam mama, tatal, fratele, sora, un fondator al familiei, cand, de fapt, adevarata intalnire amoroasa nu ar trebui sa umple anumite gauri, ci sa fie o implinire reciproca. Ce credeti despre “casatoriile aranjate”? Ca nu mai exista in epoca noasra? Inconstientul alege adeseori o persoana oglinda, cel sau cea a carei constelatie familiala se aseamana – acelasi prenume, aceleasi boli, aceeasi copilarie, aceleasi traumatisme…si cu care vom lucra sau vom urmari aceeasi problema. Atomii care se aduna nu inseamna dragoste, ci sunt mai degraba adeseori conflicte care se recunosc”. Totusi noi suntem cei care avem fraiele destinului nostru. Si putem actiona imediat ce ne dam seama ca am deviat cumva de la calea pe care ne-am dorit-o in viata sau pur si simplu pentru ca nu ne mai este bine. Daca intr-un punct al vietii vezi ca nu esti multumit de tine si de cum te simti cu tine, atunci este cazul sa schimbi ceva, sa devii constient. O privire aruncata asupra istoriei familiei, cu cateva generatii in urma (pana la patru) ar putea sa-ti arate ca esti cumva prins intr-un scenariu care se repeta in istoria familiei. Odata constientizat, hotaraste ca vrei sa traiesti conform alegerii tale si nu sa repeti traume ale altor membri ai familiei. Renunta sa traiesti conform regulilor si credintelor parintilor, atata vreme cat nu coincid cu ale tale. “Cuvintele au puterea de a vindeca, asa ca deconecteaza-te rostind “Incepand de acum, renunt la aceasta misiune, acest proiect, acet conflict (il numiti). Nu este al meu. Eu am propria viata de trait”. O alta metoda de eliberare este de a reevalua trecutul cu alti ochi, de a avea o noua perspectiva asupra lui. Nu mai conteaza cine este vinovat, ci de ce s-a ajuns in situatia de fata si ce este de facut. Cu alte cuvinte, sa ramanem in prezent. Din prezent putem lua cea mai buna decizie pentru binele si evolutia noastra, iar din acest punct de vedere, Eckhart Tolle ar fi cel mai bun indrumator.

Acneea – cauze psihologice

“Pielea este un organ, la fel de fizic precum inima si ficatul, iar ea raspunde foarte usor la emotii. La fel cum stresul face ca inima sa iti bata mai repede si sa iti creasca tensiunea (si poate sa-ti provoace in cele din urma un atac de cord), frica te face sa devii palid, rusinea te face sa rosesti iar conflictele emotionale, anxietatile si orice alt tip de stres, iti pot provoca sau agrava o boala dermatologica.” (“Asculta-ti pielea”) Din anii 400 i.H., Hipocrate stia deja ca “boala este un dezechilibru intre corp, minte si mediu”. De fapt, toate organele reactioneaza la stres, iar acest lucru este recunoscut de aproape toti medicii. Vorbind despre piele, datorita legaturii stranse dintre aceasta si sistemul nervos, nici nu ar trebuie sa ne mire acest lucru. “Cand ceva este in neregula cu pielea – acnee, urticarie, eczeme, experienta mea ca psiholog m-a invatat sa tint cont de viata dubla a pielii: organ fizic si emotional, de faptul ca dificultatile emotionale pot provoca unele boli dermatologice. Dificultati emotionale nu inseamna sentimente. Indiferent cat de dureroase, sentimentele in sine provoaca mai putine neplaceri decat eforturile noastre de a ne proteja de ele. Cand nu experimentam durerea evenimentelor dificile – cand nu ne simtim sentimentele – suntem mai predispusi la simtome fizice, inclusiv boli de piele.” Va amintiti de legea conservarii materiei si energiei, invatata la orele de fizica din liceu? Materia si energia nu pot fi distruse, dar isi pot schimba forma. Arderea transforma lemnul in caldura si lumina, iar grasimea poate fi transformata in energie atunci cand alergam. Mintile si corpurile noastre sunt guvernate de ceea ce eu numesc legea de conservare a energiei emotionale. Putem respinge furia de care ne temem ca va scapa de sub control, nevoile sexuale despre care am invatat ca sunt rele, sentimentul de vid si dorinta pentru dragostea pe care parintii nu ne-au aratat-o, dar nu le putem distruge. Sentimentele isi gasesc singure drumul spre suprafata, adesea prin piele (sau in general, boli ale altor organe). Este nevoie de timp pentru a te obisnui cu ideea ca mintea poate sa provoace suferinta corpului, insa putini sunt cei care pun la indoiala legatura inversa: angoasa emotionala care insoteste orice boala fizica. Bolile dermatologice (acneea) au o putere speciala de a chinui. Ea altereaza infatisarea, poate cauza o rusine extrema si izolarea.

O persoana care sufera de acnee severa si are mai putini prieteni decat si-ar dori, ar spune: “Nu am prieteni deoarece pielea mea arata groaznic”. Doar dupa o perioada de autoanaliza s-ar putea sa devina clar faptul ca avea mai putini prieteni inca inainte de aparitia bolii. Ar trebui sa iti pui aceasta intrebare in timp ce faci exercitiul “Daca s-ar vindeca”. Adica ai facut lucrurile dupa care tanjesti (sa iesi cu barbati draguti sau cu femei incantatoare, sa incepi propria afacere, sa calatoresti) inainte sa te imbolnavesti? Chiar nu le mai poti face acum cand ai aceasta problema dermatologica? Sunt ambitiile tale nesatisfacute si boala de piele de fapt doua lucruri separate sau s-a creat o legatura care te tine prizonier si faptul ca esti bolnav sau arati inestetic (pe alocuri) sunt pretexte pentru lipsa de curaj de a lua initiativa si a actiona spre implinirea viselor?

Ho’oponopono si iertarea

In toate colturile lumii, sub diverse forme, religii, practici, oamenii au simtit povara emotiilor negative, efectul lor si au incercat dintotdeauna sa lase jos “pietrele” pe care le carau in spate. In lumea moderna, oamenii incearca sa gaseasca o eliberarare a presiunii prin psihotarapie, cel mai adesea mergand in trecut si analizand cele petrecute atunci, impresiile lor legate de cele petrecute atunci, ce au simtit atunci si corelarea cu ceea ce simt acum. Revizitand trecutul, doare, resimti durerile ranilor iar si iar. Cum ar fi daca am putea vindeca durerea fara a trece in revista ce a cauzat-o, cine a ranit si a arata cu degetul de unde vin problemele? Mai ales ca multe dintre nemultumiri, frustrari sunt nu numai in constient (unde pot fi identificate), cele mai multe sunt in subconstient (90% dintre ele). Psihologia actuala, prin hipnoza, ajunge si la amintirile legate de cele petrecute in perioada intrauterina si dupa nastere, amintiri stocate de subconstient, amintiri ce includ si lucruri care ne-au ranit si in baza carora actionam acum. Toate amintirile noastre sunt stocate in memoria celulara si multe dintre ele au format credinte dupa care ne ghidam acum. Mai greu este atunci cand credinta constienta se contrazice cu credinta inconstienta si noi nu ne dam seama de acest lucru. De exemplu atunci cand la 2 ani am auzit discutii despre cat de rai sunt banii si cum schimba in rau oamenii, informatia a fost stocata de subconstient, iar ca si adult, desi stii, constient, ca banii sunt, necesari, utili si chiar indispensabili pentru a trai, ai greutati mari in a-i obtine. Ce se intampla atunci cand pregatirea psihologica riguros stiintifica se imbina cu invataturile si practicile stravechi? Dr. Hew Len, psiholog hawaiian a facut cunoscuta lumii intregi o veche practica a stramosilor lui: ho’oponopono sau terapia iertarii. Desi detine doctoratul in psihologie la universitatea din Iowa, el isi trateaza pacientii potrivit praticii stravechi. Ho’oponopono inseamna in hawaiiana a corecta o eroare, a indrepta. Ideile care stau la baza acestei practici:- Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Ele sunt insotite adesea de emotii, iar cu cat emotiile sunt mai puternice, cu atat mai repede gandurile se materializeaza, devin realitati ale vietii noastre.- Fiind creatorii vietilor noastre prin gandurile si emotiile noastre, noi suntem RESPONSABILI de viata pe care o avem- Daca o persoana ne agreseaza, experienta a fost creata chiar de doza de agresivitate (constienta sau nu) din noi. Deci cei din jur sunt o oglinda a ceea e suntem noi insine. Acesta este un principiu stravechi la care adera si psihologii anilor nostri- Daca ne imbolnavim, trupul fiind subordonat (ierarhic) mintii, este din cauza ca frustrarea, nemultumirea, regretul, invinovatirea, prezente toate sub forma de ganduri (negative) in mintea noastra s-au materializat prin boli in trupul nostru.- Circumstantele exterioare sunt un barometru al starii noastre de constiinta si daca se intampla multe lucri care iti trezesc sentimente neplacute, atunci exista o explicatie: acolo sus, la “mansarda” se fac judecati gresite. Ce este de facut? Cum iti poti vindeca viata? Fara a face marketing, eu nu incerc sa vind nimic oricum, iar internetul e plin de ho’oponopono, deci nu am descoperit apa calda, vreau doar sa reamintesc: cheia

vindecarii/fericirii/succesului este la fiecare. Toti maestrii spirituali estici si vestici spun ca raspusurile/rezolvarile sunt in noi. In Ho’oponopono primul pas este constientizarea responsabilitatii pentru tot ce ni se intampla in viata. Dr. Len spune “Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a tot ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti”. Toate evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute. Pasatram in memoria celulara, in ADN toate informatiile despre evenimentele traite in aceasta viata si in cele anterioare. Cele acceptate si iertate, asimilate, nu vor atrage potrivit legii rezonantei lucruri asemanatoare in viata noastra. Daca in viata tot intalnesc oameni aroganti, nu inseamna neaparat ca eu sunt arogant, in mod constient si judecand obiectiv eu nu sunt, insa este posibil ca eu sa pastrez amintirea inconstienta a emotiilor negative create de aroganta mea din trecut (alta viata) si de aici neplacerile. Odata constietizata responsabilitatea mea pentru ceea ce mi se intampla, urmeaza sa ma acuz pentru tot ceea ce am gresit si se intoarce acum in viata mea. Sau eventual continuu sa acuz circumstantele exterioare, oamenii care ma ranesc. In niciun caz. Acuzarea, judecarea altora, frustrarea inchid un cerc vicios al suferintei. Cheia este iertarea. Cheia este iubirea. A cui iertare? A cui iubire? A celui responsabil: EU. Cuvintele sunt simple, dar magice si sunt adresate, bineinteles, celui responsabil: EU.Iata cuvintele:Te iubesc!Imi pare rau!Iarta-ma!Multumesc! Inchide ochii, rosteste-le cu vocea mintii. Ce simti? Daca simti iubire, e semn ca vindecarea a inceput.

Cand pierzi pe cineva

Sa pierzi pe cineva nu este la fel pentru fiecare, pentru ca fiecare om vede viata dintr-un punct diferit de vedere. E ca si cum am avea niste ochelari de soare, si, normal, lentilele difera in functie de cum ne-am ales fiecare ochelarii. Pentru unii viata este vazuta din punctul de vedere al familiei –asa ca orice alegere si decizie ar lua este facuta prin prisma asta, altii sunt motivati de cariera, si pierderea cea mai mare ar fi pierderea pozitiei sociale-acesta este motivul pentru care multi se sinucid atunci cand pierd o functie inalta sau o cariera (au fost destule cazuri in media) –este clar in acest caz ca viata lor s-a terminat o data cu cariera, din moment ce nici familia nu a fost un motiv sa-i faca sa continue viata in ciuda pierderilor materiale suferite. Mai sunt oameni care vad viata prin prisma egoului, a placerilor, a emotiilor, de aceea vedem oameni obezi care continua sa manance la Mc Donalds, si betivi care abia se mai taraie pe strada. In fine, este clar, suntem diferiti si vedem viata diferit. Daca v-ati intrebat vreodata de ce alti oameni trec peste o pierdere mai usor, este din cauza ca valorile acelei persoane sunt altele decat ale voastre. Asa ca este clar, unii oameni pot fi puternic tulburati atunci cand trec printr-o asemenea pierdere. De ce? Pentru ca sensibilitatea este alta, pentru ca atasarea a fost mai mare, pentru ca apropierea a fost profunda, pentru ca intreaga lor viata a fost filtrata prin emotiile date de a apartine unei familii, de a fi protejat de ea, de a o proteja. Familia este pentru unele persoane nucleul vietii, iar atunci cand ea se destrama, poate parea ca intreaga lor viata se destrama, isi pierde sensul. A fost si cazul meu. Vazand viata prin prisma familiei, ne mai avand-o, a fost un soc. Si s-a intamplat la 14 ani, atunci cand esti tare confuz in legatura cu ce se intampla in jurul tau, nu intelegi mai nimic, si crezi ca totul e din vina ta, si nici nu are cine sa-ti explice ca nu este asa. La mine era vorba de un divort la vremea aia, dar totusi parea ca o revolutie, ca un razboi de amploare –emotiile pot fi exagerate cand esti copil –totul ia dimensiuni hiperbolice. Si totusi am supravietuit. Cum? Am reprimat acele emotii, lucru ce s-a manifestat in sanatatea fizica, emotionala…Numai in momentul in care m-am echilibrat emotional am reusit sa trec peste toate acele suferinte. Si asta s-a intamplat dupa inca o alta pierdere, de data asta si mai mare, pierderea tatalui. Pentru cineva care crede ca parintii lui sunt precum Dumnezeu… Inainte de aceasta pierdere nu mai plansesem de cativa ani, iar dupa ce s-a intamplat am recuperat, plangand in

fiecare zi timp de muuult timp. Si plansul a ajutat. Pentru ca primul lucru care se intampla este ca tu vrei sa acoperi emotiile acelea de teama de a nu parea prea slab, sau pentru a nu-ti afecta si mai mult viata. Dar exprimarea suferintei ajuta. Asa cum ajuta si sa vorbesti cu cineva despre asta, pentru a te elibera, pentru a te asculta. Atunci cand vorbesti din inima, poti spune niste cuvinte care nici nu-ti dai seama ca au iesit din gura ta. Asa cum vedem in filme ca se intampla la psiholog, omul incepe spunand, ca este fericit, are o viata perfecta, este multumit de serviciu, de partener, iar 20 de minute mai tarziu, lasa toate mastile la o parte si incepe sa spuna adevaratele probleme. Exact problemele alea trebuie scoase la suprafata si constientizate. Altfel toata aceasta suferinta, daca o ignoram, va naste alte probleme –fie emotionale fie, mai rau, fizice. Este un subiect delicat, si dupa cum am mai spus, oamenii vad viata in mod diferit, asa ca sunt oameni mai sensibili si mai intuitivi care ma pot intelege, si, mai ales oameni care vad viata prin ochii ratiunii, si vor ridica din spranceana. Totusi pentru 10% cei care pot intelege, voi continua sa vorbesc putin despre asta. Atunci cand cineva drag pleaca dintre noi, lucrurile pot fi putin mai usoare daca suntem deschisi sa acceptam ca sfarsitul poate insemna un nou inceput. Imi aduc aminte dupa ce mi s-a intamplat acest lucru, si am realizat ca nu mai am sustinerea pe care o aveam, dragostea si increderea in mine –pentru ca primesti aceste sentimente si la un moment dat se rupe ceva fizic. Este normal sa fim tristi, la inceput, totusi, putem fi deschisi sa intelegem ca despartirea este doar temporara, si ca din cand in cand mai pot exista momente de regasire a celor plecati. Si asta se face pe calea viselor. In antichitate se stiau lucrurile astea si mai ales se aplicau, acum lumea este foarte axata pe material, stim cu totii ciclul serviciu-acasa-serviciu. Acest lucru nu mai lasa loc nici unei interiorizari in care sa meditam la viata noastra, la ce conteaza cu adevarat. Ma rog, ideea este sa ne concentram la visele noastre macar cateva zile la rand pentru a vedea daca cei dragi plecati dintre noi , au vreun mesaj pe care vor sa ni-l trimita. In timpul somnului, ajungem la o stare profunda de relaxare, stare care ne poate uni cu lumea de dincolo, ne poate aduce mesaje de la cei dragi, pot avea loc reintalniri foarte frumoase si emotionante care sa ne aline sufletul. Pot avea loc iertari, asigurari ca ei sunt bine, si ca inca ne iubesc. Trebuie sa ti se intample lucrul acesta pentru a sti ca este adevarat. Altfel traiesti cu suspiciune, a fost si cazul meu. Dar cu ajutorul viselor, iti poti echilibra spiritul, constientizand si ce sentimente si dorinte ai, dar si luand mesaje importante, este clar o cale de a te reface emotional, acceptand tot ce vine si multumind pentru tot. Trebuie sa avem rabdare cu visele noastre, pentru ca nefiind obisnuiti va fi mai greu sa ne aducem aminte ce visam, dar in decurs de cateva zile fiind mai atenti, vom progresa. Un detaliu important este ca visele cele mai importante sunt cele de dimineata, inainte sa ne trezim, atunci vom putea experimenta lucruri frumoase. Este normal sa suferim, dar putem cauta o alinare pe aceasta cale, pentru ca cei dragi nu vor ca noi sa suferim, si ne vor cauta in vis, pentru a ne consola si a ne imbratisa, nu trebuie sa credem, trebuie macar sa incercam, sa ne rugam la ei inainte sa adormim, si sa ne aducem aminte ce am visat, imediat cum ne-am trezit. Unele experiente pot fi chiar intrerupte de ceasul desteptator, asa ca este foarte usor sa retraiesti experienta si sa iei ce e mai bun din ea. Sa nu ne miram daca nimeni nu ne va crede dupa un astfel de vis, in care o astfel de intalnire poate parea extrem de reala. Lumea este foarte ancorata in realitate, ceea ce este foarte normal, important este sa nu ne bazam pe ceea ce au de spus cei din jur, ci pe ceea ce simtim noi. Si mie mi s-a intamplat sa am o astfel de intalnire in vis, a parut extrem de reala, si stiu ca a fost, dar cei din jur nu m-au crezut, iar eu am fost extrem de dezamagita. Pentru ca in astfel de momente cand ti-e dor de cineva drag, te bucura un astfel de vis. Iar a doua zi imediat ce m-am trezit am primit o confirmare ca visul fusese real, usa dormitorului, deschizandu-se, chiar daca nu era nici un geam deschis (excluzandu-se curentul). A fost cofirmarea de care aveam nevoie atunci. Pentru ca in acel vis primisem ceea ce aveam nevoie la momentul respectiv pentru a putea sa-mi continui viata. Aveam nevoie de confirmarea ca tatal meu ma iubea in continuare. In cadrul visului m-a imbratisat cu o caldura si o iubire nemaiintalnita pana atunci. Tin minte ca am incercat atunci sa descriu, si am definit-o ca pe o iubire “uriasa, neconditionata”. Si in momentul ala nu aveam nimic in comun cu spiritualitatea. Dupa am aflat despre iubirea aceea speciala care vine de la Dumnezeu. Am visat ca imbratisarea avea loc intr-un loc foarte luminos, auriu parca, si eram inconjurata de un ocean de iubire auriu, si parca ar fi fost mai multe suflete care compuneau acel ocean. Dupa am aflat despre lucrurile astea, ca ele chiar exista, si alti oameni le-au experimentat si ei. Dupa au existat mai multe intalniri, dar nici una de intensitatea asta. Tot dupa, cautand sa-l inteleg pe tata, si plecarea lui, si sa ma asigur ca este bine acolo unde este, am inceput sa citesc despre spiritualitate,

schimbandu-ma enorm, in bine zic eu. Daca la inceput eram egoista gandindu-ma ca am ramas singura, dupa am realizat ca fiecare are timpul lui, si lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample, ca lumea pleaca atunci cand este nevoie. Ca ei sufera mult mai mult pe Pamant, bolnavi fiind, decat acolo, unde se are grija de ei, si sunt inconjurati de atat de multa iubire, si la randul lor ne trimit si noua din aceasta iubire.

Terapia prin rugaciune

Vindecarea cu ajutorul rugaciunii este rezultatul conlucrarii armonioase , sincronizate si inteligente dintre mentalul constient si subconstient. Este foarte important ca scopul rugaciunii, precum si fenomenele care se petrec atunci, sa fie cunoscute cu precizie. Prin asta veti dobandi incredere in acest procedeu simplu, dar extrem de eficient, care poate fi numit terapie prin rugaciune sau tratament mental. - Pentru inceput alegeti o imagine mentala>, o idee sau un plan care doriti sa devina realitate.- Va veti constientiza apoi capacitatea de a comunica subconstientului acea imagine sau idee, inaginandu-va ca ea s-a concretizat deja. Daca veti mentine cu perseverenta aceasta atitudine mentala, rugaciunea va fi ascultata. Deci, terapia cu rugaciune presupune o actiune mentala bine definita, cu un scop clar, bine precizat, adica exact punctele subliniate anterior. Sa presupunem ca v-ati decis sa vindecati o anumita afectiune folosind terapia prin rugaciune. Stiti acum ca problema sau boala cu care va confruntati are drept cauza gandurile negre pline in indoiala, ()care sunt bine fixate in subconstient, si de asemenea, daca va veti elibera mintea de aceste ganduri, afectiunea va disparea instantaneu. In consecinta, va veti orienta catre puterea infinita a subconstientului si veti urmari sa deveniti pe deplin constienti de faptul ca acesta va poate vindeca de orice boala. Meditand asupra acestui aspect, observati cum indoiala se risipeste treptat si modul de a gandi se transforma treptat. Cand veti fi vindecat nu uitati sa multumiti divinului si apoi sa nu va mai ganditi la boala pe care ati avut-o. Cand va rugati cautati sa nu va ganditi la conditiile de moment care se opun realizarii scopului propus si nicio clipa sa nu va ganditi ca vindecarea s-ar putea sa nu se produca. Acesta atitudine interiora va uni in mod armonios constientul cu subconstientul si va activa puterea curativa latenta din fiecare dintre noi. Este o tehnica de dezvoltare personala la modul cel mai profund, atingand acea vindecare interioara care sta la temelia oricarui succes. Amintiti-va ca daca doriti sa aveti cu adevarat puterea de a vindeca, o puteti obtine prin credinta si prin cunoasterea modului in care lucreaza constientul si subconstientul. Deci credinta se obtine si prin cunoastere si autoeducare.

In cautarea fericirii

Cateodata alegem natural lucrurile si actiunile care ne fac fericiti, alteori alegem sa luptam, sa ne motivam pentru a ajunge la acele lucruri pe care le presupunem aducatoare de fericire. De ce ar fi atat de greu totusi sa atingem fericirea? De ce avem nevoie de carti si lecturi motivationale si de autoeducare pentru a ajunge in punctul in care ne putem bucura de ea? Am abstractizat noi fericirea atat de mult in cat pare un concept romantic si care este pentru oamenii care au prea mult timp sa se gandeasca la ea? Psihologul american de origine maghiara Mihaly Csikszentmihalyi, renumit pe plan international pentru introducerea conceptului de flux (flow) si a unei intregi teorii bazata pe el, pare sa fi gasit o solutie practica, nu pur filosofica, pentru rezolvarea problemei fericirii: motivare, atentie, concentrare, ordonarea gandurilor, folosirea tuturor aptitudinilor disponibile, nu numai atunci cand ne distram, ci si

atunci cand muncim – astfel se ajunge la o stare de flux, de armonie interioara, cand timpul si problemele curente par a se volatiliza, pentru a lasa loc unui imbietor sentiment de transcendenta. Sentiment la care se ajunge prin autoeducare, prin mentinerea sub control a experientei traite. “A-ti controla experienta interioara inseamna a deveni capabil sa alegi calitatea oricarui eveniment pe care il traiesti. Daca asta nu e fericirea, atunci este ceva care ii seamana.” El a mai descoperit ceva: “fericirea nu este ceva care apare pe neasteptate, nu este rezultatul norocului sau al sansei intamplatoare, nu se poate cumpara si nu se comanda. Nu depinde de evenimente externe, ci mai degraba de felul in care sunt interpretate. Fericirea este o stare care se pregateste, se cultiva si se apara de catre fiecare individ in parte. Cei care invata sa-si controleze experienta interioara (un bun mijloc de produrere si mentinere a fericirii) vor fi in stare sa-si influenteze calitatea vietii si vor reusi sa se apropie din ce in ce mai mult de ceea ce insemna sa fii fericit.” “Gasim fericirea prin implicarea totala in fiecare detaliu al vietii noastre si nu cautand-o in mod direct”. Cu aceasta Eckhart Tolle ar fi total de acord pentru ca aceasta idee sta la baza “Puterii prezentului”. El este cel care explica cel mai bine cum prezenta, trairea vietii la momentul actual, fara incursiuni exasperante in trecut si idealizarea viitorului ca moment in care speram sa gasim linistea ce lipseste acum, sunt ceea ce ajuta la gasirea echilibrului aducator de liniste, calm, bucurie si fericire. Cu alte cuvinte, fericirea este acum ori niciodata. Viktor Frankl, in “Omul in cautarea sensului”, spunea: “Nu urmari succesul – cu cat tinzi mai mult spre el, cu atat risti sa-l ratezi. Pentru ca succesul, ca si fericirea, nu trebuie urmarit, el survine…ca un efect secundar, neintentionat, al implicarii intr-un proiect mai important decat propria noastra persoana”. Schimband putin optica, “Intreaba-te daca esti fericit si vei inceta sa mai fii”. Bucura-te de fiecare moment al prezentului, chiar daca nu stii exact care iti este scopul si incotro mergi, atata vreme cat o faci cu bucurie, nu poti gresi.

Capcane mentale

Capcanele mentale (Mental Traps) este o carte din categoria dezvoltare personala, scrisa de Andre Kukla, psiholog canadian, iar mai departe sunt informatiile de baza extrase din aceasta carte. Cei ce au citit Puterea prezentului de Eckhart Tolle sunt familiari cu aceasta teorie, sau mai bine zis mod de viata. Spre deosebire de lucrarea lui Tolle, cartea de fata aduce lamuriri mai aprofundate, din punctul de vedere al unui psiholog, ceea ce ii poate face pe sceptici sa ia in considerare acest curent sustinator al momentului prezent. Ideea de la care porneste aceasta carte este faptul ca fiecare lucru se intampla la timpul lui –in momentul prezent. Fiecarui lucru ii este necesar alocarea unui moment propriu in care ne concentram numai asupra lui. De exemplu atunci cand luam cina, lucrul asupra unor rapoarte de la servici, sau cititul ziarului ne va impiedica sa facem lucrurile ca lumea. Adica nici digestia nu va avea loc asa cum trebuie, si nici lucrul nu va fi la inaltimea asteptarilor noastre. De ce facem lucrurile necoresponzatoare la momentul inoportun? Din cauza capcanelor mentale. Si totusi, daca aceste capcane ne sunt atat de daunatoare, de ce continuam sa le repetam in mintea noastra? Din cauza ca sunt automate, mintea noastra produce ganduri, dintre care majoritatea sunt inconstiente, si chiar si atunci cand suntem constienti de ele, de multe ori este greu sa le oprim. Chiar daca suntem constienti de cat de daunatoare sunt ele, nu putem sa renuntam la ele din cauza puterii obisnuintei. Pentru a scapa de aceste ganduri capcana trebuie mai intai sa ne invatam sa le detectam. Si mai este necesar sa fim constienti de faptul ca aceste ganduri nu ne sunt folositoare, ba chiar sunt dauntatoare. Trebuie sa fim avertizati ca in procesul de inlaturare a gandurilor nefolositoare ne vom lovi de conservatorism, acela pe care il avem si atunci cand nu ne induram sa aruncam din lucrurile vechi pe care nu le folosim, sau de atitudinea pe care o avem si atunci cand intram intr-un magazin si nu putem refuza sa acumulam lucruri nefoositoare, pe motivul ca erau la reducere. Iata capcanele:Persistenta

De multe ori suntem prinsi in situatii enervante, ca intr-un joc de Monopoly pe care suntem plictisiti sa-l jucam, si totusi decidem sa-l terminam doar ca sa scapam de el. Suntem determinati sa terminam o actiune, desi nu ne este benefica. Este la fel si in cazul showurilor tv pe care le urmarim desi nu ne plac. Si putem merge mai departe pana la job-ul care nu ne aduce satisfactii, si totusi continuam sa-l practicam uneori chiar si o viata intreaga. Si aceasta este o capcana mentala.Amplificarea sau exagerareaAceasta este capcana de a munci mai mult decat este necesar, pentru a ne atinge scopul. Daca muncim prea putin nu reusim ce ne-am propus, dar, daca muncim prea mult ne vom consuma toate resursele. Exageram atunci cand repetam un discurs de prea multe ori pana cand acesta devine prea banal si lipsit de viata. Exageram si atunci cand muncim prea mult sa facem bani pe care nu avem timp sa-i cheltuim.Fixatia/ObsesiaIn aceasta situatie, suntem blocati, ne putand inainta fara o confirmare, o autorizatie, un telefon, sau pur si simplu un semn din partea cuiva. Dar, in loc sa ne ocupam de alte lucruri, suntem imobilizati pana cand putem continua munca la proiectul respectiv. Este pur si simplu un blocaj in care asteptam.Fixatia are o mare legatura cu ingrijorarea. Sa te ingrijorezi inseamna sa te gandesti degeaba la o situatie asupra careia nu ai controlul. Ingrijorarea o poti observa mai ales din afara,atunci cand nu esti tu cel care isi face griji. Dar atunci cand tu esti protagonistul ti se pare normal, ba chiar mai mult, ti se pare ca problemele se vor agrava daca nu esti constient de ele. Timpul prezent este undeva in spate, in décor iar noi asteptam adevaratul show sa inceapa. Intotdeauna este ceva care ne impiedica sa ne bucuram de prezent, absolvirea studiilor,cresterea copiilor, serviciul obositor, primirea mosteniri… Munca nu este vocatia noatra, decat in cazuri rare. Placerile doar temporare. Prieteniile de moment. Posibil nici sa nu stim ce asteptam. Nu stim ce vrem sa ne facem cand vom creste mari, si de fapt, nici nu crestem mari vreodata. Suntem siguri doar de faptul ca nu suntem inca cine ne dorim. Dar vestea buna este ca suntem deja noi insine. “Un print nu este doar un viitor rege, o fetita nu este doar o viitoare doamna. Printi, copii, studenti, ucenici, autori nepublicati, artisti in devenire si juniori executivi sunt deja ceva conturat si complet.” Ironia este ca dupa ce obtii ce ti-ai dorit vei fi coplesit de nostalgia a vremurilor apuse. “Un actor ce se straduieste sa devina celebru ii dadu sotiei un pumn de boabe de struguri, dorindu-si ca ei sa fie perle. Peste ani, devenind celebru si de succes, ii dadu un sireag de perle, dorindu-si sa fi fost struguri.” exemplifica Andre Kukla.RegretulCateodata mai si gresim, si este evident ca planurile noastre s-au spulberat. Totusi, nu se mai poate face nimic. Daca continuam sa ne mai gandim la acelasi lucru cadem in capcana regretului. Daca in fixatie munceam pana la epuizare pentru a atinge un scop in viitor, in reversie ne straduim pana la epuizare sa schimbam trecutul. Diferenta este ca obsesia scopului implinit trece, o data ce am realizat acel lucru, pe cand gandurile pentru schimbarea trecutului pot ramane o viata pentru a ne frustra.In cadrul acestei capcane intra sentimentele de vina si rusina pe care le experimentam atunci cand derulam intamplarile regretate din trecut. Mai rea decat vina in sine este frica de a ne simti vinovati, ceea ce duce la evitarea unei actiuni, pentru a evita vina. Acest sentiment de vina se regaseste mult in depresivi, acestia simt o vina fara sa o poata defini, se simt nemerituosi fara motiv. Iar toate aceste sentimente isi au originea in gandurile pe care le derulam in minte. Daca nu am mai gandi aceste lucruri, nu ne-am mai simti vinovati. Vina are loc atunci cand ne biciuim pe noi insine cu ganduri taioase.Ne purtam cu noi insine de parca am fi alta persoana a carei vointa o putem modela dupa voie. Comportamentul acesta poate fi asemanat cu urmatoare situatie: cineva incearca sa se lase de fumat, si pentru fiecare tigara fumata isi trage cate o palma peste fata. Pe scurt, vina ne face sa pierdem mai mult decat castigam.AnticipareaDaca in capcana fixatiei lucram prea mult, in cea a regretului lucram prea tarziu, in anticipare incepem prea devreme.Asa riscam sa muncim prea mult, si in van. Muncim prea mult daca aceeasi munca, facuta mai tarziu, poate avea rezultate mai bune. De ce anticiparea nu este buna? Sa luam ca exemplu un proverb grec: “Nu numi un om fericit pana nu moare.” Aprecierea fericirii cuiva este aparenta si temporara, pentru ca o situatie se poate schimba peste noapte. Judecata asupra vietii cuiva nu poate fi facuta niciodata. Dar noi tot anticipam. Iar anticiparea sub forma unor evaluari premature negative este cauza depresiei cronice. Duse la extrema aceste cazuri pot sfarsi tragic, iar sinuciderea este una dintre urmari. Sinucigasul anticipeaza viitorul si nu vede nimic care sa merite sa continue sa traiasca. Ceea ce

nu ia el in considerare este faptul ca situatia se poate schimba. Pentru a putea sa anticipezi cum va fi viata ta sau a unui om trebuie sa poti sa privesti obiectiv, din alt punct de vedere, unul panoramic ce iti asigura un unghi mult mai bun, chiar dincolo de moarte. Sa-ti pui intrebari despre viata ca intreg este un lucru prematur, si ne referim aici mai ales la ingrijorare, de multe ori este prea devreme sa ne multumim doar cu un raspuns, din moment ce sunt milioane de posibilitati. Anticiparea se asemana cu fixatia prin faptul ca ambele au legatura cu grija obsesiva asupra viitorului. Planurile care nu ne ajuta in prezent sunt anticipatorii. Prin definitie nu avem nevoie de ele inca. Avem falsa nevoie ca trebuie sa stim ce se va intampla. Fara sa stim ce ne este dat, ne simtim ca si cum orbecaim in intuneric. Dar cand suntem deja intr-o activitate care ne aduce o valoare, nu conteaza ce se va intampla. Lucrurile sunt bune asa cum sunt ele in prezent. Daca incercam permanent sa aflam ce se va intampla in viitor, nu putem sa ne concentram la activitatea curenta.RezistentaAceasta capcana mentala are o legatura stransa cu persistenta in ceea ce priveste continuarea lucrului sau a unei actiuni oarecare atunci cand ar fi cazul sa renuntam. In persistenta ar trebui sa renuntam pentru ca activitatea nu ne mai aduce nici o valoare, iar in rezistenta, activitatea prezenta nu isi pierde valoarea daca o reluam mai tarziu. Acesta poate fi cazul angajatilor care raman la birou peste program de dragul terminarii unui proeiect pe care ar putea sa-l termine in cateva zile -un caz de persistenta. In cazul cand continuam sa terminam un joc pe calculator desi trebuie sa ne ducem un parinte la spital -acesta este un caz de rezistenta. Aceste capcane mentale sunt cauzate de inertia mintii noastre. Atunci cand incepem ceva avem sentimentul ca trebuie sa terminam acel lucru.AmanareaNu putem sa incepem dieta saptamana asta pentru ca avem de pregatit cina pentru invitati, nu ne putem lasa de fumat decat luni, si eventual sa fie si 1 ianuarie. Aceasta capcana mentala va cauta si va gasi obstacole pentru a amana ceea ce ne-am propus sa facem. Amanarea se apropie de rezistenta prin faptul ca ambele ne dam inapoi de la inceperea unei actiuni benefice.AccelerareaInfaptuirea unei actiuni intr-un ritm mai alert decat necesar. De exemplu repararea unui obiect casnic in graba, ceea ce duce la stricarea imediata a aparatului, din nou. De aici si expresia: “festina lente”-grabeste-te incet. Accelerarea poate deveni cronica atunci cand orice am face simtim ca trebuie sa ajungem altundeva. Pe o scara mai inalta, vedem fiecare perioada din viata noastra ca o pregatire pentru urmatorul moment. Se pare ca prezentul este ceva peste care trebuie trecut cat mai repede. Iar atunci intreaga noastra viata devine ceva virusat de care incercam sa scapam, ca de o gripa. Nu ne dam seama de consecintele acestei accelerari, dar este ca si un galop rapid catre moarte.Crearea regulilorAceasta este capcana de a face reguli inutile ce trebuiesc urmate. Este bine ca unele lucruri sa fie urmate dupa reguli, cum ar fi proiectele coordonate, ce implica eforturi sustinute de mai multi oameni. Dar atunci cand, de exemplu, esti intr-o vacanta, liber de orice program si obligatie, ar fi prostesc sa continui sa faci lucruri dupa un program.Impulsurile ne pot aduce mai mari satisfactii acolo unde nu este nevoie de program. Facem multe lucruri inconstient, din cauza inertiei mentale, ignorand impulsurile ce ne-ar putea fi ghizi mai buni. Un exemplu ar fi luarea pranzului, doar ca este ora 12, chiar daca nu ne este foame. Bem cafeaua, urmarim soap opera, stirile mereu la aceeasi ora, fara sa ne intrebam daca avem chef de ele.FormulareaFormularea este capcana de a reda in cuvinte ceea ce gandim la un moment dat. De exemplu, atunci cand admiram un apus frumos, nu ne cufundam in moment sa-l traim pana la capat, ci ne repezim sa exclamam ce gandim, cautand aprobarea celor din jur. Acest lucru are avantajele sale, si este unul din aspectele care ne diferentiaza de celelalte mamifere. Totusi, putem cadea in capcana de a face doua lucruri in acelasi timp, unul de a experimenta situatia, si celalalt de a o descrie. Aceasta diviziune a actiunii ia din placerea actiunii in sine. Nu putem sa ne bucuram complet de un apus de soare daca il si descriem in acelasi timp. In momentul in care rostim: “Nu-i asa ca este incantator?” incetam sa mai fim incantati. Acesta este si cazul captarii momentului in fotografie, in timpul acestui proces, incetam sa mai fim complet prezenti in peisaj, concentrandu-ne la abilitatile fotografice. Apoi, alt caz este publicarea acestor fotografii -proces ce presupune ca experientele nu au importanta decat daca primesc aprobarea

mai multor persoane. O alta capcana este folosirea formularilor pentru a ne descrie. “Sunt tipul de persoana care nu mananca legume” Autodefinirea este ca si automutilarea. Ne impunem un mod de a trai care nu mai implica impulsul, liberul arbitru, traim dupa reguli auto-impuse. Credintele si parerile pe care le avem despre sine sunt profetii. Persoana care a spus ca nu mananca legume, are dreptate, dar daca nu ar avea asa o parere vehementa, poate ar mai manca cate un morcov din cand in cand. De fapt, noi nu ne putem auto defini ca persoana care suntem cu adevarat, pentru ca actul in sine de a ne descrie, ne schimba pe parcursul formularii. Cum se poate rezolva problema crearii regulilor? Simplu: traind in prezent, fara sa ne gandim prea mult la ce se va intampla. Desigur ca exista oameni care accepta ca regulile sa fie facute de cineva din afara, si acesta este cazul generatiilor trecute, cand lumea nu prea isi punea intrebari si traia dupa regulile parintilor, bisericii, guvernului, ori ale unui sistem de idei (psihoanaliza, Marxismul). Acesti oameni ce traiesc dupa reguli impuse de altii, au mai putine probleme cu capcanele mentale, deoarece nu prea mai au nevoie de alte reguli. Atunci cand autoritatea le spune sa lucreze, lucreaza, atunci cand biserica declara o zi sarbatoare, ei isi iau o zi de repaos, cu inima impacata ca fac ceea ce trebuie. Este o intreaga aventura sa incerci sa stavilesti tendinta de a crea si urma reguli. De aceea atunci cand adormim, avem un sentiment de eliberare, impulsul preia controlul asupra partea rationala a mintii.Iar atunci cand suntem treji, atentia la momentul prezent este cea care opreste mintea din activitatea supraincarcata, aducand-o la o stare de tacere, observatie, pace.Practica urmaririi gandurilorAceasta practica nu necesita alocarea unui timp separat de activitatile noastre cotidiene. Obseravarea gandurilor are loc pe parcursul indeplinirii sarcinilor zilei, neinpiedicandu-ne sa le ducem la capat, dimpotriva, observarea si identificarea gandurilor si a capcanelor mentale ne ajuta si mai mult la usurarea acestora. Acesta poate deveni hobbiul nostru preferat. Tot ce avem nevoie este un loc linistit in care a stam si sa observam gandurile. Nu trebuie sa intervenim sa le blocam sau sa le analizam, ci doar sa le observam si sa fim constienti de ele. Ne vom simti ca si atunci cand urmarim un film, pentru ca gandurile apar in mintea noastra ca si imaginile de pe o pelicula, majoritatea gandurilor sunt inconstiente, iar ele vin si pleaca fara ajutorul nostru. Mai devreme sau mai tarziu vor aparea si capcanele mentale, pe care va fi usor sa le identificam, din moment ce suntem doar observatori ai gandurilor. Un mare progres va aparea atunci cand alocam macar 20 de minute zilnic urmaririi gandurilor. Pentru incepatori poate parea greu, dar asta din cauza ca de obicei se incearca schimbarea fluxului gandurilor intr-o anumita directie, si nu doar urmarirea gandurilor, cum este indicat. Incercarea de a urmari acest flux de ganduri ne face tensionati, iar doar observarea propriu zisa a gandurilor ne va face mai alerti, mai intelepti si impacati.

A gasi echilibrul in viata

Viata este imprevizibila si cu totii avem tendinta de a judeca evenimentele si de a le eticheta ca bune sau rele. Si chiar daca am face schimbarea de a nu le eticheta, de a le lua ca atare, tot vom descoperi ca vibram frumos cu unele dintre ele, iar altele trezesc anumite sentimente si reactii negative in noi. Este inevitabil. Si atunci te intrebi “este ceva in neregula cu mine?”, “de ce se intampla asta?”. Raspunsul ar putea fi: pentru ca fiecare lucru, actiune care se petrece in lume are o reverberatie, exista cauza si efect pentru actiunile fiecaruia si oricare dintre noi interactionam la un moment dat cu efectul produs de actiunile altuia. Cadrul care cuprinde toate acestea este imens, este mare cat Universul insusi, cu totii, prin liberul noastru arbitru cream toate cate se petrec in el. Cand ceea ce se intampla in jur corespunde cu ceea ce ne asteptam noi sa se intample, totul este minunat. Ce facem atunci cand ne simtim deranjati, atacati sau raniti? Intra in scena: principiul oglinzii, de obicei ceea ce ne deranjeaza la altii sunt propriile noastre slabiciuni, descoperite sau inca nedescoperite in noi. Prilej bun de a ne privi putin si de a face o schimbare daca este cazul. Spun daca este cazul, pentru nu intotdeauna este asa. Cum spuneam, viata este imprevizibila si nu poti lua o atitudine fixa fata de ea. Este nevoie de un control constient asupra emotiilor noastre, de un balans mentinut mereu, de un echilibru atins si refacut mereu, de o sondare permamenta a Sinelui. Nu iti poti

explica mereu emotiile care apar in tine, acelasi eveniment poate trezi actiuni si reactiuni diferite si nu avem intotdeauna timp si inspiratie sa gasim pe loc explicatia care aduce liniste. Nu-i nimic, mergem mai departe. Emotiile (negative) sunt un ceas desteptator care anunta ca suntem in dezacord cu ceea ce a aparut in fata noastra. Nu suntem potriviti, nu suntem pregatiti, este prea devreme sau prea tarziu, mi-au fost ranite sentimentele, nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor mele, nu am fost eu cel care a castigat samd.Toate aceste ganduri inseamna emotii negative. Ce face o mama, cea mai “zen”, echilibrata, generoasa, spirituala mama, care descopera ca fiul ei este dependent de droguri? Ea nu poate accepta si iubi copilul ca si cum totul ar fi in regula. Chiar si echilibrul ei, ea fiind privita ca o fiinta ideala, este afectat. Si aici tebuie sa intervina controlul constient. Este nevoie de o interventie constienta, nu exista pilot automat pentru echilibru. Aparitia dezechilibrului, a dezacordului sunt inerente pentru ca viata este imprevizibila. Intra in scena: dezvoltarea personala in acord cu Sinele. Legatura permanenta pe care o avem cu noi insine, adica mutarea atentiei din cand in cand din planul exterior catre ce simtim si gandim ne permite sa identificam emotiile negative si sa le acceptam. Daca ele tot exista, de ce nu am face-o. Scopul este simplu: odata identificate si acceptate, ele scad in intensitate. Exercitiu de verificare a celor afirmate: data viitoare cand sunteti nervosi, opriti-va pentru o secunda sa afimati ca sunteti nervosi si sa va observati emotia. In secunda doi veti observa ca s-a diminuat, doar identificand-o si recunoscand ca o traiti. Lucrul acesta este valabil cu orice emotie, iar rezultatul este fantastic: mintea devine mai clara si poate astfel fi folosita pentru a lua o decizie buna de a iesi din situatie. Acceptarea emotiei nu inseamna complacerea in ea, ci are un efect opus. Repetand acest exercitiu pentru alte emotii si situatii negative, devine din ce in ce mai usor, o obisnuinta si curand traim tot mai putine stari negative, iar mintea este folosita pentru a lua decizii bune si nu pentru a tese planuri de razbunare pentru cei care au gresit sau pentru a ne invinui ca am intrat intr-o situatie rea.

Principiul oglinzii

Cei care ne inconjoara sunt oglinzi in care ne reflectam, ceea ce ne deranjeaza sau ne place la acestia sunt chiar trasaturile noastre de caracter, de comportament, tiparele de gandire. “Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator; viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine. Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca! Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.” Ghandi. Deci prima persoana pe care trebuie sa o examinam suntem noi insine, de aici porneste totul, din mintea noastra. La mecanismele propriei gandiri ar fi bine sa ne intoarcem mereu cand ceva nu functioneaza, cand ne trezim ca avem sentimente contradictorii. Traim cu totii conectati din punct de vedere energetic si una dintre consecinte este ca tot ce se petrece in interiorul nostru are consecinte in exterior. Nimic din ceea ce ni se intimpla nu este de domeniul hazardului. Fiecare intilnire, fiecare situatie traita ne pune in fata unei parti din noi insine: gratie acestei intilniri sau situatii, poate sa se dezvaluie o parte luminoasa din noi insine, dar si o parte intunecoasa, mai putin agreabila. Acceptand sa ne confruntam cu “oglinda” noastra, putem descoperi si partile bune, armonioase din noi, dar si parti intunecate, tendinte si tipare de gandire daunatoare, revelate de defectele pe care le observam in jurul nostru, in “oglinda”. Pierre Lassalle trateaza si el subiectul: “Pentru a experimenta corect fenomenul “oglinda”, se impune sa analizam atent relatiile noastre, raspunzindu-ne la urmatoarele intrebari:Ce ma fascineaza sau ma intereseaza la aceasta persoana?Ce nu-mi place sau ma indeparteaza de aceasta persoana?

1.Toate calitatile sau capacitatile care ne uimesc si ne atrag corespund acelorlasi calitati si capacitati, nedezvaluite inca, pe care le purtam in noi insine. Daca nu le-am avea in noi, nu le-am putea vedea in altii. Le sesizam pentru ca ating in adincul nostru o energie identica. Deci daca o anumita calitate sau capacitate ne fascineaza la ceilalti, inseamna ca sintem gata sa o cultivam in noi si sa o dezvaluim. Este un “semn” care ne poate ajuta sa devenim constienti de acest potential interior.2.Tot ceea ce detestam si respingem la celalalt corespunde unor probleme si defecte care ar trebui rezolvate in noi insine. Nu este placut sa recunoastem, dar de fiecare data cind ne enerveaza comportamentul cuiva, inseamna ca acel comportament “ne atinge” unde ne doare, adica acolo unde exista o problema nerezolvata. In acest caz fenomenul “oglinda” dezvaluie o problema a noastra pe care sintem pregatiti sa o rezolvam.” Care este responsabilitatea mea in aceasta situatie sau conflict si ce invataminte pot trage de aici?” Iata intrebarile potrivite pe care si le poate pune cel care tine cont de oglinda vietii. Poti alege sa privesti cu alti ochi pe cei care te supara, deranjeaza, poti alege sa iti intorci privirea catre tine si sa verifici de unde provine neacceptarea, ce mai ai de corectat. Si cel mai nesuferit om iti poate deveni un invatator.

Principiul oglinzii si relatiile

Joe Vitale, un guru si in marketing, dar si spiritualitate, vorbeste acum despre iubire si relatii, despre persoanele negativiste care se plang, despre partenerii de viata care se plang intruna, carora totul le merge pe dos: “Stii, in functie de stadiul de trezire in care te afli, uneori atragi in viata ta parteneri negativisti, mereu nemultumiti si orientati spre ipostaza de victima. Si asta doar pentru ca ei reprezinta o parte din tine. In psihologia jungiana, ei reprezinta partea ta ascunsa, umbra. Ideea este ca cealalta persoana de care te plangi, cea negativista, care se vaita, despre care crezi ca se poarta ca o victima, reprezinta de fapt o parte din tine care simte la fel.Prin urmare, intr-un mod foarte real, relatia pe care o atragi este una care se afla in tine. Prima cale de vindecare consta in a vindeca relatia cu propria persoana. Trebuie sa-ti asumi in totalitate responsabilitatea si sa consideri ca aspectele legate de negativism, reprosuri si ipostaza de victima reprezinta propria ta mentalitate. Pe masura ce te eliberezi de ea, devii mai constient si dobandesti mai multa putere, cealalta persoana se va schimba si ea sau va pleca, deoarece energia ta n-o mai atrage”. Viata este un proces de trezire, si asta nu ca am dormi noi toti la modul propriu. Insa sunt multe aspecte care dor, pe care alegem sa le traim in continuare la fel. Oamenii din jur, situatiile cu care ne confruntam, bolile de care suferim, toate si toti au rolul de a ne da indicii ca ceva nu este in regula. Nu cu noi insine ca si fiinte spirituale, ci cu modul in care privim lucrurile, cum ii tratam pe ceilalti si mai ales cum ne privim pe noi si ne judecam. In esenta, in adancurile fiintei noastre, cu totii suntem minunati, nu exista un om in lume, oricat de rau ar fi considerat de unii, sa nu aiba un prieten, o persoana care sa il aprecieze. Este valabil si cu mine si cu tine. Odata ce hotaram ca suntem minunati, este mult mai usor sa indreptam ceea ce alegem ca nu ne reprezinta in interiorul personalitatii noastre. Si cei de alaturi, in baza principiului oglinzii, ne ajuta mai mult decat credem. Daca il putem privi ca ajutor pe cel care ne calca pe nervi, bataturi si altele, atunci am mai facut un pas spre trezire. Dupa inca alti pasi vom vedea ca viata e frumoasa, ca in filmul in care vita e bella. Asta pentru ca, asa cum spune Dan Gilbert, “sistemul imunitar al psihicului ne permite sa fim fericiti chiar si atunci cand lucrurile nu ies asa cum am planuit”.

Secretul interactiunilor cu ceilalti

Sigmund Freud spunea ca tot ceea ce facem vine din dorinta de a face sex sau din cea de a ne simti importanti. Lucru confirmat de atunci de multi, inclusiv de John Dewey, unul dintre cei mai mari filosofi americani. William James, psiholog si filosof, spunea ca “cel mai adanc principiu uman este dorinta de a fi important”. Important, minunat, mare, apreciat. Oamenilor le plac premiile, le place sa fie castigatori, sa primeasca un zambet. Lincoln si-a inceput o scrisoare odata astfel “Tuturor le place un compliment”. Si daca ar fi sa ne intrebam fiecare pe noi insine, am obtine acelasi raspuns si asta nu tine doar de ego-ul nostru, probabil si cel mai umil om se bucura atunci cand cineva ii apreciaza frumusetea, oricare ar fie ea. In interactiunea cu ceilalti oameni, faptul ca il apreciem pe cel din fata noastra, pentru un motiv sau altul, ii oferim ocazia de a se simti important, este o dovada de marinimie, este o nivelare a distantei intre cei doi. Cei care lucreaza in vanzari stiu acest lucru, un om care se simte important este mai relaxat si mai receptiv la ideile noastre, la propunerile noastre, la ceea ce vrem sa-i oferim. - acorda importanta celui de langa tine, fa-o sincer, nu face complimente departe de realitate, e posibil sa se simta din tonul tau asta sau sa nu fii crezut, si atunci poti trezi suspiciuni pentru tot restul discutiei.- atunci cand apreciezi pe cineva, este un moment in care tu lasi deoparte ego-ul tau, centrul tau de interes nu mai este propria ta persoana, ci cel din fata ta, atunci tu oferi fie un zambet, fie un cuvant frumos, fie un gest placut si cel mai important lucru pe care il poti face pentru a primi ceva este sa oferi.- atunci cand doresti atentia si simpatia cuiva, ofera tu insuti atentie si simpatie, dar fa-o sincer, altfel ce vei primi de la celalalt va fi tot ceva superficial.- obtinerea atentiei cuiva prin a-i da un sentiment ca este important cu scopul satisfacerii interesului nostru este poate o tehnica de manipulare, insa in momentul in care suntem sinceri, cand empatizam cu persoana respectiva, eul nostru interior nu ne va permite sa manipulam, sa actionam in dezinteresul lui, pur si simpul nu este posibil. Ofera deci atentia si aprecierea ta, sunt metode constructive care apropie oamenii, ii pot aduce pe aceeasi lungime de unda si comunicarea intre persoane va fi mai buna. Alege sa apreciezi, nu sa critici, fie ca esti prieten, fie ca esti manager sau abia ai intalnit o persoana. Felul in care interactionezi cu oamenii spune totul despre tine. Fa o calatorie in interior si descopera resursele de apreciere, ele sunt in fiecare. Putem avea un cuvant frumos pentru fiecare, dar mai ales pentru noi.

Acuzator, victima sau salvator

Titlul face referire la conceptul lui Stephen Karpman, cunoscut psiholog, primul care a vorbit despre acest model de interactiune umana – triunghiul dramatic. Cele trei varfuri ale triunghiului sunt trei ipostaze umane: acuzator, victima si salvator. Acestea sunt roluri pe care oamenii le joaca, fiecare, pe rand, in drama vietii. Dinamica relatiei dintre doua persoane pune pe fiecare sa fie acuzator in fata victimei pentru ca apoi unul sa fie salvator pentru celalalt. Exemplu de dialog inte doi oameni care joaca pe rand cele trei roluri:El – Acuzator- Sa speli si tu rufele alea, nu faci nimic toata ziua.Ea – Victima – Stiu bine ce am de facut mereu ridici tonul cand vrei ceva.El – Acuzator – Asta pentru nu faci niciodata un lucru inainte de a-ti spune eu.Ea – Salvator – Masina le va spala in doua ore, timp in care putem sa vedem o comedie. Emotiile negative, frustrarea, disconfortul fizic, nereusitele, lipsa de incredere in sine atrag adesa oamenii in acest triunghi, ca actori intr-o drama a vietii. Acuzele si dezvinovatirile, atacurile si ajutorul pe care il oferim doar pentru a ne simti importanti sunt parti esentiale ale episoadelor conflictuale pe care le traim adesea. Aceste sunt roluri, nu sunt neaparat ceea ce suntem noi in adancul fiintelor noastre. Nici n-am avea cum sa fim mereu toate cele trei ipostaze, suntem doar pe rand, temporar. Jucam adesea rolul de victima atunci cand ne simtim neajutorati, cand am avea nevoie sa fim bagati in seama, pentru a cersi astfel afectiune, in ideea ca ea ar putea alina starea de incertitudine sau slabiciune pe care o avem in momentul acela. Din vocabularul victimei: ” Nu ma ajuta nimeni

niciodata”, “Eu muncesc cel mai mult si nici nu-mi place”, “Nimeni nu ar fi suportat o persoana ca tine”, “Mie mereu mi se intampla asa”. Acuzatorul este de obicei cel care este manios, critic, inflexibil, cel care simte nevoia de a gasi un vinovat pentru sentimentele pe care le traieste, este cel care nu accepta ca ceea ce i se intampla negativ este rezultatul propriei perceptii, alegeri de a suferi. Replicile lui sunt ” Este numai vina ta”, “Nu esti bun de nimic”, “Ai fi putut totusi sa ai rezultate mai bune”. Manifestarile lui acuzatoare sunt rezultatul ranii din suflet, critica mascheaza neputinta de a-si echilibra simtirile. In interiorul sau este o victima care ataca pentru a masca slabiciunile.In viata, salvator este un pompier care scoate victimile din incendiu sau un salvamar care salveaza de la inec un om. Salvatorul din triunghiul nostru isi asuma acest rol nu din dorinta de a ajuta, adesea nici nu este nevoie de ajutor, ci adesea creeaza situatii in care sa poata oferi ajutor. Este parintele care nu isi invata niciodata copilul sa se descurce in bucatarie pentru a gasi motiv de a sta aproape toata viata, este sotul care nu isi lasa sotia sa munceasca pentru a fi dependenta de el toata viata. Intentiile lui sunt bune, insa adesea isi creaza situatii doar pentru ca il pun intr-o lumina buna. Acestea il fac sa-i creasca stima de sine, sa arate bine in proprii ochi, insa in jocul acesta, cineva trebuie sa fie victima pentru ca el sa fie salvator. Ideal ar fi sa nu intram in acest triunghi, adica sa nu simtim nevoia sa acuzam pentru a nu face pe altul sa fie victima, sa nu luam acuzatiile personal pentru a nu juca noi rolul de victima si sa permitem altuia sa joace rolul de salvator. Cand simti nevoia sa acuzi gandeste-te ca nimeni nu este obligat sa fie sau sa actioneze asa cum iti este tie pe plac. Cand te simti acuzat, in loc sa fii victima poti alege sa contientizezi ca acuzatorul este de fapt si el o victima a propriilor sentimente necontrolate. Salvatorul isi arata marinimia, insa “daca vrei sa ajuti un flamand nu ii da peste, ci invata-l sa pescuiasca”. Cu alte cuvinte, ajuta cu iubire si compasiune, fara sa te pozitionezi deasupra celuilalt pentru ca astfel perpetuezi triunghiul si oricand victima poate deveni acuzator.

Recunostinta din noi

Se apropie sfarsitul anului, se trag linii si ne reevaluam potentialul. Reflectam asupra a ceea ce am reusit si trasam directii pentru viitor. Si totusi, cu un ochi privind in urma si cu altul inainte, cat timp petrecem apreciind ceea ce avem deja? Este minunat sa evaluezi si sa planifici, insa aprecierea prezentului este cea care ofera o liniste si un calm care schimba in bine perspectivele. Recunostinta aprinde o stralucire aparte in ochi, dar si in inima. Si Balzac spune ca “recunostinta este memoria inimii”. Recunostinta inseamna “multumesc”, atunci cand te uiti in ochii celuilalt.Recunostinta inseamna partea plina a paharului. Recunostinta pentru ce este acum micsoreaza regretul de a pierde ceva (nu iti dai seamna de ceea ce ai decat atunci cand il pierzi).Recunostinta inseamna manifestare, nu presupunerea ca celalalt ghiceste ca esti recunoscator.Recunostinta pentru acum este piatra de temelie pentru viitor.Recunostinta este o ancora cu efect imediat pentru crearea starii de bine. Numeste trei lucruri sau fiinte pentru care este recunoscator si vei simti diferenta de stare. Brother David Steindl Rast, antropolog, psiholog si calugar benedictin, vorbeste despre cei trei pasi de manifestare a recunostintei:- opreste-te : rupe-te de ritmul cotidian pentru un minut, intre doua activitati permite-ti un moment de constientizare a prezentului; - priveste : macar pentru un minut, din cand in cand observa un lucru frumos, acorda-i atentie, acorda-ti atentie sentimentelor si starii pe care o ai, priveste si constientizeaza ca traiesti;

- actioneaza : starea de bine si energia pozitiva acumulata din conectarea cu recunostinta la momentul prezent sunt impulsuri spre reusita. La Rochfoucauld a sesizat un alt aspect al recunostintei “graba prea mare cu care unii vor sa isi plateasca datoriile este un fel de nerecunostinta”. Opreste-te, bucura-te de ceea ce ai primit, priveste in ochi si spune-i “multumesc” cu inima si apoi incearca sa recompensezi sau sa platesti ajutorul primit. Ii dai astfel ocazia si celui care a oferit sa se bucure de fapta sa, sa iti primeasca recunostinta. Schimbul de energie dintre voi doi va face viata mai frumoasa. Un 10x inseamna de fapt de 10 ori mai multa bucurie.

Viata il pedepseste pe cel care ajunge mai tarziu

Trebuie sa invatam sa trecem la actiune cu certitudinea ca suntem suficient de bine pregatite, chiar daca nu dispunem de toate informatiile si nu am analizat toate consecintele. Nu trebuie sa uitam ca barbatii iau foarte repede decizii. Poate parea o stereotipie de gen, o perceptie doar, posibil gresita, insa ei par a fi mereu inaintea femeilor in a-si crea realitatea. Femeile n-are trebui sa minimalizeze tendinta barbatilor de a iesi in fata si de a ataca problema, nici chiar atunci cand cred ca o asemenea abordare este prea indrazneata sau pripita. Mii de femei sunt puse zilnic de barbati, in fata unui fapt implinit.Un prieten de-al meu, avocat, a numit acest lucru « forta normativa a realitatii ». Barbatii acapareaza locurile de munca spunandu-si: “Dupa ce voi obtine postul voi avea timp sa ma perfectionez profesional” si se gandeste abia pe urma cum sa faca fata cerintelor. Ei dau navala inaintea noastra intr-o parcare aglomerata, unde tocmai s-a eliberat un loc, razand autoadmirativ:” Cine se grabeste, ajunge primul”. Regula este: “Chiar daca avem dubii, nu trebuie sa asteptam, ci sa actionam, daca avem un impuls interior care ne indeamna intr-o directie. Accepta faptul ca intuitia iti poate spune ceva si merita s-o asculti. Ezitarea este o forma de cedare a controlului”. Baietii cresc cu ideea de concurenta. Ei invata de mici sa decida intr-un mod constient de sine, chiar si atunci cand stiu foarte putine. Dar, cu toate apaluzele care li se cuvin pentru ca sunt intotdeauna dispusi sa actioneze spontan si consecvent, nu trebuie sa pierdem din vedere reversul medaliei: greseli cauzate de supraaprecierea propriilor posibilitati. Femeilor nu li se intampla asa ceva: nici chiar atunci cand cred ca actioneaza pripit, nu vor ajunge aproape niciodata in situatia de a nu-si putea indeplini sarcinile. Chiar si atunci cand indraznim, in sfarsit, sa ne strecuram in fata altora, sa trecem la actiune fara certitudini, ne vom achita de sacinile primite. Odata ce ne-am luat avant, pasii urmatori sunt mai usori decat anticipam, asta e sigur. Unei femei ii este mult mai greu sa se supraparecieze. Chiar si atunci cand nu se simte perfect pregatita, rareori se va compromite. Femeia sovaielnica trebuie sa devina o persoana de actiune. Femeile sunt, pur si simplu, mai bune decat cred. Ute Ehrhardt, “Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic”

Dezvoltare personala vs. spirituala

Se poate imbina dezvoltarea personala cu cea spirituala? Dezvoltarea personala nu este de fapt, sau nu in toate cazurile, cel putin, o “dezvoltare”, ci poate fi o revenire la o stare psihologica echilibrata, la o stare de pace, sau la un alt nivel de cunoastere, diferit de cel de dinaintea “dezvoltarii”. Daca ani de zile am “muncit” la dezvoltarea mea personala, bazandu-ma pe mai multe procese de autoeducare, pe o munca cu mine, mai mult sau mai putin constienta, am ajuns acum la un nivel in care, cateodata, desi nu ar trebui, ma mai compar cu alti oameni. Nu de mult, credeam ca le sunt superioara, pentru ca am inceput sa constientizez lucruri, si ca am aflat alte lucruri

noi, pe care eu le stiu si ei nu le stiu. Am trecut si prin faza in care eram aroganta, crezand ca sunt deasupra, crezand ca stiu mai mult, dar m-am lovit de pragul de sus, si mi-am dat seama ca aceasta cunoastere pe care am dobandit-o pana acum nu este suficienta pentru a fi fericit. Ce folos ca stiu mai multe, cand altii pot fi mai fericiti si mai impliniti cu mai putin. Putin poate insemna bani, cunostinte, dezvoltare personala si spirituala. Putin sau mult sunt relative. Ceea ce pentru mine inseamna putin pentru altul inseamna enorm. Sa te compari cu cineva este inutil, chiar imposibil, nu ajungi nicaieri. Daca tu masori progresul tau comparandu-te cu altcineva nu apreciezi nimic la adevarata sa valoare pentru ca sunt atatia factori la mijloc, felul in care cineva a fost crescut, mediul in care a copilarit, scoala la care a mers, profesorii pe care i-a avut, ascendentul sub care s-a nascut, scopul vietii pe care il are, toate acestea sunt diferite fata de ale noastre. Si daca noi incercam sa ne depasim, sa ne dezvoltam, sa intrecem pe altcineva despre care nu cunoastem intregul adevar, de cele mai multe ori nici persoana in cauza nu-l stie, si acea persoana realizata (in ochii nostri) are un alt ideal si incearca sa se autodepaseasca si sa depaseasca la randul ei alta persoana care crede ea ca ii este superioara. Este un intreg lant, dar fericirea nu se gaseste acolo. Este totul in creierul nostru. Sunt oameni care muncesc in frig cate 10 12 ore pe zi si se simt atat de fericiti cand la sfarstitul zilei au castigat 10-20 de lei, si sunt oameni care muncesc 6-8 ore pe zi intr-un scaun comod, intr-un birou calduros, care la sfarsitul zilei sunt nemultumiti ca au castigat doar 1000-2000 de lei. Vorbesc de cazurile in care lumea nu munceste pe un salariu fix. Tot ce vreau sa spun este ca totul este relativ. Realitatea este diferita pentru fiecare in parte, ceea ce pentru mine e bine, pentru altul e rau. Ceea ce ieri mi se parea frumos astazi poate deveni problematic. Viata este atat de schimbatoare. Dar ideea de la care am pornit este ca dezvoltarea personala se poate imbina cu cea spirituala, si se poate intampla in urmatoarele cazuri:-cand renunt la un job bine platit in favoarea unuia mai prost platit dar care ma implineste pe plan spiritual;-cand ma multumesc cu mai putin la sfarsitul zilei si ma simt impacata cu ceea ce am;-cand renunt la ego si la a mai avea dreptate permanent si imi dau seama ca si interlocutorul meu are partea sa de adevar;-cand dau de la mine din timpul meu liber ajutand pe cineva fara sa astept nimic in schimb;-cand pot sa iert chiar daca stiu ca persoana aceea a gresit;-cand pot sa iubesc pe cineva in pofida diferentelor dintre noi;-cand pot sa ma bucur pentru succesul cuiva, chiar si atunci cand stiu ca eu nu m-as putea ridica la inaltimea rezultatelor sale;-cand pot sa admir o masina luxoasa doar de dragul designului si comfortului pe care le prezinta, fara sa mi-o doresc si sa oftez dupa ea;-cand pot sa spun “multumesc”, “te iubesc”, “imi pare rau” zilnic;-cand pot sa ascult pe cineva atent, fara sa am un dialog interior, si fara sa ma avant cu sfaturi pentru problemele persoanei respective;-cand am taria sa spun “nu” atunci cand este cazul;-cand imi dau seama ca nevoile si preferintele mele sunt la fel de importante ca si a partenerului, colegului, vecinului meu;-cand pot sa interactionez cu ceilalti deschis, simtindu-ma fericita, implinita, impacata, indiferent de conditia materiala, profesie, sexualitate si credinte religioase; In concluzie, lasand la o parte toate comparatiile, toate destinatiile unde am vrea sa ajungem si n-am ajuns, cum am vrea sa fim si nu suntem inca, ce am vrea sa obtinem si inca nu am obtinut, sa ne oprim putin si sa reflectam. De ce nu suntem multumiti? De ce suferim? De ce ne imbolnavim? Este ceva pe care am vrea sa facem dar credem ca nu ne permitem? Poate exista ceva care sa ne faca sa ne simtim impacati, acum si aici. Maine nu mai conteaza. Doar astazi. Ce putem face astazi pentru noi insine ca sa ne simtim mai bine? Acceptandu-ne asa cum suntem, cu bune si rele, acceptand situatia in care suntem, fara macar sa incercam sa intelegem ce avem de invatat din ea, acceptand durerea si fericirea, asa cum sunt ele, putem ajunge la un nivel spiritual al “dezvoltarii” de sine. Putem obtine o pace interioara care sa ne fie deajuns. Aici si acum. Iar dobandirea acestei stari interioare este in acelasi timp o evolutie personala cat si spirituala. Este starea de unde vine adevarata creativitate, ideile inaltatoare care i-au inspirat pe marii artisti, este un progres si o dezvoltare ce izvorasc din interior si ale caror efecte sunt miraculoase in exterior.

NLP si controlul mintii

Programarea neuro-lingvistica ajuta la schimbarea modului de operare a gandirii, este un instrument pe care il putem folosi atunci cand devenim constienti ca suntem ceea ce gandim. Sunt sase modalitati in ca gandim:1. Gandim in imagini2. Gandim in sunete3. Simtim sentimente4. Gandim in mirosuri5. Gandim in gusturi6. Gandim in dialog interior Aceste modalitati nu sunt separate, putem gandi in imagini si sunete sau in diferite combinatii ale celor sase modalitati. Dincolo de teorie, se poate verifica analizand noi insine modul in care gandim- gandul la un covrig cald sigur va implica mirosul, mai mult decat sunetul, de exemplu. Alaturi de modalitati NLP-ul analizeaza si foloseste submodalitatile, pentru fiecare modalitate existand mai multe submodalitati. Pentru imagini exista culori, intensitate, un loc al imaginii in mintea noastra, adica atributele pe care o modalitate le are. Submodalitatile sunt instrumentul nostru de joaca: atunci cand gandim in imagini, putem manipula acea imagine dupa placul nostru. Vocea noastra interiora isi poate schimba tonul, intensitatea sub controlul nostru. Pana aici este teoria. Practica in NLP este cea mai importanta. Iata un exercitiu practic, prin care putem lua controlul in cazul in care mintea incearca sa ne saboteze prin ganduri si aprecieri negative, adica atunci cand gandim dezapreciator despre noi insine. Daca in dialogul interior aveam replici de genul “nu esti bun de nimic” “ai gresit din nou”, “cat de slab poti fi”, iata pasii spre schimbare:

o Identifica momentul in care incepi sa te critici singur. Critica este constructva, dar nu in momentul in care esti in impas.

o Asculta tonul vocii, cel mai adesea este dur, aspru si te discrediteaza. Schimba-l!o “Criticul” din tine te adanceste in situatia neplacuta si tu ai nevoie sa ai o minte clara pentru a

iesi din impas. Submineaza criticul schimbandu-i vocea. o Alege vocea unui personaj amuzant, un Donald Duck, de exemplu, care te critica nu mai are

niciun efect negativ. o Cand apare gandul si “criticul” aferent, fii pe faza si preia controlul. Nu va sti nimeni dspre

schimbarea din mintea ta, dar efectele le vei observa si tu si cei din jur.

Ne mai plangem mult?

Cat de mult v-ati dori sa nu va mai auziti apropiatii plangandu-se? Pe cati dintre cei care se plang v-ati dori sa-i evitati pe cat posibil? Cat de des va plangeti voi despre probleme? Will Bowen a scris despre aceasta in « O lume fara plangeri ». El propune cateva sugestii pentru cei care cred ca viata ar fi mai frumoasa daca nu ne-am plange mereu cand nu iese asa cum am vrut.Prima etapa: Urmariti procesul de gandire, cand va vine sa va plangeti, opriti-va. “Auziti totul in minte, auziti ca sunteti pe cale sa va plangeti de tipul care v-a taiat calea, de sef sau de jumatatea voastra. Atunci declansati alarma: a fost cat pe-aci sa va plangeti de un lucru, dar…nu o faceti. Faceti insa o pauza si transformati totul intr-o dorinta. Eu cred in puterea intentiei”. Pare dificil, dar este totul un obicei si are un dezvat. Va poate incuraja faptul ca si voi, ca observatori, preferati sa fiti alaturi de persoane pozitive. Este frumos sa oferim si noi ceea ce vrem de la altii, mai ales ca o minte cu cat mai putine ganduri de nemultumire aduce o stare de spirit mult mai buna. Pastrati starea de alerta in minte,

fata de gandurile care apar ca raspuns la ceea ce se intampla in exterior. Important este nu sa nu va plangeti vocal, ci sa schimbati modul de formulare a gandurilor. Prima, fara a doua, ar insemna doar sa va reprimati trairile. Transformati nemultumirea in intentie, reformulati ceea ce va deranjeaza in cuvinte care exprima ceea ce doriti. “Am de platit o factura si nu am bani” ar deveni,”vreau sa am bani sa imi platesc factura”. Pare ca te pacalesti pe tine insuti, insa noua formulare transforma o idee negativa in una pozitiva, te soate dintr-o stare de spirit neplacuta si seteaza o directie, o dorinta si o programare pentru viitor.A doua etapa: schimbati limbajul. “Trebuia sa fac asta” devine “am de facut asta”. Schimbati o directiva, o obligatie cu o propunere, o provocare. Preluati controlul asupra propriei realitati. In loc sa va plangeti, incurajati-va! Cand altcineva vi se plange ca nu merge una sau alta, tendinta ar fi sa-l incurajezi. Fa la fel si cu tine. Ai incredere in tine, confera-ti incredere in tine. Daca nu o gasesti in exterior, cel mai bine este sa o cauti in tine. Pana la urma, tu esti cel mai bun prieten al tau, te cunosti cel mai bine, deci poti avea incredere in tine. Pana la capat! Orice schimbare inseamna efort, insa toate schimbarile pornesc de la hotararea de a o face. Asta ar fi primul pas, insa , priviti partea buna, drumul dorit este deja parcurs cu primul pas. Al doilea va veni si el, si tot asa.

Analiza destinului

De cate ori suntem nemultumiti de viata spunem: “Cu ce am gresit de sunt pedepsit de Dumnezeu?” sau: “N-am avut niciun noroc in viata.” Facem raspunzator de viata noastra pe altcineva; suntem niste victime peste care trece un tavalug implacabil. In cartea sa “Terapia destinului”, Vasile Andru demonteaza aceasta teorie, ne spune ca de fapt putem interveni in destinul nostru, iar primul pas este “analiza destinului”. Cum putem face aceasta analiza? Urmarind cursul vietii noastre cu toate actiunile ei, mai pozitive, altele mai negative. Destinul este dat de o actiune facuta cu stirea noastra care reflecta generozitate, daruire, numita “slujirea” si dintr-o actiune inconstienta, o pofta bolnavicioasa, o asuprire sau suprimare a semenului, numita “siluire”. In functie de ce alegem, “slujirea” sau “siluirea”, se creioneaza si destinul nostru. “Siluitorii impartesc bogatia pamantului si produc frustari. Slujitorii sunt putini dar aproape destui ca sa mentina speranta in salvarea omului.” Dupa cum spune Szondi “destinul este totalitatea posibilitatilor existentiale, mostenite si care pot fi liber alese.” Omul dispune de liberul arbitru; el este incorsetat de poruncile ancestrale, de mostenirea ereditara, dar si poate sa-si controleze actiunile, lucru foarte dificil de altfel. Putini sunt cei care au facut-o dintr-o vocatie exceptionala, majoritatea si-au modificat destinul, obligati de o situatie limita, de o trezire brusca a constientei. Freud spunea: “Destinul este proiectia tardiva a tatalui.”; cu alte cuvinte copilul are destinul parintilor si a stramosilor sai. Dar prin purificarea purificarea mintii se poate arde negativitatea. Totul este sa constientizam si apoi sa luptam impotriva deviatiilor de soarta. Astfel, o boala ereditara, de care a murit un parinte al nostru, poate fi evitata daca nu vom face aceleasi greseli, daca vom sti sa ne schimbam stilul de viata. Raul sortii este acea “akedia” din greaca, “spleen” din engleza, sau in romana, “tanjire’, adica acea oboseala psihica, acea tendinta de a renunta, ceea ce duce la incapacitatea de a ne bucura plenar de viata. Prin alegerea unei vieti active, alegerea slujirii semenului nostru vom putea scapa de acest sentiment negativ, putem intrerupe karma, putem sa ne aproiem de Dumnezeu, de “Biserica slujitoare”. Sa recurgem la autocunoastere si autoeducare pentru a ne localiza slabiciunile si pentru a lupta impotriva lor.Aroganta este o boala yang, a celor nascuti din parinti obositi, egoisti, zgarciti, intelectualisti; bolnavii yin sunt dezlanati si risipitori, mint adesea. Daca ne-am intoarce in “noi insine” , daca ne-am debarasa de aceste defecte, cu care nu ne-am nascut ci le-am capatat pe parcursul vietii, am fi mult mai fericiti,

am descoperi ca am luptat o viata pentru niste lucruri fara valoare si inutile, cand de fapt cel mai important era sufletul nostru.

Cinci regrete

Am vazut in ultima vreme, pe mai multe site-uri, prin diverse locuri, cu diferite prezentari, o lista cu cinci regrete cele mai intalnite la oameni pe patul de moarte. Daca a facut cineva cercetari in domeniul asta, nu stiu, dar cele cinci sunt lucruri general valabile si chiar daca nu am ajuns la capatul vietii, chiar te pun pe ganduri. Culmea este ca ele nu au legatura cu ceea ce ne preocupa in mod frecvent, cu scopurile financiare, sociale sau de prestigiu: in fata mortii, toti suntem egali, esti tu cu tine, fara sa conteze impresiile si parerille celor care ne-ar putea judeca si pentru aprobarea carora am muncit o viata.1. Mi-as fi dorit sa traiesc viata in acord cu mine insumi, nu cu ceea ce asteptau ceilalti de la mine.2. Mi-as fi dorit sa nu fi muncit atat de mult.3. Mi-as fi dorit sa am curajul sa-mi manifest sentimentele.4. Mi-as fi dorit sa pastrez legatura cu prietenii mei.5. Mi-as fi dorit sa-mi permit mie insumi sa fiu mai fericit. Daca v-au pus pe ganduri…este bine. Chiar foarte bine. Pentru ca mai este timp, mai este timp sa facem o schimbare. Cu cat intarziem mai mult sa o facem, prelungim starea de indoiala. Este nevoie de curaj pentru a face lucrurile in felul tau, asa cum simti. “The Bucket List” este un film minunat care vorbeste despre regrete si indoieli in fata mortii. Personajul lui Morgan Freeman ii spune lui Jack Nicholson despre credinta vechilor egipteni legata de moarte: cand sufletul ajunge la intrarea in rai, Dumnezeu pune doua intrebari si de raspunsul la acestea depinde daca sufletul intra sau nu in Rai: “Ai gasit bucurie in viata ta?” si “Viata ta a adus bucurie celorlalti?”. Imi permit acum un mic reminder: singurul momment la care avem control este ACUM. Trecutul nu poate fi schimbat, iar viitorul depinde doar de scenariul pe care il scriem noi ACUM.

Legea rezonantei

Noi transmitem, interactionam continuu cu ceilalti oameni si mediul, fie ca vrem, fie ca nu vrem, fie ca stim, fie ca nu stim. O facem prin gandurile noastre, prin emotiile noastre, trimitem impulsuri energetice care interactioneaza cu ceilalti care sunt pe aceeasi frecventa: o persoana cu un anumit echilibru interior va atrage oameni care sunt la acelasi nivel vibrational. Suntem in acelasi timp receptori, dar si trasmitatori si toti suntem in acelasi camp energetic prin care circula informatiile sub forma de energie. Stiinta a ajuns sa demostreze ceea ce intelepciunea straveche stia demult. Tot ceea ce se petrece in jurul nostru are o cauza, si cauza suntem noi, iar tot ce ne inconjoara: materia, nu este nimic fix sau solid, este doar o forma de energie condensata si noi insine nu suntem decat forme de energie purtatoare de informatie.- Procesele de rezonanta sunt molipsitoare – pozitive sau negative, energiile noastre inluenteaza alti oameni, la fel cum noi suntem influentati de altii. Alege sa petreci mai mult timp cu persoanele in compania carora simtii emotii pozitive. - Participa in mod activ la declansarea proceselor de rezonanta- renuta la obiceiurile vechi care iti provoaca o stare neplacuta, fa schimbari pozitive. Atunci cand nu se implineste ceea ce dorim, este posibil sa fie din cauza unei convingeri puternice pe care nu o constientizam, opusa a ceea ne dorim, convingere adanc scrisa in subconstient care ne saboteaza, iar cum 95% din timp noi operam pe baza convingerilor din subconstient, doar 5% sunt ganduri constitente, la care avem control direct. Sugestie: notati toate lucrurile negative pe care va aminti ca v-au fost repetate in copilarie. Este foarte probabil ca ele sa fi devenit convingeri. - Iarta si vei simti un mic miracol – o usurara a poverii pe care o carai in spate.

- Noaptea subconstietul nostru se impregneaza cel mai intens: ceea ce dorim sa experimentam este bine sa gandim, sa programam, seara, inainte de culcare. - Ziarele si televiziunea, prin stirile transmise, permit starilor de agitatie, frica sa se perpetueze. Este alegerea fiecaruia caror factori de influenta se supune, pozitiv sau negativ, insa fiecare cauza are un efect.

De ce este atat dificil sa fim fericiti

Se stie ca toti alergam dupa fericire, consideram ca e scopul suprem al vietii, oscilam intre latura materiala si spirituala a ei, dar insusi autorul ne spune ca “atunci cand nevoile de supravietuire ne sunt satisfacute, atunci se trezesc nevoile relationale, relatii de comunicare pline de viata si de armonie, de a stabili schimburi stimulante si gratificante” (Jacques Salome). Atunci alergam spre aproapele nostru, spre societate. Gresim cand consideram ca “fericirea ne este data sau vine in intampinarea noastra, cade din cer, se afla undeva pe drumul nostru, prin bunavointa hazardului, a norocului”, spune Jaques Salome. Daca am respinge ideea nefericirii implacabile si am lupta, am folosi creativitatea noastra in sens pozitiv, am descoperi ce este fericirea. Dar noi dam dovada de o imaginatie incredibila in folosirea violentei, acuzatiilor sau a autovictimizarii. Fericirea este partea luminoasa a drumului ce il parcurgem in viata, constand in placere, satisfactie, stare de bine, iubire. Dar pe acest drum se afla si neplacerea frustrarea, furia, ura. In functie de posibilitatea noastra de a elimina aceste ultime stari, vom reusi sa ne cream o viata fericita. Trebuie sa uitam necazurile, deceptiile, pierderile celor dragi, tradarile prietenilor, sa le acceptam ca inerente vietii noastre, sa clarificam trecutul si apoi cand sufletul ramane curat, el va cunoaste fericirea. Jaques Salome defineste fericirea ca fiind “o luminita pe care fiecare dintre noi avem datoria sa o protejam fata de reavointa, de gandurile negative, de otrava resentimentelor, de obiceiurile stricte.” Cu alte cuvinte, de noi depinde sa fim fericiti, nu de ceilalti. Daca putem constientiza starea de calm si de stabilitate din familie, prietenia dintre parinti si copii, respectul dintre patron si angajat, atunci ne vom apropia de fericire. Sa indraznim sa cerem chiar daca vom fi refuzati, sa indraznim sa ignoram mesajele negative, sa indraznim sa daruim fara sa asteptam ceva in schimb, sa avem generozitatea de a ajuta pe cel in necaz, sa daruim, sa facem bucurii celorlalti si vom fi cu siguranta fericiti.

Puterile de care ai nevoie

Constienta de Sine: Puterea de a te cunoaste pe tine insuti. Aceasta putere te mentine centrat, astfel incat sa nu ii manipulezi pe ceilalti si nici sa fii manipulat. Stiind cine esti cu adevarat, iti este tot mai greu sa fii afectat de suisurile si coborasurile vietii.Bunavointa: Puterea de a-ti deschide inima. Aceasta putere permite realitatii sa fie vazuta in ciuda vechilor conditionari si credinte. Poti vedea astfel, dincolo de ego-ul tau, fara prejudecatile, generalizarile trecutului, fara falsa imagine de Sine. Bunavointa creeaza spatiul pentru ca relatia ta cu alte fiinta sa fie armonioasa.Intentia: Puterea de a materializa dorinte. Aceasta putere te conecteaza la scopul tau: in loc sa permiti actiunilor sa fluctueze dupa cum iti dicteaza starea, intentionezi ca ele sa devina mai pline de inteles, mai profunde.Discernerea: Puterea de a distinge. Aceasta putere te ghideaza in subtilitatile intelegerii. Evenimentele exterioare pot fi ceea ce ne asteptam noi, pot fi pozitive, neutre sau negative. Discernerea lor te ajuta sa le accepti pe deplin, fara a le considera o amenintare la adresa integritatii tale, ci o sursa de dezvoltare personala.Acceptarea: Puterea nonrezistentei. Aceasta putere iti permite sa integrezi realitatea in tine insuti. Odata acceptate si situatiile negative, recunoastem libertatea fiecarei fiinte de a se manifesta liber, conform cu

propriile credinte si ne invingem astfel frica, frustrarea, sentimentul de nesiguranta. Indiferent ce se intampla, ninic nu poate schimba ceea ce suntem noi, Sinele nostru. Toate aceste puteri duc la evolutie interioara. Ego-ul dispare, mintea nu functioneaza decat pentru a ne ajuta, nu pentru a pune piedici (prin ganduri ce alimenteaza frica). Viata va deveni astfel un joc frumos, in care participam cu bucurie si dorinta de a-i descoperi tot mai multe aspecte frumoase. Deepak Chopra,“Viata dupa moarte”

Un bob de rabdare

Intr-o lume atat de concentrata pe viteza, implinire si finalizare, evolutia rabdarii poate fi o lectie greu de inteles. In ciuda faptului ca rabdarea este “insumarea” tuturor celor mentionate anterior, aceasta este adesea gresit inteleasa, de prea multe ori oamenii pun rabdarea pe picior de egalitate cu pasivitatea sau cu docilitatea, ea nu este nici una nici alta. Pasivitatea si docilitatea echivaleaza mai mult cu o acceptare blajina, decat cu activitatea constienta impusa de rabdare. Rabdarea nu este pasiva nici negativa, este o influenta constructiva, o forta activatoare pozitiva. Uneori lumea crede ca rabdarea este sinonimul tolerantei, dar toleranta este acceptarea unor lucruri asa cum par ele a fi, in timp ce rabdarea impune sa devii in mod activ constient de tot ceea ce propulseaza influenta intr-o situatie. Invata sa fii rabdator, daca vrei sa ai intelegere, daca vrei sa dobandesti armonia in aceasta viata! “Caci in rabdare veti dobandi sufletele voastre” (Luca 21-19). Cand oamenii devin nerabdatori si doresc sa faca propria lor voie sau doresc doar propria lor exprimare sau doresc ca ei ca persoane sa fie auziti, devin din ce in ce mai putin apropiati de Dumnezeu – si se manifesta mai mult ceea ce este animalic decat ceea ce este uman. Rabdarea face sa se trezeasca Divinul din noi. Dezvoltarea rabdarii impune armonia (meditatia, rugaciunea si introspectia), perseverenta si pur si simplu sa devenim constienti de cum reactionam la lumea din jur, fata de cum ar trebui s-o facem. A practica rabdarea inseamna a depasi pragul raspunsurilor reactionare fata de oameni, raspunsuri care vin din obisnuinta, gandire limitativa sau slabiciune, sa actionam fata de ei conform cu cele mai frumoase si sanatoase principii ale noastre. Procesul de a deveni rabdator este mult mai mult decat a fi dragut si a arata blandete. Starea de constiinta este latenta inauntrul nostru si poate fi trezita prin armonizare, efort, consecventa si rabdare. RABDARE. Asta inseamna sa acorzi timp. Ai avut ani si ani de tulburare. Nu astepta ca asta sa se vindece pe moment si sa fie de natura permanenta. Caci trupul, viata fiecarei entitati este o crestere. Si daca aceasta crestere nu este stabila, atunci nu valoreaza foarte mult. Fii rabdator! Fii consecvent! Fii persistent! In loc sa vedem rabdarea ca pe o lectie neintrerupta a elevarii si dezvoltarii personale, cei mai multi dintre noi am fost conditionati sa vrem obtinerea rezultatelor imediat: Vreau sa invat rabdarea si vreau sa o invat ACUM! Rabdarea nu inseamna totusi sa ramaneti inerti si sa asteptati. Faceti ceva pentru capacitatile sinelui de dobandire a reactiilor fizice si mentale, ale manifestarilor in viata acestui trup, in acest moment! Kevin J Todeschi, “Douasprezece lectii de spiritualitate personala”

Spiritualitate cu Krishnamurti

Krishnamurti a fost un maestru spiritual iluminat de orgine indiana, care ne-a lasat multe invataturi pline de intelepciune. Iata cateva dintre ele:Despre dragosteDragostea este vazuta ca un element de reunificare. “Dragostea este intotdeauna o auto expansiune a sinelui.” Indragostitul vrea sa intre in posesia obiectului dragostei sale, cautandu-si astfel propria bucurie.

In dragoste:-nu abuza,-respecta-l pe celalalt (respecta-i obiceiurile, opiniile),-intelege-l,-iarta-l!Despre iertareIertarea este vazuta de Krishnamurti in felul urmator: cel ce iarta nu este bine sa se vada drept marinimosul care iarta, ca figura centrala, pentru ca atunci auto expansiunea ce are loc prin iertare a intalnit un obstacol, in schimb cel ce iarta, iarta cu generozitate. Fiecare dintre noi isi face un bine enorm daca reuseste sa-i ierte pe cei ce gresesc fata de noi. Iertarea nu trebuie vazuta ca pe o concesie ci ca pe un liber schimb. Intelegerea celor din jur trebuie vazuta ca pe un efort de a se pune in locul celorlalti. “Iertarea vine din suflet, nu din minte.” Atunci cand ierti:-Uita ca si cum nu s-a intamplat nimic,-Nu rascoli trecutul.Despre trecut“Tot ce a fost pare intotdeauna mai frumos ca acum.” -numai ca aceea este doar o aparenta. “Oamenii nu stiu niciodata sa se bucure de prezent, pentru ca il intuneca cu umbrele trecutului, ori cu ceturile viitorului.” PascalDespre trairea transformarii:-Dragostea este starea in care procesul gandirii a incetat complet ca timp.-Acolo unde este dragoste, este transformare clipa de clipa.-Unde exista dragoste, exista multumire asupra prezentului, nu poate exista urmarirea transformarii, ea se intampla natural.-Nu se poate descoperi noul daca se inainteaza sub apasarea a ceea ce e vechi.-Adevarul este clipa de clipa, iar fericirea in vitor nu e fericire, fericirea este starea de a fi inafara timpului.-A trai transformare in cadrul cuplului inseamna a nu te baza niciodata pe trecut si a nu-ti prefigura tinte precise in viitor.-Viseaza, imaginatia este mai de pret decat gandirea.

Reconstruirea de sine

Invatarea, din punctul de vedere al spiritualitatii este dezvatarea de tot ce v-au invatat altii, curajul si intelepciunea de a fi ceea ce esti, nu ce se asteapta toti sa fii. Curiozitatea de a-i asculta pe altii nu pentru a va confirma ceea ce stiti deja, ca sa intareasca ego-ul. Ascultati cu intentia de a descoperi ceva nou. A fi tu insuti nu inseamna a te rupe de ceilalti, ci a-ti descoperi toate fetele in interactiunile cu ceilalti. Inseamna a renunta la masca pe care o porti la serviciu, cand te intlanesti cu prietenii, cand esti intr-o discutie in care vrei sa faci o impresie buna, chiar daca esti departe de adevaratul “tu”. Inseamna sa ai curajul, si interesul, sa te uiti la tine, rotund sau colturos, asa cum esti pe alocuri si sa accepti ca esti cel mai bun “tu” care poate fi acum. Sunt multe lucruri false si multe adevarate. Tot ce tine de ego-ul tau, tot ce te face sa te simti deasupra celorlalti, mai bun si mai rotund decat ei, este fals. Si este fals pentru ca toate atributele si calitatile pe care ti le atribui, poate pe drept cuvant, sunt relative, sunt temporare, situatia materiala, onorurile academice, afacerea infloritoare, familia minunata, ceea ce conteaza pana la urma este cine esti tu, atunci cand tai de lista toate aceastea, cand recunosti ca tu esti gandurile si convingerile tale, iar in baza lor traiesti, actionezi, se croieste viata. “Singurul lucru de care ai nevoie cel mai mult este disponibilitatea de a invata ceva nou. Sansele ca te vei trezi direct sunt direct proportionale cu cantitatea de adevar pe care o poti accepta, fara sa o iei la fuga. Cat de mult esti pregatit sa accepti? Cat de mult din tot ce iti este drag, esti gata sa distrugi, fara sa dai bir cu fugitii ? Cat de pregatit esti sa te gandesti la ceva necunoscut? Prima reactie este una de frica.

Nu ca ne-ar fi frica de necunoscut. Nu-ti poate fi frica de ceva ce nu stii. Nimanui nu-i e frica de necunoscut. Cea de care iti este frica este pierderea cunoscutului”. Anthony Mello. Fii deschis, accepta ca adevarul pe care il stii pana acum poate fi supus judecatii, si cu cat mai repede o faci, cu atat mai aproape esti de tine. Ai curajul si initiativa de a-ti pune sub semnul intrebarii credintele si convingerile. Sunt cei din jur obligati sa se comporte asa cum imi este mie pe plac? Este parerea lor despre mine mai importanta decat parerea mea despre mine? Imi este chiar atat de greu sa vad partile bune ale esecurilor? …si fiecare are lista lui de convingeri….

Devii ceea ce spui

Cuvintele i-au fost date omului pentru a-si ascunde gandurile, este o contradictie, dar tot ele sunt cele care sunt expresii a ceea ce se petrece in interiorul omului. Asculta-ti vorbele pe care le rostesti si vei afla cele mai ascunse ganduri! Asculta-te cand vorbesti cu altii ca si cum ai asculta o alta persoana. Este o modalitate de a afla acele lucruri pe care le reprimi in mintea ta. Vei observa ca schimbarile care au loc in tine sunt refectate de cuvintele pe care le spui. Ni se intampla adesea sa spunem “nu, nu asta vroiam sa spun, de fapt…” si spunem un lucru opus celui pe care l-am spus initial, de fapt primele cuvinte spuse au exprimat opinia noastra, apoi a intervenit autocontrolul, reprimarea. De fiecare data cand incepi o fraza cu “As vrea…” inseamna teama ta fata de lucrul respectiv. Iti doresti acel lucru, dar in mintea ta vezi alaturi de el si obstacolele de care te temi. Priveste doar lucrul pe care il alegi si nu lasa mintea sa construiasca obstacole. Atunci cand spui “mi-ar placea sa calatoresc”, in mintea ta urmeaza un “dar” care este “negativ” ,iar acel gand negativ va fi o piedica in realizarea dorintei tale. Un control al gandurilor, credintelor si cuvintelor rostite inseamna o mai mare sansa ca dorintele noastre sa se realizeze. De fapt, “as vrea sa …” urmat de un “dar…” este o dorinta, include posibilitatea de piedica, pe cand “eu aleg sa…” sau “eu voi face…” reprezinta o alegere, este hotararea si credinta noastra de a urma o cale. Ceea ce apare pe parcurs in drumul nostru sunt lucruri pe care trebuie sa le aranjam in asa fel ca alegerea noastra sa se intample, si nu reprezinta piedici. Cand folosesti cuvinte ca “ar trebui sa…”, atunci dai dovada de asteptari nerealiste, deci nu esti in acord cu realitatea pentru ca alegerile tale sunt diferite de gandurile tale, nu esti in acord cu tine. “Ar trebui sa mananc sanatos” presupune ca nu o faci, dar ti-ai dori. Este o recunoastere ca ceea ce faci este impotriva vointei tale. Ce poti sa faci este sa recunosti ca acum nu mananci sanatos pentru ca refuzi sa faci efortul de a alege si controla ceea ce mananci. Esti sincer cu tine insuti, fara a te invinovati. Poti sa accepti alegerile pe care le faci sau poti sa le schimbi. “Ar trebui sa…” inseamna faptul ca suntem condusi de intelect. El stabileste ca ceva este bine sau rau. In viata, insa, fiecare avem liberul arbitru, optiunea de a alege. Alegem asa cum simtim, si asta pana intervine intelectul care va spune mereu “ar trebui sa…”. Libertatea de a alege este cel mai frumos lucru, avem acest dar, insa trecem cu usurinta peste el, in virtutea legilor care ne spun ceea ce au stabilit altii ca este bine sau rau. In fapt, nimic nu este bun sau rau, insa totul se supune legii cauzei si efectului. Deci, atunci cand ne trezim ca gandim “ar trebui sa…”, putem alege sa nu facem asa cum este prestabilit ca este bine sau rau, ci asa cum simtim, insa fiind constienti ca ceea ce facem are un efect asupra noastra si a celor din jur, si doar in functie de acesta vom alege. Folosim cateodata expresii de genul “nu-i rau”. Ele tradeaza faptul ca avem credinta ca lucrurile sunt in general rele, acum fiind o exceptie. Si de ce ne-am astepta ca ele sa fie rele? Realitatea noastra este foarte aproape de ceea ce ne asteptam noi sa fie, adica ni se intampla ceea ce ne asteptam sa ni se intample. In general oamenii au impresia ca viata este alcatuita din suferinte, ca ea este o lupta, si limbajul lor tradeaza acest lucru. Cea mai importanta expresie creatoare este “Eu sunt”, prin ea ne manifestam in exterior credintele interioare. Prin ea omul isi creeaza realitatea, asta dupa ce s-a creat pe sine. “Eu sunt in stare” are aceeasi forta creatoare ca si “ eu sunt o proasta”, dar ce mare diferenta de efect este in ele! Putem insa sa schimbam si gandurile, odata cu limbajul, tebuie doar sa acceptam faptul ca suntem creatori, sa

devenim constienti ca singuri de putem ajuta sau rani. Este doar o chestiune de alegere. Spuneam ca trebuie, de fapt nu, nu trebuie, o putem face din convingere proprie, cu sufletul si apoi cu mintea, ca mai toate schimbarile de durata.

Echilibru vs. stapanire de sine

Stapanirea de sine inseamna a ascunde raul din tine, ceea ce nu-ti place, lucrurile pe care le constientizezi ca fiind defecte si a arata celorlalti frumusetea. Cea reala sau una construita ca imagine pentru ceilalti. Onorabilitatea, politetea, educatia, moralitatea sunt stapanire de sine.Interactiunile cu lumea, cu ceilalti oameni te fac sa injuri, te fac invidios, insa tu alegi sa te stapanesti, negi emotiile, impulsurile si te stapanesti! Emotiile acestea negative stapanite, netraite si nesimilate, cu care nu am facut pace prin acceptare vor continua sa atraga situatii si persoane care le pot activa oricand in noi. Traindu-le insa, dand frau liber emotiilor, le cunoastem, le privim, le acceptam existenta. Odata acceptate ca exista, ele isi pierd din intensitate. Si oricare dintre noi poate a verificat lucrul acesta: cand esti foarte nervos si te opresti pentru o secunda si iti spui ‘ce m-am enervat”, deja vezi ca ti-a mai trecut. In loc sa negi ca te-ai enervat, cum multi o facem, negam ce e vizibil cu ochiul liber si usor de catalogat drept criza de nervi, poti pur si simplu sa recunosti si astfel sa opresti sa creasca in intensitate. Cu cat recunosti mai repede ca traiesti o emotie negativa, cu atat mai usor este sa ii opresti cursul, sa o deturnezi chiar din primele clipe. “Eu sunt bine” repetat in conditiile in care este evident ca ai dificultati nu ajuta atat de mult ca atunci cand recunosti ca ai un obstacol si iti aduni resursele sa il depasesti, ocolesti, anihilezi sau pur si simplu sa amani totul pentru momentul potrivit. Emotiile reprimate lovesc cand te astepti mai putin, atunci cand s-au adunat si dau afara de prea-plin. De aceea oamenii cu care intram in contact ne ajuta sa reglam presiunea lor prin constientizarea emotiilor pe care le trezesc in noi, sa devenim astfel constienti de ceea ce simtim. De cealalta parte insa, echilibrul inseamna sa te accepti pe tine cu diferitele porniri, sa te analizezi si sa te dezvolti permanent, in ascensiunea catre simtiri pozitive. Singura constanta este schimbarea, deci echilibrul inseamna o permanenta balata care nu este statica, va urca si va cobora, pe masura ce ne descoperim pe noi insine. Interactiunea umana si sociala vor ajuta mereu sa descoperim noi emotii legate poate de acelasi lucru pe care il cunosteam dintotdeauna. Atitudinea si emotiile legate de bani de exemplu, se pot schimba. Barometrul nostru interior ne va arata acest lucru si vom alege poate sa schimbam ceva daca atitudinea noastra se dovedeste paguboasa. Linistea sufleteasca este echilibru, o confundam insa tot mai des cu bunastarea. Nu ca aceasta din urma ar fi rea, nici pe departe, dar nu este suficienta. In tenis sunt doua personaje, de fapt jucatori, dar sunt mai complecsi si interesant de studiat care ar putea ilustra, pastrand proportiile, cele doua concepte: Novak Djokovic si Roger Federer. Cel de-al doilea este un mare exemplu de stapanire de sine, nu il vei vedea niciodata manifestandu-si emotiile. Este considerant cel mai elegeant, cel mai politicos jucator, cu o imagine impecabila. El va spune intotdeauna ce sa asteapta altii sa auda de la el. Djokovic, insa, este unul ditnre cei mai explozivi jucatori, daca pierde un punct isi manifesta nemultumirea, daca canstiga un meci are descarcari de energie foarte zgomotoase. Fara a jigni niciodata pe nimeni, el face spontan lucrurile care ii vin in minte, este cel mai cantaret si dansator dintre jucatorii de tenis. Echilibrul la ca a ajuns insa se reflecta in faptul ca nu a pierdut decat 2 meciuri de la inceputul anului si a castigat 3 turnee de Grand Slam. Isi traieste emotiile, dar in acelasi timp isi gaseste echilibrul de a face ceea ce si-a propus. Ceea ce ne dorim si noua.

Etapele pierderii unei persoane dragi

Atunci cand pierzi pe cineva drag, vei trece prin niste etape prin care am trecut, sau vom trece cu totii, din pacate. Chiar si cei mai intelepti oameni trec prin momente grele atunci cand pierd o persoana draga. Eckhart Tolle, autorul cartii “Puterea Prezentului”, desi a ajuns la o stare de iluminare ce i-a permis o seninatate sufleteasca timp de mai bine de 30 de ani, a marturisit ca a suferit la moartea parintilor sai. Este un gol ce greu poate fi umplut, iar suferinta isi are scopul ei, dar putem trece peste asta. Iata cateva dintre etapele unei pierderi:Neacceptarea: Este prima etapa a unei pierderi, prima reactie pe care majoritatea persoanelor care afla despre moartea cuiva drag, mai ales cand se intampla pe neasteptate, este cea a neacceptarii. Nu iti vine sa crezi, nu poti sa accepti, se poate merge pana la punctul in care crezi ca totul este un vis, ca lumea din jurul tau nu mai este reala, nimic nu mai pare la fel ca inainte. Cel mai bun lucru in acest caz este deschiderea sufletului si acceptarea sentimentelor de tristete profunda, eliberarea lor, descarcarea supararii in fata prietenilor si familiei. Nedreptatea: este seria de ganduri si convingeri ca ceea ce s-a intamplat nu se justifica, nu este corect. Persoana ce este cufundata in tristete profunda va experimenta ganduri precum: “De ce mie, de ce acum, nu este corect, altii sunt mai rai si nu li se intampla.” Remediul cel mai bun este acceptarea situatiei asa cum este, fara a incerca a o intelege, macar o perioada cat suferinta este mare, nu are rost sa mai adaugam alte ganduri si intrebari mai negre, la care oricum e greu sa gasim un raspuns.Invinovatirea si autoinvinovatirea: Acum apar ganduri precum: “Daca ambulanta/doctorul ar fi putut sa…” “Daca as fi fost acolo…” Daca as fi putut avea mai multa grija…” Este esential sa intelegem ca omul isi construieste singur destinul prin alegerile pe care le face, prin actiunile mai mult sau mai putin benefice pe care le face. Nu avem acces la viata celuilalt, si nu putem sa-l ajutam cum am vrea. Mai ales ca si copii (desi adulti) nu ne este permis a da sugestii parintilor, pe motivul ca nu suntem “trecuti prin viata” sau suficient de intelepti. Parintii au impresia ca stiu ce este mai bine si pentru ei si pentru noi. Cateodata aleg un stil de viata nesanatos (tigari, bautura, lipsa exercitiului fizic), o alimentatie incorecta, o gandire prea negativa, fie o munca excesiva fara a se relaxa si bucura de viata. Oricare dintre aceste lucruri le poate fi fatal, dar acest lucru, este o alegere facuta de ei, in mod subconstient, neavand legatura cu noi. Totusi, orice greseli am fi facut fata de cel ce nu mai este, trebuie sa ne iertam pe noi insine, si sa ne revansam rugandu-ne, iertand pe altii cand gresesc fata de noi, ajutand si iubind pe cei din jur.Cateodata moartea este un proces de autoaparare a sufletului, incercand sa-l apare de o suferinta inutila, sau de situatii in care spiritul in cauza nu mai avea de invatat. In schimb, tot din aceasta moarte, aveam noi de invatat, cei care ramanem sa suferim si sa tragem concluziile. Cateodata moartea e un exercitiu pentru ego- ul nostru, ea este o forma de diminuarea a lui, a intoarcerii la non forma, la momentul prezent, in simplitatea lui.Interiorizarea: Se poate uneori ca unele persoane sa se inchida in ele, sa treaca printr-o teama de a parea vulnerabile. O teama de a arata suferinta si de a arata ca au nevoie de cei din jur. Adevarul este ca avem nevoie de familie si prieteni sa ne sprijine, si avem nevoie sa plangem si sa ne exprimam emotiile si tocmai aceasta slabiciune ne face umani si unici. Extrema cealalta a acestei etape este de a ne agata prea mult de atentia celor din jur, depinde de personalitatea fiecaruia. Dar este posibil ca unele persoane sa aiba multe asteptari din partea celorlalti care par sa nu le inteleaga profunda tristete. Persoana in cauza spera ca ceva din exterior sa-i aduca alinare, confort, adica o compensare a pierderii suferite. Unii o cauta in mancare, alcool, alegand sa nu se exteriorizeze si sa-si arate suferinta. Acest lucru poate duce la un blocaj emotional, asa ca exprimarea sentimentelor este incurajata.Idealizarea trecutului: Multe persoane aleg sa se autoinvinuiasca si in acelasi timp sa distorsioneze trecutul, aducandu-si aminte doar momentele frumoase, idealizand persoana in cauza, si invinuindu-se pentru comportamentul incorect fata de ea. Cufundarea in trecut are doua taisuri pentru ca ea poate usor duce la o mini depresie, atunci cand cineva evadeaza prea mult din momentul prezent, si nu accepta pierderea si situatia prezenta. Agatarea de trecut poate fi invinsa prin petrecerea timpului cu prietenii , angajarea in diverse activitati, plimbari, excursii in natura. Admirarea operelor de arta, urmarirea filmelor si concertelor preferate, pe scurt, orice activitate care ne va scoate din rutina gandurilor ce deruleaza trecutul. Este bine sa ne exprimam suferinta, dar nu sa ne ingropam in aminitiri si auto invinovatire, pentru ca aceasta nu va aduce pe nimeni inapoi, nici nu ne va face sa ne simtim mai bine.

Victimizarea si Autocompatimirea inseamna ca ne putem transforma in personajul trist, victima a unei pierderi dureroase. Ganduri vin acum in minte: “Ce vom face fara mama/tata/sot/fiu?”, “Cum ne vom descurca? Cum putem trai fara?” Daca continuam sa avem astfel de ganduri ne putem dezvolta o noua identitate care ne va descrie ca persoane neajutorate, triste, lipsite de ceva. Daca alegem sa ne plangem la cei din jur, sau sa ne autocompatimim, aceasta nu este o solutie tocmai potrivita, ea poate duce la negativism, depresie. Trebuie sa ne concentram pe ceea ce este pozitiv in viata noastra, pe calitatile care fac din noi o persoana increzatoare. La inceput va fi mai greu, dar dupa ce perioada de doliu va trece, trebuie sa incercam sa devenim pozitivi, calmi, si sa gasim partea buna a vietii care ne-a ramas in absenta celui plecat. Vindecarea sufletului –are loc atunci cand ne simtim pregatiti sa mergem mai departe, atunci cand am invatat din aceasta lectie tot ce am avut de invatat. Este etapa cand renuntam la suferinta, tristete, culpabilizare, autocompatimire, invatam sa fim noi insine, mai puternici, mai iertatori si iubitori cu cei din jur. Moartea cuiva apropiat are calitatea de a ne deschide ochii si sufletul, facandu-ne mai sensibili la nevoile celor din jur, mai plini de compasiune si intelegere, apropiindu-ne de Dumnezeu. Tocmai aceasta iubire pentru noi insine, pentru cei din jur, si pentru Dumnezeu este cea care ne vindeca sufletul.Trebuie sa ne dam seama ca suntem persoane complete, perfecte, independente, suntem mai intai indivizi, dupa suntem fii, parinti, soti si sotii. Suntem copii ai lui Dumnezeu inainte de toate, iar daca alegem sa ne intoarcem catre spiritualitate si sa ne deschidem inima, vom gasi acolo toate raspunsurile care sa ne ajute sa trecem peste acest moment greu. Fiecare greutate ne poate ajuta sa gasim o lumina aparte in sufletul nostru care sa ne faca sa devenim mai puternici si mai increzatori in viata. Daca cauti un raspuns, la o intrebare, asculta-ti gandurile, fii atent la visele nocturne- se poate sa primesti multe raspunsuri si sa comunici cu cei dragi pe aceasta cale. Ei pot veni in visul tau, mai ales spre dimineata inainte sa te trezesti, atunci undele creierului functioneaza in starea theta si vei prelua mai usor mesajele de la cei dragi care nu mai sunt. Ai incredere, ei iti vor comunica tot ce vrei sa afli, ai rabdare, roaga-te pentru ei, iar rugaciunile iti vor fi ascultate.

Daca ai gresit

Daca ai gresit, recunoaste. Este o dovada de mare curaj sa recunosti si un lucru imposibil pentru unii. Si cum ar putea sa recunoasca ca au gresit, cand pot gasi o mie de scuze si justificari pentru ceea ce au facut. Si se justifica atat de bine, incat se conving chiar si pe ei insisi ca nu au gresit. A recunoaste o greseala fata de tine insuti, in primul rand, este o dovada de sinceritate si de acceptare, in fond, lucrul este deja facut, acceptandu-l, deranjant cum este, ar fi primul pas spre a rezolva sau indrepta situatia. Cum ai putea indrepta greseala daca nu recunosti ca ea exista? A recunoaste ca ai gresit este o dovada de adevarata iubire si de apreciere de sine, acea iubire care nu separa, ci apropie. Acel om poate recunoaste ca a gresit fara sa aiba conflicte interioare pentru ca, in ciuda greselilor, el este la fel de minunat. Ego-ul este insa primul ca va sari sa acopere sau sa nege greseala, din dorinta lui de a pastra aparentele de superioritate si invincibilitate a individului fata de semeni. Cel care se iubeste pe sine (si aici ne referim la iubirea fara ego), isi va accepta intotdeauna greselile si va incerca intotdeauna sa invete din ele, iar acele greseli nu vor micsora aprecierea de sine, vor vedea sau vor incerca sa vada mereu partea buna a lor: posibilitatea de a-si descoperi slabiciunile si de a lucra la ele. Scopul vietii nu este acela de a nu face greseli, ci de a ajunge in situatia de a le privi ca pe niste lucruri necesare in evolutie. O situatie care a iesit intocmai pe dos fata de cum ne asteptam este un semn de alarma ca rationamentul nostru este gresit, ca trebuie facuta o schimbare in noi si in alegerile noastre. Daca totul ar merge “ca uns”, este foarte probabil ca ego-ul nostru sa creasca, sa ne simtim deasupra celorlalti, sa privim cu dispret esecurile celorlalti. Si este posibil ca lucrurile sa mearga bine si foarte bine, dar doar dupa ce am facut toate greselile sau am descoperit tot sufletul nostru si am ales sa privim lumea din interior, cu iubire. Este frumos atunci cand invatam sa separam greselile trecutului de emotiile care le-au insotit, cand ramanem doar cu informatiile si lasam deoparte regretul, facem distinctia intre ce trebuie pastrat si ce trebuie aruncat. Greselile trebuie deci privite cu inteligenta si nu

cu spirit critic, altfel ele pot deveni o povara care in loc sa ne largeasca orizontul, ne indoaie cu greutatea lor spatele. “A gresi e omenesc, a ierta este divin” , acorda-ti dreptul de a gresi, s-ar putea ca sutul in fund sa fie mai mult decat doar un pas inainte.

…si frica dispare!

Persista lucrurile carora le opui rezistenta. Dispare ceea ce privesti in fata. Aminteste-ti de durerea de cap de dimineata. Ai mers totusi la serviciu. Acolo ai inceput sa muncesti, te-ai preocupat de multe alte lucruri, mai putin de durerea ta de cap. Si in primul moment de respiro ai observat ca a trecut. Cum asa? Pur si simplu nu i-ai opus rezistenta. Durerea de cap, in exemplul nostru, este un disconfort. Aveam alternativa sa ne vaitam, sa spunem ca mereu apare in cele mai nepotrivite momente, ca suntem victime. Dar nu, nu, cel mai bine este sa nu opunem rezistenta. Au iesit lucrurile invers de cum ne asteptam, verificam inca o data, refacem planul, actionam din nou, mai bine de data aceasta, cautam ajutor la un prieten, online, ONG, orice, dar nu atitudinea de victima careia mereu ii ies toate anapoda. Fara “de ce tocmai mie” sau “de ce chiar acum”. Nu sunt constructive si ne adancesc in esec. Fa exact ce i-ai spune celui mai bun prieten daca ar fi in situatia ta: iarta-te pentru esec si incurajeaza-te, data viitoare va fi mai bine. Miscarea de rezistenta a fost o data la moda, acum este in voga acceptarea. Negarea, lupta, acuzele fata de tine sau altii nu isi au rostul in cazul unei nereusite. Raman ca alternative asumarea si acceptarea. Adica a privi in fata situatia. Dispare ceea ce privesti in fata. Acceptarea unui esec nu il vaporizeaza pe acesta. El tot acolo ramane, acceptand insa starea de fapt iti poti pastra claritatea de a incerca sa rezolvi situatia in cel mai bun mod. Poate trecand la actiune, poate doar asteptand. Privind in fata situatia iti pastrezi claritatea pe care o ai de obicei in momentele de calm, cand nimic nu ne-a tulburat. Acceptarea, asumarea esecului tin de alegerea noastra, de liberul arbitru. A opune rezistenta unui lucru nu face decat sa-l intareasca pe acesta si sa ne incetoseze privirea. Este mai usor sa depasesti o situatie cu calm si claritate decat sa o infrunti cu regrete, disperare sau acuze fata de tine insuti. Avem o diferenta de atitudine aici: a depasi fata de a infrunta. Societatea incurajeaza competitia spre mai sus, mai mult, mai bine pentru mine indiferent de cum iti este tie, insa calmul si claritatea vor aduce mereu beneficii spre deosebire de stresul de a avea de a face cu un esec, de a vedea in jur doar adversari si adversitati. Pentru linistea noastra, le putem schimba eticheta, din adversari ii facem prieteni si din adversitati le facem, generic, evenimente. Si putem face lucrul acesta privindu-i in ochi. Fara frica. Si daca totusi apare frica, de orice sau de oricine, sigur are si ea ochi frumosi care merita sa fie priviti adanc. Si odata privita in ochi, frica devine din armasar, un….tantar.

Puterea subconstientului

Miraculoasele puteri ale subconstientului sunt universale, nu sunt creatia sau descoperirea unui om, ele exista dintotdeauna. Marile adevaruri eterne, marile legi ale vietii preced, in principiu, toate religiile. Tot ce trebuie facut este sa unim mentalul si psihicul, focalizandu-ne cu putere asupra a ceea ce vrem sa manifestam; puterea creatoare a subconstientului va raspunde imediat.- Marele secret al tuturor geniilor din toate epocile este capacitatea extraordinara de a intra in contact cu puterile subconstientului lor si de a le folosi corespunzator cu scop in dezvoltare personala.- Subconstientul cunoaste rezolvarea oricarei probleme. Daca ii sugerati inainte de a adormi “Doresc sa ma trezesc la ora 6″, el va va trezi atunci.- Subconstientul este in controlul functiilor corpului uman, sugestionat cu ideea unei sanatati perfecte, el se va supune si va lucra in sensul acesta.- Suntem asemeni unui capitan care isi conduce vaporul, tebuie sa dam “ordine” potrivite (sugestii si

imagini mentale care descriu ceea ce dorim sa realizam).- Nu spuneti niciodata “Mi-e imposibil sa..” sau “Nu pot sa repar acea greseala.”, de exemplu. Repetate, acestea se impregneaza in subconstient si acesta va lucra in asa fel incat in situatiile respective veti actiona astfel inca sa se intample sa nu puteti sa reparati acea greseala, adica sa se adevereasca credinta pe care o are subconstientul.- Legea care sta la baza intregii manifestari a lumii exterioare este legea credintei. Credinta este gandul intretinut permanent si in mod constient. Respingeti cu fermitate orice gand ca cineva sau ceva v-ar putea face rau. Aveti incredere in uriasa putere a subconstientului de a vindeca, inspira, revitaliza si aduce abundenta.- Subconstientul accepta ceea ce ii este impus sau, cu alte cuvinte, ceea ce gandim in mod permament; el nu judeca, el este ca pamantul care primeste orice fel de seminte, gandurile sunt active, ele constituie semintele. Gandurile gandite des, devin credinte, si ele patrund in subconstient, care nu discerne, ajuta la infaptuire tututror. Un om convins ca nu are o memorie bune, pentru ca a uitat ceva intr-un moment important, isi va deteriora capacitatea de a memora pentru ca in constientul lui are acest gand.- Este un bun exercitiu de dezvoltare personala sa ne verificam gandurile si sa renuntam constient la cele care credem ca ne fac rau. Niciodata nu e prea taziu.- Mentalul constient are rol de paznic. Rolul sau fundamental este acela de a va proteja subconstientul de sugestiile negative. Urmariti sa fiti mereu convinsi ca in curand se va petrece ceva minunat. Cea mai mare putere pe care o avem este cea de a alege, liberul arbitru. Asa ca, bucuria si bunastarea ar trebui sa fie primele optiuni.

Legea atractiei - trucuri

Nu te chinui sa transformi gandurile negative in ganduri pozitive, este prea complicat, in schimb, concentreaza-ti atentia doar pe lucrurile pozitive din viata ta. In acest fel, iti vei schimba campul vibrational ce te inconjoara. Foloseste-te de apreciere, este atat de simplu, dar atat de eficient. “Ce bine este sa avem caldura, electricitate etc.” Orice gand marunt pozitiv iti poate inbunatati atat de mult energia vibrationala. Apreciind ceea ce este bun in viata ta, mai multe dintre lucrurile bune vor incepe sa apara in viata ta.In loc sa te plangi in mod constant de lipsa de bani, resurse, timp, incearca sa rostesti fraze precum: “Nu ar fi frumos daca banii ar curge catre mine acum?” Fa tot posibilul sa fii pozitiv si prezent in momentul de fata. Daca te afunzi in contemplarea trecutului, sau autocompatimirea prezentului, atunci vibratia ta nu va fi pozitiva, si lucruri rele vor aparea in viata ta pentru a te aduce in momentul prezent. O buna modalitate de inbunatatire a vibratiei este meditatia. Ia-ti cateva minute zilnic in care sa stai relaxat/a in tacere, fara ganduri de nici un fel, doar fii concentrat asupra respiratiei, a sunetelor exterioare. Secretul este eliminarea tuturor gandurilor din mintea noastra, timp de 15-20 de minute zilnic. Abraham ne indeamna sa alegem gandul care ne face sa ne simtim bine, sa alegem un compliment, nu o critica, sa alegem o amintire care ne face placere in loc de una care ne-a ranit.Atunci cand suntem inconjurati de oameni care sunt negativi, trebuie sa ne dam interesul sa gasim aspectele pozitive ale acelei persoane. Nu trebuie insistat niciodata pe ceea ce ne face sa ne simtim rau. Trebuie pus accentul pe constientizarea sentimentelor ce pun stapanire pe noi, trebuie sa simtim energia care sta in calea succesului. Fie ca este invidia, regretul, ura, resentimentul, trebuie eliminate si inlocuite cu sentimente pozitive. Abraham,” Bag of tricks”

Agresivitatea inconstienta

Serghei Lazarev, cunoscut bioenergoterapeut rus povesteste despre casa unei familii, situata in apropierea locului exploziei de la Cernobil, casa care a fost testata si in care nivelul radiatiilor nucleare era aproape de limita admisa, spre deosebire de toate celelalte din jur, pe o raza de sute de kilometri. Stiinta nu a putut explica, insa Lazarev (a fost membru al Departamentului de Parapsihologie din KGB) a gasit o explicatie: nivelul mare de constiinta al acelor oameni, credinta lor (casa era plina de icoane, bineinteles credinta lor nu era doar la nivel declarativ), valorile lor etice dar si lipsa de agresivitate subconstienta. Lazarev a explicat ca la nivelul fin al campurilor magnetice, si oamenii si lucrurile emit energii, iar acestea interactioneaza; gandurile negative fata de oameni si chiar lucruri ii influenteaza pe acestia, gandurile negative fata de centrala nucleara de exemplu creeza energii care, prin efectul de bumerang se intorc impotriva celui care le lanseaza. Gandurile negative sunt o forma de agresivitate, de care suntem constienti, dar pe care o putem manifesta si la modul subtil, inconstient. Agresivitatea este generata de incalcarea principiului ca toti una suntem, este afirmarea propriului EU, o separare fata de ceilalti. Se manifesta atunci cand nu avem rabdarea de a-l asculta pe celalalt, cand ceea ce are el de spus nu ni se pare la fel de interesant ca opinia noastra, il intrerupem si ii vorbim eventual pe un ton ridicat, ca si cum am vrea sa-l acoperim, sa-l coplesim. Suntem agresivi aunci cand emitem judecati fara a avea toate datele problemei, atunci cand ne pripim in a trage concluzii, cel mai adesea ca celalalt ne este inferior. Cauza tuturor acestora este cel mai adesea frica, frica inconstienta ca nu avem suficient, ca nu suntem la fel de buni ca ceilalti, asa ca macar prin aceste tehnici cream o iluzie, o falsa impresie ca suntem mai puternici, ca suntem in control, cand de fapt cel care striga cel mai tare ca are dreptate este cel care are frica cea mai mare. Ego-ul este cel care mascheaza frica in atitudini agresive, care pe moment dau senzatia ca esti in control, insa ele nu fac decat sa mareasca si mai mult distanta intre cine esti tu cu adevarat si imaginea falsa pe care o creezi pentru a interactiona cu altii si cu societatea. Singura solutie de a lupta cu frica este acceptarea ei, de fapt nu este nicio lupta aici, este doar acceptare, asimilare, frica trebuie privita in fata, face parte din noi, cu totii aveam o frica de singurate, de durere, de a fi umilit. Acceptarea ca avem acest sentiment, este un lucru pe care il cream noi, dar nu este ceea ce suntem noi, el apare si dispare, deci nefiind o parte din noi, avem control asupra lui, aceasta acceptare inseamna vindecare. Cand recunoastem ca avem aceste porniri de agresivitate inconstienta, cand vedem si frica din spatele lor, cand ne iertam pe noi pentru o traim, cand incepem sa o acceptam, cand ii zambim si nu o combatem, paradoxal, ea DISPARE!

Atrage sufletul pereche

Iata cateva sfaturi de baza ale lui Russ Michael cu privire la atragerea sufletului pereche:1. Concentreaza-te asupra imaginii sufletului pereche si atunci atractia dintre cele doua fiinte

pereche va creste geometric, iar mesajele celor doi se vor materializa prin intalnirea lor. Fiecare isi cauta sufletul pereche in diferite locatii sau situatii. De fapt noi trebuie sa intram in sufletul nostru, sa ne perfectionam prin autoeducare, prin formarea unui camp magnetic sau a unei atractii asupra celuilalt. Trebiue sa creezi imaginea celui pe care il doresti, cu calitatile sale care vor fi asemanatoare cu ale tale (o imagine in oglinda). Si atunci minunea se va intampla, cand nici nu gandesti, si va fi o iubire neconditionata.

2. Construieste-ti sufletul intr-o inalta spiritualitate, uita de trupul omenesc si atunci te vei bucura de o relatie plina de lumina. Dorinta ta este cea care va atrage catre tine jumatatea ta si nu vointa. Intr-o relatie intre suflete pereche, sexul joaca un rol minor, spiritualitatea si desavarsirea interioara ocupa primul loc.Russ Michael descrie barbatul care este activ fizic in timpul zilei si adora sa se relaxeze noaptea. El este dur, inchis, posesiv cu femeia lui, el este cel care ia intr-o relatie. El renunta mai greu la femeia lui decat ar face-o ea. Din vechime, baiatul obisnuit cu lupta, si-a mentinut un comportament crud, brutal, vulgar. Totusi, el isi iubeste familia, lupta sa-i asigure confortul, si la

randul lui, ii place sa fie ingrijit de femeia sa.In contrast cu barbatul, femeia este fina, deschisa, mai frumoasa decat barbatul, are forta fizica mai mica, dar poate da nastere unui copil. Psihicul unei femei este si mai diferit de cel al barbatului. El este centrat in interior, iubirea fiind pe primul loc, posesiunile pe locul doi. Femeile sunt romantice, idealiste, creative, aplecate spre treburile casnice. O femeie frumoasa in interior reuseste sa-si pastreze mult timp sanatatea, vitalitatea si frumusetea fizica.

3. Invata sa-ti respecti si sa-ti iubesti propriul trup, el este un dar de la Dumnezeu, care un ritm pulsatoriu individual. Fiecare om are doua izvoare ale vietii: realitatea spirituala eterna si realitatea fizica vremelnica. Astfel, la nivel fizic, multe reactii si actiuni ale noastre se trag din nenumaratele gene ancestrale dominante. Luam cate o masca noua pentru situatii diferite sau pentru orice persoana; daca in trei generatii din urma, din familia ta, un partener a avut un amant sau o amanta, acest model genetic ti se va transmite si tie.

4. Orice om are nevoie in viata si de romantism. O stare romantica ne face sa ne ridicam spiritual, sa ne apropiem de Creator, care ne-a spus “iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Cand vei intelege identitatea ta spirituala adevarata, vei simti Iubirea Universului fata de tine si atunci vei darui si tu iubire celorlalti. Foloseste-ti imaginatia in crearea barbatului sau femeii ideale pentru ca prin autosugestie sa-i primesti in viata ta. Visele tale cele mai fantastice se pot transforma in realitate.

5. Bucuria atrage iubirea celorlalti si chiar poti sa le-o transmiti. Ea este frecventa fizica cea mai apropiata de lumina, te apropie de ceilalti, de sufletul pereche, te face fericit. Si prin daruire de sine putem face oamenii fericit sau ii putem ajuta, aceasta implica rabdare, sinceritate, cinstire, respect, atentie adresate celui de langa tine, sufletului pereche.

Vinovatia: forme si cauze

Deobicei atunci cand ne simtim vinovati consideram acest lucru normal, confundand sentimentul de vinovatie cu empatia. Intr-adevar capacitatea de a ne pune in locul celorlalti este demna de apreciere, dar de prea multe ori exageram, cufundandu-ne in adevarata vinovatie. Greseala apare cand refuzam sa recunoastem acest sentiment, asociandu-l cu grija fata de cei apropiati. Doar atunci cand recunoastem si acceptam sentimentul de vinovatie ca o actiune nevrotica, putem sa preluam controlul asupra lui. In primul rand trebuie sa pornim de la premiza ca ceea ce e moral si corect pentru noi azi, maine s-ar putea sa fie imoral si incorect. Adica moralitatea este totusi un termen greu de cantarit, si trebuie avuta mare grija atunci cand ne auto-invinovatim. Aceasta nu inseamna sa incetam a mai fi justi si spirituali, ci doar sa fim mai detasati.Forme de vinovatie:

1. Parinte-copil: “Ne-ai dezamagit.”, “Ce-o sa zica vecinii?”-ca si copil ti-ai dezvoltat un model comportamental ce are ca scop multumirea celorlalti. Acest model comportamental il pastrezi, in mod subconstient, si acum, ca adult.

2. Copil-parinte: majoritatea parintilor vor sa fie vazuti ca parinti buni si din aceasta cauza multe actiuni au ca scop primirea aprecierilor din partea copiilor sau aproopiatiilor despre sacrificiile facute pentru copiii lor. Multe din lucrurile pe care le fac parintii pentru noi sunt facute, din vinovatie, si de foarte putine ori din iubire. Din pacate, in acelasi sens functioneaza si santajul emotional atunci cand copiii cer lucruri peste masura posibilitatilor parintilor, stiind ca tot vor obtine acele lucruri din cauza vinovatiei acestora.

3. Iubit-iubita.Santajul prin dragoste in relatii apare sub forma de replici precum: “Daca m-ai iubi…” sau de tactici ca tratamentul silentios, refuzul sexului, lacrimi, furie. Cand lumea nu se ridica la asteptarile lor, unele persoane folosesc aceste tactici pentru a-si manipula partenerul. De multe ori aceste actiuni se petrec automat fara ca persoana in cauza sa-si dea seama ca apeleaza la santajul emotional pentru a se folosi de sentimentele de vinovatie ale partenerului.

4. Autoinvinovatirea. Vina auto-impusa vine atunci cand credem ca am incalcat barierele impuse de societate. Dar moralitatea arata altfel mereu atunci cand este privita din alt punct de vedere, asa ca nu vom putea fi niciodata moral pe deplin, din punctul de vedere al societatii.Vinovatia sexuala joaca un mare rol aici -masturbarea, pornografia, sexul premarital, avortul- pacate de tip religios- ne pot intuneca mintea si sufletul, avand ca rezultat sentimente reprimate de vinovatie. In cartea sa Secretele Increderii in sine, psihologul Robert Anthony ne asigura ca nu trebuie sa ne simtim vinovati pentru nici o forma de expresie sexuala care nu raneste pe nimeni. “Daca citesti biografia oricarui om considerat maret, care a avut realizari, poti vedea ca, aproape fara exceptie, fiecare a avut defecte, dintre care, multe dintre ele, au fost considerate “pacate”. Imperfectiunile i-au facut sa se concentreze pe o anumita calitate si sa o exploreze pe deplin.” –Robert Anthony

Invinovatirea este doar o judecata a valorii- facuta de cineva din afara, dupa gradul lor de perceptie. Acest lucru ar trebui sa-ti dea de gandit. De cele mai multe ori vina este distructiva si deloc necesara. Cu toate acestea, una este sa ne simtim vinovati, si alta e sa invatam din trecut si sa ne asumam greselile. A te simti vinovat iti reduce increderea de sine la minim, dar invatarea din greseli si perfectionarea personalitatii noastre prin autoeducare, sunt actiuni ce vor fi intotdeauna binevenite. Doar ca vinovatia nu ne va indrepta greselile nici nu le va sterge. Dimpotriva ea va aduce intotdeauna pedeapsa, mai ales sufleteasca, urmata de cea concreta, pentru ca multi dintre cei din jur nu vor refuza niciodata sa profite de un om ce se simte vinovat. Acesta este foarte vulnerabil, o tinta mult prea usoara pentru cei sireti. Vinovatia poate lua mai multe forme: depresie, anxietate, sentimente de neadecvare, neadaptare, lipsa de incredere in sine, stima de sine scazuta, tulburari psihice, incapactatea de a se iubi pe sine si pe ceilalti. Cei care nu-i pot ierta pe ceilalti, pastrand resentimente sunt cei care nu se pot ierta nici pe ei insisi. Nu ignora greselile si vina, accepta-le, iarta-te, si renunta la ele. Psihologul Robert Anthony spune ca “greselile ar trebui tratate ca un grauncior de nisip care-ti intra in ochi, o data ce ai identificat problema nu te invinui si nu te simti vinovat, renunta la ea.” Numai atunci te vei simti liber si vei putea duce o viata creativa. Nimeni nu poate trai in trecut, si functiona bine in prezent. Mintea ta nu poate functiona corect cu doua realitati in acelasi timp. Viata ta reflecta ceea ce primeste cea mai mare atentie. Daca dai atentie la ceea ce ar fi trebuit sa faci si n-ai facut, sau ceea ce ar trebui sa fie si nu este, viata ta va fi plina de frustrare si confuzie. Asa ca iarta-te si mergi inainte.

Atrage dragostea

Atragerea dragostei in viata noastra incepe cu iubirea de sine, si inlaturarea oricarui tip de nevoie. Nevoia de a fi intr-o relatie de iubire ne indeparteaza tot mai mult de aceasta. Pare lipsit de logica, dar asa este. O relatie nu poate functiona atunci cand legatura cu noi insine nu este una implinita. Deci, daca ne simtim bine singuri, cu noi insine,si suntem multumiti de aceasta relatie cu sine, vom avea mai multe sanse sa gasim pe cineva care sa vrea sa fie in compania noastra. “Daca suntem fericiti si impacati cu noi insine atunci vom reusi sa ne imbunatatim toate relatiile. O persoana fericita este foarte atragatoare in ochii tuturor. Daca esti in cautarea iubirii, atunci trebuie sa te iubesti pe tine mai mult, aceasta insemnand renuntarea la auto-critica, lamentare, invinuire, singuratate. Fii multumit cu persoana ta, si alege sa te gandesti la lucruri care te fac sa te simti bine.” Louise Hay Cativa pasi pentru atragerea dragostei:Rasfata-teViata ne oglindeste sentimentele pe care le avem in inima noastra. Daca suntem o fire romantica, si ne dorim sa gasim iubirea pentru a fi rasfatati, iubiti, alintati, este bine sa incepem cu aceste lucruri. Sa

incepem sa ne rasfatam, cumparand flori, sau ceea ce ne-ar placea sa primim de la fiinta iubita. Daca ne-am dori sa fim iubiti, sa incepem sa daruim iubire, sa fim generosi, sa alintam un animal de companie. Toate sentimentele daruite se vor intoarce inapoi sub forma celui mai frumos dar.Iubeste-te asa cum esti “Cand te iubesti asa cum esti atunci vei ramane centrat, calm si sigur pe tine, si relatiile tale acasa cat si la servici sunt, automat, minunate.” Louise HayArata-ti dragostea pe care o ai fata de tine, accepta-te si iubeste-te asa cum ai vrea partenerul tau sa te iubeasca. O data ce emotiile tale se contureaza in jurul aceste dorinte de a iubi si de a fi iubit, vei atrage dragostea in viata ta, cu siguranta.Intalneste persoane noiNu te izola, nu ai cum sa intalnesti persoane noi daca nu iesi in oras. Gandeste pozitivPentru a atrage dragostea in viata ta, una dintre solutii este sa inlaturi toata gandirea negativa pe care o ai despre relatii: “Nu am prieten/sot”, “Nu am mai avut o intalnire de un an”, “Nu am noroc in dragoste.”, “Nu a venit timpul meu inca” Orice gand ce are conotatie negativa nu iti este de folos, si nici nu va atrage dragostea in viata ta. Concentreaza-ti atentia asupra calitatilor tale, a lucrurilor pozitive. Fii pozitiv si relatiile tale vor fi pozitive.Foloseste afirmatiile pozitive. Afirmatiile sunt fraze pozitive, care repetate des, si insotite de emotii calde,pozitive, te pot ajuta sa manifesti iubirea in viata ta. Iata cateva exemple de afirmatii pozitive:“Ma iubesc asa cum sunt” ,“Atrag dragostea in viata mea” ,“Pot sa gasesc dragostea oriunde, sunt implinit si fericit.”, “Ma bucur de iubirea pe care o intalnesc in fiecare zi”,”Ma simt confortabil sa ma uit in oglinda si sa spun Te iubesc”, “Merit dragoste bucurie si tot ce e mai bun in viata”, “Am o relatie sincera si minunata cu persoana care ma iubeste”, “Sunt frumos/frumoasa si toata lumea ma iubeste”, “Sunt inconjurat de iubire, si totul este bine”, “Atrag numai relatii implinite si fericite.” ,Sunt recunoscator/recunoscatoare pentru toata iubirea din viata mea.” Metoda afirmatiilor (Pavel Corut le numeste sugestii) nu trebuie pusa la indoiala, ea a fost pusa in aplicare de milioane de oameni, functioneaza, si te poate ajuta atat timp cat crezi in ea. Audiobookurile si cartile autoarei Louise Hay pot fi un bun punct de plecare pentru a fi mai receptiv in practicarea afirmatiilor. Cea mai potrivita carte pentru deprinderea tehnicii afirmatiilor este “Pot face acest lucru.Cum poti folosi puterea afirmatiilor pentru a-ti schimba viata”- aparuta la editura Adevar divin. Aceasta carte este deosebit de eficienta, pentru ca exprimarea este simpla, explicatiile sunt la obiect, si sunt insotite de exemple de afirmatii pentru imbunatatirea relatiilor, creativitatii,sanatatii, prosperitatii. Practicand o gandire pozitiva, echilibrata, vom putea observa ca problema a fost mereu in mintea noastra. Fiind deschisi spre iubire (incepand cu noi insine), fiind pozitivi, generosi si romantici, vom putea atrage dragostea in viata noastra. Practicand afirmatiile si pentru alte domenii, ne putem imbunatati viata in toate aspectele ei.

Dezvolta relatii durabile

Atunci cand interactionam cu ceilalti, sentimentele si gandurile noastre pot fi pozitive sau negative, dar in momentul cand le exteriorizam, trebuie sa le filtram, sa le alegem pe cele bune, asa vom avea prieteni si nu dusmani. In general, oamenii au grija sa faca servicii sau sa ajute in egala masura cu ceea ce au primit, dar vei fi mai fericit atunci cand vei depasi masura sau mai ales, daca vei face acte de caritate. In familie mama daruieste tot iar tatal remediaza aceasta situatie. Datorita sarcinii mama stabileste o relatie privilegiata cu viitorul copil, care va cere totul de la ea, iar tatal este cel ce invata copilul ca o data ce e nascut, el are o datorie pe aceasta lume, o responsabilitate, care ii cere sa se desprinda de mama lui. Alta tema a acestei carti este seductia pe care de obicei o practica barbatii, ei prefera libertinajul si fug de o dragoste adevarata. Simpatia, sentiment ce consta in resimtirea unor emotii, in armonie cu ale

unei alte persoane te ajuta sa te apropii de ceilalti. Emotiile sunt contagioase, si in acelasi timp te pot apropia cu usurinta de cei din jur. Dragostea- este de mai multe feluri. Dragostea de sine sau amorul propriu, este necesara pentru a o putea darui si celorlalti. Dragostea pasiune este diferita de celelalte, ea este deliranta, irezistibila, posesiva, tragica. Vechii greci socoteau acest gen de iubire un lucru de temut. Majoritatea culturilor o considera ca o febra care se vindeca spontan, cu timpul, sau inlocuita de alte preocupari: sport, calatorii, etc. Despre iubire se poate aminti legenda lui Platon, care spune ca la inceput oamenii aveau patru maini si patru picioare, iar zeii i-au sectionat in 2 parti, transformandu-I in oameni de sex diferit, si care au tendinta de a se atrage pentru a se completa. Spunem mereu ca exista undeva pe lume o persoana care ne este menita, cand o vei intalni vei simti fluturasi in stomac, aceasta este Marea Dragoste. Ea va matura totul in calea ei, distruge o casnicie, uita de copii, de familie. Dragostea la prima vedere este automata, fara sa se apeleze la seductie, este romantica este sincera. Dar in calea ei vor aparea numeroase obstacole, care vor proba temeinicia ei. Exista si altfel de dragoste care incepe ca un parau de munte si de-a lungul timpului ajunge ca un fluviu, aceasta este comoda, calma, si v-a sfarsi intr-o iubire adevarata, intr-un cuplu sau o familie durabila. Multi se intreaba “mai are rost sa ne casatorim?” la aceasta intrebare autorul raspunde: “Dar oare nu tocmai formarea unui cuplu unit si existenta unor copii frumosi sunt ingrendientele esentiale pentru reusita unei vieti?” Sa formezi un cuplu nu inseamna sa-ti pierzi libertatea, independenta, linistea, decat daca dai dovada de egoism si nu-ti iubesti indeajuns partenerul. Ingradindu-i acestuia libertatea, ti-o vei pierde si tu. Nu incerca sa-ti controlezi sentimentele, comporta-te sincer cu cei din jur, incearca sa le descoperi calitatile, asa vei reusi sa-ti creezi relatii durabile.

Autoeducare cu Tony Robbins

Recunostinta–daca nu esti recunoscator, nu esti bogat sufleteste, si implicit nici bogat material. Al doilea principiu este pasiunea. Primul pas este sa simti entuziasmul, bucuria, pasiunea, si sa eviti toate sentimentele negative care te dominau inainte. Tony afirma ca emotiile sunt la baza actiunilor noastre, iar calitatea de a ne schimba emotiilor este aceea care e la baza imbunatatirii calitatii vietii noastre.Cum ne schimbam emotiile?Ne putem schimba emotiile prin schimbarea gesturilor, a vocii, a tonalitatii, a atitudinii, indreptarea spatelui, descretirea fruntii, cu ajutorul unui zambet sau printr-un dialog cu sine.Dialogul cu sine (self-talk)Tony ne recomanda sa folosim incantatiille-afirmatii rostite cu pasiune si emotie- adica autosugestie in combinatie cu emotie, un procedeu extrem de puternic. Tony marturiseste ca aceste “incantatii”sunt ca si hipnoza, si ca noi ne auto-hipnotizam de multe ori prin afirmatii negative, iar daca am prelua controlul asupra lor,si le-am inlocui cu afirmatii pozitive, adaugand si emotie, viata noastra s-ar schimba considerabil.Preluarea controluluiTony Robbins ne indeamna sa nu mai asteptam ca viata sa ne surprinda, ci sa ne asteptam sa gasim calitate in fiecare experienta pe care o intampinam. El spune ca multa lume traieste cu iluzia ca viata ne face sa ne simtim intr-un anumit fel, dar adevarul este ca noi suntem responsabili de crearea experientelor. Pentru preluarea responsabilitatii asupra vietii noastre el ne indica cativa pasi pentru a stabili:

Unde esti acum? Unde vrei sa fii? Ce calitati trebuie sa creezi in tine pentru a ajunge unde iti doresti? Pe ce trebuie sa te concentrezi, la ce trebuie sa te gandesti, pentru evolua? Actioneaza!

Inceteaza sa te mai plangi in legatura cu viata ta, nu mai da vina pe factori externi, in schimb, incearca sa-ti imbunatatesti calitatile si sa inlocuiesti conditiile externe nefavorabile, care tin de tine. Tu

singur poti decide ce calitate are viata ta, alege ca ea sa fie de nota 10. Evalueaza-ti viata si vezi ce nota i-ai da, si de ce mai ai nevoie pentru ca ea sa fie de nota 10.

Pastrarea unei relatii fericite:

1. Nu-i insela increderea si nu-i divulga secretele sau scenele de intimitate.2. Nu-l contrazice si nici nu-l pune in inferioritate in fata celorlalti.3. Nu folosi niciodata impotriva lui ceea ce-ti spune.4. Nu-l respinge in momentele de intimitate, dar impune-i si o disciplina.5. Nu-l insela, deoarece vei pierde increderea si respectul lui.6.