Autotratamentul – beneficiu sau risc ?

Conform definiției Organizației mondiale a sănătății (OMS), autotratamentul este utilizarea conștientă,la discreția pacientului,a medicamentelor cu scop profilactic sau curativ a simptomelor și dereglărilor ușoare de sănătate.

OMS consideră că autotratamentul sau automedicația poate fi

aplicat doar într-un număr mic de afecțiuni ușoare. OMS clasifică automedicația în responsabilă și iresponsabilă. Automedicația responsabilă presupune totuși o vizită prealabilă înaintea procurării medicamentului fără rețetă la medic. Automedicația este iresponsabilă cînd pacientul procură medicamentul pentru autotratament fără vre-o consultație prealabilă la medic.

În țârile Comunității Europene, medicamentele se clasifică în 3 grupe:

1. Preparatele ce pot fi eliberate din farmacii cu prescripție medicală. 2.Preparatele pentru uz spitalicesc (anestezicele generale ș.a.). 3.Preparatele ce pot fi procurate fără prescripție medicală – lista OTC. OTC – este abreviatura cuvintelor Over the Counter, ce în traducere din limba engleză înseamnă “pe deasupra tejgelei”.

Legislația în domeniul medicamentului în Republica Moldova este în conformitate cu directivele în acest domeniu a Uniunii Europene. Lista medicamentelor OTC a fost confirmată prin ordinul MS RM din 28.04.2002.

În ultimele decenii au fost obținute progrese semnificative în domeniul farmacologiei. Anual se elaborează medicamente noi cu activitate farmacologică înaltă. Dezvoltarea intensivă a industriei farmaceutice a contribuit la existența pe piața farmaceutică a zeci de mii de denumiri de medicamente, ceea ce treptat a dus la liberalizarea accesului la medicamente pentru pacient, răspîndirea mai largă a autotratametului. Unele medicamente sunt în rețeaua farmaceutică

sub zeci de denumiri comerciale. Firmele farmaceutice intens își promovează, reclamează preparatele.

Experiența țărilor occidentale din ultimele decenii ne confirmă faptul că autotratamentul a luat o amploare mare. Conform datelor oficiale, peste 40 milioane de americani nu au poliță de asigurare medicală, la ei se adaugă peste 10 milioane de persoane “nelegale”ce nu au acces la medicina asigurată. În SUA anual, conform datelor statistice peste două milioane de persoane se spitalizează din cauza utilizării medicamentelor, iar după incidența deceselor, cele cauzate de complicațiile apărute în urma utilizării medicamentelor se situează pe locul IV, după decesele în urma afecțiunilor cardio-vasculare, oncologice, accidentelor cerebro-vasculare.

Conform datelor Departamentului național de statistică a Marii Britanii, anual sunt eliberate peste 600 adeverințe de deces, cauza cărora este utilizarea preparatelor eliberate fără rețetă.

Autotratamentul este răspîndit și în Republica Moldova. Conform unei evaluări statistice realizate în municipiul Bălți, doar 42% din cei chestionați se adresează la medic cînd se îmbolnăvesc, 20% se autotratează fără se se adreseze la specialiștii din domeniul medicinei, iar o treime primesc tratament conform sfatului farmacistului cînd procură medicamentele pentru autotratament, cele mai utilizate preparate în acest scop fiind citramona, aspirina (acidul acetilsalicilic), paracetamolul, vitamina C (acidul ascorbic), analgina (metamizolul).

Mai mult de jumătate din cei chestionați au administrat cel puțin o dată antibiotice de sine stătător și doar în jurul la 15% din ei au constatat că tratamentul a fost eficient. Cu regret, lista medicamentelor eliberate fără prescripție medicală crește. Trecerea la eliberarea fără rețetă are loc treptat. Multe medicamente care actualmente pot fi achiziționate liber din farmacie cu 30 ani în urmă se eliberau strict cu rețetă. Este răspîndită părerea greșită referitor la inofensivitatea multor

medicamente eliberate fără rețetă. Aspirina care se utilizează ca medicament deja peste 100 de ani nu este absolut inofensivă chiar și utilizată în doze mici cu scop antiagregant. Conform datelor studiilor rondomizate utilizarea aspirinei în doze mici crește riscul hemoragiilor gastrice de 1,5 ori comparativ cu persoanele ce nu administrează aspirină. Paracetamolul utilizat pe larg ca antiperetic, analgezic este contraindicat în afecțiunile hepatice, iar dozele mari a paracetamolului au acțiune hepatotoxică. Analgina (metamizolul) poate provoca neutropenie cu riscuri mari pentru viață.

Eliberarea fără rețetă a medicamentelor noi necesită o responsabilitate sporită, deoarece unele efecte adverse pot avea o incidență mai mică, nu se înregistrează la testările clinice, dar pot apărea la utilizarea largă a preparatelor, necătînd la faptul că producătorul (firma farmaceutică) reclamînd activ medicamentul nou confirmă că reacții adverse nu sunt. În realitate ele nu au fost încă înregistrate. Unele preparate din cauza efectelor adverse au fost scoase din utilizare (sibutramina, cisapridul ș.a.)

Comercializarea liberă a medicamentelor sub diferite denumiri comerciale, diferite forme medicamentoase (comprimate obișnuite, efervescente, retardate, siropuri, supozitoare etc.) necesită un anumit volum de cunoștințe pentru a fi utilizate corect și inofensiv. Este necesară cunoașterea ingredienților activi care sunt indicați pe ambalaj și nu sunt menționați în reclama medicamentelor, astfel se va evita utilizarea aceluiași preparat concomitent sub diferite denumiri comerciale. Uneori pentru pacient este dificilă selectarea celei mai eficiente forme medicamentoase.

Majoritatea medicilor sunt rezervați referitor la rezultatele finale ale automedicației și sunt împotriva automedicației iresponsabile. Astfel rezultatele unui sondaj efectuat printre medici a stabilit că peste 81% din medici au constatat agravări la pacienții care au efectuat automedicație iresponsabilă. Ele s-au manifestat prin:

- tratametul neadecvat al bronșitei acute la copii care a evaluat pînă la pneumonie;

- administrarea incorectă a antibioticelor s-a complicat cu apariția candidozei;

- utilizarea mizoprostolului în sarcină a dus la avort spontan;

- utilizarea analgezicilor în dureri abdominale a mascat evoluția bolii depistîndu-se cu întîrziere apendicita destructivă;

- furunculul tratat incorect s-a complicat cu septicemie;

- tratamentul incorect al otitei a dus la meningită otogenă.

Cele mai frecvente erori la utilizarea autotratamentului sunt urmatoarele:

- stabilirea incorectă a diagnosticului și respectiv utilizarea de către pacient a medicamentelor care nu sunt necesare;

- modificarea tabloului clinic al maladiei, deoarece simptomele se pot modifica sub influența preparatelor selectate și utilizate de sine stătător. Pericolul este mare îndeosebi în cazul durerilor în abdomen, deoarece utilizarea necontrolată a anelgezicelor, antipireticelor poate masca evoluția maladiei care se poate finisa cu “abdomen acut”;

- selectarea incorectă a medicamentelor poate fi frecventă, deoarece numai medicul poate selecta corect preparatul medicamentos ținînd cont de diagnostic, particularitățile individuale ale pacientului, proprietățile farmacologice (inclusiv- reacțiile adverse posibile, contraindicațiile pentru administrare) a remediului medicamentos;

- dozarea incorectă a medicamentului. Multe medicamente au particularități individuale de dozare ( unele se dozează inițial în doze mici, cu creșterea treptată a dozei, altele inițial se administrează în doze “de atac”, de încărcare cu diminuarea ulterioară a dozei). De

asemenea, la selectarea dozei are importanță vîrsta, îndeosebi la copii și particularitățile evoluției maladiei;

- selectarea incorectă a formei medicamentoase a preparatelor utilzate, deoarece eficacitatea tratamentului deseori e condiționată de modul corect de administrare;

-riscul progresării periculoase a maladiei sau apariției complicațiilor maladiei. Exemplu- tratamentul incorect al gripei, a maladiilor tumorale etc.

În majoritatea cazurilor, autotratamentul se efectuează fără monitorizare medicală, fără a ține cont de interacțiunile medicamentoase posibile, de vîrstă, de particularitățile anumitor stări fiziologice (sarcina, perioada de lactație), de influența medicamentelor asupra capacității de a efectua anumite activități (inclusiv a conduce autovehicule etc.).

Academicianul Academiei de științe medicale din Rusia, profesorul M. D. Mașcovschii a apreciat astfel conceptual autotratamentului:

“Acest concept trebuie analizat minuțios de către specialiștii în domeniu, astfel ca răspîndirea practicării automedicației și eliberării fără rețete a medicametelor să nu ducă la modificarea raportului „beneficiu-risc” în direcția creșterii riscului”.

Un sfat pacienților ce vor să practice autotratamentul- conștieintizarea riscurilor trebuie să prevaleze asupra mizei beneficiului tratamentului.