Ce este auditul ?„ O examinare metodică realizată în vederea determinării dacă activităţile şi rezultatele

relative la subiectul examinat satisfac dispoziţiile prestabilite şi dacă aceste dispoziţii sunt puse în operă într-un mod eficace şi apt în vederea atingerii obiectivelor ” (ISO 8402)

Când utilizăm auditul ?Cu titlu preventiv în cadrul unui program de audit pentru :• aprecierea eficacităţii unei organizaţii, a unui proces, a unui procedeu.• calificarea şi urmărirea unui furnizor.Cu titlu curativ în situaţii delicate :• faliment (insucces) al prestaţiilor.• stări de lucruri.

Paralelă între auditul intern şi auditul extern

Auditul intern are 3 preocupări:1. raportează managementului la cel mai înalt nivel pentru că acesta e cel care poate lua

decizii, respectiv şefului executivului sau consiliului de administraţie;2. evaluează şi supervizează sistemul de control intern;3. oferă consiliere pentru îmbunătăţirea managementului pe baza analizei riscurilor.

Acestea sunt precizate în standardele emise de I.I.A.În prezent, I.I.A. vorbeşte de valoarea adăugată şi în cazul auditului intern. Totuşi, există

greutăţi în evaluarea valorii adăugate în cazul auditului intern.În cazul auditului se pot cuantifica următoarele schimbări care conduc la adăugarea de

valori entităţii, cum ar fi: schimbarea mentalităţii celor auditaţi; recomandările privind evaluarea riscurilor şi organizării sistemului de control intern.Acestea sunt greu dar nu imposibil de cuantificat. Managerii nu trebuie să tolereze auditorii

interni pentru că aşa trebuie, ci trebuie să adauge valoare procedurilor de management, oferind asigurări că sunt adecvate şi eficiente printr-o consiliere care să influenţeze managementul pentru a face lucrurile mai bine, deoarece el rămâne cel responsabil pentru deciziile luate.

În general, auditul intern este reglementat pe bază voluntară (în România există o lege). Standardele de audit intern nu sunt obligatorii, dar devin o practică şi marea majoritate a auditorilor vor să le respecte.

Cele mai recunoscute şi singurele acceptate pentru auditul intern sunt standardele I.I.A.

Auditul externA apărut în 1930 în S.U.A., în perioada recesiunii economice, când guvernanţii au solicitat

societăţilor cotate la bursă, ca situaţia fenomenelor să fie cuantificate de specialiţti independent din cadrul cabinetelor de audit extern. În prezent, auditul extern există în toate ţările şi funcţionează după aceleaşi reguli – el trebuie să auditeze şi să ofere o opinie asupra declaraţiilor financiare ale organizaşiei.

Astfel: în sectorul privat, auditorii externi sunt numiţi de acţionarii care le stabileşte şi perioada de

timp pe care să o auditeze şi tot lor le raportează; în sectorul public, se solicită o certificare în numele contribuabilului.

Conceptul de audit extern

1

Auditul reprezintă procesul desfăşurat pe persoane fizice/juridice, legal abilitate numite auditori, prin care se analizează şi evaluează în mod profesionist informaţiile legate de o anumită entitate, utilizând tehnici şi procedee specifice în scopul obţinerii de dovezi, numite probe de audit, pe baza cărora emit într-un document numit raport de audit, o opinie independentă şi responsabilă prin apelarea la criteriile de evaluare care rezultă din reglementările legale şi buna practică, unanim recunoscute în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea entitate auditată.

proces = misiune .Se defineşte pe baza standardelor naţionale şi internaţionale auditori = calitate dobândită în condiţiile legii entiate= S.C., Guvern, o operaţie, o activitate. o tranzacţie financiară etc. analizează informaţiile= prin aplicarea tehnicilor şi procedurilor unanim recunoscute în

domeniu (standarde de contabilitate). Dacă acestea nu sunt unanim recunoscute nu se aplică.

evaluează şi interpretează rezultatele prin aplicarea unor criterii de evaluare cu referinţe contabile (standarde, norme) şi principii “sănătoase”de management (economicitate, eficienţă, eficacitate).

Obiectivele auditului extern.Sunt realizate de un profesionism independent şi răspunde nevoilor terţilor şi entităţii

auditate în ceea ce priveşte:1. atestarea fiabilităţii tranzacţiilor şi situaţiilor financiare (se numeşte audit de atestare

financiară);2. respectarea reglementărilor legale, statutelor, regulamentelor, normelor şi deciziilor

managerilor (se numeşte auditul de conformitate sau de regularitate);1+2= audit financiar

3. aplicarea bunei practici şi respectarea principiilor ”sănătoase” de management în utilizarea resurselor (se numeşte auditul performanţei).

Auditorii externi sunt reglaţi din exterior de o autoritate în domeniu. În România această autoritate: Camera Auditorilor Financiari din România (C.A.F.R.)

Auditul intern şi auditul externAm văzut cum a apărut funcţia de audit intern, pornind de la auditul extern şi confuziile

care pot rezulta de aici. Astăzi, cele două funcţii sunt net diferenţiate şi definirea auditului extern este universal admisă.

Auditul extern este o funcţie independentă a întreprinderii, a cărei misiune este de a certifica exactitatea conturilor, rezultatelor şi situaţiilor financiare, şi mai precis, dacă se reţine definiţia contabililor autorizaţi: a certifica regularizarea, sinceritatea şi imaginea fidelă a conturilor şi situaţiei financiare.

Observăm, şi acest lucru este important, că această funcţie exercitată de cabinetele independente sau marile cabinete naţionale şi internaţionale, nu se confundă cu ansamblul activităţilor dedicate cabinetelor.

De fapt, aceasta exercită, şi în plus, alte funcţii decât cele ale auditului intern: consultanţi, organizatori, ei se supun astfel altor reguli pe care le vom prezenta în paragraful următor. Dezvoltarea din ce în ce mai importantă a acestor altor funcţii din marile cabinete creează adesea confuzia: se asimilează prin eroare auditul extern care nu este, în organizaţiile sale, decât o funcţie printre altele, care relevă din categoria „consultanţi externi”.

Pornind de la funcţia de audit extern şi doar de la aceasta, se pot prezenta în mod precis diferenţele dintre cele două funcţii; este util de notat, de asemenea, că ele nu sunt deloc concurente însă sunt complementare.

Cele opt diferenţe

2

În ceea ce priveşte statutul (prima diferenţă): este o evidenţă care este fundamentală. Auditorul intern aparţine personalului întreprinderii, auditorul extern (Cabinet internaţional) este în situaţia unui prestator de servicii juridice independente.

•În ceea ce priveşte beneficiarii auditului (a doua diferenţă): auditului intern lucrează în beneficiul responsabililor întreprinderii: manageri, direcţia generală, eventual Comitetul de Audit. Auditorul extern certifică conturile pentru toţi cei care au nevoie: acţionari, bancheri, autorităţi de tutelă, clienţi şi furnizori etc.

•În ceea ce priveşte obiectivele auditului (a treia diferenţă): atunci când obiectivul auditului intern este de a aprecia buna desfăşurare a activităţilor întreprinderii (dispozitive de control intern) si de a recomanda acţiunile pentru a ameliora, cel al auditului extern este de a certifica:

- regularitatea,- sinceritatea,- imaginea fidelă a conturilor, rezultatelor şi situaţiei financiare.Se observă că pentru a atinge aceste obiective, auditorii externi vor trebui, şi ei, să

aprecieze dispoziţiile de control intern, ceea ce în mod precis trebuie să garanteze cele trei caracteristici fundamentale mai sus menţionate: vor fi astfel dispoziţii de natură financiară, contabilă şi cantitativă.

Controlul intern apare astfel ca un mijloc pentru auditul extern atunci când este un obiectiv pentru auditul intern.

Această diferenţă intre cele două funcţii este fundamentală, rezultând de aici asemănări care ar fi în zadar a dori a le opune deoarece ele nu urmăresc aceleaşi scopuri şi nu reţin aceleaşi noţiuni. Această apropiere naţională în care se compară sumele în litigiu cu totalul bilanţului sau cu totalul cifrei de afaceri este total străină auditului intern. În aprecierea desfăşurării afacerilor, relevarea prin test a unei disfuncţionări, al unei erori, dacă minim ele nu sunt comparate cu ordinele mărimilor contabile - cu atât mai mult posibil, ele pot fi indicele unei dezordini grave, încă potenţială, dar care va trebui remediată. Obiectivul auditului intern nu este centrat pe un anumit lucru precis din timpul real, el ia de asemenea în considerare riscurile potenţiale.

Aceste diferenţe privind obiectivele, controlează şi guvernează pe toate celelalte:- ele sunt cele care justifică statutul,- ele sunt cele care diferenţiază beneficiarii.• În ceea ce priveşte câmpul de aplicare a auditului (a patra diferenţă): cu privire la

obiectivele sale, câmpul de aplicare a auditului extern înglobează tot ceea ce contribuie la determinarea rezultatelor, la elaborarea situa ţiei financiare, însă în toate funcţiile întreprinderii. Auditul extern care ar limita observaţiile sale şi investigaţiile doar în sectorul contabil ar face o lucrare incompletă.

Profesioniştii, (ştiu foarte bine) explorează toate funcţiile întreprinderii şi toate sistemele de informaţie care participă la determinarea rezultatului şi această exigenţă este din ce în ce mai mare.

Câmpul de aplicare a auditului intern este mult mai vast deoarece el include nu doar toate funcţiile întreprinderii dar şi toate demersurile lor.

Astfel, având o apreciere tehnică privind întreţinerea unui material de fabricare sau apreciind calitativ modalităţile de recrutate al încadrării, este cu totul în câmpul de aplicare a auditului intern şi în afara auditului extern. Cu toate acestea, acesta din urmă este cu privire la întreţinerea sau recrutarea din dimensiunile lor financiare.

Norma 550-01 din IIA, reafirmă acest principiu cu forţă: „câmpul de intervenţie al auditului intern este prezentat în Norma 300. Din contră examenul ordinar al auditorului extern constă în a obţine suficiente informaţii pentru a avea o opinie privind exactitatea globală a situaţiilor financiare.

• Cu privire la prevenirea fraudei (a cincea diferenţă): auditul extern este interesat de orice fraudă, din momentul în care ea are, sau este susceptibilă de a avea o incidenţă asupra rezultatului. În schimb, o fraudă de confidenţialitate a dosarelor personale priveşte auditul intern, şi nu auditul extern.

3

• Cu privire la independenţă (a şasea diferenţă): este de la sine că această independenţă nu este de aceeaşi natură Independenţa auditorului extern este cea a titularului unei profesiuni libere, ea este juridică şi statutară, cea a auditorului intern este asemenea restricţiilor analizate în capitolul precedent.

• Cu privire la periodicitatea auditului (a şaptea diferenţă): auditorii externi realizează, în general, misiunile lor într-un mod intermitent şi în momente privilegiate pentru certificarea conturilor: sfârşit de trimestru, de an. În afara acestor perioade, ei nu sunt prezenţi, doar în cazul anumitor grupuri mari a căror importanţă a afacerilor cere prezenţa permanentă a unei echipe de-a lungul anului, echipă care se măreşte considerabil în perioada de închidere a conturilor.

Auditorul intern lucrează în permanenţă în întreprinderea sa pentru misiunile planificate în funcţie de risc şi care îl solicită cu aceeaşi intensitate oricare ar fi perioada. Însă să observăm, de asemenea, că auditorul extern este în relaţie cu aceeaşi interlocutori, în aceleaşi servicii, atunci când auditorul intern schimbă fără încetare interlocutorii. Din punct de vedere relaţional, auditul extern este permanent şi auditul intern este periodic.

• Cu privire la metodă (a opta diferenţă): auditorii externi realizează lucrările lor după metode care fac proba lor pe bază de analize, inventare. Metoda auditorilor interni este specifică şi originală: ea va fi descrisă în detaliu în a treia parte a acestui capitol.

Diferenţele dintre cele două funcţii sunt astfel precise şi bine cunoscute, nu ar trebui să existe confuzii. Însă ele nu trebuiesc ignorate deoarece aprecierea şi buna punere în practică a complementarităţilor este pentru organizaţii în întregime un gaj de eficacitate.

Funcţia de audit intern a aparut în Anglia şi Franţa la începutul anilor 1960, urmare a cerinţelor de informare asupra situaţiilor şi rapoartelor financiare emise de entităţile patrimoniale.

Este în fapt, o consecinţă a exigenţelor pentru o mai bună informare şi mai sigur manifestată la momentul respectiv de organismele statului, de sistemele bancare şi de investitorii de capitaluri în vederea prevenirii situaţiilor nefaste.

Această funcţie a evoluat constant în timp devenind astăzi o funcţie importantă, organizată şi diversificată care permite trasarea unor obiective clare şi precise aplicabile unor domenii noi şi variate.

Definirea auditului intern

Funcţia de audit intern a parcurs un drum evolutiv până la stabilizarea definirii conceptului. Aceste abordări progresive au scos în evidenţă o serie de elemente, care trebuie reţinute pentru ”conturarea cercului” în care se înscrie auditul intern.

Din analiza evoluţiei funcţiei auditului intern până în prezent putem aprecia următoarele elemente de implicare în viaţa entităţii auditate:

1. asistenţa acordată managementului;2. ajutorul acordat salariaţilor fără ai judeca;3. independenţă şi obiectivitate totală a auditorilor.

1. Asistenţa acordată managementuluiAuditul intern reprezintă o funcţie de asistenţă deoarece permite responsabililor

întreprinderii şi organizaţiilor sa-şi administreze mai bine activităţile.Componenta de asistenţă (consiliere) ataşată auditului intern îl distinge categoric de orice

acţiune de control sau inspecţie şi este unanim recunoscută ca având tendinţe de evoluţie în continuare.

Auditorul intern este aproape de fiecare responsabil la fel cum se apelează la agentul fiscal pentru a rezolva o problemă legată de impozite şi taxe, la fel şi responsabilul pentru un program, o activitate, responsabilii din interiorul entităţii, se lasă ajutat sau mai degrabă asistat de auditorii

4

interni pentru a rezolva problemele care ţin de deciziile luate de aceştia în scopul asigurării unui mai bun control al activităţilor, programelor şi acţiunilor sale. Această asistenţă contribuie la îmbunătăţirea sistemului de control intern şi a muncii fiecărui responsabil.

În consecinţă se acceptă unanim ca auditorul intern consiliază, asistă, recomandă dar nu decide, obligaţia lui fiind de a reprezenta un mijloc pentru a ajuta la îmbunătăţirea controlului pe care fiecare manager îl are asupra activităţii sale şi a celor în coordonare, în vederea atingerii obiectivelor controlului intern.

2. Ajutorul acordat salariaţilor fără a-i judecaAuditorul intern are ca misiune să judece salariaţii?Într-o entitate în care auditorul intern face parte din cultura organizaţiei, acesta este

acceptat cu interes, iar această întrebare are toate aspectele unei false probleme.În timp ce într-o entitate care se confruntă cu riscuri potenţiale importante, absenţa

conformităţii cu reglementările de bază, cu o eficacitate scăzută şi o fragilitate externă a acesteia datorită deturnărilor de fonduri, dispariţiei activelor sau fraudă este evident că managerul respectiv nu va putea să nu fie judecat, apreciat, considerat în funcţie de aceste constatări.

În cazul standard al misiunii de audit intern care evidenţiază insuficienţele şi potenţiale îmbunătăţiri există 3 nivele de reflecţie care permit să se afirme că responsabil sau manager nu trebuie pus în discuţie.

Primul nivel este cel al obiectivelor auditului intern care au în vedere realizarea unui control mai bun asupra activităţilor şi care semnifică îmbunătăţirea performanţei existente şi nu judecarea acesteia.Chiar dacă responsabilul este judecat în urma raporturilor sala de audit, aceasta se poate întâmpla dar nu este obiectivul auditului intern.

Nivelul al doilea este cel al realizărilor.Nu numai că cel auditat nu trebuie pus în discuţie, dar dacă totuşi este acest lucru trebuie făcut într-o manieră pozitivă.

Exemplu: în cazul unei nereguli importante descoperită de auditorul intern care o aduce imediat la cunoştinţa responsabilului şi pe care acesta din urmă a soluţionat-o fără întârziere în raportul de audit întocmit de auditor apare faptul că disfuncţia semnalată a dus la o acţiune corectivă care a avut ca rezultat:”cel auditat este apreciat şi apare ca un responsabil eficace şi dinamic”

Nivelul al treilea este al responsabilităţilor. Analiza cauzelor unor nereguli realizate de auditorul intern scoate la iveală de cele mai multe ori faptul că punctele slabe îşi au originea în insuficienţele asupra cărora responsabilul nu are un control bun.

În această situaţie soluţia nu aparţine responsabilului în cauză şi sunt în mâna ierarhiei şi chiar a întregului grup social dacă este vorba de cauze cu dimensiune culturală: probleme de formare profesională, buget, de organizare, de natură informatică etc.

Această situaţie paradoxală adesea îi stimulează logica celui auditat care constată că auditul intern confirmă insuficienţele semnalate chiar de el.

“Fară a judeca salariaţii” nu înseamnă că recomandările auditului nu ar avea un efect asupra salariaţilor, dar este foarte clar că nu există şi nici nu terbuie să existe nume de persoane în raporturile auditului.

3. Independenţa totală a auditului intern.Acest calificativ este atribuit auditorului intern pentru a sublinia încă o dată că funcţia

exercitată de acesta nu trebuie să suporte nici influenţe, nici presiuni care ar putea fi contrare obiectivelor care îi sunt fixate.Pentru asigurarea independenţei serviciului de audit în cadrul unei organizaţii, aceasta trebuie situat la cel mai înalt nivel ierarhic în scopul asigurării independenţei faţă de celelalte funcţii.

Auditorii interni vor raporta în cadrul organizaţiei la nivelul care le permite să-şi îndeplinească responsabilităţile.

5

Independenţa funcţiei este condiţionată şi de independenţa auditorilor, această independenţă este asigurată atunci când auditorul îşi impune conştient respectarea normelor profesiei aderând la standarde înalte de comportament.

Deşi auditorul intern trebuie să se conformeze strategiei şi politicii managementului entităţii, el trebuie să fie independent în exercitarea funcţiei sala prin respectarea normelor de audit intern. Este vorba de o limitare dentologică ci nu una de încălcare a politicii managementului.

Principiile auditului intern

Organizarea funcţiei de audit intern implică respectarea a 3 principii:1. Principiul universalităţii. Acest calificativ trebuie înţeles din două puncte de vedere:

a. este o funcţie universală pentru că se aplică tuturor organizaţiilor;Funcţia de audit intern s-a născut din practica întreprinderilor multinaţionale, a fost

transferat celor naţionale, după care a fost asimilat în administraţie.Primele vizate au fost întreprinderile, deoarece acestea au ajuns la asimilarea funcţieie de

audit intern odată cu aplicarea şi implementarea controlului de gestiune şi prin căutarea eficacităţii şi securităţii.

În prezent, toate administraţiile adoptă în mod progresiv auditul intern, fie că e vorba de spitale, de educaţie naţională, de colectivităţi teritoriale sau instituţii naţionale, de armată, de ministere, deoarece toate acestea au realizat măsura în care noua funcţie le poate permite un control mai bun asupra activităţilor şi atingerea obiectivelor stabilite.

Concluzie. Aria de aplicabilitate a auditului intern depăşeşte astăzi perimetrul întreprinderilor şi cuprinde şi alte organizaţii cum ar fi: şcoli, universităţi, organisme religioase, societăţi civile etc. De aici rezultă universalitatea. Se aplică tuturor organismelor indiferent de domeniul de activitate al acestora.

b. este o funcţie universală pentru că se aplică tuturor funcţiilor. Funcţia de audit intern e universală, deoarece ”materia primă” a acestuia este controlul

intern.Datorită faptului că auditul intern are ca scop de a ameliora controlul intern, iar controlul intern e universal, atunci putem afirma că auditul intern există peste tot unde e control intern, adică la nivelul fiecărei funcţii (activităţi) din organizaţie: manageriale, comerciale, tehnice, informative, financiar-contabile etc. Funcţia de audit intern a devenit o funcţie de asistenţă managerială prin care auditorii interni ajută managerii de la orice nivel să stăpânescă bine celelalte funcţii şi toate activităţile. Cum managerii există peste tot, asistenţa s-a extins în toate domeniile şI se referă la toate activităţile.

Concluzie. Uuniversalitatea auditului intern este explicată în funcţie de: aria de aplicabilitate; scopul; rolul; profesionalismul persoanelor implicate în realizarea acestei funcţii.

2. Principiul independenţeiAuditul intern e o activitate independentă de asigurare a îndeplinirii obiectivelor şi de

consultanţă, concepută în scopul de a adăuga valoare şi de a îmbunătăţi activităţile unei organizaţii.

Auditul intern ajută o organizaţie să-şi îndeplinească obiectivele prin aducerea unei abordări sistematice, disciplinate în evaluarea şi îmbunătăţirea eficacităţii managementului riscului, controlului intern şi procedurii de conducere. De asemenea, auditul intern oferă

6

departamentelor din organizaţie, Consiliului Director, Consiliului de Administraţie o opinie independentă şi obiectivă asupra managementului riscului, controlului şi guvernării, măsurând şi evaluând eficacitatea acestora în atingerea obiectivelor stabilite ale organizaţiei. Astfel, funcţia de audit intrn cu ocazia evaluării controlului intern stabileşte:

dacă controlul intern a depistat toate riscurile; dacă pentru toate riscurile identificate a găsit procedurile cele mai adecvate; dacă lipsesc controalele în anumite activităţi; dacă există controale redundante şi transformă în recomandări toate aceste

constatări şi concluzii asupra controlului intern prin raportul de audit pe care îl va înainta managerului.

Recomandările pe care le face sunt opţionale (nu constituie măsuri obligatorii pentru management. Managementul decide asupra modului în care vor fi soluţionate toate punctele slabe identificate).

Un alt aspect care susţine independenţa funcţiei de audit intern este legat de prezenţa sau asimilarea auditului în cadrul organizaţiei, şi anume: “auditul intern în cultura organizaţiei atunci când managerul apelează la auditori”.

În acest fel, auditul intern devine o funcţie responsabilă caracterizată prin independenţă.Auditul inten e o funcţie independentă, deoarece el este organizat şi funcţionează în

subordinea celui mai înalt nivel ierarhic şi nu are în subordine nici un serviciu operaţional.Independenţa funcţiei se explică şi în raport de independenţa auditorului intern, persoana

care are obligaţii care nu sunt minore, cum ar fi: auditorul intern nu poate fi controlor, pentru că atunci când va audita se va purta ca un

inspector fiscal; auditorul intern nu poate fi manager sau altă persoană care realizează anumite operaţiuni în

cadrul entităţii.Auditul intern e independent pentru că aderă la standarde înalte de comportament.

3. Principiul periodicităţii.Auditul intern este o funcţie permanentă în cadrul entităţii, care se exercită periodic,

deoarece se realizează conform unui plan şi pe baza unor programe de activitate communicate şi aprobate anticipat.

Frecvenţa auditorilor va fi determinată de activitatea de evaluare a riscurilor. Astfel, auditorii interni pot audita o activitate, un serviciu o săptămână până la 3 luni, apoi revenind după 2,3 sau 5 ani, conform unei frecvenţe, care ţine cont de importanţa riscurilor în activitatea auditată. Acesta e planul de audit, care se realizează pe 5 ani, structurat anual şi cuprinde toate activităţile. Diferenţa e că unele vor fi auditate de 1-2 ori (cazul activităţilor cu grad scăzut de risc), iar altele de mai multe ori (cazul activităţilor cu grad ridicat de risc).

Pe baza planului de audit se stabileşte şi numărul de auditori şi în funcţie de aceştia se aleg riscurile care vor fi tratate şi cele la care se va renunţa pentru moment.

Periodicitatea auditului nu înseamnă jumătate de normă, ci trebuie avut în vedere faptul că auditorul intern poate reveni oricând acolo unde consideră că e nevoie.

De asemenea, periodicitatea auditului intern poate fi exploatată şi în raport de caracteristicile şi obiectivele acestuia. Astfel:

auditul intern ajută organizaţiile să-şi atingă obiectivele. Acest lucru se realizează într-o organizare metodică şi sistematică a procedurii de audit, îndreptată a se efectua pentru îmbunătăţirea controlului şi procedurile de conducere la diferite perioade de timp.

Auditul intern trebuie să urmărească toate liniile generale: existenţa unor dimensiuni între diferitele nivele ale organizaţiei; existenţa anumitor lucruri care descurajează oamenii să lucreze mai bine.

7

auditul intern este o activitate programată, care respectă standardele pas cu pas şi conduce la rezultate. Aceasta este o activitate care se derulează pe baza unui program în conformitate cu standardele şi unde toate ideile sau părerile auditorului vor fi aduse într-un raport constructiv care va reprezenta un beneficiu pentru organizaţie

procesul de audit intern să se efectueze pas cu pas , periodic şi să aibă în vedere toate aspectele nu numai lucrurile agreabile. El trebuie organizat şi planificat astfel încât să conducă la îmbunătățirea controlului intern şi a proceselor de conducere.

SC TERANITA SRL

A. Date de identificare

A.1. Denumirea completa a solicitantului : S.C. TERANITA S.R.L. A.2. Denumirea prescurtata : NU ESTE CAZUL A.3. Coordonatele solicitantului :

Adresa sediului inregistrat : Satu Mare, Str. Gh. Baritiu nr. 23 Adresa sediilor operationale : Satu Mare, Str. Gh. Baritiu nr. 23 Localizarea proiectului : Satu Mare, Str. Gh. Baritiu nr. 23 A.4. Forma juridica de constituire : S.R.L.—Societate Comerciala cu Raspundere

Limitata

A.5. Data si locul de desfasurare a activitatii Solicitantului : Data inceperii activitatii : 02. IANUARIE 1993 Locul : Satu Mare .A.6. Domeniul de activitate

Activitate Cod CAEN PRODUCTIE DE CEASURI 3350PUBLICITATE 7440

Domeniul de activitate al firmei este producerea unei game variate de produse publicitare (ceasuri de perete , de birouri, stradale, panouri publicitare, firme, pixuri, agende, brichete, mape, desfacatoare, etc.).A.7. Capital social : 300 Lei A.8. Cifra de Afaceri pentru ultimul an : 3238484 Lei la : 31.12.2009A.9. Active totale din ultimul bilant : 147118,4 Lei la 31.12.2009A.10. Asociati, actionari Nu este cazul .

A.11. Entitati legale la care solicitantul are participari la capital Nu este cazulA.12. Cenzori si/sau auditori ai Solicitantului Nu este cazul A.13. Banca ( Banci ) :

Banca( Bancile )la care Solicitantul detine conturi.

Adresa , telefon, denumirea sucursalei , filialei bancare care poate da relatiidespre Solicitant

Data deschiderii contului bancar

Numerele conturilor bancare

Valuta/ROL<precizati ce valuta>

BANCA COMERCIALA

SATU MARE, P-ta 25 Octombrie

1994 24435.1-161.12443521-16114

ROLEURO

8

ROMANA. SATU MARE

244321-16113 USD

B. Conducerea si personalul

B.1. Conducerea

Functia Nume Perenume Studii Anul angajarii la Solicitant

Director general Adrian Matei Facultatea de Electronica, Bucuresti

1993

B.2. Personal : 2.1. Numar total de salariati:

Numar total de angajati Din care:Cu contract de munca pe durata nedeterminata

Cu contract de colaborare sau alte forme de angajare temporara

16 10 6

2.2. Structura personalului : Personal de conducere al solicitantului : ( 1 ) Personal direct productive: ( 10 ) Personal indirect productive: ( 5 ) ,din care: Angajati absolventi universitari : ( 10 ) Angajati absolventi de liceu : ( 6 ) Angajati absolventi de scoala primara : ( 0 )

Evoluţia veniturilor în perioada 2006 – 2009

- Lei -Tabel 1. Evoluţia venitului previzionat şi a venitului realizat în perioada 2006-2009

2006 2007 2008 2009Venit previzionat 2500000 3000000 3500000 3500000Venit realizat 2755692 2984752 3524580 3238484Raport venit realizat/venit previzionat

110,22% 99,49% 100,70% 92,52%

Venitul previzionat a avut un trend crescător din 2006 până în 2008, iar pentru 2009, ţinând cont de criza economică, s-a previzionat atingerea măcar a unui venit egal cu cel din 2008.

9

Grafic 1 Evoluţia venitului previzionat şi realizat

Grafic 2 Evoluţia ponderii venitului realizat pe venitul previzionat

În evoluţia ponderii venitului realizat din venitul previzionat se poate observa o scădere începând din 2006 şi până în 2009.

Dacă în 2006 venitul realizat a fost cu 10% mai mare decât cel previzionat, în 2007 şi în 2008 venitul realizat a fost aproape egal cu cel previzionat. În anul 2009, datorită condiţiilor economice nu s-a reuşit realizarea venitului previzionat.

Evoluţia reală a veniturilor în perioada 2006-2009, în funcţie de rata inflaţiei

Tabel 2. Evoluţia reală a venitului realizat în perioada 2006-2009, în funcţie de inflaţie2006 2007 2008 2009

Venit realizat 2755692 2984752 3524580 3238484Rata inflaţiei % 4,87 6,57 6,3 4,74Dinamica absolută a

100,00 108,31 127,90 117,52

10

veniturilor %Dinamica relativa a veniturilor 100 108,31 118,08 91,88

Venit real 2627722 2800743 3315691 3091927Dinamica absolută reală % 100,00 106,58 126,18 117,66

Dinamica relativa reală % 100,00 106,58 118,38 93,25

Grafic 3 Dinamica absolută şi dinamica relativă a veniturilor realizate

Grafic 4 Evoluţia venitului real în perioada 2006-2009

11

Grafic 5 Dinamica absolută reală şi dinamica relativă reală a veniturilor realizate

Analizând dinamica absolută a veniturilor în perioada 2006 – 2009, se observă o creştere permanentă faţă de anul 2006, însă, analizând dinamica relativă, anul 2009 se caracterizează printr-o scădere a veniturilor faţă de anul 2008.

Evoluţia cheltuielilor în perioada 2006 – 2009

- Lei -Tabel 3. Evoluţia cheltuielilor previzionate şi a cheltuielilor realizate în perioada 2006-2009

2006 2007 2008 2009Cheltuieli previzionate

1800000 2200000 2600000 2800000

Cheltuieli realizate

1780556 2284985 2608921 2801652

Raport cheltuieli realizate/cheltuieli previzionat

98,92% 103,86% 100,34% 100,06%

Cheltuielile realizate s-au menţinut foarte aproape de cele previzionate de-a lungul perioadei 2006-2009

12

Grafic 6 Evoluţia cheltuielilor previzionate şi realizate

Grafic 7 Evoluţia ponderii cheltuielilor realizate pe cheltuielile previzionate

Evoluţia reală a cheltuielilor în perioada 2006-2009, în funcţie de rata inflaţiei

Tabel 4. Evoluţia reală a cheltuielilor realizate în perioada 2006-2009, în funcţie de inflaţie2006 2007 2008 2009

Cheltuieli realizate

1780556 2284985 2608921 2801652

Rata inflaţiei % 4,87 6,57 6,3 4,74Dinamica absolută a cheltuielilor %

100 128,33 146,52 157,34

Dinamica relativa a cheltuielilor %

100 128,33 114,17 107,38

Cheltuieli reale 1697869 2144116 2454300 2674863

13

Dinamica absolută reală %

100 126,28 144,55 157,54

Dinamica relativa reală %

100 126,28 114,46 108,98

Începând cu anul 2006, dinamica absolută a cheltuielilor efectuate a fost crescătoare.Analizând şi dinamica absolută reală a cheltuielilor se observă acelaşi trend crescător.Analizând dinamica relativă, se observă creşterea cheltuielilor de la an la an, însă creşterea

este din ce în ce mai mică începând cu 2007 până în 2009.

Grafic 8 Dinamica absolută şi dinamica relativă a cheltuielilor efectuate

Grafic 9 Evoluţia cheltuielilor reale în perioada 2006-2009

14

Grafic 10 Dinamica absolută reală şi dinamica relativă reală a cheltuielilor efectuate

Evoluţia profitului brut în perioada 2006 – 2009

- Lei -Tabel 5. Evoluţia cheltuielilor previzionate şi a cheltuielilor realizate în perioada 2006-2009

2006 2007 2008 2009Venituri realizate 2755692 2984752 3524580 3238484Cheltuieli realizate

1780556 2284985 2608921 2801652

Profitul brut realizat

975136 699767 915659 436832

Grafic 11 Evoluţia profitului brut în perioada 2006-2009

15

Profitul brut a înregistrat o evoluţie interesantă în perioada 2006-2009. În anul 2007 a scăzut foarte mult faţă de 2006 datorită unor cheltuieli realizate foarte mari, pentru ca în anul 2008 să crească aproape la acelaşi nivel cu 2006, fără să-l depăşească însă.

În anul 2009 profitul brut a fost mai puţin de jumătate faţă de 2008 datorită cheltuielilor mari cu materiile prime şi scăderii cifrei de afaceri. Fiind un an de criză economică, în 2009 s-a optat pentru un adaos comercial foarte mic la produsele realizate, încercându-se menţinerea unor preţuri de vânzare aproape de nivelul celor din 2008, în condiţiile scumpirii materiei prime utilizate.

Concluzii şi propuneri

Luând în considerare evoluţia firmei în perioada 2006-2009, în vederea eficientizării activităţii firmei, propun următoarele măsuri:

- Creşterea eficienţei muncii prin reducerea cheltuielilor salariale. Acest lucru se poate realiza fie prin reducerea numărului de angajaţi, fie prin acordarea unor salarii la nivelul eficientei fiecărui salariat.

- Desfăşurarea unei activităţi de promovare a firmei mai ample, găsirea unor noi clienţi pentru obţinerea unei creşteri a veniturilor.

- Găsirea unor furnizori noi, cu preţuri pentru materiile prime mult mai bune sau negocierea preţurilor pentru materiile prime achiziţionate.

16