Mama mea, Cleopatra– tragedie \n dou` acte –Attila BARTISPersonaje:

MAMA – Rebeka Weér, fost` actri]` ANDOR – fiul ei, scriitor JUDIT – fiica ei, violonist`, care a emigrat ESZTER – iubita lui Andor Éva JORDÁN – redactoare la o editur`MEDICUL TAXIMETRISTUL TOVAR`[UL FENYŐ B`RBATUL CU MASC` JOLIKA – patroana Cramei „Perla Balcanilor” PRIMUL CLIENT AL DOILEA CLIENT AL TREILEA CLIENT STR`INUL CURVA VOCEA

Ac]iunea se petrece la Budapesta, la \nceputul anilor ’90, precum [i \n visurile [i-n memoria lui Andor Weér.

Actul I.

La crama Perla Balcanilor trei clien]i de ai casei tocmai admir` cu \nsufle]ire posterul lui Naomi. \ntind posterul pe podea [i-l fixeaz` \n cele patru col]uri cu c\te o halb` de bere.

PRIMUL CLIENT (se urc` pe un scaun): Acu’ s`-mi spun` mie cineva c` nu exist` Dumnezeu! Acu’! P`i, draga mea Jolika, uit`-te [i dumneata la c`prioara asta [i spune-mi dac` exist` Dumnezeu sau nu exist` Dumnezeu? JOLIKA: Asta n-o s` fie bine a[a, domnule Ligeti. AL DOILEA CLIENT: De unde at\ta severitate la dumneata, Jolika? De ce n-am pute-o fixa cu band` adeziv` pe perete? PRIMUL CLIENT: Cel pu]in uit`-te la ea. Acu’ de ce e[ti at\t de rezervat`? AL TREILEA CLIENT: Dac` noi s\ntem deja liru-liru-crocodilu’, s`rut m\nu[i]ele, cel pu]in g\nde[te-te la v\nzare. [tii dumneata c\t ar contribui pipi]a asta la \ncas`rile zilnice? JOLIKA: Eu nu spun altceva dec\t c` asta tare n-o s` fie bine a[a, dac` nu cobori de-ndat` de pe scaun. AL DOILEA CLIENT: P\n` [i de la Crama Cinober ar veni aici. [i-ar \nchide [andramaua \ntr-o s`pt`m\n`, asta-i mai mult ca fix. Perla Balcanilor ar putea s` de]in` monopolul, Jolika drag`. S` mor io dac` nu, pun pariu pe orice. PRIMUL CLIENT: C`prioar`! Pur [i simplu o c`prioar`! AL TREILEA CLIENT: Cel pu]in \ncearc`, Jolika drag`. Timp de prob`, numai trei zile, s`rutm\nu[i]ele.

AL DOILEA CLIENT: Dumneata \]i iei liber, te a[ezi l\ng` noi [i juc`m barbut, iar dulcea]a asta de fat` o s` v\nd` p\n’ la pr\nz toat` berea Köbányai. N-o s` fie destul stocul. PRIMUL CLIENT: Aproape c`-i tremur` pielea. V` asigur eu c` exist` Dumnezeu. Iat`-l aici. E fotografiat. JOLIKA (aduce g`leata cu ap` pentru [ters pe jos [i arunc` apa peste poster): C`ra]i-v` de aici! Am spus s` v` c`ra]i de aici, ramoli]i ordinari! Cine vrea s` vad` curve s` ias`-n pia]`! (Cei trei clien]i se retrag t`cu]i spre ie[ire.) S` nu v` mai v`d mutrele aici! O s` \nchid dracu’ crama asta! Jur c-am s-o \nchid!... Ramoli]i ordinari!... O \nchid [i cr`pa]i de sete, asta o s` fie. ({terge mesele, apoi tr\nte[te o scrumier` curat` \n fa]a lui Andor.) Da’ chiar a[a, la urma urmei ce v` imagina]i?! ANDOR: N-au f`cut nimic, doar c` le-a pl`cut. JOLIKA: Taci din gur` c`-]i dau un [ut [i dumitale! ANDOR: Astea le s\nt gusturile. JOLIKA: Astea?!... (Arat` spre posterul f`cut zob.) O etiopianc` plin` de limbrici... Pentru c` dac`-i frumoas`, e altceva. Atunci, \n]eleg. S` nu crezi c` nu \n]eleg. Dar dumneata ai r`bda?... Dar chiar a[a, cum de nu le crap` pielea de pe obraz? I-au scos deja prostata [i mi-o aduce pe asta aici?... De ce n-o duce acas`?!... S-o duc` acas`, la madam Ligeti, acolo s-o lipeasc` pe perete! ANDOR: Ai dreptate, Jolika. JOLIKA: P`i bine\n]eles c` am dreptate. (ia paharul gol din fa]a lui Andor) Mai vrei unul? ANDOR: Mul]umesc... Jolika, spune-mi un ora[. JOLIKA: Kazincbarcika. ANDOR: {tii c` `sta nu-i bun. Din str`in`tate. JOLIKA: Mie mi-e bun. Acolo m-am n`scut... |nc` tot cu prostiile astea te joci? Nici a[a n-o s` c\[tigi nimic. ANDOR: |mi spui sau nu-mi spui? JOLIKA (pune un pahar cu [pri] \n fa]a lui Andor): Stockholm. ANDOR: Mul]umesc... Odat` precis c` o s` c\[tig. (Scoate din buzunarul sacoului o pung` plin` cu timbre, le \mpr`[tie pe mas`, alege unul anume, \l lipe[te pe un plic, apoi scrie o scrisoare.) JOLIKA: Din ce cauz` e[ti iar`[i at\t de r`sfutut? ANDOR: Nu s\nt r`sfutut, Jolika. JOLIKA: Nu, pe dracu’. Ce-mi stai mie aici p\n’ la ora \nchiderii [i-mi dai de lucru s` sp`l pahare? Aga]` [i dumneata o c`prioar`, apoi du-o pe dealul János [i v` f\lf\i]i una bun`. ANDOR: Vezi-]i de treab`, Jolika. (Scoate din serviet` un caiet; scrie. Jolika se tot \nv\rte pe l\ng` mas`. Andor \nchide caietul.) JOLIKA (foarte jignit`): M`i, dar ce-l mai p`ze[ti... Nu te sup`ra, dar la urma urmei ce tot scrii mereu? ANDOR: Nu m` sup`r, Jolika. JOLIKA: Asta zic [i eu, te felicit, apoi dumneata [tii s` trimi]i boiere[te pe cineva la dracu’... Iart`-m` c` te-am \ntrebat. ANDOR: Nu e nici o problem` c` m-ai \ntrebat, dar nu [tiu ce s`-]i r`spund. JOLIKA: Atunci nu te for]a. (Ia paharul gol de pe mas`.) ANDOR: Scriu despre tot felul de \nt\mpl`ri. JOLIKA (nervoas`): S` nu-mi spui c` e[ti ziarist. ANDOR: Nu, nu s\nt ziarist. Scriu doar \nt\mpl`ri, ce aud de ici, de colo.

2

JOLIKA (de-a dreptul furioas`): De ici, de colo? |mi intri \n cram` s` tragi cu urechea, apoi m` dai la ziar? Totu[i, ce-]i imaginezi dumneata? ANDOR: Lini[te[te-te, nimeni nu te d` la ziar. Scriu doar pentru mine, una-alta. JOLIKA: Despre mine s` nu scrii, nici m`car dumneata. Intri frumu[el aici, \]i bei [pri]ul, te distrezi cu prostia aia de joc de-a ]`rile [i ora[ele, apoi faci ce vrei, da’ pe mine s` m` la[i \n pace. Ne-am \n]eles? La fel [i pe clien]ii mei. Intr` Eszter [i se opre[te la tejghea. Are p`rul r`v`[it, e \mbr`cat` simplu, \ntr-un balonzaid cenu[iu. Andor vorbe[te cu Jolika, dar o prive[te fascinat pe fat`. ANDOR: Despre dumneata n-am scris nici m`car un r\nd, Jolika drag`. JOLIKA: S` [i cred treaba asta, ai? ANDOR: Lini[tit` po]i s` crezi. JOLIKA (\l prive[te cu suspiciune): Norocul dumitale e ca ai o mutr` at\t r`sfutut`. Jur c`-i singurul noroc pe ziua de azi... Dar s` te fereasc` Dumnezeu dac`-mi tragi o ]eap` cu textele pe care le tot scrii. ANDOR: |]i promit c` n-am s`-]i trag nici o ]eap`. JOLIKA: Atunci e-n ordine. {pri]ul de azi e gratis. (Se \ntoarce s` vad` la cine se uit` Andor; apoi, Eszterei:) E ora \nchiderii, dr`gu]o. ESZTER (\ncet): V` rog frumos s`-mi da]i un pahar cu ap`. JOLIKA (merge la tejghea): Mineral`? ESZTER: Mai bine ap` de la robinet. Fata ezit` c\teva secunde, de parc` nu [i-ar aminti de ce anume a intrat, apoi scoate din po[et` o cutie cu medicamente. C\nd simte c` Andor o prive[te, se \ntoarce. O vreme se privesc f`r` s` clipeasc`, apoi fata \nghite repede o tablet` [i iese gr`bit`. Andor prive[te uimit u[a, iar \n secunda urm`toare \[i \n[fac` paltonul [i alearg` dup` fat`. JOLIKA: O, ce repede i s-a f`cut de duc`.

n

O femeie \mbr`cat` \n capot umbl` de colo-colo prin camer`. |nv\rte linguri]a \ntr-o can` cu ceai, se opre[te pentru o secund` \n fa]a u[ii \nchise, apoi \ncearc` s` deschis` sertarul de la masa de scris, dar [i de data asta este \nchis cu cheia. |n final se a[az` \n fa]a oglinzii, se piapt`n`. Intr` Andor. MAMA: Unde ai fost b`iete? ANDOR: Am avut treab`, mam`. (O s`rut` pe frunte) MAMA: |mi pot imagina. ANDOR: N-ai ce s`-]i imaginezi, mam`. MAMA: Imagina]ia las-o pe seama mea, b`iete. (|l miroase) Ptiu... Cred c` [i asta-i o pipi]` ordinar`... (Face un semn a lehamite) ANDOR: |mi pare r`u, mam`. (Scoate din buzunar ni[te h\rtii [i le \nchide \n sertarul mesei de scris) MAMA: Toate care folosesc un asemenea parfum, s\nt... ANDOR: Am adus ProgramuldeRadio[iTeleviziune [i Informa]iiFarmaceutice. MAMA (se piapt`n`): Ar trebui t`iat pu]in din v\rf, e uscat. E cumplit cum se rupe. ANDOR: Desigur, a[az`-te pe pat, mam`. (St` \n spatele ei; taie v\rfurile uscate din [uvi]ele de p`r)

3

MAMA: Am v`zut la televizor ceva [ampon nou... Cu vitamine. ANDOR: O s` caut m\ine, mam`. MAMA: Important e s` fie fran]uzesc. Fran]uzesc [i cu vitamine... Cu grij`, doar v\rfurile. ANDOR: Nu-]i fie team`, am grij` de p`rul dumitale, mam`. O s` fie superb. MAMA: {i data trecut` mi l-ai ciop\r]it. ANDOR: Pentru c` ]i-ai mi[cat capul... }i-a sosit o scrisoare de la Judit, mam`. MAMA (se \ntoarce agitat`): Arat`-mi-o! ANDOR: Ai grij`! Dac` te mi[ti, iar`[i \]i stric freza. MAMA: De unde scrie? ANDOR: N-am apucat s` m` uit. (Scoate plicul din buzunar) Din Stockholm. MAMA: Interesant, p\n` acum niciodat` n-a scris de nic`ieri de dou` ori. (Andor devine agitat, vrea s` deschid` plicul, dar mama i-l ia din m\n`) O s`-l deschid eu, b`iete. (Deschide plicul, se uit` prelung la scrisoare, apoi i-o d` \napoi, lui Andor) E \ngrozitor. Niciodat` n-o s` \nve]e s` scrie frumos. ANDOR: E din cauza notelor muzicale. Muzicienii a[a s-au obi[nuit. Scriu scrisorile de parc` ar scrie note muzicale. (Cite[te) “Stimat` Mam`. Am fost acas` doar c\teva zile, p\n` c\nd am rezolvat v\nzarea locuin]ei. A[a cum ]i-am scris deja, la sf\r[itul verii m` mut \ntr-o cas` de pe malul m`rii, la [aizeci de mile de ora[.” Asta \nseamn` aproximativ optzeci de kilometri. Dar poate [i mai mult. MAMA: Nu [tiu de ce nu i-a fost bine la New York. ANDOR: Precis c` din cauza aglomera]iei. {i din Budapesta, cine-[i permite se mut` la Solymár sau la Szentendre. MAMA: Chiar?... Continu`. ANDOR (cite[te) : „La sf\r[itul s`pt`m\nii voi concerta la Curtea Regal` a Suediei, apoi mar]i merg la Londra.” MAMA: Teoretic, regele `sta al Suediei ne este rud`. Principele mo[tenitor a luat-o de nevast` pe veri[oara str`bunicii tale, \nc` \n nou` sute trei[pe. Pe Emma. ANDOR: Nu, mam`, pe tanti Emma a luat-o de nevast` principele mo[tenitor al Norvegiei. MAMA (d` din m\n` a lehamite) : E tot un drac… {i colo, [i colo e frig, po]i s` \nghe]i. ANDOR: Atunci, continui, bine?... Deci, scrie c` mar]i merge la Londra, dar numai la sf\r[itul lunii zboar` \napoi \n America, pentru c` p\n` atunci o s` aib` \nregistr`ri pentru un disc cu Karajan. MAMA: Cu Karajan? La urma urmei tipu’ `sta nici nu-i chiar at\t de r`u. ANDOR: Nu, el \ntr-adev`r nu-i r`u, mam`. MAMA: Nici acum nu scrie c\nd vine acas`? ANDOR: Nu. Dar anul `sta abia dac`. Mutatul plus concertele, are un program destul de \nc`rcat. Iar America-i departe. MAMA: Acum doi ani a fost la Viena. De acolo chiar c` ar fi putut veni p\n` acas`. ANDOR: Programele ei s\nt fixe, mam`. Biletele de avion s\nt rezervate pentru date dinainte stabilite, aminte[te-]i numai, la Viena a stat doar o sear`, apoi a [i plecat la Lisabona. MAMA: Nu, din Viena a plecat la Cairo. |mi amintesc exact, la Cairo. ANDOR: |ntr-adev`r, ai dreptate, mam`. La Cairo. Iar Cairo e [i mai departe dec\t Lisabona. De acolo chiar c` n-ar fi putut veni acas`.

4

MAMA (se ridic` subit, ia de pe dulap o hart` a lumii, m`soar`): Deloc nu-i mai departe. ANDOR: Poate, dar nu-i \n Europa. Probabil c` nici nu exist` curs` direct`. MAMA: La urma urmei, chiar c` s-ar cuveni s-o invite [i la Budapesta… Am s`-l [i sun pe ministru. ANDOR: Ni s-a stricat telefonul. MAMA (strident): Da? {i nu se poate repara? ANDOR: Nu, mam`, telefonul `sta nu se mai poate repara. Iar pentru cel nou trebuie s` a[tept`m mult timp. S\nt enorm de mul]i solicitan]i. MAMA: E \ngrozitoare mizeria asta; ce se petrece la noi \n ]ar`… Nici nu [tiu ce s-ar fi \nt\mplat cu sora ta mai mare dac` ar fi r`mas aici. Mare noroc c-am reu[it s` intervin pentru ea. ANDOR: Da, Judit a avut mare noroc, mam`. MAMA: Fire[te, muzica e o limb` universal`. Muzica [i pictura. Poate c` tu ar fi trebuit s` pictezi. Odinioar` desenai chiar destul bine. ANDOR: Asta a fost demult, mam`. [i nu-i suficient ca omul s` deseneze destul de bine… Deci, scrie c` o s` \nregistreze cu Karajan Concertul pentru vioar` nr. 2 \n si minor op. 7. MAMA: Nu \n]eleg cum de nu se plictise[te. De la v\rsta de [ase ani numai [i numai Paganini. ANDOR: Cu concertul `sta a devenit celebr`. MAMA: Totu[i, din c\nd \n c\nd ar putea s` interpreteze [i ceva mai vesel. Sentimentele astea profunde, intense... de fapt, nici nu i se potrivesc. Mult mai bine i s-ar potrivi Haydn. E o muzic` mai distins`. ANDOR: Mam`, nici dumneata nu te-ai plictisit de Macbeth, de[i au fost o sut` pai[pe spectacole. Iar din Agonia, peste nou`zeci. Aminte[te-]i numai. MAMA (i se schimb` p\n` [i vocea): Nu, b`iete. N-o s`-mi amintesc. ANDOR: }i-am spus numai c` veni vorba de Paganini. MAMA: Iar eu te-am rugat deja de o mie de ori s` nu-mi vorbe[ti despre teatru! De o mie de ori! De c\te ori s` te mai implor s` nu m` [icanezi?! ANDOR: Nu te [icanez, mam`. Eu doar... MAMA: |mi vii acas` [i-mi serve[ti pe tav` micile tale observa]ii. De zece ani tot ascult c` teatru a[a, c` teatru pe dincolo! De zece ani! ANDOR: Am spus doar c`... MAMA: Nu-m`-in-te-re-sea-z```! Putrezeasc` toate teatrele! De-ar putrezi acol’ unde s\nt! ANDOR: Da, mam`. MAMA: Ce vrei de la mine? Ce? ANDOR: Nimic nu vreau, mam`. MAMA: Atunci nu m` [icana! M`car at\ta bun-sim] pot s` pretind [i eu de la fiul meu! [i s` nu-mi cite[ti scrisorile fiicei mele!

n

Smulge scrisoare din m\na lui Andor, apoi tr\nte[te u[a \n urma ei. Andor r`m\ne \ncremenit pentru c\teva clipe, apoi \ncepe s` fac` ordine \n camer`. |n final, pune \ntr-un plic [uvi]ele de p`r c`zute pe pat [i \ncuie plicul \n sertarul mesei de scris. Ultimele mi[c`ri le face “pip`ind”, asemenea orbilor, apoi se uit` fix [i de foarte aproape \n lumina becului din veioza de pe mas`. |n partea cealalt` a camerei, Judit \[i unge cu sac\z arcu[ul viorii.

5

JUDIT: De ce nu cite[ti m`car? ANDOR: S\nt orb. JUDIT: Oricum nu vine acas` p\n` diminea]a, degeaba e[ti orb. ANDOR: Ba vine. Au repeti]ii numai p\n’ la zece. JUDIT: Luni e zi de rela[. ANDOR: Vineri o s` aib` premier`. A[a c` de data asta au [i azi repeti]ii. JUDIT: Luni nu s\nt repeti]ii. Pentru actori, luni e duminic`, a[a cum pentru evrei s\mb`ta e duminic`. ANDOR: Atunci azi nu-i luni. JUDIT (scoate din sertar o agend`): Uit`-te: e luni. ANDOR: Nu v`d. JUDIT: Iart`-m`... Iat`, luni, seara la opt, Offerbach. ANDOR: A promis c` Offerbach nu mai vine pe aici. JUDIT: N-a promis nimic, dec\t o palm`. ANDOR: Ba da, a promis. JUDIT: Au repetat doar. De ce te deranjeaz` dac` noaptea repet` acas`? Nici la teatru nu te repezi pe scen`, cum c` s` termine odat`. ANDOR: Pentru c` nu pot s` dorm din cauza lor. {i s` nu mint`... Mama mea s` nu m` mint`... De altfel, Offerbach nici nu-i actor, e numai un c`c`cios de ziarist. JUDIT: Critic. Deci, aproape c`-i actor. ANDOR: Chiar [i atunci. Acas` s` repete singur`. JUDIT: A[a precis c`-i mai bine pentru ea... S` juc`m c`r]i. ANDOR: Nu v`d. JUDIT: Atunci, domino. Le po]i pip`i cu degetele. ANDOR: N-am chef. JUDIT: De ce nu e[ti mai degrab` surd? Ar observa mai repede. ANDOR: Atunci n-am putea vorbi. JUDIT: La [coal` nu po]i fi orb. ANDOR: Nu m` duc la [coal`. Diminea]a o s`-mi curg` s\nge din nas, doar [tii figura cu permanganatul. JUDIT: R`m\n [i eu acas`. {i a[a trebuie s` exersez. ANDOR: Mai bine du-te. |l ur`sc pe Paganini. JUDIT: P`cat... Nu po]i nici m`car citi dac` e[ti orb. De fapt, nu po]i s` faci nimic. Surd ai putea citi [i n-ai auzi cum exersez. (Suspicioas`) De fapt, tu chiar e[ti orb? Dintr-odat` vine \n fa]a lui Andor [i se uit` ]int` unul \n ochii celuilalt. Dup` un timp \[i pierde r`bdarea, \[i flutur` m\na prin fa]a ochilor lui Andor, dar cesta nu-[i iese din rolul de orb. |n final, fata \i s`rut` ochii, \l las` la masa de scris [i stinge veioza. Semi\ntuneric.

n

MAMA (intr` cu scrisoarea \n m\n`): E acas` Judit? ANDOR: Nu-i acas`, mam`. MAMA: Nu ea a c\ntat la vioar`? ANDOR: Nimeni n-a c\ntat la vioar`, mam`. }i-a scris doar o scrisoare. Adineaori ]i-am citit-o. MAMA: Atunci e bine... Nu pot dormi. ANDOR: D`-mi scrisoarea, ]i-o mai citesc \nc` o dat`. MAMA: E \ngrozitor. Niciodat` n-o s` \nve]e s` scrie frumos.

6

ANDOR: E din cauza notelor muzicale. Muzicienii a[a s-au obi[nuit. (Cite[te) “Stimat` Mam`. Am fost acas` doar c\teva zile, p\n` c\nd am rezolvat v\nzarea locuin]ei. A[a cum ]i-am scris deja, la sf\r[itul verii m` mut \ntr-o cas` de pe malul m`rii, la [aizeci de mile de ora[.” Asta \nseamn` aproximativ optzeci de kilometri. Dar poate [i mai mult. MAMA: Nu [tiu de ce nu i-a fost bine la New York... O s`-i scriu s` vin` acas`, depunem cererea pentru restituirea sau desp`gubirea bunurilor confiscate. ANDOR: Nou` nu mai au ce s` ne restituie, mam`. MAMA: N-au? (Scoate din buzunarul capotului un caiet, r`sfoie[te filele) Vila-Weér de pe dealul Sváb... O vil` cu trei etaje. ANDOR: Acolo a fost orfelinat \nc` \nainte de r`zboi, mam`. MAMA: Da? Atunci s` fac` orfelinat \n careva dintre hotelurile sindicatului. ANDOR: Deja nici bunica nu mai ... MAMA: Pentru c` bunic`-ta a fost o t\mpit`. Dar eu n-am s` las ca fiica mea s` fie jefuit`. |n Mun]ii Rodnei avem cinci sute de hectare de p`dure. P`dure de brad clasa-nt\i. ANDOR: De [aptezeci de ani locul acela e deja-n str`in`tate, mam`. MAMA: Pe mine nu m` intereseaz`, b`iete. Cinci sute de hectare plus cabana de v\n`toare, pe care mi-o vor pl`ti. {i ac]iunile de la minele din Mecsek, [i pe alea o s` mi le pl`teasc`. ANDOR: E-n regul`, mam`, m\ine fac rost de toate h\rtiile necesare [i precis c` vei primi \napoi totul. Dar acum chiar c`-i cazul s` te culci, pentru c`-i aproape patru diminea]a. MAMA: {i azi au anun]at la [tirile de la televizor c` toat` lumea va fi desp`gubit`... Vreau ca totul s` fie pe numele Juditei. ANDOR: Desigur, mam`, totul va fi pe numele fiicei dumitale. O s` cerem ca totul s` fie trecut direct pe numele ei. Atunci precis c` o s` vin` acas`. MAMA: S` cumperi [i un bec. Iar s-a ars \n garderob`. (Iese) ANDOR: Bine, o s` cump`r [i bec, mam`. (|[i arunc` hainele de pe el [i se \ntinde pe pat).

n

JUDIT (intr`, aduce micul dejun pe o tav`; aranjeaz` masa, apoi \mbib` o batist` \n vopsea ro[ie de pe masa de toalet` [i-i m\nje[te fa]a lui Andor): Poftim, prinde asta. (|i pune batista \n m\n`, \l prinde de bra] [i-l conduce la mas`) ANDOR: Mai bine spune-i tu. JUDIT: Ce s`-i spun? P\n’ la urm` tot o s` observe c` e[ti plin de s\nge. (|i strig` mamei) Se poate servi micul dejun! Mama iese, \[i aranjeaz` gr`bit` rochia, apoi se fardeaz` \n fa]a oglinzii. Judit se opre[te \n spatele mamei [i o prive[te cu dispre]. JUDIT: Am crezut c` premiera o s` fie disear`. MAMA (nu se \ntoarce, pe un ton bizar): De ce, c\nd ar trebui s` fie? JUDIT:Am spus numai a[a. MAMA (se a[az` la mas`, \nc` \[i mai aranjeaz` rochia): Haide]i desear` la teatru. Trimit un taxi pentru [ase jumate. (|n sf\r[it, constat` c` fa]a lui Andor e plin` de s\nge) E \ngrozitor c`-]i curge at\t de des s\nge din nas. E[ti plin de absen]e deja. ANDOR: O s` recuperez, mam`. (|ncearc` s` cure]e oul, dar love[te cu

7

linguri]a al`turi) MAMA: Sper c` p\n` desear` o s` te speli. {i \mbr`ca]i-v` cu ni[te haine mai ca lumea. (Iritat`) Chiar at\t de ne\ndem\natic e[ti? ANDOR: O s`-mi reu[easc` \ndat`. (|ncearc` din nou, dar iar`[i love[te al`turi) MAMA: E[ti groaznic. (|i ia nervoas` oul [i-l cur`]`) Dup` spectacol \i ceri iertare lui Offerbach pentru cele \nt\mplate data trecut`. Ai \n]eles? ANDOR: Am \n]eles, mam`. (Caut` solni]a, dar \[i bag` m\na \n unt) JUDIT (\i pune \n m\n` un [ervet): Poftim, [terge-]i degetele. MAMA: Ce se \nt\mpl` \n casa asta? JUDIT (glacial`): Nimic. Numai c`-i a treia zi de c\nd nu vede. MAMA: Cum adic` nu vede? De ce nu vede? JUDIT: Pentru c-a orbit. C\nd e aici Offerbach, el se uit` tot timpul ]int` \n lumina becului de la lamp`. MAMA: Ce face?! JUDIT: S\ngele din nas \i curge din cauza permanganatului, pentru c` n-are curajul s` mearg` orb la [coal`. MAMA (\ngenuncheaz` \n fa]a lui Andor [i-i consult` ochii): B`ie]elul meu! Doamne Dumnezeule, b`ie]elul meu! (Tot mai disperat`) Cum ai putut face una ca asta? Ce s` fac?... Ce s` fac cu tine?! JUDIT: Poate ar trebui dus la medic. MAMA (\i r`spunde iritat` fiicei): [i eu [tiu c` trebuie dus la medic. (Lui Andor) |mbrac`-te urgent! JUDIT: Nu prea poate. De trei zile eu \l \mbrac. MAMA: De ce nu mi-a]i spus nimic?! Cum v-a]i imaginat c`-mi ascunde]i treaba asta?! (Trage pijamaua de pe Andor, \ncepe s`-l \mbrace, \i trage pantofii pe picioare goale) JUDIT: N-am vrut s` te deranj`m \nainte de premier`. Ne-am g\ndit c`-]i spunem dup`. MAMA: Dup`?! Mi-a orbit fiul, tu nu \n]elegi? JUDIT: Am crezut c` acum n-ai timp. MAMA: Cum adic` n-am timp?! Doar s\nt mama lui! Drept cine m` consideri tu? JUDIT: Un nimic... Nu i-ai tras [osete. MAMA: Atunci ridic`-te [i adu-mi o pereche! JUDIT: Toate-s murdare. MAMA (\ncepe s` hohoteasc`): Doamne Dumnezeule, de ce m` chinui tot timpul? Cu ce ]i-am gre[it? JUDIT: N-am spus altceva dec\t c` toate [osetele s\nt murdare... De o s`pt`m\n`. MAMA (\ncet): Atunci adu-mi o pereche murdar`... (|l \mbr`]i[eaz` pe Andor, pl\nge tot mai disperat`) Cum ai putut face una ca asta, b`ie]elul meu?... Cum ai putut face una ca asta cu mama ta? ANDOR: Eu doar... eu doar... (|[i iese din rolul de orb, \[i \mbr`]i[eaz` mama [i \ncepe [i el s` hohoteasc`) N-am nevoie de medic. Eu m-am vindecat deja. MAMA (st` nemi[cat` c\teva secunde, apoi se ridic`; pe un ton glacial): Voi s\nte]i ni[te animale. ANDOR (continu` s` hohoteasc`): A[ vrea s`-]i cer iertare, mam`... promit c` niciodat` n-am s` mai fiu orb. MAMA: Animalelor... S` nu \ndr`zne[ti s` m` mai [antajezi vreodat`.

8

Niciodat`... Niciodat`, m`i nenorocitule. (|[i ia paltonul [i iese; cei doi copii privesc [ov`ind u[a care se tr\nte[te, apoi Judit \i prinde m\na lui Andor [i-l conduce \n camera din spate)

n

Mama intr` \mbr`cat` \n capot. Se tot \nv\rte prin camer`, \ncearc` s` fac` ordine [i \ntre timp recit` o poezie-parafraz` de Pál Gyulai. La ultimele propozi]ii se opre[te \n fa]a oglinzii [i roste[te textul de parc` ar rosti un psalm; deja e lipsit` de orice teatralitate. MAMA: Doi orfani pl\ng singurei \ntr-o cas`-n \ntuneric; e furtun`, noapte-i rece, mama lor \n groap` zace. „Mam` drag`, s\nt bolnav`! Unde-ai r`mas? Te a[tept, la mine nu te g\nde[ti?” Pl\nge unul, pl\nge una, jalea-i mare, c\t e lumea. Se deschide un morm\nt, iese mama tremur\nd, se gr`be[te-n noapte oarb`, pe potec` \nspre cas`. Are fa]a sp`l`cit`, vorba-i dulce, neschimbat`, fiul, fiica o recunoa[te, n-au motive s` se team`? O s`rut` ca \n via]`. Bate ceasul, c\ntecul coco[ilor, desp`r]irea e la cr`patul zorilor… Un morm\nt se deschide, se \nchide un morm\nt. O, morm\ntul acoper` multe: jale, bucurie, dragoste; dar cine [i-a iubit copilul, copila, morm\ntul nu i-a acoperit grija.Intr` Andor, mama r`m\ne nemi[cat`, vorbe[te pe acela[i ton cu care recitase \n fa]a oglinzii. MAMA: Unde ai fost b`iete? ANDOR: Am ie[it s` iau pu]in aer. Am adus [i p\ine, mam`. (Vrea s`-[i s`rute mama, dar aceasta \l respinge cu un gest nervos) MAMA: P\inea nu se cump`r` \n zori. ANDOR: Acum s-a terminat. Culc`-te lini[tit` \napoi, e \nc` foarte devreme, mam`. MAMA: {tii c` m` doare inima [i m` la[i \n mod inten]ionat singur` toat` noapte. ANDOR: N-am [tiut c` te doare inima, mam`. Dac` dore[ti, chem un medic. MAMA: N-am nevoie de nici un medic. ANDOR (pu]in iritat): Atunci ce s` fie acum cu inima dumitale, mam`? MAMA: Am luat deja medicamente.... S` nu crezi c` m` las distrus`. ANDOR: Te rog foarte frumos, nu \ncepe cu asta, mam`. MAMA: Nu? (Scoate din buzunarul capotului o agend`, o r`sfoie[te) Ai plecat de patru ore [i jum`tate. ANDOR: Mai nou cronometrezi? MAMA: Notez totul aici. Te urm`resc. ANDOR: E un caiet foarte mic, mam`. MAMA: Treaba asta las-o pe seama mea, b`iete. Dac` mor, o s` se afle cu exactitate tot ce ai f`cut cu mine... C` m-ai distrus \n mod sistematic. ANDOR: Nu eu te distrug, mam`. MAMA: Nu?... Noaptea faci \n mod inten]ionat curent \n cas`, [i nu tu m` distrugi?... Trebuie s` te implor s`pt`m\ni la r\nd s`-mi cumperi medicamente, [i nu tu m` distrugi?... P`i atunci cine m` distruge? ANDOR: Firul de m`tase interdentar` nu este medicament, mam`. {i nu fac \n mod inten]ionat curent, doar aerisesc... M`car atunci s` pot aerisi, c\nd dumneata dormi. MAMA: {i eu [tiu foarte bine ce-i medicament [i ce nu-i medicament. }i-am spus, te urm`resc, b`iete. {i te urm`re[te [i Dumnezeu... Te urm`rim am\

9

ndoi. ANDOR: Urm`ri]i-m` c\t vre]i, dar acum te rog s` m` la[i s` m` odihnesc pu]in. Culc`-te \napoi sau deschide televizorul, precis c` este deja telejurnal sau ceva film documentar despre natur`. MAMA (flutur` agenda): Mi-e ru[ine pentru tine, b`iete... Treaba asta n-o s` ]i-o ierte nimeni. ANDOR: ...N-ai \n fa]a cui s`-]i fie ru[ine pentru mine, mam`. MAMA: Gre[e[ti profund. |n fa]a lui Dumnezeu mi-e ru[ine pentru tine. ANDOR: ...Asta-i altceva. |n fa]a lui se poate. MAMA: Pe tine o s` te bat` Dumnezeu, b`iete! E mai bine dac` afli treaba asta de la mine! ANDOR: ...Da, [tiu, mam`. MAMA: Pe tine o s` te bat` foarte tare. ANDOR: De fapt, care-i problema, mam`? MAMA: Faptul c` inima \mi bate mai \ncet. C`-mi bate foarte \ncet, iar tu m` la[i singur`! ANDOR (merge l\ng` ea, vrea s`-i prind` m\na): Vino, s`-]i m`sor tensiunea. MAMA (isteric`): Nu te atinge de mine! S` nu \ndr`zne[ti s` te atingi de mine! ANDOR: Te implor, termin` odat`. MAMA: Termin` tu, b`iete... Alt`dat` cel pu]in s` te speli \nainte s` vii acas`! ANDOR: |mi pare r`u, mam`. MAMA: Cred c` [i asta-i o [toarf` ordinar`. Cine folose[te un asemenea parfum e o [toarf`. ANDOR: }i-am mai spus, am fost dup` p\ine, mam`. MAMA: Eu n-am nevoie de o asemenea p\ine. M`n\nc-o lini[tit. Dar pe tine o s` te bat` foarte tare Dumnezeu, b`iete. (Iese agitat`) ANDOR (\[i iese din fire, ]ip` disperat \n fa]a u[ii \nchise): |n numele a tot ce-i \n cer [i pe p`m\nt, termin` odat`. Termin`, \n]elegi?! De c\nd e[ti \n rela]ii at\t de bune cu Dumnezeu? De c\nd?! P\n` acum n-a]i avut de-a face unul cu cel`lalt \n nenorocita asta de via]`!

n

Alearg` \n camera Eszterei [i se tr\nte[te pe pat. Intr` Eszter \mbr`cat` \ntr-un capot.

ESZTER: Acum, de fapt, unde e[ti? ANDOR: |nc` nu [tiu. La po[t`, la magazin... e totuna, o s` inventez ceva. ESZTER: E \ngrozitor. ANDOR: E doar o problem` de timp, te po]i obi[nui. ESZTER: D`-mi m\na. (Se a[az` l\ng` el) A[ vrea s`-]i v`d camera. ANDOR: Nu se poate... De altfel, nimic deosebit. Am o mas` de birou, din nu mai [tiu care pies` ruseasc`, un pat destul de comod, tot dintr-o pies`, [i o gr`mad` de c`r]i, din care am citit cam o cincime. ESZTER: Covor? ANDOR: Negu]`torul din Vene]ia. ESZTER: Lustr`? ANDOR: Dintr-o comedie cehoslovac`. Nu-mi mai amintesc titlul.

10

ESZTER: Panoram`? ANDOR: Parcul Muzeului sau obloanele. ESZTER: |mbr`]i[eaz`-m`. ANDOR (o \mbr`]i[eaz`, apoi se retrage): Medicul a spus c` timp de o lun` nu se poate. ESZTER: S` m` \mbr`]i[ezi? Pauz`. ESZTER: Cui \i min]i din cauza mea? ANDOR: Nim`nui. ESZTER: ...E prea mult... |n asemenea situa]ii ce le spui? ANDOR: ...C`-i mai bine s` nu vorbim. ESZTER: Toate femeilor vor s` vorbeasc`. ANDOR: ...S\nt care doar dup`. ESZTER: ...{i tu atunci le spui s` nu vorbi]i. ANDOR: ...Omul nu vorbe[te cu pl`cere despre faptul c` are o mam` nebun`. ESZTER: Mie numai despre asta-mi vorbe[ti, de o s`pt`m\n`. ANDOR: ...Da... Dore[ti un ceai? ESZTER: Nici \ntr-un caz nu doresc ceai. Am spus doar c` [i eu s\nt femeie, dar totu[i, deja de o s`pt`m\n` mie \mi vorbe[ti despre maic`-ta [i despre Judit. ANDOR: ...Da... }ie pot s`-]i spun. ESZTER: Mie de ce po]i s`-mi spui? Pauz`. ESZTER: Numai pentru faptul c` n-am f`cut dragoste. ANDOR: Nu. Asta nu-i adev`rat. ESZTER: Ba da. De o s`pt`m\n` ]i-e groaz` ce o s` fie dup` ce m` vindec. Dac` uterul o s`-mi fie din nou la fel ca al oric`rei alte femei. ANDOR: Asta-i prostie. ESZTER: Ba nu-i prostie. Dac` \n loc de Spitalul János m-ai fi putut duce pe dealul János, acum mi-ai putea spune [i mie: mai bine s` nu vorbim. ANDOR: Nu ]i-a[ spune a[a ceva. ESZTER: Poate... Doresc un ceai. ANDOR: Nici \ntr-un caz nu dore[ti ceai. (O s`rut`, dar se retrage subit; scoate din buzunarul sacoului o pung` plin` cu timbre, le \mpr`[tie pe mas`, se a[az` [i scrie o scrisoare) |mi spui un ora[? ESZTER (cu o voce trist`): Cluj. ANDOR: Nu-i bun. ESZTER: {tiu... Dar eu nu mai vreau jocul `sta. ANDOR: ...Ai dreptate. ESZTER: De ce nu termini cu toat` povestea asta? ANDOR: Dup` zece ani nu prea po]i termina cu a[a ceva... De altfel, la vremea respectiv` am \ncercat. Dup` a cincea sau a [asea scrisoare nu i-am mai scris. Apoi \ntr-o noapte a dat buzna la mine \n camer` [i a \nceput s` ]ipe s` nu \ndr`znesc s`-i fur coresponden]a primit` de la fiica ei... Iar eu, de fapt, m-am bucurat c` mi le pretinde. Ne-am obi[nuit deja s` a[tept`m \mpreun` po[ta[ul, ea desface plicul, eu \i citesc scrisoare... Apoi c\teva zile e lini[te. ESZTER: Nu \n]eleg, de ce nu-i scrie Judit? ANDOR: Pentru c` o persoan` care a fost \nmorm\ntat` nu prea obi[nuie[te s` corespondeze.

11

ESZTER (mirat`): }i-a murit sora mai mic`? ANDOR: Nu-i sigur dac` e sora mea mai mic`. Nu prea cred c` mama [i-ar aminti exact care dintre noi s-a n`scut mai repede. Nu le prea are cu astea... De altfel, \n cazul gemenilor e totuna. ESZTER: A murit, iar tu nu-i spui treaba asta mamei ei?! ANDOR: Nu, n-a murit. Cred c` tr`ie[te \n America. Cel pu]in de acolo a scris ultima dat`... Numai c` dup` ce a emigrat, mama a rezolvat s` i se sape o groap` \n Cimitirul Kerepesi. Apoi i-a trimis propriei fiice necrologul, asta pur [i simplu ca s` [tie despre ce-i vorba. ESZTER: Ce a f`cut? ANDOR: A \nmorm\ntat-o... A fost o \nmorm\ntare intim`, \ntr-un cerc foarte restr\ns, cu patru gropari [i cu un taximetrist. Din p`cate, tovar`[ul ministru n-a fost de fa]`, de[i mama i-a trimis [i lui un necrolog, el ar fi fost oaspetele de onoare... Dup` ce te vindeci, ne putem duce p\n`-n Kerepesi. I-a ridicat p\n` [i un obelisc. E \n spate, chiar l\ng` fabrica de cauciuc, unde s\nt mormintele pentru copii. ESZTER: Asta-i \ngrozitor. ANDOR: Vezi-]i de treab`, nu mai face at\tea mofturi. La urma urmei s\ntem o familie de arti[ti. ESZTER: Cum e[ti \n stare s` vorbe[ti astfel despre a[a ceva? ANDOR: De ce, dup` p`rerea ta cum se cuvine s` vorbesc? Cu o octav` mai jos? Sau s` bocesc?... Dac` nu m` \n[al` memoria, prima dat`-n via]` am pl\ns \n urm` cu c\]iva ani, c\nd tu erai \n sala de opera]ie. ESZTER (\l \mbr`]i[eaz`): Nu te sup`ra... Dar uneori e deja \nfrico[`tor cinismul t`u. ANDOR: Cinismul meu?! Nu... Sistemul e cinic, sistemul care scuip` din el asemenea \nt\mpl`ri. La urma urmei, nici m`car tovar`[ul Fenyö, secretarul de partid al teatrului, n-a fost cinic atunci c\nd a rugat-o pe Cleopatra s` fie amabil` [i s`-[i schimbe rolul cu una dintre sclave. Drept replic`, Cleopatra i-a spus regizorului s`-l trimit` naibii de pe scen` pe boul `sta. Dar domnul regizorul a uitat subit despre ejacularea din seara precedent` [i a anun]at-o c` el ]ine mor]i[ s` fie prezent la Festivalul de Teatru de la Praga. Toat` povestea asta, cu tot ce con]ine ea, asta-i cinic`. E cinic` [i umilitoare. ESZTER: Au dat-o afar` pentru c` Judit a emigrat? ANDOR: N-au dat-o afar`, numai c` dosarul ei de cadre a ajuns cu un raft mai jos. I-au sugerat c` [i teatrele populare din t\rgurile de pe malul Tisei ar avea nevoie de asemenea talente de excep]ie, cum e [i ea. ESZTER: Pentru a[a ceva, o mam` nu-i sap` groapa propriei sale fiice. De altfel, pentru nimic \n lume, dar pentru a[a ceva, precis c` nu. ANDOR: Se pare c` [tii prea pu]ine lucruri despre actori... Fire[te, exist` actora[i care \[i [tiu memora bine rolul, c`rora le stau bine livrelele. Dar exist` marii actori... Adev`ra]ii actori care cu un singur [i mizerabil gest al m\inii decid ce anume s` sim]i, sau ce anume s` visezi chiar [i peste zece ani. Pe care \i deosebe[te de Dumnezeu doar simplul fapt c` mor dac` nu s\nt aplauda]i. A[a c`, pentru aplauze, orice... Iar mama mea a fost o foarte mare actri]`. ESZTER: Totu[i, nu po]i s` spui c` toate actri]ele s\nt ni[te nemernice. ANDOR: ...O iubesc pe mama. ESZTER: Nu... Una e s` adori, [i alta e s` iube[ti. ANDOR: ...Poate. Acum deja e totuna. De fapt, problema a fost c` Judit a cobor\t diminea]a de pe un cargobot iugoslav, iar seara a sus]inut un

12

concert la Metropolitan. Iar c\nd tovar`[ul ministru a r`sfoit New York Times-ul, a constatat cu uimire: ce p`cat pentru t\n`ra asta at\t de talentat`, la urma urmei noi s\ntem o mare putere muzical`, nu-i a[a? |i avem la \ndem\n` pe Liszt, pe Bartók [i Orchestra celor o sut` de l`utari. Prin urmare, ce bine ar fi dac` scumpa feti]a a distinsei actri]e Weér ar veni acas`. Iar atunci, distinsa actri]` Weér ar interpreta-o din nou pe Cleopatra, ba[ca ar mai primi decora]ii [i medalii de stat. ESZTER: Cred c` nici maic`-ta n-a crezut la modul serios c` Judit o s` vin` acas`. ANDOR: Ba da, \n general crede c\t se poate de serios \n asemenea lucruri. A[a c` a pus m\na pe stilou [i i-a scris c` nu suport` ca, din cauza unei mucoase, ea s` aib` de acum \nainte parte numai de roluri episodice. Sau se-ntoarce cu primul avion, sau, dac` nu, o s` considere c` i-a murit fata. ESZTER: {i Judit? ANDOR: Judit? A trimis cinci sute de dolari pentru \nmorm\ntare... {i o ilustrat`: “Stimat` Mam`, dac` vre]i s` m` mai vede]i, atunci s` nu v` \nchid` ochii”.

n

|ntre timp, dincolo, doi recuzitori aduc un sicriu [i-l pun \n mijlocul camerei. („S`rut m\nu[i]ele doamn` artist`. Unde s`-l punem, doamna artist`? Noi v` mul]umim, doamna artist`.”) Mama d` un [ut cu piciorul \n sicriu, capacul acestuia cade cu zgomot, apoi \ncepe s` fac` perchezi]ie \n cas`: arunc` \n sicriu toate obiectele care aparent \i apar]inuser` Juditei, \ncep\nd de la pupitru de note [i p\n` la un morman de haine. Tocmai g`se[te un ghiozdan.

ANDOR (iritat, din cealalt` camer`): Pune-l jos, mam`. E al meu. ESZTER: Lini[te[te-te. MAMA (ironic`): ~sta? Al t`u? ANDOR (intr` \n camera mamei): Da, ghiozdanul acela a fost al meu. MAMA: E-n regul`. (Arunc` ghiozdanul, apoi scoate de undeva cutia galben` de pantofi plin` cu fotografii de familie [i \ncepe s` le cenzureze; o parte din ele ajung \n sicriu, restul le arunc` pe podea). ANDOR: Te rog, termin`, mam`. MAMA: Nu te-am \ntrebat. ANDOR: |n fotografia aia s\nt [i eu, mam`. MAMA (rupe \n dou` fotografia, jum`tate \n sicriu, jum`tate pe podea): Acum nu mai e[ti. Termin` cu debarasarea, fixeaz` capacul sicriului [i aduce un ciocan. |ncearc` de c\teva ori s` bat` cuiele \n capac, dar nu reu[e[te; \i pune ciocanul \n m\na lui Andor. B`iatul r`m\ne \nm`rmurit pentru c\teva clipe, apoi \n mod mecanic bate cuiele \n capacul sicriului. Femeia se dezbrac` de capot, merge la dulap, \l deschide [i arunc` mai multe haine \n dreapta [i-n st\nga. |n final g`se[te un deux-pièces negru [i se \mbrac`. }\r\ie soneria. Se prive[te pentru o clip` \n oglind`, apoi deschide u[a. TAXIMETRISTUL (\n u[`): Aici a]i comandat taxiul, s`rutm\nu[i]ele? MAMA: Aici. Ce faci, p\n` c\nd mai stai \n u[`? TAXIMETRISTUL:De-ndat`, s`rutm\nu[i]ele. Atunci eu deja car jos bagajul. MAMA:Corect.

13

TAXIMETRISTUL (intr` \n camer` [i abia acum vede c` este vorba de un sicriu): |mi pare foarte r`u, s`rutm\nu[i]ele, dar ma[ina mea nu-i un car mortuar. MAMA: Chiar? (Scoate din po[et` cinci bancnote a c\te o sut` [i i le pune \n buzunarul taximetristului) TAXIMETRISTUL (scoate banii, \i num`r`): Totu[i, mai bine chema]i o furgonet`. Pentru c`, nu-i a[a?, aici s\nt cinci sute de forin]i, dac`-i num`r bine. MAMA: N-ai num`rat bine. (|i ia banii din m\n`) Acum nu mai e nici m`car un forint. Trimite aici pe careva dintre colegii dumitale. M` gr`besc. TAXIMETRISTUL (ia \napoi banii): Fire[te, dac` v` gr`bi]i foarte tare, exist` [i bun`voin]` pe lumea asta. MAMA: Excelent. Atunci nu-mi sta gur`-cas` aici, ridic` lada aia de gunoi. Sper c` reu[e[ti. TAXIMETRISTUL (\[i ia av\nd, dar obiectul e vizibil mai u[or dec\t s-a a[teptat): N-o s` fie nici o problem`, s`rutm\nu[i]ele. (Iese cu sicriul pe um`r) MAMA (lui Andor):E-ngrozitoare c`ma[a asta. |mbrac`-te cu ceva mai normal. ANDOR: Eu nu merg, mam`. MAMA: Vezi-]i de treab`, cum s` nu vii?! Hai, \mbr`carea. ANDOR: }i-am spus, mam`, eu nu merg. MAMA: Treaba ta. Faci ce vrei. ANDOR: Te rog, termin`, mam`. MAMA: Treaba asta m` prive[te numai pe mine personal. Ai \n]eles? ANDOR: Am \n]eles, mam`. Dar n-o s`-]i po]i ierta treaba asta niciodat`. MAMA: Gre[e[ti profund, b`iete. Nici nu-]i po]i imagina c\te lucruri \[i poate ierta omul c\nd e nevoie. (Iese)

n

Scena e proiectat`: alb-negru. TOVAR~{UL FENYÖ: O, s\nte]i din nou aici, scump` doamn` artist`... Eventual un p`h`rel de coniac? (Toarn`) MAMA (ciocnesc):S`n`tate, tovar`[e Fenyö. TOVAR~{UL FENYÖ: Sper c` n-ave]i vreo problem`, doamn` artist`!... (Bea) Dac` altceva nu, dar coniac [tiu s` fac` fran]ujii `[tia... MAMA: A[a cum [ti]i... TOVAR~{UL FENYÖ: Mai bine nu [tiu despre ce-mi vorbi]i, doamn` artist`... (Mototole[te un necrolog [i-l arunc` \n co[ul de h\rtii) Fire[te, elanul artistic, la fel [i sentimentele alea profunde, nu-i a[a?, [i o mul]ime de pasiuni \nvolburate... Dar astea mai degrab` doar pe scen`, nu-i a[a?... Pentru c` via]a e totu[i, via]`, nu-i a[a?... MAMA: Mi-e team` c` m-a]i \n]eles gre[it, tovar`[e Fenyö. TOVAR~{UL FENYÖ: Da’ de unde, eu v` \n]eleg perfect, doamn` artist`... Eventual \nc` un p`h`rel de coniac? (Toarn`) P\n` nu uit, iat`, aici e un bilet de avion, scumpa dumneavoastr` feti]` ar trebui s` stabileasc` doar data zborului. MAMA: |n cazul `sta chiar c` n-am fost suficient de clar`, tovar`[e Fenyö. Din cele \nt\mplate eu am tras concluziile [i... TOVAR~{UL FENYÖ: Despre ce \nt\mpl`ri vorbi]i, doamn` artist`? Doar nu

14

s-a \nt\mplat nimic. Cel pu]in, nimic tragic. Scumpa dumneavoastr` feti]` nu numai c` e un talent de excep]ie, dar e [i foarte inteligent`, astfel c` o s`-[i dea seama repede c`... MAMA: Scumpa mea feti]` e o tr`d`toare de ultim` spe]`, care a tr`dat clasa muncitoare... TOVAR~{UL FENYÖ: Ei, nu-i cazul s` fim chiar at\t de severi, doamn` artist`. MAMA: Ba da, trebuie s` fim foarte severi, tovar`[e Fenyö. Iar eu, at\t \n calitate de mam`, c\t [i \n calitate de actri]`, \mi cunosc foarte bine obliga]iile. TOVAR~{UL FENYÖ: Foarte corect, doamn` artist`, dar rezolv`rile, nu-i a[a... MAMA: Nu, tovar`[e Fenyö! |ncep\nd de acum, aceast` persoan` este moart` pentru mine. Un cadavru ordinar, a[a cum \mi pretinde morala socialist`! TOVAR~{UL FENYÖ (se ridic`): Tovar`[a artist` gre[e[te profund dac` are impresia c` Partidul Muncitoresc Socialist Ungar tolereaz` acest comportament cinic! MAMA: Am impresia c` \nc` tot nu m-a]i \n]eles, tovar`[e Fenyö! Eu, o artist` care are Premiul Kossuth, [tiu care-mi s\nt obliga]iile fa]` de patrie! TOVAR~{UL FENYÖ: Matale nu e[ti artist`. {tii ce e[ti matale? {tii ce?... Acoper`-]i ]\]ele [i car`-te de aici. (O scuip` \n fa]` cu toat` puterea) Am spus s` te cari de aici!

n

Se vede doar o imagine m`rit` [i \ncremenit` din chipul mamei. Andor st` \n fa]a imaginii; o prive[te prelung. ESZTER: A[ vrea s-o v`d pe mama ta. ANDOR (se sperie): Nu se poate... De altfel, nimic deosebit. C\nd nu e Julieta sau Laura Lenbach, este exact ca [i mine. ESZTER: {tiu. ANDOR: De unde? ESZTER: Azi m-am dus la bibliotec` [i am c`utat c\teva reviste cu fotografia ei. ANDOR: N-ai avea voie s` ie[i. ESZTER: Nu s\nt mama ta. ANDOR: Desigur. (Se ridic`) ESZTER: Trebuie s` te gr`be[ti? ANDOR (se a[az` \napoi): Mai am o juma’ de or`. I-am spus c` merg la un concert. ESZTER: Uneori obi[nuie[ti s` spui [i adev`rul? ANDOR: Sigur c` da. De exemplu c\nd merg la magazin sau s` pl`tesc facturile. |n fiecare zi ne spunem ceva care-i adev`rat. A[a ne-am obi[nuit. ESZTER: Frumos obicei. Numai c` la un moment dat o s` \nnebune[ti. ANDOR: Da’ de unde. Minciuna \l face pe om s` devin` doar singuratic. ESZTER: Atunci caut` pe cineva c`reia s` nu-i min]i. ANDOR (\ncurcat): ...S` aduc ceva de la magazin? ESZTER: Nu. S` nu aduci nimic de la magazin, dar s`rut`-m`. ANDOR (o s`rut`, s-ar retrage): E[ti \nc` bolnav`. ESZTER (se a[az` \n bra]ele lui Andor): N-am nimic.

15

ANDOR: Precis \nc` n-avem voie. ESZTER: Taci. ANDOR: Nu... Te rog. ESZTER: }i-am spus s` taci. ANDOR: Mai \nt\i s` vorbim cu medicul... ESZTER (\[i desface cordonul de la capot): }i-am mai spus: eu nu s\nt mama ta.

n

Masa de scris este plin` de plicuri; mama face pasien]` cu scrisorile Juditei. Le aranjeaz` dup` ora[e, \ntre timp \[i bea ceaiul. MAMA: O Roma plus o Padova fac deja patru... Caracas trece la America... America, \n total [ai[pe... \nc` un New York, cu asta e [apte[pe... Lisabona l\ng` Paris... Floren]a... cu asta Italia are cinci... Calcuta trece la Asia... (Intr` Andor; mama nici m`car nu se uit` la ei) Undeaifostb`iete? ANDOR: Am avut treab`, mam`. (Vrea s-o \mbr`]i[eze, dar mama \i \mpinge m\na de pe umeri) Ce faci cu astea? MAMA: Doar vezi [i tu, nu? M` joc... Londra trece sus, l\ng` Paris, cu asta, Europa are \n total patruj’ trei. ANDOR: Asta n-are nici un rost, mam`. MAMA: Tu mie s` nu-mi spui ce are rost, mai bine spal` de pe tine mirosul de vagin \nainte de a veni acas`. ANDOR: Nu miros a vagin, mam`. MAMA: Cairo trece jos, la Africa... ANDOR: }i-am spus, am avut treab`. [i am adus p\ine. MAMA: P\inea-i bun`, p\inea-i foarte bun`, b`iete. Tr`im cu p\ine. Asta-i situa]ia... |nc` o Viena, cu asta Europa are patruj’ patru... {tii, b`iete, \n patruj’ patru, c\nd ploua cu bombe, chiar [i atunci a trebuit s` ie[im pentru p\ine din ascunz`toarea antiaerian`. Iat` ce important` este p\inea. ANDOR: Te rog foarte frumos, termin` cu asta, mam`. MAMA: P\n` [i respira]ia \]i miroase a c`]ea, a[a c` mai bine acum nu m` ruga nimic, bine?... M`car at\ta bun-sim] pot s` pretind [i eu de la fiul meu! Cel pu]in \n zori. ANDOR: De obicei cam pe la ora asta obi[nuiesc s` vin acas`, mam`. MAMA: Ia te uit`, \nc` un New York... (Se ridic` subit [i “m`tur`” de pe mas` scrisorile) Nu de obicei, b`iete, ci de c\nd ]i s-a a[ezat lipitoarea aia pe coad`! P\n` c\nd o s` te por]i a[a cu mine?! Ce mai urmeaz`? O aduci aici [i i-o tragi \n patul meu, ca tac-tu?! Nu s\nt curioas` cum te curv`s`re[ti! Nu s\nt curioas` cum arat` nici una dintre [toarfele tale! Iese \n tromb`; Andor r`m\ne c\teva clipe \nm`rmurit, apoi \ncepe s` adune scrisorile de pe podea.MAMA (intr`, e rezemat` cu o m\n` de u[`): Mi-e foarte r`u, b`iete. ANDOR (nu se uit` la ea, r`spunde din reflex): Desigur, mam`, \]i aduc medicamentele. MAMA: Nu, b`iete... Acum chiar c` mi-e r`u. ANDOR (se uit` mirat la mama lui, abia acum vede c` e alb` ca peretele Pentru Dumnezeu, ce-i cu dumneata, mam`? MAMA: Nu [tiu. ANDOR (alearg` la ea): Vino, culc`-te. (O prinde de m\n`, dar mama se pr`bu[e[te: o ia \n bra]e [i o duce p\n` la pat) D`-mi voie s` chem un medic, mam`.

16

MAMA: Nu... Numai de tine am nevoie, b`iete. ANDOR: Nici m`car nu trebuie s` vorbe[ti... Doar vine p\n` aici, te consult`, iar dac`-i cazul \]i prescrie ceva medicamente. MAMA: S` nu m` ur`[ti... ~sta-i medicamentul pentru mine, \mi ajunge at\t: cel pu]in tu s` nu m` ur`[ti, b`iete. ANDOR: Da’ de unde, nu te ur`sc, mam`. MAMA: Deja de mult ar fi trebuit s` m` duci la un azil de b`tr\ni... Te sufoci l\ng` mine... Te omor. ANDOR: Pentru Dumnezeu, cum po]i s` spui a[a ceva, mam`? MAMA: E frumoas` fata? ANDOR: ...Frumoas`. MAMA: Dar nu-i a[a c` nu-i actri]`? ANDOR: ...Nu, mam`. MAMA: Din mine scena a f`cut un monstru... De[i, cine [tie... Poate c` scena n-are nici o leg`tur` cu asta. ANDOR (se ridic`): Pe bune, las`-m` s` chem un medic, mam`. MAMA (\l trage \napoi, l\ng` ea): Nu... \mi face bine s` povestim... Numai c` mi-e foarte team` de moarte, b`iete. ANDOR: Vezi-]i de treab`, dumneata n-o s` mori, mam`. MAMA (z\mbe[te trist): {i eu mor, [i tu mori... Numai c` mi-e foarte team`... Dac` nu exist` Dumnezeu, din cauza asta, dac` exist`, atunci [i mai tare. ANDOR: ...N-ai nici un motiv s`-]i fie team` de Dumnezeu, mam`. MAMA: Tocmai tu-mi spui asta?... Nu-i a[a c` Judit n-o s` vin` acas` niciodat`? ANDOR: ...Nu [tiu, mam`... [i eu sper c` la un moment dat o s` vin` acas`. MAMA: Dac` a[ fi \n locul ei, eu n-a[ veni acas`. (|l \mbr`]i[eaz` pe Andor) Dar bine c`-mi scrie, cel pu]in. ANDOR (\ncurcat): Da, e bine c`-]i scrie, cel pu]in... Te sim]i mai bine, mam`? MAMA: F`-mi baie, b`iete. O s`-mi fac` bine... Numai s` nu fie fierbinte. ANDOR: Dau drumul la ap`, mam`. Andor iese, \n secunda aceea mama se ridic`, nici urm` c` i-ar fi fost r`u. |n fa]a oglinzii \[i aranjeaz` p`rul, apoi \ncepe silabisind un exerci]iu de dic]ie. MAMA: |ntr-o zi am visat c` visam, [i \n visul visului visam c` visam... \ntr-o zi am visat c` visam, [i \n visul visului visam c` visam... |ntr-o zi am visat c` visam, [i \n visul visului visam c` visam...

n

Eszter se preface c` doarme, Andor o acoper`, apoi \i [opte[te la ureche poezie-parafraz` de Pál Gyulai. ANDOR: “Doi orfani pl\ng singurei \ntr-o cas`-n \ntuneric…” ESZTER (se treze[te): Nu-i a[a. ANDOR: Ce nu-i a[a? ESZTER: Poezia asta. Nu doi orfani, ci trei. ANDOR: Doi. ESZTER: Trei. ANDOR: Eu [tiu mai bine. Cu asta am crescut. ESZTER: Te-au p`c`lit. ANDOR: Nici nu iese ritmul... cu trei ... ESZTER: Trei orfani pl\ng singurei… |]i spun eu c` te-au p`c`lit. Mama

17

voastr` a schimbat, ca s` se potriveasc`. ANDOR: Mama noastr`?... Cred c`-n via]a ei n-a auzit acest text... Doamna Ágnes, femeia de serviciu, ea recita. Ne a[eza \n cu[ca suflerului, se apleca deasupra noastr`, asemenea unei coloane din carne, [i vuia (|[i ridic` bra]ele, se apleac` asupra Eszterei, o imit` pe doamna Ágnes) “E furtun`, noapte-i rece, mama lor \n groap` zace…” Astfel s-au pus bazele echilibrului nostru sufletesc. ESZTER (r\de): {i voi? ANDOR: ]ipam de team` [i urlam c`: \nc`! \nc`! \nc`!... Biata doamna Ágnes ar fi dat-o afar` cu dou` picioare dac` ar fi v`zut-o mama. Pauz`. ESZTER: Las`-m` s` merg cu tine. ANDOR: {i tu [tii bine c` nu se poate. ESZTER (se ridic` subit [i \ncepe s` se \mbrace): Totu[i, ce s-ar \nt\mpla dac` a[ merge la voi? ANDOR: Nu [tiu. Au trecut mai bine de zece ani de c\nd a fost cineva str`in la noi. ESZTER: Timp de zece ani n-a sunat niciodat` nimeni la u[a voastr`? ANDOR: Cum s` nu. Cel pu]in trei persoane. Cam tot at\tea nu aflaser` c` deja nu mai prezint` un avantaj, din nici un punct de vedere, s` se sune la u[a actri]ei Weér... E o treab` foarte c`c`cioas` dac` omul are numai aman]i [i cuno[tin]e. ESZTER: Nu vorbi ur\t. ANDOR: Pe bune c`-i o treab` c`c`cioas`. Pot confirma acest lucru... |n primele s`pt`m\ni au mai fost vreo trei persoane neinformate, dar mama a [tiut cu precizia unui chirurg ce trebui s`-i spun` fiec`reia \n parte astfel \nc\t s` nu-[i mai doreasc` niciodat` s-o viziteze. Uneia \i l`udase b`rbatul, pe cealalt` o rugase s`-i transmit` sincerele ei salut`ri amantului, cu a treia a fost mai simplu, i-a criticat coafeza... La urma urmei, omul nu-i un animal foarte complicat. Nemaivorbind c` [i ea [tie s` se exprime cu destul` eficien]`. ESZTER: Treaba asta o fi mo[tenit-o de la fiul ei. ANDOR: Crede-m`, dac` Judit ar veni acas`, poate c` deja nici pe ea n-a[ avea curajul s-o las s` intre. ESZTER: Da, [i mie de asta mi-e team`. ANDOR: Ce \n]elegi prin asta? ESZTER: Nimic, am spus doar a[a... Tu [tii motivul plec`rii ei? ANDOR: Din motivul pentru care pleac`, \n general, un om. Pentru c` dac` ar fi r`mas, ar fi cr`pat. ESZTER: N-au l`sat-o s` c\nte? ANDOR: Pe ea?... S-ar fi pr`p`dit \n luptele pe care le-a dus cu mama. De dou` ori aproape c`-i reu[ise, a treia ocazie nu [i-a mai dorit-o. ESZTER: ...De ce ur`[te maic`-ta pe toat` lumea? ANDOR: Nu pe toat` lumea, doar cu cine se joac`... {i se joac` numai cu cei pe care-i iube[te. Cred c` pe Judit a iubit-o de o sut` de ori mai mult dec\t pe mine. Prima dat` a desp`r]it-o de un balerin, s-a \ndr`gostit de el, apoi pe un profesor de gimnaziu, iar c\nd a ap`rut sculptori]a Ágnes Raimann, mama s-a l`sat complet dominat` de pasiunea ei pentru joc. Toat` via]a i-a fost sil` de femei, dar de data asta [i-a luat inima-n din]i. Iar c\nd fiica ei [i-a revenit dup` sp`l`turile la stomac, i-a dus la spital un fragment din Sapho. ESZTER: Ce a f`cut?

18

ANDOR: {i-a exprimat dragostea... Iar eu continuam s` cred c` Spitalul Korányi reprezint`, de fapt, cele trei zile ale Festivalului Muzical de la Sopron... De parc` n-am fi tr`it sub acela[i acoperi[. ESZTER: Nu cred c` n-ai [tiut nimic despre toate astea. ANDOR: Pe bune c` n-am [tiut. Abia dup` plecarea ei mi-am dat seama c` de la prima menstrua]ie a sor`-mii au uitat de existen]a mea... De altfel, am rutin` \n treburi de genul `sta. Dac` te g\nde[ti pu]in, Judit nu-i singura persoan` despre care n-am [tiut nimic ani de zile. ESZTER: Te implor, nu \ncepe iar. ANDOR: Am vorbit f`r` s` vreau. ESZTER: Pentru Dumnezeu, ce vrei s` auzi? ANDOR: Nimic. Repet, am vorbit f`r` s` vreau... Pot s` am [i eu idei fixe, sau nu? (O \mbr`]i[eaz`, se s`rut`) Pauz`. ESZTER: Cred c` ar fi mai bine dac` a[ avea ocazia s-o v`d. ANDOR: Te ur`[te suficient chiar [i f`r` s` te fi v`zut. ESZTER: Deci, m` iube[te... Obi[nuie[ti s`-i vorbe[ti despre mine? ANDOR: Nu trebuie s`-i vorbesc despre tine. Te cunoa[te dup` miros. ESZTER: Eu a[ ur\ [i mai tare persoana pe care a[ cunoa[te-o doar dup` miros. ANDOR: Ce anume te intereseaz`? De ce e[ti curioas`? ESZTER: Nu s\nt curioas`. Mi-e fric`. ANDOR: N-ai nici un motiv s`-]i fie fric` de ea. ESZTER: Nu, nu de ea mi-e fric`, ci de fiul ei. C` ]ie ]i-e bine, de fapt, a[a. ANDOR: Ce mi-e bine? ESZTER: Faptul c` o \ncui \n cas`. ANDOR: B`nuiesc c` nici tu crezi la modul serios treaba asta. ESZTER: Ba da... Mi-e team` c` da. ANDOR (\i d` iritat paltonul): N-ai s`-mi ier]i niciodat` c` te-am dus acolo.

n

Intr` Andor [i Eszter; fata ]ine \n m\n` un buchet de flori. ANDOR (\ntredeschide u[a de la camera mamei): A[ dori s-o cuno[ti pe Eszter, mam`. MAMA (din camer`): Chiar? O secund`, dragul meu, m` \mbrac [i ies. ESZTER: Cred c` ai gre[it. ANDOR: N-am gre[it. Ultima dat` mi s-a adresat cu “dragul meu” pe c\nd aveam [ase ani. ESZTER: E actri]`. Nu po]i s`-i pretinzi s` nu-[i intre \n rol. ANDOR: Dar de la o mam` pot s` pretind... (O prinde de bra]) Vino. ESZTER: Unde? ANDOR: S` plec`m. N-are nici un rost. ESZTER: Pentru Dumnezeu, de ce ]i-e groaz` \n halul `sta? ANDOR: De faptul c` peste trei minute o s` hohote[ti. ESZTER: Poate. Dar cel pu]in o s` [tiu motivul. (Se uit` la mobile) Dumnezeule, astea-s superbe. ANDOR: Da. |ntotdeauna a avut grij` s` rezolve s` i se fure cele mai bune obiecte din depozitul de decoruri. ESZTER: Toate astea s\nt de la teatru? ANDOR: P\n` [i capacul veceului. De[i, \n mod oficial, totul provin din

19

mo[tenirea Weér... De exemplu, acest birou-secreter a fost al contesei Jusztinia Weér, \n el \[i ]inuse coresponden]a purtat` cu principele mo[tenitor al Marii Britanii... De altfel, Anna Karenina \ntr-adev`r \n acest secreter a p`strat scrisorile contelui Vronski. ESZTER: Nu fi cinic. ANDOR: S\nt nervos, nu cinic. ESZTER: Atunci, nu fi nervos. (|l s`rut` pe frunte) [i ce s-a \nt\mplat cu jum`tate din Ungaria Mare? ANDOR: S-a terminat. ESZTER: Au confiscat totul? ANDOR: Da’ de unde. Pentru clasa muncitoare a r`mas doar o vioar`, dar \n momentul respectiv n-avea nevoie de o vioar` de maestru... Ce naiba face at\ta timp? ESZTER: A spus: se \mbrac`. Nici eu n-a[ primi cu pl`cere oaspe]i dac` a[ fi \ntr-o rochie de cas`. ANDOR: Fire[te... De altfel, nici nu are rochie de cas`. |n \mpu]ita asta de via]` n-a avut niciodat` o rochie de cas` ca lumea. ESZTER: Termin`, te rog. Niciodat` nu te-am v`zut \n halul `sta. ANDOR: Chiar c-ar trebui s` plec`m. Nim`nui nu-i lipse[te treaba asta. ESZTER: Ba da. Eu am nevoie. M` prezin]i, \i dau florile, apoi plec`m. |]i promit. Dar trebuie s-o v`d pe mama ta. Te implor, \n]elege-m`. ANDOR: Desigur, te \n]eleg. ESZTER: Ce p`rere ai, cum s-o salut? Bun` ziua sau s`rut m\na? ANDOR: Mi-e team` c`-i perfect egal. ESZTER: Voi cum obi[nui]i s` v` saluta]i? ANDOR: Undeaifostb`iete? Dup`p\inemam`. ESZTER: Te \ntreb serios. ANDOR: Iar eu ]i-am r`spuns serios. Cam de treizeci de ani n-am salutat-o pe mama. A[ putea s` spun c` nu ne salut`m. Inclusiv prin asta ne exprim`m continuitatea convie]uirii. ESZTER: E[ti \ngrozitor. ANDOR: Intru s` v`d ce anafura ei de via]` face? ESZTER: N-a[ vrea s` r`m\n singur`. ANDOR: Ei vezi, nici eu n-a[ vrea asta. Intr` mama. E \mbr`cat` \ntr-o rochie decent`, care-i vine perfect; e fardat` cu grij` – \n ciuda v\rstei pe care o are arat` minunat. ESZTER (aproape b\lb\indu-se, pe o voce complet str`in` de personalitatea ei): S`ru’ m\na, doamn` artist`. MAMA (nu cu trufie, mai degrab` cu indiferen]`: o m`soar` din cap p\n`-n picioare pe Eszter): Ea e? ANDOR (asemenea Eszterei, abia dac`-i \n stare s` vorbeasc`): Te rog foarte frumos, mam`... Eszter se uit` c\nd la Andor, c\nd la mama acestuia; ar vrea s` ofere buchetul de flori, dar n-are cui, \n final \l pune pe mas`. MAMA (Eszterei, cu amabilitate, f`r` nici un fel de maniere): {tii, draga mea, e leit tac-su. Asta era [i pasiunea r`posatului meu b`rbat, bietul de el, s`-[i aduc` acas` amantele. De parc` nou`, femeilor, treaba asta ar fi un deliciu special. De[i e \ngrozitor, nu-i a[a? (Lui Andor) Fire[te, tat`l t`u a avut gusturi ceva mai bune. ANDOR: Mam`! MAMA: Tocmai conversez, b`iete. Te rog s` nu m` \ntrerupi. Nu se cuvine.

20

(Eszterei) |ntr-adev`r avea ni[te gusturi impecabile. De exemplu, pe prietena mea a [i mutat-o \n camera servitorilor, asta ca s` nu-[i neglijeze pl`cerile p\n` c\nd eu eram \ns`rcinat`. (Lui Andor) Bagajele vi le-a]i l`sat \n fa]a u[ii? ANDOR: S` mergem. MAMA: Vezi-]i de treab`, b`iete, abia a]i sosit. Biata fat`, \nc` n-a apucat nici m`car s` scoat` un cuv\nt, de[i moare de curiozitate. (Eszterei) De fapt, te \n]eleg, draga mea... Mai repede sau mai t\rziu te-ai fi prezentat drept fata care \ncaseaz` plata la lumin`, asta pentru c` e[ti curioas`, iar eu te interesez mai mult dec\t \nsu[i Dumnezeu... |ntotdeauna ne intereseaz` persoana care ne poate ajuta sau distruge. Iar acest lucru este \n mod hot`r\t... (Lui Andor) Ei, cum \i spune, b`iete? E expresia ta preferat`... (Eszterei) Da, \n mod hot`r\t e o tr`s`tur` de-a dreptul uman`. ANDOR: }i-am spus, s` mergem. MAMA (face abstrac]ie de prezen]a lui Andor): |mi pare r`u, dar m` supraapreciezi, draga mea. Eu deja nu mai pot s` distrug pe nimeni. [i nici nu mai pot ajuta nim`nui... (Se uit` prelung la flori) C\t de modeste [i de naturale s\nt. Nu-i a[a c` tu le-ai ales? ANDOR (o prinde de bra] pe Eszter): Te rog. MAMA: {tii, ultima dat` am interpretat-o pe Cleopatra... dar precis c` fiul meu ]i-a povestit... (Lui Andor) Sau nu i-ai povestit? De[i asta chiar s` se poate povesti frumos, femeile ador` asemenea \nt\mpl`ri... (Eszterei) [i Cleopatra spune: “Vezi, Charmian,/ Vezi ce fel e? Trist nu era fiindc`/ Dorea s`-i pun`-n umbr` pe acei/ Ce vor s` par`-asemeni lui; nici vesel,/ Ca pentru-a ar`ta c` fericirea/ I-e \n Egipt”.ANDOR: Mam`! MAMA: Vai, b`iete... De ce e[ti at\t de disperat?... Biata fat`, i-am citat doar c\teva versuri din Shakespeare. Se pare c` are nevoie... Dac` tot ai adus-o aici, nu po]i s`-i pretinzi s` plece la fel de proast` cum a venit... S` fiu mai degrab` indecent` [i s`-]i recomand s-o duci la un hotel cu ora, ca pe celelalte? ESZTER (abia \[i re]ine lacrimile; mai degrab` pentru sine): Doamne Dumnezeule, ce e[ti dumneata? MAMA (cu amabilitate): ”Nu s\nt dec\t femeie-acum, supus`/Durerii tic`loase, precum fata/Ce mulge-n grajd [i m`tur` prin curte.” (|i aranjeaz` gulerul de la paltonul Eszterei) Ce palton frumos... Decent [i frumos... (Subit, lui Andor) I-ai promis deja garderoba mea? (Eszter se retrage \ngrozit`) Vai, draga mea, nu lua totul \n serios. {tiu, te mul]ume[ti [i cu el, dar cum ]i-a[ putea da ceva care nu-mi apar]ine?... S` te p`c`lesc? S`-]i spun s`-l duci lini[tit`?... P`i, du-l. Leag`-i o funie de g\t [i t\r`[te-l de aici. Du-l! (Pauz`) Mi-e team` c` degeaba ai venit aici, \ngera[ule. Nu pot s`-]i dau nimic, pentru c` nu am nimic. {i nici nu am nevoie... N-am nevoie de mobilele de la teatru [i nici de blazoanele de familie fabricate ulterior. N-am nevoie nici m`car de fotografiile de pe coperta revistelor pe care tu le furi de la bibliotec`, pentru studiile tale preliminare... Nimic... A[a c` nu el \ncuie u[a peste mine. Gardianul meu este aici. (|[i pune m\na \n dreptul inimii) Dac` pur [i simplu mai este aici ceva.Pauz`. Andor [i Eszter stau consterna]i. Mama ia de pe mas` florile [i \ncepe s` le aranjeze \ntr-o vaz`. MAMA (Eszterei): Du-te de aici, copila mea. (Cei doi continu` s` r`m\n` consterna]i; la fel de amabil, lui Andor) Te-am rugat, b`iete, du-o de aici. N-

21

am nevoie s` m` prezin]i [toarfelor tale. Eszter iese hohotind; Andor r`m\ne \nc` \ncremenit, apoi vrea s-o urmeze pe Eszter, dar se opre[te pentru o secund` \n u[` pentru c` i se adreseaz` mama. MAMA: Niciodat` s` nu mai \ndr`zne[ti s`-mi aduci curvele tale \n cas`. N-am nevoie de spectatori! ANDOR (din u[`): Eszter, mam`! Eszter Fehér! |ncep\nd de acum \nva]` numele `sta! Memoreaz`-l mai bine dec\t propriul dumitale nume! MAMA: Asta-i locuin]a mea! Aici o numesc cum vreau eu! ANDOR: Te-n[eli, mam`! MAMA: Curv`! Curv`, \n]elegi? O curv` ordinar`! Una ca asta-i bun` numai ca s` ai \n cine te u[ura o dat`! ANDOR: Te rog frumos s` taci, mam`! MAMA: Are neobr`zarea s` vin` aici [i s` adulmece! A fost futut` de c\teva ori [i deja \[i face apari]ia cu buchetul de floricele! ANDOR: Am spus, taci! MAMA: Micu]a Eszterke! Asta \ncearc` s` m` distrug`! ANDOR: Dumneata nu mai po]i fi distrus`, mam` MAMA: Asta-]i umple capul cu prostii! P\n` nu s-a a[ezat pe noi lipitoarea asta, n-ai \ndr`znit niciodat` s` vorbe[ti a[a cu mine! ANDOR: Am gre[it, mam`! Toat` lumea a gre[it care n-a \ndr`znit s` vorbeasc` a[a cu dumneata! A gre[it toat` tagma teatrului unguresc. Singura excep]ie a fost un nenorocit de secretar de partid! MAMA: Taci! ANDOR: De ce s` tac, de mult ]i-ai pierdut min]ile, mam`!... Tovar`[ul Fenyö a fost singurul care a avut curajul s` te scuipe-n fa]`! MAMA: Pe mine nici Dumnezeu n-ar fi avut curajul s` m` scuipe-n fa]`! ANDOR: Am v`zut, mam`! Iar \n nenorocita asta de via]` p\n` la Dumnezeu \nc` n-ai ajuns! MAMA: N-ai v`zut nimic! Tu n-ai fost acolo! ANDOR: Unde n-am fost, mam`?! (Url` din toate puterile) Spal`-]i fa]a! |n zadar ]i-o acoperi cu kilograme de fond de ten! (O scuip` din plin \ntre ochi) }i-am spus s` ]i-o speli!

n

Noapte. Eszter dactilografiaz`, Andor doarme \ntr-un fotoliu. |n timpul scenei petrecute-n vis se aude tot timpul ]`c`nitul ma[inii de scris. Mama intr` \n tromb`, se arunc` pe patul Eszterei, r\de aproape isteric. E \nso]it` de un b`rbat cu chip de Ianus. \ngenuncheaz` l\ng` femeie [i-i maseaz` spatele. R\sul mamei se transform` \n g\f\it, iar \n timp ce b`rbatul vorbe[te cu Andor, ea tot timpul geme [i se zv\rcole[te. ANDOR: A[ vrea s`-mi cer iertare pentru cele petrecute data trecut`. B`RBATUL CU MASC~ (\i maseaz` \n continuare spatele mamei): Vezi-]i de treab`, eu am [i uitat deja. ANDOR: Eu, nu. B`RBATUL CU MASC~: Ascult` la mine, tu e[ti deja b`iat mare. Ar trebui s` [tii c` eu n-o sup`r pe m`mica ta. Noi, \n asemenea ocazii... ei, cums`spun... MAMA (gem\nd): D`-i lapte. Atunci pleac`. B`RBATUL CU MASC~: Deci, ea nu ]ip` pentru c-ar sup`ra-o cineva, ci pentru c` se bucur` foarte tare... Precis c` [i tu ]ipi c\nd te bucuri...

22

MAMA (g\f\ie): Bine\n]eles c` ]ip`. ]i-am spus, d`-i lapte... Lapte! B`RBATUL CU MASC~: Ei vezi... Femeile frumoase cu c\t ]ip` mai tare, cu at\t se bucur` mai mult. MAMA: |nc`, pu]in mai jos! B`RBATUL CU MASC~: Desigur, tu ai perfect` dreptate c` eu nu s\nt actor, dar... asta nu m` \mpiedic` s` m` joc cu m`mica ta. MAMA (lui Andor): Spune-i c` se poate juca. ANDOR: ~sta nu-i joc, ci futai! B`RBATUL CU MASC~ (r\de zgomotos \mpreun` cu mama): ’nezeiieidetreab`, ce copil! Cu tine se poate vorbi deja ca de la b`rbat la b`rbat. MAMA: Haide, d`-i acum!... Acum... Repede! ANDOR: Nu-mi trebuie lapte!... Nu vreau ca mama s` se fute cu tine! Mama [i amantul ies r\z\nd din camer`. |n ultima secund` b`rbatul se-ntoarce: abia acum se vede c` “cel`lalt chip” e chipul lui Andor. Heblu. ANDOR (url` \n somn): }i-am spus s` nu \ndr`zne[ti s` te atingi de ea! Te omor, m`i, pul`!... Crezi c` n-am curajul s` te omor?!... Te omor!... Am s` m` pi[ pe morm\ntul t`u! ESZTER (merge la Andor):Treze[te-te... Pentru Dumnezeu, treze[te-te. ANDOR: ...S\nt treaz. ESZTER: Ce s-a \nt\mplat? ANDOR: ...Nimic. Vino s` dormim. ESZTER: Se crap` de ziua. Trebuie s` pleci. ANDOR: Nu plec. ESZTER: Ba ai s` pleci. ANDOR: Deja \n urm` cu zece ani n-ar fi trebuit s` merg acas`. ESZTER: Se poate. Dar \n cazul `sta [i acum trebuie s` mergi acas`. ANDOR: O ur`sc. ESZTER: Nu dori s-o ur`[ti \n locul meu. (Pauz`) Am dactilografiat Istoria ho]ului de vioar` [i Istoria teatrului. Numai c` merge destul de \ncet, s\nt pasaje unde abia \]i pot descifra scrisul. ANDOR: Nu asta-i problema cea mare cu ele. ESZTER: Fire[te. Marea problem` e c` p\n` acum au stat \n sertar. ANDOR: Nu vreau volum. Nu exist` nimic mai jalnic ca atunci c\nd omul confund` libertatea cu produsului jegos [i confuz al min]ii sale. ESZTER: N-ai fi tu dac` nu mi-ai spune lucruri at\t de frumoase. ANDOR (o \mbr`]i[eaz`): Crede-m`, mie mi-ajunge din plin dac` le cite[ti tu. ESZTER: Mai departe. Alint`-te mai departe... Azi chiar c-am nevoie de a[a ceva. ANDOR: }i-am spus, n-a avut nici un rost s` mergem acolo. ESZTER: E mai bine a[a, pe bune c` trebuia s-o v`d... E mult mai \ngrozitor s` tr`ie[ti \mpreun` cu o fantom` dec\t cu realitatea. ANDOR: ...N-ai v`zut nimic din realitate. ESZTER: Am v`zut mai mult dec\t \]i imaginezi. ANDOR: Pe femeia aia cu care te-ai \nt\lnit azi n-am v`zut-o de un[pe ani. ESZTER: ...Da de unde. Cu femeia asta tr`ie[ti \ntr-o cas`. ANDOR: Eu tr`iesc cu mama. Pentru c`-i bolnav`. ESZTER: Fire[te... De altfel, e totuna. ANDOR: Nici \ntr-un caz nu-i totuna. ESZTER: Ba da. ]ie trebuie s`-]i fie totuna. Iar eu am s` rezist. ANDOR: Poate c` ar primi-o la casa actorilor.

23

ESZTER: Omul nu-[i interneaz` mama la azilul de b`tr\ni. ANDOR: Am spus casa actorilor, nu azil de b`tr\ni. ESZTER: |n ziua respectiv` ai s` m` vezi ultima dat`. ANDOR: M` amenin]i? ESZTER: Nu. Numai c` nu te las s` m` ur`[ti. ANDOR: Pentru asta ar trebui s` cad` cerul. ESZTER: Cerul poate s` cad` foarte u[or. ANDOR: |l prind cu o m\n`. ESZTER: A[a cum spui: cu o m\n`. Iar cu cealalt` \i scrii scrisorile [i-i speli p`rul. Pauz`. ANDOR: De ce nu m` crezi c` n-am nevoie de volumul `sta? ESZTER: Ba te cred... Ieri am vorbit cu redactoarea, luni a[teapt` manuscrisul. ANDOR: Cu ce fel de redactoare? ESZTER: De altfel, e o ziarist` evreic`, foarte agil`. Acum lucreaz` la Editura pentru Literatur`. ANDOR: Nu vorbi ur\t despre evrei. ESZTER: Eu am voie. ANDOR: Tu de ce ai voie? ESZTER: A[a a fost s` fie... De altfel, ai dreptate, nu-i voie. ANDOR: Cred c` a fost a o suta oar` c\nd la “de ce” \mi r`spunzi cu “a[a a fost s` fie”. Am putea s` deschidem chiar [i o sticl` de [ampanie. ESZTER: Mai bine unge-mi spatele. Nivea e \n baie. ANDOR: Dar poate c` deja am ajuns la cinci sute. Ar fi trebuit s` num`r. ESZTER: Te rog, nu \ncepe din nou. S\nt \ngrozitor de obosit`. ANDOR: E \ngrozitor s` m` tot joc de-a ghicitoarea: de fapt, pe cine iubesc? ESZTER: Atunci, nu m` iubi! Te implor, \mpacheteaz`-]i deceurile [i nu m` mai iubi. (Pauz`) Nu te sup`ra... ANDOR (se ridic`): Nici o problem`. ]i-am spus: \l prind cu o m\n`. ESZTER: Acum nu cumva s` m` la[i aici. ANDOR: Merg doar dup` Nivea. (Aduce crema, \i maseaz` spatele Eszterei) ESZTER: Vai, asta-mi pic` foarte bine... Ce ai visat? ANDOR: Nu-mi amintesc... Taci. ESZTER: |ntotdeauna \]i aminte[ti. ANDOR (\i s`rut` um`rul): Acum, nu... }i-am spus, taci. ESZTER (se \ntoarce; se uita ]int` unul \n ochii celuilalt): A[a-i c` te-ai culcat cu ea? Andor o prive[te un timp, apoi se ridic` [i f`r` s` r`spund` iese din camer`.

n

Mama d` buzna \n camer`, e \mbr`cat` \n costumul Cleopatrei. Costumul e mai degrab` specific unui spectacol de variet`]i: peruc` neagr`, sandale romane, sutien cu paiete, o tog` dintr-o m`tase sintetic`. Isteric`, se tr\nte[te pe pat, hohote[te. Andor se a[az` l\ng` ea [i [terge cu un prosop umed transpira]ia de pe fa]a [i g\tul Cleopatrei.

MAMA: Vai, asta-mi pic` foarte bine, b`iete. ANDOR: Nu pl\nge, mam`.

24

MAMA: Scoate de pe mine prostiile astea. (|[i ridic` [oldurile, ca Andor s` poat` trage de pe ea toga) ANDOR: Ce s-a \nt\mplat, mam`? MAMA: Gunoaiele dracu’! Au impresia c` vor face din mine o figurant`. ANDOR: Nimeni n-ar putea s` fac` din dumneata o figurant`, mam`. MAMA: Ba da... ~[tia oric\nd, din oricine, orice... Din mine o figurant`, dintr-un proletar un ministru... E tot un drac… ANDOR: Nu, mam`. Din oricine, da, dar din dumneata, nu. MAMA: Nu fi naiv, b`iete. (|[i \ntinde un picior \n bra]ele lui Andor, b`iatul \i desface \ncet curelele de la sandale, apoi \i maseaz` laba piciorului) ANDOR: Au nevoie de dumneata, mam`. MAMA: Crezi? ANDOR: {tiu, mam`. Iar asta o [tii [i dumneata. MAMA: Da, probabil c` au nevoie de mine... Vai, asta-mi pic` foarte bine, b`iete... \nc`, uite [i talpa. (Unul dintre picioare e pe um`rul lui Andor, cel`lalt \n m\na fiului. Un timp Andor \i maseaz` piciorul, apoi stau am\ndoi nemi[ca]i [i se privesc) B`iete, pe tine o s` te iubeasc` la nebunie femeile. Heblu. nnn Actul II.

Andor [i Eszter aranjeaz` paginile manuscrisului, cei trei clien]i de-ai casei joac` barbut. L\ng` intrare, un b`rbat \mbr`cat \n haine ponosite \[i bea berea. STR~INUL (bea o gur` de bere, apoi \n mod ostentativ o scuip`): Ptiu dr`cia dracu’!... (Se \ntoarce spre Jolika) Am spus: ptiu! JOLIKA: {i de ce ai spus, m` rog frumos, dac`-i voie s` te \ntreb? STR~INUL (\[i bag` m\na \n halb`, scoate o musc` [i o arat`): Iat` de ce. Este efffectiv dezgust`tor! JOLIKA: A[a-i cum spui. Prin urmare, fii amabil [i nu mai scuipa. AL TREILEA CLIENT: S` nu cumva s` te la[i vr`jit` de scamatoria asta pesc`reasc`, Jolika drag`. Are buzunarele pline cu mu[te! STR~INUL: Protestez! JOLIKA: Nou` optzeci... La Bufetul G`rii, acolo s` arunci mu[te \n m\ncarea de dovlecei! Din partea mea po]i s` m`n\nci toat` provizia de mu[te pe care o ai, dar berea asta mi-o pl`te[ti. STR`INUL: Atunci mai \nt\i te rog s`-mi aduci Condica de Reclama]ii, pentru c` nu a[a se vorbe[te cu clien]ii! AL DOILEA CLIENT: Stimate domn, aici nu exist` Condic` de Reclama]ii! Pentru c` aici nu se obi[nuie[te s` se scuipe, nici s` poarte lumea ca un huligan. PRIMUL CLIENT: S` chem un poli]ist, Jolika? JOLIKA: S` nu cumva s` \ndr`zne[ti s`-mi chemi poli]ia aici! (Str`inului) Nou` optzeci, apoi fii amabil [i p`r`se[te localul. STR~INUL: Pentru treaba asta o s` te reclam la Sanepid! JOLIKA: Dar s` nu ui]i s` te speli pe m\ini \nainte s` mergi la ei... Nou` optzeci. STR~INUL (se scotoce[te prin buzunare [i pune, una c\te una, ni[te monezi pe mas`): |n locul dumitale, eu mai degrab` m-a[ ru[ina. {i a[ sp`la paharele ca lumea. JOLIKA: Mai e timp [i pentru asta... P\n` acum ai adunat cinci dou`zeci. ANDOR: Las` Jolika, pl`tesc eu.

25

JOLIKA: Dumneata s` nu pl`te[ti nimic! Dac` cineva are numai cinci dou`zeci, atunci s` cear` un ]ap [i s` nu arunce mu[te \n halb`! STR~INUL: Te-a[ putea da \n judecat` inclusiv pentru ultraj, s`rut m\na, numai c` eu nu s\nt din soiu’ `la! JOLIKA (\n[fac` scrumiera): Ei, acum car`-te de aici, dar \n secunda asta! STR~INUL: De aici?! {i-i mai spune [i Perla Balcanilor!... Ptiu! JOLIKA: Am spus s` te cari de aici! STR~INUL (deja din u[`): Perla aia au m\ncat-o porcii, stimat` doamn`! Po]i s` [tergi lini[tit` primul cuv\nt de pe firm`, pentru c` aici e pur [i simplu numai Balcani! [i \nc` de cea mai proast` calitate! (Iese) JOLIKA: Perla aia este aici, uite aici! (|[i love[te pieptul) Aici, m`i nenorocitule! Ce [tii dumneata despre perla asta?! ESZTER: Lini[te[te-te, Jolanda. JOLIKA: Ce [ti]i voi despre perla mea?! Crede]i c` eu n-am? ANDOR: Nimeni nu crede asta, Jolika. Iar nenorocitul `sta chiar c` n-a crezut nimic. JOLIKA: Atunci cum de are piele pe obraz? ESZTER: A trebuit s` spun` [i el ceva. JOLIKA: Dar despre perla mea s` nu spun`, pentru c` eu o am de trej’ de ani! (Pe o voce lin`, Eszterei) {tii, pe [trandul din Mangalia a venit la mine un b`iat, [i a \nceput s`-mi explice pe jum`tate-n ruse[te, pe jum`tate-n romåne[te, s` ies noaptea, pentru c` vrea s`-mi arate ceva foarte frumos. Iar eu i-am r`spuns c` [tiu eu foarte bine ce anume vrea el s`-mi arate, dar s` aib` grij`, pentru c` b`rbatul `la de acolo, de un chintal, e tata... Ceea ce, de fapt, nu era adev`rat, tata st`tea toat` ziua \n camera de hotel pentru c` nu suporta rom\nii [i canicula... C\nd m-am dus la bufet, b`iatul `la a venit direct la mine [i a \ngenuncheat \n fa]a mea, de[i erau acolo tot felul de fete, redegiste, poloneze, \]i po]i imagina... Apoi noaptea, c\nd am ie[it pe furi[ din hotel, nu mi-a venit s`-mi cred ochilor. St`team t`cu]i pe mal [i priveam cum lumineaz` marea... Deasupra apei pluteau ceva alge sau ierburi de mare, pe care un curent le aduce \n luna iulie la mal, iar valurile str`luceau de parc` ar fi fost un roi de licurici... Priveam n`uc` [i pl\ngeam. P\n` atunci eram convins` c` omul pl\nge doar c\nd acas` prime[te o palm` zdrav`n`... Apoi c\nd am intrat \n ap`, lumina asta verzuie i s-a prelins pe spate, iar [ira spin`rii [i omopla]ii \i emanau lumin`... {tii, probabil c` a[a ar`tase [i Dumnezeu pentru cine a avut noroc s`-l vad`... Am uitat p\n` [i de faptul c` nu mai fusesem niciodat` cu un b`iat. Am sim]it doar c` eu s\nt unica femeie din lume care va fi \mbr`cat` \ntr-o lumin` verde-deschis... Apoi... ei, da’ [tii dumneata... deci, apoi l-am \ntrebat cum \l cheam`, iar el mi-a spus c` Perl`, Radu Perl`. [i s-a scufundat, apoi c\nd a revenit a deschis cu din]ii o scoic`. Asta-i perla, mi-a spus [i m-a s`rutat, iar eu am sim]it perla \n gur`. (Scoate un l`n]i[or de sub bluz`, o arat` Eszterei) Iat-o. Despre asta mie s` nu-mi spun` nimeni c` au m\ncat-o porcii. ESZTER: Ai grij` de ea, Jolanda. Nu oricine prime[te a[a ceva. (Pune \napoi l`n]i[orul sub bluza Jolik`i, apoi iese gr`bit` la toalet`) JOLIKA: Acu’ ce s-a \nt\mplat? ANDOR: Nu s-a \nt\mplat nimic, Jolika. Numai c` s\nt [i fete care la [apte[pe ani n-au fost \mbr`cate \ntr-o lumin` verde-deschis. JOLIKA: P`i nici eu nu a[a mi-am tr`it via]a. \nc` \n zorii zilei respective am [i primit o palm` zdrav`n`, la fel [i peste o juma’ de an, c\nd a fost meciul amical, iar eu am ]inut cu rom\nii, de fa]` cu tata. Dar crede-m`, cui \i s`rut`

26

cineva o perl` \n gur`, apoi se cac` \mpr`[tiat pe tot [i pe toate. B`rbatu-miu, de exemplu, a fost mai ungur dec\t cele [apte c`petenii ale ungurilor la un loc, [i totu[i, c\nd am fost gravid` \n luna a patra a dat cu mine de p`m\nt de parc` a[ fi fost o flegm`. Mi-au scos pruncul cu uter cu tot, iar el a primit un an cu suspendare, apoi mi-a [i dat urgent t`lp`[i]a, am plecat din cas` cu dou` valize [i un fierb`tor de cafea Unipress. PRIMUL CLIENT: Eu nu i-a[ fi permis. JOLIKA: Judec`torul nu m-a \ntrebat dac`-i permit sau nu. PRIMUL CLIENT: Totu[i, nu-i chiar a[a. [i pe [arlatanul `la ar fi trebuit s`-l pui frumos s` spele vasele. Eu ]i-am spus c` ar fi fost mai bine dac` a[ fi chemat un poli]ist. JOLIKA: Ascult`-m` ce-]i spun: mai bine ocup`-te de problemele dumitale. AL DOILEA CLIENT: Jolika are dreptate, aici n-are ce c`uta un curcan. PRIMUL CLIENT: Dar [i-a [i luat t`lp`[i]a cu cei patru forin]i cu tot. JOLIKA: Nu din buzunarul dumitale lipsesc. (Eszter se-ntoarce) Nu te sup`ra pe mine, n-am vrut eu s`-]i spun nimic r`u. ESZTER: Nu mi-ai spus nimic r`u, Jolanda. Po]i s` fii lini[tit`, crama asta are cel mai frumos nume din lume. AL TREILEA CLIENT: P`i e mai frumos dec\t Bistroul Ciolan, asta-i fix. ESZTER (lui Andor): Trebuie s` pleci. ANDOR: O s`-i telefonez c`-i trimit prin po[t`, la editur`. ESZTER:Nu te prosti. ANDOR: Mi s-a aplecat de ea, mi-a fost suficient c\nd mi-a \nsemnat cu unghiile ei artificiale germanismele. \n]elege-m`, mi se face r`u p\n` [i de vocea acelei femei. ESZTER:E c\t se poate de corect, nu de aceea mergi acolo ca ]ie s`-]i fie bine. ANDOR(negociaz`): Te duc la un film. ESZTER (\i pune manuscrisul \n m\na lui Andor):Gr`be[te-te. ANDOR: Eventual la un restaurant, la o cin`. ESZTER (o s`rut`): Jolanda, te-a[ ruga s`-l dai afar` pe domnul acesta. M` molesteaz`.

n

Mama cotrob`ie pe biroul lui Andor. Observ` cheia uitat` \n sertar; deschide sertarul [i g`se[te un manuscris. |[i toarn` ceai \ntr-o can`, cite[te. N-o deranjeaz` \n mod special c\nd sose[te fiul ei. MAMA (cu manuscrisul \n m\n`):Ce-i mizeria asta, b`iete? ANDOR: De c\nd \mi faci perchezi]ie \n sertar, mam`? MAMA: A fost aici, pe mas`... Te-am \ntrebat: ce-i mizeria asta. ANDOR: Astea-s nuvele, mam`. MAMA: P\n` [i prefixele verbale \]i s\nt dezgust`toare. ANDOR: Posibil, mam`, atunci pune manuscrisul \napoi \n sertar [i nu-l mai citi. MAMA: }i-am spus c` a fost pe mas`... {i s` nu le mai citeasc` nimeni. Nimeni. Pentru a[a ceva nu-mi dau consim]`m\ntul. ANDOR: Pentru asta nu-i nevoie de consim]`m\ntul dumitale, mam`. MAMA: Femeia aia a f`cut din tine o canalie ordinar`! ANDOR: Pe Eszter las-o \n pace, [i las`-m` [i pe mine s` lucrez, mam`. MAMA: Tu nu e[ti scriitor... [tii ce e[ti tu?... Un m`celar!... Asta e[ti, un

27

m`celar! ANDOR: Posibil, mam`. MAMA: Tu scrii cu s\ngele altora! ANDOR: Scriu numai cu cerneal` neagr`, mam`. MAMA: Aia nu-i cerneal`, e s\ngele meu! ANDOR: Dac`-i s\nge, e numai [i numai al meu, mam`. MAMA: Nu, b`iete! Toate astea s\nt minciuni scrise cu s\ngele meu!... Pe mine niciodat` nu m-au dat afar` de la nici un teatru! Eu i-am l`sat acolo! Eu! {i bine am f`cut! De-ar putrezi toate teatrele! ANDOR: }i-am spus deja, aste-s nuvele, mam`. MAMA: Astea? Pentru astea Dumnezeu o s` te scuipe \ntre ochi! ANDOR: ...Dumnezeu nu scuip` pe nimeni \ntre ochi, mam`. MAMA: Ba da, b`iete. Pe tine, pentru mizeriile astea!... Judit a plecat pentru c` a[a am vrut eu! Pentru c` am ajutat-o! Pentru c` n-am l`sat-o s`-[i risipeasc` talentul! ANDOR: ...Posibil, mam`. MAMA: Ea a fost talentat`, nu ca tine! ANDOR: ...Ai dreptate, mam`. MAMA: Tu n-ai fost \n stare s` te prezin]i nici m`car la un nenorocit de bacalaureat! ANDOR: ...\ntr-o cript` nu-i nevoie de bacalaureat, mam`. MAMA: Asta nu-i cript`, ci c`minul t`u!... A plecat pentru c` aici nu s-ar fi putut realiza! Numai [i numai din cauza asta! ANDOR: ...Probabil c` a[a este, mam`. MAMA: ]ine-]i gura! Nu probabil, ci precis c` din cauza asta!... Eu niciodat` nu mi-am tras-o cu aman]ii fiicei mele! Totul este doar produsul fanteziei tale de avorton! Ai \n]eles?! ANDOR: ...Am \n]eles, mam`. MAMA: Nu-n]elegi nimic! Eu am \nv`]at-o s` tr`iasc`!... O femeie trebuie s` [tie s` tr`iasc`! Trebuie s` vad` \n \ntuneric!... A fost bine a[a cum am f`cut! ANDOR: ... F`r`-ndoial` c`-i a[a, mam`. MAMA: Iar eu nu s\nt un cadavru cu miros de migdale! Eu mai tr`iesc! Da, tr`iesc! Tr`iesc a[a cum mi-e bine mie. \]i interzic s` publici mormanul `sta de mizerie! ANDOR: ...\mi pare r`u, mam`. MAMA: ]i-am spus: \]i interzic! ANDOR: Atunci du-te la editur` [i opre[te tirajul. Pauz`. MAMA: Sec`tur` ordinar`. ANDOR: Te rog frumos \mbrac`-te [i du-te, mam`. MAMA: De mi-ai fi putrezit dracu’ \n uter! ANDOR: Din p`cate, nu s-a \nt\mplat asta... Dac` vrei, te pot \nso]i, mam`. Deschidem frumos u[a, m` prinzi de bra] [i cobor\m sc`rile... Poarta este tot acolo unde a fost \n urm` cu peste zece ani. MAMA: Tu deja nu mai e[ti om, b`iete. ANDOR: Ba da, \nc` mai s\nt om, mam`... [i asta-i via]a mea. Mormanul `sta de mizerie. Produsul fanteziei mele de avorton... Poate n-ar fi trebuit s`-mi accentuezi at\t de tare aceast` imagina]ie... Chiar dac` nu ne-ai \nv`]at s` vedem \n \ntuneric, dar de auzit am auzit destule... Au g\f\it cu to]ii aici, mam`, \ncep\nd cu criticii \nchiria]i de stat [i p\n` la neconven]ionalii regizori-invita]i.

28

MAMA: Pe bune c` femeia asta a f`cut din tine o canalie. ANDOR (\[i iese din fire): Despre cine vorbe[ti, mam`?!... Poate c` p\n` [i prefixele verbale \mi s\nt dezgust`toare, dar e singurul lucru \n care nu-]i permit s`-mi sufli-n bor[! Dac`-i nevoie, instalez \nc` zece lan]uri de siguran]` pe u[`, dac`-i nevoie, \i mint \nc` zece ani pe vecini c` s\ntem bine, mul]umesc de \ntrebare, dac`-i nevoie cump`r toate [ampoanele pe care le vezi la televizor, chiar dac` deja ]i-a c`zut tot p`rul [i \]i faci treburile \n pat, mam`! Dar nimeni n-are dreptul s` se amestece \n ce scriu eu pe o coal` de h\rtie apatru! Absolut nimeni din nenorocita asta de via]`! Ai \n]eles?!

n

Locuin]a Eszterei. Intr` Andor. O vreme st` nedumerit \n mijlocul camerei, apoi \ncepe s` cotrob`ie \n sertarul de la masa de scris. Verific` r\nd pe r\nd toate h\rtiile, r`sfoie[te toate c`r]ile, se uit` sub pat, \n final controleaz` buzunarele tuturor hainelor din dulap. De undeva se aude tr\ntitul unei u[i. Se arunc` pe pat, simuleaz` c` doarme, apoi continu` perchezi]ia. Tocmai controleaz` o po[et` c\nd din spate simte privirea Eszterei. |ncremene[te. ESZTER (glacial`): Am venit doar dup` manuscris. Dup` ce ai terminat, \ncuie u[a. (E pe cale s` plece) ANDOR: Eu doar... ESZTER: Nu g`se[ti nimic, nici printre chilo]ii mei, nici \n sertarele mele. Nimic despre care s` nu [tii. ANDOR: |n]eleg. ESZTER: Nu m-a violat tata, n-am fost curv` [i nu am aman]i. Cred c` asta te-a interesat. ANDOR: De ce trebuie s`-mi fie ru[ine c` a[ dori s` aflu pe cine iubesc? E chiar at\t de p`c`toas` dorin]a asta? ESZTER: Am crezut c` [tii. ANDOR: De unde s` [tiu? De la cine s` [tiu? {tiu doar faptul c` acum doi ani am prins de bra] pe cineva [i am condus-o la Spitalul János. {i c` \ntre dou` [i [apte lucrezi la o bibliotec` de cartier. ESZTER: Nu numai at\ta [tii. ANDOR: De ce nu se poate vorbi despre tot [i despre toate? De ce ]i-e bine dac` suspiciunea \[i depune ou`le \n mintea omului? ESZTER: Despre ce vrei s` vorbim? {i de c\te ori?! ANDOR: Vreau doar s` te cunosc... ESZTER: Tu?! S` m` cuno[ti?! Dar pentru Dumnezeu, ce vrei s` mai auzi? C\t` mizerie s` pun pe mine ca s`-]i satisfac preten]iile?... Da, tovar`[ul Vultur [i-a b`gat \n mine pa[aportul [i mi-a g\f\it \n fa]` s` nu-mi fie team`, dac` va fi vreo problem`, medicii horthyi[ti din Budapesta o s`-mi cure]e frumu[el pizda de evreic`!... Asta s-a \nt\mplat!... Asta!... Dar totu[i, eu vreau s` tr`iesc! S` tr`iesc! Chiar dac` nu [tiu s` scriu frumos despre tot ce mi s-a \nt\mplat! ANDOR: Nu te sup`ra. ESZTER: S` tr`iesc, \n]elegi? ANDOR: |n]eleg. ESZTER: Nu \n]elegi! Asta-i problema, c` nu \n]elegi! Tu deja nu-]i po]i imagina c` o persoan` poate tr`i asemenea unui om \n ciuda tuturor chinurilor prin care a trecut.

29

ANDOR: Da ba, \mi pot imagina. ESZTER: Atunci de ce m` chinui \ntruna. De ce trebuie s` m` simt mai nenorocit` dec\t e[ti tu [i mama ta? {i via]a mea e la fel de mizerabil` ca oricare alt` via]` \mpu]it`... Nici mai mult, nici mai pu]in! E la fel! Dar eu am nevoie de via]a asta! |mi trebuie cu tot ce con]ine! Eu nu vreau s` \nchid u[a peste mine! (|ncepe s` hohoteasc`) Sau ]i-e team` c` mi-a fost bine? C` am sim]it o voluptate pe care cu tine, niciodat`?... Ei bine, nu! ANDOR (o \mbr`]i[eaz`):Lini[te[te-te. ESZTER (\l respinge): Absolut deloc!... Nu simt nici un fel de voluptate dac` un securist m` tr\nte[te pe podea [i m` fute ca pe o [toarf` de dou` parale! ANDOR: ...|mi pare r`u. ESZTER: Ce s` fac s` nu tr`ie[ti \ntr-un permanent co[mar? S` nu vezi doar n`molul din jurul t`u? Pentru Dumnezeu, ce s` fac s` te conving, \n sf\r[it, c` s\nt exact a[a cum m` cuno[ti? ANDOR: ...Nu te sup`ra. ESZTER: S` nu m` sup`r? (Hohote[te) M` umile[ti \ngrozitor [i-mi spui s` nu m` sup`r? P`i tu crezi c` o persoan` umilit` se poate sup`ra? ANDOR (o \mbr`]i[eaz`):S`-]i aduc Luna plin`? ESZTER:Nu. Nu doresc Luna plin`. ANDOR: De ce? ESZTER: Pentru c` o s` descreasc`... A[ dori un copil. Nu Luna plin`, ci un copil.

Pauz`. Andor \ncepe s` se joace cu o cutie de chibrituri. ESZTER: Pune jos chibritul `la. ANDOR: ...Zile-n [ir e[ti palid` ca peretele din cauza unui simplu control... ESZTER: Alt`dat` ai compara]ii mai bune. ANDOR: Acu’ de ce e[ti cinic`? De ce-i o problem` chiar at\t de mare c`-mi fac griji din cauza ta? ESZTER: |n via]a mea n-am fost cinic`. Am spus doar c` alt`dat`, slav` Domnului, ai compara]ii mai bune dec\t c` e[ti palid`caperetele. Pauz`. ESZTER: Eu tare mi-a[ dori. ANDOR: ...Eu, nu. ESZTER: Acum cel pu]in e[ti sincer. E greu? ANDOR (\[i iese din fire): Nu \n]elegi?! Nu!... Nici azi, nici m\ine. Niciodat`, de la nimeni! ESZTER (\ncet): Nu urla, am \n]eles. (Ia manuscrisul [i porne[te) Atunci n-o s` ai copil. ANDOR: Acum unde mergi?! ESZTER: }i-am spus deja. La ora trei \]i duc cartea la editur`.

n

Andor ]ine sub bra] trei crengi de brad; intr` cu fa]a plin` de r`ni [i v\n`t`i. MAMA: Unde ai fost b`iete? ANDOR: {tii foarte bine, mam`. MAMA: V`d c` deja v` [i bate]i. ANDOR: S-au legat de mine pe strad`, mam`. MAMA: |h\... ANDOR: Nu ne batem [i n-o s` ne batem niciodat`. }i-am spus c` s-au legat

30

de mine pe strad`. MAMA: Fire[te, b`iete... {tii, e Cr`ciunul, \n asemenea ocazii nu trebuie s` umbli hai-hui pe strad`... |n asemenea ocazii toat` lumea st` acas`, cu familia... ~sta-i obiceiul. ANDOR: {tiu, tocmai de asta m-am [i gr`bit acas`, mam`. (Pune crengile de brad \ntr-o vaz`, scoate din buzunar un pumn de bomboane [i le aga]` pe crengi) MAMA (mai degrab` sie[i):Tot a reu[it s` r`m\n` bor]oas`... ANDOR: Te rog foarte frumos, mam`, cel pu]in azi, nu. MAMA: Fire[te, b`iete. ANDOR: Ai primit o scrisoare de la Judit, mam`. MAMA (nu-l aude, \i cerceteaz` fa]a lui Andor): E \ngrozitor. ANDOR: }i-a scris Judit din Nisa, mam`. MAMA: Ar`]i groaznic. ANDOR (surprins):S` nu ]i-o citesc? MAMA: Ba da, b`iete, cite[te-mi... Dar mai \nt\i fa]a... (Caut` o cutie de crem` pe masa de toalet`) S` punem m`car pu]in fond de ten. ANDOR: Trece p\n` m\ine. MAMA: Stai jos... {i nu te mi[ca. (St` \n fa]a lui Andor [i-i trateaz` fa]a, \ntre timp r\de cu mali]iozitate) Precis c` nu i-au pl`cu chilo]ii pe care i-a primit. ANDOR: }i-am spus deja, c`... MAMA: Iar eu am spus c`, fire[te... De altfel nu e[ti obligat s`-mi raportezi totul... (|[i schimb` subit vocea) Numai copil nu, b`iete. Doar at\t \]i cer, copil, nu. ANDOR: Asta am s-o decid eu, mam`. MAMA: Niciodat` nu b`rbatul decide asta... Ar fi un copil infirm. [i ai distruge-o [i pe biata Eszter. ANDOR (uimit): Pe cine? MAMA: Pe Eszter, b`iete... Plimba]i-v`, merge]i cu barca, las-o s` fac` din tine scriitor... Femeia asta face din tine un foarte mare scriitor. Foarte mare. Crede-m`, b`iete... Puterea mea a durat doar p\n` c\nd n-a c`zut cortina... Nu atunci am murit c\nd a plecat Judit... Nu... Eu m` pr`p`disem \nainte, \n fiecare sear`. La aplauze eu nu mai existam, b`iete. Dar ceea ce scrii tu, r`m\ne. Este superb, chiar dac` pe mine m` doare foarte tare. Dar tu nu e[ti f`cut pentru a fi tat`. (Termin` “tratarea” r`nilor de pe fa]a lui Andor) Ei, a[a-i mai bine. ANDOR: Mul]umesc, mam`. (O s`rut`, apoi se uit` \n oglind`) \ntr-adev`r, a[a-i mult mai bine. MAMA: Ce-ai spus, de unde scrie? ANDOR (scoate scrisoarea):Cred c` din Nisa. MAMA (deschide plicul, apoi \i d` scrisoarea \napoi): Niciodat` n-o s` \nve]e s` scrie frumos. ANDOR: E din cauza notelor muzicale. Muzicienii a[a s-au obi[nuit. (Cite[te) “Stimat` mam`. \n s`pt`m\na asta o s` am trei concerte la Nisa. Marea-i frumoas`, hotelul e comod. Din p`cate, dup` aceea trebuie s` m` re\ntorc la New York. Transmit salut`ri fratelui meu [i, evident, [i ]ie. Cr`ciun fericit, Judit.” MAMA (aduce harta; caut` Nisa): De[i Nisa nu-i chiar at\t de departe. ANDOR: Ba da, e totu[i departe. Numai pe hart` ]i se pare aproape. Nemaivorbind c`-]i [i scrie, trebuie s` se \ntoarc` \n America.

31

MAMA: Ar putea s` trimit` ilustrate. ANDOR: Niciodat` nu obi[nuie[te s` ne trimit` ilustrate. MAMA: Am s`-i scriu s` ne trimit` ilustrate. \n toate hoteluri se g`sesc ilustrate. ANDOR: Nu cred c` ne-ar trimite... Scrisoarea e mult mai personal`... Pe o ilustrat`, de obicei omul scrie c` peisajul e frumos, m` simt bine, cam a[a ceva. Eu m` bucur mai mult de scrisori. MAMA: Ai dreptate, b`iete. Scrisoarea e mult mai personal`. ANDOR (aprinde o lum\nare, apoi aduce o cutie): Cr`ciun fericit, mam`. (Mama deschide cutia; pe podea se \mpr`[tie pumn de cuburi de culoarea chihlimbarului. |ncet, chipul femeii se transform`) ANDOR: Resturi de sac\z... au fost ale ei. MAMA: ...|h\. ANDOR: Le-am g`sit \nc` \n prim`var`. MAMA: ...|h\. ANDOR: Am crezut c` te vei bucura, mam`. MAMA: ...A fost ideea ta sau a]i inventat-o \mpreun`?... Ce vre]i de la mine? ANDOR: Nimic, mam`. Pe bune am crezut c` te vei bucura. MAMA: ...Nu... Voi a]i crezut cu totul altceva. ANDOR: Nu [tiu ce probleme ai, dar e mai bine dac` acum te culci, mam`. MAMA: ...Eu [tiu, b`iete... C` m` po]i interna la ospiciu... Da. ANDOR: Nimeni nu vrea s` te interneze la ospiciu, mam`. MAMA: N-o s` ave]i voi norocul `sta... Dar nu cumva s` crezi c` m` las p`c`lit`. ANDOR: Nu cred, mam`. Dar acum chiar c` ar trebui s` te culci, e destul de t\rziu. MAMA: Nu m` culc, b`iete... O s` te reclam. ANDOR: Bine. Scrie reclama]ia, iar eu am s-o pun la po[t`, mam`. MAMA: Nuuu, b`iete. Lui Kádár, lui o s` te reclam. El o s` te aranjeze. ANDOR: Kádár a murit deja, mam`. MAMA: Da?! Las’ numai pe mine, o s` v`d eu! (|[i arunc` una c\te una toate rochiile din dulap) ANDOR (o prive[te \ncremenit): Ce faci, mam`? MAMA: Te caci pe tine, ai? Dar te bag eu la r`coare... O s` te bag la r`coare pentru profanare de morminte, cu [toarfa ta cu tot... N-o s` m` b`ga]i voi la ospiciu... (|[i \mbrac` peste capot o blan` [i porne[te spre u[`) ANDOR (\[i iese din fire, se arunc` dup` mama lui [i-i smulge m\na de pe clan]`): Niciodat`, \n]elegi!... Niciodat`!... Niciodat`!... Niciodat`!

n

Locuin]a Évei Jordán. Aceea[i camer` \mb\csit` ca [i a mamei, dar iluminatul este irepro[abil. }\r\ie soneria, femeia \[i aranjeaz` rochia; deschide u[a. ÉVA JORDÁN: Am pus deja ceaiul la r`cit. Totu[i, sper c`-l dore[ti m`car cu votc`. ANDOR (caustic): Cu l`m\ie. (Examineaz` camera) ÉVA JORDÁN: B`nuiesc c` nu te deranjeaz` muzica... Bach? ANDOR: E bun. ÉVA JORDÁN: Deun`zi ai plecat pu]in iritat de la editur`. ANDOR: Am avut o zi mizerabil`.

32

ÉVA JORDÁN: M` bucur c` nu eu te-am sup`rat. ANDOR: Nu mi-ai spus nimic jignitor... S\nt [i eu de acord s` renun]`m la cele dou` nuvele, e mai bine a[a. ÉVA JORDÁN: Se va \nc`lzi ceaiul. Chiar nu vrei s` pun ceva \n el? ANDOR: Nu. ÉVA JORDÁN: De altfel este c\t se poate de normal ca uneori un scriitor s` fie iritat. ANDOR: Nu numai scriitorii obi[nuiesc s` fie irita]i. ÉVA JORDÁN: Fire[te.... Dar cu scriitorii talenta]i s\ntem mult mai indulgen]i. ANDOR: N-a[ crede c` talentul l-ar \ndrept`]i pe oricine pentru orice. ÉVA JORDÁN: Noroc c` nici dumneata nu iei \n serios tot ce spui. ANDOR: Ba da, vorbesc la modul cel mai serios. Éva JORDÁN: Atunci ai un talent genial pentru a te auto\n[ela. ANDOR: F`r` \ndoial` c` ai dreptate. Éva JORDÁN (subit): E[ti evreu? ANDOR (r`m\ne uluit; \[i vars` ceaiul): Dup` c\te [tiu, nu. ÉVA JORDÁN(\i d` un [erve]el): {tiu. Am vrut doar s` te v`d cum reac]ionezi c\nd \]i ie[i din rol. ANDOR: Uneori am [i eu tr`s`turi de-a dreptul umane. ÉVA JORDÁN: Din cauza asta scrii o proz` at\t bun`... (Schimb`) {tii fran]uze[te? ANDOR: Nu. ÉVA JORDÁN: Engleze[te? ANDOR: Mai degrab` \n]eleg doar. ÉVA JORDÁN: Trebuie neap`rat s` \nve]i... C\t mai repede. ANDOR: Nu obi[nuiesc s` c`l`toresc. ÉVA JORDÁN: O s`-]i facem un renume bun, apoi vei c`l`tori [i dumneata... Bine c` mi-am amintit, azi am vorbit cu un prieten de-al meu, francez. E un traduc`tor excelent. Ba[ca, tot ce trece prin m\na lui e un succes garantat la Paris. ANDOR: Cred c`-i prea devreme. ÉVA JORDÁN: Asta las` mai bine pe seama mea. E treaba editurii. ANDOR: Posibil. Dar \n mod clar nu-mi place chestia cu “o s`-]i facem un renume bun”. ÉVA JORDÁN: O, dar nici nu m` a[teptam la altceva de la dumneata. (|i toarn` coniac \ntr-un pahar, i-l ofer`) Nici nu ]i-ar sta bine altfel. (Se uita ]int` unul \n ochii celuilalt) Pentru Paris. ANDOR: Pentru s`n`tatea dumitale. (Bea un strop, apoi pune paharul pe mas`) ÉVA JORDÁN: E[ti foarte precaut. ANDOR: O la[itate \nn`scut`. \n felul `sta nu cad de la o \n`l]ime prea mare. ÉVA JORDÁN: N-are rost s` te \ngrijorezi. O s` te prind` femeile. ANDOR: Crezi?... Totu[i, nu \ndr`znesc s` fiu \ng\mfat. ÉVA JORDÁN: Precaut [i obraznic.... Ce poate fi mai r`u. ANDOR (\[i gole[te paharul; \l umple din nou): Am venit \n mod special dup` manuscris. ÉVA JORDÁN: Numai pentru asta n-ai fi venit niciodat`. Pauz`.ANDOR: F`r` \ndoial` c` ai dreptate. Cred c` acum e mai \n]elept dac` plec.

33

(Se ridic`) ÉVA JORDÁN: A[a cred [i eu. (R`m\ne \n fotoliu, \[i apropie foarte tare fa]a de [li]ul pantalonilor lui Andor) Pauz`. ÉVA JORDÁN: Ei, ce o s` fie? ANDOR: Nimic n-o s` fie. Nimic. ÉVA JORDÁN: Nu a[a se pare. ANDOR (tremur`): S` nu \ndr`zne[ti s` te amesteci \n via]a mea. ÉVA JORDÁN: Numai s` nu m` confunzi cu careva dintre personajele tale. ANDOR (o tr\nte[te pe pat): S` nu \ndr`zne[ti s`-mi sufli \n bor[, \n]elegi?! ÉVA JORDÁN(g\f\ind): Mar[ acas`. ANDOR (\i rupe bluza; se bat): Nici ungure[te, nici fran]uze[te! ÉVA JORDÁN: ...Mai tare! ANDOR: Niciodat`, [toarf` ordinar`! ÉVA JORDÁN: ...|nc`! Rupe-m` ! ANDOR: }ine-]i gura! ÉVA JORDÁN: ...}i-am spus s-o bagi mai ad\nc! ANDOR: Niciodat`! Ai \n]eles?! ÉVA JORDÁN: ...Acum! Ejaculeaz`!... Vreau s` ejaculezi, m`i gunoiule! }ip`t, lini[te. Dup` c\teva clipe Andor se ridic`, \[i aranjeaz` pantalonii, apoi se a[az` \n fotoliul de vizavi [i-[i aprinde o ]igar`. Éva Jordán \[i pune o pern` sub cap. ÉVA JORDÁN: Aprinde-mi [i mie una. ANDOR (\i arunc` o ]igar`): Ar fi bine s` nu ne mai tutuim. ÉVA JORDÁN(\[i aranjeaz` fusta, apoi \[i aprinde ]igara): Cum considera]i... \nc` o can` cu ceai? Vreau s` spun, c`ldu]. ANDOR: Nici m`car c`ldu]. Am venit doar dup` manuscris. ÉVA JORDÁN: Nu fi]i ridicol. ANDOR: Suport [i asta. ÉVA JORDÁN: Peste o s`pt`m\n` trebuie s` face]i corectura. ANDOR: N-am s` fac nici o corectur`. ÉVA JORDÁN: |mi pare r`u, dar nu vi-l pot da \napoi. De altfel, munca mea n-are nici o leg`tur` cu cine mi-o trag. Am sperat c` v` este clar acest lucru. ANDOR: |mi este clar acest lucru. Dar munca mea are leg`tur`. ÉVA JORDÁN: Fire[te. Numai c` pe termen lung nu-i indicat s` v` c`ca]i \n pantaloni c\nd, uit\ndu-v` \n oglind`, \n loc de doi ochi frumo[i vede]i un c\ine turbat. ANDOR: O s` rezolv cumva [i aspectul `sta. (Vrea s`-[i aprind` din nou o ]igar`, dar rupe r\nd pe r\nd toate be]ele de chibrituri. Éva Jordán \l prive[te cu satisfac]ie, apoi \i arunc` bricheta) ÉVA JORDÁN: De altfel, v` \n]eleg, e foarte simpatic` prietena dumneavoastr`. ANDOR(accentuat): Nu mi-e prieten`. ÉVA JORDÁN: Ierta]i-m`: iubita. N-am avut de g\nd s` v` subapreciez rela]ia. ANDOR: Atunci n-o subaprecia]i. De Eszter face]i abstrac]ie. ÉVA JORDÁN: Ce nume frumos... Cred c` o via]` \ntreag` \mpreun`, [i la bine, [i la r`u. Biata feti[can`, precis ar fi foarte afectat` dac` ar afla c` \n anumite situa]ii dumneavoastr` s\nte]i o fiar` clasa-nt\i. ANDOR: Mai bine s` nu \ncerca]i a[a ceva. V-am spus, de ea face]i abstrac]ie.

34

ÉVA JORDÁN: M-a]i \n]eles gre[it. Nu eu va trebui s` fac abstrac]ie, ci dumneavoastr`... (Toarn` coniac \n paharul lui Andor [i i-l ofer`) \n general, femeile suport` s`-[i \mpart` ceva p\n` c\nd pot simula c` nu [tiu nimic. ANDOR (se ridic`, gole[te paharul se uita ]int` unul \n ochii celuilalt): Ea nu \mparte cu nimeni nimic. ÉVA JORDÁN: Toate femeile ajung s`-[i \mpart` pe cineva. ANDOR: Gre[i]i. ÉVA JORDÁN: Da’ de unde... De exemplu, mama dumneavoastr` [i l-a \mp`r]it cu mine pe tat`l dumneavoastr`. Andor r`m\ne \ncremenit c\teva clipe, apoi cu o putere uluitoare o plesne[te peste fa]`. n

O sp`l`torie avansat` drept locuin]`, undeva \n preajma r`u famatului sector VIII. Un pat nea[ternut, dou` fotolii r`bl`gite, o m`su]`, un re[ou cu butelie, o chiuvet` [i un dulap pentru haine. Femeia, \n jur de cincizeci de ani. Poart` o rochie ro[ie, din nailon, [i sandale ro[ii. \n m\n` ]ine o cioar` bolnav`. Intr` \mpreun` cu Andor. Femeia deschide dulapul pentru haine; abia acum se vede c` acesta este plin de colivii cu p`s`ri. Pune cioara \ntr-una din ele CURVA: Ai ]ig`ri? ANDOR: (o serve[te cu o ]igar`, \i ofer` un foc, apoi pune pachetul pe m`su]`) CURVA: (se uit` la marca ]ig`rilor) ]i-ai f`cut plinul ca lumea. ANDOR: Cu astea m-am obi[nuit. CURVA: Nu trebuie s` te caci pe tine, n-am s` ridic taxa din cauza asta. ANDOR: [tiu... Nu ]i-e foame? CURVA: Nu. ANDOR: Eu trebuie s` m`n\nc. CURVA: Am numai gr`un]e pentru p`s`ri. ANDOR: Mi-am cump`rat o chifl` [i ceva parizer. (scoate o pung` de nailon din serviet`)CURVA: \ntotdeauna por]i cu tine birtul ambulant? ANDOR: Acum a[a s-a nimerit. (desface pachetele) Dumitale nu ]i-e foame? CURVA: M`n\nc` lini[tit. Eu deja nu m`n\nc. (de afar` se aude sc\r]\itul unei u[i, apoi icnete) `sta-i Nyitrai. De dou` s`pt`m\ni e constipat, aici mi se screme \n fiecare sear` cu c`catul lui cu tot. (strig`) De ce nu \nghi]i dracu’ o lingur` de ulei de ricin?! VOCEA: ]ine-]i gura c` o s` te reclam la cei de la moravuri! CURVA: (d` din m\n` a lehamite) M`n\nc` lini[tit, nici a[a n-o s` m` reclame. (aprinde re[oul [i \nc`lze[te ap` pentru p`s`ri) Se-mboln`vesc dac` le dau ap` rece. ANDOR: De unde le ai? CURVA: De ici, de colo. Cele de soi, cadou de la clien]i. Dar toate pe care mi le aduc au aripile rupte, pentru c` a[a-s mai ieftine sau pe gratis. De altfel, e totuna, aici nici a[a nu prea pot s` zboare. ANDOR: [i, cioara? CURVA: Acum am g`sit-o \n pia]et`. Probabil c-a jumulit-o vreun c\ine. (toarn` ap` la p`s`ri, le d` gr`un]e, apoi \nchide u[a dulapului) Ei, ce o s` fie. Vrei s` m` fu]i? ANDOR: Nu.

35

CURVA: Tu e[ti domn. Precis c` umbli la Anna1. ANDOR: Nu de asta. CURVA: De[i taxa e numai o mie. [i eu am umblat la Anna. ANDOR: Eu \nc` nu. CURVA: E[ti \nsurat? ANDOR: Nu s\nt \nsurat. CURVA: Faptul c` e[ti \nsurat nu-i un motiv s` nu vrei. Cei care au neveste vor cel mai tare. ANDOR: Pot s` dorm aici? CURVA: Am impresia c`-]i lipse[te o roat`. ANDOR: Numai noapte asta. CURVA: De ce dracu’ nu mergi la un hotel? ANDOR: Pentru c` acolo omu-i singur. CURVA: Eu de cinj’ de ani s\nt singur`, [i nu prea cred c` am s` mai schimb situa]ia. Dac` nu ]i-e bine acas`, du-te la careva dintre cuno[tin]e. ANDOR: N-am cuno[tin]e. CURVA: Ei, \n asta ne asem`n`m. ANDOR: Pl`tesc. CURVA: Tu crezi c` se poate orice pentru bani? ANDOR: Nu cred asta. CURVA: Numai futaiul e pe bani, pu[tiule. ANDOR: M\ine fac cump`r`turi. O s` cump`r [i gr`un]e pentru p`s`ri. CURVA: P`s`rile mi le rezolv singur`. Las`-le, n-ai nici o leg`tur` cu ele. (Scoate din pachet o ]igar`, o aprinde) Dar numai noaptea asta. M\ine \mi vine un client. ANDOR: Bine. CURVA: Po[ta[ul vine \n fiecare vineri. El mi-a adus canarul... Dar \mi pl`te[ti acum, \nainte. ANDOR: Desigur. (Scoate bani din portmoneu [i-i d` femeii) CURVA (deschide dulapul [i ascunde banii \nd`r`tul unei colivii): De aici nu-i fur` nimeni. Dac` cineva \ncearc` s` scotoceasc`, astea fac t`r`boi [i m` trezesc. S\nt mai bune dec\t c\inii. ANDOR (arat` spre fotografia care at\rn` deasupra patului): E[ti dumneata? CURVA: Mama. ANDOR: |i semeni. Mama dumitale a fost o femeia foarte frumoas`. CURVA: Nu trebuie s`-mi faci curte. Pentru banii t`i po]i chiar s` [i vrei. Iar dac`-mi devii client, \mi aduci c\te o pas`re. ANDOR: Nu ]i-am f`cut curte, dar chiar c`-i frumoas`. CURVA: Da. A[a c` las’ s` at\rne pe perete [i s` vad` totul... Ei, te dezbraci? ANDOR: Pe bune c` nu vreau altceva dec\t s` dorm. CURVA: }i-a dat nevasta papucii, ai? ANDOR: }i-am spus deja c` n-am nevast`. CURVA: Dac` nu vrei, nu trebuie s`-mi vorbe[ti despre ea. ANDOR: De ce nu m` crezi c` n-am nevast`? CURVA: Mie mi-e perfect egal. Pot s` [i cred dac` este at\t de important pentru tine. Dar numai `ia se las` ruga]i. Apoi [i a[a prind aici r`d`cin`, pentru c` toate nevestele scuip` lap]ii... De parc` n-ar fi totuna din ce provine c`catul. (Se a[az` \n genunchi, scotoce[te sub pat, apoi scoate o

1 Cafeneaua Anna, din centrul Budapestei, unul dintre locurile preferate de înt\lnire pentru curvele de lux (n.t.).

36

juma’ de sticl` de votc`) Poftim, bea asta. (|i pune sticla \n m\na lui Andor, \ncepe s` se dezbrace [i se culc` pe pat) Ei, nu vii? ANDOR: Mai bine dorm \n fotoliu. (Trage o du[c`, apoi apropie fotoliile) CURVA: Te po]i dezbr`ca, nu s\nt hoa]` de buzunare. ANDOR: {tiu. CURVA: Atunci stinge lumina. ANDOR (se dezbrac`, \[i spal` fa]a la chiuvet`, apoi stinge lumina; \ntuneric bezn`): De ce vrei ca mama dumitale s` vad` totul? CURVA: Dac` nu m` fu]i, atunci dormi.

n

Andor intr` vizibil beat, cu hainele rupte. \[i toarn` ap` dintr-o vaz` cu flori [i-[i spal` fa]a; se prive[te \n oglind`. Mama se opre[te \n u[`; cur`]` un m`r. MAMA: Undeaifostb`iete? ANDOR: Am ie[it s` iau pu]in aer, mam`. MAMA: Nu la ora asta trebuie s` ie[i la aer. ANDOR: Acum s-a terminat. MAMA: Cel pu]in p\n` acum n-ai b`ut. ANDOR: P`i, acu’ s-a schimbat situa]ia. MAMA: Nu tolerez s`-mi vii beat acas`. S` nu crezi c` tolerez chiar totul. ANDOR: Nici nu \ndr`znesc s` visez a[a ceva, mam`. MAMA: {i cum \]i arat` costumul? Costumul `sta e din stof` englezeasc`. ANDOR: La drept vorbind, l-am muncit pu]in... Chiar a[a, de fapt cine-i Évajordán? MAMA (\l prive[te \ncremenit`, apoi cu toat` puterea \i tr\nte[te m`rul \n fa]`): Mar[ de aici, animalule! ANDOR: De aici? De aici n-am unde, mam`. (Mama intr` \n camera ei; tr\nte[te u[a. Andor se a[az` la masa de scris [i caut` \n sertarul acesteia. |i strig` mamei) N-ai pu]in coniac, mam`? Sau spirt medicinal! E bun [i `la! Precis c` mai ai spirt medicinal, de ce-l tot ascunzi? (G`se[te o bucat` de cret`, \ncepe s-o mestece, \ntre timp \[i prive[te pantalonii) `[tia mi-au fost cei mai buni pantaloni, c`]ea ordinar`... Acum e totuna... La urma urmei ar fi bine s` [tiu c\te ceva despre tata... (Icne[te) Nu-i nimic r`u \n asta... Cel pu]in, cum a ar`tat... M\ine o \ntreb pe t\rfa aia... Dar \nainte \i tai ghearele... (Caut` \n continuare, g`se[te un patron de s\nge; merge \n fa]a oglinzii [i-[i m\nje[te fa]a) {i ar trebui [i o v\n` de bou... Pentru c` pe a mea n-ai s-o atingi... Mai s\nt destui scriitori, `ia o s` te fut` ca lumea... [i s` nu mai \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti despre tata, \n]elegi?... (Icne[te) De altfel nici nu-i a[a de r`u s` ba]i o femeie... (|i vorbe[te oglinzii) Nici n-ai fost chiar at\t de t\mpit, tat`... P`cat c` ai bor\t \n p`tu]ul copiilor... Totu[i, nu-i frumos s` fac` a[a ceva un tat`... [i s-o zdrobe[ti \n b`taie pe m`mica l`uz`... S` nu crezi c` nu-mi amintesc... \mi amintesc totul... La v\rsta de o juma’ de an omul deja nu-i prost, numai c` nu [tie \nc` m\nui cu]itul de buc`t`rie... Dar s` nu crezi c` nu te cunosc... La fel de bine cum \mi cunosc palma, m`i, pul` super-frustrat`... (R\nje[te) Probabil c` bietul de el a fost afectat de mezalian]`... (Icne[te) Cu toate c` [i m`mica l`uz` fusese o mare curv`... Precis c` deja se futuse \ntr-un grup de cinci... Asta nu-i o ru[ine, [i eu m-a[ fute a[a... Sau cel pu]in cu trei... Prietena asta chiar c-ar putea-o vizita uneori pe mama... La fel [i Eszter... Din moment ce se poate separat, de ce nu [i \mpreun`? Nu, totu[i f`r` Eszter, la urma urmei nu s\nt un animal...

37

Eszter e deosebit de sensibil`... Nu ca [i noi... Atunci mai bine Judit... Ea [i a[a \[i ]ine inima \ntr-un toc... E adev`rat, exerseaz` zilnic cam dou`[pe ore pe ea... Plus concertele... Una ca asta n-are timp s` [i-o trag` \n trei... Biata de ea, n-are timp nici m`car s` corespondeze... Dar, fire[te, nu ]i-a cr`pat obrazul de ru[ine c\nd mi-ai scris s` nu-i \nchid ochii... Asta s-o crezi tu... O s`-i \nchid cu ciocanul... Apoi arunc toate decorurile din cripta asta... le arunc, iar dincolo o s` fie camera copilului... Dar eu n-am s` bor`sc \n p`tu]... [i nici n-am s-o fut \n cur pe m`mica l`uz` \n timp ce al`pteaz`... (|i strig` mamei) Micu]a Cleopatra e trist`... Eu nu s\nt un animal!... Dar cu proxima ocazie o s` avem o coad` f`r` at\tea sentimentalisme... (Icne[te) Numai de nu [i-ar s`ra ]\]ele... Nemaivorbind c` ar putea deja s` [i crape... Rochiile ei ar fi numai bune pentru Eszter... Asta nu-i obscenitate, iubito, niciodat` n-am confundat obscenitatea cu franche]ea!... Tu e[ti cea care confunzi lipitoarea cu scoica de m`rg`ritar... Da, s\nt bune rochiile alea... Cel pu]in ai avea [i tu c\teva bl`nuri de astrahan m\ncate de molii... |n alea te-ai duce la avort... (Pauz`; aproape pl\ng\nd) S-ar fi cuvenit, totu[i, s`-mi spui c` scuze, dar azi merg la chiuretaj... |n definitiv pe copilul mei l-au r\c\it din tine... Nu pe al tovar`[ului Vultur, ci pe al meu!... \n astfel de ocazii se cuvine s`-mi spui, doar [tii?!... Nu dup` aia s` vrei s`-mi zdrobe[ti mutra, de altfel, cu proxima ocazie \]i dau una de-]i sar ochii... S` nu crezi c` n-am curajul s` dau \n tine... Te strivesc [i tot scot din tine toate antecedentele defavorabile... {i am s` scriu cu s\ngele t`u, apoi o s` ai ce dactilografia... [i c`uta o editur`... Tu ai vrut scriitor... Chiar a[a, tu m-ai trimis la [toarfa aia... Acu’ te po]i zg\ria pe ochi... (Pune restul de cret` \n sertar [i se culc`) Numai Judit s` nu observe... M\ine o s`-i fur alta. JUDIT (de un timp st` deja \n u[`): S` nu \ndr`zne[ti s`-mi mai cotrob`i prin sertar. ANDOR: Pe bune c`-]i fur, [i am s`-]i scriu [i tema. JUDIT:Nu m` intereseaz` ce scrii. ANDOR: Iart`-m`. JUDIT:\ntotdeauna ai fost un vierme. ANDOR: Asta nu-i adev`rat. JUDIT:O mic` nulitate ordinar`. ANDOR: Nu s\nt o nulitate. JUDIT:Unde mi-ai pus vioara? ANDOR: Nu m-am atins de ea. JUDIT:Adu-mi-o \n clipa asta. ANDOR: Nu ]i-o aduc. JUDIT:Acu[i \mi porne[te trenul. ANDOR: Eu nu r`m\n aici singur. JUDIT:Atunci \nva]` [i tu s` c\n]i la vioar`. ANDOR: Nu pleci nic`ieri. JUDIT:Acu’ n-am timp de asta. ANDOR: Tu nu e[ti \n stare s` iube[ti. JUDIT:Ei, \n asta ne asem`n`m... Unde ai pus-o? ANDOR: E \ntre rufele murdare. JUDIT:Printre batistele tale p`tate cu sperm`?... M`i, nenorocitule. ANDOR: Nu te amesteca-n treaba asta. JUDIT: Ai dreptate. Fiecare e fericit cum poate. ANDOR: Cel pu]in pe mine iubitul nu m`-n[al` cu maic`-mea. JUDIT: }ie \]i place mai mult pe la spate.

38

ANDOR: Taci! JUDIT (se a[az` pe marginea patului [i-l m\ng\ie. Cu dr`g`l`[enie): Pe la spate, la fel ca lui tata. ANDOR: }ine-]i gura! JUDIT: Numai c` lui tata i se scula ca lumea. ANDOR: Taci sau te omor! JUDIT (se apropie [i mai mult de el, cu dr`g`l`[enie): Tu e[ti at\t de curajos c` pe to]i \i omori. ANDOR: Car`-te de aici! JUDIT (\i m\ng\ie obrazul): Nu-]i fie team`, \]i \nchid doar ochii. ANDOR: Las`-m`, viper` ce e[ti!... ochii, nu!... ochii niciodat`!!!

n

La Eszter. ESZTER: De dou` zile... Te-am a[teptat timp de dou` zile. ANDOR: |mi pare r`u. ESZTER: Nu-mi spui nimic? ANDOR: Am avut temperatur`. ESZTER:Cel pu]in s` fi [tiut ce ai. Am crezut c` m` pr`p`desc acolo, \n fa]a ferestrei. ANDOR: }i-am spus, am avut temperatur`. Am m\ncat creta sor`-mii. ESZTER:Dar de ce? ANDOR: Mi s-a f`cut poft`.... Am vrut s` am temperatur` [i mi-a ie[it prea bine. Asta-i tot. ESZTER: Am fost p\n` [i la editur` s`-i \ntreb dac` [tiu ceva despre tine. ANDOR (url\nd): S` nu \ndr`zne[ti s` mai mergi pe acolo! Ai \n]eles?! N-am nevoie de tutel`! |mi pot rezolva [i singur problemele personale! ESZTER: Lini[te[te-te. ANDOR: |mi ajunge! |mi ajunge c` mama m` tot \ntreab` c` undeaifost [i c\ndvii, \n]elegi! Cel pu]in tu s` m` menajezi de a[a ceva, \n]elegi?! ESZTER: |n]eleg... Numai c`-i \ngrozitor s` a[tep]i cu orele la col]ul unei str`zi [i s` te ui]i mereu la o fereastr`. E \ngrozitor c` nu se poate suna la u[`, c` nu [tiu ce anume ]i s-a \nt\mplat. ANDOR: Am avut temperatur`, de c\te ori s`-]i mai spun?! Am m\ncat cret`, ca pe vremuri, c\nd voiam s` trag chiulul de la [coal`! Vreau s` trag chiulul! N-am preten]ii luxoase, pur [i simplu vreau s` trag chiulul. Iar dac` nu chiulul, cel pu]in lan]ul de la bud`, dup` ce mi-l \nf`[or \n jurul g\tului! Po]i s` pricepi asta?! ESZTER:Pot, sigur c` pot, Dar te implor, lini[te[te-te. ANDOR: Tu s` nu \ntrebi de mine [i s` nu stai gur`-casc` sub fereastra mea! Nici eu nu te \ntreb nimic! S\nt ascult`tor [i nu te \ntreb cum ]i-ai tr`it via]a! Eu n-am s` ajung la casa de nebuni, ]i-e clar?!... Eu n-am secrete, \mi pot povesti oric\nd via]a, f`r` nici o problem`, e clar?!... Mie s` nu-mi stai gur`-casc` sub fereastra mea p\n` c\nd m` joc de-a ghicitoarea c\]i securi[ti te-au futut de-ai \nnebunit! Pauz`. ESZTER (|ncet) S` nu mai vii niciodat` aici. ANDOR: ...Aici? \n m`n`stirea asta?... S` suport cum m` interogheaz` o mironosi]` dup` ce mi-a lep`dat copilul?! (Tr\nte[te cu toat` puterea cheia de podea; porne[te)

39

ESZTER (\l trage \napoi de bra]): Pe mine nimeni nu m-a futut de-am \nnebunit, \n]elegi?... Tu ]i-ai futut propria mam` p\n` a \nnebunit!... [tiu c` v-a]i futut!... [tiu!... Las`-m` \n pace, m`i gunoiule! Tu s` nu \ndr`zne[ti s` m` faci pe mine nebun`!... Mar[ din locuin]a mea!... Car`-te definitiv din via]a mea, m`i, scriitorule! Pauz`. ANDOR: Tu nu-]i dai seama c` e umilitor ce faci?! ESZTER: ...Umilitor?! Faptul c`-mi faci perchezi]ie \n locuin]`, da treaba asta e umilitoare! Faptul c` m` interoghezi, da, treaba asta e umilitoarea! Pe ce baz` \ndr`zne[ti tu s` m` interoghezi?! ANDOR: Nu te-am interogat niciodat`! ESZTER: Nu?! De c\nd te cunosc nu faci altceva dec\t m` interoghezi! \mi scotoce[ti prin buzunare [i-mi cotrob`i prin dulap, ca un detectiv ordinar cu rang de ofi]er! Drept cine m` consideri?! Crezi c` suport chiar totul?... C` po]i s` faci cu mine ce vrei?!... Atunci, cel pu]in love[te-m`!... Poftim, love[te-m`! Strive[te-m` [i scoate din mine tot ce te intereseaz`, s`-]i satisfaci nenorocita aia de curiozitate! ANDOR: ...Eu nu mai suport asta. ESZTER:Ce nu supor]i?! ANDOR: P`i nu \n]elegi c` am s` \nnebunesc \n toat` povestea asta?! ESZTER: Lini[te[te-te, tu n-ai s` \nnebune[ti niciodat` \n nimic! ANDOR: Asta a fost frumos. Mul]umesc. ESZTER:Tu mie s` nu-mi vii cu pretexte stilistice dup` ce dispari timp de dou` zile! (|ncepe s` hohoteasc`) Tu n-ai vrut copilul!... Tu!... S` te fi [antajat cum v` [antaja]i reciproc, tu [i cu maic`-ta?!... Asta ar fi trebuit s` fac?! ANDOR: Ar fi trebuit s`-mi spui! ESZTER:Ce s`-]i spun? C` am uitat s`-mi \nghit tableta?... Tu mi-ai spus deja! De o sut` de ori mi-ai urlat \n fa]`, c` nu!... Eu n-am vrut a[a! Eu doar am uitat s`-mi \nghit tableta, m`i, c`catule! (Hohote[te, \ntre timp \i love[te cu pumnii fa]a lui Andor; b`iatul suport` f`r` s` cr\cneasc`) C`catule!... C`catule... C`catule... ANDOR (o \mbr`]i[eaz`, o ]ine str\ns la piept p\n` c\nd Eszter se potole[te): Eu n-a[ fi permis niciodat`. ESZTER ([optind): Da’ de unde. Pauz`. ESZTER: Vreau s` tr`im ca oamenii. ANDOR: ...Nu-mi pot \nvia mama. ESZTER: Tu, deja nu. Dar Judit, da... Vreau s-o chemi acas` pe Judit. ANDOR: ... Pe vremea respectiv` m-am interesat ici-colo, dar nici m`car nu auziser` de ea. Precis c` [i-a schimbat numele. ESZTER:Am o cuno[tin]` la Crucea Ro[ie. Ei o g`sesc, indiferent unde este. ANDOR: ...Da, ei poate c` o g`sesc. Dar nu-i comunic` adresa dac` nu-[i d` acordul. ESZTER:... De ce ]i-e team`? ANDOR: ...Nu mi-e team`... Numai c` n-ar fi de nici un ajutor. ESZTER:Poate. Dar [i atunci trebuie \ncercat.

* * *

Éva Jordán, \ntr-un halat de baie alb, pe cap, un prosop \nf`[urat sub form`

40

de turban. ÉVA JORDÁN(deschide u[a): Ei, ce-mi v`d ochii. ANDOR: N-a \nc`put \n cutia po[tal`. (Arunc` manuscrisul pe m`su]`, scoate din frigider o sticl` de vin, de parc` ar fi acas`, aduce dou` pahare [i se tr\nte[te \ntr-un fotoliu) ÉVA JORDÁN: La [apte merg la teatru. M` \nso]e[ti? (Se a[az` \n fa]a lui Andor, \[i pune picioarele pe m`su]` [i \ncepe s`-[i vopseasc` unghiile) ANDOR: Nici m`car singur nu merg la teatru. ÉVA JORDÁN: Ohvaipardon. Am uitat de traumele suflete[ti... De altfel, alt`dat` c\nd dispari pentru zile \ntregi cel pu]in d`-i [i tu un telefon la biata fat`. E destul de jenant s` te caute la mine. P\n` la urm` te pomene[ti c` m` dau de gol. ANDOR: Niciodat` n-ai \ndr`zni s` te dai de gol. ÉVA JORDÁN: Ei, de \ndr`znit s` spunem c` a[ \ndr`zni... De altfel, parc` am hot`r\t s` nu ne tutuim. Aproape c` a[ putea s`-]i fiu mam`. ANDOR: Mai bine renun]` la compara]ii. ÉVA JORDÁN: Nu \n]eleg de ce trebuie s` faci o problem` at\t de mare din asta. Nu e[ti primul care o fute pe amanta lui tac-su. Ar fi timpul s` \nve]i s` tratezi aspectele astea cu mai mult` abilitate. E cel pu]in la fel de important ca \nv`]atul limbii engleze. ANDOR: Se pare c` mai am tr`s`turi umane. ÉVA JORDÁN: Parc` am mai auzit asta. De altfel, fa]` de c\t` importan]` le dai acestor tr`s`turi umane, [tii s` love[ti destul de zdrav`n. De[i, f`r`-ndoial` c` [i asta face parte din sexualitate. (Toarn` \n pahare) Ieri am vorbit cu traduc`torul t`u. Se pare c` au nevoie de tine. E o pas`re rar` at\ta inocen]` impresionant` \ntr-o singur` carte. ANDOR: Nu m` intereseaz`. ÉVA JORDÁN(\l prive[te prelung \n ochi): Vezi-]i de treab`, pui[orule. ANDOR (se ridic`): Ar fi mai \n]elept s` plec. ÉVA JORDÁN: De fapt, de ce ai venit? ANDOR: Probabil ca s` ne futem. ÉVA JORDÁN: ...Vezi, dr`g`la[ule, de exemplu asta-i o tr`s`tur` uman`. Nici un c\ine nu-i \n stare s`-i spun` treaba asta at\t de frumos unei c`]ele. ANDOR: B`nuiesc c` pentru asta l-ai iubit pe tata. ÉVA JORDÁN: Nu m` face s` r\d. Pisica, pe ea am iubit-o. Numai c-ar fi fost greu s` mi-o trag bine cu ea. [i pe mama ta am iubit-o un timp... P\n` c\nd v` preg`team \mpreun` m\ncarea pentru sugari. T`ticul cur`]a morcovii, eu \i fierbeam, m`mica f`cea past` din ei. Asta era diviziunea muncii. ANDOR: Chiar c-ar fi mai \n]elept s` plec. (Porne[te) ÉVA JORDÁN: Cum crezi, dr`g`la[ule. Uneori e foarte util ca omul s` [tie exact c\t poate s` suporte din realitate... De altfel, nici eu nu prea am chef pentru nostalgii. ANDOR: Din realitate, totu[i poate ceva mai mult dec\t at\t. ÉVA JORDÁN: Atunci te po]i a[eza lini[tit \napoi. Imagina]ia mea nici pe departe nu-i at\t de intens` ca [i a ta, de[i scutecele eu ]i le-am sp`lat. ANDOR: Posibil s-o fi cunoscut pe mama, posibil chiar s` te fi culcat cu tata, dar nu cred c` ai sp`lat vreodat` scutece. ÉVA JORDÁN: Am locuit la voi un an, patru luni [i dou`[pe zile, dr`g`la[ule. N-a fost o perioad` idilic`, dar a trecut cumva. ANDOR (se a[az` \napoi): Interesant. De[i \mi amintesc p\n` [i cum ar`ta camera de la maternitate.

41

ÉVA JORDÁN: Atunci cu siguran]` c`-]i aminte[ti [i faptul c` cineva v` schimba scutecele \n timp ce m`-ta c\nta mar[uri muncitore[ti prin c`minele culturale din sate, iar tac-tu dactilografia la interne m`rturii false [i procese-verbale de la interogatorii. ANDOR: Tata a fost critic. ÉVA JORDÁN: Fire[te, dr`g`la[ule: asta-i o m`rturie bun`, asta nu-i o m`rturie bun`... Ei, da nu-i cazul s` disperi, totu[i nu el decidea treburile astea. El era t`cutul turn`tor de la ÁVO2. Iar acas`-[i deschidea supapele. [i dac` asta te lini[te[te, tat`l meu i-a aranjat s` ajung` un [oarece de birou la Ministerul de Interne, asta exclusiv de dragul meu. Pentru ca prietena mea, o du[manc` de clas`, s` ob]in` mai u[or o locuin]`... O locuin]` foarte frumoas`, nu-i a[a? Cel pu]in dup` c\te-mi amintesc. ANDOR: {i b`nuiesc c` tot tu ai f`cut din mama actri]`. Respectiv, prin interven]ia tovar`[ului Jordán. ÉVA JORDÁN: Nu, dr`g`la[ule. Dar dup` c\]iva ani din cauza mamei tale m-au dat afar` r\nd pe r\nd din toate teatrele, dar de altfel n-a fost chiar at\t de r`u. Niciodat` nu m-am priceput ca lumea la dramaturgie. ANDOR: Nu f` pe modesta. ÉVA JORDÁN: Ei bine, pu]in. (Inten]ionat las` s`-i alunece halatul de pe coapse) ANDOR: E[ti ridicol`. Te po]i \nveli lini[tit`. ÉVA JORDÁN: V`d c` am ajuns destul de repede la limita suportabilit`]ii. Asta-i o \nsu[ire caracteristic` pe care ai mo[tenit-o de la maic`-ta. [i pentru ea realitatea a fost o foarte mare problem`. Probabil din cauza asta a [i \nnebunit. \ntr-o sear` a venit acas` ceva mai devreme [i s-a \nt\lnit cu realitatea. ANDOR: ...De ce \ntotdeauna realitatea e o curv` r`pciugoas`? ÉVA JORDÁN: Vaaai, nu vorbi at\t de ur\t. ANDOR: Am vorbit f`r` s` vreau. ÉVA JORDÁN: ... |mi dai po[eta? (Andor \i d` po[eta, Éva Jordán caut` \ndelung, apoi dintr-o agend` scoate o fotografie pe care i-o lui Andor) T`icu]ul t`u [i dou` curve r`pciugoase. Frumos, nu-i a[a? ANDOR: Ce-i asta? ÉVA JORDÁN: A fost f`cut` \n noiembrie ’56, \n cabana de v\n`toare apar]in\nd internelor, situat` \n p`durile din zona Mecsek. Acolo ne-am retras s` supravie]uim regretabilelor evenimente, p\n` c\nd colegii de an ai tat`lui t`u preg`teau cocteiluri Molotov, iar tata f`cea transla]ie pentru statul-major sovietic. ]i-o dau ]ie, numai s` n-o prea ar`]i acas`, pentru c` m`mica ta se sup`r`. ANDOR (pune fotografie \n buzunar, apoi se a[az` l\ng` Éva Jordán. Mai degrab` pentru sine): Voi s\nte]i ni[te animale. ÉVA JORDÁN (agit` sticlu]a cu oj` [i-[i vopse[te din nou unghiile de la picioare): Vezi-]i de treab`, dr`g`la[ule. Numai c` am devansat cu c\]iva ani revolu]ia sexual`. Singura gre[eal` a fost c` la sf\r[itul lui noiembrie, c\nd ne-am \ntors la Budapesta, pe bancheta din spate a ma[inii de serviciu marca Pobeda eram deja cinci persoane. Dac`-]i aminte[ti de camera de la maternitate, atunci chiar c` ar trebui s`-]i aminte[ti [i de treaba asta. ANDOR: Ceva foarte vag \mi amintesc deja. C\nd v-a]i dus, a trebuit s` v` opri]i destul de des pe drum, pe motiv de vom`. ÉVA JORDÁN: Nu fi at\t de exigent. 2 Denumire pentru Serviciul Maghiar pentru Securitatea Statului (n.t.).

42

ANDOR: S\nt doar obiectiv. Uneori, femeile bor]oase obi[nuiesc s` borasc`. Mai ales \n cazul gemenilor. Numai c` nu \n]eleg cum de n-a putut vomita \mpreun` cu ciocolata [i celulele a doi embrioni afla]i \n descompunere. ÉVA JORDÁN: Pentru c` doamna artist` Weér a decis c` dac` tovar`[ul Jordán \i poate face rost de o locuin]`, atunci totu[i \i este mai degrab` team` de avort, dec\t de durerile facerii. La urma urmei, aceasta a fost singura decizie pragmatic` a mamei tale. ANDOR: Au mai fost c\teva. ÉVA JORDÁN: Spre norocul meu, \n alea eu n-am mai fost implicat`. Dar ar fi fost cam greu s` nu fi auzit de ele. (pauz`) Mai ai nevoie de ceva pentru romanul de familie, sau, \n sf\r[it, te dezbraci? ANDOR: Ur`sc romanele de familie... Unde este \nmorm\ntat tata? ÉVA JORDÁN: (uluit`) Nu-i a[a c` glume[ti?... [tii, sufle]elule, cine [i-o trage cu juma’ din b`rba]ii mapamondului poate c`-i o curv` r`pciugoas`, dar cine face un nebun din propriul ei fiu e o c`c`cioas` ordinar`, chiar dac`, de altfel, [i-a pierdut min]ile... Ca s` fiu foarte exact`, \n luna iulie, anul 1959, tat`l t`u a plecat la Houston. ANDOR: (\nlemnit) \h\. ÉVA JORDÁN: [i mai exact: el r`spundea pentru \ntoarcerea delega]iei de ziari[ti, iar delega]ia de ziari[ti s-a [i \ntors. Dac` bine [tiu, din banii primi]i pe documentele furate din seiful tovar`[ului Jordán a \nfiin]at mai \nt\i o confesiune religioas` foarte rentabil`, devenind apoi interesat \n editarea de discuri muzicale. ANDOR: ...\h\. ÉVA JORDÁN: Erau documente destul de importante, a[a c` tovar`[ului Jordán [i-a scos frumu[el pistolul de serviciu [i l-a ap`sat pe t\mpla-i c`runt`, \nc` \nainte ca un al]i tovar`[i s`-l fi \ntrebat ce caut` acele documente \n America. ANDOR: ...\h\. ÉVA JORDÁN: (caut` ceva \n cutia cu bijuterii de pe m`su]`, apoi scoate un glon] care at\rn` pe un l`n]i[or) Un fel de suvenir din partea mor]ii. \l purtasem c\]iva ani, pe vremea respectiv` eram \nc` atras` de sentimentalisme... De altfel, e infinit mai greu s` faci rost de un cartu[ folosit dec\t s`-i rogi, de exemplu, pe doi muncitori de la teatru s`-]i fure din depozit c\teva obiecte de decor, evident, mai ca lumea. (i-l arunc` lui Andor) ANDOR: E frumos. ÉVA JORDÁN: `sta trebuie meritat. Deocamdat` pune-l \napoi \n cutie... Dac` e[ti curios cum arat` pistolul, e acolo, \n sertar. (Andor se ridic`, scoate pistolul, apoi \l pune \napoi) Cu mare aten]ie, nu-i recuzit` de la teatru. ANDOR: V`d. ÉVA JORDÁN: De altfel, tu n-ai nici un amestec \n povestea asta. De[i nu neg, p\n` [i pe mine m` surprinde c`-mi place s` mi-o trag cu tine. ANDOR: N-o s` mai fie alte surprize. ÉVA JORDÁN: (\i pune \n bra]e laba piciorului) Dac` sufli se usc` mai repede. ANDOR: Pentru a[a ceva caut`-]i pe altcineva. ÉVA JORDÁN: Adineaori parc` mi-ai spus c` pentru asta ai venit. Sau am \n]eles gre[it? ANDOR: Mi-a trecut deja.

43

ÉVA JORDÁN: Vezi-]i de treab`, dr`g`la[ule. ]i se vor p`ta de-ndat` pantalonii. ANDOR: Atunci o s`-i sp`l. ÉVA JORDÁN: Nu m` f` s` r\d. ANDOR: Adev`rul, de fapt, e c` mi-e sc\rb` de tine... C\nd am \nceput s` ne juc`m de-a animalele, am impresia c` tu te-ai a[teptat la unul domestic. (se ridic`, \[i ia o ]igar`) P`i ]i-ai futut norocul, scumpa mea. \n loc de un Foxi ai dat de o hien`. (\[i aprinde ]igara) Dac` ai probleme [i n-ajungi singur` la orgasm, \]i trimit cu drag` inim` pe cineva de pe strad`. Cu pu]in noroc, la [apte ajungi [i la teatru. (iese) ÉVA JORDÁN: (cu am`r`ciune) Tu \ncerci s`-]i fie sc\rb` de tine \nsu]i, dr`g`la[ule, dar nu-i chiar a[a de simplu... Mai ai de trudit pentru asta... Omul e \ng`duitor cu sula lui, nici nu-]i imaginezi c\t de multe \i poate ierta.

n

Eszter, \n fa]a oglinzii. Intr` Andor, \[i ]ine \n m\n` cartea. ESZTER:D`-mi-o repede! (agitat`, \i ia cartea din m\na lui Andor, o miroase, cite[te dedica]ia) Asta... asta-i adev`rat, e o cerere \n c`s`torie? Asta tu, pe bune, pentru so]ia ta? ANDOR: E cerere \n c`s`torie. Numai c` am uitat s` pun la sf\r[itul propozi]iei semnul \ntreb`rii. ESZTER:Dar totu[i, pot s` spun c` da? ANDOR: O dat`. ESZTER:Da, da, da, da, da... (\l \mbr`]i[eaz`, hohote[te) ANDOR: Te bucuri? ESZTER:Nu se vede? Ce s` mai fac ca s` observi? ANDOR: (o ia \n bra]e) De exemplu, ai putea s` intri \n cad` ca s` sp`l de pe tine kilogramele astea de farduri. ESZTER:(]ip`) Nuuu!... Acum nu se poate. Trebuie s` ne gr`bim. ANDOR: Preo]ii \nc` nici nu [tiu c` da, da, da, da. ESZTER: Termin` cu prostiile. Chiar c` trebuie s` ne gr`bim. ANDOR: Unde trebuie s` ne gr`bim? ESZTER: E secret... Ar trebui [i tu s` te schimbi [i s` te aranjezi pu]in. ANDOR(predic`): Garan]ia unei c`snicii fericite e sinceritatea. ESZTER (cedeaz`): Ei bine... Imagineaz`-]i, azi a venit la bibliotec` redactoarea ta [i ne-a invitat la cin`. ANDOR (\ncremene[te): |h\. ESZTER: A plecat abia acum o or`. Toat` dup`-amiaza am vorbit despre tine. ANDOR: ...Chiar a[a? ESZTER: De altfel, nu [tiu ce probleme ai cu ea? E o femeie foarte dr`gu]`. Te ador` [i nici \ntr-un caz nu-i arogant`, cum o consideri tu. ANDOR: ...Poate. ESZTER:{i ea-i de p`rere c` e[ti un adev`rat geniu. Dar e \ngrijorat` c` nu vrei s` \nve]i m`car engleza. M-a rugat s` stau cu biciul l\ng` tine, pentru c` tu numai a[a e[ti dispus. ANDOR: ...O s` mai vedem. ESZTER: N-o s` vedem nimic, are perfect` dreptate. De altfel, se g`sesc ni[te biciu[ti mi[to... A spus c` probabil o s` ias` c\t de cur\nd [i edi]ia francez`. Poate c` [i cea nem]easc`.

44

ANDOR: N-a[ crede. ESZTER: Foarte bine, s` nu ]i se urce la cap... Ce p`rere ai, cu ce s` m` \mbrac? ANDOR: Cu nimic. ESZTER (\[i fardeaz` ochii): N-are rost s` speri, n-am s` merg \n combinezon. ANDOR: Atunci s`-l scoatem de pe tine. ESZTER:Te rog, trebuie s` ne gr`bim. ANDOR: Nu mergem nic`ieri. ESZTER (se uita ]int` unul \n ochii celuilalt): Ne a[teapt` la nou`. ANDOR: Nu m` intereseaz` p\n` c\nd ne a[teapt`. Nu vei sta cu femeia aia la aceea[i mas`. Pauz`. ESZTER (a[az` \n a[a fel cutia cu farduri s` nu scoat` nici un zgomot): Ba da. Pauz`. ANDOR: E inutil. ESZTER:...|n]eleg. (Ia prosopul [i \ncearc` s`-[i [tearg` fardul de pe fa]`; de fapt, se m\nje[te toat`) ANDOR: Am vrut deja s`-]i spun, dar a[a ceva nu se poate. ESZTER:...Atunci nu-mi spune. ANDOR: De altfel, n-am ce s`-]i spun. O ur`sc pe femeia aia. At\ta tot. O ur`sc de c\nd i-am auzit vocea! ESZTER:...Nu striga. ANDOR: De o juma’ de an mi-e sc\rb` de toat` povestea asta! ESZTER:...|n]eleg. ANDOR: Tu m-ai trimis acolo!... }ie ]i-a trebuit cartea asta c`c`cioas`!... Eu n-am avut nevoie de ea! Eu am avut nevoie doar de bucuria ta, s` te bucuri de scriitorul t`u! ESZTER:...|n]eleg. ANDOR: Nu-n]elegi!... De ce m-ai trimis la curva lui tata?! ESZTER:...Nu acolo te-am trimis. ANDOR: Trebuia s` [tii!... Da, tu ai [tiut foarte bine treaba asta! ESZTER:...N-am [tiut. ANDOR: Tu s` nu m` min]i!... Asta tu ai vrut-o! Ai vrut s` m` compromi]i, s` m` murd`re[ti ca s` nu-]i cer socoteal` pentru murd`riile tale! ESZTER:... \n]eleg. ANDOR: P`i sigur c` \n]elegi, t\rf` ordinar`! Cine-[i desface picioarele pentru un pa[aport e o t\rf` ordinar`! ESZTER:...Da. A[a cum spui. ANDOR: Nu te mai zg\i a[a, c`cat cu ochi ce e[ti!... Tu nu m` po]i murd`ri pe mine!... Am spus s` nu te zg\ie[ti a[a! (O love[te cu toat` puterea) Un timp Eszter st` \ncremenit`, apoi \l d` la o parte pe Andor [i \ncepe s` urle la mama acestuia. ESZTER:Piei odat`, nenorocito!... D`-mi-l \napoi pe fiul t`u! (Traverseaz` \n goan` scena, o tr\nte[te pe mam` pe podea [i \ncepe s-o loveasc`; hohote[te) D`-mi-l \napoi!... D`-mi-l \napoi!... (Andor fuge dup` Eszter, o ridic` de pe mam`) MAMA: Scoate-o de aici!... D`-o afar` \n secunda asta! ANDOR: Intr` \n camera dumitale! MAMA: D`-o afar`! \]i poruncesc s-o arunci \n strad`!

45

ESZTER (se pr`bu[e[te pe podea; hohote[te): D`-mi-l \napoi!... Te implor, d`-mi-l \napoi!... Eu nu vreau s` m` pr`p`desc, m` \n]elegi?! MAMA: Mar[ de aici, c`]ea ordinar`! (Se repede la Eszter, vrea s`-i scoat` ochii) ANDOR: Dispari \n camera dumitale! (O prinde de bra] pe mam` [i o \mpinge \n camera; fixeaz` u[a cu piciorul. Eszter st` \n genunchi [i-i love[te cu toat` puterea celor dou` m\ini pieptul lui Andor) Ce vrei de la mine?! MAMA (url` din camera ei, smuce[te u[a): D`-o afar` din casa mea! ANDOR: Dac` nu taci, pe dumneata te arunc \n strad`! ESZTER (hohotind): Voi s\nte]i bolnavi! ANDOR: Termin` [i du-te acas`. ESZTER:Maic`-ta e bolnav`, \n]elege odat`! ANDOR: Taci! ESZTER:Nu-i curv`, ci infirm`! ANDOR: Taci din gur`! MAMA (din camera ei): Arunc-o \n strad`! Arunc-o \n secunda asta! ESZTER:Degeaba mergi la [toarfa lui tac-tu, nu pe maic`-ta o umile[ti, ci pe mine!... Numai pe mine m` po]i umili! ANDOR: Numai pe mine \nsumi m` pot umili! ESZTER: Cum ai putut s` faci a[a ceva?!... Doamne Dumnezeule, de ce vrei s` m` omori?! ANDOR: Mar[ afar`! ESZTER: Tu nu \n]elegi c` te iubesc?!... Numai eu te iubesc! ANDOR: Am spus s` taci din gur`! ESZTER:Toat` lumea te ur`[te!... Le este team` de tine sau te ur`sc!... P\n` [i maic`-ta te ur`[te!... MAMA (din camera ei): Mar[ din casa mea! ESZTER:Nici m`car sora ta n-are nevoie de tine! V` trimite lunar bani numai s` nu trebuiasc` s` v` vad`! Tr`i]i din faptul c` v` ur`[te! ANDOR: Taci din gur`! ESZTER:Numai eu te iubesc, tu nu \n]elegi asta?! ANDOR: Nu m` iubi! ESZTER:Nimeni, numai eu! ANDOR: Nu! Nu m` iubi, e clar?! Car`-te de aici! (O \mpinge afar`, \ncuie u[a cu cheia. Mama iese din camera ei, stau mu]i unul l\ng` cel`lalt. ESZTER (hohote[te de afar`): Animale... ~[tia s\nt ni[te animal.e

n

Cabinet medical – sau coridorul unui spital. MEDICUL: Ce i-ai f`cut? ANDOR: Nimic. MEDICUL: |ncearc`, totu[i, s`-]i aminte[ti. ANDOR: Vreau s` intru la ea. MEDICUL: P\n` c\nd eu s\nt medicul-[ef aici, dumneata nu intri \n salonul acela. ANDOR: C\t vrei? MEDICUL: Acum a[ avea chef s` te arunc pe geam, ca pe un c`cat \nghe]at. ANDOR (se ridic`): Asta va fi simplu. MEDICUL: A[az`-te \napoi.

46

ANDOR (se a[az`): Ce vrei s` [tii? MEDICUL: Pe c\t posibil. ANDOR: Atunci e al dracu’ de mult. Pentru a[a ceva dumneata ai crescut \ntr-o familie prea bun`. MEDICUL: Menajeaz`-m` de umorul `sta mizerabil. ANDOR: Mai \nt\i vreau s` intru la ea. MEDICUL: Inutil. Nu poate vorbi. ANDOR: Ce a]i f`cut cu ea? MEDICUL: Noi, nimic. ANDOR: Nu-i narcoman`, dac` asta te intereseaz`. MEDICUL: {tiu foarte bine c` nu-i narcoman`. M` intereseaz` cum a]i tr`it? ANDOR: Cum s` fi tr`it? E iubita mea. MEDICUL: |ncearc` s` nu folose[ti acest cuv\nt. Mi-e team` c` dumneata habar n-ai ce-i aia iubire. ANDOR: ...Poate. O s` m` str`duiesc s` m` exprim altfel. MEDICUL: De c\nd tr`i]i \mpreun`? ANDOR: Nu tr`im \mpreun`. Tr`iesc cu mama... De altfel [i ea-i nebun`. MEDICUL: Ce probleme are mama dumitale? ANDOR: Cele obi[nuite. {i-a \nmorm\ntat de vie fiica, a \ntrerupt un futai cu fiul ei, rela]ie care p`rea promi]`toare, cam a[a ceva. De atunci nu prea iese la plimbare. MEDICUL: |nceteaz`. ANDOR: Am spus eu c` dumneata ai crescut \ntr-o familie prea bun`. MEDICUL: Te rog s` renun]i la stilul `sta. ANDOR (sare la el, \l prinde de gulerul halatului; medicul suport` f`r` s` clipeasc`): Las`-m` s` intru la ea! Vreau s` intru \n clipa asta, m`i, c`l`ule cu diplom`! Trebuie s-o v`d, \n]elegi?! \i fac zob pe to]i zbirii dac` se atinge careva, chiar [i cu un deget, de ea!... |i omor pe to]i psihiatrii! (|l las`, medicul cade pe scaun; \i toarn` ap` \ntr-un pahar, i-l ofer` lui Andor) ANDOR: ...Iertare. MEDICUL: Nici o problem`. Cel pu]in am dep`[it momentul critic. ANDOR: ...Ar fi mai bine dac` a[ pute-o vedea. MEDICUL: \nc` nu... A \ncercat [i alt`dat` s` se sinucid`? ANDOR: ...Nu. Niciodat`... Cred. MEDICUL: \n ce rela]ii este cu p`rin]ii? ANDOR: ...De nici un fel. Au murit. O vreme a crescut-o bunicul ei... Cred. MEDICUL: C\nd a venit din Ardeal? ANDOR: ...Cred c` de zece ani. Da, zece, a[a cred. MEDICUL: De c\nd v` cunoa[te]i? ANDOR: ...De doi ani... Nu, mai degrab` de trei. MEDICUL: Atunci nu mai \n]eleg nimic. Cum de nu [tii nimic precis despre ea? ANDOR: ...M-a rugat s` n-o descos, s` nu tot insist. MEDICUL: Iar dumneata ai insistat. ANDOR: ...Nu. Adic`, o dat`, da. Atunci mi-a povestit una-alta. MEDICUL: Ce ]i-a povestit? ANDOR: O s` spun` ea, dac` o s` vrea. Dar m` \ndoiesc c-ar dori. MEDICUL: ...De ce \i ur`[ti pe psihiatrii? ANDOR: Nu-i ur`sc. Dar s\nt cu ei cum s\nt [i cu popii... C\nd a devenit major` a depus cererea de emigrarea. I s-a aprobat destul de repede, numai c` a costat cam mult. [eful de la sec]ia de pa[apoarte adora

47

deflor`rile. Asta era pasiunea lui. MEDICUL: ...|n]eleg. ANDOR: Dac`-i posibil, n-o \ntreba despre asta. MEDICUL: S\nt medicul ei, a[a c` am s-o \ntreb despre tot [i despre toate... {tii ceva despre rela]iile ei anterioare? ANDOR: N-a avut nici un fel de rela]ii. MEDICUL: E[ti chiar at\t de sigur. ANDOR: Da. MEDICUL: Ea ]i-a spus? ANDOR: Nu. MEDICUL: Atunci de unde [tii? Pauz`.ANDOR: Chiar dac` un inchizitor scoate totul din ea... {i atunci eu r`m\n singurul care o cunosc. MEDICUL: ...|n]eleg... Cum ai cunoscut-o? ANDOR: Prima dat` am z`rit-o la Perla Balcanilor. Apoi am rev`zut-o... St`tea pe Podul Libert`]ii [i o \ntreag` \nainte de mas` a privit banchizele. Iar eu \i priveam m\na care str\ngea cu putere balustrada din fier. Apoi am prins-o de bra] [i i-am spus s` mergem. Iar ea a spus c` bine... Dup` aceea am condus-o la spital, a trebuit s`-i opereze uterul. MEDICUL: Voia s` se sinucid`? ANDOR: Adineaori ]i-am spus c` nu. De ce crezi c` vrea neap`rat s` se sinucid` cineva care admir` o juma’ de zi banchizele din luna martie? MEDICUL: M` g\ndesc la m\na care str\ngea cu putere balustrada. ANDOR: Cu c\t e mai accesibil nimicul, cu at\t ne ag`]`m mai tare. MEDICUL: Pentru c` ispita e cu at\t mai mare. ANDOR: Fire[te. Numai c` sinuciderea are de-a face cu moarte exact c\t are de-a face onania cu dragostea. Omului \i este dor de dragoste, nu de un cear[af p`tat. Pauz`. ANDOR: Crede-m`, niciodat` n-a vrut s` se sinucid`. MEDICUL: {i totu[i locuin]a a fost plin` de s\nge. ANDOR: Nu venele [i le-a deschis, a vrut doar s`-[i taie p`rul. MEDICUL: Cu un cu]it de buc`t`rie. ANDOR: Da, cu un cu]it de buc`t`rie. MEDICUL: De ce a vrut s`-[i taie p`rul? ANDOR: Ca s` semene cu mama. MEDICUL: De ce a vrut s` semene cu mama dumitale? ANDOR: Fiecare femeie vrea s` semene cu persoana de care \i este groaz`. MEDICUL: ...Dumneata de ce tr`ie[ti [i acum cu mama dumitale? ANDOR: }i-am spus deja. Pentru c` de zece ani \i este imposibil s` ias` din cas`. MEDICUL: A paralizat? ANDOR: Nu. E infirm` suflete[te. MEDICUL: Cu ce s-a ocupat? ANDOR: A fost actri]`... De altfel, [i acum e tot actri]`. MEDICUL: Deci, familie de arti[ti... Cum o cheam` pe mama dumitale? ANDOR: Rebeka Weér. MEDICUL: ...|n]eleg. ANDOR: Ai futut-o [i dumneata?

48

MEDICUL: Disciplineaz`-te pu]in. ANDOR: M-am g\ndit s` te \ntreb \nainte ca dumneata s` m` \ntrebi dac` m-am culcat cu mama. MEDICUL: Fii lini[tit, n-am s` te \ntreb. |n nenorocita asta de via]` nu te-ai culcat cu mama dumitale. Pauz`. ANDOR: Atunci am bifat [i acest punct. MEDICUL: ...Pe `sta, da... Spuneai c` ai o sor` mai mare. ANDOR: Da... A emigrat de zece ani. MEDICUL: {i tat`l? ANDOR: Mult timp am [tiut c` murise. Apoi am aflat c` este bine merci, \n America. La fel, c` se ocupase mai pu]in de critic` [i mai mult de turn`torie la ÁVO. MEDICUL: Te-ai \nt\lnit cu el? ANDOR: Nu. Am aflat de la amanta lui de odinioar`. Numai c` pu]in prea t\rziu. MEDICUL: Niciodat` nu-i t\rziu s` afl`m realitatea. ANDOR: Nu-i totuna c` ne prezent`m \nainte sau dup` futai. MEDICUL: ...Dac` bine \n]eleg, ai avut rela]ii sexuale cu femeia asta. ANDOR: Da. MEDICUL: {i prietena dumitale aflase despre rela]ia asta? ANDOR: Ea ne-a f`cut cuno[tin]`. MEDICUL: |ncep s` \n]eleg de ce a f`cut depresie nervoas`. ANDOR: ...O po]i ajuta? MEDICUL: Eu pot trata depresia nervoas`. De ajutat, dumneata o po]i ajuta. ANDOR: ...|n]eleg. MEDICUL: |]i prescriu dou` feluri de medicamente. A[ dori s` urmezi tratamentul. ANDOR: ...|n]eleg. MEDICUL: M` ofer cu pl`cere s` te tratez. ANDOR: ...Mul]umesc, dar n-are nici un rost. \i respect meseria, dar noi doi nu ne-am putea \n]elege. MEDICUL: Totu[i, n-ar fi r`u s` dispar` petele alea oarbe ale cunoa[terii de sine. ANDOR: ...O s` rezolv treaba asta singur. MEDICUL: Ce faci dac` nu-]i reu[e[te? ANDOR: ... Atunci s-a dus dracu’ totul. MEDICUL: |ntrerupe rela]iile sexuale cu fata asta. ANDOR: ...Bine. MEDICUL: Ideal ar fi s` nu v` vede]i deloc. ANDOR: ... Am cr`pa am\ndoi. MEDICUL: Dac` o femeia \[i tapeteaz` locuin]a cu nuvelele dumitale, asta deja nu-i dragoste, ci o idee fix`. ANDOR: Esen]a dragostei e ideea fix`. MEDICUL: Scriitorii gre[esc mult. ANDOR: La fel ca oricine altcineva. MEDICUL: ...Poate. Totu[i s\nt mai periculo[i. Mut`-te de la mama dumitale. ANDOR: O s` \ncerc. MEDICUL: Cred c` n-ai vrea s-o internezi la ospiciu. ANDOR: Niciodat`.

49

MEDICUL: Te \n]eleg. Dac` totu[i te r`zg\nde[ti, te pot ajuta s` o internezi. ANDOR: Atunci nu m-ai \n]eles. Am spus: niciodat`.

* * *

La Eszter; Andor st` [ov`ind \n u[`. ANDOR: Pot s` intru? ESZTER: Bine\n]eles c` po]i s` intri... Cum se simte maic`-ta? ANDOR (\[i caut` locul, \n final se a[az` pe un scaun): De fapt, bine... Mai nou \i este team` c` o voi duce la crematoriu. A v`zut un film documentar la televizor, \n care ar`tau cum se ridic` mor]ii \n cuptor. ESZTER:...Da, l-am v`zut [i eu. ANDOR: }i-ai cump`rat televizor? ESZTER:...Da. A[a-i mai bine. ANDOR: |i este team` c` mor]ii incinera]i nu vor \nvia. ESZTER:...Da, poate c` are dreptate. ANDOR: ...Poate. ]i-am adus \napoi cheia. ESZTER:O po]i p`stra lini[tit. ANDOR: ...N-ar fi bine. ESZTER:Atunci pune-o pe contorul de gaz... Te-ai mai \nt\lnit cu femeia aia? ANDOR: Nu. ESZTER:...Fire[te. ANDOR: Trebuie neap`rat s` vorbim despre asta? ESZTER: ...Nu... Am citit c\teva recenzii despre cartea ta. ANDOR: Da, le-am citit [i eu. ESZTER: Scriu destul de bine despre ea. ANDOR: Da, scriu bine. ESZTER: Te bucuri? ANDOR: Da, m` bucur... Ieri am vrut s` vin aici. Dar am auzit c` aveai un oaspete. ESZTER: Ai fi putut suna lini[tit. ANDOR: Fire[te... Ceva astronom? ESZTER: De unde b`nuie[ti c`-i astronom? ANDOR: |nt\mpl`tor am auzit c`-]i povestea tocmai despre Alfa-Centauri. ESZTER: E inutil s` tragi cu urechea. }i-am spus, ai fi putut suna lini[tit. ANDOR: ...Precis. ESZTER: Foarte precis... De c\teva s`pt`m\ni vine pe la bibliotec`, uneori urc` la mine [i-mi poveste[te despre Alfa-Centauri. At\t. ANDOR: N-am [tiut c` la o bibliotec` de cartier exist` [i c`r]i de specialitate din domeniul astronomiei. ESZTER: Nu exist` c`r]i de specialitate din domeniul astronomiei. ANDOR: ...\n]eleg. ESZTER: Exist` reviste. ANDOR: ...Din alea s\nt [i la chio[cul de ziare... Nu te sup`ra. ESZTER: Trebuie neap`rat s` vorbim despre asta? ANDOR: Nu. Pauz`. ESZTER: S`pt`m\na viitoare merg acas`. ANDOR: Asta-i bine... De fapt eu ar fi trebuit s` te duc acas`. ESZTER: Nu. N-ar fi avut nici un rost s` insi[ti.

50

ANDOR: Singur` mergi? ESZTER: Da, singur`. Nu cu astronomul... ANDOR: ...Fire[te, [tiu... C\t timp vei r`m\ne acas`? ESZTER: O s`pt`m\n`, poate dou`. Depinde c\t dureaz` cu rezolvatul h\rtiilor. M-a c`utat cineva [i mi-a spus c` b`rbatul acela, deci b`rbatul care cump`rase odinioar`casa bunicului, a murit. ANDOR: ...|n]eleg. ESZTER: Din contravaloarea acestei locuin]e a[ putea r`scump`ra casa. ANDOR: ...|n]eleg. ESZTER: Patru sute de kilometri nu-i o distan]` at\t de mare. Dac`-i cazul, \ntr-o noapte e[ti acolo. ANDOR: ...|n]eleg. ESZTER: Probabil c` [i eu a[ veni destul de des. ANDOR: ...|n]eleg. ESZTER: Pentru mine ora[ul `sta este deja un iad. ANDOR: ...[tiu. ESZTER: Poate c` [i cel`lalt o s` fie un iad, dar acolo cel pu]in s\nt acas`. ANDOR: ...{tiu. ESZTER: Ar fi fost mai bine ca despre asta s` nu vorbim acum. ANDOR: ...Da’ de unde. P\n` acum am vorbit prea t\rziu despre tot [i despre toate. ESZTER: Atunci, nu pl\nge. ANDOR: ...Nu pl\ng, mi-a intrat doar fumul \n ochi. ESZTER (merge l\ng` Andor [i-l s`rut` pe frunte): Pe bune c` trebuie s` merg acas`. Pauz`. ANDOR: Ieri am primit o scrisoare de la Crucea Ro[ie. De asta am vrut s` vin la tine. ESZTER: Au g`sit-o? ANDOR: Da. E la Nisa. ESZTER: Vei merge la ea? ANDOR: Nu... Acolo e \nmorm\ntat`. A murit \n urm` cu opt ani. ESZTER: ...Dumnezeule. ANDOR (scoate din buzunar o t`ietur` dintr-un ziar; cite[te): “|nm`rmuri]i de triste]e [i stupoare am aflat c` ieri sear`, dup` concertul Paganini, celebra violonist` Rebecca Werkhard, care abia \mplinise dou`zeci [i cinci de ani, [i-a t`iat venele de la \ncheietura m\inii cu una dintre corzile viorii. Cercet`rile continu`, de funeralii se ocup` Casa de discuri din New York. Continuare pe pagina a [asea.”... |n mare, cam at\t. Am mai g`sit [i un necrolog \n Paris Match, dar e lung, fata de la bibliotec` nu mi l-a tradus. ESZTER: A preluat numele mamei voastre? ANDOR: N-a avut nici un motiv s` nu-l preia... O singur` dat` mi-a dat o palm`, atunci c\nd am \ndr`znit s-o compar cu mama. ESZTER: Du-te la Nisa. ANDOR: G`sesc [i mai aproape un monument funerar. ESZTER: {i tu [tii c` trebuie s` te duci. ANDOR: N-am de ce s` m` duc acolo... Nu simt nimic. ESZTER: Vezi-]i de treab`. ANDOR: Singurul lucru care m` doare e c` povestea asta cu una dintre corzile viorii a fost ideea mea. Eu i-am spus asta, dup` ce am obligat-o s` vomite o cutie plin` cu tablete de Eunochtin.

51

ESZTER: Am crezut c` n-ai [tiut nimic despre tentativele ei de sinucidere... ANDOR: Au fost despre care n-a [tiut mama, au fost despre care eu n-am [tiut... E o treab` destul de mizerabil` c` eu i-am spus despre corzile viorii. ESZTER: Probabil c` nici nu [i-a mai amintit. ANDOR: ... Fire[te... La fel, e o treab` destul de mizerabil` c` tata a dus-o de aici. C` nu mi-a spus nimic despre asta. ESZTER: Asta-i o prostie. Ultima dat` l-a v`zut pe tat`l vostru tot atunci c\nd l-ai v`zut [i tu. N-o invidia c` la pai[pe ani a avut curajul s` urce pe un cargobot. ANDOR: N-o invidiez, dar [tiu c` tata a dus-o. La fel, c` de opt ani el ne trimite apanajul. ESZTER: N-ai de unde s` [tii. ANDOR: Ba da. Am de unde. ESZTER: ...de la Éva Jordán. ANDOR: ...de la Éva Jordán. Pauz`. ESZTER: Scoate-]i paltonul. O s` te \nc`lze[ti. ANDOR: Nu. Oricum trebuie s` plec de-ndat`. ESZTER (merge [i-i descheie paltonul): Atunci ]i-l \mbarci din nou.... R`m\n la Budapesta. ANDOR: N-ai nici un motiv s`-]i faci griji din cauza mea. Doar tu mi-ai spus c` pot s` tr`iesc p\n` [i pe fundul m`rii. ESZTER: Am gre[it. ANDOR: Acum e mai bine dac` plec. ESZTER: Taci. ANDOR: A[a nu se poate tr`i. ESZTER: }i-am spus s` taci. ANDOR: Te rog, nu. ESZTER: Ba da. Noi a[a vom tr`i. ANDOR: Nu.

n

Pe jos, folie de nailon, g`le]i cu vopsea. La mijloc, o scar` de zugrav. Pe capul celui de-al treilea client, un coif de h\rtie, iar \n m\n`, o bidinea. Se ceart` cu Jolika. JOLIKA (arat` spre perete): Numai at\ta s`-mi spui ce culoare este asta? AL TREILEA CLIENT: A[a. JOLIKA: Ce-i aia c` a[a?! AL TREILEA CLIENT: A[a. Dac` se usc` o s` fie fix a[a ca mostra, s`rutm\nu[i]ele. JOLIKA: Dumneata m` crezi t\mpit`? Nu-i a[a c` ieri ]i-am spus c` nenorocita asta de pivni]` nu se usc` niciodat`. ]i-am spus, nu? Ei dr`cia dracu’, at\ta [tiu [i eu! Vopse[te totul din nou, \n culoarea pe care ]i-am cerut-o. Dar \n secunda asta! AL TREILEA CLIENT: {i vopseaua o cumperi dumneata, s`rutm\nu[i]ele? Astapentruc` am amestecat deja vopseaua, am amestecat-o la fix. Ergo, eu nu mai cump`r alt` vopsea. Nu-i a[a c`v` este foarte clar, s`rutm\nu[i]ele? JOLIKA: Baos` cumperi, Pityuka, \]i dau garan]ie pe un an. Distreaz`-te cu clien]ii din Buda, nu cu mine, pentru c` se las` cu pl\ns. Intr` Andor, se opre[te \n u[`. Nu cearta \l intereseaz` \n primul r\nd, mai

52

degrab` cerceteaz` \nc`perea. AL TREILEA CLIENT: S` nu-mi prezici mie dumneata ce [i cum, pentru c` noi atunci am [i \ncheiat discu]ia pe ziua de azi, s`rutm\nu[i]ele. JOLIKA: Nu \ncheiem discu]ia, Pityuka, ci storno. Dac` ]i-am spus c` vopse[ti totul din nou, atunci o s` vopse[ti totul din nou, sau facem storno [i adun`-]i scara! AL TREILEA CLIENT: M\ine, s`rutm\nu[i]ele. Dac` o s` cumperi dou`j’ de kile de dispersit, atunci m\ine \]i vopsesc pere]ii chiar [i-n culoarea v\ntului turbat, dac` vrei, dar p\n` atunci nu se poate, trebuie s` se usuce mai \nt\i. Iar dac` se usc`, s`rutm\nu[i]ele, atunci o s` fie fix cum ai comandat. F` bine [i uit`-te la mostr`. Nici eu nu intervin cum trebuie diluat` berea, s`rutm\nu[i]ele, a[ac` accept reclama]iile numai dup` ce se usc` peretele `sta [i dac` nici atunci nu se pup` cu mostra. JOLIKA (\l observ` pe Andor): Acum ce s` m` fac? P`i cum arat` peretele `sta? ANDOR: O s` fie frumos, Jolika. JOLIKA: ~sta? Pentru dumneata `sta-i frumos? AL TREILEA CLIENT: Ei, ce ]i-am spus, s`rutm\nu[i]ele? S` nu-mi spui c` domnu’ scriitor nu-i competent \n a[a ceva. JOLIKA: Dumneata s` taci, pentru c` dac` p\n` m\ine nu se face mai deschis, e mai bine dac` te mu]i la Csepel. AL TREILEA CLIENT: S` nu-]i faci dumneata griji din cauza asta. ANDOR: Pot s` cer un pahar cu ap`? (Merge \n spatele tejghelei [i-[i ia un pahar) JOLIKA: Ai grij`, \]i murd`re[ti paltonul. ANDOR: E totuna. (|[i toarn` ap` \n pahar, bea) JOLIKA: Care-i treaba, ]i-a dat nevasta papucii? ANDOR: Nu mi i-a dat, Jolika. JOLIKA: Asta pentru c` ar`]i fix a[a. ANDOR: Eszter nu-i so]ia mea, Jolanda. JOLIKA: Ei vezi, asta-i destul de mare necaz. ANDOR: Da, posibil. JOLIKA: Atunci? De ce n-o iei de nevast`? Ia-o frumos de nevast` [i f`-i un copil. De-ndat` n-o s` mai ai timp pentru o mutr` at\t de r`sfutut`. ANDOR: Probabil c` ai dreptate. JOLIKA: P`i sigur c` am dreptate... S` nu spun un ora[? ANDOR: Nu, Jolika. Deja nu m` mai joc. JOLIKA: |n sf\r[it ]i-a venit minte la cap. }i-am spus eu c` nu po]i s` c\[tigi cu asemenea jocuri. Totul e o fars`... De c\nd \]i tot spun? ANDOR: Da, totul e o fars`. (Se mai uit` o dat` de jur \mprejur. Lui Pityuka) Chiar c` o s` fie frumos. (|i s`rut` m\na Jolik`i) Toate cele bune, drag` Jolanda. JOLIKA (strig` dup` el): Du-te pe dealul János. Ai nevoie de pu]in` tihn`. ANDOR: Da, de tihn`.

n

Acas`. Andor pune pe pick-up un disc cu Concertul pentru vioar` nr. 2 \n si minor op. 7 de Paganini.

MAMA: Ce-i cu g`l`gia `sta, b`iete?

53

ANDOR: Asta?... Asta-i muzic`, mam`. MAMA: Opre[te-l de-ndat`. Vreau s` dorm. ANDOR: Ai timp, doar nici m\ine n-ai s` mergi nic`ieri, mam`. MAMA: O s` arunc pick-upul `la. ANDOR: Acum de ce te r`]oie[ti a[a? M\ine [i a[a n-o s`-]i mai aminte[ti nimic, mam`. MAMA: Nu vorbi a[a cu mine, b`iete. ANDOR: Vezi-]i de treab`, de cin[pe ani tot a[a vorbim, mam`... Adu-]i o cea[c` cu ceai, ascult`m muzic`, dac` te apleci pe fereastr` po]i s` vezi p\n` [i Luna. MAMA: Tu deja nu mai e[ti om, b`iete. {i tu e[ti un gunoi, la fel ca sora ta mai mic`. ANDOR: E sora mea mai mare. At\ta lucru chiar c` ai fi putut s` ]ii minte... De altfel, cum de n-ai vrut niciodat` s` te sinucizi, mam`? MAMA: ...Sec`tur` ordinar`. De mi-a]i fi putrezit dracu’ \n uter! Dar Dumnezeu o s` cear` socoteal` pentru tot [i pentru toate. E mai bine dac` afli treaba asta de la mine. ANDOR: Poate... Totu[i, cel pu]in ai putea s` \ncerci. Chiar a[a, de ce naiba nu-]i pui cap`t zilelor, mam`? MAMA: ...Mar[ din casa mea. ANDOR: Cu mare pl`cere. Dar atunci pur [i simplu cr`pi de foame, mam`. (Aduce un ziar) Presa francez` a scris c` \nmorm\ntare de la Nisa a Juditei a reu[it mai bine dec\t cea de la Budapesta. Pe de o parte, pentru c` a existat persoana moart`, iar pe de alt` parte, pentru c` a fost finan]at` de c`tre tata. MAMA: ...Inima. ANDOR: E adev`rat, `sta-i un ziar destul de vechi... E de opt ani. MAMA: ...M` doare inima! ANDOR: Stai potolit`, dumneata n-ai inim`. {i nici eu nu am. Avem muci \n locul inimii. Muci, \n]elegi? O s` cr`p`m pentru c` nu sim]im nimic. MAMA: Pe tine o s` te bat` Dumnezeu, b`iete. ANDOR: ...Supa e \n frigider, iar dup` p\ine trimite-l pe Dumnezeu, mam`. (Scoate din sertar pistolul lui Jordán) MAMA: ...Asta n-ai s` ]i-o ier]i niciodat`. ANDOR: Te-n[eli, mam`. Nici nu-]i po]i imagina c\te lucruri \[i poate ierta omul c\nd e nevoie (|[i duce pistolul la t\mpl` [i apas` pe tr`gaci) MAMA: Canalie. (|[i prive[te \ncremenit` fiul, apoi se retrage [i ]ip` \n fa]a u[ii \ncuiate) Ajutor!... Vrea s` m` omoare!... S` m` ajute cineva!

Sf\r[it

L`zarea, august 2001 – Budapesta, februarie 2003

Conform legii, se interzice orice adaptare, improvizare, reproducere sub orice form` [i/sau reprezentarea par]ial` sau integral` a textului f`r` acordul autorului. Autorul poate fi contactat la adresa de mail sitrab@freestart.hu. Drepturile pentru aceast` traducere apar]in Anamariei POP (anamaria.pop@t-online.hu)

54