atasamentul in psihoterapie

3
Atașamentul în psihoterapie Un concept des utilizat în psihologie, propus inițial de către psihanalistul englez John Bowlby(1969), susținut de experimentul lui Harlow (1958) și studiat empiric de către o studentă de a sa, Mary Ainsworth(1973), atașamentul, este un aspect urmărit în cadrul terapiilor psihanaliste și nu numai. Bowlby spunea despre atașament că reprezintă ”caracterul fundamental și funcția biologică a legăturilor emoționale intime dintre indivizi”. Importanța atașamentului în procesul terapeutic rezidă în faptul că orice relație construită de o persoană adultă are la bază unele modele învățate cu precădere în copilărie. Omul fiind o ființă gregară, printre ale căror nevoi fundamentale se numără și trebuința de interconectare, este dependent de relațiile cu ceilalți, fapt ce poate aduce atât benefiici cât și dezavantaje la nivelul sănătății mentale și fizice. Cum aproape orice problemă de natură psihologică izvorăște, se dezvoltă și persistă în cadrul unei relații, este necesar ca terapeutul să identifice tipul de atașament al clientului, pentru a se putea relata corect la acesta, a identifica tipare comportamentale dezadaptative dar și pentru a corobora aceste informații cu alte date obținute anterior și a stabili o intervenție. Cercetătorii au conchis că atașamentul este înnăscut, forma sa depinzând de modul în care persoana de îngrijire primară(un parinte, bunic, bona) s-a comportat față de clientul nostru atunci când era copil mic. Astfel că experințele internalizate de către client în perioada copilăriei, în relația cu persoana de îngrijire primară, sunt transformate în modele mentale ale sinelui și utilizate în construirea relațiilor intime sau de prietenie cu ceilalți. Fiind formate atât de timpuriu, aceste modele sunt adânc înrădăcinate în înconștientul subiectului, acționând ca niște convingeri puternice asupra modului în care subiectul se încrede sine și în ceilalți dar și a felului în care primește sau oferă iubire persoanelor semnificative din viața lor. Un adult va avea confort, se va simți în siguranță și va fi satisfăcut în relația în care se alfă dacă atunci când a fost bebeluș, cei care l-au îngrijit au avut un comportament stabil și constant în ceea constă oferirea suportului, încrederii și responsivității la nevoile acestuia. Acest adult va avea un atașament sigur, adaptat, care caută compania celorlați, se simt confortabil oferind sau cerând ajutorul acestora, se acceptă și se iubesc așa cum sunt, simțindu-se demeni de a primi sau oferii iubire și respect. Deși stabiliesc cu ușurință relații și se simt bine alături de ceilalți, nu au nicio problemă să fie singuri atunci când își doresc asta. Nu sunt măcinați

Upload: viorel

Post on 17-Dec-2015

115 views

Category:

Documents


20 download

DESCRIPTION

Atasamentul in Psihoterapie

TRANSCRIPT

  • Ataamentul n psihoterapie

    Un concept des utilizat n psihologie, propus iniial de ctre psihanalistul englez John

    Bowlby(1969), susinut de experimentul lui Harlow (1958) i studiat empiric de ctre o student

    de a sa, Mary Ainsworth(1973), ataamentul, este un aspect urmrit n cadrul terapiilor

    psihanaliste i nu numai. Bowlby spunea despre ataament c reprezint caracterul fundamental

    i funcia biologic a legturilor emoionale intime dintre indivizi.

    Importana ataamentului n procesul terapeutic rezid n faptul c orice relaie construit

    de o persoan adult are la baz unele modele nvate cu precdere n copilrie. Omul fiind o

    fiin gregar, printre ale cror nevoi fundamentale se numr i trebuina de interconectare, este

    dependent de relaiile cu ceilali, fapt ce poate aduce att benefiici ct i dezavantaje la nivelul

    sntii mentale i fizice.

    Cum aproape orice problem de natur psihologic izvorte, se dezvolt i persist n

    cadrul unei relaii, este necesar ca terapeutul s identifice tipul de ataament al clientului, pentru a

    se putea relata corect la acesta, a identifica tipare comportamentale dezadaptative dar i pentru a

    corobora aceste informaii cu alte date obinute anterior i a stabili o intervenie.

    Cercettorii au conchis c ataamentul este nnscut, forma sa depinznd de modul n care

    persoana de ngrijire primar(un parinte, bunic, bona) s-a comportat fa de clientul nostru atunci

    cnd era copil mic. Astfel c experinele internalizate de ctre client n perioada copilriei, n

    relaia cu persoana de ngrijire primar, sunt transformate n modele mentale ale sinelui i utilizate

    n construirea relaiilor intime sau de prietenie cu ceilali.

    Fiind formate att de timpuriu, aceste modele sunt adnc nrdcinate n ncontientul

    subiectului, acionnd ca nite convingeri puternice asupra modului n care subiectul se ncrede

    sine i n ceilali dar i a felului n care primete sau ofer iubire persoanelor semnificative din

    viaa lor.

    Un adult va avea confort, se va simi n siguran i va fi satisfcut n relaia n care se alf

    dac atunci cnd a fost bebelu, cei care l-au ngrijit au avut un comportament stabil i constant n

    ceea const oferirea suportului, ncrederii i responsivitii la nevoile acestuia.

    Acest adult va avea un ataament sigur, adaptat, care caut compania celorlai, se simt

    confortabil oferind sau cernd ajutorul acestora, se accept i se iubesc aa cum sunt, simindu-se

    demeni de a primi sau oferii iubire i respect. Dei stabiliesc cu uurin relaii i se simt bine

    alturi de ceilali, nu au nicio problem s fie singuri atunci cnd i doresc asta. Nu sunt mcinai

  • de frica de a fi abandonai sau prsii, cred despre oamenii c sunt n esen buni i demni de

    ncredere.

    Dac cei care ngrijesc copilul manifest un comportament lipsit de constan i stabilitate,

    bazat pe fric i nemplinirea a nevoilor, atunci copilul se va simi abandonat sau respins, va

    ncerca s evite pericolele implicate de relaii i va dezvolta un tipar de ataament anxios i

    ambivalent. Bebeluul anxios-ambivalent va ncerca tot mai mult s atrag atenia mamei, care la

    un moment dat, devenind contient de tragismul situaiei, se simte vinovat i acioneaz n

    consecin (n funcie de temperament, stare emoional i ali factori): fie prin a satisface nevoile

    copilului, fie prin a certa sau abuza copilul. Mai trziu, copilul va fi devenii dependend de alterul

    semnificativ, iar apoi ca adult va cuta relaii n care s repete acest patern, devenind dependent de

    partenerul su; partener care fie l va susine n rolul su de victim, fie l va prsii.

    Adultul cu ataament anxios-ambivalent se confrunt cu teama de a nu fi prsit sau

    abandonat, cu gndul c cellalt nu l iubete sau nu l apreciaz suficient, are tendina de a cere

    persoanei iubite n mod frecvent dovezi de iubire, manifest gelozie n relaie i au tendina de a

    revenii iar i iar la aceleai partener de care se tot desparte.

    Copiii cu ataament evitant au avut parte de persoane de ngrijire primar care i-au fcut

    s se simt respini la nivel fizic sau emoional, astfel c solicitrile de atenie le-au fost respinse

    ntr-un mod dureros, nvndu-i pe acetia s-i suprime emoiile i nevoile i s nceap s se

    decurce singuri. Aceast independen timpurie favorizeaz dezvoltarea unei personaliti cu

    tendine narcisice i o abordare n relaie de tipul Eu sunt OK, tu nu eti OK.

    Adultul evitant este singuratic, se izoleaz, nu se simt prea confortabil n relaii intime sau de

    apropiere cu ceilali. i este foarte greu s se ncread pe deplin n alii sau s ajung s depind de

    ei, are tendina de a se retrage cnd partenerul de cuplu se apropie prea mult sau i dorete mai

    mult intimitate. Find destul de superficial, nu st prea mult timp ntr-o relaie, infidelitatea sa

    fiind, de cele mai multe ori, motivul despriri; ns trece foarte uor peste aceste despriri.

    Bibliografie:

    A. M., Pines (2011). Cile ndrgostirii Cum ne alegem persoana iubit, Bucuresti, Romania:

    Editura Trei.

  • Fi de lucru

    Mode de lucru: n diade sau triade (client +pacient +observator)

    Instruciuni: Pe baza caracteristicilor prezentate i a ntrebrilor ajuttoare, ncercai s indetificai

    stilul de ataament al clientului (coleg), punnd ntrebri potrivite privind:

    - relaia cu persoana de ngrijire primar din copilria mic,

    - modul de raportare la ceilali (prin apropiere sau respingere),

    - ncrederea sau lipsa ncrederii n ceilali,

    - frica de abandon sau de respingere,

    - gradul de implicare n relaii: dependen vs independen.

    Ataament sigur

    1. V simii n largul d-str atunci cnd depindei de alii.

    2. De cele mai multe ori tii c ceilalti vor fi acolo unde avei nevoie de ei.

    3. Vi se pare relativ usor sa v apropiai de ceilalti.

    4. Nu v ingrijoreaz prea mult ideea c cineva v-ar putea deveni prea apropiat.

    5. Va simii foarte bine atunci cnd ceilali depind de d-str.

    Ataament evitant

    1. V simii neplacut s ajungei s depindei de alii.

    2. Credei c oamenii nu sunt niciodata prezeni atunci cnd avei nevoie de ei.

    3. V este greu s v incredei n ceilalti.

    4. V simii oarecum stingherit s fii prea apropiat cu ceilalti.

    5. V enerveaz cnd cineva vrea s devina prea apropiat.

    6. Simii adesea c iubitul/a d-str i dorete s fii mai intimi unul cu celalalt decat v dorii d-str.

    Ataament anxios ambivalent

    1. V ndoii de faptul c ceilali vor fi disponibili atunci cnd vei avea nevoie de ei.

    2. V este team faptul c partenerul nu v iubete?

    3. Avei impresia c ceilali sunt rezervai n a se apropia de d-str pe ct de mult v-ar plcea s o

    fac?

    4. V este teama c partenerul/a nu vrea sa ramana cu d-str.

    5. V dorii o comuniune completa cu o alta persoana.

    6. Credei c dorina d-str de comuniune ii ndeprteaz cateodata pe ceilalti.

    Adaptat dup AAS (Adult Attachement Scale), Collins si Read (1990)