*

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Romdniei

CUMONT, FRANZ Astrologie 9i retigie la greci gi romani /Franz Cumont. - Bucureqti : Herald, 2018

ISBN 978-973-l I 1-669-3

94

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cirli nu poate

fi reprodui5 sau transmis[ sub nicio formi 9i prin niciun mijloc,

electronic sau mecanic, inclusiv fotocopiere, inregistrare sau prin

orice sistem de stocare a informaliei, fbri permisiunea editorului.

Edi$e in limba roman[ publicatd de Editura Herald. Copyright @ 2018

FRANZ CUMONT

ASTROLOGIE SIRELIGIELAGRECI SIROMANI

Traducere din limba englezi de

WALTER FOTESCU

EDITURAd%HERALDBucuregti, 2018

Asrnor.ocre $I RELIGIE LA cREcI $I RoMANI

idei escatologice a fost necesar ca Galileo gi

s[ ristoarne sistemul lui Pto]emeu qi si doboare

ceruri populate de fiinge luminoase, deschizind

imaginagiei spaliile infinite ale Universului.

15R

Prefagd

IntroducerePrelegerea I - CaldeeniiPrelegerea II - Babilonul gi Grecia

Prelegerea III - Diseminarea in ApusPrelegerea IV - Teologia

Prelegerea V - Mistica astral[ - Etici gi cultPrelegerea VI - Escatologie

Cuprins

7

9

19

43

68,

87

113

133

Prelegerea I

Caldeenii

in timpul Revoluliei Franceze, cetdgeanul Dupuisl

a dezvoltat ideea, in trei volume groase Despre Originea

Tuturor Formelor de Cult Q79a), potrivit cireia sursa pri-mard a religiei a fost spectacolul fenomenelor ceregti gi

constatarea corespondenlei lor cu evenimentele terestre

gi pi-a propus sI demonstreze cd, miturile tunrror popoa-

relor, din toate timpurile, nu erau decAt un set de com-

binagii astronomice. Potrivit acestuia, egiptenii, cirora leatribuise locul de frunte printre ,,inventatorii de religii",

concepuseri, cu vreo 12 sau 15 mii de ani inaintea erei

noastre, diviziunea eclipticii in 12 constelaEii corespunz|-

toare celor 12 luni ale anului. Iar cdnd expedi$a lui Bo-naparte a descoperit in templele din Valea Nilului, mai

ales la Denderah, unele zodiacuri pirind a apartine unei

antichitef fabuloase, aceste teorii extraordinare au plruts[ primeascl o confirmare nea$teptat[. Dar indrlzneplepafodaj mitologic clldit in cer de savantul RevoluEiei s-a

nlruit atunci cind Letronne a demonstrat ci zodiacul de

la Denderah data de pe vremea impiralilor romani, gi nu

dintr-o epoci anterioard celor mai vechi faraoni cunos-I Charles FranEois Dupuis (1742-1809),savant$i avocatfrancez, din1766 profesor de retorici la Colldge de Lisieux, Paris. A ficut parte dincomitetul care a elaborat calendarul Republican Francez. (lltr.)

tq

Asrnor,ocrB $r nBr,rcrB r-e cnrcr $r nouenr

cuti. $tiinta este susceptibill si se repete in seriile sale

de ipoteze. S-a incercat de curind readucerea in atengie

a fanteziilor lui Dupuis, inzestrate cu o mai mare erudi-

Eie. Atita doar cI Eara-mamI a,,mitologiei astrale" trebu-

ie ciutati acum nu pe malurile Nilului, ci ale Eufratului.

,,Pan-babilonigtii", cum au fost ei numili, sus{in ci:

Dincolo de literatura gi cultele din Babilon

gi Asiria, dincolo de legende qi mituri, dincolo de

panteon qi credingele religioase, dincolo chiar de

scrierile ce par a fi pur istorice, se afli o viziune

astrali a Universului gi a fenomenelor sale, care

afecteazd toate gdndurile, toate credingele, toate

practicile qi pdtrunde chiar gi in domeniul activitiEiiintelectuale de secole, incluzdnd toate ramurile

$tiintei cultivate in Antichitate. Potrivit acestei

conceptii astrale, zeii mai mari au fost identificagi

cu planetele, iar cei minori cu stelele fixe. A fost

elaborati o schemi a corespondengelor dintre

fenomenele cere$ti gi evenimentele de pe Pimint.Aspectul in permanenti schimbare al cerului indiciactivitatea neincetati a zellor gi, intrucdt tot ce s-a

intdmplat pe Pimint s-a datorat puterilor divine,

activitatea aceasta a reprezentat pregitirea pentru

fenomenele terestre, mai precis cele care afecteazd

destinele omenirii... Mergdnd mai departe, se

pretinde cd mitologia astral[ a vechiului Babilon a

devenit We lt an s ch auun g pr ev alent in Orientul antic

gi, indiferent dacd privim spre Egipt sau Palestina,

spre linuturile hitite sau Arabia, vom gisi diversele

lor culturi sub vraja acestei viziuni.).o

Car,rpBtttt

Ea furnizeazd, cheia pentru interpretarea lui Homer,precum qi a Biblieit. in particular, tot Vechiul Testament

ar trebui explicat printr-o serie de mituri siderale. Patri-

arhii sunt ,,personificiri ale Soarelui sau ale Lunii", iar

tradiliile din C54ile Sacre sunt ,,variaEiuni ale anumitor<<motive>>, a cdrot semnifica$e real5 poate fi gisit[ numai

atunci cind sunt transferate fenomenelor din ceruri".

Acesta este un rezumat neutru al teoriilor sus{inu-

te de adepEii Altorientalische Weltanschauung. il preiau,

u$or prescurtat, dintr-o cuvintare linuti de Morris Jas-

trowJr. la Congresul de la Oxford din 19082. in privinga

rcestui sistem, se poate spune cI ceea ce are el adevlratnu este nou, iar ceea ce este nou nu este adevirat. Fap-

tul ci Babilonul a stat la originea astronomiei, a cultuluilstral gi a astrologiei gi c[ de acolo gtiinlele gi credingele

rcestea s-au rispdndit in intreaga lume a fost deja con-

firmat de antici, iar desflqurarea acestor prelegeri o va

demonstra limpede. Dar gregeala pan-babiloniqtilor, ale

cdror generalizdri largi se sprijini pe o baz\, cat se poate

de ingusti qi de gubredi, consti in faptul ci ei au trans-

ferat spre perioade nebuloase ale istoriei nigte credin-

le care au fost dezvoltate nu la inceputul, ci abia spre

sfdrgitul civilizaliei babiloniene. Aceastl teologie vasti,fondat[ pe observarea agtrilor gi care se presupune c[ a

fost elaborat[ cu mii de ani inaintea erei noastre - ba

mai mult, inaintea Rdzboiului Troian - qi ci s-a impus

tuturor popoarelor incl barbare ca expresie a unei in-I Yezi, de pildi, Fries, Studien zur Odyssea (Mitt. Vorderasiat.Gesellschaft), 1910.) Transactions of the Third International Congress for the History ofReligi o ns. Oxford, I 908, i, p. 23 4 ; cf. Jastrow, D ie Religi o n B ab y loni en s

und Assyriens, ii (1910), p.432.

AsrRoLocIE $r RELrcrE LA GREcr $r RoMANI

gelepciuni misterioase, nu putea s[ fi existat in acea pe-

rioadl indeplrtati. Motivul este c[ datele pe care s-ar fi

intemeiat, inci nu erau cunoscute.

De exemplu, de cite ori nu a fost introdusl teoria

precesiei echinocliilor in cosmologia religioasi a Ori-

entului! Dar oare ce se alege din toate aceste explicaEii

simbolice daci s-a stabilit faptul ci orientalii nu au bi-nuit niciodat[ existenla acestei faimoase precesii inainte

ca geniul lui Hipparchus s-o fi descoperit?t Aga cum vi-

sul lui Dupuis a disp[rut cdnd s-a datat aparigia zodiacu-

rilor egiptene, la fel s-a risipit qi mirajul babilonian cindsavan{ii au progresat metodic prin degertul inscrip$ilor

cuneiforme gi au determinat data la care astronomia a

inceput sI prind[ contur ca o $tiinti exacte in observa-

toarele din Mesopotamia. Aceastl nou[ iluzie va pleca

gi ea spre t[rimul viselor ca si se aldture ideii, atAt de

dragi poetilor de odinioard,, cd, plstorii caldeeni au des-

coperit ca:uzele eclipselor in timp ce-gi pizeau turmele.

Atunci cind va trebui s[ stabilim momentul trans-

formirii piginismului sirian gi a celui grec de cdtre

cultul astral oriental, nu va fi necesar s[ ne adincim in

obscuritatea celor mai vechi timpuri; vom fi in misurlsi studiem faptele in plind lumini a istoriei. ,,O teorie

astrali a Universului nu este un produs al gindirii po-

pulare, ci rezultatul unui lung proces de ralionamente

speculative, efectuate in cercuri erudite restrdnse. Chiar

gi astrologix, ca fundament teoretic, nu este produsul

unor fantezii populare primitive, ci mai curind o ipo-I Yezi mai jos, Prelegerea II, p. 58.

Ce'r-otBrrlrt

tezl gtiingifici avansat[."r Agadar, in aceasti priml pre-

legere, trebuie si incepem prin a ne intreba la ce datiau fost elaborate in Babilon o astronomie gi o astrologiegtiingifice, iar apoi sI examinim cum au dus acestea la

formarea unei teologii erudite gi i-au conferit religiei ba-

biloniene caracterul ei fundamental.

S[-i consultim pe istoricii astronomiei. Documen-

tele iniliale ale ingelepciunii caldeene au fost descifrate

gi publicate in ultimii 20 de ani mai ales prin sArguinla

lui Strassmaier2 gi Kugler3 gi, in prezent, putem si inlele-gem intr-o anumitd misurl ce cuno$tinge posedau babi-lonienii in diferite perioade.

Iatl" o priml descoperire plini de consecinfe: anteri-

or secolului al VIIIlea nu a fost posibill nicio astronomie

bazatd, pe date gtiinEifice, din cauza neindeplinirii uneicondilii indispensabile, qi anume existenga unui sistem

exact de cronologie. Vechiul calendar aflat deja in uz injurul anului2500, sau poate mai devreme, era alcituit din12 cicluri lunarea. Dar, cum 12 perioade ale Lunii insu-

!*t"-Jr" p. 236. intrucdt conferinla aceasta a fost scrisi, unrrticol excelent pe acesti temi a fost publicat de Carl Bezold,, Astro-nomie, Himmelschau und Astrallehre bei den Babyloniern (Sitzungsb.Akad. Heidelberg, 1911, Abh. No. 2).2

Johann Nepomuk Strassmaier (1846-1920), orientalist gi istorical gtiinEei german. (N.tr.)I F. X. Kugler, S. J., Die Babylonische Mondrechnung, 1900, andSternkunde und Sterndienst in Babel, 1907-1909 (in lucru). Unrezumat clar gi competent al cercetdrilor lui Kugler a fost f[cut deSchiaparelli; vezimaijos, p. 13. [Franz Xaver Kugler (1862-1929),chimist, matematician, asirolog gi preot iezuit german. Cunoscutmai ales pentru studiile sale de astronomie babilonianS. (N.tr.)l'r Intervalul de 29,53059 zile, in medie, dintre doul faze succesivede lun[ nouS; numiti gi luni sinodici sau lunalie. (N.tr.)

1''

Asrnor-ocrE, $r nBr-rcrB Le cnBcr $r noNleNr

meazd. numai 354 de zile, din cind in cind era intercala-

t6. o a l3-a lun[ pentru a aduce datele slrbltorilor anuale

in concordantl cu anotimpurile. Treptat, s-a atins o mai

mare precizie prin observagii asupra momentului cind

avea loc rlslritul heliacal al anumitor stele fixe. O evalua-

re atat de inexacti a curgerii timpului nu a llsat loc unor

calcule precise gi, in consecinfi, nu exista o astronomie in

adev[ratul sens al cuvintului. De fapt; in timpul prime-

lor 20 sau 30 de secole ale istoriei mesopotamiene nu au

existat decit observagii empirice, destinate in principal

prezicerilor, iar cunogtingele rudimentare pe care le ara-

td aceste observaEii abia dac[ le depigesc pe ale egipteni-

lor, chinezilor sau Lztecilor. Aceste observagii timpurii se

bazau numai pe metode care nu necesitau inregistrarea

unor fenomene periodice. De exemplu, era cunoscutl

din cea mai veche antichitate determinarea celor patru

puncte cardinale cu ajutorul r[slritului gi apusului Soare-

lui, pentru a fi folosit[ la orientarea templelor.

Dar, treptat, observarea directl a fenomenelor ce-

leste, destinatd fie s[ le permit[ ghicitorilor s[ faci pre-

ziceri, fie si corecteze calendarul, a dus la stabilirea

faptului cI unele dintre aceste fenomene apar la inter-

vale regulate $i s-a incercat efectuarea prezicerilor prin

calcularea acestei recurente sau periodicitl1i. Acest lu-

cru a necesitat o cronologie strict[, la care babilonienii

nu au ajuns decdt la jum[tatea secolului al VIII-lea i.Hr.:

in anul 747 ei au adoptat aga-numita ,,Erd a lui Nabo-

nassar". Aceasta nu a fost o erl politic[, religioasi sau

una in care s-a produs vreun eveniment important. Ea

a indicat doar momentul cdnd ei au inceput s[ alcltu-iascl tabele cronologice adecvate, frrd indoiall, dato-

1/-

Cer,npsNrr

riti introducerii unui ciclu Lun[-Soare. pdnd atunci nuexistase nicio certitudine in privinta calcul[rii timpului.Din acel moment au inceput consemnlrile eclipselor decare s-a folosit Ptolemeu qi care inc[ mai sunt utilizateuneori de oamenii de qtiinli, in scopul de a-gi testa teo-riile asupra Lunii. Cea mai veche eclipsi este datati 2lmartie 721i.Hr.l in ceea ce priveste perioada Sargonizi-lor, care au domnit la Ninive incepdnd din anul 722, d,o-

cumentele celebrei biblioteci a lui Assurbanipal gi, maiales, rapoartele fbcute acestor regi asirieni de astrologiioficiali ne permit sd ne formim o idee suficient de cla-rI despre starea cuno$tintelor lor astronomice. Acestiatrasaseri cu aproximagie ecliptica, adicd, traiectoria apa-renti a Soarelui pe bolta cereascl in decurs de un an, gi

o impirgiser[ in patru plrgi corespunzdtoare celor pa-tru anotimpuri. FIri sI fi reuqit sd alcdtuiascl adevira-tul zodiac, au incercat, cu scopul de a testa calendarul,s[ alcituiasci lista constelaliilor al cdror rislrit heliacalcorespundea diferitelor luni. Se fbcea deja distinc[ia in-tre stelele fixe gi planetele in numdr de cinci; le-au trasatcursul, direct sau retrograd, gi au determinat, cu apro-xima{ie, cel putin, durata revoluliilor lor sinodice - decxemplu, in cazul-lui Venus, calculele de pe o tiblili in-tlici o duratd de 577,5 zile, faEd de valoarea actual[ de.584. Dar ei nu aveau nicio idee despre distanEele aces-

tora fagi de Pimdnt, clci in inscripliile de la Ninivecei gapte agtri principali sunt enumerad in urmitoareaordine: Luna, Soarele, Jupiter, Venus, Saturn, Mercur,1 Una dintre aceste eclipse este consemnati atdt in Almagestalui Ptolemeu, cdt gi pe o tibligl cuneiformi; vezi Boll, in pauly-Wiss owa, Re alen- cy clop a di e,,F insternisse", col. 23 54.

t<

Asrnor-ocrp $r nBr-rcrp r-e cnBcr $r noueNr

Marte - fird nicio legltur[ cu vreun fapt astronomic'

Jupiter sau Marduk este plasat in fruntea celor cinci

planete, fiindci Marduk este principalul zeu al Babilo-

nului. in fine, preofii aceia nu numai c[ stabiliser[ cu o

precizie remarcabild durata perioadei lunare la ceva mai

mult de 29 de zile gi iumitate, dar, dupd ce au descope-

rit c[ eclipsele se produc cu o anumit[ periodicitate, ei

au ajuns chiar s[ prezicl adesea momentul cind se vor

repeta. in rapoartele lor cltre regii din Ninive, astrologii

se mindreau deseori ci o eclipsi previzut[ de ei avuse-

se loc. Aceasta a fost marea lor realizare.

Distrugerea oragului Ninive in anul 606 i.Hr. nu a

putut opri progresele astronomiei. in timpul domniei

lui Nabucodonosor (604-56L i.Hr.), Babilonul a reve-

nit la zilele gloriei sale de odinioari qi in acest strlvechi

sanctuar al gtiingei, in miilocul prosperitilii generale, as-

tronomia a primit un nou impuls, care nu a fost stinjenit

de supunerea aproape voluntar[, in 539 i.Hr., a vechii

capitale semite in faga regilor Persiei. O tiblil[ valoroa-

s[, datat[ 523i.Hr., arat[ progresele uimitoare flcute de

la cucerirea Asiriei. Glsim aici, pentru prima oard, po-

zigiile relative ale Soarelui gi Lunii calculate in avans; se

observ[, notate cu datele lor precise, coniuncliile Lunii

cu planetele gi ale planetelor unele cu altele, precum 9i

situarea lor in semnele zodiacului, care aici pare stabilit

definitiv. Mai pe scurt spus, efemeridele lunare ale Soa-

relui qi ale Lunii, principalele fenomene ale planetelor 9i

eclipsele. Toate acestea indic[ o concentrare a gdndirii

gi o perseverenti in observagii f1r[ egal pin[ in prezent,

iar F. X. Kugler a considerat, aqadar, pe drept cuvint

aceasta tabletl ca pe cel mai vechi document cunoscut

Cer.unpNrr

al astronomiei Stiin{if.ce a caldeenilor. Adevirara $tiin-gi se elibereazd in fine de determinirile empirice care

se acumulaseri in decursul multor secole. Circa S0 de

documente din acea vreme, acum descifrate - cel mairecent datdnd din anul 8 i.Hr. - ne permit si-i urmirimevolulia sub dominalia perqilor, a macedonenilor gi apartilor pini pe la inceputul erei noastre.

Se remarci un progres continuu gi o imbunitilirepermanenti a metodelor folosite, cel puEin pAni la sfir-gitul secolului al Il-lea i.Hr., unde s-au g[sit exemplelecele mai bune de care dispunem. Calculele cronologicedevin mai riguroase prin adoptarea unui ciclu lunisolarde 19 ani; zodiacul este definitiv stabilit prin inlocuireavechilor constelalii de dimensiuni variabile cu o diviza-re geometrici a cercului in care se migci planetele in12 pdrEi egale, fiecare subdivizati in trei portiuni sau

decani, echivalente cu zece din gradele noastre. Dacibabilonienii nu au avut cunoftinEi de precesia echinoc-

tiilor inaintea grecilor, cel puEin ei au descoperit inega-litatea anotimpurilor, rezultatl dintr-o variagie a vitezeiaparente a Soarelui. Cel mai important, ei au calculat cuo precizie uimitoare durata diferitelor cicluri lunare gi,

chiar dacl nu au ingeles pe deplin eclipsele solare, au de-terminat condigiile in care au loc cele lunare. in fine - gi

aceasta a fost o problem[ inci gi mai dificil5 gi mai com-plicati - dupi ce au determinat perioadele revoluliilorsiderale gi sinodice ale planetelor, ei au construit efeme-

ride perpetue care indicl an de an variaEiile in poziEia

acestor cinci agtri; apoi, in secolul al Il-lea i.Hr., au de-venit suficient de indrizneli, incdt si incerce un calcul a

AsrRolocrE $r RELrcrE LA GRECI $I ROMANI

priori al fenomenelor planetare, asemenea celui pe care

il efectuaser[ anterior pentru Lund gi Soare.

Am fost obligagi si introducem in aceasti descriere

anumite detalii tehnice pentru a determina cu exactitate

perioada in care s-a constituit gtiinla caldeeani. Edifi-

ciul solid al asironomiei lor nu a fost creat in obscurita-

tea indep[rtatd. a celui de-al patrulea sau chiar al cincilea

mileniu, cum ni s-a cerut sd credem. El a fost construitlaborios $i treptat in decursul primului mileniu dinain-

tea erei noastre. Rezulti de aici c[ in Babilonia gi in Gre-

cia, cele doui naliuni in care studiul metodic al cerului

a dus la edificarea unor sisteme care s-au impus in in-

treaga lume, dezvoltarea acestor teorii a avut loc pargial

in perioada contemporand. in secolul al Vl-lea, cind se

spune ci Thales a prezis o eclips[, grecii au inceput prina fi discipoli ai orientalilor, de la care au imprumutat ru-

dimentele cunogtinlelor lor. Dar spre mijlocul secolului

al V-lea, grecii gi-au clpitat propriile aripi gi curind au

atins inlllimi mai mari decit fogtii lor profesori.

Babilonienii, la urma urmei, studiaser[ astronomia

doar empiric. Aplicindu-i trigonometria, pe care prede-

cesorii lor o ignoraser[, grecii au atins o exactitate ne-

cunoscutl pini atunci gi au oblinut rezultate anteriorimposibile. Dar timp de citeva secole, dezvoltarea ce-

lor doui $tiinte a continuat in paralel in Est gi in Vest

gi, intr-o mare misur[, independent. Ar fi imposibil slspunem acum cui, dintre greci sau babilonieni, i se dar

toreaz6. anumite descoperirit. Dar este meritul distinct

al caldeenilor c[ au fbcut ca religia sI profite de aceste

noi conceptii $i au fondat pe ele o teologie savanti. inr Yezi mai jos, Prelegerea II, p.44, despre ciclul Meton.

28

Cer,opsNrr

Grecia, $tiinta a rlmas intotdeaunalaicd, in Caldeea ea afost sacerdotald.

Avem toate motivele si credem cI originile religieiau fost practic aceleagi la babilonieni ca gi la alte popoaresemitice. Aici ca qi aiurea, diferenEierea vine numai o datlcu progresul. in prezent, se gisesc numeroase urme aleunui ,,animism" primitiv potrivit clruia animalele, plan-tele gi pietrele, la fel ca gi vdntul, ploaia sau furruna erauconsiderate divinitlgi, gi se credea ci ele au relaqii mis-terioase cu omenirea. Fiind experti in divinaEie, caldee-nii s-au consacrar de la bun inceput practicii previziuniiin urma unor fenomene gi intdmpliri in care ei au v6zutmanifestlri ale voingei acelei mullimi diverse de spiritecare umple Universul: migcirile norilor, direcEia vintului,tunetul gi fulgerul, cutremurele qi inundaEiile, la fel ca gi

na$terea unor animale monstruoase, analizarea ficatului,sau chiar aparilia licustelor - toate pireau semne de bunsau de rlu augur pentru ac(iunile oamenilor. Toate aces-tca au fost notate gi codificate de preoli - clci toate ripu-rile de supersti[ii au fost codificate de aceqti semiEi la felca gi legile lui Hammurabi. Dar din mulgimea nenumlratidc zei care populau tirimul naturii, babilonienii au atri-buit o influenl[ deosebit de puternici agtrilor.

Aceste obiecte strdlucitoare, pe care ei le vedeaurnigcdndu-se neintrerupt pe bolta cerului - conceputica un dom solid destul de apropiat de plmdnt - le-auinspirat o fricl superstitioasi. Oricine a simgit impresiaprodus[ de splendoarea unei nopgi orienrale, va in[elegercest sentiment de teami respectuoasS. Babilonienii aucrezut c[ in dispunerile complicate ale stelelor, care scli-

).9