astazi dimineata, am intrat pe poarta la

8/14/2019 Astazi Dimineata, Am Intrat Pe Poarta La

1/244

1

1Astazi dimineata, am intrat pe poarta la 7:30 si am vazut de dincoace de parcare Mercedesulrosu carmin. E parcat lnga fabrica, n vecinatatea birourilor. Si pe locul meu. Cine ar faceasta,daca nu Bill Peach? Nu conteaza ca, practic, toata parcarea este libera la ora asta. Nuconteaza caexista locuri marcate cu Vizitator. Nu! Bill trebuie sa parcheze n locul n care e marcatnumelemeu. Lui Bill i place sa faca declaratii subtile. Da, bine, el are gradul de vicepresedinte, iareu suntabia director de fabrica. Presupun ca asta i da dreptul sa-si parcheze blestematul deMercedesoriunde vrea.Mi-am pus Buick-ul alaturi, pe locul marcat Controlor. Am nconjurat Mercedes-ul si oprivire aruncata la numarul de nmatriculare m-a asigurat ca trebuie sa fie masina lui Bill,pentru ca

pe placuta e scris Numarul 1. Si, dupa cum stim cu totii, acest lucru este absolut corectdaca lcunoastem pe Bill. El vrea sa dea lovitura la CEO. Dar si eu vreau. Pacat nsa ca s-ar putea caeu sanu am acum sansa asta.n sfrsit, ma ndrept spre usile biroului. Deja simt cum mi se urca sngele la cap. Ma ntreb,ce naiba cauta Bill aici? Mi-am pierdut orice speranta de a mai lucra ceva n dimineata asta.Deobicei vin mai devreme ca sa apuc sa fac treburile pentru care sunt prea ocupat n timpulzilei. Pur sisimplu, sunt n stare sa rezolv multe nainte ca telefoanele sa sune sau ca sedintele sa nceapa,adicanainte de izbucnirea focurilor, dar astazi, nu. Nu pot sa ma adun.- Domnule Rogo! aud pe cineva strignd.Ma opresc pentru ca patru oameni se napustesc spre mine pe usa ce da n fabrica. l vad peDempsey, supraveghetorul de schimb; Martinez, leader-ul sindical; apoi un tip de la normaresi unmaistru pe nume Ray. Toti vorbesc n acelasi timp. Dempsey mi spune ca avem o problema.Martinez striga ceva despre cum este sa fi disponibilizat. Deci, dat afara... Tipul de lanormarespune ceva de hartuiala. Ray tipa ca nu putem termina o nenorocita de lucrare pentru ca nuavemtoate subansamblele. Dintr-odata eu ma aflu n mijlocul nebuniei asteia. Ma uit la ei. Ei se

uita lamine... si nici macar n-am apucat sa beau o ceasca de cafea.Cnd, n sfrsit, reusesc sa-i calmez pe toti ntr-att nct sa ntreb ce se ntmpla, aflu cadomnul Peach a sosit acum o ora, a intrat n fabrica si a cerut sa i se prezinte stadiul n care seaflacomanda cu numarul 41427.Ei bine, soarta a facut sa se ntmple ca nimeni sa nu stie nimic de aceasta comanda. Asadar,


2/244

Peach a mobilizat pe toata lumea pe firul povestii asteia care se dovedeste a fi o comandadestul desubstantiala, dar si ntrziata. Si ce e nou n asta? Totul n fabrica noastra este ntrziat. Dupauneleobservatii, as spune ca aceasta fabrica are patru grade de prioritate pentru comenzi:fierbinte,foarte fierbinte, incandescent si... fa-o chiar acum!. Noi, pur si simplu, nu putem ducela bunsfrsit, aproape nimic.De cum a descoperit ca 41427 este aproape gata de asamblare, Peach a nceput s-o faca peexpeditivul. Tuna si fulgera n jurul lui, tipa tot felul de ordine catre Dempsey. n final,reuseste sadecida ca aproape toate piesele necesare lucrarii sunt gata si asteapta stive peste stive. Dar elenupot fi asamblate. Lipseste o piesa a unui subansamblu; dar poate e posibil sa se ajunga laacelasirezultat prin alta operatie. Daca baietii nu au acea piesa, nu pot asambla si daca nu pot

asambla,fireste, nu pot expedia comanda.Ei descopera ca piesele pentru subansamblul lipsa se gasesc pe una dintre masinile n/c,unde-si asteapta rndul la operatie. Dar cnd se duc la sectia respectiva, vad ca muncitorii nulucreaza la piesele n chestiune, n schimb efectueaza alta lucrare de gradul fa-o chiaracum!, datade altcineva pentru un alt produs.Lui Peach putin i pasa de aceasta lucrare ce trebuie facuta acum. El nu vrea dect ca 41427sa fie gata sa iasa din fabrica. Asadar, i spune lui Dempsey sa-l puna pe Ray, maistrul, sa-siinstruiasca seful de echipa al masinistilor sa lase cealalta lucrare urgenta si sa fie gata salucreze lapiesa lipsa din 41427. Seful de echipa se uita de la Ray la Dempsey, apoi la Peach, si aruncadepamnt cheia fixa pe care o are n mna si le spune ca sunt nebuni cu totii. De o ora sijumatate el siajutorul sau lucreaza sa puna la punct cealalta piesa de care toata lumea avea nevoiedisperata.Acum vor sa o lase balta si sa se apuce de altceva? La naiba! Atunci Peach, diplomat cantotdeauna, trece peste supraveghetorul de schimb si peste maistru, si-i spune sefului deechipa cadaca nu face ce i s-a spus, va fi concediat. Se mai schimba cteva replici. Masinistulameninta cuncetarea lucrului. Apare seful de sindicat. Toata lumea a nnebunit. Nimeni nu munceste. Iar

acum2eu sunt ntmpinat stralucitor, din primul moment, de patru oameni furiosi n fata unei fabriciinactive.- Deci unde e Bill Peach, acum? ntreb eu.- E n biroul dumneavoastra, spune Dempsey.- Bine, te-as ruga sa te duci dumneata sa-i spui ca vin sa discutam ntr-un minut.Recunoscator, Dempsey se grabeste sa ajunga la birou. Ma ntorc catre Martinez si spre tipul


3/244


4/244

grija n privinta muncii. Pentru ca nu trebuie sa-ti mai faci griji cu fabrica asta. De fapt, s-arputea sanu-ti mai faci griji cu serviciul asta de loc, Rogo!- Bine, stai o clipa, ia -o ncetisor, spun eu. Hai sa stam de vorba. Care e problema cucomanda asta?nainte de toate Bill mi spune ca a primit aseara un telefon, acasa, n jur de ora 10, de ladragutul de Bucky Burnside, presedintele unuia dintre cei mai valorosi clienti ai lui UniCo.Se pareca lui Bucky i-a casunat rau de tot pe faptul ca exista o ntrziere de sapte saptamni lacomanda sa,41427. Aparent, Bucky si-a taiat singur craca de sub picioare, dnd comanda spre ndeplinirefabricii noastre, cnd toata lumea l-a sfatuit sa se adreseze unuia dintre concurentii nostri.Bucky l-annebunit pe Bill la telefon vreo ora. Bucky luase masa cu ctiva dintre clientii sai si toti ausarit peel ca existau ntrzieri la comenzile lor care, dupa cele ntmplate, erau din cauza noastra.Asa ca,

Bucky era nnebunit (si probabil putin baut). Peach n-a reusit sa-l mpace dect promitndu-isa se3ocupe personal de problema si garantndu-i ca acea comanda va fi livrata la sfrsitul zilei deazi,indiferent ce munti ar trebui miscati din loc.ncerc sa-i spun lui Bill ca, da, sigur, am gresit categoric lasnd comanda sa ne alunece dinmna, si i voi acorda atentia mea personala, dar chiar a trebuit sa vina el, Peach, n dimineataaceasta la fabrica si s-o dea peste cap?Dar eu unde eram seara trecuta, ma ntreaba el, cnd a ncercat sa ma sune acasa? nconditiile de fata, nu pot sa-i spun ca am si eu o viata personala. Nu pot sa-i destainui caprimele

doua dati n care a sunat telefonul, l-am lasat sa sune pentru ca eram n plina cearta cunevasta-mea,din cauza ca, destul de ciudat, i dau prea putina atentie, si a treia oara n-am raspuns pentru catocmai ne mpacam.M-am hotart sa-i spun lui Peach ca am ajuns trziu acasa. El n-a mai insistat. n schimb, mantreaba cum vine treaba ca eu habar n-am de ceea ce se petrece n fabrica mea. El unul s-asaturatpna peste cap de attea plngeri n legatura cu livrarile ntrziate. De ce nu pot dominalucrurile?- Un lucru stiu sigur, zic eu, si anume ca dupa a doua repriza de disponibilizari pe care nileati

impus acum trei luni, pe lnga dispozitia de 20% reduceri, suntem norocosi daca mai iesecteceva terminat pe usa fabricii.- Al, ncepe el cu un ton scazut, tu realizeaza produsele astea nenorocite. Ma auzi?- Atunci da-mi oamenii de care am nevoie! i spun.- Avem destui oameni! Pentru Dumnezeu, analizeaza-ti eficienta! Avem lucruri dembunatatit, Al, spune el. Nu veni plngnd la mine ca nu ai oameni destui pna nu-mi aratica poti


5/244

folosi efectiv ceea ce ai deja.Eram gata sa mai spun ceva, cnd Peach si-a ridicat mna spre mine sa-mi tin gura nchisa.S-a ridicat si s-a dus sa nchida usa. Fir-ar sa fie, m-am gndit.Se ntoarce de la usa si-mi spune:- Stai jos!Eu statusem n picioare tot acest timp. M-am asezat pe unul din scaunele din fata biroului,acolo unde ar sta un musafir. Peach se ntoarce la birou.- Uite, Al, ne pierdem vremea certndu-ne. Ultimul raport spune toata povestea.- Bine, ai dreptate. Esenta este sa avem comanda lui Burnside gata de livrare.Peach explodeaza:- La naiba, esenta nu e comanda lui Burnside! Asta e doar un simptom al problemelor deaici.Tu crezi ca am venit aici numai ca sa ma ocup de expedierea unei comenzi ntrziate?! Tucrezica eu n-am destule pe cap?! Am venit pna aici ca sa aprind o scnteie sub tine si oamenii deaici.Nu e doar o problema de servire a clientilor. Fabrica ta pierde bani!S-a oprit un moment, ca si cnd ar fi lasat vorbele sa patrunda bine unde trebuie. Apoi

bum! si-a trntit pumnul de masa si si-a ndreptat degetul spre mine.- Si daca tu nu poti sa scoti comenzile pe usa fabricii, continua el, atunci ti arat eu cum safaci. Si daca nici atunci n-o sa stii, atunci n-o sa mai am nevoie nici de tine, nici de fabricaasta.- Ia stai putin, Bill!- La naiba, nu mai am timp! urla el. Nu mai am timp de scuze. Si n-am nevoie de explicatii.Am nevoie de performanta! Am nevoie de expedieri! mi trebuie venit!- Da, stiu asta, Bill!- S-ar putea nsa sa nu stii ca Divizia asta se confrunta cu cele mai mari pierderi din istoriaei. Ne scufundam ntr-o groapa asa de adnca, nct s-ar putea sa nu mai iesim niciodata, iarfabricata e ancora care ne trage n groapa asta.Deja ma simt extenuat. Obosit, l ntreb:- Bine, ce vrei de la mine? Sunt aici de sase luni. Admit ca a mers mai degraba rau dectbine, de cnd sunt aici. Dar fac si eu tot ce pot!- Daca vrei o baza de la care sa pornesti, Al, ti pot spune asta: Ai la dispozitie trei luni sapui fabrica la punct, ma lamureste Peach.- Si daca presupunem ca nu se poate? ntreb eu.- Atunci o sa merg la comitetul managerial cu recomandarea de a nchide fabrica!Stau fara sa scot un cuvnt. Categoric asta e lucrul cel mai rau pe care l-as fi putut auzi ndimineata asta. Si totusi nu ma surprinde foarte tare. Arunc o privire pe fereastra. Terenul deparcaree plin cu masinile oamenilor veniti la primul schimb. ntorcndu-mi privirea, vad ca Peach s-

a4ridicat de la birou, si-l nconjoara venind spre mine. Se aseaza pe scaunul de lnga mine si seapleaca n fata. Acum ncep ncurajarile, discutia de la om la om.- Al, eu stiu ca situatia pe care ai preluat-o tu aici nu era cea mai buna. Ti-am dat slujba astapentru ca am crezut ca tu esti acela care ar putea sa schimbe uzina asta dintr-un nvins ntr-un... ei


6/244

bine, cel putin ntr-un mic nvingator. nca mai cred lucrul asta. Dar daca vrei sa-ti gasesti unloc ncompania asta, trebuie sa dai rezultate.- Bill, dar am nevoie de timp!...- mi pare rau, ai la dispozitie trei luni! Iar daca lucrurile se nrautatesc, s-ar putea sa nu maifiu n stare sa-ti ofer nici att!Apoi Bill a aruncat o privire la ceasul de mna si s-a ridicat n picioare. Discutia s-a sfrsit.Spune:- Daca plec acum nu pierd dect prima sedinta.Ma ridic n picioare. El se ndreapta spre usa. Cu mna pe clanta usii, se ntoarce si spune cuun rnjet:- Acum ca tot te-am ajutat sa tragi niste suturi pe aici, nu vei avea nici o problema culivrarea comenzii lui Bucky astazi, nu-i asa?- O s-o expediem, Bill! zic eu.- Bine, si-mi face cu ochiul n timp ce iese pe usa.Un minut mai trziu vad pe fereastra cum se urca n Mercedes, si se ndreapta spre poartafabricii. Trei luni. Asta e singurul lucru la care ma pot gndi.

Nu-mi amintesc ce-am facut imediat dupa aceea. Nu stiu ct timp a trecut. Dintr-o data, mapomenesc ca stau la birou si ma holbez n gol. Ma hotarasc ca as face mai bine sa ma duc eunsumisa vad ce se ntmpla n fabrica. Din raftul de lnga usa mi iau cascheta si ochelarii deprotectie siies pe usa. Trec pe lnga secretara mea.- Fran, ma duc putin jos, n fabrica, i spun din mers. Fran si ridica privirea de pe o scrisoarepe care o bate la masina si mi zmbeste.- Bine, bine, spune ea. Apropo, nu era masina lui Peach parcata pe locul tau, azi dimineata?- Ba da, era!- Draguta masina, spune ea si rde. Cnd am vazut-o m-am gndit ca poate e a ta.Atunci am rs si eu. Ea se apleaca n fata, peste birou.- Ia spune, ct ar costa o masina ca asta? ntreaba ea.- Nu stiu exact, dar cred ca n jur de treizeci de mii de dolari.Fran si tine respiratia.- Glumesti! Asa mult?! Habar n-aveam ca o masina costa asa mult. Maiculita! Presupun caeu n-o sa sar din Chevrolett-ul meu ntr-o masina ca asta, asa curnd. Rde si se-ntoarce lascrisoarea pe care o batea la masina.Fran este o doamna amabila. Ce vrsta are?! Cred ca putin peste patruzeci, cu doi copiiadolescenti pe care se straduieste sa-i ntretina. Fostul ei sot e alcoolic. Au divortat demult...deatunci,ea nu a mai vrut sa aiba nimic de-a face cu un barbat. Adica, ma rog, aproape nimic. Franmi-a povestit toate astea, ea nsasi, a doua zi de la angajarea mea la fabrica. mi place Fran.

miplace si cum munceste. i platim un salariu bun... cel putin pna acum. n orice caz, mai arede stataici trei luni.Cnd merg n fabrica e ca si cum as intra ntr-un loc n care demonii si ngerii si dau mnantr-un fel de magazie cenusie. Aceasta este senzatia pe care o ncerc ntotdeauna. Peste totvad


7/244

lucruri pamntesti si miraculoase n acelasi timp. Sunt de parere ca fabricile sunt locurifascinante,chiar si numai la nivel vizual. Dar cei mai multi oameni nu vad lucrurile ca mine.Dupa ce trec de un set de usi duble care separa biroul de fabrica, lumea se schimba.Deasupra capului meu am o retea de lampi suspendate de niste legaturi de tavan si totul estescaldatntr-o lumina calda, n nuante orange, de la tuburile fluorescente. Exista acolo o colivieenorma culegaturi din lanturi, care are rnduri de rafturi de sus pna jos, toate ncarcate cu lazi si cutiipline cumateriale si piese componente pentru tot ceea ce se produce. ntr-o portiune scheletica dintredouarafturi sta un om n cosul unei macarale care parcurge o cale de transport aproape de plafon.Lapodea, o bobina de otel stralucitor se desfasoara ncet nspre masina care la fiecare ctevasecundese opreste.

Masini. Fabrica e ntr-adevar o singura ncapere vasta, acri ntregi de spatiu, plini de masini.Sunt separate pe grupe, iar acestea sunt separate prin drumuri de acces si de trecere.Majoritatea5masinilor sunt vopsite n culori de carnaval - orange, rosu purpuriu, galben, albastru. La unelemasini mai noi, numere rubinii stralucesc pe monitoare. Bratele robotilor se misca ntr-undansmecanic.Ici si colo, adesea aproape ascunsi printre masini, se gasesc oameni. Ei ma vad trecnd. Uniimi fac cu mna. Le raspund. Trece scrsnind un electrocar, pe care l conduce un tip enormde gras.La niste mese lungi lucreaza femei care tin n mini o multime de fire ntr-un curcubeu de

culori.Un tip cu o cautatura severa, aspra, mbracat ntr-un echipament de protectie, si potriveste pefatamasca si aprinde aparatul de sudura. n spatele sticlei, o femeie plinuta cu par rosu apasatasteleunui computer cu monitor chihlimbariu.Zgomotul se suprapune cu privelistea. O galagie ca o struna continua si accentuata, alcatuitadin vrtejul ventilatoarelor, motoarelor - totul da senzatia unei respiratii fara de sfrsit. Seaude deundeva, la ntmplare, cte un BUUM! inexplicabil. n spatele meu suna semnalul deavertizare al

unei macarale suspendate care huruie pe sinele sale. Releele scot un sunet ascutit. Se audsirenele.De la sistemul PA, o voce impresionanta vorbeste ca un Dumnezeu, intermitent si denenteles,deasupra tuturor.Cu tot zgomotul acesta, aud fluieratul. ntorcndu-ma, vad silueta imposibil de confundat alui Bob Donovan mergnd pe drumul de acces. Este la ceva distanta de mine. Bob este ceeace se


8/244

poate numi un munte de om: 1,90 m, 125 kg, din care o buna parte e contributia berii. Nu sepoatespune ca este cel mai dragut om din lume... Cred ca barbierul lui s-a instruit la marina. Si nuvorbeste ca toata lumea, are un fel ciudat, probabil e un fel de mndrie a lui. Dar, n ciudaunorduritati din felul sau de a fi, care l privesc ndeaproape, Bob este un om bun. Este director aldepartamentului de productie aici de noua ani. Daca vrei sa se realizeze ceva, nu trebuie savorbestidect cu Bob si daca lucrul poate fi facut, va fi deja realizat pna la urmatoarea discutie cndveipomeni de el.A durat cam un minut pna am fost fata n fata. Am putut observa ca nu e prea vesel. Amimpresia ca senzatia e reciproca.- Buna dimineata, spune Bob.- Nu sunt prea sigur ca-i buna, zic eu. Ai auzit de vizitatorul nostru?- Da, stie toata fabrica, zice Bob.- Atunci presupun ca stii de urgenta expedierii unei anumite comenzi 41427? l ntreb.

El ncepe sa se nroseasca. Tocmai despre asta trebuie sa stam de vorba.- De ce? Ce s-a ntmplat?- Nu stiu daca ai auzit, dar Toni, seful de echipa la care a tipat Peach, a demisionat ndimineata asta, spune Bob.- Ah, la naiba, bombanesc eu.- Nu cred ca trebuie sa-ti spun ca tipi ca el exista unul la o suta. O sa avem mari problemepna gasim un nlocuitor, spune Bob.- Putem sa-l aducem napoi?- Ei bine, s-ar putea sa nu-l mai vrem napoi, spune Bob. nainte de a pleca, a facut lucrareape care i-a cerut-o Ray si a reglat masina sa lucreze automat. Problema este nsa ca nu astrnsdestul de bine doua dintre piulitele de ajustaj. Acum sunt mprastiate pe podea o gramada debucatele.- Cte piese sunt rebut?- Pai nu asa multe. Masina a mers doar putin timp.- Avem tot ce ne trebuie sa ndeplinim comanda aia? l ntreb.- O sa verific, spune el. Numai ca, vezi, marea problema este ca masina nsasi e avariata si sarputea sa ramna asa ctva timp.- Care masina e? ntreb.- NCX-10, spune el.nchid ochii. E ca si cum o gheara rece a intrat n mine si mi-a nhatat stomacul. Masina astae singura de acest tip din fabrica. l ntreb pe Bob ct de grav e avariata. El spune:- Nu stiu. E cam pe jumatate rupta n bucatele aruncate care ncotro. Vorbim la telefon cu

fabricantul ei chiar acum.mi grabesc pasul. Vreau s-o vad eu nsumi. Doamne, am dat de belea. Arunc o privire laBob, care tine pasul cu mine.- Crezi ca a fost sabotaj? l ntreb.6Bob pare surprins.- Pai, n-as putea spune. Eu cred ca tipul a fost asa de suparat, nct n-a mai putut gndilimpede. Asa ca a dat totul peste cap.


9/244

Simt ca mi se nfierbnta fata. Gheara cea rece s-a dus. Acum ma gndesc asa concentrat laBill Peach nct ma imaginez telefondu-i si urlndu-i n ureche. E vina lui! Si parca-l vad. lvadasezat la biroul meu si l aud spunndu-mi cum mi va arata el mie cum sa livrez comenzile.Asa e,Bill. Chiar ca mi-ai aratat cum sa fac.2Nu-i asa ca e ciudat ca n timp ce tu simti ca ntreaga lume se naruie, oamenii apropiati tieramn neclintiti? Si tu nu poti ntelege de ce ei nu sunt la fel de afectati ca tine. Pe la 18:30amplecat de la fabrica si am alergat acasa sa-mi potolesc stomacul. Cum am intrat pe usa, Juliesi-aridicat privirile de la televizor.- Buna, spune ea. ti place parul meu?si ntoarce capul. Parul ei brun, des si drept pna ieri, este acum o masa de crlionti nfoiati.Nici culoarea nu mai este aceeasi. Din loc n loc are o nuanta mai deschisa.- Da, arata grozav, i spun automat.

- Coafeza mi-a spus ca mi pune n evidenta ochii prin contrast, spune ea clipind catre minecu genele ei lungi. Are niste ochi albastri, mari si frumosi. Dupa parerea mea nu au nevoie sacontrasteze, dar ce stiu eu?- Dragut, zic.- Mai sa fie, nu esti foarte entuziasmat, spune ea.- mi pare rau, dar am avut o zi foarte rea.- Ah, saracutul de tine, spune ea. Dar am o idee grozava! Vom iesi sa luam cina n oras si osa uiti de toate.Am dat din cap.- Nu pot. Trebuie sa mannc rapid ceva si sa ma ntorc n fabrica.Ea s-a ridicat n picioare si si-a pus minile n solduri. Am observat ca se mbracase cu ceva

nou.- Ei, stii ca-mi placi! zice. Si asta dupa ce am scapat si de copii!...- Julie, sunt ntr-o criza destul de serioasa. Unul dintre cele mai scumpe utilaje ale mele s-astricat azi-dimineata si am nevoie de ea pentru o piesa a unei comenzi urgente. Trebuie sa fiuacolosa coordonez toata treaba, i spun eu.- Foarte bine. Nu e nimic de mncare, pentru ca am crezut ca iesim n oras, spune ea. Searatrecuta asa ai spus.Atunci mi-am amintit. Are dreptate. Era una dintre promisiunile pe care i le facusem cndne-am mpacat dupa cearta.- mi pare rau. Uite, poate am putea iesi n jur de o ora, i spun.- Asta e ideea ta despre o noapte n oras? spune ea. Las-o balta, Al!

- Asculta-ma, i spun. Bill Peach a aparut pe neasteptate azi dimineata. E pe cale sa nchidafabrica.Se schimba la fata.- Sa nchida fabrica... chiar asa?! ntreaba ea.- Pai da, merge foarte prost.- Ai vorbit cu el despre viitorul tau loc de munca? ntreaba ea.O secunda nu mi-a venit sa cred ce auzisem. Apoi am spus:- Nu, n-am discutat cu el despre viitoarea mea slujba. Slujba mea este aici, n orasul asta, la


10/244

fabrica asta.- Cum adica, fabrica e pe cale sa fie nchisa si tu nu esti interesat sa stii unde urmeaza satraiesti? Ei bine eu sunt!- Problema este doar n stadiul de discutie.- Oh, spune ea.Simt ca-mi vine sa fiu grosolan cu ea. i spun:- Tu chiar vrei sa pleci din orasul asta ct de repede posibil, nu-i asa?- Nu e orasul n care sa fiu acasa, Al. Eu n-am pentru el aceeasi afectiune, spune ea.7- Dar suntem aici numai de sase luni, spun eu.- Asta e tot? Numai sase luni? spune ea. Al, eu n-am prieteni aici. Nu pot vorbi cu nimeni, nafara de tine, iar tu nu esti acasa cea mai mare parte a timpului. Familia ta e foarte draguta,dar dupao ora cu mama ta nnebunesc. Deci, ntelege ca mie nu mi s-au parut numai sase luni.- Si ce vrei sa fac eu? Nu am cerut eu sa vin aici. Compania m-a trimis sa fac o treaba. Astaa fost norocul meu.- Halal noroc.

- Julie, n-am deloc timp sa ma cert iar cu tine, i spun.ncepe sa plnga.- n regula! Hai pleaca! O sa ramn aici singura, striga ea. Ca n fiecare seara.- Oh, Julie.n final o mbratisez. Stam asa mpreuna cteva minute, ntr-o liniste totala. Cnd ea seopreste din plns, se da un pas napoi si-si ridica privirea spre mine.- mi pare rau, spune. Daca trebuie sa te ntorci la fabrica, atunci mai bine du-te.- De ce n-am iesi noi n oras mine seara? sugerez eu.si rasuceste minile cu palmele n sus.- Bine... orice.Ma ntorc, apoi ma uit napoi.- O sa fii bine?

- Sigur. Gasesc eu ceva de mncare n frigider, spune ea.Uitasem de cina pna acum. Spun:- Bine, o sa-mi cumpar ceva pe drum. Ne vedem mai trziu.Odata aflat n masina, mi dau seama ca mi-a pierit foamea.De cnd ne-am mutat n Bearington, Julie a avut parte de vremuri grele. De cte oridiscutam despre orasul asta, ea se plnge ntotdeauna, iar eu ma pomenesc ca-l aparntotdeauna.E adevarat, m-am nascut si am crescut n Bearington, deci aici ma simt acasa. Cunosc toatestrazile. Stiu cele mai bune locuri de unde sa fac cumparaturi, barurile bune si locurile de caresa teferesti, si toate chestiile astea. Exista un simt de proprietate pe care l am n legatura cu orasul

acesta, si mai multa afectiune dect pentru orice alt orasel din josul autostrazii. Orasul acestami-afost casa timp de optsprezece ani.Dar nu pot spune ca-mi fac prea multe iluzii despre el. Bearington este un oras industrial.Cine ar trece pe aici poate ca n-ar vedea nimic deosebit. Mergnd cu masina de-a lungulorasului,privesc mprejur si simt ca reactionez la fel. Vecinatatea locului n care locuiesc arata ca oricealta


11/244

suburbie americana. Casele sunt noi. n apropiere exista un centru de magazine, mai multerestaurante fast-food raspndite n dezordine. Nu vad mare diferenta ntre ceea ce este aici sioricaredintre celelalte suburbii n care am trait.Daca mergi n centrul orasului, este putin deprimant. Strazile sunt garnisite cu niste cladirivechi din caramida care au un aspect prafuit, plin de funingine. O parte din locurile unde artrebui safie firme de magazine sunt goale sau acoperite cu placaj. Sunt o multime de sine de caleferata, darnu sunt multe trenuri.n coltul intersectiei Main cu Lincoln este cea mai nalta cladire din Bearington, ceadaposteste birouri, un turn singuratic la orizont. Cnd a fost construita acum zece ani,cladirea cucele 14 etaje ale ei era considerata ceva nemaipomenit. Pompierii au folosit-o ca pretextpentrucumpararea unor noi masini de pompieri, una care sa aiba o scara mobila destul de lungaastfel nct

sa ajunga n vrful cladirii. (Eu cred, de atunci, ca ei asteapta n secret sa izbucneasca unincendiu nmansarda numai ca sa foloseasca scara mobila). Imediat, pe plan local s-a pretins ca noul turncubirouri era un fel de simbol al vitalitatii Bearington-ului, un semn de renastere a vechiuluiorasindustrial. Dar, acum vreo doi ani, administratia cladirii a ridicat pe acoperis un panou enormcarespune cu litere rosii: Cumpara-ma! si da un numar de telefon. De aici, pare ca ntregul orase devnzare. Lucru care nu e prea departe de adevar.n drumul meu zilnic spre slujba, trec pe lnga o alta fabrica pna sa ajung la a noastra.Aceasta se afla n spatele unui gard de lanturi ruginite, cu srma ghimpata desfasurata npartea desus. n fata uzinei este o parcare pavata - cinci acri de beton cu smocuri de iarba maronieiesinddintre crapaturi. Au trecut ani de zile de cnd nu s-au parcat masini aici. Vopseaua a campierit depe pereti, si au un aspect decolorat. Pe peretele lung din fata, sus, poti nca sa-ti dai seamacare enumele companiei; este o vopsea mai nchisa acolo unde fusesera literele nainte de a findepartate.8

Compania proprietara a fabricii a plecat n sud. Au construit o uzina noua pe undeva prinCarolina de Nord. Adevarul este ca ncercasera sa scape dintr-o situatie mai complicata nlegaturacu sindicatul lor. La fel de adevarat e si faptul ca probabil sindicatul li se va alatura din noucam ncinci ani. ntre timp nsa vor fi cinci ani de salarii mai mici... n ceea ce priveste planingulmanagerial modern, cinci ani par o eternitate. Deci Bearington-ul are la marginea sa o altacarcasa


12/244

industriala - gigant si cam doua mii de oameni care bat strazile.Acum sase luni am avut ocazia sa intru n fabrica. Atunci noi tocmai cautam niste spatii dedepozitare ieftine prin apropiere. Nu era treaba mea, dar am venit cu ctiva oameni doar ca sacercetam locul. (Visatorul din mine credea pe atunci ca o sa am nevoie de spatiu de extindere.Acum mi vine sa rd.) De cum am intrat m-a frapat linistea. Totul era att de tacut. Pasiiaveauecou. Era ciudat. Toate utilajele fusesera scoase. Nu era dect un imens spatiu gol.Trecnd acum cu masina pe aici, nu ma pot abtine sa nu ma gndesc ca noi vom urma larnd peste trei luni. Gndul acesta ma mbolnaveste.Urasc sa vad cum se ntmpla toate astea. Orasul a pierdut firme mari si patroni ntr-un ritmde aproape unul pe an de la mijlocul anilor '70. Fie ca si-au restrns afacerile, fie ca si-aufacutbagajele si s-au dus n alta parte. Si se pare ca fenomenul nu se mai sfrseste. Acum poate caerndul nostru.Cnd m-am ntors n oras ca sa conduc fabrica aceasta, Bearington Herald a scris opoveste despre mine. Da, stiu, mare scofala. Dar un timp am fost un fel de mica celebritate.

Baiatullocal a reusit. A fost un fel de vis de licean care devine realitate. Urasc sa ma gndesc ca dataviitoare cnd numele meu va aparea n ziar, povestea ar putea fi despre nchiderea fabricii.ncep sama simt ca un tradator al tuturor.Donovan arata ca o gorila nervoasa atunci cnd am ajuns la fabrica. Cu toata alergatura deazi, probabil ca a slabit vreo 3 kg. Mergnd pe culoar catre masina NCX-10, l vad cum simutagreutatea de pe un picior pe celalalt. Apoi face ctiva pasi si se opreste. Brusc parca zboaratraversnd culoarul ca sa spuna ceva cuiva. Si apoi pleaca sa verifice ceva. Fluier stridentcatre el,dar nu ma aude. Trebuie sa-l urmaresc prin doua sectii pna sa-l - napoi la NCX-10. Maprivestesurprins.- l vom repara? ntreb eu.- ncercam, spune el.- Mda, dar se poate face?- Facem tot posibilul, spune el.- Bob, o sa expediem comanda n seara asta sau nu?- Poate.Ma ntorc si ramn uitndu-ma la NCX-10. Si am ce vedea, nu gluma. E un echipamenttehnologic solid, cea mai scumpa masina a noastra. Si e vopsita ntr-un albastru - levanticalucios.

(Nu ma ntrebati de ce). Pe o parte are un panou de control plin de lumini rosii, verzi sichihlimbarii..., o tastatura de culoare neagra pentru transmiterea programelor, comenzimecanice pebanda si un display. E o masina care arata sexy. Iar centrul tuturor acestor lucruri esteoperatiaefectuata n metal, care are loc n mijlocul masinii, unde o mandrina prinde o bucata de otel.Aceasta e prelucrata cu ajutorul unei unelte de taiat. Un jet continuu de lubrifiant de culoareturcoaz


13/244

stropeste deasupra lucrarii si duce cu el aschiile de metal. Cel putin vad ca masina astaafurisitafunctioneaza din nou.Am fost norocosi azi. Stricaciunea nu e asa de mare cum am crezut la nceput. Dartehnicianul de la service nu si-a strns sculele pna la 4:30. Atunci era deja schimbul doi.Am tinut pe toata lumea la ore suplimentare, chiar daca lucrul peste program este mpotrivapoliticii noastre curente. Nu stiu cum ne vom descurca n privinta cheltuielilor, dar trebuie saterminam comanda asta pna diseara. Numai de la managerul nostru de marketing, JohnnyJons, amprimit patru telefoane azi. Si el fusese tras la raspundere de Peach, de cei care asiguraudesfacerea side client. n mod categoric, n seara asta comanda trebuie expediata.Sper sa nu mai apara vreun necaz. n momentul n care fiecare piesa a lucrarii este terminata,ea va fi transportata individual la locul n care se vor monta toate subansamblele. Si de cum osa sentmple lucrul acesta, maistrul respectiv o sa aiba fiecare subansamblu necesar realizariiansamblului final. Vreti sa vorbim de eficienta? Oameni carnd manual lucrurile, pe rnd,

unul cte9unul, dus-ntors... productia noastra de piese/angajat trebuie sa fie ridicola. E o nebunie. Defapt, mantreb, de unde a luat Bob toti oamenii astia?mi rotesc privirea ncet. Abia ai putea gasi n sectie pe cineva care lucreaza si nu are de-aface cu 41427. Donovan a pus mna pe cti a putut si i-a pus sa munceasca pentru aceastacomanda.Nu asa se presupune ca ar trebui sa se faca.Dar comanda se expediaza.O ocheada la ceasul de mna; 11 si cteva minute noaptea. Suntem pe ultima suta de metri.Sunt nchise usile din spate ale trailerului care va transporta comanda. Soferul urca la locul

sau.Porneste motorul, elibereaza frna de mna si se pierde ncetisor n noapte.Ma ntorc spre Donovan. El se ntoarce spre mine.- Felicitari, i spun.- Multumesc, dar nu ma ntreba cum am facut-o, spune.- Bine, nu te ntreb. Ce-ai zice sa gasim ceva de mncare?Pentru prima data pe ziua de azi, Donovan zmbeste.Luam masina lui Donovan, ca e mai aproape. Primele doua locuri unde ncercam suntnchise. Atunci i spun lui Donovan sa conduca ncotro i spun eu. Traversam rul pe la 16thStreetsi coborm Bessemer-ul n South Flat pna ajungem la moara. Apoi i spun lui Donovan s-o

ia ladreapta si serpuim pe strazi laturalnice. Casele de pe aici sunt construite perete n perete, faracurti,fara iarba, fara copaci. Strazile sunt nguste si toti parcheaza n strada, asa ca poti aveaproblemedaca vrei sa faci manevre pe acolo. Dar pna la urma am tras n fata lui Sednikk Bar andGrill.Donovan priveste mprejur si spune:


14/244

- Esti sigur ca asta e locul?- Da, da. Hai! Au cei mai buni burgeri din oras, i spun. nauntru, ne-am oprit la o masutamai n spate. Maxine ma recunoaste si vine la noi sa faca putina atmosfera. Discutam unminut siapoi comandam niste hamburgeri si bere.Donovan si roteste privirea si spune:- Cum de stii de locul asta?Spun:- Pai, aici am nceput eu sa beau, la barul asta. Cred ca stateam pe al treilea scaunel pestnga, dar a trecut ceva vreme de-atunci.Donovan ntreaba:- Tu te-ai apucat de bautura mai trziu sau ai crescut n orasul asta?- Am crescut la doua blocuri de aici. Tatal meu a avut o bacanie n colt. Acum o conducefratele meu.- N-am stiut ca esti din Bearington, spune Donovan.- Cu toate transferurile avute, mi-a luat cam cincisprezece ani sa ma ntorc aici, zic eu.Sosesc berile. Maxine spune:

- Astea doua sunt de la Joe, n contul lui. Mi-l arata pe Joe Sednikk care sta la bar. Donovansi eu i facem semne de multumire. Donovan si ridica paharul si spune:- Pentru reusita lui 41427!- Bem pentru asta, spun eu si ciocnim paharele.Dupa cteva nghitituri, Donovan arata mult mai relaxat. Dar eu nca ma gndesc la ce s-antmplat n seara asta.- Stii, comanda asta ne-a costat al naibii de mult, spun eu. Am pierdut un lucrator bun.Trebuie platita reparatia la NCX-10. Plus orele suplimentare.- Plus timpul pierdut ct NCX-10 nu a functionat, adauga Donovan. Apoi spune:- Dar trebuie sa admiti ca odata pornita treaba, ne-am miscat repede. As vrea sa putem faceasta n fiecare zi.Rd.- Nu, multumesc. Nu mai am nevoie de zile ca asta.- Nu vreau sa spun ca Bill Peach trebuie sa vina la fabrica n fiecare zi. Dar noi am livratcomanda, spune Donovan.- Sunt ntru totul pentru comenzile livrate, dar nu asa cum s-a ntmplat n seara asta, i spuneu.- A iesit pe usa fabricii, nu?- Da, a iesit. Dar ntr-un mod pe care nu ni-l putem permite.10- Eu am vazut pur si simplu ce trebuie facut, i-am pus pe toti la treaba si la naiba cu regulile,spune el.- Bob, ai idee cum ar arata eficienta voastra daca am munci asa n fiecare zi? ntreb. Nu

putem sa dedicam ntreaga fabrica unei singure comenzi o data. Economiile ar disparea.Cheltuielilenoastre ar urca, ei bine, ar putea fi chiar mai mari dect sunt acum. Nu putem face uzina sameargastnd cu minile n sn.Donovan nu mai scoate o vorba. n cele din urma spune:- Poate ca am nvatat prea multe din greseli cnd eram expeditor.- Asculta, azi ai facut o treaba grozava. Vorbesc serios. Dar noi am stabilit o politica pentru


15/244

un scop. Ar trebui sa stii asta. Si da-mi voie sa-ti spun ca Bill Peach, din cauza necazuluiastuia pecare mi l-a facut ca sa livreze o comanda, o sa se ntoarca la sfrsitul lunii daca nu facemfabrica samearga eficient.El da ncet din cap a ncuviintare, dar apoi ntreaba:- Deci ce-o sa facem cnd o sa se mai ntmple?Eu zmbesc.- Probabil ca aceeasi treaba nenorocita, i spun. Apoi ma ntorc si spun:- Maxine, mai da-ne nca doua aici, te rog. Nu, daca ma gndesc asa bine, o sa te scutim dealergaturi n plus. Adu o carafa.Asa am trecut noi de criza de astazi. Am cstigat. Cu greu. Si acum ca Donovan a plecat siefectele bauturii se estompeaza, nu nteleg ce era de sarbatorit. Am reusit sa livram azi ocomandafoarte ntrziata. Ura!Cu adevarat important este ca am o fabrica pe lista neagra. Peach i-a dat trei luni de viatanainte de a o scoate din circuit.

Asta nseamna ca am doua, poate trei raportari lunare prin care sa-l fac sa se razgndeasca.Dupa asta, succesiunea evenimentelor va fi n felul urmator: el o sa se duca la conducereacorporatiei si o sa prezinte cifrele. Toti cei din jurul mesei se vor uita la Granby. Granby vapunevreo doua ntrebari, se va uita nca odata peste date si va ncuviinta din cap. Asta va fi tot.Odata cedecizia executivului va fi fost luata, n-o sa mai fie schimbata.Ne vor da timp sa ne terminam toate comenzile. Si apoi 600 de oameni vor ngrosa rndurilesomerilor, alaturndu-se prietenilor si fostilor colegi, alti 600 de oameni deja disponibilizati.Si uite asa UniWare Division va dispare de pe nca o piata pe care nu poate fi competitiva.Ceea ce nseamna ca lumea nu va mai putea cumpara minunatele produse pe care noi nu leputemface destul de ieftin sau destul de repede sau destul de bine sau destul de altcumva pentru a-ibate pejaponezi. Sau pe cei mai multi care se ocupa de asta. Asta este ceea ce face din noi o altadragutaDivizie n familia de afaceri UniCo (care are un record de venituri si care arata precumKansasul),si de aceea noi vom fi o alta draguta companie n Nu-Stiu-Ce Corporatie, dupa ce baietii dinconducere vor njgheba vreo fuziune cu alta aflata n pierdere. Aceasta pare a fi esentaplanuluistrategic al companiei zilele acestea.Ce se ntmpla cu noi? La fiecare sase luni se pare ca vine cte un grup din corporatie cu

cte un nou program care se vrea cel mai recent panaceu al tuturor problemelor noastre.Uneledintre ele par sa mearga, dar nici unul dintre ele nu face vreun bine. Schiopatam luna de lunasiniciodata nu ne mai facem bine. Majoritatea lucrurilor merg rau.Bine. Destul cu lamentatiile, Rogo. ncearca sa te calmezi. ncearca sa te gndesti rational lachestia asta. Nu e nimeni prin preajma. E trziu. Sunt, n sfrsit, singur... aici n rvnitul biroudin


16/244

colt, sala tronului din imperiul meu, asa cum este el. Nimic nu ma tulbura. Telefonul nu suna.Deci,hai sa ncercam sa analizam situatia. De ce noi nu putem obtine si livra ritmic un produs decalitatela termenele stabilite si la un cost care sa bata concurenta?Ceva este gresit. Nu stiu ce anume, dar ceva fundamental este foarte gresit. nseamna ca miscapa ceva, ca am uitat ceva.Eu conduc ceea ce ar trebui sa fie o fabrica buna. La naiba, este o fabrica buna. Avemtehnologia necesara. Avem unele dintre cele mai bune utilaje n/c care se pot cumpara cu bani.Avem roboti. Avem un sistem computerizat care se presupune ca face orice, mai putincafeaua.Avem oameni buni; insuficienti n vreo doua domenii, dar oamenii pe care i avem sunt bunipentrucea mai mare parte a problemelor, chiar daca am putea folosi, desigur, mai multi.11Si n-am prea multe probleme cu sindicatul. Uneori sunt ca un junghi n spate, dar siconcurenta are sindicate. Si, la naiba, muncitorii au facut niste concesii ultima data, nu att de

multecte as fi vrut, dar avem un contract viabil.Am masinile. Am oamenii. Am toate materialele de care am nevoie. Stiu ca exista o piataundeva, acolo, pentru ca produsele concurentei se vnd. Deci, care naiba e problema?Este afurisita de concurenta. Ea ne omoara. De cnd au intrat japonezii pe pietele noastre,concurenta a devenit incredibila. Acum trei ani ei ne-au batut la calitate si la designulprodusului.Abia daca ne putem compara cu ei n privinta asta. Dar acum ei ne bat si la pret si la livrari.As vreasa le cunosc secretul.Ce as putea eu sa fac pentru a fi mai competitiv? Am facut reducere de cost. Nici un altmanager din Divizia aceasta n-a redus costurile att ct am facut-o eu. N-a mai ramas nimic

neredus. Si, n ciuda celor spuse de Peach, eficienta mea e destul de bunicica. Stiu ca are altefabricimai rele. Dar cele mai bune nu au concurenta pe care o am eu. Poate ca as putea sa mai crescputineficienta, dar... nu stiu. Este ca si cum ai biciui un cal care deja alearga ct poate de repede.Trebuie sa facem ceva n privinta comenzilor ntrziate. n fabrica asta nimic nu setransporta pna cnd nu e totul gata de expediat. Avem gramezi, peste gramezi de stocuri,aici.Materialele se elibereaza programat, dar nimic nu iese nici pe departe atunci cnd ar trebui saiasa.Acest lucru nu e neobisnuit. Daca ai intra n orice fabrica de marimea fabricii noastre din

America,ai gasi acelasi fenomen, n aceeasi masura ca la noi. Nu stiu ce este. Pe de o parte, uzina astanu emai rea dect majoritatea celor pe care le-am mai vazut; si, de fapt, e chiar mai buna dectmultedintre ele. Dar, cu toate astea, noi pierdem bani.Daca macar am putea iesi cu toate comenzile pe care le avem pna acum. Sau poate ca nu


17/244

stiu eu destul. Dar, fir-ar sa fie, am o diploma de inginer. Am un MBA. Peach nu m-ar finumit pemine n postul asta daca nu s-ar fi gndit ca sunt calificat pentru el. Deci, problema nu pot fieu.Oare?Doamne, ct timp a trecut de cnd am nceput aici cu ingineria industriala, ca un pustidestept care stia tot? Paisprezece, cincisprezece ani? Cte zile lungi au trecut de atunci?Odata credeam ca daca muncesc din greu as putea sa fac orice. Am muncit din ziua n caream mplinit 12 ani. Dupa scoala munceam n bacania tatalui meu. Si n liceu am muncit.Cnd amfost destul de mare, mi-am petrecut vacantele muncind n fabricile de pe-aici. Mereu mi sespuneaca daca muncesc destul de bine, la sfrsit va veni si rasplata. E adevarat, nu-i asa? Uite,fratele meu:i-a fost mai usor, fiind primul nascut. Acum detine o bacanie n oras. Dar, uitati-va la mine.Ammuncit din greu. Am transpirat ca sa trec prin scoala de inginerie. Am primit o slujba la o

marecompanie. Am devenit un strain pentru sotie si copii. Am luat tot ce UniCo a putut sa-miofere si amspus: N-am destul! Nu-mi ajunge! Mai dati-mi!. Doamne ct sunt de fericit ca am facut-o!Iatama,38 de ani, si sunt un biet director de fabrica! Nu e minunat? Acum chiar ca ma distrez. Etimpulsa plec naibii de-aici. M-am distrat destul pentru o singura zi.3Ma trezesc cu Julie peste mine. Din pacate, nu e tandra; ntinde mna sa ajunga la noptieraunde desteptatorul electronic indica ora 6:03. Alarma bzise trei minute. Julie izbeste

butonulceasului sa-l omoare. Cu un suspin se da jos de pe mine. Cteva clipe mai trziu, i audrasuflareacare-si reia ritmul continuu; a adormit din nou. Bun gasit ntr-o noua zi.Dupa aproximativ 45 de minute scot Buick-ul din garaj. Afara este nca ntuneric. Dar dupacteva mile n josul drumului, cerul ncepe sa se lumineze. La jumatatea distantei fata deoras,soarele rasare. n momentul acela sunt prea ocupat cu gndurile mele ca sa-l observ mai ntipe el.Arunc o privire pe lateral, soarele pluteste n spatele copacilor. Ce ma nnebuneste pe mine,cteodata, este ca ntotdeauna merg asa de repede, nct, ca majoritatea oamenilor, presupun,nu mai

am timp sa fiu atent la toate miracolele zilnice care se petrec n jurul meu. n loc sa-mi lasochii sase bucure, sa se mbete n culorile rasaritului, eu ma uit la drum si mi fac griji cu Peach. El aconvocat o sedinta la sediu pentru toti oamenii care i raporteaza lui direct, de fapt, manageriilui defabrica si personalul lui. Ni s-a spus ca sedinta va ncepe la 8:00 fix. Simpatic e faptul caPeach n-a


18/244

spus care e obiectul sedintei. E un secret mare, ca si cum s-ar ntmpla vreun razboi sau asaceva.Ne-a instruit sa fim acolo la 8:00 si sa aducem cu noi rapoartele si alte date care ne permit sapatrundem n interiorul tuturor operatiunilor desfasurate de noi.12Binenteles, toti am aflat n ce va consta sedinta. Cel putin, avem ct de ct idee. Dupa lantulde zvonuri, Peach va folosi sedinta ca sa ne spuna ct de rea a fost prestatia Diviziei noastrenprimul trimestru. Apoi o sa ne loveasca cu o mputernicire pentru o noua campanie deproductivitate, cu obiective si angajamente de atins de catre fiecare fabrica si toate chestiileasteamarete. Presupun ca asta e motivul comandamentului de-a fi acolo la ora 8 fix, cu cifrele nmna;Peach s-o fi gndit ca asta va da o nota potrivita de disciplina si urgenta tuturor procedurilorastora.Ironia este ca pentru a fi acolo la o ora att de matinala, jumatate dintre cei ce vor participala sedinta, vor trebui sa vina cu avionul n noaptea precedenta. Ceea ce nseamna note de

plata lahotel si mese n plus. Deci, numai ca sa ne anunte ct de rau merge Divizia, Peach o sacheltuiascacam de doua ori mai mult dect daca ar ncepe sedinta cu o ora sau doua mai trziu.Eu cred ca Peach ar putea sa nceapa sa piarda. Nu ca l suspectez ca ar fi n deriva,ndreptndu-se spre o cedare nervoasa, numai ca zilele astea totul pare sa fie o suprareactiedinpartea sa. Este ca un general care stie ca pierde batalia, dar n disperarea sa de a cstiga, siuitastrategia.Acum vreo doi ani nu era asa. Era ncrezator. Nu i era frica sa delege responsabilitatea. Telasa sa conduci cum vroiai, att timp ct o faceai ntr-un mod respectabil. El a ncercat sa fie

managerul luminat. A vrut sa fie deschis noilor conceptii. Daca vreun consultant intra sispunea:Pentru a fi productivi, angajatii trebuie sa simta bine cnd si fac munca, Peach ncerca saasculte.Dar asta se ntmpla cnd vnzarile mergeau bine, iar bugetul era mare.Ce spune el acum? Putin mi pasa daca se simt bine, daca asta ne costa bani n plus, n-ambanii astia.Asta a spus unui manager care a ncercat sa promoveze pe lnga Peach ideea unui centru depregatire fizica, unde angajatii ar putea veni n orele libere, premisa fiind ca oricine muncestemaibine atunci cnd e sanatos, muncitorii sanatosi sunt muncitori fericiti etc. Peach l-a dat,

practic, peusa afara.Si acum el se plimba prin fabrica mea descarcndu-si nervii, facnd prapad n numelembunatatirii serviciului catre beneficiar. Asta nu e prima disputa pe care am avut-o cu Peach.Aumai fost vreo doua, nsa nici una att de serioasa precum cea de ieri. Ceea ce ma doare pemine cu


19/244

adevarat este ca ma obisnuisem sa-mi fie bine cu Peach. A fost o vreme n care credeam casuntemprieteni. Cnd faceam parte din oamenii lui directi, stateam la sfrsit de zi mpreuna n biroullui sivorbeam ore ntregi. Odata chiar am iesit si am baut ceva amndoi. Toti credeau ca m-ambagat pesub pielea lui, ca l linguseam. Dar eu cred ca ma placea tocmai pentru ca nu ma bagasem.Nufaceam dect sa muncesc bine, sa fac treaba buna pentru el. O scoteam la capat mpreuna.A fost odata si o noapte nebuna n Atlanta, la ntlnirea anuala de vnzari, cnd Peach, eu sictiva tipi de la marketing am furat pianul de la barul hotelului si am tras o cntare n lift. Altioaspeti ai hotelului care asteptau liftul ne-ar fi putut vedea prin usile deschise, n plin cor alvreunuicntec irlandez de pahar, cu Peach stnd la pian si cntnd (el e si un pianist destul de bun).Dupa oora, managerul hotelului a reusit, n sfrsit, sa puna mna pe noi. Pna atunci multimea deoameni

se facuse prea mare pentru lift, iar noi eram pe acoperis cntnd ntregului oras. A trebuit sa-ltin peBill sa nu se ncaiere cu cele doua gorile trimise de manager sa strice petrecerea. Doamne, cenoaptea fost! Bill si cu mine am sfrsit prin a toasta unul pentru celalalt cu suc de portocale, n zoride zi,n capatul celalalt al orasului.Peach a fost acela care mi-a aratat ca am, ntr-adevar, un viitor la compania lui. El a fost celcare m-a scos n fata atunci cnd nu eram dect un inginer la proiectare, pe vremea cndstiamnumai sa muncesc din greu. El a fost acela care m-a ales sa merg la sediul central, spre sefie.Peacha fost cel care a aranjat lucrurile ca sa ma pot ntoarce la scoala sa-mi obtin MBA-ul.Iar acum tipam unul la altul. Nu-mi vine sa cred.Pe la 7:50 mi parchez masina n garajul din subsolul cladirii UniCo. Peach si Divizia luiocupa trei etaje ale cladirii. Cobor din masina si-mi iau si servieta, care cntareste azi camdouakilograme pentru ca e plina de rapoarte imprimate de computer. Nu ma prea astept sa fie o zibuna.ncruntat, pornesc spre lift.- Al! aud din spatele meu.Ma ntorc. Este Nathan Selvrin care vine spre mine. l astept.- Cum merge? ntreaba el.

- Bine. Ma bucur sa te revad, i spun eu. Mergem mpreuna.- Am vazut memorandumul de la ntlnirea ta cu personalul lui Peach. Felicitari.13- Mersi, zice el. Binenteles, nu stiu daca asta e cel mai indicat loc n care sa ne aflam acumcu toate cte se ntmpla.- Cum adica? Bill te obliga sa lucrezi noptile?- Nu, nu despre asta este vorba, spune el. Face o pauza si se uita la mine. N-ai auzitnoutatile?


20/244

- Ce anume?Se opreste deodata si priveste mprejur. Nu este nimeni n afara de noi.- n legatura cu Divizia, spune el cu voce scazuta.Ridic din umeri. Nu stiu despre ce vorbeste.- ntreaga Divizie e pe cale sa dispara n bloc, spune el. Toti cei din Fifteen fac pe ei de frica.Peach a primit nstiintarea de la Granby acum o saptamna. A primit timp pna la sfrsitulanului sambunatateasca performantele sau ntreaga Divizie va fi scoasa la vnzare. Si nu stiu sigur cte deadevarat, dar am auzit ca Granby a specificat ca daca Divizia o sa dispara, pleaca si Peach.- Esti sigur?Nathan ncuviinteaza si adauga:- Se pare ca totul era pus la cale de mai mult timp.ncepem sa mergem din nou. Prima mea reactie este ca nu-i de mirare ca Peach se comportaca un nebun n ultima vreme. Pentru el totul este n pericol. Daca vreo alta corporatiecumparaDivizia, Peach n-ar mai avea slujba. Noii proprietari vor vrea sa curete tot si, desigur, vor

ncepe desus.Ct despre mine, eu voi mai avea slujba? Buna ntrebare, Rogo. nainte sa aud toate astea,mergeam pe ideea ca Peach mi va oferi probabil vreo slujba, vreun post, daca fabrica va filichidata. Asa se procedeaza de obicei. Sigur, poate ca nu ar fi exact ceea ce-mi doresc eu.Stiu canici o fabrica UniWare de pe aici nu duce lipsa de manager. Dar mi-am nchipuit ca poatePeach miarda vechea mea slujba ca om al lui, desi stiu ca locul este deja ocupat si am auzit ca Peach efoartemultumit de tip. Daca ma gndesc bine, el m-a cam amenintat ieri cu remarcile sale deschiseca s-arputea sa ma pomenesc fara slujba. Drace, as putea fi pe drumuri n trei luni!- Asculta, Al, daca te ntreaba cineva n-ai auzit nimic de la mine, spune Nat. Si pleca.Ma trezesc stnd de unul singur pe coridorul de la etajul 15. Nici nu-mi amintesc sa fi fost nlift, dar iata-ma aici. Vag mi aduc aminte ca vorbeam cu Nat venind sus, ceva despre unsfrsit.Ma uit mprejur, ma simt stupid, ntrebndu-ma unde ar trebui sa fiu eu acum si-mi amintescde sedinta. Ma ndrept spre capatul holului unde i vad pe altii intrnd ntr-o sala deconferinte.Intru si iau loc. Peach e asezat la capatul celalalt al mesei, iar n fata lui se afla un proiectorde imagini. ncepe sa vorbeasca. Un ceas de pe perete indica exact ora opt. Ma uit la ceilalti.Sunt

cam douazeci de insi, cei mai multi uitndu-se acum la Peach. Unul dintre ei, Hilton Smyth,se uitala mine. Este manager de fabrica si el si e un tip care nu mi-a placut niciodata. Exista unlucrupentru care nu-mi place: stilul lui, ntotdeauna el trebuie sa trmbiteze nu stiu ce chestie nouapecare o face el si, de cele mai multe ori, ce face el nu e cu nimic diferit de ceea ce face oricinealtcineva. Iar acum, se uita la mine de parca m-ar controla. Cumva din cauza ca arat putin


21/244

zdruncinat? Ma ntreb ce-o fi stiind. Ma holbez si eu la el pna cnd si ntoarce privirea catrePeach.Cnd, n sfrsit, sunt n stare sa aud ce spune Peach, descopar ca a dat cuvntul lui EthanFrost, controlorul Diviziei, un batrnel slab si zbrcit care, cu putin machiaj, l-ar putea dublapeGrim Reaper.Noutatile acestei dimineti se potrivesc mesagerului. S-a terminat primul trimestru si peste tota fost cumplit. Divizia este ntr-o reala primejdie de cadere brusca a lichiditatilor. Trebuiestrnsetoate curelele.Cnd Frost termina, Peach se ridica si ncepe un discurs sobru despre cum vom ntmpinaaceasta provocare. ncerc sa ascult, dar, dupa primele lui propozitii, mintea mi se ncetoseaza.Nuaud dect fragmente sporadice.-... imperativ pentru noi sa minimizam riscurile..., acceptabil pentru starea actuala amarketingului nostru..., fara reducerea cheltuielilor de strategie..., necesita sacrificii,mbunatatiri

ale productivitatii la toate compartimentele...ncep sa apara pe ecran imagini de la proiector. Are loc un schimb continuu, nendurator deaprecieri ntre Peach si ceilalti. Fac un efort, dar pur si simplu nu ma pot concentra.14-... vnzarile primului trimestru sunt cu 22 procente mai scazute dect cele din acelasitrimestru al anului trecut, ...costul total al materiilor prime a crescut..., normele orare lamuncadirect productiva aplicate la tarif orar au o crestere de trei saptamni... acum daca priviti lanumarulde ore aplicate productiei fata de standarde avem un deficit de 12 procente la aceeasieficienta...mi spun mie nsumi ca trebuie sa ma mobilizez si sa fiu atent. Caut n sacou dupa un stilou

sa iau ceva notite.- Iar raspunsul e clar, spune Peach. Viitorul afacerii noastre depinde de abilitatea noastra dea creste productivitatea.Dar nu gasesc stiloul. Caut n celalalt buzunar. Scot trabucul. Ma holbez la el. Eu nu maifumez. Cteva secunde ma tot ntreb de unde naiba a ajuns trabucul asta aici. Apoi miamintesc.4Acum doua saptamni purtam acelasi costum ca astazi. Asta se ntmpla n zilele bune ncare credeam ca totul va fi bine. Calatoream, eram ntre doua avioane, la O'Hare. Aveamceva timp,asa ca m-am dus ntr-unul din holurile aeroportului. nauntru, locul e plin cu oameni de

afaceri, ca simine. Caut un loc unde sa ma asez, ma uit peste tot si, deodata, ochii mi se opresc asupraunui ommbracat n pulover. El sta lnga o lampa, citind, cu cartea ntr-o mna si cu trabucul ncealalta.Alaturi de el se ntmpla sa fie un loc liber. Ma ndrept spre el. Exact nainte de-a ma asezamitrece prin minte ca l cunosc pe tip.


22/244

Te socheaza oarecum sa dai peste cineva cunoscut n mijlocul unuia dintre cele mai mariaeroporturi din lume. La nceput nu eram prea sigur ca este el. Dar prea semana bine cufizicianulpe care l stiam eu, ca sa nu fie el. Cum ma asezam, el s-a uitat de la cartea lui la mine si amvazutpe fata lui, aceeasi ntrebare nerostita:- Va cunosc cumva?- Jonah? ntreb eu.- Da?- Sunt Alex Rogo. Ma mai tii minte? Fata lui mi spunea ca nu prea. Te-am cunoscut acumcteva timp, i spun eu. Eram student. Mi s-a dat posibilitatea sa merg sa studiez niste modelematematice la care lucrai tu. ti amintesti? Pe atunci purtam barba. Dintr-o data marecunoaste! nsfrsit!- Sigur! mi amintesc bine. Alex, nu?- Exact.O chelnerita ma ntreaba daca doresc sa beau ceva. Comand un scotch cu sifon si l ntreb pe

Jonah daca nu vrea si el. El hotaraste ca mai bine nu; trebuie sa plece n curnd.- Deci, ce mai e cu tine acum? l ntreb.- Sunt ocupat, spune el. Foarte ocupat. Tu?- La fel. Sunt n drum spre Houston acum, spun eu. Dar tu?- La New York, spune Jonah.Pare putin plictisit de genul asta de sporovaiala si arata de parca ar vrea sa termineconversatia. O secunda de tacere se scurge ntre noi. Dar, de bine, de rau, eu am tendinta (pecareniciodata nu am putut sa o tin sub control) de a umple tacerea ntr-o conversatie cu voceamea.- Ciudat, dar dupa toate uzinele n care am lucrat nainte n cercetare, am sfrsit prin adeveni om de afaceri, spun. Acum sunt manager de fabrica la UniCo.Jonah da din cap. Pare mai interesat acum. Trage o data din trabuc. Eu continui sa vorbesc.Nu-mi trebuie prea mult ca s-o tin tot asa.- De fapt, de asta sunt n drum spre Houston. Noi tinem de o asociatie de fabrici si aceasta ainvitat UniCo sa faca parte dintr-o comisie care sa discute despre robotica la conferintaanuala. Amfost eu ales de UniCo pentru ca uzina mea are cea mai multa experienta cu robotii.- nteleg, spune Jonah. Va fi o discutie tehnica?- Mai degraba orientata pe afaceri, dect pe tehnica, spun eu. Apoi mi amintesc ca am cevape care as putea sa i-l arat.- Asteapta o secunda... mi deschid servieta n poala si scot copia programului pe care mi-atrimis-o asociatia anticipat. Uite, spun eu. Si-i citesc de pe program: Robotica: Solutia anilor

'80pentru criza productivitatii n America... un grup de utilizatori si experti discuta impactul pecare lvor avea robotii industriali n fabricatia americana!15Dar cnd ma uit din nou la el, Jonah nu pare prea impresionat. mi nchipui, sigur, ca e un tipacademic; n-o sa priceapa el lumea afacerilor.- Zici ca fabrica ta foloseste roboti? ntreaba el.


23/244

- n cteva compartimente, da, spun eu.- Si chiar au dus ei la cresterea productivitatii n fabrica ta?- Sigur ca da, spun eu. Am avut, ct? Si ma uit n tavan cautnd parca cifra. Cred ca a fost unprocent de 36% mbunatatire ntr-un domeniu.- Zau... 36%? ntreaba Jonah. Deci compania are 36% mai multi bani, de la fabrica ta numaiprin instalarea ctorva roboti? Incredibil!Nu-mi pot retine un zmbet.- Bine... nu, spun eu. Am fi vrut noi sa fie att de usor! Numai ca e putin mai complicat.Vezi tu, am avut o mbunatatire de 36% ntr-un singur departament.Jonah si priveste trabucul, apoi l stinge n scrumiera.- Pai atunci n-ati marit productivitatea, spune el.Simt ca mi ngheata zmbetul pe buze.- Ma tem ca nu prea nteleg, spun eu.Jonah se apleaca n fata conspirativ si spune:- Da-mi voie sa te ntreb ceva, asa, numai ntre noi. A fost fabrica ta n stare sa livreze chiarsi un singur produs n plus pe zi ca rezultat a ceea ce s-a petrecut n departamentul n care atiinstalat roboti?

Bigui:- Pai, ar trebui sa verific cifrele...- Ati facut concedieri? ntreaba el.Ma aplec si eu uitndu-ma la el. Ce naiba vrea sa spuna cu asta?- Adica, daca am dat afara pe cineva pentru ca am instalat robotii? spun eu. Nu. Am avut ontelegere cu sindicatul nostru ca nimeni n-o sa fie disponibilizat din cauza maririiproductivitatii.Am schimbat oamenii n alte posturi. Sigur, cnd exista vreo ntorsatura nedorita n afaceri,concediem oamenii.- Dar robotii nsisi n-au redus cheltuielile cu personalul pe care le are fabrica ta? spuneJonah.- Nu, admit eu.- Atunci, spune-mi, ti-au scazut stocurile? ntreaba Jonah.Eu chicotesc.- Hei, Jonah, ce mai e si asta? i spun.- Spune-mi, te rog, zice el, au scazut stocurile?- Drept sa-ti spun, cred ca nu. Dar trebuie ntr-adevar sa verific cifrele.- Tu controleaza-ti cifrele, daca vrei, zice Jonah. Dar daca nu ti-au scazut stocurile... sicheltuielile cu salariatii nu s-au redus... si daca nu se vnd mai multe produse, ceea ce evidentnu sepoate, daca nu livrati mai mult, atunci nu-mi poti spune tu mie ca robotii astia v-au maritproductivitatea.Am n stomac o senzatie pe care ar avea-o probabil cineva aflat ntr-un lift, cnd se rupe

cablul.- Mmda, ntr-un fel, nteleg ce vrei sa spui, i spun eu. Dar eficienta mi-a crescut, iarcosturile s-au redus.- Zau? ntreaba Jonah. si nchide cartea.- Sigur ca da. De fapt, eficienta este n medie, binisor peste 90%. Iar costul pe produs ascazut considerabil. Vreau sa-ti spun ca, pentru a ramne competitiv n zilele astea, trebuie safacitot posibilul ca sa fii mai eficient si sa reduci costurile.


24/244

Soseste bautura mea; chelnarita o pune pe masa lnga mine. i dau o hrtie de cinci si asteptsa-mi dea restul.- Cu o eficienta asa de mare trebuie sa lucrezi cu robotii n mod constant, spune Jonah.- Absolut, i spun eu. Trebuie, suntem nevoiti. Altfel ne-am pierde economiile la costul peprodus. Iar eficienta ar scadea. Lucrul asta e valabil nu numai pentru roboti, ci pentru toateresurselenoastre de productie. Trebuie sa producem continuu pentru a ramne eficienti si a ne mentineavantajul la cost.- Zau? spune el.16- Sigur. Binenteles, cu asta nu vreau sa spun ca nu avem si noi problemele noastre.- nteleg, spune Jonah. Apoi zmbeste. Haide! Fii cinstit. Stocurile tale se apropie de tavan,nu-i asa? l privesc. Cum de stie el?- Daca te referi la productia neterminata.- Toate stocurile voastre, spune el.- Pai depinde. Pe alocuri, da. Sunt mari, spun eu.- Si totul este ntrziat mereu? ntreaba Jonah. Nu puteti livra la timp?

- Admit un lucru, spun eu, si anume ca avem o groaza de probleme cu livrarea la timp. nultima vreme este o chestiune serioasa cu clientii.Jonah ncuviinteaza din cap ca si cum ar fi prevazut.- Ia stai putin, cum se face ca stii attea despre lucrurile astea? ntreb eu. Zmbeste din nou.- Doar o presimtire, spune Jonah. n plus, observ simptomele astea ntr-o multime de fabrici.Nu esti singurul.- Dar tu nu esti fizician?- Sunt om de stiinta, spune el. Si chiar acum pot spune ca lucrez pentru stiinta organizarii,organizarea productiei n special.- N-am stiut ca exista o astfel de stiinta.- Exista acum, spune el.- Nu stiu la ce lucrezi tu, nsa ai pus degetul exact pe cteva dintre cele mai grele probleme,

si, uite, spune-mi si mie, l ntreb eu. Cum se face ca..., ma opresc pentru ca Jonah exclamaceva nebraica. A scotocit ntr-unul din buzunarele pantalonilor dupa un ceas vechi.- mi pare rau, Alex, dar vad ca sunt gata sa pierd avionul daca nu ma grabesc, spune el. Seridica si si ia trenciul.- Ce pacat, i spun eu. Sunt putin intrigat de unele chestii pe care mi le-ai spus.Jonah face o pauza.- Da, pai, daca te vei gndi la ceea ce-am discutat, poate ca ti-ai putea scoate fabrica dinnecazurile n care este.- Hei, poate ca ti-am facut o impresie gresita, i spun eu. Noi avem cteva probleme, dar n-asspune ca uzina are necazuri.

Se uita drept n ochii mei. Stie foarte bine ce se ntmpla, mi spun eu.- Stii ce, ma aud spunnd. Mai am ceva timp. De ce nu te-as nsoti pna la avion? Te-arderanja?- Nu, deloc, spune el. Dar trebuie sa ne grabim. Ma ridic si-mi apuc repede trenciul siservieta. Bautura ma astepta acolo. Iau repede o nghititura si o abandonez. Jonah se ndreptadejaspre usa. Ma asteapta sa-l ajung din urma. Pasim apoi amndoi n coridor, unde oamenii segrabesc


25/244

care ncotro. Jonah mareste pasul. Fac un efort sa ma tin dupa el.- Sunt curios, i spun lui Jonah, ce te-a facut sa suspectezi ca e ceva n neregula cu fabricamea?- Tu nsuti mi-ai spus, zice Jonah.- Nu, nu ti-am spus.- Alex, zice el, a fost clar pentru mine din propriile tale cuvinte ca fabrica ta nu este condusaatt de eficient pe ct crezi tu. Tu o conduci exact invers. Tu conduci o fabrica foarteineficienta.- Nu si potrivit aprecierilor, i spun eu. Vrei cumva sa spui ca oamenii mei nu-mi raporteazacorect... ca ma mint sau asa ceva?- Nu, spune el. E foarte putin probabil ca oamenii tai sa te minta. Dar, n mod cert, te mintaprecierile.- Mmda, bine, uneori mai rotunjim si noi cifrele ici si colo. Dar toata lumea face la fel.- Pierzi esentialul, spune el. Tu crezi ca esti la conducerea unei fabrici eficiente, dar gresesti.- Ce e gresit n modul meu de a gndi? Nu difera cu nimic de cel al celor mai multimanageri.- Da, exact, spune Jonah.

- Asta ce mai vrea sa-nsemne? ntreb eu. ncep sa ma simt oarecum insultat.- Alex, tu esti la fel ca aproape oricine de pe lumea asta. Pna acum tu ai acceptat o multimede lucruri fara sa pui ntrebari, fara ca macar sa te gndesti vreun pic, spune Jonah.- Jonah, eu gndesc ntr-una, i spun eu. E parte din slujba mea.El da din cap.17- Alex, mai spune-mi o data de ce crezi tu ca robotii tai sunt asa o mare mbunatatire?- Pentru ca maresc productivitatea, raspund eu.- Si ce e productivitatea?Ma gndesc putin, ncercnd sa-mi amintesc.- Dupa cum o defineste compania mea, i spun eu, este o formula care se foloseste, cevadespre valoarea adaugata la numar egal de salariati.

Jonah si scutura capul din nou.- Nu ma intereseaza cum defineste compania ta productivitatea, dar ce spui tu nu esteproductivitate, spune el. Uita pentru un minut de formula aia si spune-mi cu cuvintele tale,dinexperienta ta, ce nseamna productivitate?Dam grabiti un colt. Vad n fata noastra detectoarele de metal si garzile de securitate. Aveamintentia sa ma opresc si sa-mi iau la revedere aici, dar Jonah nu ncetineste deloc.- Hai spune-mi ce nseamna sa fii productiv? ntreaba el din nou trecnd prin detectorul demetal. Vorbeste cu mine din partea cealalta. Pentru tine personal, ce nseamna?mi pun servieta pe conveier si l urmez pe Jonah. Ma ntreb cam ce-ar vrea sa auda. Dedeparte i spun:

- Pai, mi nchipui ca nseamna sa realizez ceva.- Exact! Dar n ce conditii realizezi ceva?- n conditiile unor obiective, spun eu.- Corect! zice Jonah. Cauta pe sub pulover n buzunarul camasii si scoate un trabuc. Mi-lntinde mie.- Complimentele mele, spune el. Atunci cnd esti productiv realizezi ceva pentru atingereaunui scop, corect?- Corect, spun eu si-mi recuperez servieta. Trecem n graba poarta dupa poarta. ncerc sa ma


26/244

potrivesc cu Jonah, pas cu pas. Iar el spune:- Alex, am ajuns la concluzia ca productivitatea este actul de aducere a unei companii maiaproape de scopul sau. Orice actiune care aduce compania mai aproape de scop esteproductiva.Orice actiune care nu aduce compania mai aproape de scop este neproductiva. Ma urmaresti?- Mmda, dar... zau, Jonah, asta nu-i dect simplu bun simt, i spun eu.- Asta nu-i dect simpla logica, spune el.Ne oprim. l vad nmnndu-si biletul la ghiseu.- Dar e prea simplist, i spun eu. Nu-mi spune nimic. Adica, daca ma ndrept spre scop suntproductiv si daca nu, nu sunt productiv? Si ce daca?- Eu ncerc sa-ti spun ca productivitatea n-are nici un nteles, daca nu-ti cunosti scopul,spune el. si ia biletul si ncepe sa mearga spre poarta.- Bine, atunci, zic eu. Poti s-o iei si asa. Unul dintre obiectivele uzinei mele este crestereaproductivitatii. Asa ca, atunci cnd am cresterea eficientei sunt productiv. E logic.Jonah se opreste putin enervat. Se ntoarce spre mine.- Tu stii care e problema ta? ma ntreaba.- Sigur, zic eu. mi trebuie eficienta mai buna.

- Nu, nu asta e problema ta, spune el. Problema ta e ca nu stii care ti-e scopul. Si apropo,exista un singur scop, indiferent de companie.Ramn blocat o secunda. Jonah porneste din nou spre poarta. Se pare ca toata lumea a urcatla bord. Numai noi doi am ramas n zona de asteptare. Ma tin dupa el.- Stai putin! Cum adica, eu nu stiu care e scopul? Stiu foarte bine care este, i spun eu.Am ajuns la usa avionului. Jonah se rasuceste spre mine. Dinauntrul cabinei, stewardesa nepriveste.- Zau? Atunci, ia spune-mi, care este scopul organizatiei voastre industriale?- Scopul este sa fabricam produse ct mai eficient cu putinta, i spun eu.- Gresit, spune Jonah. Nu este asta. Care este scopul real? Ma uit la el intrigat. Stewardesa seapleaca prin usa.- Vreunul dintre dumneavoastra urca la bordul avionului?Jonah i spune:- Doar o secunda, va rog. Apoi se ntoarce spre mine. Hai, Alex! Repede! Spune-mi careeste adevaratul scop, daca stii care e el.- Puterea? sugerez eu.18El pare surprins.- Ei bine,... nu-i rau, Alex. Dar nu obtii tu puterea n virtutea fabricarii a nu stiu ce.Stewardesa se enerveaza.- Domnule, daca nu urcati n avionul acesta, va trebui sa va ntoarceti la terminal, spune eacu raceala. Jonah o ignora.- Alex, nu poti ntelege semnificatia productivitatii daca nu stii scopul de atins. Pna atunci,

nu faci dect sa te joci cu o gramada de numere si cuvinte.- Bine, atunci e cota de piata, i spun eu. Asta-i scopul.- Asta e? ntreaba el.Paseste n avion.- Hei! Nu poti sa-mi spui? strig eu.- Gndeste-te, Alex. Poti gasi raspunsul cu propria-ti minte, spune el. i nmneaza biletulstewardesei, se uita la mine si-mi face cu mna n semn de la revedere. Eu ridic mna sa-iraspund


27/244

la fel si descopar ca nca tin trabucul pe care mi-l daduse. Apare o agenta de poarta, foartegrabita,si-mi spune cu raceala ca ea va nchide usa.5E un trabuc bun. Pentru un cunoscator al tutunului, s-ar putea sa fie putin cam uscat, de

vreme ce a petrecut cteva saptamni n sacoul costumului meu. Dar l fumez cu placere ntimpulmarii sedinte a lui Peach si mi amintesc de ntlnirea ciudata cu Jonah.Chiar a fost mai ciudata dect sedinta asta? Peach e n picioare n fata noastra, batnd usor ncentrul unui grafic cu un indicator lung de lemn. Fumul se ncolaceste ncet n razaproiectorului.Vis-a-vis de mine, cineva lucreaza cu seriozitate la un calculator. Toti, cu exceptia mea,asculta cuatentie, iau notite sau fac comentarii: ...parametrii substantiali... esential pentru a cstiga...recuperare extensiva pe profit... indici operationali... aduc o dovada tangibila...Habar n-am ce se petrece. Cuvintele lor suna ca un limbaj diferit pentru mine -nu chiar olimba straina, dar un limbaj pe care l cunosteam odata, iar acum mi-l amintesc vag de tot.

Termeniimi par familiari. Dar acum nu mai sunt foarte sigur ca le cunosc ntelesul. Sunt doar nistecuvinte.Nu faci dect sa te joci cu o gramada de numere si cuvinte.Acolo, n aeroportul O'Hare din Chicago, am ncercat, pentru cteva minute, sa ma gndescla ceea ce-mi spusese Jonah. El mi daduse de nteles multe lucruri; mi daduse unele indicii.Dar afost ca si cum cineva dintr-o alta lume vorbise cu mine. A trebuit sa ridic din umeri. A trebuitsa maduc la Houston si sa discut despre roboti. Si era timpul sa prind propriul meu avion.Ma ntreb acum daca Jonah ar putea fi mai aproape de adevar dect am crezut eu la nceput.

Pentru ca, dupa cum am observat eu, nici unul dintre noi, cei de la sedinta, n-avem de-a facecuproblemele astea mai mult dect ar avea un vraci de nteles din medicina moderna. Tribulnostru epe moarte, iar noi dansam n fumul nostru ceremonios pentru a exorciza demonul care neterorizeaza.Care este adevaratul scop? Niciunul de aici nu si-a pus macar o ntrebare asa de esentiala.Peach i da nainte despre oportunitatile de cost, scopurile productivitatii si asa mai departe.Hilton Smith spune aleluia la orice proclama Peach. ntelege vreunul cu adevarat ceea cefacem?La ora zece Peach anunta o pauza. Toti, cu exceptia mea, ies pentru odihna sau cafea. Euramn asezat pna pleaca toti. Ce naiba caut eu aici? Ma ntreb la ce-mi foloseste mie sau

celorlaltisa stau aici la sedinta. O sa rezolve ea (care e programata sa dureze aproape toata ziua)problemacompetitivitatii fabricii mele, o sa-mi salveze slujba sau o sa ajute pe careva sa obtinaprofituri?Nu ma descurc. Eu nici macar nu stiu ce e productivitatea. Deci, ce poate fi toata chestia astadect o totala pierdere de timp? Si cu gndul asta n minte, ma pomenesc nghesuindu-mihrtiile la


28/244

loc n servieta pe care o nchid cu o lovitura. Si apoi, n liniste, ma ridic si ies din sala.La nceput sunt norocos. Reusesc sa ajung la lift fara sa-mi spuna nimeni nimic. Dar n timpce astept la lift, Hilton Smyth vine n pas de plimbare.- Ce faci, Al, doar nu dezertezi? ntreaba el. O secunda am considerat oportun sa ignorntrebarea. Dar apoi am realizat ca Smyth ar putea sa-i spuna ceva lui Peach, n moddeliberat.- Trebuie, i spun eu. Am o problema care-mi solicita atentia la fabrica.- Ce? O urgenta?- Poti sa-i spui si asa.19Liftul mi deschide usile. Pasesc nauntru. Smith ma priveste ironic n timp ce se departeaza.Usile se nchid.mi trece prin minte ca exista riscul ca Peach sa ma dea afara pentru ca i-am parasit sedinta.Dar asta, n starea mea actuala, n-ar face dect sa scurteze trei luni de neliniste care arconduce laceea ce eu consider a fi inevitabil.Nu ma ntorc chiar acum la fabrica. Ma mai plimb putin cu masina. O iau pe un anumit

drum si-l urmez pna obosesc; apoi o iau pe altul. Trec vreo doua ore. Nu-mi pasa unde maaflu. Nuvreau dect sa fiu afara. Libertatea e un fel de beatitudine, dar numai pna te plictiseste.Conducnd masina, ncerc sa scap de obsesia afacerilor. ncerc sa-mi limpezesc mintea. Ziuapare acum ca ncepe sa fie mai buna. Soarele straluceste. E cald. Nu sunt nori. Cer albastru.Chiardaca pamntul are nca o austeritate de primavara timpurie, totul este galben maroniu, este ozi bunapentru jucat de-a prinselea.mi amintesc ca m-am uitat la ceas chiar nainte de-a ajunge la fabrica si era ora 1 p.m.ncetinesc ca sa intru pe poarta, cnd, nu stiu cum altfel sa mai zic, am simtit ca nu mi-e bine.M-am

uitat la cladirea fabricii. Si mi pun piciorul pe acceleratie si ma tot duc. Mi-e foame; magndesc capoate ar trebui sa iau prnzul.Dar cred ca adevaratul motiv este ca nu am chef sa fiu gasit nca. Trebuie sa ma gndesc sin-o sa fiu deloc n stare de asta daca ma ntorc la birou acum.Pe drum, la o mila departare e un mic local unde se serveste pizza. Vad ca e deschis, deci maopresc si intru. Sunt un conservator; iau o pizza mijlocie cu brnza, crnaciori, ciuperci, ardeigrasi,ardei iuti, masline negre, ceapa si ansoa. n timp ce astept, nu pot rezista la ceea ce mai vadexpuspe standul de lnga casierie si i spun sicilianului care conduce localul sa-mi mai serveasca

vreodoua pachetele de alune, niste cartofi prajiti si, putin mai trziu, niste covrigi. Trauma misporesteapetitul.Dar exista o problema. Nu prea poti nghiti alunele cu sifon. Ai nevoie de bere. Si ghici cevad eu n vitrina frigorifica. Sigur, nu beau de obicei n timpul zilei, dar ma uit la felul n carelumina loveste acele cutii reci ca gheata... Trage-i! Am scos sase cutii de bere Bud. Amplatit 14


29/244

dolari si 62 de centi si am plecat.Chiar nainte de-a ajunge la fabrica, pe cealalta parte a autostrazii, exista un drum pietruitcare duce la o zona deluroasa mai joasa. E un drum de acces de vreo jumatate de mila. Dupaunimpuls de moment, ntorc volanul foarte tare. Buick-ul iese saltnd de pe autostrada si intrapepietris si numai o mna rapida salveaza pizza sa nu ajunga pe jos. Ridic ceva praf n urmapnaajung n culmea delusorului.Parchez masina, mi deschei camasa, scot cravata si haina ca sa le salvez de inevitabil si apoimi despachetez bunatatile. Ceva mai jos, transversal fata de autostrada, se afla fabrica mea.Easezata pe un cmp, o mare cutie gri de otel fara ferestre. nauntru, stiu, sunt cam 400 deoamenicare lucreaza n schimbul de zi. Masinile lor sunt asezate n parcare. Vad cum un camionintra cuspatele ntre alte doua camioane care stau n curtea aproape goala. Camioanele aduc

materialele pecare masinile si oamenii dinauntru le vor folosi n fabricatie. n partea opusa, mai multecamioanesunt ncarcate cu ceea ce s-a fabricat. n termenii cei mai simpli cu putinta, asta este ceea cesentmpla. Iar eu se presupune ca sunt managerul acestor lucruri.Desfac o cutie de bere si ma apuc sa muncesc la pizza.Uzina pare un fel de marca, de simbol al locului. Este ca si cum a fost si va fi mereu acolo.Se-ntmpla sa stiu ca fabrica nu are dect vreo 15 ani. Si s-ar putea sa nu mai fie aici preamult timpde-acum ncolo.Deci, care e scopul? Ce se presupune ca facem noi aici? Ce pune lucrurile n miscare?Jonah a spus ca exista numai un motiv. Ei bine, nu prea nteleg care ar putea fi el. Realizam omultime de lucruri n cursul operatiunilor zilnice, si toate sunt importante. Sau, cel putinmajoritatealor... altfel nu le-am face. Ce naiba, toate pot fi obiective?Vreau sa spun, de exemplu, ca unul dintre lucrurile pe care o organizatie industriala, cumeste o fabrica, trebuie sa le faca, este achizitionarea materiilor prime. Avem nevoie de acesteapentru a fabrica, iar noi trebuie sa le obtinem la cel mai bun pret si, deci, maniera decumparare lapret eficient e foarte importanta pentru noi.Pizza, apropo, e grozava. mi mestec a doua bucata, cnd o voce subtirica dinauntrul capuluima ntreaba: dar este asta scopul?. Este cumpararea la pret eficient motivul existentei

fabricii?20Trebuie sa vad. Aproape ca ma nec. Pai da, corect. Vreun stralucit idiot de la aprovizionaresigur ar actiona ca si cum acesta ar fi scopul. Ei sunt pe undeva pe acolo, nchiriind spatii dedepozitare pentru tot ce cumpara la asa preturi eficiente. Ce avem noi acum? O aprovizionarecu firde cupru pentru 32 de luni. Un stoc pentru 7 luni de tabla inox. Tot felul de lucruri de-astea.Sunt


30/244

milioane si milioane imobilizate n ceea ce am cumparat si la preturi teribile. Nu! Punndprobleman felul asta, o achizitionare economicoasa nu este scopul acestei uzine, n mod categoric.Ce altceva mai facem noi? Angajam oameni aici, cu sutele, iar prin tot UniCo-ul, cu zecilede mii. Noi, oamenii, se presupune ca suntem cea mai importanta achizitie a UniCo-ului,dupa cumne-a numit un flecar n nu stiu ce raport anual. Furam pisica si zicem ca e adevarat: companian-arputea functiona fara angajati buni cu profesii si calificari diverse.Eu personal ma bucur ca ofera locuri de munca. Sunt foarte multe de spus despre osalarizare sustinuta. Dar faptul ca furnizeaza slujbe oamenilor cu siguranta nu e motivulpentru careexista fabrica. La urma urmei cti oameni n-am concediat noi pna acum?Si, n orice caz, chiar daca UniCo ofera posibilitatea angajarii pe viata, precum unelecompanii japoneze, tot n-as putea spune ca scopul consta din slujbe. Multi oameni par sagndeascasi sa se comporte ca si cum acesta ar fi scopul, dar fabrica n-a fost construita cu scopul de a

platisalarii si de a da oamenilor de lucru.Bine, atunci de ce e construita fabrica, din capul locului?E construita ca sa fabrice produse. De ce n-ar putea fi asta scopul? Jonah a spus ca nu este.Dar eu nu nteleg de ce sa nu fie. Suntem o companie industriala.Asta nseamna ca trebuie sa fabricam ceva, nu? Nu asta este toata esenta, sa fabricamproduse? Pentru ce altceva suntem aici?Ma gndesc la unele bancuri pe care le -am auzit n ultima vreme. Dar calitatea?Poate ca asta este. Daca nu realizezi un produs de calitate, la sfrsit rami cu o gramada deerori costisitoare. Trebuie sa vii n ntmpinarea cerintelor clientului cu un produs de calitatesau nosa faci nici o afacere pentru mai mult timp. UniCo si-a nvatat lectia n aceasta privinta.Dar si noi am nvatat deja lectia asta. Am facut mari eforturi pentru mbunatatirea calitatii.De ce nu e asigurat viitorul fabricii, de ce nu e sigur? Si daca ar fi calitatea ntr-adevarscopul,atunci cum se face ca o companie ca Rolls Royce a fost foarte aproape de faliment?Singura calitatea nu poate fi scopul. E importanta. Dar nu e ea scopul. De ce? Din cauzacosturilor?Daca productia la costuri scazute e esentiala, atunci eficienta s-ar parea ca e raspunsul.O.K.... Poate ca sunt cele doua luate mpreuna: calitatea si eficienta. Ele au tendinta de amergemna n mna.Cu ct faci mai putine greseli cu att ai mai putin de refacut, ceea ce poate duce la costuri

mai scazute si asa mai departe. Poate ca asta a vrut sa spuna Jonah.Fabricarea unui produs de calitate n mod eficient: asta trebuie sa fie scopul. Cu siguranta casuna bine. Calitate si eficienta.Acestea sunt doua cuvinte dragute. De genul: Maternitatea si felul american de a fi.Ma asez pe spate si desfac alta cutie cu bere. Pizza este acum doar o amintire foarte placuta.Cteva momente ma simt satisfacut.Dar ceva nu este bine. Si nu e vorba numai de indigestia de dupa masa.Sa fabrici eficient produse de calitate suna ca un bun scop. Dar poate el sa faca fabrica sa


31/244

lucreze n continuare?Sunt deranjat de unele exemple care mi vin n minte. Daca scopul e sa produci eficientproduse de calitate, cum se face ca Volkswagen nu fabrica nca Bug-uri? Acesta era unprodus decalitate care putea fi fabricat la cost scazut. Si tot din punctul asta de vedere, cum se face caDouglas nu a continuat sa fabrice DC-3-ul? Din cte am auzit, DC-3-ul era un avion bun. Aspariaca daca ar fi continuat sa produca DC-3, astazi ar fi avut o eficienta mai mare dect au cuDC-10.Nu e de ajuns sa realizezi un produs de calitate pe baza de eficienta. nseamna ca scopul estealtul. Dar care?Savurndu-mi berea, ma trezesc contemplnd putinul rest care a mai ramas n cutia pe care otin n mna. Tehnologia pentru productia de masa este ntr-adevar ceva deosebit. Sa tegndesti capna de curnd asta era o roca n pamnt. Apoi, venim noi cu niste know-how si niste scule sitransformam roca ntr-un metal usor si prelucrabil pe care l poti folosi iar si iar. E destul deuimitor.

Stai o clipa, ma gndesc. Asta este!21Tehnologia: asta este totul. Trebuie sa navigam pe aripa conducatoare a tehnologiei. Esteesential pentru companie. Daca nu tinem pasul cu tehnologia suntem terminati. Deci asta estescopul.Dar, daca ma gndesc mai bine... nu e corect. Daca tehnologia este adevaratul scop al uneiorganizatii industriale, atunci cum se face ca cele mai responsabile pozitii nu sunt n cercetaredezvoltare? Cum se face ca cercetarea dezvoltarea este totdeauna cam netrecuta pe listavreuneiorganizatii, din cte am vazut eu? Si presupunnd ca am avea cele mai noi creatii n domeniultehnologiei, cele mai recente masini fabricate pe care le-am putea folosi ne-ar salva asta? Nu,nu near

salva. Deci, tehnologia e importanta, dar nu este scopul.Poate ca scopul este o combinatie ntre eficienta, calitate si tehnologie. Pai atunci revin deunde am plecat: avem o multime de obiective importante. Dar lucrul asta nu-mi spune nimiccuadevarat, pe lnga faptul ca nu se potriveste cu ce mi-a spus Jonah.Sunt blocat.Privesc lung n josul dealului. n fata marii cutii de otel a fabricii este o cutie mai mica, dinsticla si beton care adaposteste birourile. Al meu este cel din coltul stng, n fata. Uitndu-mantracolo,aproape ca pot vedea stiva de mesaje telefonice pe care secretara mi le aduce ntr-o roaba.Oh, da! mi ridic berea pentru o nghititura lunga si buna. Si, cum mi dau capul pe spate, le

vad.Dincolo de fabrica, ceva mai departe, sunt alte doua cladiri, lungi si nguste. Sunt depozitelenoastre. Sunt pline pna n tavan cu piese de schimb si cu marfa nevnduta, pe care n-am fostnstare s-o descarcam pna acum. 20 de milioane de dolari ntr-un stoc de produse finite:produse decalitate obtinute cu cea mai recenta tehnologie, toate produse eficient, toate stnd n cutiilelor de


32/244

ambalaj, toate sigilate n plastic, cu certificat de garantie si cu un aer original de fabrica sitoateasteptnd pe cineva sa le cumpere.Deci asta este. n mod evident, UniCo nu tine uzina asta doar de dragul de a umpledepozitele. Scopul e concretizat n vnzari.Dar daca vnzarile sunt scopul, de ce Jonah nu a acceptat cota de piata ca scop? Cota depiata este chiar mai importanta ca scop dect vnzarile. Daca ai cea mai mare cota de piata aicelemai bune vnzari din industria ta. Cstigi piata si-ai facut-o. Nu-i asa?Poate ca nu. mi amintesc vechiul precept, Pierdem bani, dar vom cstiga marind volumulproductiei. Uneori o companie va vinde n pierdere sau la o suma mica peste cost, cum estecunoscut ca face UniCo, doar pentru lichidarea stocurilor. Poti sa ai tu o cota mare pe piata,dardaca nu faci bani cui i pasa?Bani. Pai, binenteles... banii sunt cel mai grozav lucru. Peach o sa ne desfiinteze pentru cauzina costa prea mult pentru companie. Deci eu trebuie sa gasesc cai de reducere a sumei debani pe

care i pierde compania.Ia stai putin. Sa presupunem ca am facut cine stie ce lucru extraordinar si minunat si amoprit pierderile, dnd marea lovitura. Ne-ar salva asta? Nu, pe termen lung, n perspectiva, nune-arsalva. Uzina n-a fost n nici un caz construita pentru a da lovitura. UniCo nu face afaceri, maiales,ca sa dea lovitura. Compania exista ca sa faca bani.Acum nteleg. Scopul unei organizatii industriale de productie este de a face bani.Pentru ce altceva a intrat n afaceri J. Bartolomew Granby cu compania sa, n 1881 si a iesitpe piata cu sobele sale pe baza de carbune?Cumva de dragul instalatiei si al aparaturii? Cumva din pornirea altruista de a face un gestpublic pentru a aduce n casele oamenilor caldura si confort? Drace, nu! Batrnul J. Bart afacut-oca sa faca niste bani. Si a reusit, pentru ca soba era o bijuterie de produs pe vremea aceea. Siatunciinvestitorii i-au dat mai multi bani ca sa scoata si ei de acolo alti bani, iar J. Bart si-a ncasatparteasa mereu mai mare.Dar a face bani e singurul scop? Ce sunt toate celelalte lucruri care ne-au preocupat pnaacum?Apuc servieta, scot din ea un top galben de coli ministeriale si iau un stilou din buzunarulhainei. Fac o lista a tuturor lucrurilor pe care oamenii le cred obiective: aprovizionareaieftina,

angajarea unor oameni competenti, tehnologie nalta, producerea de bunuri de calitate,vnzareaproduselor de calitate, cota de piata. Am adaugat chiar si altele, cum ar fi comunicarea sisatisfacerea clientului. Toate acestea sunt esentiale pentru desfasurarea cu succes a uneiafaceri. Ce22fac ele? Ele ajuta compania sa faca bani. Dar ele nu sunt scopul n sine; ele sunt doarmijloacele,


33/244

caile prin care se ajunge la scop.Poti fi sigur de lucrul asta?Pai, nu pot fi. Nu n mod absolut. Dar abordarea lui de a face bani ca scop al uneiorganizatii industriale de productie pare buna. Si asta datorita unui singur lucru si anume canimicdin ceea ce am trecut eu pe lista nu ar face doi bani, daca firma n-ar face bani.Dar ce se ntmpla daca n-ar face bani? Pai, daca nu ar aduce bani prin fabricarea sivnzarea produselor sau prin mentinerea contractelor sau prin vnzarea unor active sau prinaltemijloace, compania ar fi terminata. Ar nceta sa functioneze. Banii trebuie sa fie scopul.Nimic nu lepoate lua locul. n sfrsit este o presupunere pe care trebuie sa o fac.Daca scopul este sa faci bani, atunci (n termenii pe care i-ar fi folosit Jonah), o actiune carene conduce spre a face bani este productiva. Iar o actiune care ne ndeparteaza de la a facebani esteneproductiva. De mai bine de un an fabrica mai degraba s-a tot ndepartat de scop dect s-aapropiat. Deci, pentru a salva uzina trebuie sa o fac productiva. Trebuie sa fac n asa fel nct

ea saaduca bani pentru UniCo. Este o afirmatie foarte simplificata n legatura cu lucrurile care sepetrec,dar este corecta. Cel putin este un punct logic de plecare.n bataia vntului, lumea e luminoasa si rece. Soarele parca a devenit mult mai intens.Privesc mprejur ca si cum tocmai am iesit dintr-o lunga transa. Totul este familiar, dar miemi separe nou. mi iau ultima nghititura de bere. Si, deodata, simt ca trebuie sa plec.6Dupa ceasul meu, este cam 16:30 cnd mi opresc Buick-ul n parcarea fabricii. Astazi amreusit efectiv un singur lucru: sa scap de birou. Apuc servieta si ies din masina. Cutia de

sticla abiroului din fata mea este tacuta ca moartea. Parca as sta la pnda. Stiu ca toti sunt nauntru simaasteapta pe mine, ma asteapta sa dau buzna. Hotarasc sa-i dezamagesc pe toti. Voi face unraid prinfabrica. Nu vreau dect sa arunc o privire proaspata peste tot.Cobor la o usa a fabricii si intru, mi iau din servieta ochelarii de protectie, pe care i amntotdeauna la mine. Este un raft cu caschete de protectie lnga una din mesele de lngaperete. Iauuna de acolo, mi-o potrivesc pe cap si patrund nauntru.Cum dau un colt si intru ntr-una din sectiile de productie, se ntmpla sa surprind trei tipistnd pe o bancheta. Ei si mpart un ziar, citind si vorbind ntre ei. Unul ma vede. Da coate

celorlalti doi. Ziarul este mpaturit si dat deoparte cu gratia unui sarpe disparut n iarba.Nonsalant,cei trei devin deodata foarte ocupati si pleaca fiecare n alta directie.Poate ca, n alte mprejurari, as fi trecut cu vederea un lucru ca acesta. Dar astazi mannebuneste. Fir-ar sa fie, oamenii stiu ca fabrica asta are probleme mari. Cu toateconcedierile carele-am facut pna acum, ar trebui sa stie. Te gndesti ca toti ncearca sa munceasca mai multca sa


34/244

salvam locul asta. Dar uita-te la astia trei, fiecare probabil platit cu 10-12 dolari pe ora, stau sisedistreaza. Ma duc si l gasesc pe supraveghetorul lor. Dupa ce i spun ca trei dintre oameniilui staudegeaba prin preajma, fara nimic de lucru, el gaseste nu stiu ce scuza, cum ca fiecare are ocotaparte din lucrul la produsul respectiv, pe care a terminat-o, iar acum asteapta mai multe piese.Eu i spun:- Daca tu nu le mai dai de lucru, o sa gasesc alta sectie care sa le dea. Acum da-le ceva defacut. Ori ti folosesti oamenii pe care i ai ori i pierzi, ai nteles?De la capatul drumului de acces n sectie, privesc peste umar. Supraveghetorul i-a pus pe ceitrei sa duca niste materiale dintr-o parte a coridorului n cealalta. Stiu ca, probabil, este doarasa casa fie ocupati cu ceva, dar ce naiba, cel putin acum fac ceva, muncesc. Daca n-as fi spusnimic, cinestie ct ar mai fi stat ei acolo.Apoi ma gndesc: astia trei fac ei ceva acum, dar ne va ajuta asta sa facem bani? Poate ca ei

muncesc, dar sunt productivi?Pentru o clipa, mi vine sa ma ntorc sa-i spun supraveghetorului sa-i faca pe tipi sa producaefectiv. Dar, stai... poate ca, ntr-adevar, acum nu au ce sa lucreze. Si chiar daca, probabil, asputeasa-i duc pe tipi sa munceasca n alta parte, de unde sa stiu ca acea munca ne ajuta sa facembani?Un gnd ciudat.Pot eu sa presupun ca a face oamenii sa munceasca si a face bani nseamna acelasi lucru?Am avut aceasta tendinta n trecut.23Regula de baza era sa dam de lucru tuturor, tot timpul; sa continuam pna scoatem produsulfinit pe poarta. Iar cnd nu mai e nimic de facut, sa gasim altceva. Iar cnd nu gasim, sa-i

mutam peoameni n alte posturi. Iar daca nici acolo nu muncesc, i concediem.Ma uit mprejur si vad ca majoritatea oamenilor au de lucru, muncesc. Oamenii faraocupatie sunt o exceptie aici. Aproape toti muncesc tot timpul. Si totusi, nu facem bani.Niste scari n zig-zag urca pe lnga perete, cu acces la una dintre macarale. Urc pe ele pnala jumatatea distantei podea-tavan si, de pe una din platforme, pot sa privesc peste toatauzina.n fiecare moment, o multime de lucruri se ntmpla acolo jos. Practic, tot ceea ce vad estevariabil. Complexitatea uzinei asteia, de fapt, a oricarei fabrici ti da dureri de cap, tezapacesticontemplnd-o. Situatiile de jos sunt mereu n schimbare. Cum oare as putea eu controla tot

ce sepetrece? Cum naiba as putea eu sti daca fiecare activitate din uzina este productiva sauneproductiva, pentru a face bani?Raspunsul presupun ca se gaseste n servieta, care este grea. E plina cu toate raportarile siimprimatele acelea, pe care mi le-a dat Lou pentru sedinta.Avem o multime de posi

astazi dimineata, am intrat pe poarta la

Documents