Componentele ASPIVERD REDOX: ginseng, ceai verde, afine, aloe vera, seminţe de grapefruit, propolis, laptisor de matca, L-cisteina, glicină, acid glutamic, apa de mare, vitamina C, vitamina E, vitamina A, colostru şi soia .

GinsengProspect Ginseng

Panax înseamnă panaceu sau leac şi este derivat din limba greacă. Ginseng inseamna barbat-rădăcină in limba mandarina sau vechea limba chineza. Ginseng (Panax ginseng) aparţine familiei Araliaceae , sunt aromatice şi au aproximativ 700 de specii care cresc în Asia tropicala şi subtropicala şi America. . Planta poate avea până la 60 cm în înălţime, şi se foloseste rădăcina, care se recolteaza atunci când se considera adulta, între 4 şi 6 ani. Este o planta perena, care infloreste vara, iarna isi pierde frunzele iar primavara infloreste din nou . Habitatul lor natural sunt pădurile montane din peninsula coreeană şi din interiorul Chinei, Manciuria, Siberia Orientala şi Nepal, dar cererea lor impune cultivarea acestora în Asia, Statele Unite şi Canada.

OMS şi Comisia Europeana

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recunoaşte trei aplicatii ale ginsengului. Aplicatiile probate clinic sunt pentru OMS preventia si reconstiruirea , în cazurile de oboseală fizică şi psihica, slăbiciune, epuizare, oboseală, lipsa concentrarii şi convalescenţă. Aplicaţiile tradiţionale, în parte inregistrate in cartile de medicina sunt tratamente de diabet zaharat, impotenta, protecţia împotriva intoxicatiei ficatului şi împotriva tulburărilor digestive precum gastrita si ulcerul. Şi aplicaţiile medicinei populare ne testate prin experimente sau studii clinice, cum ar fi boli de ficat, răceli, febră, tuberculoză, reumatism, vărsături în timpul sarcinii, tensiune arterială crescută, respiraţie dificilă şi tulburări nervoase. Ginseng este inclusă în lista Consiliului Europei ca o aromă alimentara de origine naturala. Este, de asemenea, un supliment alimentar in legislaţia Statelor Unite, în Food and Drug Administration (FDA) ginsengul este inclus în lista de plante considerate sigure.. Comisia Germană E, o referinţă în Farmacia europeană, a aprobat utilizarea de Panax ginseng fără prescripţie medicală ca un tonic pentru a revigora şi a consolida, în cazuri de oboseală şi slăbiciune, scăderea capacităţii de muncă şi de concentrare, şi, de asemenea, pentru utilizarea în timpul convalescenţei. Pentru Comisie, nu exista contraindicatii cunoscute,

efecte secundare şi interacţiuni cu alte substanţe. Ca termen , în general, se poate folosi până la trei luni, dupa care se poate relua , deşi nu este recomandabil din nou. Printre efecte: in diferite tipuri de stres, va creste capacitatea de adaptare.

Adaptarea la stres

“Nenumărate experimente şi o investigaţie aprofundată, care acoperă mai multe decenii a arătat că ginseng este o substanţă destul de inofensiva care revigorează organismul celor care suferă de boli , mentine oamenii sanatosi care se bucura de această comoară neinteleasa care este sănătatea . Deşi ginseng este cunoscut si folosit de mii de ani, se pare că a fost proiectat tocmai pentru a satisface una dintre nevoile cele mai urgente ale epocii moderne: combaterea efectelor stresului .Este cel mai mare merit.El insusi ,stresul, nu omoara,dar poate distruge vitaminele si hormonii din corp, distruge nervii, atrofiaza glandele de secretie interna , degajeaza proteinele care produc ulcerul gastric si colitele, favorizand marirea vaselor cardiovasculare si transforma organismul tanar , sanatos si dinamic intrunul bolnav, obosit si imbatranit inainte de vreme” { Erwin Moller, biochimist si nutritionist}. Ginsengul a fost folosit in medicina traditionala din Asia de acum 5000 de ani ca un tonic şi restaurator. O multime de studii recente confirmă acţiunea sa asupra sistemelor imunitar si cardiovascular în plus cunoscuta sa activitate adaptogena si asupra sistemului nervos central, în conformitate cu M ª Victoria Naval Lopez, care impreuna cu alţi membri ai departamentului de Farmacologie de la Universitatea Complutense din Madrid îşi revizuiesc mai multe studii realizate pana in 2002, in vivo, in vitro şi clinice pentru a confirma activităţile atribuite ginseng. Acesta este calificat ca o planta adaptogena , care poate stimula rezistenta organismului la situaţile de suprasolicitare, mai ales datorita ginsenocidelor, ale căror acţiuni sunt, pe scurt, blocajul indus de analgezie, nootropic, scăderea tensiunii arteriale,antiaritmic,, îmbunătăţirea funcţiei cardiace hemolitic şi imunitatea celulară şi indica inhibarea agregării plachetare . Pfendtner Ingrid spune că pentru a se trata de un adaptogen, efectul ginsengului se observa cand echilibrul intern este perturbat , cand este supus la o tulburare nervoasa,o infectie sau cand este epuizat fizic. Un organism tratat cu ginseng este pregătit şi mai bine protejat împotriva tulburărilor care il afectează din exterior, corpul se adapteaza , ginseng este un adaptogen “O substanţă al cărei efect este adaptat la fiecare situaţie, aceeaşi substanţă acţionează în mod diferit în funcţie de situaţia şi statutul persoanei care il foloseste. Poate

mări sau micşora tensiunea arteriala, provoaca o creştere sau o scădere a nivelului de zahăr din sânge, acţionând ca un stimulent sau tranchilizant. Când valorile sunt echilibrate de obicei nu ar trebui sa apara un efect imediat. În fiecare persoană stimuleaza, sprijină şi îmbunătăţeşte procesul de apărare al organismului. Ginsengul actioneaza în diferite părţi ale corpului nostru,datorita caracterului sau ajuta pentru a echilibra anumite stari in care armonia s-a rupt, normalizeaza functiunile organismului si face posibila imbunatatirea anumitor deficiente si reduce hiperactivitatea. Pentru Iona Purtí, la fel ca si usturoiul şi eleutherococul, Ginsengul este o planta somatésica, care menţine echilibrul organismului, care supervizează sănătatea, nu strict curativa dar preventiv, care încurajează şi îmbunătăţeşte răspunsurile hormonale ale organismului, care acţionează asupra corpului , în cazul în care aceasta are cea mai mare nevoie de ajutorul lor. Acesta este un adaptogen extraordinar,regulatorul organismului , care creste rezistenta si intareste mecanismele de aparare al organismului, şi restabileşte echilibrul şi sănătatea daca aceasta a fost dezechilibrata, ridică capacitatea de adaptare şi acţioneaza, dacă este necesar. Cerinţele unui adaptogen sunt: 1) sa aibe o acţiune generală şi nu specifica şi să acţioneze prin intermediul numeroşilor factori metabolici. 2) un efect tonic, de standardizare şi de reglementare. 3) sa nu aiba efecte secundare sau sa induca modificări fiziologice. Un adaptogen stimuleaza glandele suprarenale, tonifica sistemul nervos central , creste producţia de anticorpi ,creste rezistenta şi creşte toleranţa la glucoză .

Acţiuni în organism

În sistemul nervos central Ginsengul actioneaza ca tonic , creste rezistenta la oboseala si stres, imbunatateste memoria si are un efect anabolic. În aspect cognitiv are un efect nootropic care îmbunătăţeşte sinteza de acetilcolina şi metabolismul proteic în creier şi scade nivelul de serotonină şi specii reactive de oxigen sau radicalii liberi. Are o activitate revigoranta, cu efect favorabil asupra aspectelor funcţiei psihomotorii ca atenţia, de prelucrare a informaţiilor, a timpului de reacţie auditiva şi functiile senzoriale şi motorii integrate. Iona Purtí consideră că acţiunea Ginsengului se datorează în principal componentelor de steroizi, substanţe chimice care acţionează ca anabolic natural. “Un anabolic este o substanta care intareste sanatatea generala a corpului, descompune alimentele in zahar , furnizeaza energie şi

reglementează consumul de energie ,contrar catabolismului , de exemplu, amfetamina, care temporar oferă mai multă putere persoanei, dar plecand de la nutrienti de care organismul a fost privat, cheltuindu-si rezervele sale de energie intr-un proces periculos în cazul în care continuă o perioadă lungă de timp. “ Asupra sistemului cardiovascular, consumul de Panax ginseng reduce consumul de oxigen al miocardului şi produce vasodilataţie , protejează împotriva leziunilor miocardice asociate cu anoxie (oxigenare insuficienta) severa, are, de asemenea, măsuri împotriva aritmii induse , infarctul de miocard şi scăderea tensiunii arteriale, prin relaxarea musculaturii netede. Are un marcat efect hipotensiv cu bradicardie (incetinirea bătăilor inimii), cu toate că dozele mari de ginseng cauzeaza vasoconstricţie , mai degrabă decât vasodilataţie. Acesta a arătat că ginseng normalizează tensiunea arterială în ambele situatii de hiper şi hipotensiune arterială, este eficient în hiperlipidemie, reduce continutul seric şi colesterolul in sânge şi trigliceride,imbunatateste colesterolul HDL şi reduce viscozitatea de trombocite, care este utilă pentru tratarea bolilor cardiovasculare. Totodata , se poate justifica, partial reputatia sa ca afrodisiac, studiile pe pacienţii cu disfuncţie erectilă au sporit reputaţia ginsengului pentru cresterea potentei sexuale . Pentru Ingrid Pfendtner ginsengul nu este un remediu care stimuleaza potenta sexuala, dar indirect, ajută la atenuarea efectelor produse de stres, relaxează, stimulează şi tonifica corpul, si permite mintii sa fie libera pentru dragoste. Jorge D. Pamplona Roger confirmă faptul că acesta nu este un afrodisiac în sens strict, deoarece nu se excita dorinta sexuala, el îmbunătăţeşte, capacitatea şi functiile organelor genitale . În ceea ce priveşte sistemul imunitar, ginseng stimulează acumularea de neutrofile şi răspunsul imun, cu efecte antitumorale ale polizaharidei de ginseng. Activitatea sa antivirală poate fi echilibrata la nivel imunologic. În aparatul gastrointestinal ginsengul relaxeaza si catifeleaza partile imflamate şi protejează împotriva ulcerului gastroduodenal, aparent prin reducerea capaciatatii de aderenta reducand astfel patogenitatea bacteriei helicobacter pylori, o cauză majoră de formare a ulcerului gastric. Rădăcina de ginseng duce la imblinzirea proceselor metabolice, creşte corticosteronul si scade glucogenul seric şi glicemia în diabetul zaharat de tip II, deoarece accelereaza lipogeneza hepatică şi mareste stocarea glicogenului . S-a demonstrat ca Ginsengul mareste capacitea de munca, unul dintre indicii utilizaţi pentru a măsura capacitatea de adaptare. Acesta acţionează ca un modulator al axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal: “Aceasta ar putea

fi motivul pentru îmbunătăţirea în 11 parametri de calitate a vieţii într-un studiu dublu-orb, folosind un extract standardizat de ginseng.” Unul dintre principalele efecte observate ca detoxifiere este acţiunea antiradicala ca si captator al radicalilor liberi. S-a observat, de asemenea, un efect protector al ginsengului împotriva hepatotoxicitatii indusa de alcool şi medicamente hepatotoxice: “Ginseng are un efect protector împotriva daunelor cauzate de ingestia de alcool, .. ... Scăderea concentraţiei de alcool în sânge se datorează unei scaderi a absorbţiei în tractul digestiv .”În ceea ce priveşte acţiunile hematologice , Maria Victoria Naval constată că a existat un efect inhibitor al agregării plachetare prin regularea nivelurilor de tromboxani:. “Ginseng reduce coagularea sângelui şi potenteaza fibrinoliza” De asemenea, s-a documentat asupra acţiunii sale hemostatice şi anti-inflamatorii. Turul studiilor efectuate în jurul ginsengului concluzioneaza ctiunile sale asupra biosintezei de ADN şi ARN.”Extractul de ginseng poate spori biosinteza ARN şi încorporarea de aminoacizi in nucleul celulelor renale si hepatice. De asemenea, creşte biosinteza de ADN şi proteine în măduva osoasă, efectele benefice pentru tratamentul anemiei hemoragice au fost confirmate ca o creştere a încorporării de fier în celulele sanguine. “Pentru Dr. Jorge D. Pamplona Roger, nu este indicat asocierea cu medicamente care contin fier pentru ca acest mineral este incompatibil chimic cu principiile active ale ginsengului reducandu-i efectele.

Ginseng, vitamine si minerale.

Ginseng poate fi utilizat în stare pura sau combinat cu vitamine si minerale ,laptisor de matca, polen, lecitina si alte plante. Ingrid Pfendtner spune ca: “ Dacă aţi utilizat ginseng ca reconstituent general sau pentru a preveni orice boală poate fi luat în forma de preparate în care acesta este combinat cu alte substanţe. Dacă doriţi să- l luati pentru a va recupera de o boală gravă sau pentru a va pregăti sa faceti fata mai bine pentru un stadiu plin de stres şi munca grea, ar fi mai bine să utilizaţi ginseng pur în doze destul de mari’. Iona Purtí consideră că: “Ginsengul combinat cu vitamine este recomandat in special pentru cei care suferă de pierderi de memorie şi dificultate de înţelegere, astenie , oboseală mentală şi fizică, în convalescenţă după o boală gravă sau intervenţii chirurgicale şi dependenti de alcool şi alte droguri” Iona Purtí recomandă să îl luaţi înainte de micul dejun sau intre mese, cu apa, lapte sau miere, şi fara nici un aliment acid (cafea, ceai, fructe, sucuri, iaurt, otet, etc.) cu o oră înainte sau o oră după ce a fost inghitit :” Ginsengul

este o substanţă alcalină extrem de sensibila, care îşi pierde efectul său , luat cu un produs acid.” Pfendtner Ingrid consideră că oricine poate lua ginseng, tânăr sau bătrân, bolnav sau cu o sanatate de fier” .Nu există nici o boală cunoscută incompatibila cu ginsengul .

Există o singură excepţie: terapeuţii chinezi nu-l recomanda persoanelor cu un libidou foarte ridicat , irascibili sau supraexcitati, ginsengul marind si mai mult aceste simptome. Persoanele cu această trăsătură tind sa aiba tensiunea arteriala ridicata, motiv pentru care nu este indicat sa fie prescris persoanelor a căror tensiune arterială a fost prea mare. Ca majoritatea plantelor medicinale , ginsengul produce efectul treptat, astfel încât se recomandă să se ia ginseng timp de 2-3 luni. Astrid Van Ginkel a spus că nu a existat efecte secundare nocive sau simptome de toleranţă dacă sunt luate în dozele recomandate, in jurul a un gram pe zi. Concluziile studiilor toxicologice realizate pe extract de ginseng coreean luate direct confirmă faptul că poate fi folosit cu mare încredere într-o administrare pe termen lung. Cu toate acestea, susţine că ginsengul nu este de preferat sa se administreze în cazurile de hipertensiune, anxietate, excitabilitate si insomnie, precum şi datorita faptului că fiind un stimulent nu este recomandată folosirea sa în continuu. De asemenea, vom reproduce in continuare , deoarece il consideram foarte important un studiu asupra ginsengului roşu coreean. “Am investigat eficacitatea ginsengului rosu coreean pentru disfuncţia erectilă utilizand Indicele Internaţional de funcţie erectilă, RigiScan (UroHealth Systems, Laguna Niguel, California), nivelurile hormonale si ultrasonografia dubla peneana cu stimularea sexuala audiovizuala. Un total de 45 pacienţi diagnosticaţi cu disfuncţie erectilă au fost observati într-un studiu dublu controlat cu placebo si incrucisat (8 săptămâni de tratament, 2 saptamani pauza si 8 saptamani de tratament), în care efectele de ginseng rosu coreean şi un placebo au fost comparate folosind mai multe variabile. Punctajele din Indicele internaţional de funcţie erectilă mediu au fost semnificativ mai mari la pacienţii trataţi cu ginseng rosu coreean decât la cei care au primit placebo (valoarea iniţială 28.0 + / - 16.7 şi 38.1 + / - 16,6 versus 30.9 + / - 15.7, p <0,01 .) Scorurile la întrebările 3 (penetrare) şi 4 (durata) au fost semnificativ mai mari în grupul de ginseng decât la placebo (p<0.01). Ca răspuns la întrebarea cu privire la eficacitatea generală, 60% dintre pacienţi au răspuns că ginsengul rosu coreean le-a îmbunătăţit erectia. Printre alte variabile, rigiditatea varfului penisului in RigiScan au

arătat o îmbunătăţire semnificativă la pacienţii trataţi cu Ginseng rosu coreean.CONCLUZII Datele noastre arată că ginseng rosu coreean poate fi o alternativa eficienta pentru tratarea disfunctiilor erectile.”Hong B, Ji YH, Hong JH, Nam KY, Ahn TY - Un studiu dublu-orb, încrucişat evaluand eficacitatea ginsengului coreean în pacienţii cu disfuncţie erectilă: un raport preliminar. Journal of Urology, 168 (5) :2070-3, 2002 noiembrie

Ceai verde

Ceaiul verde este un tip de ceai Camellia sinensis, care a avut o oxidare minimă în timpul prelucrării. Ceaiul verde nu este fermentat, spre deosebire de ceaiul negru. Frunzele sunt culese proaspete. După ce au fost supuse la prăjire, presare, laminare, sunt zdrobite şi uscate. Ceaiul verde se afla între un sfert şi o cincime din totalul ceaiul produs la nivel mondial.Principalele tari producătoare de ceai verde sunt China, Japonia şi VietnamRecent a devenit mai popular în Occident, care consumau în mod tradiţional ceai negru. Aceste studii au aratat ca ceaiul verde contine un nivel ridicat de substanţe numite polifenoli, care au proprietati antioxidante, inclusiv anticancerigene şi antibiotice. Ceaiul verde poate ajuta la prevenirea bolilor de inima si de ficat. Un grup din ce in ce mai mare de studii clinice efectuate atât la oameni cat şi la animale sugerează că un consum regulat de ceai verde poate reduce incidenta de o varietate de tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, pancreas şi stomac. Atât ceaiul negru cat şi ceaiul verde provin din aceeaşi plantă. Studiu chimic

Frunzele de ceai contin 5-6% apă şi 4-7% săruri minerale, deosebit de bogate in potasiu si mangan. Alţi compuşi minori, care sunt, de asemenea, găsiti în ceai sunt acizii norganici, cum ar fi malicul, succinicul, oxalicul şi galoquinicul, compuşi glucidici ca inositol , zaharuri reducatoare, gume şi pectine, şi chiar un mic procent de lipide. Printre principiile active responsabile de activitatea terapeutică se evidenţiaza conţinutul său in compozitiile polifenolice (3%), care sunt de trei tipuri: catechine, flavonoide si taninuri. Este important să reţinem că polifenolii scad odata cu vârsta plantei şi timpul de recoltare, pentru

plantele de aceeaşi vârstă, este mai mică in primăvara şi maxima în august-septembrie.Printre flavonoide, cele mai importante sunt- kemferol, quercetin (quercetin) şi miricetol. Catecolii sunt mai abundente în planta tanara si in ceaiul verde decat în ceaiul negru. Dintre acestea, cele mai active sunt catecolul, epicatecolul şi esterii lor cu acidul galic. În cele din urmă, de asemenea, ea conţine tanine catequicosice condensate (8-25%). Ea are, de asemenea, o cantitate mică de ulei esenţial (0007-0014% în frunze proaspete), care este mai mare în ceaiul negru, deorece se formeaza în cursul fermentatiei frunzelor. Sa ne reamintim că ceaiul verde suferă o stabilizare cu vapori de apa şi uscat, în timp ce ceaiul negru, suferă o fermentare şi apoi uscare. Acest ulei esenţial conţine hexenol, şi cantităţi mici de aldehide, butiraldehida şi isobuteraldehida şi alcooli fenolici, geraniol, linalool şi citral. Este important să reţineţi că polifenolii se micsoreaza odata cu vârsta plantei şi vremea recoltei. Dintre toate componentele din ceai , alcaloizii (2-4%) sunt cele mai cunoscute. Sunt derivate din purina, mai cunoscut sub numele “bazele xanthice” , cele mai abundente sunt cafeina şi teofilina. În planta proaspătă, cafeina se gaseste combinata cu acizii organici pentru a forma un compus cunoscut sub numele de “tannoids”. Acesta este motivul pentru care ceaiul negru are o actiune mai stimulativa asupra sistemului nervos,decat ceaiul verde, deoarece in timpul procesului de fermentare sparge acest tannoids si eliberareaza cafeina. În cele din urmă, nu putem uita să menţionăm prezenţa de vitamine şi enzime.

Actiuni farmacologice

Datorita compoziţiei chimice variate,ceaiul are efecte terapeutice interesante. Polifenoli din ceaiul verde sunt antioxidanti puternici. Unele studii au demonstrat ca polifenolii cei mai frecventi în ceaiul verde (catehine) sunt mai puternici pentru a suprima radicalii liberi decât vitaminele C sau E. În plus, diferite studii au arătat că ceaiul verde este anticancerigen şi este capabil de a contracara apariţia şi dezvoltarea diferitelor tipuri de cancer. El ajută la încetinirea imbatranirii si avansarea unor boli degenerative. Bazele Xanthice, în special cafeina, face sa actioneze ca un stimulant al sistemului nervos şi bulbar (stimulează şi centrii respiratorii si vasomotorii care se gasesc la nivelul bulbului).

Ceaiul verde are, de asemenea, şi actiune diuretica ,brohodilatatoare si astringenta (antidiareica). Este hipolipidic, adică, capabil de a reduce nivelurile de LDL-colesterol şi trigliceride plasmatice, în timp ce creşte HDL-colesterol, colesterol bun. Datorita proprietatilor sale antioxidante, previne oxidarea colesterolului si are efect anti-aterosclerotic. Formarea de cheaguri de sânge (tromboză) este cauza principala de atac de cord şi angină pectorală, ceaiul verde s-a dovedit a reduce formarea de cheaguri de sânge anormale cu eficacitate similară cu cea a aspirinei, datorita activitatii Vitaminei P. Ceaiul verde reduce nivelul de zahăr din sânge, adică este hipoglicemiant, şi are efecte antibiotice uşoare împotriva anumitor bacterii, cum ar fi stafilococii şi unele virusuri.

Aplicaţii terapeutice

Studiile de laborator arată că extractul de ceai verde protejeaza impotriva multor boli degenerative comune. Capacitatea ceaiului verde de a preveni cancerul este atât de stabilita, că studiile actuale demonstreaza posibilul potential terapeutic al ceaiului verde impotriva cancerului . Studiile experimentale efectuate sugerează faptul că componentele de ceai verde pot ajuta la prevenirea cancerului de piele atunci când este aplicat direct pe piele. Polifenolii din ceai, de asemenea, pot ajuta la bronzare pielii şi protejarea împotriva daunelor cauzate de soare. Puternicele efecte antioxidante ale ceaiului verde inhiba oxidarea LDL-colesterol din artere. Oxidarea LDL-colesterol joacă un rol important în combaterea aterosclerozei, şi datorită efectelor sale antitrombotice, poate fi eficienta în prevenirea bolilor de inima. Pentru acţiunile sale stimulatoare ale sistemului nervos, pot fi folosite pentru a diminua oboseala atât oboseala fizică şi mentală.De asemenea,poate evita simptomele unui atac de astm, datorita activitatii bronhodilatatoare. În caz de diaree, ceaiul o poate opri deoarece tanini au activitate astringent, dar trebuie să luăm măsuri de precauţie, deoarece unele cazuri pot provoca disconfort gastro-intestinal O substanţă activă din ceaiul verde poate preveni boala Alzheimer, cel puţin la şoareci. În cazul în care efectul este confirmat la om, un extract de ceai verde poate fi oferit ca un supliment alimentar. Din ce in ce mai multe persoane sunt afectate de boala Alzheimer. În Germania, numărul de pacienţi se va dubla în următorii 40 de ani, spune

Hans-Jürgen Möller, un cercetator de la Asociaţia Germană împotriva bolii Alzheimer.În prezent, numărul de persoane afectate în Germania, a ajuns la 700 000. Şi nu există pe termen scurt, medicamente împotriva bolii. O promisiune, cel puţin pentru generaţiile mai tinere, este o substanţă activă conţinută în ceaiul verde. Acest lucru poate preveni boala Alzheimer, oamenii de ştiinţă printre care cercetatorul Jun Tan, de la Universitatea din California de Sud, ca parte a unui studiu pe soareci, au injectat o substanţă concentrata care este conţinută în ceaiul verde o albumină.Şoarecii au fost programati genetic pentru Alzheimer, dar tratamentul a scăzut producţia şi depozitarea în creier a albuminei care joacă un rol important în boala. Aceasta albumină, numita beta amiloid se depoziteaza in creier, cauzând pierderi de memorie şi distrugand fibrelor nervoase.

De asemenea, efecte anti-cancer

Antioxidanti din ceaiul verde au atras atenţia ştiinţei în special în lupta împotriva cancerului. Ceaiul poate preveni debutul bolii şi, în unele cazuri chiar opri cresterea tumorii. Acum este prima dată cand oamenii de ştiinţă au facut legatura intre un vanator de radicali , ECGC, cu boala lui Alzheimer . Ceaiul verde si ceaiul negru sunt frunzele de la aceeaşi planta un arborele al familiei Camellia sinensis. Modul de elaborare a ceaiului verde il deosebeste de ceaiul negru. In Japonia, frunzele de ceai verde sunt expuse la vaporii de apă în cilindrii ce se rotesc. În China, se incalzeste deasupra unor bucati mari de fier. Acesta este motivul pentru care infuzia de ceai verde chinezesc are o culoare usor portocalie, în timp ce ceaiul verde japonez este deculoare galben lamai pana la verde. Cercetatorii au injectat soarecilor zilnic timp de luni de zile o substanţă din ceaiul verde, epigalocatenina-3-galat (EGCG). La şoarecii astfel tratati, oamenii de stiinta au descoperit o scădere de 50% de beta amiloid . Cu toate acestea, a bea o ceaşcă de ceai verde în fiecare zi nu este suficient pentru a preveni boala Alzheimer. Un amestec de alte substanţe conţinute în ceai, de asemenea, contracarează efectul EGCG în raport cu boala. Astfel, oamenii de stiinta propun să izoleze substanţa şi sa o proportioneze ca un supliment alimentar, pentru a avea efect preventiv împotriva bolii Alzheimer.Un nou studiu constată că un anumit extract din ceaiul verde poate încetini sau preveni boala Alzheimer si dementa. A. Holliday & Companys “Teawell 50 “ este 50 la suta un extract pur EGCG (galatul de epigalocatechina), un

flavonoid care este cel mai puternic dintre cele patru catechine majore ale ceaiului verde.Sponsorizat de către A. Holliday & Company, studiul a fost realizat de Dr. Stephane Bastianetto de la Institutul de Sănătate Mintală Douglas , Universitatea McGill din Montreal.În cadrul studiului, şobolanii au fost hrăniţi cu alimente care conţineau Teawell 50 , comparativ cu un grup de control a cărui mancare nu continea extractul. Rezultatele au aratat ca soarecii care au mancat Teawell 50 au avut o reducere de 18 la sută de radicali liberi într-o regiune a creierului cheie implicate în procesul de învăţare şi memorie. Această regiune se vede grav deteriorata atunci când este prezent Alzheimer.“Acest lucru sugerează că un consum regulat de ceai verde poate proteja împotriva efectelor dăunătoare ale stresului oxidativ, întârzierea sau prevenirea deficitelor de memorie legate de vârstă” a declarat Dr. Bastianetto.Potrivit Dr. Bastianetto, descoperirea capacitatii Teawell 50 de a traversa bariera hemato-encefalică şi în concentraţii suficiente pentru a ajunge la creier este semnificativă.“Ceaiul verde are concentraţii mai mari de catechine benefice, mai ales EGCG” a declarat Christine Renken de A. Holliday & Company. “ Substanta extrasa poate fi utilizată în produse alimentare, cum ar fi iaurtul, băuturile, şi suplimentele de hrană pentru animale de companie şi chiar produse de frumusete.”

EGCG a fost asociat cu reducerea condiţilor, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul, Parkinson şi unele forme de cancer. Studiile au demonstrat ca EGCG poate inhiba producerea de molecule inflamatorii asociate cu artrita reumatoida, reduce coagularea sângelui şi a colesterolului, imbunatateste sistemul imunitar, stimuleaza metabolismul si arderea grasimilor si protejaza împotriva bolilor parodontale si a cariilor.

Afine

Ştiinţific,sau numele latin: Vaccinium myrtillusFamilie: Ericaceae (Ericaceae).Arbust mic, 15-50 cm în înălţime.Prezinta frunze , cu un peţiol scurt, ovale sau alungite, cu marginile fin dinţate Fructul este o boabă rotunda care merge de la culoarea roşu la albastru închis la maturitate şi miezul purpuriu.

Partile folosite: Frunze şi fructe

Astringent, antiseptic si anti-diabetic.

Previne gazele intestinale şi favorizeaza expulzarea de viermi mici.(OXIURI)

Proprietăţi farmacologice.

Hipoglicemiant. S-a demonstrat în testele in vivo pe soareci ca extractul de frunze de afin are un efect hipoglicemiant la doze de 20 mg / kg, diminuand nivelurile de glucoză cu 10 până la 20%.Hipolipemiante. S-a demonstrat în testele in vivo pe soareci ca extractul de afine este capabil sa reduca nivelul de trigliceride.Fructul este:Vasoprotector. S-a demonstrat în testele in vivo pe hamsteri ca antocianiosidicele afinului administrat in doze de 10mg/100 g timp de 2-4 saptamani reduce daunele microvasculare cu păstrarea endoteliului, reducand aderara leucocitelor şi creşterea perfuziei capilare.Antidiareic

Anti-ulcer peptic.S-a demonstrat în testele in vivo pe animale că extractul de afine are un efect protector al mucoasei gastrice, fie administrat pe cale orală sau intraperitoneal.

Se pare că efectul este datorat consolidarii mecanismelor de apărare a mucoasei gastrice.

Utilizarea şi virtuţiile afinului (Vaccinium myrtillus L.).

Planta este astringenta, antiseptica, şi este recunoscuta pentru proprietatile anti-diabetice.În medicina populară a fost folosita împotriva multor boli, dar, adesea, fără fundament.

Pentru conţinutul său in arbutina poate produce efecte similare cu cele ale murelor, nu numai la nivelul tractului urinar şi vezica, dar şi în bolile intestinale.În acest caz, ceaiul de plante preparat din frunze regleaza scaunele din intestin, care îşi pierd mirosul , şi previne producerea de gaze intestinale.

De asemenea, favorizează expulzarea de viermi mici, numiti oxiuri.

Utilizarea populara a afinului împotriva diabetului a fost considerata cu zeci de ani în urmă ca un medicament stiintific.

Unii medici americani (şi, mai precis Allen) au folosit o mirtilina extrasa din frunze cu numele de insulină vegetala..Acest produs avea unele din virtuţile insulinei, fără unele dezavantaje ale acesteia.

Alţi autori, care au facut experimente pe animale au confirmat opiniile americanilor.

În caz de diabet usor sau moderat

Seel consideră că un medicament pe termen lung, din frunzele de afine, nu numai ca reduce zahărul expulzat prin urină , dar micsoreaza si continutul acestuia in sange. Oettel consideră că creşterea glicemiei observata în repetate rânduri în cazul în care pacientului ii este administrat cantităţi mari de afine, este produsa de hidrochinonă liberă în frunze, care poate ajunge la aproximativ 1%

Folosirea medicinala a afinului si a afinelor

Pentru scopuri medicinale sunt colectate frunze şi fructe de padure.

Se lasa sa se usuce la umbra sau la soare sau într-un uscator la nu mai mult de 40 ° C. Acestea contin taninuri, acizi organici şi substanţe hypoglycemice.

Se utilizeaza ca un asociat în tratamentul diabetului zaharat, ca si in tulburarile gastro-intestinale şi inflamaţia vezicii urinare.

Fac parte din compoziţia taninelor antisclerotice.

Cand fructele de padure sunt coapte, se culeg manual şi se consuma proaspete, fierte sau uscate.

Afinele uscate sunt folosite mestecate pentru tratamentul diareei .

De asemenea, se obţine acelaşi efect cu vinul de afine, compot de afine sau extract. Sucul, vinul şi gemul sunt utile pentru inflamaţia mucoasei bucale şi laringelui.

Utilizarea istorica sau tradiţionala (poate sau nu poate fi utilizat de către studii ştiinţifice):

Fructele de padure şi frunzele uscate de afin au fost recomandate pentru o mare varietate de condiţii, inclusiv infecţii de scorbut, ale tractului urinar şi pietre la rinichi.

Poate că cele mai multe cunostiinte ale aplicatiei istorice sunt utilizarea fructelor de padure uscate pentru tratamentul diareei.

Cercetările moderne ale afinului au fost parţial bazate pe utilizarea acestuia de către piloţii britanici în timpul celui de al doilea război mondial, observand ca vederea lor pe timp de noapte s-a imbunatatit, cand mancau afine inainte de bombardamentele nocturne.

Ingrediente active: Antocianii din afine, complexul bioflavonoid, este un antioxidant puternic. Utilizarea normală duc la formarea ţesutului conjunctiv şi consolidarea capilarelor în organism. Antocianinele pot îmbunătăţi, de asemenea, fluxul de sânge capilar si venos.

Studiile umane preliminarii efectuate în Europa arată că afinele pot fi benefice pentru persoane cu cataracta, retinopatie (de exemplu, degenerare maculară şi retinopatia diabetică) şi îngroşareaa vaselor de sange din cauza diabetului zaharat.

Afinele protejeaza impotriva colesterolului prin oxidare . Acest lucru poate fi o parte din ceea ce îi ajută pe oamenii cu ateroscleroza.

În cantităţi recomandate, nu are efecte adverse.

Nu sunt cunoscute contraindicatii pentru utilizarea sa în timpul sarcinii sau alaptarii.

Fructele mature (proaspete sau uscate) şi frunzele.

Indicaţii.

Fructe uscate: Comisia Europeana sprijină utilizarea de fructe uscate în tratamentul diareei acute nespecifice.

Acestea sunt, de asemenea, folosite la nivel local în inflamatiile minore ale mucoasei bucofaringiene.

Antocianii din fructele proaspete :

Extractele bogate in antociani, obţinute din fructe proaspete sunt folosite în cazuri de fragilitate capilară, insuficienţă venoasă (varice, hemoroizi).

De asemenea, este utilizat în caz de retinita pigmentară, retinopatiei de origine diabetica , şi in miopie.Exista numeroase studii clinice de sprijin al eficienţei extractelor bogate in antocianoze în cazurile de fragilitate capilară şi sindromul de insuficienţă venoasă cronică (sindrom prevaricos, varice, hemoroizi, etc.) imbunătăţind semnele şi simptomele, cum ar fi edemul,oboseala si durerea de picioare, etc.

În ceea ce priveşte utilizarea de antociani în oftalmologie, studiile clinice arată o îmbunătăţire semnificativă în vederea pe timp de noapte, o adaptare mai rapidă la întuneric şi de restaurare a acuităţii vizuale după expunerea la lumina intensa .

De asemenea s-a demonstrat, o îmbunătăţire a funcţiei retiniene la pacienţii cu miopie şi glaucom, precum şi la pacienţii cu retinopatie diabetică neproliferativă.

Frunzele:

Ele sunt folosite în medicina populară pentru: diabet zaharat, tulburări gastro-intestinale, tulburări ale tractului urinar, dermatita, hemoroizi, circulatie proasta, probleme cardiace şi afecţiunile inflamatorii, cum ar fi artrita si guta.

ALOE VERA

Istoria .- Aloe vera este o planta folosita de om de mii de ani. Biblia se referă la utilizarea acesteia în repetate rânduri şi este de asemenea folosita de către asirieni, babilonieni şi egipteni, acestia din urmă fiind primii care au înregistrat folosirea în “Papyrum Erbes”. Utilizarea acesteia în tratamentul de cicatrice şi arsuri produse în lupte a făcut ca însuşi Alexandru cel Mare sa cucereasca insula de Socotorra in sudul Arabia, pentru bogăţia sa in aloe.

De asemenea, utilizarea frecventă în medicina orientală şi civilizaţile posterioare cum ar fi grecii, romanii, arabii şi hinduşii au extins cunoaşterea acestei plante, fiind folosita în produsele cosmetice. În timpul celui de- al doilea război mondial a fost redescoperita valoarea sa terapeutica care pana in în zilele noastre si-a dovedit si proprietăţile clinice. Aloe si componentele sale sunt studiate în mod constant de către instituţiile de cercetare din toata lumea.

Localizare geografica. Este o plantă originala din Africa de Nord. Spaniolii au dus-o în America, în principal in Indiile de Vest şi în regiunile calde de sud ale Statelor Unite. În Spania, de regula se regaseste în Insulele Canare şi în zona mediteraneană a Andaluciei.

Descrierea-Aceasta planta similara cu cactusul, face parte din familia de Liliaceae, ca si usturoiul sau ceapa. Este perena si creste aproximativ 60 cm, de culoare verde deschis atunci când nu primeşte mult soare şi maro atunci când are mult soare şi puţină apă. În primăvara , cand planta are 2 sau 3 ani de creştere are o tijă cu una sau mai multe capete, de care atârnă flori galbene. Din frunze se extrage pulpa, un suc medicinal, răşinoas cu gust foarte amar.

Compoziţie: Are o compoziţie plina de elemente nutritive benefice pentru sănătate:

Aminoacizii. Are 20 din cele 22 care necesită organismul.

Minerale. Calciu, potasiu, sodiu, zinc, cupru, fier, magneziu si mangan.

Vitamine. A, B1, B2, B6, B12, C şi acid folic.

Polizaharide. Celuloză, glucoza, galactoza, xiloza şi arabinoza.

Antrachinone.

Acidul gamma lineleic.

Germaniu. Este o componentă găsita în cantităţi mari în acele plante considerate miraculoase, cum ar fi ginseng, ciupercile Shiitake, şi acţionează ca un filtru de purificare a organismului. Saponine.

Creatinina.

Toate aceste substanţe au fuunctia de a acţiona ca un analgezic, anti-inflamator, anti-alergic, cicatrizant , digestiv şi antibiotic .

Aplicatiile de aloe vera

Multe dintre beneficiile atribuite acestei plante se datorează polizaharidelor conţinute în gelul de frunze. Activitatea sa biologica include vindecarea ranilor si arsurilor, tratarea şi prevenirea infecţiilor datorate ciupercilor. De asemenea, ca antidiabetic, antiinflamator, antitumoral, protector gastric şi imunomodulator.

Aloe este considerat un stimulator al absorbţiei gastro-intestinale şi cutanate ale unor agenţi, precum şi un bun conductor pentru diverse preparate dermatologice. În unele ţări este utilizat pentru tratarea hipertensiunii arteriale şi pentru tratamentul diabetului zaharat.Unele derivate ale aloe sunt de asemenea folosite in concentraţii scăzute ca ingrediente cosmetice, al căror rol ar fi sa catifeleze pielea.

Alte utilizări populare includ tratamentul local in abcese, o practică destul de răspândită în America, în general şi ulcere gastrice, psoriazis, colita ulceroasă şi cancer.

În situaţii de sărăcie, aloe este folosit de persoanele cu HIV pozitiv pentru a trata diverse afectiuni. Aloe este, de asemenea, una din plantele folosite de medicii consumatori de acest tip de resurse.La nivel popular, aloe este considerat purgativ , anti-inflamator local, emolient si antimicrobian, de aceea este folosit pentru arsuri şi răni. Potrivit Comisiei Europene germane, aloe este contraindicat în obstrucţia intestinală, inflamaţia intestinala, colita ulceroasă şi apendicită. Aloina, un glicozid antrachinonic din planta, actioneaza ca un tonic in doze mici iar in cantitati mari este un purgativ drastic. Aloe este, de asemenea, utilizat pentru tulburări uterine. Pulpa de aloe este folosita în suprimarea menstruatiei.

În medicina Ayurveda, se recomanda utilizarea sucului de frunze uscate de aloe în boli dismenoreice şi de ficat. De asemenea, ca un antihelmintic, antiastmatic şi antibronsitic, pentru dermatite, erizipel, febră, tumori, leziuni oculare, şi splenomegalie.Aloe este folosita ca o pulbere uscată extrasa din pulpa,ca suc, ca un decoct şi extract. Topic, se alătura pulberea uscata sau jeleu in distinsi compusi.

Cererile de aloe variază în funcţie de unde este folosita. Deci, arabii folosesc frunze proaspete şi sucul pentru febră. În Caraibe, este folosita sub formă de jeleu pentru constipaţie, tuse şi dureri în gât. În Haiti, se utilizează un extract apos de aloe ca laxativ antidiabetic şi vermifug, în timp ce în Jamaica şi în unele locuri din America se bea un decoct de aloe pentru răceli şi afecţiuni biliare. În Peru, gelul este aplicat la arsuri, conjunctivită, erizipel si inflamatii diverse. În Golful Oman este adesea folosit pentru umflarea pleoapelor.În mod tradiţional, florile de aloe vera sunt folosite pentru tratarea bolilor gastro-intestinale (colita ulceroasă, ulcer peptic, constipaţie, colite simple, dureri musculo-scheletice (osteoartrita, bursita), herpes simplu, diabet, astm, mucozită post-iradiere, epilepsie, hemoragii, amenoree , depresie, glaucom, scleroză multiplă, hemoroizi, varice, arsuri, cicatrizarea rănilor, psoriazis, arsuri solare şi degerături.

Într-un studiu efectuat pe 30 de pacienţi cu cel puţin două zone de arsură de gradul 2 pe corp , dintre care unul a fost tratat cu sulfadiazină de argint şi altul cu aloe, rata de vindecare si reepitelizare a fost semnificativ mai rapida în zonele tratate cu aloe.

Un studiu randomizat, comparativ cu placebo, cu o durata de 4 săptămâni, la 49 de pacienţi carora li s-au extirpat hemoroizii si au fost trataţi postoperator cu o cremă care conţinea aloe vera sau placebo s-a inregistrat o durere mai mica postoperatorie la12, 24, 48 de ore si la 2 săptămâni, grad mai mare de cicatrizare şi mai puţină nevoie de analgezice în grupul tratat cu crema de aloe vera

GRAPEFRUIT

Grapefruit este un membru al familiei citricelor, familia Rutaceas.Coaja este de culoare galben pal şi bogata în arome. Pulpa este suculenta si racoritoare cu un gust uşor amar. În ceea ce priveşte seminţele de grapefruit, extractul este eficient împotriva a peste 800 de tipuri de bacterii şi viruşi, precum şi sute de ciuperci şi un număr mare de paraziti unicelulari. Acesta este produs printr-un proces complex de presare la rece.

Compoziţie: seminţele de grapefruit sunt bogat în vitaminele B1, C şi E. Bioflavonoidele. Acestea sunt pigmenti naturali care protejează împotriva radicalilor liberi şi efectului oxidativ produs de acestia. S-a dovedit ca are efecte terapeutice importante in numeroase boli. În plus, aceste substanţe sunt implicate în multe alte funcţii organice care ne permit să rămânem sănătoşi si proprietăţile sale antimicrobiene elimina microorganismele nedorite şi stimuleaza absorbţia de substanţe nutritive.

Narangina (substanţa care dă gustul amar). Pinen. Limonen. Linatol. Citral. Aceste substanţe au o importanta activitate antidepresivă , stimuleaza si activeaza circulatia.

Componentele de extract de seminţe de grapefruit ajuta la alcalinizarea sângelui. Această creştere a pH-ului face ca virusii, bacteriile si ciupercile sa nu poata supravieţui într-un mediu alcalin.

Acţiuni terapeutice: activitatea sa pare să dezorganizeze membrana citoplasmatica a agenţilor patogeni impiedicand imprastierea si proliferarea

lor. Toate acestea se realizeaza, în timp considerabil mai mic decât cel al altor germicide existente pe piaţă.

Conform unor studii recente, până în prezent nu se cunoaste nici un microorganism care a reuşit să creeze rezistenţă activă la ingredientele din seminţele de extract de grepfrut.

În 2006, s-a constatat in experimentele pe animalele de laborator ca sunt eficiente în tratarea şi vindecarea ulcerului gastric. De asemenea extractul este eficient in diaree.

Ne întoarcem sa enumeram efectele terapeutice si afectiunile in care se folosesc seminţele de grapefruit:

Acnee. Psoriazis. Herpes. Matreata.

Afonie şi răguşeală. Afte. Amigdalită. Gingivita. Laringita. Sinuzita.

Otită. Carii.

Alergii. Astm

Basici. Răni şi rosaturi. Dermatite. Arsuri solare.

Bătături. Riduri. Negi

Colita. Gastrita. Candidoză. Gaze. Gastrita. Toate tipurile de tulburări gastro-intestinale.

Toate tipurile de dureri, în general. În inflamaţii.Intepaturi de insecte. Parazitoze genitale.

Institutul Pasteur investigheaza in prezent utilitatea în boli, cum ar fi SIDA.

Cercetatorii au ajuns la concluzia că seminţele de grepfrut îndeplinesc toate criteriile care necesită luate în considerare ca antibiotic perfect: spectru larg de acţiune. Nici un alt antibiotic nu ar depăşi acest spectru. Puternic şi potent. Dezvolta activitatea sa antibacteriana, la concentraţii de o mie de părţi per million,neavand nici un efect toxic sau advers. Pentru un individ de 80 kg ar constitui de 4000 de ori doza terapeitoca fara a slăbi sistemul

imunitar. În acest caz, nu modifica flora bacteriana utila. Acest lucru determina ca multe virusuri şi bacterii sa devina inofensive, eliminand drojdile responsabile pentru fermentare..

Trebuie să fie un produs natural.

Sa fie hipoalergenic. Nu a fost raportată nici o reacţie alergică în acest caz

Toate acestea ne conduc la concluzia că extractul din semintele de grepfrut este cel mai puternic antibiotic natural intalnit până acum.

PROPOLIS

Este un produs apicol ,pe care albinele il recolteaza din răşinile şi secreţiile care acoperă frunzele mugurilor de plop, mesteacan, stejar, castan sălbatic şi alţi copaci, în special conifere, care sunt în imediata apropiere a stupului.Cu fălcile sale, albina taie fragmentele şi le transporta în cosuletele picioarelor posterioare,ca si polen. Repede le transporta in stup, unde este amestecat cu secreţii salivare ale lucrătorilor şi o proporţie variabilă de ceară pentru a forma o pasta care va fi direct utilizata in functie de necesitati.

Este folosit ca material de construcţie care protejează stupul si mediul de conservare cu caracter antimicrobian.

Context istoric

Mierea de albine, propolisul, laptisorul de matca si polenul sunt produse ale stupului, care prezinta interes pentru numărul mare de proprietăţi medicinale şi nutriţionale care le sunt atribuite. Produsele de albine (Apis mellifera) au fost folosite de către om, din epoca de piatră până în zilele noastre în scopuri medicinale şi nutriţionale. Printre ei, propolisul (propolis) este intens studiat în prezent, deşi se ştie că a fost folosit în Egiptul antic, unde preoţii il foloseau adesea ca substanţă medicinala şi ca o componentă de îmbălsămare,in unguente si creme. De la greci a primit numele de (pro: în faţa, şi polis, oraş). Aristotel il considera ca un “ remediu pentru infecţii ale pielii, leziuni şi supuratii”. Galen, în secolul al doilea, menţionează propolisul în munca sa, şi renumitul medic şi filozof persan al secolului al XI- Avicenna spune despre acelasi propolis că elimina varfurile săgeţilor şi solzii asa cum , curăţă şi netezeste puternic.

Între 1899 şi 1902,in războiul anglo-bur din conul sudic al Africii, această substanţă a fost folosită în tratamentul plăgilor infectate şi ca substanţă de vindecare ( in timpul acela nu erau cunoscute antibioticele) Albinele il folosesc ca un ciment pentru stup au existat dovezi că il protejeaza de ciuperci, bacterii şi alţi invadatori. Compoziţie: In prezent se cunoaste structura chimica a unor componente de propolis,s-au identificat aproximativ 19 substanţe cu structura chimica diferita. Principalele ingrediente active identificate sunt:

Flavonoidele, printre care:

- Flavonele: ramnocitrina, kaempferol, chrysin, galangin (3, 5, 7-trihydroxyflavone) isalpinina, tectocrisina, acacetina, apigenina, pectolinarigenina, 5, 7-dioxine-3, 4-dimethoxyflavone, 3, 5-dioxine-7, dimethoxyflavone 4 şi 5-oxo-7, 4-dimethoxyflavone.

- Flavonoli: kaempferol, quercetin, butelenol, rhamnacina, isorhamnetin şi ermanina. - Flavonone: pinocembrin, pinostrobina, sakuranetina, 5-oxo-7, 4-dimetoxiflavonona Terpenul din grupul cariofilenilor: beta – bisabolol şi alfa- acetoxibetulenól.

Aldehide aromatice- vanilină, isovanillina.

Acizii aromatici nesaturaţi: acidul cinamic si derivati(acidul p cumárinic, ac cafeinic ac ferulic (4-oxo-3-metoxi) şi ac.isoferulic.).

Acizii organici: acid benzoic şi derivaţi (ac hidroxi-4 AC benzoic Metoxi AC-4 benzoic Protocatechuic şi AC galicic.).

Substanţe tanice

Cumarine - acidul cumarinic, esculetolul, scopoletolul.

Vitaminele: Vitamina B1 (tiamina), vitamina PP (acid nicotinic), provitamina A.

Microelemente: calciu, potasiu, sodiu, magneziu, fier, aluminiu, fosfor, siliciu, vanadiu, stronţiu. Unii oameni de ştiinţă au subliniat, de asemenea prezenta de bor, crom, cobalt, mangan, nichel, seleniu, zinc, molibden, argint, bariu.

Dovezi ştiinţifice si proprietatile terapeutice ale PROPOLIS din punct de vedere medical prin DR. Fierro Morales WALTER internist şi apiterapeut.

Proprietăţi antimicrobiene. Complexa compozitie oferă propolisului capacitate antibacteriena, antimicotica si antivirala. Antibacteriana :Mai multe studii bacteriologice in vivo şi in vitro au confirmat actiunea sa bacteriostatică şi bactericidă .

Printre cercetătorii pionieri se gasesc Kivalkina si Villanueva in Europa si Rojas în Cuba. Principalii responsabili a acestei proprietăţi sunt flavonoidele,galancina şi pinocembrina şi derivaţii de acid benzoic, ferulic şi cafeic. Efectul antibacterian s-a observat în principal pe germenii gram-pozitivi staphylococii şi streptococii beta hemolitici, dar multe bacterii gram-negative sunt, de asemenea, sensibile, printre care sunt unele tulpini de Piociánic şi Proteus .S-a observat că pacienţii cu răni foarte infectate , tratate la nivel local cu propolis şi un antibiotic sistemic, arată rezultate mai bune decât in acele cazuri in care s-au utilizat doar antibiotice .

Conferinţa internaţională privind: “Produsele apicole” a avut loc la Tel-Aviv în 1996, Tsuguo Yamamoto a prezentat un rezumat al studiilor de propolis în Japonia. Referindu-se la capacitatea antibacteriana a mentionat munca in Laboratoarele biochimice Hayashibara şi au demonstrat actiunea antibacteriana a propolisuluide origine braziliana impotriva Stafilococului Aureus Meticilin Rezistent, stabilindu-se ca, componenta responsabila este un derivate din acidul cinamic, ce are o potenta intre 100 si 400 de ori mai mare decat a celorlalte componente si chiar a propolisului total.Institutul de Cercetare Zenyaku Kogyo a testat capacitatea antimiocrobiana a diferitor tipuri de propolis împotriva Helicobacter pylori. Există multe dovezi care atribuie acestei bacterii geneza gastritei, ulcerului gastroduodenal si chiar a cancerului gastric.

Un eşantion de propolis de origine argentiniana s-a dovedit a avea cea mai mare capacitate impotriva acestei bacterii ,principala responsabila fiind flavonoizii: pinocembrina in primul rand si apoi galangina si crisina. Acest lucru este foarte important in terapie deoarece se ocupa de eradicarea acestui germen la pacienţii cu patologie gastrica. Tratamentele actuale implica utilizarea a una sau mai multe antibiotice, scumpe,cu eficacitate indoielnica si nelipsite de efecte secundare.

Alte proprietati ale propolisului contribuie pentru a ajuta la tratamentul bolilor inflamatorii gastrice, acestea sunt: anti-inflamator, cicatrizant, antioxidant si chiar antispasmodic.

Un studio realizat în cadrul Departamentului de Biochimie, Universitatea din Oxford, publicat în revista de Cercetare Microbiologica informeaza ca acidul cinamic şi unele flavonoide dezactiveaza energia membranei citoplasmatice, inhiband motilitatea bacteriena, ceea ce o face mai vulnerabila la atacurile sistemului imunitar şi mareste potenta antibioticelor.Anterior, s-a stabilit că propolisul dezorganizeaza citoplasma, membrana citoplasmatica şi peretele celular provocând bacterioliza parţiala şi inhibarea sintezei proteice. În mod clar, acţiunea antimicrobiană este complexa şi nu se poate realiza o analogie simplă cu alta forme de acţiune cu privire la niciun antibiotic clasic.

Antiviral. În Franţa, doctorii. Amoros şi Sauvage,de la Facultatea de Medicină din Rennes, au confirmat actiunea virulicida împotriva herpesului de tip 1 şi 2, si de asemenea, impotriva poliovirusului. Au stabilit ca reduce sinteza ADN-ului viral şi ca responsabili sunt flavonoidele, care acţionează în sinergie cu un ester de acid cafeic şi acid ferulic. În Uruguay, se utilizeaza propolisul in creme, sosuri şi intr-o formula pentru a fi aplicata pe mucoase.

La pacienţii cu herpes bucal sau genital reduce suprainfecţiile, scade semnificativ durerea simptomatologica locala şi chiar la mai multi pacienţi este posibil sa nu mai apara. La aceşti pacienţi, propolisul este folosit in forma topica şi sistemica, care contribuie la acţiunea sa imunomodulatoare. Un alt tip de boală virală care raspunde favorabil la propolis este Herpesul Zoster. Tratat la timp în perioada eruptiei, remisia bolii se scurteaza şi astfel se evita nevralgia postherpetica. Negii genitali răspund, de asemenea, la acest produs.

S-a publicat un studiu multicentric, randomizat, orb, care a comparat eficacitatea de propolis cu aciclovir şi placebo la 92 de pacienti cu herpes genital recurent de tip 2. Autorii au concluzionat că propolisul este mai eficient decât aciclovir şi placebo în vindecarea leziunilor de herpes şi reducerea simptomelor.

Alt virus precum HIV, de asemenea, a atras atenţia. Un grup de cercetatori de la Albert Einstein College of Medicine din New York, au publicat în 1997 un studiu în care au determinat capacitatea propolisului de a suprima replicarea HIV-1 şi efectul său de stimulare a sistemului imunitar. Având în vedere importanţa pentru continentul african intr-un spatiu transcendent pentru sănătatea publică la nivel mondial prin absenţa tratamentului curativ şi a costurilor ridicate, care lasa fara posibilitati terapeutice milioane de oameni.

Cicatrizant si antiinflamatoriu. Propolisul are efecte importante în tratamentul plăgilor, cu capacitatea sa antibacteriena ,cicatrizanta şi anti-inflamatorie. Acesta din urmă este comparabil cu medicamentele sintetice anti-inflamatorii, cum ar diclofenacul. Acidul cafeic a fost remarcat ca fiind responsabil de inhibarea dihidrofolat reductazei, reducand producţia de interleukine şi prostaglandine.

În 1996 a fost publicata o lucrare în cadrul Departamentului de Biochimie, Universitatea din Oxford, autorii atribuind acestei acţiuni a propolisului,unui ester de acid cafeic (CAPE), şi quercetinei. Actionand la nivelul macrofagelor suprima productia de prostaglandine si leucotriene. Folosind modele in vivo şi in vitro au constatat că propolisul suprima calea lipoxigenazei a acidului arahidonic.

Într-un studiu efectuat la Departamentul de Oftalmologie, Facultatea de Medicină, Celal Bayar Universitaty din Turcia, folosind un model animal cu arsura a corneei , au ajuns la concluzia că propolisul are un efect anti-inflamator comparabil cu dexametazona.Propolisul este folosit în medicină pentru tratarea rănilor cu rezultate superioare celor obţinute cu “cicatrizante” de origine sintetică. Din 1985, propolisul este utilizat pentru a trata pacienţii cu leziuni de natură diferită (arsuri, traumatisme multiple , picior diabetic, etc).Influenţează nu numai capacitatea antibacteriana, de asemenea influenteaza capacitatea anti-inflamatorie, care se manifestă în termen de 72 de ore.

Propolisul, de asemenea, este capabil de a stimula cicatrizarea corespunzatoare, existand dovezi histologice , deoarece are loc o creştere a numărului de fibroblaste mature, care sintetizeaza fibrele de colagen, orientate în paralel, ceea ce ar explica ca cicatricea nu se observa. Inhibarea de degranulare a celulelor mastocitare contribuie la reducerea exudatului inflamator. De asemenea, are loc o creştere a indexului mitotic în extractul basal din epidermă şi o crestere a keratinizarii.

Noi trebuie să luam in considerare, de asemenea, alte fapte, cum ar fi capacitatea” antimicrobiana indirectă “. Propolisul are capacitatea de a mari puterea unor antibiotice cum ar fi penicilina, streptomicina, cloxacilina şi cephradina printer altele.

În 1993 la al X lea Congres latino-american de Chirurgie, s-a prezentat un studiu observaţional descriptiv sau studio de cazuri in serie. In un total de 229 pacienţi cu leziuni de diferite tipuri, vindecarea a fost realizată în mai puţin timp şi cu mai puţine sechele. Este recomandat pentru uz topic constant în toate unităţile cu pacienti arsi , precum şi în alte specialităţi,in arsuri şi răni septice si in pregătirea pentru grefele de piele.

Imunomodulator. Mai multe studii au aratat ca propolisul stimuleaza imunitatea nespecifica şi specifica, atât imunitatea celulara (limfocite T) cat si humorala (limfocite B). La şoarecii infectaţi cu virusul gripal de tip A şi tratati cu propolis, s-a constatat o creştere a limfocitelor T, un nivel mai ridicat de fagocitoza şi a scăzut mortalitatea comparativ cu animalele cobai netratate. Autorii au stabilit că aceasta stimulează eliberarea de factor inhibitor de migrare a leucocitelor. În timpul primului Simpozion Internaţional de apiterapeutice, care a avut loc la Havana în 1991, s-au arătat rezultate pozitive, prin utilizarea de propolis la pacienţii cu imunodeficienţă. Un grup de cercetători cubanezi au evaluat răspunsul lor la copiii cu sindrom respirator recurrent si cu imunodeficienta celulara sau mixta, realizand in primul rand o ameliorare clinică şi apoi o normalizare a parametrilor clinici şi de laborator. S-a constatat că propolisul stimuleaza activitatea macrofagelor la aproape dublu si creşterea numărului de limfocite marind astfel răspunsul imun.

Proprietate antiastmatica .Propolisul este o resursă terapeutica capabila sa îmbunătăţeasca tratamentul pentru multi pacienti cu astm,fără a avea efecte secundare .

Efectul pozitiv în această boală este atribuită acţiunii sale asupra sistemului imunitar, dar şi pentru capacitatea de a inhiba eliberarea de histamina si capacitatea antimflamatorie.

Aplicaţii diferite. Este folosit cu rezultate bune în amigdalite şi faringite. Utilizatorii profesionişti vocali sunt mari consumatori de miere şi propolis, bomboane sau sirop. Dar acest produs are rezultate avantajoase în infecţiile respiratorii , în forma de apa de gura sau inhalat, singur sau în combinaţie cu antibiotice.Antioxidant. In ultimii ani, s- a constatat ca a crescut consumul de antioxidanti, in special cele cu origine naturala pentru prevenirea bolilor de importanţă majoră, cum ar fi ateroscleroza, reumatismul şi chiar cancerul. Propolisul detine o puternica capacitate antioxidanta care permite sa achizitioneze perspective nebanuite de dezvoltare .

Royal Jelly-Laptisor de matca. Din epoca strămoşilor noştri, omul a consumat produse extrase din stup. Percepută foarte curând ca avand efecte nutritive si curative. Existenta albinelor este mult mai veche decât prezenţa omului,descoperindu-se fosile vechi de 50 de milioane de ani. Omul preistoric a pictat experienţele sale de recoltare de miere şi egiptenii au fost mai tarziu creatorii de apiculturii. Au observat atent viata,obiceiurile albinei, inventând tehnici pentru colectarea şi stocarea de miere. Aceasta a ajuns să fie folosita în ritualuri religioase şi aplicaţii medicamentoase. Aceasta a fost, de asemenea, utilizata în tehnicile de îmbălsămare datorita proprietăţilor sale de conservant.

Grecii şi romanii au aprofundat studiile asupra albinelor. Trecand secolele, Biserica Catolica a crescut importanţa apiculturii nu numai pentru miere, dar si pentru necesitatea de ceară produsă de albine şi folosita în practicile religioase. Studiul albinelor şi a habitatului lor (stup), a dus la descoperirea de alte substanţe, cum ar fi propolisul şi lăptişorul de matcă, cu proprietăţi nutritive şi multiple proprietati benefice pentru sanatate.

Laptisorul de matca este o secretie fluida pe care albinele lucrătoare o produc pentru a hrăni larvele din stup în primele trei zile, şi pentru a mentine regina toata viaţă. Este creat din miere, nectar si apa amestecata cu saliva, hormoni şi vitamine. Această bogăţie face ca in timp ce o albină lucrătoare

care se hrăneşte cu miere si polen trăieste numai două luni, regina a cărei alimentatie este doar lăptişorul de matcă, poate trăi până la trei ani.

Este opinia unanimă a experţilor în alimentaţie, ca lăptişorul de matcă este un aditiv valoros în dieta din toata lumea, de la persoana cu sănătate fragilă, pana la cel mai sanatos.

Compoziţie:

Apa: 60 - 70%Zaharuri: 10 - 15%Proteine: 11-15%Lipide: 5-7%Cenusa: 0.8-1Are un pH aproape de 3.6.

Are următoarele vitamine:Titamina (vitamina B1), riboflavină (vitamina B2), piridoxina (vitamina B6), acid pantotenic (vitamina B5), Biotina (vitamina B8), acid folic.

Vitamina E activează organele sexuale. Are efecte asupra sistemului cardiovascular.Vitamina PP: utilizata în tratamentul bolilor de piele, intoxicatilor si afectiuni gastro-intestinale.

Inozitol: Vitamina din grupul B. Indicata pentru tulburări de metabolism hepatic, stimuleaza cresterea, activeaza inima şi intestinele.Acesta conţine, de asemenea, antibiotice, un element hiperglicemiant şi urmatoarele microelemente: fier, aur, calciu, cobalt, siliciu, magneziu, mangan, nichel, argint, sulf, crom şi zinc.

De asemenea, în componenţa sa se gasesc unii hormoni, cum ar fi estradiol, testosteron şi progesteron. Are de asemenea gamma globulina ,nu este corelata în ceea ce priveşte antigenicitatea cu gamaglobulina din plasma umană.

In plus de proteine, grasimi, zaharuri, vitamine, microelemente şi alţi compuşi menţionati, conţine 20 aminoacizi esenţiali:arginină, valină, histidină, insoleucina, leucina, lizina, metionina, treonina, triptofan,

fenilalanină, acid prolina, aspartic, serina, acidul glutamic, glicina, alanina, cistina şi tirozină.

Proprietăţile lăptişorului de matcă.

Are actiune tonificanta asupra unor centri în hipotalamus, ca rezultat al creşteri secreţiei de hormon adrenocorticotrop în glanda hipofiza. Are efecte asupra activităţii glandelor suprarenale. Actiune antiseptica.Normalizează procesele metabolice, îmbunătăţeşte metabolismul celular. Stimuleaza metabolismul celular si este un excelent epitelializant si regenerarator al ţesuturilor.

Incetineste procesul de imbatranire si imbunatateste hidratarea pielii si elasticitatea sa. Produce toleranţă inmunospecifica.

Are acţiune antivirala, antimicrobiana şi antitoxica.

Are actiune hipotensiva datorita substanţelor acetilcolinergice: conţinutul lor ridicat de acetilcolină scade tensiunea arterială şi ritmul contractiilor cardiace.

Creşte tensiunea arterială in pacientii cu hipotensiune grava, fără efecte semnificative în cazul celor care sufera de hipertensiune.

Activeaza favorabil tulburările tractului gastro-intestinal. Intăreşte peristaltismul intestinal şi stomacal.

Conţine gamma globulina, o componentă care este capabilă sa încetinească senilitatea si creste rezistenta . Creşte vitalitatea, longevitatea si rezistenta la frig şi oboseală.

Acesta oferă un sentiment de euforie, cu recuperare fortelor si marirea apetitului scazand starile emotive.

Ridică conţinutul de hemoglobină din sânge precum si leucocitele, globulele rosii si glucoza. Stimulează circulaţia sângelui.

Creste greutatea corporală şi rata de dezvoltare, imbunatateste cresterea în cazul malnutriţiei la copiii mici. Are actiune antitumorala.

Acesta este utilizat în tratamentul aterosclerozei, coronariocardiosclerozei, reabilitarea după infarct miocardic, stari astenice si impotenta sexuala . Este deosebit de activă în incontinenţa urinară, recuperarea dupa gripa care o reduce în mod semnificativ - şi în anumite boli de piele . Acesta este, de asemenea, utilizat în tratamentul de astenie, diabet zaharat (elimină rezistenţa la insulină), ulcere duodenale, inflamaţia duodenului, nevroza, tensiunea arteriala anormala (în special hipotonie), anorexie la sugari şi copii mici, tulburări in alăptare materna, seborea faciala, imbatranirea organismului , nevrita nervului auditiv şi multe alte afectiuni

L-Cisteina

Cisteina este un aminoacid cu formula chimica-HO2CCH (NH2) CH2SH. Acesta este un aminoacid neesential, ceea ce înseamnă că poate fi sintetizat de către om. O parte din lanţul unde se afla cisteina este tiolic care nu este polar şi, astfel, în mod normal, cisteina este clasificata ca un aminoacid hidrofob. O parte a tiolului este adesea implicata în reacţii enzimatice, acţionând ca un nucleofil. Tiolul este sensibil la oxidare producand punti bisulfurice derivate din cisteina care au un rol important în structura mai multor proteine.Cisteina, de asemenea, se numeste cistină, dar aceasta din urmă este un dimer de două cisteine strabatut de o punte disulfurica.

Cisteina este în mod normal sintetizata de organismul uman in conditii normale fiziologice, cu condiţia să existe mereu suficienta metionină. Cisteina calatoreste in siguranta prin aparatul digestiv şi prin plasmă şi este redusa rapid la două molecule de cisteină care intră în celulă. Cisteina se gaseste in majoritatea alimentelor bogate in proteine, cum ar fi porc, carnea din conserva, pui, curcan, raţă, mezeluri, oua, lapte, brânză de vaci, iaurt. În regnul vegetal se gaseste în: ardei roşu, usturoi, ceapa, broccoli, varza de Bruxelles, granola, germeni de grau

Biosinteza

La animale, biosinteza începe cu aminoacidul Serina.Sulful este derivat din metionină, care este convertită în homocisteina prin intermediul S-adenosilmetioninei. Dupa accea Cistathionina beta-sintetaza combină homocisteina si serina pentru a forma tioeterul asimetric Cistationa. Enzima cistationina gamma-liaza transforma cistationina in cisteina şi alfa-ketobutirat. In plante şi bacterii biosinteza cisteinei ,incepe de asemenea,

de la serina care va deveni O-acetylserina prin acţiunea enzimei transacetilazserinei.Enzima O-acetylserina (tiol)-liaza, transformă acest ester în cisteină eliberand acetatul.

Precursor al glutatie antioxidante Datorită abilitatii tiolilor de a suferi reacţii redox, cisteina are proprietati antioxidante. Aceste proprietăţi antioxidante ale cisteinei sunt în principal exprimate în glutatiile tripeptidice care apar atat la oameni ca si in alte organisme. . Disponibilitatea sistematică a glutationului oral (GSH) este nesemnificativa, de aceea trebuie să fie biosintetizat din constituenţii săi aminoacizi cum ar fi cisteina, glicina şi acidul glutamic. Acidul glutamic şi glicina se găsesc din abundenţă în cele mai multe diete din Vest, astfel ca disponibilitatea cisteinei poate fi substratul limitant.

Este, de asemenea, important pentru formarea de punti disulfurice în proteine pentru oxidarea grupurilor de reziduuri tiol ale cisteinei.

Rolul L-Cisteina în ASPIVERD REDOX este de precursor al glutationului.

GLICINA

Glicina este unul dintre aminoacizii care formeaza proteinele în organismele vii. Este cel mai mic aminoacid şi este unicul non-chirali din cei 20 de aminoacizi prezenti în celulă. Formula sa chimica este NH2CH2COOH şi masa sa este 75.07. Glicina este un aminoacid neesential. Alt nume (vechi) al glicinei este glicocola.

Glicina acţionează ca neurotransmiţător inhibitor in sistemul nervos central. A fost propus ca un neurotransmitator în 1965.

Glicina este utilizata “ in vitro”, ca mediu gastric , şi în soluţie 0,4 M, tamponand pH –ul stomacal pentru a determina bioacesibilitatea de elemente toxice (metale grele), ca indicator de biodisponibilitate.

Sinteză

Glicina nu este esenţială în alimentaţia umană, deoarece propriul organism il poate sintetiza. Toate celulele au capacitatea de a sintetiza glicina. Există două moduri de a sintetiza, fosforilata şi nefosforilata. Precursorul cel mai

important este serina.Fosfatasa fosfoserina desfosforileaza fosfoserina pana la serină. Enzima serina hidroximetil transfera formeaza glicina pornind de la serină. Glicina este folosita ca un neurotransmitator si este stocata în vezicule, şi este expulzata ca răspuns la anumite substanţe.

Glicina este utilizata pentru a sintetiza un număr mare de substanţe, de exemplu, grupul de C2n de la toate purinele se formeaza datorita glicinei. Este, de asemenea, un neurotransmiţător inhibitor in sistemul nervos central, în special în măduva spinării, creier şi retină.Principalele surse alimentare de glicină sunt dovleacul, mazarea, fasolea, orzul, secara, laptele si produsele lactate, cartofii dulci, alunele, nucile, castanele, migdalele, morcovii, sfecla, ciupercile, vinetele, carnea de vită, carnea de porc, carnea de pasăre, şi fructele în general.

La fel ca L-Cisteina,funcţia Glicinei în ASPIVERD REDOX este de precursor al glutationului care se va forma in organism.

ACIDUL GLUTAMIC

Acidul glutamic, sau în forma sa ionizata, glutamatul este unul din cei 20 de aminoacizi care fac parte din proteine. Acidul glutamic este essential pentru funcţionarea celulelor şi nu este un nutrient esenţial, deoarece omul il poate sintetiza din alti compuşi. Aparţine grupului numit aminoacizi acizi, sau cu incarcare negativa in pH fiziologic,deoarece prezinta un al doilea grup carboxil în lanţul sau secundar.

Este neurotransmitatorul cel mai puternic excitant din cortexul cerebral uman. Rolul său de neurotransmitator este mediat prin stimularea receptorilor specifici, denumiti receptori de glutamat, care se clasifica in ionotropici (canale ionice) şi receptori metabolotrópici ( din şapte zone transmembrane si legati de proteinele-G) ale acidului glutamic.

Toti neuronii conţin glutamat, dar numai o mica parte il foloseste ca un neurotransmitator. Este potenţial excitotoxic, si pentru asta exista un mecanism complex prin care nivelurile acestei substanţe sunt întotdeauna in limitele normale.

Joacă un rol central în raport cu procesele de transaminare şi in sinteza diversilor aminoacizi care necesită formarea prealabilă a acestui acid, cum este cazul prolinei, hidroxiprolinei,ornitinei şi argininei.

Acidul glutamic este unul dintre cei mai abundenti aminoacizi din organism şi un excelent conductor pentru schimbul de energie între ţesuturi. Este considerat un aminoacid neesential, deoarece acesta poate fi sintetizat în multe ţesuturi, având un rol cheie în creşterea şi dezvoltarea celulelor.

Este un substrat pentru sinteza proteinelor şi un precursor al metabolismului anabolic in muşchi în timp ce regleaza echilibrul acidobazic în rinichi şi producţia de uree în ficat. De asemenea, este implicat în transportul de azot între diferite organe. Celulele de la nivelul mucoasei intestinale sunt consumatori mari ale acestui aminoacid,fiind sursa de energie a celulelor sistemului imunitar. În cele din urmă, acidul glutamic este un precursor pentru sinteza acizilor nucleici (ADN sinteza), precum şi a altor molecule cu potenţial antioxidant ridicat cum este producţia de glutation.

Se gaseste in alimentele cu un conţinut ridicat de proteine, cum ar fi carnea de porc, carnea de pasăre şi peştele. Ouăle şi produsele lactate sunt surse bune de acid glutamic.

Printre beneficiile sale sunt:Poate mari coeficientul de inteligenta.Ajută la producerea de neurotransmitatori diversi. Menţine sănătoasa mucoasa tractului digestiv. Lupta si elimina radicalii liberi. Este important deoarece capteaza şi elimina substanţele toxice depuse în organism. Mareste sinteza hormonului de creştere, care ajută la păstrarea masei musculare şi proportioneaza beneficiile impotriva imbatranirii.

Prezenţa sa în ASPIVERDE REDOX, la fel ca L-cisteina si glicina este de precursor al glutationului, care se va forma în organism.

GLUTATIONUL

Glutationul, este de asemenea, cunoscut sub numele de GSH, este o molecula mica, conţinând 3 aminoacizi, care se denumeşte in chimie un tripeptid ,care sunt acidul glutamic, cisteina si glicina.

Glutationul nu este cu adevărat o componentă ASPIVERDE REDOX ,ea se produce prin unirea a celor trei aminoacizi enumerati mai sus.

Glutationul are capacitatea de a dona un electron de hidrogen, ceea ce face posibila bioactivitatea sa . Din acest motiv, este denumit antioxidant intracelular principal , adică este cel mai bun antioxidant din interiorul celulei.

Antioxidantii sunt substante care lupta impotriva radicalilor liberi, iar acestia din urmă cauzeaza alteratii ale membranelor celulare si a altor structuri, modificand ADN-ul si in general componentele proteice, lipidice, etc şi în cele din urmă poate provoca moartea celulei. Radicalii liberi se produc în mod natural în organism, dar toxinele din mediul înconjurător, inclusiv razele ultraviolete , fumatul si poluarea aerului poate creşte, de asemenea, numărul acestor particule daunatoare. Se crede ca radicalii liberi contribuie la procesul de îmbătrânire, precum şi a problemelor de sănătate, cum ar fi principalele cauze de moarte în lumea occidentală, ca bolile de inima si cancerul.

Glutationul şi enzimele derivate pot neutraliza radicalii liberi si ajuta la prevenirea multor daune provocate de aceasta.

Studii ştiinţifice serioase au găsit scăderi ale nivelului de glutation in toate bolile cronice si s-a constatat imbunatatirea lor în cazul în care nivelurile au revenit la normal.

Glutationul este, prin urmare, o componentă fundamentală pentru viaţă şi daca lipseste din celula, există posibilitatea de a se imbolnavi sau chiar muri.

Principalele sale funcţii sunt: acţiunea asupra sistemului imunitar, detoxifierea organismului şi protecţia împotriva radiaţiilor.

Scaderile oxidului nitric cauzate de scăderile glutationului, sunt asociate cu o crestere a inflamatilor si geneza multor boli cronice.

Una dintre activităţile principale ale glutationului, este că prin reducerea nivelului de radicali liberi creste nivelurile oxidului nitric şi este cunoscut ca reducerea oxidului nitric este cauza multor boli, în special ateroscleroza.

Pe de altă parte, regleaza nivelul de homocisteina, care tinde să fie ridicat atunci când apare această problemă, îmbunătăţind proteina C-reactiva in analize, care, împreună cu nivelurile de homocisteina sunt considerate cei mai siguri indici pentru a urmări evoluţia acestor pacienţi.

De asemenea,se consideră că nivelurile bune de glutation sunt cruciale în lupta împotriva cancerului, pana in punctul in care , în oncologie, se utilizeaza N-acetil cisteina, un derivat de cisteina, în asociere cu chimioterapia, pentru a îmbunătăţirea rezultatelor chimioterapiei însasi.

Divizia de chimioterapeutice din cadrul “U. S. Institutul National de Cancer” a produs medicamente în timpul ultimului deceniu, care ajuta la reducerea incidenţei cancerului. Aceste arme puternice în arsenalul său sunt NAC-(N-acetilcisteina), un medicament puternic, care ridică nivelul de glutation din organism.

Cercetatorii americani şi europeni, inclusiv Balansky RM, Conaway CC şi A. Witschi au demonstrat cu succes că NAC inhiba tipurile de cancer induse de toxine cum ar fi “ uretan, noitrosamines, doxorubicină şi etilnitrozoureea” (în limba engleză).

Vestea buna este capacitatea NAC de protejare împotriva proprietăţilor cancerigene ale tigarilor. N. Van Sandwich de la institutul de cancer din Olanda scrie: “NAC a apărut ca un agent promiţător pentru prevenirea cancerului.”

Un marestudiu de chimio-preventie sponsorizat de”Project Enroscan”, a măsurat utilizarea potenţială a NAC împotriva cancerului pulmonar, de san , stomac si piele. Rezultatele au condus la comentarii favorabile de catre S. De Flora, care a observat multe mecanisme şi efectele benefice ale NAC şi glutationului în prevenirea cancerului.

Trebuie să spunem că în cele din urmă s-a constatat că scaderile de glutation determină o scădere a imunităţii, iar aceasta se reechilibreaza atunci când nivelul de glutation revine la normal.

Deci, există sute de studii care susţin utilizarea de glutation pentru a preveni si trata bolile.

Efectele care se aşteapta de la un supliment de glutation sunt:

• Prevenirea cataractelor• Prevenirea desprinderii retinei• Prevenirea cancerului, potrivit unui studiu citat mai sus

• Posibilă scădere a creşterii tumorale• Detoxifiere a celulelor ficatului şi sistemului limfatic• Ajuta la eliminarea mucusului din plamani• Prevenirea bolilor de inima• Prevenirea de artrita

• Prevenirea diabetului zaharat• Stabilizarea nivelului de zahăr din sânge• Protecţia sistemului digestiv• Stimularea sistemului imunitar• Incetinirea procesului de imbatranire

• Optimizarea rezultatelor atletice• Reducerea de leziuni ale creierului cauzate de accidentul vascular cerebral• Reducerea leziunilor inimii cauzate de un atac de cord• Reducerea nivelului de colesterol

Apa de mare

Apa de mare purificată extrasa din subteran , care a fost utilizata terapeutic si experimentata în timpuri recente de către René Quinton, se considera un mare ajutor în simptomele patologice a diverselor boli ca afectiuni ale pielii, inclusiv psoriazis, malnutriţie, astm , probleme de prostata, artrita, osteoporoza, bronşita, gingivita, probleme gastro-intestinale, dezechilibrul sistemului nervos central şi sistemului imunitar, obezitate, oboseală, sinuzita, anorexie si stress.

Timp de decenii s-au constatat proprietatile terapeutice ale acestei ape, chiar şi în cazurile de boli fatale. Deşi cunoştinţele proprietatilor de vindecare ale apei de mare datează de multe secole în istoria cunoaşterii umane, nu a fost documentata decat la inceputul secolului al XX-lea, atunci când apa de mare a început să fie aplicata via subcutanat, ca o opţiune terapeutică pentru a trata şi vindeca boli suspecte a fi mortale.Este asigurat faptul ca tratamentele efectuate cu apă de mare de catre René Quinton,au permis in epoca sa vindecarea pacientilor cu holeră, tuberculoză şi malnutriţie.

Numeroasele sale utilizări terapeutice se bazeaza pe capacitatea sa dovedită de a reînnoi, curata si regenera fluidul din interiorul corpului, şi pentru a menţine echilibrul vital. Potrivit aparatorilor acestei terapii, Plasma de Quinton este unul dintre cele mai bune mecanisme de regenerare celulara.

În Statele Unite este folosita pentru a rezolva problemele de prostata, psoriazis, arsuri, alopecie, artrita, osteoporoza, bronşită, astm, gingivita,probleme gastro-intestinale sau dezechilibre ale sistemului nervos central,printre alte boli. Chiar s-a demonstrat eficacitatea sa pentru tratarea dependenţei de droguri, alcoolism şi hemofilia. Şi este, de asemenea, în mod special recomandata pentru probleme ale pielii, scaderea sistemului imunitar, infecţii, oboseala cronica sau acuta ,distrugerea oaselor la adulţi,dureri ale creşterii la copii, sarcina şi alăptarea , avorturi spontane repetate, stress şi normalizarea deficientelor nutritionale.

În Spania, unele şcoli de medicină complementară, o recomandă de asemenea în cazurile de obezitate, stări de oboseală, sinuzita, şi chiar anorexie sau malnutriţie.

Este foarte posibil, ca eficacitatea apei de mare,sa se gaseasca în calitatea sa de “oligoterápic total”, deoarece conţine toate elementele simple din care este alcătuita planeta noastră, inclusiv substanţele organice şi in acelasi timp urme sau cantităţi infime, care se utilizeaza in oligoterapii. Ceea ce face din apa de mare, un element important în realizarea reacţilor chimice în corpul nostru, deoarece, pentru a se produce e nevoie de enzime,si acestea trebuie să apeleze la randul lor la cofactori, toti acestia aflandu-se in apa de mare.

Multiplele boli descrise şi altele care nu sunt descrise de datoreaza lipsei acestor cofactori şi oligoelemente, atât la adulţi cat si la vârstnici, aşa că vă recomandăm utilizarea apei de mare, stimulând in mod normal functionarea biochimica a corpului şi, prin urmare, recâştigarea sănătăţii.

Apa de mare este utilizată în întreaga lume pentru a trata boli sau afectiuni diverse ca:

Probleme de prostată. Psoriazisul şi alte boli de piele. Arsuri . Infecţii. Alopecia. Artrita. Osteoporoza. Bronşita. Astm. Gingivita. Probleme gastro-intestinale

. Dezechilibre ale sistemului nervos central. Hemofilia. Obezitatea. Sinuzita. Anorexia şi Bulimia. Depresia sistemului imunitar. Oboseala cronica sau acuta . Dureri de creştere la copii. Stres.

De asemenea, se utilizeaza în timpul sarcinii şi alăptării, în cazuri de avorturi spontane repetate sau pentru a normaliza deficientele nutritionale.

Vitamina C

Vitamina C sau L-enantiomerul de acid ascorbic este un nutrient esenţial pentru mamifere. Prezenţa acestei vitamine este necesara pentru o serie de reactii metabolice in toate animalele şi plantele şi este creata intern de aproape toate organismele, oamenii fiind o excepţie notabilă. Deficitul sau cauzeaza scorbutul la om, de unde numele dat de acid ascorbic.

Farmacoforul din vitamina C este un ion ascorbat. În organismele vii, ascorbatul este un antioxidant, care protejeaza organismul impotriva oxidarii si este un cofactor în multe reacţii enzimatice vitale.

În 1937 Premiul Nobel pentru chimie a fost acordat lui Walter Haworth pentru munca sa în determinarea structurii de acid ascorbic (împărţit cu Paul Karrer pentru munca sa privind vitaminele) si Premiul Nobel pentru Medicină a fost atribuit lui Albert von Szent- Nagyrápolt Györgyi pentru studiile sale cu privire la funcţiile biologice ale acidului ascorbic.

Marea majoritate a animalelor si plantelor sunt capabile să sintetizeze vitamina C, printr-o secvenţă de 4 etape enzimatice, care convertesc glucoza în vitamina C. Glucoza necesara pentru producerea ascorbatului în ficat (la mamifere) este extrasa din glucogen, astfel sinteza de ascorbat este un proces glicolizo-dependent.La reptile şi păsări biosinteza se efectuează în rinichi.

Fiinţele umane nu dispun de capacitatea enzimatica de a produce vitamina C. Cauza acestui fenomen este faptul că ultima enzima în procesul de

sinteza, L-gulonolactona oxidaza este absenta, deoarece gena pentru această enzimă (Pseudogena ΨGULO) este defecta. Mutaţia nu este letala pentru organism, deoarece vitamina C este abundenta în sursele de hrană. S-a constatat că speciile cu această mutaţie (inclusiv oamenii) s-au adaptat la un mecanism de reciclare pentru a o compensa.

Surse animale: Vitamina C nu apare în alimentele de origine animală.

Surse vegetale: marea majoritate a fructelor şi legumelor contin vitamina C. Cele cu conţinut ridicat de vitamina C sunt ardeii, citricele, varza, conopida, spanacul, cartofii, fructe precum banana, mango, marul, ananasul si pepenele galben , sunt sursele cele mai puternice în vitamina C. Aproximativ 7% din greutatea lor corespunde vitaminei.

Vitamina C sau acidul ascorbic are atatea proprietati,incat este considerata de mulţi a fi substanţa cea mai esenţială pentru menţinerea sănătăţii. Se face cunoscuta prin efectul său antioxidant si asupra sistemului imunitar.

Vitamina C este vitamina cea mai vulnerabila, deoarece aceasta este distrusa de mulţi factori, cum ar fi: contactul cu oxigenul, apa clorurata ,instalaţiile sanitare de cupru, contactul cu lumina,lunga conservare şi depozitare,lasarea vegetalele sa se înmoaie şi fumul de ţigară.

Caracteristici

• Menţinerea structurii tendoanelor, ligamentelor, oaselor şi cartilagilor ( numit ţesut conjunctiv ), motivul pentru care este considerata foarte utila în cazurile de artroza.• Intareste apărarile organelor . Potrivit unui studiu realizat pe 8.000 de oameni asupra efectelor vitaminei C asupra gripei comune, s-a observat c nau-l evita in totalitate , dar ii scade intre 20 si 30% virulenta, adică, durata si intensitatea gripei in anotimpurile reci.• Vitamina C este impreuna cu vitamina E si A, un antioxidant major, încetinind îmbătrânirea şi degenerarea celulelor,neutralizand radicalii liberi.• Protejează împotriva poluării şi a efectelor negative ale fumului de ţigară. O tigara distruge 25 - 40 mg.de vitamina C.• Ajuta la scaderea excesului de colesterol.• Vitamina C previne adeziunea de aglomerări de colesterol şi grăsimi în vasele de sange si intareste peretii pentru a evita ruptura si hemoragiile interne.

• Accelereaza cicatrizarea fracturilor osoase, luata impreuna cu calciu.• Vitamina C ajuta la eliminarea metalelor grele precum plumbul, şi protejează împotriva substanţelor toxice, cum ar fi nitraţii, pesticidele, ozonul, pilitura, solventii, etc.

Simptomele deficitului de vitamina C sau acidul ascorbic.• Gingiile sangereaza si se imflameaza cu usurinta.• Apar sau se formeaza hematoame si rupturi capilare la cea mai mica lovitură.• Creşte aparitia oricărei boli infecţioase, cauzate de bacterii, fungi sau virusuri.• Rănile sau taieturile se cicatrizeaza mult mai greu.• Anemia cronică.• Aparitia ridurilor premature.• Dureri articulare sau fragilitatea osoasa.• Muschii sunt obositi, fara forta.

Potrivit Dr. Linus Pauling, de doua ori laureat al Premiului Nobel si fondator al medicinei ortomoleculare,luarea corespunzătoare a vitaminei C ar scădea cu 50% incidenţa bolilor de orice etiologie, astfel ca aceasta este deficienţa care afecteaza cel mai mult intregul organism.

Vitamina E

Vitamina E sau a-tocoferol este o vitamina liposolubila care actioneaza ca un antioxidant la nivelul pigmentului de sinteza a hemului, care este o parte esenţială a hemoglobinei din hematii.

În 1922 s-a demonstrat existenţa vitaminei E de catre cercetătorii Evans şi Bishop, constatând că femelele de şobolan aveau nevoie de acest principiu în dieta lor, pentru o sarcina normala. De asemenea, este identificata ca fiind”vitamina infertilitatii”.

De remarcat ca Paul Karrer datorita investigatiilor sale notabile despre carotenoizi şi flavine, a descoperit că unele dintre ele, cum ar fi carotenul şi lactoflavina, actioneaza ca pro-vitamina A si respectiv B2. În 1938 el a reuşit să sintetizeze compusul denumit alfa-tocoferol, care corectează sterilitatea într-un mod similar cu vitamina E.

Principalele surse naturale de vitamina E sunt:

Germenii de uleiuri vegetale (de soia, arahide, orez, bumbac şi nucă de cocos).

Legume cu frunze verzi. Cereale. Pâine integrala.

Simptomele deficitului de vitamina E sau tocoferol:

Nu există o boala determinate de deficitul sau, dar de multe ori este legat de afectarea vezicii urinare şi o anemie severă.

Unele simptome sunt lipsa de energie, apatia, iritabilitatea şi scăderea energiei fizice, picioare obosite , picioare umflate, varice si celulita, colesterol sau trigliceride crescute. Se recomanda la persoanele care libidoul scazut, femeile care iau contraceptive orale şi la barbati in timpul adolescentei, deoarece ajută la maturizarea sexuală.

Caracteristici

Antioxidant: Vitamina E este un antioxidant natural care reacţionează cu radicalii liberi solubili in lipide ale membranei celulare. Astfel, menţinând integritatea celulelor de a oferi protecţie impotriva compuşilor toxici, metalelor grele (argint, mercur, plumb), droguri şi radiaţii. Toxicitatea acestor substanţe străine este data de radicalii liberi care sunt generati în timpul detoxifierii(dezintoxicare) organismului.

Sistemul imunitarJoacă un rol important în menţinerea sistemului imunitar sănătos, în special în timpul stresului oxidativ şi a bolilor cronice virale. Induce proliferarea celulelor de apărare si creşte raspunsul celular la agresiuni sau infecţie.

Stres oxidativOxigenul poate fi, uneori, dăunător, deoarece actioneaza asupra moleculelor din organism ceea ce le face foarte reactive. Când aceste molecule au devenit atât de reactive încep sa deterioreze structurile celulare din jurul lor. Celulele nu folosesc tot oxigenul care intra ci , doar o parte mică de oxigen, care va fi transformata în substanţe chimice nocive, numite radicali liberi care sunt foarte instabile şi reacţioneazaa cu celulele din apropiere

provocând pagube mari, modificad funcţia sa imbatranindu-le si distrugandu-le. Aceasta este cauzată de un dezechilibru între producţia de radicali liberi şi capacitatea organismului de a elimina excesul lor. Cunoasterea sa este fundamentul tuturor terapiilor antioxidante, inclusiv terapia cu ozon.

Vederea Se crede că vitamina E si alti antioxidanti pot preveni sau întârzia formarea cataractei. Sunt necesare studii suplimentare pentru a verifica participarea vitaminei E asupra acestui punct.

Imbatranirea : Aceasta protejează organismul împotriva efectelor îmbătrânirii, prin eliminarea radicalilor liberi, care determina degenerarea de ţesuturi, cum ar fi vasele de sânge şi pielea. De asemenea, protejează împotriva efectelor psihice ale îmbătrânirii şi pierderii de memorie.

Sistemul nervos: Vitamina E este esenţiala în menţinerea integrităţii şi stabilităţii membranei axonale (membrane neuronilor).

Sistemul cardiovascular Previne formarea trombilor care fac dificila circulatia în vasele de sânge. Prin urmare, se evită sau reduce riscul de a suferi un atac de cord, angină pectorală sau accident vascular cerebral. Previne aparitia de crampe musculare la cei cu o circulatie proasta. Vitamina E poate preveni sau intarzia bolile de inima prin limitarea oxidarii colesterolului LDL sau asa numitul colesterolul rău.

Cicatrizarea : Vitamina E este importanta în formarea de fibre elastice şi ţesut colagen. Promovează cicatrizarea arsurilor.

Protecţia împotriva distrugerii de vitamina A, seleniu, acizi graşi şi vitamina C. Protectia impotriva anemiei.

Fertilitatea si sistemul de reproducere:

Anumite studii pe animale indică faptul că vitamina E este esentiala pentru reproducerea normala la mai multe specii de mamifere. Pe baza acestor studii pe animale, vitamina E a fost utilizata clinic pentru a trata avortul recurent şi infertilitatea la ambele sexe. De asemenea s-a utilizat in toxemia din sarcina, tulburările menstruale, vaginite şi simptomele menopauzei. Cu toate acestea, nu există dovezi suficiente care sa demonstreze toate beneficiile în tulburările menţionate mai sus.

Cancer: Există unele dovezi că vitamina E protejează împotriva cancerului, desi studiile nu au reuşit să demonstreze eficacitatea vitaminei E în această privinţă. Se crede că vitamina E ajută la protejarea membranelor celulare afectate care produc radicalii liberi, care pot duce la dezvoltarea unor boli cronice cum ar fi cancerul.

Vitamina E este considerata sigura, chiar dacă dozele de administrare sunt mari. Complicatiile apar atunci cand se iau doze mai mari de 800 UI.

Vitamina A

Vitamina A sau retinolul este o vitamina liposolubila, ajuta la formarea si mentinerea dintilor sanatosi si ţesuturilor moi si osoase , a mucoaselor si a pielii. Vitamina A este un nutrient esenţial pentru om. Se cunoaste de asemenea, sub numele de retinol, deoarece produce pigmentii necesari pentru funcţionarea retinei sau ca un acid (acid retinoic). Joacă un rol important în dezvoltarea unei bune vederi, mai ales în condiţii de lumină redusă. Poate fi, de asemenea, necesara pentru reproducere şi lactaţie. β-carotenul, are proprietăţi antioxidante, si este un precursor al vitaminei A.În Egipt, in jurul anilor 1500 î.Hr. a fost descrisa pentru prima data orbirea nocturna.Desi boala nu a fost asociata cu lipsta vitaminei din dieta,s-a recomandat consumul de ficat la gratar sau prajit. Descoperirea vitaminei A, dateaza din 1908, atunci când cercetarea pe animale,a indicat că exista si alţi factori diferiti de carbohidrati, proteine şi grăsimi, care erau necesari pentru menţinerea sănătăţii animalelor. În 1913, una dintre aceste substanţe a fost descoperita de către Elmer McCollum si Davis Margaret de la Universitatea din Wisconsin-Madison, si simultan de către Lafayette Mendel şi Osborne Thomas de la Universitatea Yale. Ei au considerat aceleaşi nume bazate pe descoperirea anterioară a unui factor solubil în apă: B (vitamina B), astfel

încât cercetatorii au dat numele de factor liposolubil A (vitamina A), factorului nou. În timpul Primului Război Mondial s-a recunoscut că deficienţele clinice si experimentale ale vitaminei A erau relationate , cand a devenit evident că xerofthalmia in fiinţele umane depindea de o reducere de grăsime în dieta.

Aceasta vitamina este prezenta în alimentele de origine animală in forma de vitamina A pre-formata şi se numeste retinol, în timp ce in plante se gaseste ca provitamina A, de asemenea, cunoscut sub numele de caroteni (sau carotenoizi), printre care se află beta-carotenul.Beta carotenii sunt pigmenti naturali care se găsesc în fructele şi legumele de culoare roşie, portocalie sau galbene, si de asemenea în legumele de culoare verde inchis. Beta-carotenul este o forma chimică ceruta de organism pentru formarea vitaminei-A. Aproximativ 80-90% din esterii de retinol sunt absorbiti, în timp ce beta-carotenii se absorb între 40-60%.Cea mai mare parte a vitaminei A, aproape 90% este depozitata în ficat, restul fiind depozitata în plămâni, rinichi şi grăsimea corporală.

Vitamina A provine din surse animale cum ar fi ouă, carne, lapte, brânză, smântână, ficat, rinichi, şi uleiul din ficatul de cod. Cu toate acestea, toate aceste surse, cu excepţia laptelui degresat imbogatit cu vitamina A, au un mare continut de grasimi saturate si colesterol.

Sursele de beta-caroten sunt morcovii, dovleacul, cartofii dulci, pepenele galben, dovlecelul , portocala, caisa, broccoli, spanac si majoritatea legumelor cu frunze verzi . Cu cât este mai intensă culoarea fructelor sau legumelor, cu atât mai mare este conţinutul de beta caroten. Aceste surse vegetale de beta-caroten nu contin grasimi si colesterol.

Vitamina A este adesea exprimata în Unităţi Internaţionale (UI) sau echivalenti de retinol (RE) asa ca 1 UI de vitamina A = 0,3 mcg de retinol. Deoarece producţia de retinol se face din provitamine în organism, producţia sa este reglementată de cantitatea disponibilă de retinol in organism. În consecinţă, conversia se aplică strict la cazurile de deficienţe de vitamina A in organism. Absorbţia provitaminelor depinde în mare măsură de cantitatea de grasimi ingerate, acestea duc la cresterea gradului de absorbtie a provitaminei.

CaracteristiciSistemul osos:

Este necesară pentru creşterea şi dezvoltarea oaselor.Dezvoltarea celulelor: Esenţiala pentru creşterea, întreţinerea şi repararea celulelor mucoase, epitelii, piele, vedere, unghii, păr şi smalţul dinţilor.Sistemul imunitar:Contribuie la prevenirea bolilor infecţioase, în special ale aparatului respirator creand bariere de protecţie împotriva diferitelor microorganismelor . Stimuleaza functiile imunitare, intre acestea raspunsul anticorpilor şi activitatea diferitelor celulele produse de măduva osoasă care intervine în apărarea organismului cum ar fi fagocitele şi limfocitele.Prin urmare, promovează repararea tesuturilor infectate şi măreşte rezistenţa la infecţii.Sistemul reproducator:Contribuie la funcţia normala de reproducere , care contribuie la producţia de spermatozoizi, de asemenea al ciclului normal de reproducere feminin. Datorită rolului său vital in cresterea celulelor, vitamina A ajuta la modificările care au loc în celulele şi ţesuturi în timpul dezvoltării fătului si de a se dezvolta în mod normal.Vederea: Este esenţial pentru vedere, deoarece Retinolul ajută la îmbunătăţirea vederii pe timpul noptii, prevenirea anumitor tulburări vizuale, cum ar fi cataracta, glaucom, pierderea vederii, orbirea crepusculara, de asemenea, ajută la lupta împotriva infecţiilor bacteriene, cum ar fi conjunctivita.Antioxidant: Previne imbatranirea celulelor şi dezvoltarea cancerului, fiind un antioxidant natural , elimina radicalii liberi si protejeaza ADN-ul de acţiunea sa mutagenica.

Bolile datorita deficientei de Vitamina A:

Tulburări oculare: Poate provoca orbirea crepusculara, de exemplu, scade acuitatea vizuală pe timp de noapte, sensibilitate extrema la lumina precum si uscaciune, opacitatea corneei cu prezenta de ulcere, numita xeroftalmie care poate duce la orbire.Imunitate redusa (sistemul imunitar slăbit): Creşte sensibilitatea la infecţii bacteriene, parazitare sau virale, vitamina A contribuind la menţinerea integrităţii mucoaselor. Lipsa ei produce disparitiei barierei impotriva infectiilor. Celulele sistemului imun sunt de

asemenea afectate, aceasta putand duce la o creştere în celule pre-canceroase ale ţesuturilor epiteliale ale gurii, gâtului şi plămânilor.

Alteratii osoase Inhibă creşterea,produce malformaţii scheletice, creşte probabilitatea de a avea dureri articulare, deoarece acestea împiedică regenerarea osoasa.Afecţiuni cutanate: Provoaca o hyperkeratinizare, adică pielea devine aspră, uscată, solzoasa (piele de găină, piele de broasca), parul devine fragil şi uscat la fel si unghile.În cazuri cronice , se evidentiaza pierderea parului, uscarea membranelor mucoase , febră, insomnie, oboseala, pierderea in greutate, fracturi osoase, anemie, şi diaree.

COLOSTRUL BOVIN

Colostrul este primul lichid produs de glandele mamare ale mamei în primele 24-48 de ore dupa ce copilul se naşte. Colostrul oferă factori imunitari şi de creştere esenţiali pentru viaţa, pentru a asigura sănătatea şi vitalitatea nou-născutului. Colostrul este atât de important incat majoritatea noilor nascuti ale oricarui animal ar muri daca nu l-ar putea lua.În timpul anilor 50 şi 60, mulţi medici au fost împotriva alapatarii copiilor . Acest lucru ne-a făcut vulnerabili la boli,contaminare şi alergii care se aflau peste tot fiind din ce în ce mai toxice şi in cantitati din ce în ce mai mari cu fiecare an ce trecea.În prezent, dovezile medicale demonstreaza că adulţii pot beneficia , de asemenea, de avantajele extraordinare şi benefice , ale colostrului.

Componenţa colostrului

-Aminoacizii

Sunt produse de albumina vitale pentru metabolismul celular si regenerarea celulelor. O lipsă de amino-acizi poate fi cauzată de tulburările de creştere şi slăbirea sistemul imunitar, în general. O ofertă adecvată de aminoacizi asigură furnizarea corespunzătoare a energiei, atât fizice cat şi mentale şi, prin urmare, are o influenţă decisivă asupra capacităţii de tip corporal si mental.Imunoglobuline (A, D, E, G, şi M)

Acestea sunt similare cu anticorpii, foarte importante şi decisive pentru profilaxia şi prevenirea împotriva infecţiilor care pot ataca organismul.Se poate argumenta că vaca produce multe si diferite imunoglobuline , care cauzaeaza o imunizare pasivă şi, posibile alergii, la alte specii de mamifere.Colostrul de la toate speciile de mamifere conţine ingrediente de imunizare împotriva bacteriilor Escherichia coli, care poate provoca diaree şi vărsături. În plus, de asemenea, neutralizeaza toxinele, virusii si bacteriile din sistemul circulator şi limfatic. S- a ajuns la concluzia că în termen de 72 ore după naştere, vaca elimină până la 2 kg de imunoglobuline.

-Factori naturali de crestere.Acestia afectează aproape toate procesele celulare din organism şi pot ajuta la accelerarea creşterii a mai multor tipuri de celule pe de o parte, de asemenea, poate opri cresterea celulelor . Ca exemplu: Protejează acoperirea proteinei a celulei musculare, alt factor poate accelera cresterea oaselor si cartilajelor, celălalt împiedică dezvoltarea celulelor nocive. Toate acestea se datorează interacţiunii dintre diferitii factorii de creştere , rezultând astfel o balanta şi un echilibru perfect al metabolismului celular. În afară de ei anumiţi factori de creştere sunt capabili de a influenta sistemul imunitar şi de a stimula producerea de imunoglobuline proprii ale corpului uman .

-Vitamine

Acestea sunt condiţii indispensabile pentru un metabolism regulat de proteine, grăsimi şi carbohidraţi. Vitaminele A, B 12 şi E se găsesc în cantităţi mici şi există dovezi ale continutului in toate aceste vitamine.

CitokineleAceste substanţe imunotransmitatoare sunt responsabile de stimularea ganglionilor limfatici şi contin factori imuni antivirali de înaltă performanţă, de asemenea, ajuta foarte mult în articulatiile artritice şi a ranilor.

GlicoproteineAcestea fac posibil, ca imunofactorii şi factorii de creştere sa treca prin aparatul digestive acid inhiband fuziunea cauzata de enzimele gastrice (proteaze). Lactoferină şi transferina

Acestea sunt responsabile de transportul fierului pana la globulele roşii , si de forma aceasta previne ca virusii si bacteriile sa se poata folosi de fier. Deoarece virusul are nevoie de o celulă “oaspete” pentru a procrea, aceasta este inhibată eficace. Eficienta proteinei antivirale, antibacteriene si anti-inflamatorii are excelente efecte terapeutice pentru cancer, HIV, herpes, sindromul oboselii cronice, citomegalovirus, candidoza si alte infectii.

-Lactobacillus bifidus-Acidophilu

Acesta este responsabil pentru sprijinirea digestiei şi reducerea bacterilor si ciupercilor nocive pentru aparatul digestiv.

-PRP (Polipeptide bogate in prolină)

Sprijina şi regleaza supapa de “ timusului”şi produce efecte asupra sistemului imunitar. Sistemul imunitar hiperactiv (autoimunitatea) este potolit, în timp ce unul diminuat este stimulat.

-Leucocitele

Sunt globule albe care stimulează producţia de interferon, care încetineşte reproducerea virala şi de penetrare a pereţilor celulelor.

-Enzime

Lactoperoxidaza- tiocianat şi peroxidaza şi oxidaza de xantina omoara bacteriile, datorita capacitatii sale de a secreta peroxid de oxigen.

-Lizozimă

Agent hidrolizant (proces chimic de descompunere) şi intaritor al sistemului imunitar care poate distruge bacteriile si virusii de contact.

-Limfocinele.

Peptide similare cu hormonii produşi de limfocitele activate, aceste celule reglementand răspunsul imun.

-Inhibitorii tripsinici si proteazici Acestia protejeaza factorii imuni si cresterea colostrului distrus in tuburile gastro- intestinale. De asemenea impiedica bacteria Helicobacter pylori sa se lipeasca de peretii stomacului, si in ultimul rand servesc pentru tratarea ulcerelor peptice.

Oligopolizaharide şi glucoconjugati

Atrage şi se leagă la agenţii patogeni, cum ar fi Streptococcus, E. Coli, Salmonella, Cryptoesporidia, Giardia, Entamoeba, Shigella, Clostridium, toxine A şi B, şi holeră. Oligopolizaharidele şi glucoconjugatii previn agenţii patogeni sa se fixeze in membranele mucoase şi evita penetrarea lor.

Alţi factori imunitariUnii dintre factorii imunitari documentati includ acidul orotic, IgA secretoare, adjutantul specific IgA, lactoglobulina B, lactaaIbúmina, prealbumină, alfa-1 antitripsina, alfa-1 fetoproteina, alfa 2- macroglobulina, alfa 2-Apglicoproteina, C3, C4 şi orosomucozide.

Sulf

Mineral care joacă un rol important în metabolismul multor proteine structurale ale corpului nou-născutului.

Alte componenteColostrul conţine, de asemenea, endorfine, interleukine, interferon, biotina, L-carnitina, melatonina, insulina, lizozima, prolactina, xantinaoxidată, lactoperoxidaza, şi multe altele. Colostrul poate fi potrivit pentru diabetici şi persoanele cu stomac delicat, deoarece procesul de fabricaţie face posibilă eliminarea completă a cazeinei grase şi procentaj foarte mare a lactozei.Factorii de crestere prezenti în colostrul de mamifere, cresc reproducerea celulelor şi cresterea ţesuturilor prin stimularea formarii de ADN şi ARN, aceşti factori pot creşte numărul de celule T, accelerand procesul de vindecare a rănilor, stabilizarea nivelului de glucoza, reduce nevoia de insulina, imbunatateste cresterea osoasa si cresterea masei musculare, precum şi arderea grasimilorIntre factorii de creştere din colostru se gasesc următoarele:

Factor de creştere epitelial (FEG)Factor de creştere insulinoid I şi II (IGF-I şi IGF-II)Factorul de crestere fibroblastic (FGF)Factorul de crestere derivat plachetar (PDGE)Factori de creştere transformatori A şi B (TGA şi B)Hormonul de crestere (GH)

Indicaţii ale colostrului

-Regenereaza şi accelereaza creşterea normală a ţesutului muscular, oaselor, cartilagelor, colagenul pielii si tesuturilor nervoase.-Ajuta la arderea de grăsimi folosindu-l drept combustibil în loc de a folosi ţesutul muscular în perioadele de post (şi dietă)-Ajuta dezvoltarea şi menţinerea tesuturilor musculare slabe.- Repara materialul genetic vital al corpului : ADN şi ARN.-Stabilizeaza şi regleaza nivelul de zahar din sange. - Vindeca arsuri, interventii chirurgicale, tăieturi, zgârieturi şi răni bucale, prin aplicatie topică.-Controleaza infecţia şi durerea asociata cu gingivita, sensibilitatea dinţilor şi lucrărilor dentare.-Ajuta la reglarea nivelului glucozei în sânge şi a substantelor chimice cerebrale care ne ţin în alertă şi ne facilitează concentrarea.-Ajuta la reglarea substanţelor chimice care ne dau sentimentul de bunăstare şi ridica starea noastra de spirit.

Potrivit articolelor care au apărut în revistele Ironman si Muscle &Fitness colostrul este la fel de puternic ca steroizii sintetici în crearea unei noi mase musculare in timpul exercitiilor pentru dezvoltarea musculaturii.

De asemenea , toate acestea fara efecte secundare, fara probleme, fara contraindicatii. Daca luam antibiotice pentru a lupta impotriva infectiilor, afecteaza sistemul nostru imunitar. De asemenea afecteaza flora intestinala şi ucide bacteriile acidofilus care ajuta la controlul bacteriilor dăunătoare şi a ciupercilor care există în intestin.De asemenea, s-a demonstrat că factorii de creştere care sunt în colostru ,au un important efect anti-imbatranire. Pielea arata mai tanara , urmele “de bătrâneţe”, dispar, creşte masa şi densitatea osoasa , imbunatateste şi restabileşte funcţia sexuală.

Colostrul este o substanţă completa, in totalitate naturala, caruia i s-a facut un minim de prelucrare. Are un spectru larg tocmai pentru că are de a face cu animale nou-născute. Când suntem noi nascuti, toate mamiferele sunt extrem de slabe şi debile imediat după naştere. Natura, ca răspuns, ne-a oferit unul dintre cele mai puternice superalimente care există pentru a ne face să crestem mai puternici şi mai rapid, cu o rezistenţă mare împotriva bolilor şi un mare sentiment de bunăstare.

Utilizarea medicala a colostrului dateaza cu mii de ani în urmă.Cercetările au arătat că oamenii asimileaza mai usor colostrul bovin şi este de până la 40 ori mai bogat în factori imunitari decât colostrul uman . De asemenea, studiile au arătat că singurul colostru de bovine contine glicoproteine si inhibitori de protează speciali care sunt eficienti pentru protejarea componentelor active ale colostrului împotriva efectelor distructive ale enzimelor digestive şi acizilor din stomacul omului adult.

Colostrul bovin poate fi consumat de oameni. Potrivit dr. Robert Preston de la Institutul Naţional de Cercetare Nutriţie Statele Unite ale Americii, “colostrul este atat de important ca a fost elaborat in conditii de siguranta de catre natura, ca prim aliment pentru sugar. Ar fi greu să ne imaginăm o substanţă nutritivă mai naturala sau benefica” .Nu a existat nici o contraindicatie, efecte secundare nici alergii pe timpul miilor de ani al utilizarii de catre om a colostrului bovin. Si de asemenea , acest superaliment nu va crea probleme pentru cei care suferă de intoleranţă la lactoză.

Ce spun doctorii despre colostru:

Colostrul conţine un anticorp care ataca grav factorii intrusi virali, s-a gasit o ampla gama de factori antivirali in colostru. Cercetarea realizata pentru controlul epidemiilor de Guvernul Statelor Unite ale Americii în Atlanta, Georgia. Dr. EL Palmer, et al, Journal of Medical Vlrology.

Colostrul conţine substante nespecifice inhibitorii împotriva unei ample game de boli ale virusului gripal si in special impotriva virusului influentiae .Colostrul este renumit in special pentru efectul sau unic împotriva virusului gripei asiatice cu potenţial letal, care rezultă din mutaţile de virus animal / om. Dr. Shortridge, et al, Journal of Pediatrics tropical.

Glicoproteinele continute , în colostru de bovine inhiba fixarea bacteriilor Helicobactor pylori care determina ulcerul gastric. In colostru se gasesc cantităţi mari de interleukina-10 (un puternic antiinflamator), care are o mare importanţă în reducerea de infectii ale articulaţiilor artritice si in zonele afectate de rani.Dr. Olle Universitatea Hernell Ulme, Suedia, “Wlssenschaft”.

Colostrul şi laptele matern (de la vaci şi de la om), stimuleaza sistemul imunitar al nou-născutului, deoarece proteine care nu sunt identificate până în prezent accelereaza maturitatea limfocitelor B cultivate (un tip de celule albe din sânge) şi le pregăteste pentru anticorpi.Dr. Julius Michael, Universitatea McGill, Montreal; Science News.

Studiu clinic uman: factorii imunitari ai colostrului de vaca, atunci cand este luat pe cale orala, sunt eficienti împotriva organismelor patologice in aparatul digestiv.Consumul de imunoglobulina castigat de colostrul de vaca poate fi o nouă metodă de a oferi o protectie inmunologica pasiva impotriva bolilor intestinale , boli care creaza antigeni (de virusuri si bacterii)Dr. R. McClean, et al, Pediatrie de cercetare.

Studiile clinice au arătat că,conservarea activităţii biologice a IgG (imunoglobulina G) în sucurile gastrice ale adultilor care au folosit colostru de bovine, demonstreaza o imunizare pasivă completa(intestinala) pentru prevenirea şi tratarea bolilor acute ale intestinului.Dr. LB Khazenson, Microbiene & Epidemial Immunobiologi .

Imunoglobulinele colostrului bovin reduc infecţiile provocate de bacterii în organismul bolnavilor cu inmunodeficienţe şi constituie,de asemenea, o profilaxie pentru persoanele caora li s-a transplantat măduvă, nou-născuţii, persoanele cu SIDA, etcNew England Journal of Medicine.

Colostrul stimuleaza ţesutulu limfatic şi, ajuta astfel, persoanele in varsta sau cu deficit imunologic. Natura se foloseste de“calea orală”, pentru a dezvolta sistemul imunitar, de la naşterea mamiferelor şi acest lucru este sigur şi eficient. Forma de inmunofactori este uşoara, ieftina, lipsita de efecte secundare şi pot fi extrem de utile în medicina veterinară şi umană, pentru a corecta orice tip de imunodeficienţe.Dr. Bocci, Bremen, Corradeschi, Luzzi şi Paulesu Biologie Journal.

Oamenii de stiinta au raportat că colostrul stimuleaza maturizarea limfocitelor B şi le pregăteşte pentru producerea de anticorpi, stimuland astfel creşterea şi diferenţierea celulelor albe din sânge. Activitati similare atat în colostrul de vacă cat şi în colostrul uman poate determina activarea macrofagelor.Dr. Julius M., Universitatea McGill, Montreal; Science News.

Inmunoglobinele colostrului au fost intrebuintate cu success pentru tratarea printe altele boli ca trombocitopenia, anemia, neutropenia, miastenia grava, sindromul Guilain Barre, scleroza multipla, lupus eritematos sistemic (LES), poliartrită reumatoidă, sindromul Kawasaki, sindromul de oboseală cronica, şi boala Crohn.Dr. Dwyee, New England Journal of Medicine. PRP (polipeptide bogate in prolina) din colostru de bovine, are aceeasi capacitate de a reglementa activitatea inmunosistemului ca si hormonii “timusului”. Activeaza un sistem imunitar putin activ ajutand să atace agenţii patogeni. PRP suprimă, de asemenea, un sistem imunitar foarte activ care este cunoscut sub numele de boala autoimuna.PRP inhiba intr-un grad mare infectiile şi pare să acţioneze, de asemenea, ca precursor al celulelor “T” producand celule”T” de ajutor a celulelor T inhibitorii.Dr. Staroscik, Imunologie et al, Molecular

S-a putut constata că PRP nu este specific speciei bovine (prin urmare,se poate folosi pentru uz uman).Modifica celulele albe din sange ,le face celule “T” cu activitate funcţională. Rezultatele au fost prezentate în tratamentul bolilor autoimune şi a cancerului. Un inmunomodulator important stimuleaza sistemul imunitar putin activ şi linisteste unul prea activ.Dr. Januz Arhivele &amp;Lisowski; de Imunologie.

Colostrul de bovine conţine TGF-B, care are un efect semnificativ important asupra substanţelor citotoxice (antiinflamatorii). Inhiba cresterea celulelor din osteosarcomul uman (inhibă 75 la sută din celulele canceroase). Este un mediator puternic al fibrozei şi angiogenezei (de vindecare a muschiului inimii si vaselor de sânge), (Roberts et al, 1986) accelerează vindecarea rănilor (Sporn et al, 1983) şi formarea oaselor (CentrelIa et al, 1987). Dr. Tokuyama & Tokuyama, Cancer Research lnst. Univ Kanazawa, Japonia.

Numai acidul retinoic, care este conţinut în colostru constituie o protectie si reduce colonizarea “ virusului herpes”. Deşi nu este un leac, acidul retinoic a redus intr-un mod eficient virusul la niveluri la care sistemul imunitar propriu al organismului ar putea împiedica sa apara boala , (1 / 100 la 1 / 10000 viruşi au rămas activi după tratament.Dr. Charles Isaccs, et al, Experimental Biology, Science.

S-a descoperit ca factorii de creştere conţinuti în colostru bovin sunt extrem de eficienti in vindecarea ranilor. Este recomandat pentru traume si vindecari post-operatorii, atât pentru uz extern cat şi intern.Dr. Sporn et al, Science.

IGF-1, care se gaseste in colostru, stimuleaza cresterea oaselor si a muschilor, regenerand celulele nervoase. De asemenea s-a descoperit că aplicarea externă pe răni a avut un rezultat excelent şi foarte eficient.Dr. Skottner, Nyberg-Arrhenius, şi Kanje Fyklud. Acta Scandinavia pediatric, Suedia.Varsta inaintata este asociată cu cantităţi reduse de hormoni de crestere, GH şi IGF-1 creste greutatea si cresterea masei musculare la persoanele in varsta.Drs Ullmann, Sommerland & Skottner, Departamentul de Patologie şi Pharmacologie , Univ.of Gothenburg, Sahlgren Hospital & HabiVrtrumk AB, Sthokolm, Suedia.

Colostrul bovin conţine cantităţi mari de factori de creştere care promovează creşterea celulelor normale şi sinteza ADN-ului.Dr. Oda, Shinnichi, et al, comparative biochimic Fiziologie

Faptul că rănile cronice nu se vindeca, constituie o problemă majoră medicala, medicii sugerează că unul dintre rolurile importante ale factorilor de creştere este accelerarea vindecarii ranilor . Vindecarea accelerată este posibilă cu tratamentul traumei şi rănilor de operatie.Dr. Bhora, et al, Jurnalul Res Chirurgie

Cartilagiul Inducerea Factor - A (CIF-A), care a fost găsit în colostru stimuleaza repararea cartilagiului.Drs Seyedin, Thompson, Bentz, et.at:; Journal of Biological Chemistry.

Studiile clinice au dat ca rezultate , ca IgE (imunoglobulina E) gasita in colostru ar putea fi responsabilă pentru reglementarea reacţiilor alergice.

Drs Tortora, Funke &amp; Distributie, Microbiologie

Imunoglobulinele colostrului sunt capabile de a neutraliza bacteriile, viruşii şi drojdiile nesănătoase.Dr. Per Brandtzaeg, Analele Academiei de Ştiinţe din New York.

Reducerea concentraţiilor virusului în organism şi stimularea immunoapararii naturale constituie o mare promisiune pentru a ajuta sistemul nostru imunitar şi “a ţine sub control” virusul SIDA.Dr. Nowa şi american Michael, ştiinţific

Colostrul conţine acid retinic care ajută în lupta împotriva virusului Herpes, conţine, de asemenea, glicoproteine (Kappa Kasein), care protejează împotriva bacteriilor care cauzează ulcerului gastric.Dr. Raloff, Ştiri ştiinţă.

Concentraţia de lactoferină şi transferina din colostru de bovine au fost considerate necesare pentru transportul de fier în sânge, marile concentraţii ale celor două componente au fost găsite în termen de cateva ore la vaca mulsa dupa nastere.Dr. Sanchez, et al, Chimie biologică

ISOFLAVONUL DE SOIA

Soia (Glycine max) este o specie din familia leguminoaselor (Fabaceae), cultivată pentru seminţele ei, jumătate din continutul de ulei este proteina. Este vândua în întreaga lume, datorită utilizărilor sale multiple.

Origine: provine din alta specie sălbatica (ussuriensis Glicină). Centrul său de origine este în Extremul Orient (China, Japonia, Indochina).

Planta: erbacee anuala a sezonului de primăvară-vară , al carui ciclu vegetative variază de la trei la şapte luni şi de la 40 la 100 cm de inaltime. Frunzele, tulpinile si pastaile sunt păroase, variand culoarea părului de la blond la maro mai mult sau mai puţin gri.

Tulpina : rigida, erecta, cu înălţimi variabile, de la0.4 la 1.5 metri, în funcţie de soiuri şi condiţiile de creştere. Adesea ramificate.

Rădăcina : Este puternica, radacina principala poate ajunge la un metru adâncime, dar de obicei nu depăşeşte 40-50 cm. În rădăcina principala sau in cele secundare se găsesc noduli,în numar variabil.

Frunze: Sunt alternative, compuse, cu excepţia bazelor, care sunt simple. Sunt trifoliate, cu foile oval-lanceolate. Culoarea verde, caracteristica care devine galbena la maturitate, lăsând plantele fără frunze.

Florile: sunt în număr variabil in ramurile axilare. Sunt amare si de culoare alb sau violet, în funcţie de soi.

Fructele: Sunt asezate intr-o pastaie pe ambele parti. Lungimea pastaii este de la 2 la 7 centimetri. Fiecare fruct conţine trei-patru seminţe.

Seminţele: seminţele, de obicei, sunt sferice, de mărimea unui bob de mazare si de culoare galbena. Unele soiuri prezinta o pata neagra, care corespunde firului de seminţe. Dimensiunea acesteia este medie (100 seminţe cântăre 5-40 grame, soiurile comerciale variaza intre 10-20 de grame). Seminţele sunt bogate în proteine şi uleiuri. În unele soiuri ameliorate sunt în jur de 40-42% proteine si 20-22% ulei, pe o greutate uscată. În proteina de soia este un bun echilibru de aminoacizi esenţiali se evidentiaza lizina şi leucina.

Utilizarea de soia în China dateaza de peste 5.000 de ani. Deoarece religiile orientale au interzis consumul de carne, soia s-a impus de la început ca o cultură în Orient de a furniza proteine esenţiale, pentru cei care nu foloseau carnea. De fapt, în aceste regiuni este cunoscut sub numele de”carne de camp” sau “carne de vită din China”. De acolo a fost adusa în Europa în secolul al XVIII-lea şi in America în secolul al XIX-lea , unde a dobândit o asemenea importanţă, care a facut-o să devină cel mai mare producător din lume. Brazilia este a doua, urmată de Argentina, China şi India. În Europa, cel mai mare producator este Italia.In ASPIVERDE REDOX, vom folosi isoflavonii din soia.

Isoflavonii de soia . În 1923, Allen Doisey descrie produsele derivate ale plantelor cu activitate estrogenica, printre care se numără isoflavoni din soia. Isoflavonii sunt substanţe diferite fata de steroizi endogeni umani cu capacitatea de a se leaga de receptorii estrogenici. Mai importante sunt genisteina şi daiceína.

Pot fi clasificate ca modulatori selectivi de receptori de estrogen.

Sunt compuşi non-steroidieni, cu activitate de la 100 la 1000 de ori mai mica ca estradiolul.

Chimic aparţin grupului de polifenoli.

Indicatii:

Rolul isoflavonilor este larg apreciat şi este în prezent un subiect de cercetare intensă. Dubla activitate a isoflavonilor (atât în calitate de estrogen cat şi antiestrogen), oferă o serie de calităţi, care pot regla echilibrul hormonal la femei putand preveni osteoporoza si actioneaza ca antioxidanti puternici care protejeaza impotriva cancerului de sân. Isoflavonii concureaza cu propriu estrogen al organismului prin aceleasi locuri receptoare ale celulelor. Unele dintre boli de exces de estrogen pot fi reduse în acest fel.

La menopauza. - Beneficiile soiei merg dincolo de reducerea riscului de cancer pe termen lung. Studii recente au descoperit ca isoflavonii din soia pot reduce diverse simptome ale menopauzei, cum ar fi bufeurile, oboseala, transpiraţile nocturne, schimbări în starea de spirit, etc şi creşterea densităţii osoase la femei. Într-adevăr, multe probleme de sănătate, menopauză şi post-menopauză, pot rezulta dintr-o lipsa de isoflavoni în dieta tipica occidentala

În boli de inima. - Isoflavonii din soia, de asemenea, par a reduce riscul de boli cardiovasculare prin diverse mecanisme. Isoflavonii inhiba cresterea de celule care strapunge artera . Aceste artere, de obicei, formeaza cheaguri de sânge care pot duce la un atac de cord. O analiză a 38 de studii controlate de soia si bolile de inima a concluzionat că soia este cu siguranta eficace pentru îmbunătăţirea nivelului de colesterol. Există dovezi că isoflavonii sunt ingredientele active din soia responsabile cu îmbunătăţirea nivelului de colesterol.

Eficacitatea împotriva problemelor de prostată. – Consumand alimente bogate in isoflavoni se poate proteja impotriva extinderii glandei prostatei masculine . Studiile arată că isoflavoneii intarzie creşterea cancerului de prostată şi elimina celulele cancerului de prostata. Isoflavonii actioneaza

într-un mod cert împotriva celulelor canceroase similar cu multe medicamente comune pentru tratamentul cancerului.

La nivel osos. Isoflavonii ajuta la mentinerea sanatatii oaselor, contribuind la prevenirea osteoporozei. Acesta este motivul pentru care oamenii din China şi Japonia au foarte rar osteoporoza, în ciuda consumului redus de produse lactate, în timp ce în Europa şi America de Nord opusul este adevărat. Spre deosebire de estrogen, care ajută la prevenirea distrugerii osului, dovezile sugerează că isoflavonii pot ajuta , de asemenea, în formarea unui os nou.Acţiune antitumorala si împotriva cancerului. Isoflavonii concureaza cu estrogenii produsi de organism sau introdusi şi previn activarea receptorilor de estrogen scazand astfel şansele de a dezvolta cancerul hormonal. Isoflavonii ajuta, de asemenea, pentru a preveni formarea de noi vase de sange, proprii formarii unei tumori. În acest fel tumoarea este lăsata fără putere de alimentare imiedicand creşterea şi permite organismului să-l elimine. Genisteina s-a dovedit a avea un efect asupra celulelor cancerului de prostată, şi la şoareci implantati cu cellule de cancer de prostată umana reducand cresterea tumorii.

Studiile bazate pe populatii arată o legătură puternică între consumul de isoflavoni şi riscul redus de cancer de san endometrial. Femeile care au consumat cele mai multe produse de soia si alte alimente bogate în isoflavoni au redus riscul de cancer endometrial cu 54%.

Actiune antioxidanta. Interzice toxinelor sa adere la peretele celular si ajuta persoana sa nu se epuizeze rapid (antioxidanţii ne ajuta sa ne mentinem mai sanatosi, mai tineri). Imbunatateste sistemul imunitar. Pentru a produce o activitate crescută a macrofagelor şi celulelor albe din sânge.Creeaza o clima sexuala buna şi poate îmbunătăţi tendinta sexuala la uscarea vaginala.Se studiază dacă poate preveni boala Alzheimer, în special la femeile în postmenopauză, deoarece oamenii de stiinta cred ca pot reduce modificările creierului asociat cu această boală.