Cuprins:

Asigurarea de bunuri

Secţiunea 1. Clasificarea asigurarilor…………………………………………………………..2

Secţiunea a 2-a

Asigurarea de bunuri

2.1 Consideratii generale privind asigurarea de bunuri……………………………….5

2.2 Perioada de

asigurare……………………………………………………………….7

2.3 Inceputul si incetarea raspunderii………………………………………………….8

2.4 Riscul asigurat……………………………………………………………………..9

2.5 Suma

asigurata…………………………………………………………………….10

2.6 Prima de asigurare…………………………………………………………………

10

2.7 Obligatiile asiguratului……………………………………………………………

11

2.8 Constatarea si evaluarea daunei si stabilirea despagubirii………………………..11

Secţiunea a 3-a Determinarea primelor la asigurarile de bunuri ………………..15

Secţiunea a 4-a Modul de calcul al primelor la asigurărilor de bunuri…………..15

Bibliografie……………………………………………………………………………18

Asigurarea de bunuri

Secţiunea 1. Clasificarea asigurarilor

Rolul asigurărilor este acela de a garanta în siguranţă, o măsură de prevedere

luată de un agent economic pentru conservarea patrimoniului lui, pentru ocrotirea

persoanelor fizice în cazul diminuării/pierderii capacităţii lor de muncă, precum şi pentru

apărarea unor drepturi. în realizarea activităţii economice, de producere de bunuri şi

servicii, agenţii economici sunt supuşi unor riscuri imprevizibile; fenomene distructive

ale naturii exercită influenţe negative asupra valorilor folosite/create în procesul de

muncă, inclusiv asupra vieţii oamenilor.

În viaţa economică, socială şi individuală apar o serie de evenimente, unele

dorite iar altele nedorite/neplăcute cărora trebuie să le facem faţă.

Împotriva unor forţe distructive deosebite, omul a simţit nevoia

solidarizării/cooperării prin crearea unor fonduri/rezerve de dimensiuni corespunzătoare

astfel încât să permită acoperirea (tuturor) riscurilor.

Organizarea şi conducerea optimă a relaţiilor băneşti care se formează -

repartizează şi utilizează între agenţii economici în scopul compensării pagubelor

provocate bunurilor asigurate, inclusiv pentru finanţarea programelor de provenire a

riscurilor generatoare de pagube şi/sau invaliditate reprezintă o condiţie/premisă

indispensabilă a edificării unui cadru social sistematic de infrastructură necesar

economiei de piaţă în formare în România.

2

Marea diversitate a riscurilor/forţelor distructive care întrerup continuitatea

actelor economice au generat o mare diversitate a formelor/instrumentelor de asigurare. 1

1. După ramura/domeniul la care se referă:

de bunuri (din ţară şi exterior)

Asigurarea de persoane

civilă

2. În funcţie de felul obiectelor asigurate:

- asigurarea de mijloace fixe

- asigurarea de mijloace circulante

- asigurarea de mobilier şi obiecte de uz casnic

- asigurarea de autovehicole

- asigurarea de persoane

- asigurarea de răspundere civilă

3. Din puct de vedere al “riscurilor”:

- asigurarea împotriva ploilor torenţiale, grindină, îngheţ,

furtună, inundaţii, uragane, alunecări, prăbuşiri, cutremure,

trăsnet, explozie, incendiu;

- avarii provocate în timpul transportului: derapări, ciocniri,

răsturnări, căderi;

- asigurarea contra bolilor – epizootii

- asigurări ce pot surveni în viaţa persoanelor: accidente,

îmbolnăviri, decese;

- asigurări pentru prejudiciile provocate terţelor perosoane

fizice ca urmare a unor accidente de autovehicole

1 Purcaru, Ion, Asigurari de persoane si de bunuri, Editura Economica, Bucureşti, 2008

3

- asigurarea contra “incendiului”

4. După sfera de cuprindere în profil teritorial:

- interne

- externe

5. După natura raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurator:

- directe - raporturile de asigurare între cei doi se stabilesc

nemijlocit - prin lege sau contract

- indirecte - reasigurări - când raporturile juridice de asigurare

se stabilesc între 2 Case de Asigurări, una în calitate de reasigurat şi

cealaltă în calitate de reasigurator.2

6. După modul de înfăptuire:

A. prin efectul legii (obligatorii)

B. facultative - contractuale - benevole

7. După specificul obiectului de activitate a S.C./persoanei juridice/persoanei fizice

asigurate:

pentru S.C. de producţie agricolă

- asigurări (de producţie) agricolă

- asigurări de bunuri mijloace fixe

- asigurări de bunuri mijloace circulante

- asigurări de autovehicole

- asigurări de persoane (angajate în muncă)

pentru S.C. de producţie industrial

- asigurări de bunuri mijloace fixe

- asigurări de bunuri mijloace circulante

- asigurări de autovehicole

- asigurări de persoane angajate (de accidente / boli profesionale)

- de T.E.I.

2 Purcaru Ion, op. cit. p. 18

4

pentru S.C. de producţie agricolă

- asigurări de bunuri mijloace fixe

- asigurări de bunuri mijloace circulante

- asigurări de autovehicole

- asigurări pe durata transportului şi expediţiei.

- asigurări pe persoane angajate

pentru S.C. de transporturi

- asigurări cargo

- asigurări casco

- asigurări cu răspundere pentru avarie particulară - W.P.A.

- asigurări de răspundere civilă a trasportatorilor pentru pagube produse călătorilor prin

accidente de transport

- asigurări de răspundere civilă auto

- asigurări de răspundere civilă legală

pentru persoane fizice

- asigurare condiţionată

- asigurare cu termen fix

- asigurare asupra vieţii

- asigurare complexă a gospodăriei persoanei fizice

- asigurare de accidente: turist; personal navigant; vânători sportivi

- asigurare de idemnizaţie pe timp limitat

- asigurare de pensie

- asigurare de rentă pe timp limitat

pentru S.C. de prestări servicii turistice

- asigurare de mijloace fixe

- asigurare de mijloace circulante

- asigurare de persoane angajate

- asigurare de turist

5

Secţiunea a 2-a Asigurarea de bunuri

2.1 Consideratii generale privind asigurarea de bunuri

Asigurarea de bunuri reprezintă un sistem de relaţii economice specifice, exprimate

valoric, de întrajutorare şi sprijin reciproc între asiguraţi, prin intermediul cãrora se

formeazã, se repartizeazã şi se utilizeazã fondul bãnesc necesar compensãrii pagubelor

provocate bunurilor proprietate a întreprinderilor sau personalã, distruse de calamităţi ale

naturii sau de accidente, precum şi pentru finanţarea acţiunilor de prevenire şi combatere

a fenomenelor generatoare de pagube, în vederea menţinerii continuităţii procesului de

producţie.3

Asigurarea de bunuri acoperã o gamă largă de riscuri a căror producere poate

determina mari pagube materiale. De la incendiu – primul risc pentru care s-a oferit

protecţia, până la cele mai variate evenimente: catastrofe (naturale, tehnologice,

ecologice), furt, jaf, revolte, greve, război. În categoria de bunuri sunt incluse clădiri,

platforme petroliere, parcuri de distracţii, porturi, aeroporturi, poduri, maşini, utilaje,

echipamente, instalaţii, opere de artă, bani, valori, animale şi altele.

In cadrul asigurarii de bunuri, societatea de asigurari se obliga ca la producerea

riscului asigurat sa plateasca asiguratorului (beneficiarului) o despagubire. Nu este

obligatoriu ca asiguratorul sa plateasca intreaga suma pentru refacerea situatiei financiare

a asiguratului care a suferit o dauna, deoarece in contract pot exista prevederi care

limiteaza suma asigurata.

3 Irina Sferdian, Dreptul asigurarilor, Editura Ch. Beck, Bucureşti, 2009, p. 114

6

Intr-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie sa aiba un interes

patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoana are un interes patrimonial daca

producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei

respective. In cazul in care in contractul de asigurare este mentionat un beneficiar, altul

decat persoana asigurata, acesta trebuie sa aibe un interes patrimonial fata de bunul

asigurat.

O regula generala in asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial sa

existe atat in momentul incheierii asigurarii, cat si in momentul producerii riscului

asigurat.

In asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regula, din statutul de

proprietate al persoanei care doreste sa se asigure. Exista situatii in care si alte persoane

decat proprietarul pot avea interes fata de un bun, cum ar fi:

1. proprietate in comun - o persoana care detine un bun in comun cu una sau mai

multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la intrega valoare. Aceasta

nu inseamna ca, in caz de distrugere a bunului asigurat, aceasta persoana va fi

singura despagubita, ci va beneficia de despagubire doar in limita dreptului ei de

proprietate;

2. proprietatea ipotecata - in caz de ipoteca, ambele parti au un interes asigurabil:

debitorul ipotecar - in calitate de proprietar, iar societatea ipotecara - in calitate de

creditor. In aceste situatii se incheie un contract de asigurare in numele ambelor

parti;

3. proprietatea inchiriata - in cazul in care chiriasul incheie un contract de

asigurare, o face in numele si folosul proprietarului, deci nu poate pretinde

incasarea despagubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;

4. proprietatea aflata in custodie - custodele are un interes asigurabil, in ceea ce

priveste bunul pe care il detine in custodie, pentru ca, din punct de vedere legal,

este responsabil pentru orice dauna produsa bunului respectiv;

7

5. persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului

asigurat, ceea ce determina existenta unui interes asigurabil al acestora fata de

bunul respectiv.

In concluzie, pot fi asigurate bunuri apartinand persoanelor fizice si persoanelor

juridice, bunuri primite in folosinta sau aflate spre pastrare, reparare, prelucrare, vanzare

sau pentru a fi expuse in cadrul muzeelor si expozitiilor si bunuri ce fac obiectul

cantractului de inchiriere sau locatie de gestiune.

2.2 Perioda de asigurare

In general, asigurarea de bunuri se incheie pe o perioada de un an, dar, la cererea

asiguratului, se poate incheia si pe o perioada mai mica, de trei sau sase luni.

 

2.3 Inceputul si incetarea raspunderii

Asigurarea se considera incheiata prin plata primei de asigurare si emiterea de

asigurator a politei de asigurare, fiind valabila numai pentru bunurile si riscurile

specificate in polita la adresele incheiate in aceasta4.

Raspunderea asiguratorului incepe la ora 000 a zilei mentionate in polita ca

reprezentand inceputul asigurarii, cu conditia ca prima de asigurare sa fi fost achitata, si

inceteaza la ora 2400 a zilei la care inceteaza asigurarea. Raspunderea asiguratorului mai

inceteaza si in cazul in care contractul de asigurare este reziliat, situatie ce apare in

urmatoarele imprejurari:

prima de asigurare se plateste in rate, iar asiguratul nu a achitat o rata la termenul

stabilit si nici in termenul de gratie oferit de asigurator;

asiguratul a dat raspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat

asiguratorului schimbarile esentiale la imprejurarile privind riscurile.

4 Irina Sferdian, op. cit. p. 119

8

Dupa incheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a

devenit imposibila.

2.4 Riscul asigurat

In asigurarea de bunuri exista o clasificare a riscurilor in:

riscuri civile - asociate cladirilor care folosesc ca locuinte si birouri si a bunurilor

din acestea;

riscuri comerciale si industriale - asociate cladirilor ce folosesc ca unitati de

productie si comercializare si bunurile aflate in acestea.

In general, in asigurarea de bunuri riscurile preluate in asigurare de societatile de

asigurare sunt: incendiu;traznet;explozie;ploaie

torentiala;grindina;inundatie;furtuna;cutremur;prabusiri si alunecari de teren;greutatea

stratului de zapada cu gheata;avalanse de zapada;caderea pe cladiri a altor corpuri;lovirea

de catre un autovehicul.

Unele societati de asigurare ofera asigurare pentru masini, utilaje si instalatii, pentru

cazurile de avarie accidentala. In astfel de polite sunt acoperite riscuri cum sunt:ruperi

sau deformari in timpul functionarii;ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;explozii;efectele

unor substante chimice;scurtcircuit.

Bunurile sau alte valori (numerar, timbre postale) pot fi asigurate si in vederea

furtului sau jafului. Unele societati trateaza aceste riscuri ca fiind de sine statatoare, in

timp ce altele le asigura complementar, cu plata primei corespunzatoare sau le refuza.

Cele mai multe societati de asigurare ofera polite de asigurare pe mai multe nivele

care, in functie de riscurile acoperite, pot fi: polite de asigurare impotriva incendiului;

polite de asigurare standard (acopera riscurile de: incendiu, trasnet, explozie si cadere de

corpuri); polite de asigurare care acopera, pe langa riscurile cuprinse in polita standard, si

cateva riscuri suplimentare; polite de asigurare totale, care acopera toate riscurile (all

risks) in care nu sunt nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse.

9

Desi de mai multe ori termenul de excludere e rezervat clauzelor politei identificate

in mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauza a politei, a carei functie

este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la daune.

In general, in polita de asigurare de bunuri nu se acorda despagubiri pentru

pagubele provocate de razboi, invazie, revolutie, nationalizare sau rechizitionare.

Alte excluderi se refera la uzura fizica, la pagubele provocate in urma actelor

intentionate ale asiguratilor sau la alte evenimente non-accidentale, in urma radiatiei

nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu: rugina fierului).

2.5 Suma asigurata

Aceasta nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunurilor in momentul incheierii

contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie sa fie in deplina

concordanta cu valoarea reala a acestora.

Pentru prevenirea subasigurarii, majoritatea societatilor de asigurare aplica

principiul raspunderii proportionale.

Prin valoarea bunurilor la data asigurarii se intelege:

a. la cladiri si constructii - valoarea de inlocuire (costul constructiei sau

achizitionarii cladirii respective sau a uneia similare la preturile uzuale pe piata

locala) din care se scade uzura (in raport de vechime si starea constructiei);

b. la mijloacele fixe si obiecte de inventar - valoarea de inlocuire a acestora, din care

se scade uzura (in raport de vechime si starea de intretinere a acestora);

c. la materii prime, materiale, produse finite, marfuri - pretul de cost sau de

achizitie al acestora;

d. colectii si obiecte de arta - valoarea de circulatie (de piata) determinata pe baza de

cataloage sau expertize.

10

In general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru

toate bunurile din aceeasi grupa prevazuta in tariful de prime. Pentru obiectele de arta

sumele se stabilesc pentru fiecare obiect in parte.

2.6 Prima de asigurare

La asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determina prin inmultirea sumei

asigurate cu cota de prima tarifara, ce se exprima in procente sau promile.

In cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferentiate:

pe tipuri de localitati (municipii, orase, comune);

pe grupe de bunuri (locuinte, mobilier, aparatura audio-video).

In cazul unitatilor de productie, a magazinelor si depozitelor, cotele de prima se

diferentiaza in functie de natura produselor folosite in procesul productiei in:

produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile; produse

combustibile;produse inflamabile; produse explozibile.

2.7 Obligatiile asiguratului

Asigurarul trebuie sa indeplineasca o serie de obligatii specificate in conditia de

asigurare, a caror neindeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul

asiguratorului de a plati despagubirea.

Exista obligatii corespunzatoare producerii unei daune si obligatii care trebuie

urmate de asigurat la producerea unei daune.

Una din obligatiile asiguratului este de a intretine si folosi bunul asigurat in bune

conditii, in scopul prevenirii riscurilor asigurate. Daca prin nerespectarea acestor obligatii

s-ar putea produce pagube, asiguratorul are dreptul sa renunte la asigurare, fara restituirea

primelor de asigurare.

11

2.8 Constatarea si evaluarea daunei si stabilirea despagubirii

Cand se produce un risc asigurat, in urma caruia asiguratul inregistreaza o paguba,

se declanseaza, automat, mecanismul despagubirii.5

Despagubirea se face in raport cu starea bunului in momentul producerii

evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depasi cuantumul pagubei - suma

asigurata, nici valoarea bunului in momentul producerii evenimentului asigurat.6

La asigurarea de bunuri exista trei principii care se aplica la acoperirea pagubei:

principiul raspunderii proportionale;

principiul primului risc;

principiul raspunderii limitate.

Cuantumul pagubei se stabileste in functie de tipul pagubei (totala sau partiala).

Prin paguba totala se intelege:

a. la cladiri - distrugerea cladirilor in asemenea grad incat refacerea lor, prin

reparare sau restaurare, nu mai este posibila sau cheltuielile ar depasi suma

asigurata;

b. la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura (l, kg, m, m2, m3) -

acea parte din cantitatea totala care a fost distrusa in intregime sau a disparut;

c. la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor intr-un asemenea grad incat refacerea,

prin reparare sau restaurare, nu mai este posibila sau cheltuielile ar depasi suma

asigurata.

Prin paguba partiala se intelege:

5 Codrin Macovei, Contracte civile, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 916 Vacarel.I ,Asigurari si reasigurari, Editura Ch. Beck, Bucureşti, 2009, p. 56

12

a. la cladiri - distrugerea sau deprecierea partiala a lor, astfel incat prin repararea

acestora poate fi readusa la starea initiala dinaintea producerii evenimentului

asigurat;

b. la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura (l, kg, m, m2, m3) -

deprecierea unei parti din cantitatea totala care a ramas dupa producerea

evenimentului asigurat si care scade valoarea bunurilor;

c. la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel incat, prin refacerea sau reparare,

poate fi adus la starea initiala.

Cuantumul pagubei reprezinta, in caz de dauna totala:

a. la cladiri - valoarea de inlocuire a cladirii distruse, la data producerii

evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea data si valoarea resturilor

care se pot intrebuinta sau valorifica;

b. la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura - valoarea reala la

data producerii evenimentului asigurat;

c. la celelalte bunuri - valoarea reala la data producerii evenimentului asigurat a

bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiasi data, a restuilor care se pot

valorifica.

Cuantumul daunei, in caz de dauna partiala, reprezinta:

a. la cladiri - costul reparatiei din care se scade uzura si valoarea, la data producerii

evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau intrebuinta;

b. la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura - valoarea pierderii

din cantitate a aceleiasi parti din cantitatea totala care diminueaza valoarea totala;

c. la celelalte bunuri - costul reparatiilor partilor compoonente sau a pieselor

avariate sau costul de inlocuire a acestora, din care se scade uzura

corespunzatoare si valoarea resturilor care se pot valorifica.7

7 Irina Sferdian, op. cit. p.78

13

In limita sumei asigurate, societatea de asigurare acorda despagubiri si pentru:

-cheltuielile facute in scopul limitarii daunei;

-cheltuielile legate de indepartarea resturilor de la locul producerii evenimentului

asigurat;

-daunele provocate bunurilor mentionate in contractul de asigurare prin distrugerea sau

avarierea lor, datorita masurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau

impiedicarea consecintelor producerii riscurilor.

Din cuantumul pagubei se scad:

-franchisa prevazuta in contractul de asigurare;

-primele datorate pana la sfarsitul perioadei de asigurare.

Exista situatii in care societatea de asigurari poate refuza plata despagubirilor, si

anume:

-daca dauna a fost provocata, in mod intentionat, de una din urmatoarele parti:

- asiguratul sau beneficiarul;

- persoane fizice majore care locuiesc impreuna cu asiguratul sau gospodaresc,

impreuna cu acesta, bunul asigurat;

- un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;

- reprezentanti ai asiguratului sau beneficiarului.

-in cazul in care una din aceleasi persoane enumerate mai sus nu a luat masurile necesare

pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, desi putea sa faca acest lucru;

-daca cererea de despagubire este facuta cu rea credinta sau daca asiguratul a contribuit,

in mod deliberat sau prin neglijanta, la producerea daunei.8

8 Alexandros Politis, Managementul agentiei de asigurari, CH Beck, Bucureşti, 2002, p. 81

14

In cazul in care asiguratul a incheiat mai multe contracte de asigurare, pentru

aceleasi riscuri, asiguratorul datoreaza numai o parte a despagubirii, si anume acea parte

care rezulta din repartizarea proportionala a despagubirii datorate de toti asiguratorii. In

felul acesta se urmareste ca despagubirea platita asiguratului sa nu depaseasca valoarea

pagubei.9

Dupa fiecare dauna, suma asigurata se diminueaza cu valoarea despagubirii

acordate cu incepere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei

de asigurare, asigurarea continua pentru suma ramasa.

Revenirea la suma asigurata initial se poate face la cererea asiguratului, printr-o

asigurare suplimentara, contra platii diferentei de prima corespunzatoare.10

Secţiunea a 3-a Determinarea primelor la asigurările de bunuri

Asigurările de bunuri acoperă o gamă largă de riscuri a căror producere poate

determina mari pagube materiale. De la incendiu-primul risc pentru care s-a oferit

protecţie până la cele mai variate evenimente: catastrofe (naturale, tehnologice,

ecologice) furt, jaf, revolte, greve, război.

În categoria de bunuri sunt incluse clădiri, platforme petroliere, parcuri de

distracţii, porturi, aeroporturi, maşini, utilaje, echipamente, instalaţii, echipamente

electronice, opere de artă, bani, valori, animale etc.11

Secţiunea a 4-a Modul de calcul al primelor la asigurărilor de bunuri

Determinarea nivelului cotei de primă tarifară, pe baza căreia se stabileşte

volumul primelor de asigurare care vor fi plătite de asiguraţi, are o importanţă deosebită

9 Vacarel I, op. cit. p. 4510 Felicia Alexandru , Daniel Armeanu, Asigurari de bunuri si persoane. Aspecte teoretice. Aplicatii practice, Editura Economica, Bucureşti, 2003, p. 17

11 Gheorghe D. Bistriceanu, Asigurari si reasigurari in Romania, Editura Universitara, Bucuresti, 2006, p. 26

15

în cadrul activităţii de asigurare. Această importanţă rezidă în faptul că, fără calcularea

nivelului cotei de primă tarifară pe baza unor criterii ştiinţifice, nu există certitudinea că

asiguratorii vor putea realiza un fond de asigurare corespunzător răspunderilor asumate.12

În cazul asigurărilor de bunuri, cea mai mare parte din primele încasate de

asigurator se utilizează pentru plata despăgubirilor cuvenite asiguraţilor. Drept urmare,

lementul principal în funcţie de care se stabileşte nivelul cotei de primă tarifară este

mărimea probabilă a despăgubirilor pe care asigurătorul le va plătii asiguraţilor.13

După cum am văzut, partea din cota de primă tarifară destinată pentru plata

despăgubirilor se numeşte primă netă sau cotă de bază. Prin adăugarea la acestea a

suplimentului (adaosului) destinat acoperirii cheltuielilor privind constituirea şi

administrarea fondului de asigurare, finanţării unor măsuri de prevenire a pagubelor,

constituirii fondului de rezervă şi realizării de către asigurător a unui anumit beneficiu,

obţinem cota de primă tarifară sau primă brută.

În vederea calculării primei nete se porneşte de la indicele de despăgubire, care

arată cât reprezintă în medie, despăgubirile achitate de asigurător la fiecare 100 de unităţi

monetare sumă asigurată, pentru o anumită categorie de bunuri. Indicele mediu de

despăgubire poate fi luat drept bază pentru calcularea primei nete, deoarece totalul

asigurărilor plătite de asigurător indică volumul efectiv al răspunderii asumate de acesta

întro perioadă trecută. Acest volum ne permite să stabilim, pe baza unor calcule de

probabilitate, nivelul primei nete necesar constituirii unui fond de asigurare la nivelul

răspunderii asigurătorului dintr-o perioadă viitoare. Deci, cunoscând cât au reprezentat

despăgubirile la fiecare 100 de unităţi monetare sumă asigurată, pe o anumită perioadă

trecută, la o anumită categorie de bunuri, se poate determina prima netă la 100 de unităţi

monetare sumă asigurată pentru perioada următoare.14

Indicele de despăgubire poate fi calculat pe baza datelor oferite de statistica de

asigurare. Numărul anilor pentru care este necesar să fie calculat indicele de despăgubire

variază în funcţie de natura bunurilor şi de felul riscurilor cuprinse în asigurare. De

regulă, cu cât numărul anilor pentru care se calculează indicele de despăgubire este mai

12 Alexandros Politis, op. cit. p. 8313 Irina Sferdian, op. cit. p. 7814 Vacarel I. op. cit. p. 59

16

mare, cu atât există mai multă siguranţă că el va permite stabilirea, cu un grad de precizie

mai mare a mărimii primei nete.15

Pe baza practicii de asigurare s-a ajuns la concluzia că, în cazul asigurării

animalelor, numărul de ani care oferă sufecientă garanţie în stabilirea indicelui de

despăgubire este într 5 şi 7 la clădiri şi la alte construcţii pentru unele riscuri- între 10 şi

15 ani iar pentru altele, cum este, de exemplu cutremurul, între 30 şi 40 de ani, la

culturile agicole- între 15 şi 20.16

Bibliografie :

1. Purcaru, Ion, Asigurari de persoane si de bunuri, Editura

Economica, Bucureşti, 2008

2. Vacarel.I ,Asigurari si reasigurari, Editura Ch. Beck, Bucureşti,

2009

3. Irina Sferdian, Dreptul asigurarilor, Editura Ch.Beck, Bucureşti,

2009

4. Codrin Macovei, Contracte civile, Editura Hamangiu, Bucureşti,

2006

15 Felicia Alexandru, op. cit, p. 1916 Vacarel I. op. cit. p. 61

17

5. Gheorghe D. Bistriceanu, Asigurari si reasigurari in Romania,

Editura Universitara, Bucuresti, 2006

6. Felicia Alexandru , Daniel Armeanu, Asigurari de bunuri si

persoane. Aspecte teoretice. Aplicatii practice, Editura Economica,

Bucureşti, 2003

7. Alexandros Politis, Managementul agentiei de asigurari, CH Beck,

Bucureşti, 2002

8. Pagina de internet: www.bloombiz.ro

18