Asemănări şi deosebiri

între

Societatea în Nume Colectiv(SNC) şi Societatea pe Acţiuni (SA)

I. Scurt istoric

Istoria dreptului comercial este strâns legata de istoria comerţului şi de istoria

dezvoltării societăţii omeneşti.

Pe măsura ce societatea omeneasca s-a dezvoltat, iar nevoile economice şi sociale au

crescut, oamenii şi-au dat tot mai mult seama ca energiile individuale, oricât de mari ar fi

fost ele, nu mai erau îndestulătoare pentru satisfacerea acestor nevoi. O acţiune

individuala, indiferent de mărimea resurselor de muncă şi financiare ale întreprinzătorului,

nu mai putea face faţă realizării unor activităţi economice de mare amploare. In aceste

condiţii s-a născut ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători, care sa realizeze

împreuna astfel de activitatea .

La începuturile sale, comerţul a fost guvernat de reguli cutumiare, fie de sorginte

locală(obiceiul pământului), fie de provenienţă străină, ca urmare a legăturilor cu negustorii

de pe alte meleaguri.

Pornind de la sensul etimologic al cuvântului societate, care provine din latinescul

societas si care înseamnă : întovărăşire, comunitate, unire ; putem spune ca societatea

comerciala implica asocierea a doua sau mai multe persoane, cu punerea in comun a

unor resurse, in vederea desfăşurării unei activităţi economice şi împărţirea beneficiilor

rezultate.

Asemenea grupări de persoane şi capitaluri, îmbrăcate în haină juridică a societăţii

comerciale, au făcut posibile mari realizări cum sunt : Canalul de Suez, Canalul Panama,

exploatarea minelor şi zăcămintelor, reţele de căi ferate, etc..

1

II. Noţiuni generale

Termenul de “societate” în accepţiunea juridică desemnează o asociere între mai

multe persoane, fizice sau juridice, care cad de acord să pună în comun anumite bunuri

pentru a desfăşura o activitate lucrativă şi a împărţi profitul obţinut.

Asocierea poate lua una din următoarele forme:

cu scop lucrativ (societăţi comerciale, regii autonome)

fără scop lucrativ (fundaţiile)

de natură juridică civilă (societăţi agricole)

de natură juridică comercială (societăţile comerciale, asociaţiunea în participaţiune)

cu personalitate juridică (societăţile cooperatiste)

fără personalitate juridică (societăţile civile)

În vederea efectuării de acte sau fapte de comerţ persoanele fizice sau juridice se pot

asocia şi forma societăţi comerciale, cu respectarea prevederilor reglementărilor legale.

Urmând tradiţia romana, societatea este (doar) un contract.

Definiţie1: Conform art. 1491 Codul civil roman, care a rămas nemodificat,

defineşte:,,societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc

să pună ceva în comun, cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea deriva”.

În dispoziţiile art. 1492 Codul civil se prevede că: ”Orice societate trebuie să aibă un

obiect licit să fie contractată spre folosul comun al părţilor. Fiecare membru al societăţii

trebuie să pună ceva în comun sau bani, sau alte lucruri sau industria sa”.

1 Stanciu D. Carpenaru,Drept comercial roman,universul juridic Bucuresti 2007,Editia a VI a, revazuta si adaugita ,pag 153

2

Societăţile comerciale se deosebesc de diversele asociaţii şi de alte grupuri de

persoane de tip apropiat prin următoarele:

au un scop lucrativ, adică un scop pecuniar, de a realiza şi împărţi foloasele practice

prin asociere şi distribuite numai în favoarea membrilor săi;

sunt grupuri de persoane dar şi de capitaluri, societăţile comerciale nu pot exista

fără un patrimoniu comun;

îşi pot fragmenta, în mod fictiv, capitalul social, în fracţiuni reprezentate printr-un titlu

ce poartă denumirea de părţi sociale sau după caz acţiuni;

prin scopurile lor lucrative contribuie decisiv la dezvoltarea economică;

obiectivul lor este realizarea şi împărţirea profitului.

III. Clasificarea societăţilor comerciale

Formele pe care le pot avea societăţile comerciale cu sediul în România sau

persoane juridice române, potrivit art. 2 din Legea 31/1990, sunt : societatea în nume

colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită

pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

Deosebirile dintre diferitele forme ale societăţii comerciale au drept criteriu

întinderea răspunderii asociaţilor faţă de terţi pentru obligaţiile societăţii conform art.3

din Legea nr.31/1990.

Societate în nume colectiv - este aceea societate ale cărei obligaţii sociale sunt

garantate cu patrimonial social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor

asociaţilor;

Societate în comandită simplă – este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt

garantate cu patrimoniul social şi cu răspundere nelimitată şi solidară a asociaţilor

comanditaţi. Asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor.

3

Societatea pe acţiuni – este societatea al cărui capital social este împărţit în

acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii răspund

numai în limita aportului lor.

Societatea în comandită pe acţiuni – este societatea al cărui capital social este

împărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu

răspunderea nelimitata şi solidară a asociaţilor comanditaţi; asociaţii comanditari

răspund numai până la concurenta aportului lor;

Societatea cu răspundere limitată - este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt

garantate cu patrimoniul social; asociaţii răspund numai în limita aportului lor.

O altă clasificare a societăţilor comerciale poate fi făcută după natura acestora sau

după prevalenţa elementului personal ori al celui material astfel că societăţile

comerciale se împart în:

Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza

încrederii reciproce, a calităţilor personale ale asociaţilor (intuitu personae). Fac

parte din această categorie : societatea în nume colectiv şi societatea în

comandită simplă.

Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de

nevoile capitalului social, fără să prezinte interes aptitudinile asociaţilor. Elementul

esenţial îl constituie cota de capital investit (intuitu pecuniae). Fac parte din această

categorie : societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni.

4

IV. Asemănări între Societatea în Nume Colectiv (SNC) şi Societatea

pe Acţiuni (SA).

Atât Societatea in Nume Colectiv Colectiv cât şi Societatea pe Acţiuni sunt

reglementate de Legea 31/1990 - Legea Societăţilor Comerciale cu reglementările si

modificările ulterioare.

1. Asociaţii SNC şi SA

În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot

asocia şi pot constitui societăţi comerciale, cu respectarea dispoziţiilor legii 31/1990 privind

societăţile comerciale.

Persoanele care se unesc pentru a forma o societate în nume colectiv se numesc

asociaţi iar cei care se unesc pentru a forma o societate pe acţiuni se numesc acţionari.

Aceştia pot fi atât persoane fizice cât şi persoane juridice.

În caz persoanelor fizice, societatea în nume colectiv se poate înfăţişa ca o societate

familială, constituită între membrii aceleaşi familii, iar alteori este uzuală în cadrul unei

anumite profesiuni (când asociaţii au acelaşi scop profesional).

În cazul persoanelor juridice, societatea în nume colectiv are personalitate juridică

distinctă de societăţile asociat.

La o societate pe acţiuni pot fi acţionari:

- persoane fizice, cetăţeni români sau străini

- persoane juridice române sau persoane juridice române.

În ceea ce priveşte numărul de asociaţi, legea nu prevede un minim pentru constituirea

societăţii in nume colectiv, totuşi, pentru că nu este reglementată nici posibilitatea unei

asemenea societăţi de a funcţiona în nume colectiv se subînţelege faptul că sunt necesari

cel puţin doi asociaţi.

Pentru societatea pe acţiuni legea prevede un minim de 2 acţionari. În cazul în care o

astfel de societate rămâne cu un singur acţionar pe o perioadă mai mare de 9 luni, atunci

orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii.

2. Denumirea sau firma unei societăţi

5

Denumirea este principalul atribut de identificare al societăţii comerciale, şi este

obligatoriu.

O societate poate avea o singura firma.

Firma trebuie scrisă în primul rând în limba română.

Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant îsi exercita comerţul şi sub

care se semnează.

Orice firma noua trebuie să se deosebească de cele existente.

Când o firma este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o menţiune care să o

deosebească de aceasta, desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin precizarea felului

de comerţ exercitat.

Verificarea disponibilităţii firmei si a emblemei se face de către oficiul registrului

comerţului, înainte de întocmirea actelor constitutive.

Conform legii 26/1990, Societatea în Nume Colectiv trebuie să cuprindă numele si

prenumele tuturor asociaţilor, sau cel puţin a unuia din asociaţi cu menţiunea “Societate în

Nume Colectiv” scrisă în întregime sau prescurtat „SNC”.

Dacă numele unei persoane străine figurează, cu consimţământul său, în firma SNC,

aceasta devine răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate obligaţiile societăţii.

Firma Societăţii pe Acţiuni  se compune dintr-o denumire proprie, de natura de a o

deosebi de firma altor societăţi cu menţiunea ,,Societate pe Acţiuni” scris în întregime sau

prescurtat ,,SA’’.

3. Emblema unei societăţi

Potrivit art.30 din legea 26/1990, emblema este „semnul sau denumirea care

deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen”.

Emblema este un atribut facultativ de identificare a societăţilor spre deosebire de firmă,

care este un element obligatoriu pentru individualizarea comerciantului.

Emblema ca şi firma trebuie scrisă în primul rând în limba română.

O singură societate poate avea mai multe embleme.

Dreptul de folosinţă exclusiva asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea

acestora in Registrul Comerţului.2

2 Legea 26 din 5 noiembrie 1990 republicata,art 30,pct.4

6

Orice emblema va trebui să se deosebească de alte emblemele înscrise în acelaşi

registru al comerţului, pentru acelaşi fel de comerţ şi a altor comercianţi de pe piaţa unde

comerciantul îşi desfăşoară activitatea.

Emblema poate fi folosita pe panouri de reclama, pe facturi, pe avize de însoţire a mărfii,

scrisori, prospecte, afişe, tarife, note de comanda numai daca vor fi însoţite vizibil de firma

societarii.

4. Sediul social al unei societăţii

Sediul social este un element de identificare şi de stabilitate al societăţilor comerciale.

Orice societate comercială trebuie să dispună de un sediu local principal, unde

funcţionează permanent principalele organe de conducere ale societăţii.

Este un element de identificare a societăţilor în funcţie de care se stabilesc : legea

aplicabila, instanţele judecătoreşti competente, naţionalitatea societarii, locul unde trebuie

îndeplinite formalităţile de înmatriculare, publicitate si autorizare, rezolvarea unor probleme

procedurale (cum ar fi cele de notificare sau citare).

5. Obiectul de activitate al unei societăţi

În vederea efectuării faptelor de comerţ şi a obţinerii de profit, societăţile comerciale

trebuie să-şi stabilească activităţile pe care urmează să le desfăşoare. Acestea pot fi de

producţie, comercializare, prestări de servicii, tranzacţii, intermedieri, etc.

Obiectul de activitate trebuie să fie bine determinat, cu stabilirea domeniului principal, a

activităţii principale şi a activităţilor secundare. Obiectul de activitate se stabileşte potrivit

clasificării activităţilor din economia naţională (CAEN), aprobat prin H.G. 656/1997.

Obiectul de activitate trebuie sa fie posibil, să fie licit şi moral.

6. Conţinutul actului constitutiv

Punctul de plecare în constituirea unei societăţi comerciale este întocmirea actului sau

actelor constitutive ale viitoarei societăţi.

Societatea în Nume Colectiv se înfiinţează în baza unui contract act constitutiv sau

contract de societate încheiat în formă autentică sub sancţiunea nulităţii.

7

Societatea pe acţiuni se constituie prin contract de societate şi statut care pot fi încheiate

sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv.

Actul constitutiv cuprinde o serie de elemente comune atât pentru Societatea în Nume

Colectiv cât şi pentru Societate pe Acţiuni:

date de identificare ale asociaţilor: numele, prenumele, CNP, locul şi data naşterii,

domiciliul şi cetăţenia asociaţilor pentru persoanele fizice  precum şi denumirea, sediul,

naţionalitatea, numărul de înregistrare la Registrul Comerţului sau codul unic de

înregistrare pentru persoanele juridice;

forma, denumirea, sediul social;

obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale ;

capitalul social subscris cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în

natură, valoarea aportului în natură şi modul de evaluare;

asociaţii care reprezintă şi administrează societatea, puterile ce li se conferă si dacă

urmează să le exercite împreuna sau separat;

partea fiecărui asociat la beneficii si la pierderi;

sediile secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără

personalitate juridică, atunci când se înfiinţează odată cu societatea, sau condiţiile

pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o astfel de înfiinţare;

durata societăţii;

modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

7. Înscrierea la Registrul Comerţului

Potrivit legii, înainte de începerea activităţii, comercianţii au obligaţia de a se înmatricula

în Registrul Comerţului.

Cererea de înmatriculare se face de către reprezentantul societăţii care a fost desemnat

prin actul constitutiv, prin completarea, semnarea şi depunerea cererii la oficiile Registrului

Comerţului aflat în raza teritorială a sediului social societăţii.

La cererea de înmatriculare se vor anexa:

- actul constitutiv

- înscrisuri care dovedesc deţinerea legală a spaţiilor în care urmează să-şi desfăşoare

activitatea precum şi durata deţinerii acestor spaţii

- dovada vărsării capitalului social

8

- declaraţie pe proprie răspundere a administratorului ca nu este incompatibil cu această

calitate sau cazierul judiciar al acestuia.

- precum şi dovada achitării taxelor şi tarifelor stabilite.

Cererea de înscriere in Registrul Comerţului se face in termen de 15 zile, de la data

autentificării actului constitutiv.

Societatea dobândeşte personalitate juridica, din momentul înmatriculării în Registrul

Comerţului, dacă şi-a desemnat şi reprezentantul legal.

8. Fuziune şi divizarea unei societăţi

Fuziunea şi divizarea sunt procedee tehnico-juridice prin care se realizează

restructurarea societăţilor comerciale, în scopul adaptării lor la exigenţele activităţii

comerciale.

Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite

pentru modificarea actului constitutiv al societăţii.

Societatea poate fuziona cu una sau mai multe societăţi existente. Aceasta se face prin

absorbţia unei societăţi sau prin contopirea cu alte societăţi, rezultând o noua societate.

Divizarea unei societăţi poate avea loc prin desprinderea unei părţi din patrimoniu şi

transmiterea către una sau mai multe societăţi existente sau care se înfiinţează astfel, fie

prin împărţirea întregului patrimoniu între două sau mai multe societăţi existente sau

care se înfiinţează astfel, societatea care se divide îşi încetează existenţa.

Fuziunea sau divizarea se poate face şi intre societăţi de forme diferite.

Fuziune sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidarea societăţii care îşi

încetează existenta şi transmiterea universala sau către societatea sau societăţile

beneficiare, în schimbul atribuirii de acţiuni sau părţi sociale ale acestora către asociaţii

societăţii care încetează.

9. Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale

O societatea comercială se constituie pe baza actului constitutiv şi prin îndeplinirea

formalităţilor cerute de lege.

Încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă realizarea unor operaţii care să aibă

drept rezultat nu numai încetarea personalităţii juridice, ci şi lichidarea patrimoniului

societăţii, prin exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor sociale. Potrivit legii,

9

încetarea existenţei societăţii comerciale impune parcurgerea a doua faze: dizolvarea

societăţii şi lichidarea societăţii.

Faza dizolvării societăţii cuprinde anumite operaţii care declanşează şi pregătesc

încetarea existenţei societăţii. Dizolvarea pune capăt activităţii normale a societăţii.

Faza lichidării societăţii cuprinde acele operaţii de lichidarea patrimoniului societăţii,

care privesc plata creditorilor şi împărţirea soldului între asociaţi.

Astfel, o societate se poate dizolva prin:

trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii; 

imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau nerealizarea acestuia;

declararea nulităţii societăţii;

hotărârea adunării generale;

hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum

neînţelegerile grave dintre asociaţi,care împiedică funcţionarea societăţii ;

falimentul societăţii .

10. Infracţiuni

Infracţiuni pentru care se pedepseşte fondatorul, administratorul, directorul sau

reprezentantul legal al societăţii :

prezintă, cu rea-credinţă, în prospectele, rapoartele şi comunicările adresate publicului;

date eronate asupra constituirii societăţii sau asupra condiţiilor economice;

prezintă, cu rea-credinţă, acţionarilor un bilanţ contabil inexact, în vederea ascunderii

situaţiei reale a societăţii

dobândeşte, în contul societăţii, acţiuni a altor societăţi, a căror valoare este superioară

valorii lor efective sau vinde acţiuni, ale societăţii, la preţuri inferioare valorii lor efective,

in scopul obţinerii unui profit pentru el in dauna societăţii ;

răspândeşte ştiri false care au ca efect mărirea sau micşorarea valorii acţiunilor,

obligaţiuni sau alte titluri, in vederea obţinerii de venituri pentru el, in dauna societarii ;

încasează sau plăteşte dividende, din beneficii fictive, in lipsa de bilanţ contabil ;

emite acţiuni la o valoare mai mica decât valoarea lor legala ;

acorda împrumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societarii ;

înstrăinarea, in frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăţi, a unei părţi

însemnate din active.

10

V. Deosebiri între Societatea în Nume Colectiv (SNC) şi Societatea pe

Acţiuni (SA).

1. Actul constitutiv

Pe lângă elementele comune cuprinse în actul constitutiv pentru cele două tipuri de

societăţi (amintite la asemănări între SNC şi SA), există o serie de elemente specifice

societăţii pe acţiuni conform atr.8 din legea 31/1990, cum ar fi:

- capitalul social subscris şi cel vărsat, şi în cazul în care societatea are un capital

autorizat, cuantumul acestuia

- natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, modul de evaluare şi numărul

acţiunilor acordate pentru acestea ;

- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la

purtător.

- dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, se vor arăta numărul, valoarea lor nominală şi

drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni;

- restricţiile cu privire la transferul de acţiuni;

- datele de identificare a primilor membri a-i consiliului de administraţie; pentru persoane

fizice: nume, prenume, cod numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia

iar pentru persoane juridice: denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare la

registrul comerţului sau codul unic de înregistrare.

- puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor, şi dacă ei urmează să le

exercite împreună sau separat;

- datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar;

- clauzele privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii societăţii

de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administraţie sau modul de

stabilire a acestui număr;

- orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării societăţii sau până în momentul în

care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a

participat la constituirea societăţii ori la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei în

cauză, precum şi identitatea unor astfel de beneficii;

- cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire.

11

2. Capitalul social al unei societăţi

Capitalul social este obligatoriu pentru toate formele de societăţi comerciale şi este

format din aporturile tuturor asociaţilor. Măsura în care asociaţii contribuie la formarea

capitalului social este şi măsura în care aceştia participă la împărţirea profitului şi la

suportarea pierderilor înregistrate de societate.

Societatea în Nume Colectiv :

- legea 31/1990 nu fixează un plafon minim al capitalului social subscris şi vărsat ceea ce

le permite asociaţilor să stabilească, după propriile lor interese valoarea capitalului

social;

- societatea în nume colectiv trebuie să dispună de un capital social rezonabil în raport cu

obiectul de activitate, prestabilit de fondatori şi în funcţie de scopul avut de asociaţi la

înfiinţare.

- capitalul social subscris se va vărsa integral la data constituirii;

- capitalul social al societăţii în nume colectiv este divizat în părţi sociale, care se

caracterizează prin modul restrictiv de circulaţie (nu circula liber decât între asociaţi),

precum şi prin faptul că sunt nominative (au numele posesorului înscris pe ele)3.

- specific părţilor sociale este şi faptul ca acestea nu sunt titluri negociabile.

Societatea pe Acţiuni :

- capitalul social în cazul societăţii pe acţiuni se constituie prin subscriere integrala şi

simultană a capitalului social de semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie

publică;

- în cazul unei subscrieri integrale şi simultane a capitalului social de către toţi semnatarii

actului constitutiv, capitalul social vărsat la constituire nu poate fi mai mic de 30% din cel

subscris. Diferenţa de capital social subscris va fi vărsată în termen de 12 luni de la data

înmatriculării pentru aportul în numerar şi în termen de cel mult 2 ani de la data

înmatriculării pentru aportul în natură;

- capitalul social al A nu poate fi mai mic de 90.000lei. Guvernul va putea modifica

valoarea nominală a capitalului social, cel mult, o dată la 2 ani, ţinând seama de rata de

3 Epuran,M.,Babaita,V.,Grosu,C.,Contabilitatea in noul sistem contabil, vol.I,Editura de Vest, Timisoara, 1996, p.43 si Feleaga,N.Malciu,L.,Bunea,S.,Bazele contabilitatii.O abordare europeana si internationala, Editura Economica, Bucuresti,2002,p.20

12

schimb valutar euro/leu, astfel încât această valoare în lei să reprezinte echivalentul a

25.000euro;

- capitalul social este divizat în acţiuni emise de societate care pot fi nominative sau la

purtător;

- valoarea nominala a unei acţiuni trebuie să fie cel puţin de 0,1 lei;

- acţiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală;

- caracteristic acţiunilor este faptul că acestea sunt titluri negociabile şi transmisibile;

- felul acţiunilor va fi determinat prin actul constitutiv, în caz contrar ele sunt considerate

automat ca fiind nominative;

- acţiunile nominative pot fi emise în forma materială, pe suport de hârtie, sau în formă

dematerializata, caz în care se înregistrează în registrul acţionarilor;

- acţiunile trebuie sa fie de o valoare egala, acordând posesorilor cestora drepturi egale;

- acţiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna nominative. Capitalul social nu va putea

fi majorat şi nu se vor emite noi acţiuni până când nu vor fi complet plătite cele din

emisiunea precedentă.

Acţiunile vor cuprinde:

- denumirea şi durata societăţii;

- data actului constitutiv, numărul din registrul comerţului sub care este înmatriculata

societatea, codul unic de înregistrare şi numărul Monitorului Oficial al României, Partea

a IV-a, în care s-a făcut publicarea;

- capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine, valoarea nominala a

acţiunilor şi vărsămintele efectuate;

- avantajele acordate fondatorilor.

Pentru acţiunile nominative se vor mai menţiona: numele, prenumele, codul numeric

personal şi domiciliul acţionarului persoana fizica; denumirea, sediul, numărul de

înmatriculare la registrul comerţului şi codul unic de înregistrare ale acţionarului persoana

juridica.

Acţiunile trebuie să poarte semnătura a 2 membri ai consiliului de administraţie,

respectiv a directoratului, sau, după caz, semnătura administratorului unic.

Acţionarii care oferă spre vânzare acţiunile lor prin ofertă publica, trebuie să

întocmească un prospect de oferta conform art. 26 din Legea 52/1994.

13

3. Majorarea sau reducerea capitalului social al unei societăţi

Societatea pe acţiuni

Anumite nevoi ale societăţii comerciale pot impune necesitatea măririi capitalului social.

Aceste nevoi pot consta în dorinţa asociaţilor de a dezvolta activitatea societăţii sau de a

înlătura unele dificultăţi financiare.

Pentru societatea comercială, procurarea de fonduri financiare prin mărirea capitalului

social este mai puţin împovărătoare decât împrumutul bancar sau emiterea de obligaţiuni.

Capitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorare valorii

nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi.

Alte modalităţi de mărire a capitalului social sunt :

prin încorporarea rezervelor (majorarea capitalului social prin autofinanţare);

prin încorporarea profitului sau a primelor de emisiune (majorarea capitalului social

prin plata dividendelor în acţiuni) ;

prin compensarea creanţelor asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia (majorarea

capitalului social prin conversiunea datoriilor societăţii în acţiuni ale acesteia).

În anumite cazuri, datorită unei activităţi deficitare a societăţii sau a unei

conjuncturi nefavorabile, se poate ajunge la pierderea unei părţi din activul patrimoniului

societăţii.

Capitalul social poate fi redus prin:

micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale;

reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale;

dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor;

scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate;

restituirea către acţionari a unei cote - părţi din aporturi proporţională cu reducerea

capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială.

14

4. Aportul asociaţilor unei societăţi

Prin aport se înţelege obligaţia pe care şi-o asumă fiecare asociat de a aduce în

societate un anumit bun.

Aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate.

Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societatea şi sunt vărsate prin

transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin cedarea efectiva către societate a bunurilor

aflate in stare de utilizare.

Aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi.

Societatea în Nume Colectiv

Potrivit art.16 din Legea 31/1990, aportul asociaţilor poate fi:

- în numerar – acestea fiind obligatorii la constituirea oricărei forme de societate

- în natură – trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic

- în creanţe – au regimul juridic al aporturilor în natură şi sunt specifice numai acestui tip de

societate comercială

Asociaţii în societatea în nume colectiv se pot obliga la prestaţii în munca cu titlu de

aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social.

În schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul sa participe, potrivit actului constitutiv, la

împărţirea beneficiilor şi a activului social, rămânând, totodată, obligaţi să participe şi la

pierderi.

Societatea pe Acţiuni

- aportul asociaţilor poate fi în numerar (obligatoriu) şi/sau în natura;

- aportul în valută a asociaţilor români se înscrie în actul constitutiv şi în lei la cursul de

schimb oficial de la data vărsării, iar aportul în valută al asociaţilor străini se

înregistrează în lei şi în dolari USA;

- în ceea ce priveşte aportul în natură, acesta se stabileşte sau se confirmă de către

experţi. Bunurile aduse ca aport devin proprietatea societăţii comerciale;

- aportul în creanţe nu este admis la societatea care se constituie prin subscripţie

publică ;

- în cazul societăţii pe acţiuni nu este admis aportul în natură

- în schimbul aportului adus, acţionarilor li se distribuie acţiuni.

15

5. Conducerea societăţii

Societatea în Nume Colectiv :

Potrivit art.77 din Legea 31/1990 „Asociaţii care reprezintă majoritatea absoluta a

capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile,

durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afara numai dacă prin actul constitutiv nu

se dispune altfel. Cu aceeaşi majoritate asociaţii pot decide asupra revocării

administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au

fost numiţi prin actul constitutiv.

Conform art.76 şi art.78 din Legea 31/1990 republicată, asociaţii hotărăsc şi asupra

divergenţelor ivite între administratori. Astfel, administratorii desemnaţi pot manifesta

iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu obiectului de activitate al

societăţii, fără să aibă nevoie în acest sens de acordul posibil al celorlalţi asociaţi.

Desemnarea administratorilor, trebuie operata in Registrul Comerţului. Aceasta se face

deoarece pe această cale, actul juridic de numire a administratorului devine opozabil atât

faţa de societate cât şi faţă de terţi.

Administratorul este obligat să îndeplinească personal atribuţiile şi însărcinările

aferente funcţiei pe care acesta o are.

Funcţiile administratorului încetează în următoarele împrejurări :

în momentul expirării termenului duratei mandatului încredinţat

în momentul decesului administratorului

când administratorul îşi dă demisia

când are loc dizolvarea societarii

Societatea pe Acţiuni :

Conducerea societăţii pe acţiuni este realizata de către Adunarea Generala a

Acţionarilor şi de către unul sau mai mulţi administratori.

Adunările generale sunt ordinare şi extraordinare. Când actul constitutiv nu prevede

altfel, ele se vor ţine la sediul societăţii şi în locul ce se va indica în convocare.

Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 5 luni de

la încheierea exerciţiului financiar.

Adunările extraordinare se întruneşte ori de câte ori este necesar.

16

În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală

ordinară este obligată :

- să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza rapoartelor

prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi de consiliul de

supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar, şi să fixeze dividendul;

- să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de

supraveghere, şi cenzori;

- în cazul societăţilor a căror situaţii financiare sunt auditate, şi să numească sau să

demită auditorul financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de audit financiar;

- să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul financiar în curs, membrilor consiliului

de administraţie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, şi cenzorilor, dacă nu

a fost stabilită prin actul constitutiv;

- să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a directorului;

- să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate,

pentru exerciţiul financiar următor;

- să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţi ale

societăţii.

Pentru validarea deliberărilor adunărilor generale ordinare este necesară prezenţa

acţionarilor care să deţină cel puţin 25% din totalul drepturilor de vot.

Hotărârile adunării generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate.

Adunările generale extraordinare se întrunesc pentru a discuta:

- schimbarea formei juridice a societăţii;

- mutarea sediului societăţii;

- schimbarea obiectului de activitate al societăţii;

- înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale, agenţii, reprezentanţe, sau

alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă actul constitutiv nu prevede altfel;

- prelungirea duratei societăţii;

- majorarea capitalului social;

- reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiunea de noi acţiuni;

- fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;

- dizolvarea anticipată a societăţii, etc.

17

Pentru validarea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară, la prima

convocare, prezenţa acţionarilor deţinând minim 25% din totalul drepturilor de vot, iar la

convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin 20% din totalul

drepturilor de vot.

6. Deliberările şi deciziile asociaţilor

Societatea în Nume Colectiv :

legea 31/1990 prevede că deciziile se iau prin votul asociaţilor care reprezintă

majoritatea absolută a capitalului social;

pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata

însărcinării şi eventuala lor remuneraţie ;

administratorul trebuie obligatoriu să îndeplinească personal atribuţiile şi însărcinările

aferente funcţiei pe care acesta o are.

Societatea pe Acţiuni :

conducerea societăţii se realizează de către Adunarea Generală a Acţionarilor şi de

către unul sau mai mulţi administratori;

adunările generale sunt ordinare şi extraordinare;

contractul de societate trebuie să cuprindă clauze privind administrarea şi

conducerea societăţii, cu precizarea sistemului de administrare (unitar sau dualist);

o clauză importantă a contractului de societate priveşte puterile conferite

administratorilor, directorilor, dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat ;

7. Controlul unei societăţi

Societatea în Nume Colectiv :

fiecare dintre asociaţi care nu este administrator al societăţii va exercita dreptul de

control asupra gestiunii societăţii (art.199 alin.5 din Legea 31 /1990), acest drept se

manifestă prin participarea la luarea deciziilor şi prin verificarea registrelor comerciale

ale societăţii;

se exercită de către cenzori, cu toate că nu există dispoziţii legale în acest sens, dar

dacă legea nu interzice, adunarea generala a asociaţilor pot decide numirea unor

18

cenzori care să exercite un control financiar cu privire la modul cum administratorii

gestionează patrimonial social;

numirea cenzorilor este obligatorie numai dacă numărul asociaţilor este mai mare de

15.

competenta desemnării şi revocării cenzorilor revine adunării generale a asociaţilor;

calitatea de cenzor poate fi încredinţata unui asociat sau unei terţe persoane care are

cunoştinţe de specialitate;

cenzorul trebuie sa aibă cetăţenia romana

Societatea pe Acţiuni :

controlul asupra actelor şi operaţiunilor administratorilor, la societatea pe acţiuni, se

exercită de către cenzori, care trebuie să fie acţionari, iar majoritatea cenzorilor trebuie

să aibă cetăţenia română;

cel puţin un cenzor trebuie sa fie contabil autorizat;

cenzorii trebuie să fie acţionari, cu excepţia cenzorilor contabili;

cenzorii sunt obligaţi să depună cel puţin a treia parte din garanţia ceruta pentru

administratori;

numărul cenzorilor trebuie să fie impar.

Nu pot fi cenzori :

- rudele sau afinii pana la al patrulea grad, soţii administratorilor

- persoanele care primesc un salariu de la administratori sau de la societate, pentru alte

funcţii

Cenzorii sunt obligaţi :

- sa gestioneze gestiunea societăţii;

- sa verifice legalitatea întocmirii bilanţului contabil;

- sa convoace adunarea ordinara sau extraordinara, când nu a fost convocata de

administratori;

- sa verifice depunerea garanţiilor din partea administratorilor;

- sa vegheze ca administratorii să-si îndeplinească sarcinile.

8. Participarea asociaţilor la beneficii şi pierderi

19

Societatea în Nume Colectiv :

împărţirea beneficiilor şi suportarea pierderilor înregistrate de societatea în nume

colectiv, se stabileşte prin actul constitutiv al societăţii.

asociaţii au voie să stipuleze prin contractul de societate ca dividendele să se distribuie

asociaţilor ţinându-se cont de gradul de participare al fiecăruia la realizarea activităţii

comerciale a societăţii.

Societatea pe Acţiuni :

repartizarea profitului net se face de către adunarea generala a acţionarilor;

cota parte din beneficiul net repartizat care se va plăti fiecărui asociat sub formă de

dividend;

dividendele se plătesc asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social

vărsat;

dividendele se plătesc numai din beneficiile reale şi pe baza de bilanţ contabil.

suportarea de către asociaţi a pierderilor se face proporţional cu cota de participare la

capitalul social;

la societatea pe acţiuni, constituita prin subscripţie publica, adunarea constitutiva va

hotărî asupra cotei de participare din beneficiul net al fondatorilor.

9. Excluderea si retragerea asociaţilor

Societatea in nume colectiv

Poate fi exclus din societate :

asociatul care nu aduce aportul la care s-a obligat;

asociatul administrator care comite fraude în dauna societăţii sau se serveşte de

semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui.

Excluderea se pronunţa prin hotărâre judecătoreasca la cererea societăţii sau a

oricărui asociat.

Asociatul exclus are dreptul la beneficii şi răspunde de pierderi până în ziua excluderii.

Asociatul exclus are dreptul numai la suma de bani care să reprezinte valoarea unei

părţi proporţională din patrimoniu

Se poate retrage un asociat  :

20

în cazurile prevăzute în actul constitutiv

cu acordul celorlalţi asociaţi

prin hotărârea tribunalului.

10. Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale

Societatea în Nume Colectiv se dizolvă:

falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi,

când numărul acestora s-a redus la unul singur.

Societatea pe Acţiuni se dizolvă:

când capitalul social se reduce sub minimul legal;

când numărul acţionarilor scade sub minimul legal;

când în urma unor pierderi, se constata că activul net al societăţii (diferenţa dintre

totalul activelor si totalul datoriilor) s-a diminuat la mai puţin de jumătate din

valoarea capitalului social subscris.

Lichidarea unei societăţi se face la:

Societatea în Nume Colectiv de toţi asociaţii .

Societatea pe Acţiuni de către unul sau mai mulţi lichidatori numiţi de către

adunarea generală, Lichidatorii pot fi persoane fizice sau juridice.

După terminarea lichidării societăţilor, lichidatorii trebuie să întocmească situaţia

financiară şi să propună repartizarea activului între asociaţi.

VI. Caracteristici, avantaje şi dezavantaje

Societatea în nume colectiv

21

Caracteristici :

- obligaţiile sociale sunt garantate atât cu patrimoniul societăţii cât şi cu răspunderea

nelimitată a asociaţilor

Avantaje :

- organizarea simplă;

- nu există restricţii în privinţa limitei minime a capitalului social.

Dezavantaje :

- răspunderea nelimitată a asociaţilor (în caz de faliment, în momentul în care capitalul

social nu poate acoperi datoriile societăţii, se trece la vânzarea activelor personale ale

asociaţilor).

Societatea pe Acţiuni

Caracteristici :

- garantarea se face cu patrimoniul social, acţionarii răspund numai pentru plata acţiunilor

lor ;

- în derularea activităţii, se delimitează de proprietarii acesteia care pot vinde acţiunile fără

a efectua derularea afacerii;

- capital social minim 25.000euro.

Avantaje :

- răspunderea limitata a acţionarilor;

- posibilităţi ridicate de înfiinţare datorită fluidităţii circulaţiei acţiunilor;

- proprietatea asupra societăţii, totală sau parţială, poate fi transferată cu uşurinţă altui

investitor.

Dezavantaje :

- înfiinţarea este mai greoaie, cu multe formalităţi, mai ales în cazul societăţilor deschise;

- capitalul minim este de 25 000 euro ;

BIBLIOGRAFIE

22

1. CARPENARU STANCIU DREPT COMERCIAL ROMÂN, EDIȚIA A IV-A

EDITURA UNIVERSUL JURIDIC, BUCURESTI, 2007

2. UDRESCU DOINA DREPTUL AFACERILOR, NOTE DE CURS,

EDITURA UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS, 2007

3. UDRESCU DOINA SUPORT DE CURS 2006/2009

4. CONTABIL NEWSLETTERE REVISTA DE CONTABILITATE /

ADMINISTRAREA SOCIETATILOR COMERCIALE PE

ACTIUNI

5. LEGEA NR. 26/1990, PRIVIND REGISTRUL COMERTULUI

6. LEGEA NR 31/1990, PRIVIND SOCIETATILE COMERCIALE

23