C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

Publicaţie acomunităţiievreilor din

AradApare de câte ori

ne permit posibilităţiile...

Anul II, nr. 3,februarie 2004

Se distribuie gratuit.

Donaţii în vederea susţinerii

publicaţiei seprimesc la sediul

comunităţii, str. Tribunul

Dobra - nr. 10

SHEMA ISRAEL, ADONAI ELOHEINU, ADONAI EHAD!ASCULTĂ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E UNUL!

În primele numere ale publicaţiei noastream căutat, printre altele, să aducem luminăasupra unor aspecte ale situaţiei din OrientulApropiat în general şi asupra celor privindconflictul dintre israelieni şi palestinieni înspecial. Am insistat asupra acestor subiectedeoarece organele media accesibile publiculuilarg nu prezintă analize în profunzime alecauzelor şi implicaţiilor evenimentelor dinzonă şi, pe baza „principiului” că întotdeunaevreii trebuie să fie vinovaţi, constatăm mereu,pe plan mondial, tendinţa de a culpabilizaIsraelul şi, prin extensie, pe evrei în general,pentru tot ce se întâmplă acolo. Deoarececontinuă să rămână foarte slab mediatizateaspecte fundamentale ale problematicii statu-lui Israel, ne facem datoria de a publica şi înacest număr un grupaj de articole pe variiteme legate de acest subiect, articole care, înbună parte, ne-au fost semnalate de prieteniinoştri din Israel, America şi Slovacia.

Despre dreptul istoric al poporului evreu dea-şi avea propriul stat pe străvechiul teritoriu allui Eretz Israel cât şi despre dorinţa sa de a trăiîn pace lângă vecinii săi, în interiorul unorgraniţe recunoscute şi sigure, considerăm că s-au spus destule şi, cel puţin din acest punct de

vedere, nu mai e cazul să insistăm. Merită înschimb să reamintim că, de la bun început,crearea Statului a necesitat multe sacrificii, nupuţini evrei abia scăpaţi de urgia Holocaustuluijertfindu-şi viaţa în lupta necruţătoare dusă înacet scop. Un strălucit exemplu în acest senseste lupta şi sacrificiul lui WEISZ IMREJAKOV (pag.5), un erou martir care, ca şimulţi alţii, a rămas quasi-necunoscut. Dinpăcate, din primele ore ale existenţei StatuluiIsrael, acesta a fost supus unor atacuri neprovo-cate, fiind obligat a purta de-alungul anilor numai puţin de 7 războaie, din care a ieşit mereuvictorios. Chiar şi în condiţiile permanenteistări de război, tânărul stat a cunoscut un ritmde dezvoltare nemaiântâlnit, în prezentIMPORTANŢA ISRAELULUI (pag.5) cavaloare a umanităţii fiind evidentă. Acum,Israelul are de înfruntat un val dement de teror-ism şi este mereu criticat pentru contramăsurileluate. Ceea ce este permis altor naţii, esteinterzis Israelului. Din acest punct de vedere,SITUAŢIA E NESCHIMBATĂ (pag.5).Printre altele, foarte multe critici se aduc acţiu-nii de ridicare a unui gard de protecţie menit a-i ţine de-o parte pe terorişti. Privind teritoriile,se omite cu bună ştiinţă faptul că toate acesteaau fost CUCERIRI DEFENSIVE (pag.6). Dealtfel, nimeni nu a cerut SĂ DISPARĂTOATE GARDURILE DIN LUME (pag.6).Creaţie a perioadei războiului rece, înrăitulterorist ARAFAT, OMUL KGB-ULUI (pag.8)este privit încă de aceşti critici drept omul pro-videnţial care va aduce fericire poporului său,când, în realitate, el este cel care încurajează pecopii să devină terorişti sinucigaşi şi este prin-cipalul obstacol în calea păcii. Toţi aceşti criticiautoîntitulaţi „obiectivi” săvârşesc EROAREAINUMANĂ (pag.7) de a rămâne voit orbi faţăde răul uman. În acest timp numărul victimelornevinovate ale terorismului creşte mereu. OareCÂŢI MAI TREBUIE SĂ MOARĂ (pag.6)pentru ca totuşi, această politică duplicitară săînceteze?

Se vorbeşte mult în zilele noastre de lupta cetrebuie dusă împotriva teroriştilor. Însă a luptadoar împotriva lor este o mare greşeală,deoarece se scapă din vedere necesitatea com-baterii ideologiei care îi motivează, o ideologiea fanatismului religios, a intoleranţei şi urii.NEVOIA DE RIPOSTĂ (pag.7) faţă de propa-garea acestei ideologii e mai mare ca oricând şifiecare dintre noi trebuie să fie conştient de fap-tul că poate, la nivelul său, să acţioneze. Defapt, asta facem ŞI NOI (pag.7), publicândmaterialele ale căror titluri apar mai sus.

IONEL SCHLESINGER

Subiecte care trebuiesc reluate

Importanþa IsraeluluiImportanþa IsraeluluiCâþi mai trebuie Câþi mai trebuie

sã moarã?sã moarã?Pag.

6

Pag. 5

Menora, unul din simbolurile statului IIsrael(despre Menora din faþa Knesetului mai

multe în numãrul vviitor)

PPeennttrruusseenniioorriiiinnooººttrriiii

Căminul vârstnicilor, cu care comunitatea noastră, pe drept cuvânt, semândreşte, cunoaşte o permanentă înnoire. Se aduc îmbunătăţiri menite aridica gradul de funcţionalitate şi comfort, se aduc noi dotări destinateuşurării traiului asistaţilor. I. S.

Continuare în pagina 4

Amonoarea!Aşa salutau magistraţii prin anii

60’ – 70’, pe când şi tatăl meu eraavocat. Şi aveau? (onoare, vreau săzic). Unii aveau. Majoritatea, dacă-lascultăm pe stimatul nostru Bandibácsi, Andrei Popper, fost judecător,despre care doresc să vă vorbesc.Cel puţin despre el putem crede ade-văratele legende care circulă privindexemplara corectitudine de care adat dovadă în toată cariera sa.

Continuare în pagina 3 AAAAnnnnddddrrrreeee iiii PPPPooooppppppppeeeerrrr

MMMMoooonnnnuuuummmmeeeennnnttttuuuu llll ffffuuuunnnneeeerrrraaaarrrr aaaa llll EEEEllll iiii ssssaaaabbbbeeeetttteeee iiii FFFFiiii sssscccchhhheeeerrrr

TTTTeeeerrrraaaassssaaaa

NNNNoooobbbb lllleeeeþþþþeeee ºººº iiii îîîî nnnnþþþþeeee lllleeeeppppcccciiiiuuuunnnneeee

Extrase din anexa testamentului lui Fischer Eliz, o„JIDISCHE MAMME” care nu a avut copii…:

„Facând o reprivire asupra decursului vieţii mele şi asupraacelei împrejurări triste, că deja la etatea de doi ani am pierdutpe mama şi după câţiva ani şi pe tata şi astfel am avut parte deo aşa soartă crudă, că fără iubirea de mamă şi fără îngrijireatatălui stau în lume ca şi copil părăsit-pentru apărarea copiilorcu aceeaşi soartă şi în acea credinţă, că pot mântui de pieireaceste creaturi sărmane, şi conducându-le în rândul feteloroneste, cinstite şi lucrătoare, le voi putea creşte ca viitoaregospodine, mame, cu hotărâre plăcută lui Dumnezeu şi oame-nilor dispun astfel, că o mare parte a averii mele o întrebuinţezîn acest scop...am decis acea hotărâre nestrămutată, că fondezaici în Arad ca „Orfelinat de fete şi institut de creştere” pen-tru susceperea fetelor izraelite sărace, orfane, creşterea şi în-grijirea lor definitivă la lupta vieţii.

Continuare în pagina 3

MulþumiriŞi de această dată ţinem să ne manifestăm grati-

tudinea faţă de cei care, prin trimiterea unor materiale,aprecieri, sfaturi şi donaţii au contribuit la continuareaactivităţii publicaţiei noastre. Donaţii importante aufăcut regretatul ing. Ludovic David, arădean de origineşi care a lucrat până în ultimele zile ale vieţii sale laFederaţia noastră precum şi ing. Adam Vertes. Au con-tinuat să contribuie cu semnalarea unor materiale dinpresa străină dragii noştri George şi Vera Hillinger dinLos Angeles, Alex Teller din San Francisco, precum şiTomas Lang din Slovacia şi Victor Wolf din Elveţia.

22 SHALOM ffeebbrruuaarriiee 22000044

Privesc cu emoţie şi pietate acest liantde suflet ce constituie o mărturie simbo-lică a existenţei unei comunităţi evreieştiarădene pline de vitalitate.

Era în anul 1940, o serbare de fine dean şcolar, prilej de bucurie şi mândrie pen-tru absolvenţii clasei I băieţi ai ŞcoliiPrimare a Comunităţii Evreilor din Arad.Aceasta a fost prima promoţie a mameimele, draga învăţătoare Ana Földes (căsă-torită Bányász).

Primele două decenii de carieră didac-tică le-a prestat la prestigioasa şcoală acomunităţii noastre, îndrumând generaţi-ile cu deosebită blândeţe şi înţelepciune.A fost mereu aplecată spre frământărilesemenilor săi, încurajându-le năzuinţele.În amintirea celor dragi, se profilează ca

un distins intelectual, pătruns de crezuldemn al învăţătorului integru. În procesulinstructiv-educativ, a îmbinat tradiţia cuprogresul, cultivând neîncetat spiritulTorei.

O secvenţă edificatoare pentru dă-ruirea sa se referă la iniţierea şi susţinereaca voluntar, a cursurilor de Talmud Tora.În cadrul acţiunilor de caritate găsea întot-deauna cuvântul potrivit, risipind grijile şirăspândind senitătate. A coordonat încadrul Comisiei de Femei activitatea deajutor gospodăresc la domiciliul asis-taţilor.

A trecut în nefiinţă doar legic. Con-sider că fiinţează şi acum printre noi,deoarece şi-a clădit lumea Ei înălţătoare

în Măreţia Divină, cu fiecare faptă nobilă,cu fiecare gând frumos. Foştii elevi,nenumăraţii prieteni din ţară şi din Israel îipoartă deosebit respect acordându-ibinecuvântare veşnică. Familia, pe care a

adorat-o, va răspunde de-a pururi, laLUMINA ei, din infinitul celest...

Şi pentru dragostea dăruită celorlalţi, o voi iubi

întotdeauna, NOEMI

Preþuire, afecþiune ~ eternã aducere aminte

- ggâânndduurrii ppee mmaarrggiinneeaa uunneeii vveecchhii ffoottooggrraaffiiii -

Cu ocazia difuzăriicătre enoriaşi a progra-mului sărbătorilor detoamnă 5764, s-a anexatşi o circulară-apel sem-nată de către preşedintelecomunităţii, ing. IonelSchlesinger. Având în ve-dere permanenta actuali-tatea a subiectului, o re-dăm şi pe această cale:

„Stimate enoriaş,Exprimând dorinţa

Comitetului de Conducereal comunităţii cât şi a meapersonal, mă adresezDumneavoastră cu invi-taţia călduroasă de a par-ticipa mai activ la viaţacomunitară.

Vă remintesc faptul căactivăm pe multiple pla-nuri, cum ar fi: activitateasinagogală, asistenţa so-cială, club, organizaţie detineret, curs de TalmudTora cu învăţarea limbiiebraice, gimnastică, fit-ness, participări la mani-festaţii multietnice şi mul-ticulturale, etc. Toate ac-tivităţile noastre urmărescbuna desfăşurare şi perpe-tuare a vieţii evreieşti, înparalel cu asigurarea înoraşul nostru a unui climatde foarte bună convieţuirecu celelalte etnii.

Cunoscând şi respec-tându-ne trecutul, privimspre viitor. Atâta timp câtse mai poate, avem datoriasă menţinem vie flacăraiudaismului în arealul nos-tru, învăţând şi cultivândnobilele noastre tradiţii,participând ori de câte orisănătatea şi timpul dispo-nibil ne-o permit, la câtmai multe activităţi comu-nitare.

Chiar dacă dispuneţide puţin timp liber, văinvit să încercaţi a partici-pa măcar sporadic la acti-vitatea sina-gogală de

vineri seara şi/sau la ceade sâmbătă dimineaţa.Acest apel este mai cuseamă adresat bărbaţilor,deoarece, cum bine ştiţi, înlipsa unui Minian serviciuldivin nu se poate des-făşura aşa cum se cuvine.

Vă sugerez să consi-deraţi această participareca pe o sfântă datorie faţăde iubiţii noştri bunici şipărinţi care au trudit şi ausuferit deopotrivă şi pen-tru determinarea lor de apăstra şi de a transmitegeneraţiilor viitoare cre-dinţa şi tradiţiile străbune.

În condiţiile unei pre-lungi tranziţii spre cevaîncă nedefinit, trăim operioadă de polarizaresocială în care nevoia deapartenenţă la o anumităcategorie bine definită seaccentuează. Această apa-rtenenţă conferă mai multăsiguranţă şi contribuie lamenţinerea unui echilibrupsihic atât de periclitat deagitaţia, greutăţile şi tur-bulenţele vieţii cotidiene.

De asemenea, estedeosebit de important ca,venind în oraşul nostru, unevreu din orice parte alumii, care caută oportu-nităţi de afaceri, să poatăgăsi un viu şi autenticmediu evreiesc, o sina-gogă, un restaurant ritual.Găsind astfel de condiţii,este foarte probabil să fiemai motivat a se stabiliaici, întărind astfel comu-nitatea, dar şi economialocală, spre beneficiulîntregului oraş.

În apropierea noului an5764, a zilelor premergă-toare lui Yom Kippur,când avem datoria de aîntreprinde o profundă au-toanaliză, vă invit să me-ditaţi asupra celor de maisus”.

Sã ascultãmchemarea!

ªi sã meditãm...Mesajul transmis de

preşedintele comunităţiiprivind importanţa şi nece-sitatea participării la viaţacomunitară, a avut efectuldorit, fapt ce s-a văzut dejaprin participarea unuinumăr sporit de enoriaşi lasărbătorile de toamnă. Nupuţini şi-au exprimat şisentimentele legate de a-

cest mesaj. Redăm mai joscâteva rânduri scrise cumultă emoţie de D.na RadóAgneta:

Rândurile Dumneavoas-tră adresate enoriaşilor co-munităţii noastre au trezitîn inima mea imagini dedemult, din îndepărtateletimpuri ale copilăriei mele.Cu ochii sufletului amrevăzut acele vremuricând, cu ocazia minuna-telor noastre sărbători ,bucuria se instala în inimi-le părinţilor şi prietenilormei. Am revăzut atmosfera

sărbătorească, cu masaîntinsă, lumânările aprinseşi binecuvântate de mamamea, l-am revăzut pe tatălmeu care face Kiduş şi seapleacă asupra familieispre a o binecuvânta.

Cuvintele din mesajcare atrag atenţia noastră laparticipare la activitateasinagogală, considerând-ope aceasta ca o sfântă dato-rie, trebuie să trezească petoţi la faptul că fără cre-dinţă, existenţa noastră estesearbădă.

Aliniatul din mesaj caresubliniază importanţa a-

partenenţei noastre la “oanumită categorie…” esteconform cu realitatea, euînsămi simt o mai maresiguranţă când mă gândescla comunitatea din care facparte. Am speranţa şiconvingerea că în existenţamea, marcată de multenecazuri şi probleme şi încare am nevoie de “acelechilibru psihic” fără decare existenţa în “aceastălume atât de agitată şi plinăde turbulenţe ale vieţii coti-diene” ar fi imposibilă, voigăsi întotdeauna un refugiuîn Sinagogă şi în Comu-nitatea Evreilor din Arad.

S-au trezit amintiri… s-au trezit conºtiinþe...

Ne-a vizitat la sediul comunităţiiDl. Victor Globa, român care şi-apetrecut tinereţea la Chişinău, fiindmartor al teribilelor evenimentedesfăşurate în zona respectivă înperioada dictaturii Antonesciene şicare consideră necesar a face cunos-cut şi în paginile publicaţiei noastreconţinutul articolului publicat deD.lui în anul 2001 într-un cotidianarădean. Din acel articol, care areMottou-ul „Poporul care nu-şicunoaşte istoria nu va avea un viitorfericit-N.Iorga-”redăm câteva frag-mente, mulţumindu-i D.lui VictorGloba pentru generoasa amabilitate:

Astăzi, doar în memoria bă-trânilor s-au păstrat amintiri desprecoşmarul genocidului populaţieicivile din Basarabia, Ucraina şi Rusiaca şi despre tinerii români morţi saudispăruţi în stepa dintre Prut şiStalingrad. Şi probabil niciodată nuse va afla câte sute de mii debasarabeni, ucraineni, evrei şi ruşi aumurit chinuiţi în lagărele de exter-minare din spatele frontului.

În primele zile ale războiului amasistat la câteva raiduri aleStukasurilor germane care mitraliaupopulaţia civilă pe străzile Chişinău-lui.

Imediat după cucerirea Chişinău-lui am văzut multe case evreieşti cuuşile deschise şi cu toată familiaomorâtă cu automatul. Am văzutmarele ghetou al Chişinăului plin cufamilii de evrei care aşteptau să fieexpediaţi în lagărele morţii. Mai târ-ziu am aflat de la lucrătorii ceferiştidespre eşaloanele morţii, formate din„bou-vagoane” închise ermetic,plimbate cu încetinitorul pe rutaChişinău-Ploieşti, până ce nu mairămânea nimeni în viaţă. Am aflat deasemenea, de la martori oculari dinOdessa de tragedia a mii de evrei arşide vii în barăci, drept răzbunare,după ce comenduirea română a fostdistrusă de către partizani (N.R.: acţi-unea respectivă a fost atribuită, fărănici o probaţiune, evreilor).

Despre crimele îngrozitoarecomise de cele trei armate (N.R.: ger-mană, ungară şi română) mi-aurelatat martorii oculari din Odessa şiChişinău, unde am locuit până în1944.

România nu ar fi participat laacest masacru, dacă Antonescu,aservit cu trup şi suflet lui Hitler, nuar fi continuat din proprie iniţiativăcampania militară şi dincolo deNistru.

Înainte de a-l proclama pe An-tonescu drept eliberator al Basa-rabiei, să ne amintim că tot el a cedat-o URSS-ului în 1940, fără nici un focde armă, la ordinul lui Hitler. Aceastăsupunere totală faţă de „mareleFührer” nu poate avea nici o moti-vaţie, mai ales că Antonescu nu puteasă nu cunoască planurile nazistevizând instaurarea în lume a „noiiordini”, în care toate celelaltepopoare (inclusiv poporul român)fiind considerate de rasă inferioară,erau sortite să muncească în posturăde sclavi, sub comanda vătafilor desânge arian.

Zbuciumata istorie a neamuluiromânesc este plină de fapte glo-rioase ale adevăraţilor eroi ai neamu-lui şi ai creştinătăţii europene.Proclamarea lui Antonescu drepterou naţional ar constitui o profanarea memoriei lor cât şi a sutelor de miide martiri-nevinovatele jertfe ale dic-taturii sale- şi ar umbri imagineaRomâniei în lume.

A sosit momentul adevărului, catânăra generaţie să-şi cunoască isto-ria adevărată, pentru ca tragediile tre-cutului să nu se mai repete în veci.

Apel la cunoaºterea istoriei

CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::Noemi Reckert, Eva Bucur Sebastian, Gheorghe Schwartz, Ionel Schlesinger, Foto: Ionel Schlesinger,

Grafician: Constantin Muticã,IImmaaggiinnee ººiitteehhnnoorreeddaaccttaarree Cãlin Pãscuþiu

Tiparul executat latipografia Dan Paper

Telefon004/0257/281310

cea@inext.ro

33SHALOMffeebbrruuaarriiee 22000044

Arădenii născuţi,nu făcuţi, chiar dacădin diferite motive aupărăsit oraşul natal,revin de câte ori au o-cazia. Oriunde s-arafla, duc dorul acestuiminunat oraş, al pri-etenilor, al comunită-ţii, de care îi leagă fru-moase amintiri. Unuldin aceştia este JohannTemmer (pentru cu-noscuţi Hanno), sta-bilit acum la Frankfurtîn Germania. Cu o-cazia unei vizite efec-tuate în toamna anului2003, Hanno a ţinut săfacă o expunere laclubul comunităţii, cucare ocazie, povestin-du-şi propria viaţă, aînserat şi un bogatbuchet de anecdote dinnepieritorul umor e-vreiesc. Ne-a oferit ast-fel o după amiază de-osebit de agreabilă şiinstructivă.

Născut în 1929 laArad, a terminat studi-ile medii la liceul„Moise Nicoară”, apoifacultatea la Politeh-nica din Timişoara,devenind inginer chi-mist. A lucrat la Timi-şoara la fabrica Sol-ventul, apoi la Azur,fiind şi cadru didacticla facultatea de Chi-mie a Politehnicii ti-mişorene. În 1984 pă-răseşte România şi stăun an la Viena, la re-gretatul său frate PeterZ.L. După aceea se

stabileşte în Germa-nia, la Frankfurt amMain, unde lucreazăca inginer la concernulHoechst, până la retra-gerea sa din activitate,în 1993. A mai conti-nuat totuşi până în2002 o activitate deexport în România alunor produse chimiceşi aparatură de labora-tor. În acest cadru adesfăşurat şi o vastăactivitate de ajutor u-manitar tehnico-ştiin-ţific pentru o serie deinstiţii din România.Printre altele, urmaresolicitării comunităţiinoastre de a se face o

colectă pentru fonduridestinate achiziţionăriiunui microbuz, a fostcel care i-a mobilizatpe evreii foşti arădenidin Germania şi a avuto contribuţie majoră lareuşita acţiunii.

Mulţumindu-i luiHanno pentru prezenţalui, ori de câte ori areocazia, la activităţilenoastre, îi dorim şi peaceastă cale să rămânăacelaşi bun arădean,tânăr în spirit şi pri-eten de nădejde. Încomunitatea noastră elva fi întotdeauna a-casă.

Unul de-ai noºtri…În ultimii ani, Sukka,

tradiţionalul cort de Sukot, afost ridicată pe terasa căminu-lui de vârstnici al comunităţii,unde o parte din construcţiaexistentă putea fi folosită caextensie a cortului. În acest an,terasa aflându-se în plin procesde reabilitare şi închidere cutermopan, nu am mai pututconta pe acest amplasament.Ca posibil amplasament pentruSukka am optat pentru curteacăminului. Problema găsiriiunui cort suficient de mare săasigure unui număr de cca. 100participanţi un cadru pe mă-sura frumuseţii sărbătorii s-adovedit însă foarte greu desoluţionat. În cele din urmă,am apelat la Armată, ştiind căacolo există în dotare aseme-nea utilităţi. Spre marea noas-tră bucurie, am găsit un sprijinpeste aşteptări, primind nunumai cortul împrumut ci şimontarea şi demontarea aces-tuia s-a efectuat de cătrecadrele unităţii miltare. Dorim

să aducem şi pe această calecalde mulţumiri domnului co-mandant al Garnizoanei Arad,Colonel Avram Cătănici, pen-tru solicitudinea şi operativi-tatea manifestate cu aceastăocazie. Acest gest este încă o

dovadă a faptului că Aradul,mult îndrăgitul nostru oraş,este un model de oraş euro-pean, de loc al unei bunei con-vieţuiri între multele etnii sta-tornicite de secole în aceastăvatră de civilizaţie. I. S.

Mai mult decât un simplu ajutor

„Morţii mă-ti” este o înjurătură. De obicei,cine o spune, nici nu gândeşte. Morţii maică-mi.Adică, ai mei.

Toţi sunt îngropaţi în cimitirul ortodox.Afară de mama însăşi, şi de tata. Ei sunt încelălalt, neolog. Când un grup de (încă)necunoscuţi a vandalizat cimitirul ortodox, m-am gândit imediat: cineva şi-a bătut joc de morţiimei. Ai maică-mi. Am fost să văd cu ochii meice s-a întâplat: am identificat două morminte.Unul a fost vandalizat, celălalt a scăpat teafăr.Mai am patru morţi acolo. Nu le-am găsitmormintele: înscripţiile, în ebraică, s-au şters. Şidacă nu se ştergeau, tot nu le găseam. Eu nu ştiuebraică. De ce? Am fost la cursul de Talmud-Tora, ţinut, pe atunci, de Luger bacsi. Îmiamintesc sala, băncile din lemn, caietele culiniatură de clasa I. Nu şi învăţătura. Aveam 7ani şi la un moment dat am boicotat cursul: în locsă-i plătesc lui Luger bacsi, cu banii primiţi de lapărinţii mei în acest scop, am cumpărat prăjituricu castane la cofetăria Boian. Am primit o bătaiesoră cu moartea. Mama mă bătea, eu strigam: nuînţeleg nimic din ce-mi spune, nu ne traduce niciîn româneşte, nici în ungureşte. Nu pot învăţaceva ce nu înţeleg. M-a bătut, dar nu m-a trimisla curs. Aşa am rămas, în ebraică, analfabetă,neştiutoare.

Exista, ar fi trebuit să existe şi o variantă cutraducere. O inventaseră unii cu mai bine de 100de ani înainte. O practicase un rabin celebru -Aaron Chorin. Străbunii mei – morţii lui taică-meu, nu ai maică-mi – vorbeau la sinagogămaghiară sau română, aşa cum vorbeaumaghiară sau română şi la servici, şi acasă. Erauneologi. Bunica mea, tatăl meu, erau neologi.

Bunicul dinspre mamă ştia ebraică, avea şicărţi, pe care eu nu le-am văzut niciodată, căprobabil, le vânduse bunica. Ei, acasă, găteaukasher. Dar bunica nu purta perucă, bunicul nuavea barbă şi perciuni. Se îmbrăcau mai degrabăca nişte ţărani români decât ca nişte evreiortodocşi.

Probabil varianta neologă, chiar respinsă, s-ainsinuat încet-încet şi în modul de viaţă alortodocşilor. Era mai raţional să te îmbraci caoamenii din jurul tău, cu care aveai relaţii deafaceri, de prietenie, îţi erau vecini. O dată cebunicul şi-a ras barba, nici copiii lui n-au maifost 100% ortodocşi. După cum kashrutul, încet-încet, s-a alterat. Dacă nu din pricina dorinţei dea fi ca şi ceilalţi, atunci din pricina ispitei de a legusta mâncarea sau, mai târziu, de sărăcie: în 40de ani de comunism am ajuns cu toţii (sauaproape) să ne bucurăm dacă le puteam punecarne copiilor pe masă. Nu mai întrebam cecarne.

Noi azi, în Arad, mergem la o singură sina-gogă. Aflăm că unul sau altul era ortodox, abiadupă ce-a fost îngropat, într-un cimitir sau încelălalt. Cu morţii maică-mi sau ai lui taică-meu.E vreun ortodox între bărbaţii care se roagă lasinagoga neologă? Nu ştiu: nici unul nu arebarbă, perciuni, pălărie neagră, nici măcar kippanu o poartă nimeni în afara sinagogii. O fimâncând vreunul kasher tot timpul? Nu ştiu.Vineri seara, la cantină, sau oricând mănâncă lacantină, da.

Sărbătorile sunt aceleaşi la ortodocşi şi laneologi. Că doar toţi suntem evrei. În fond, toţimorţii evrei sunt morţii maică-mi. Morţii mei.

EVA SEBASTIAN

Serbarea de Sukot, în cortul armatei

Morþii maicã-mi

Urmare din pag. 1Titlul fundaţiei: „Orfelinatul fetelor izraelite

din Arad, fondat de Elisabeta Fischer”Averea fundaţiei: ...casele de închiriat ridi-

cate în piaţa Andrássy Nr. 20 şi str.BattyányiNr.30, apoi edificiul ridicat spre scopul orfeli-natului de fete pe intravilanul dintre edificiileamintite...toată cealaltă avere a mea ce reprezin-tă suma aproximativă de cca. unul şi jumătatemilioane coroane...

Scopul fundaţiei: susceperea fetelor orfanesărace, izraelite, ca acelea să poată fi crescutecinstite, lucrătoare şi astfel să devină viitoaregospodine şi mame cruţătoare...Fetele susceputeîn orfelinat să primească instrucţie în obiecteleunei şcoale primare cu şase clase şi în lucrul demână. În lucrul de mână în aşa proporţie ca să fiecapabile a lucra mai târziu în orfelinat atât pen-tru institut cât şi pentru străini, în caz ultim,banii câştigaţi se vor manipula deosebit înfevoarea fetei ce a câştigat. Fetele mai înaintateîn vârstă sunt a se aplica la tot lucrul casnic,înţelegând sub aceasta la lucrările de culină,spălat, curăţit şi la celea în legătură cu ţinereacurată a interiorului casei. prin aceasta seîmpărtăşesc de creştere corespunzătoare poziţiei

lor de atunci şi viitoare şi vor fi obicinuite lamuncă...Fiecare fată orfană să beneficieze debinefacerile institutului până se va mărita.Fiecare fată suscepută în orfelinat care se măritădin orfelinat să primească din fondul institutuluitrei mii coroane zestre în bani gata. Afară deaceia în rufe şi în aşternut din fiecare o duzină şihaine în număr corespunzător. Toate acestea săse procure pentru ea în preţ de şase sute coroaneşi să i se predea. Din această sumă se vor acoperişi spesele de fidanţare şi nuntă... Fidanţarea şiîncheierea căsătoriei se poate face numai cuînvoirea conducătorului institutului, de la cariconducători aştept că vor sprijini această fatăorfană conştiincios, sfătuitor, la acest pas impor-tant cu extindere asupra întregii vieţi, ca aceia săpoată încheia-întrucât permite îngrijirea preala-bilă-căsătorie fericită, liniştită, care ţine pestetoată viaţa ei...Acele fete suscepute în orfelinatcari fără voia lor nu se mărită, pot rămâne îninstitut...Ca şi unui institut cu caracter izraelit, îiimpun ca îndatorire şi scop, că altoind în sufletulelevelor credinţa izraelită, să muncească pentrumăreţia aceleia. Formaţiunea religioasă a institu-tului să fie asemănătoare unei familii evreieşti...

DAT ÎN ARAD, LA 10 IULIE 1918”

Nobleþe ºi înþelepciune

Urmare din pag. 1

Cu domnul Andrei Popper e oplăcere să discuţi. Deşi marcat de ostare a sănătăţii nu tocmai bună,este un personaj fermecător, uninterlocutor extrem de agreabil, deo fineţe rar întâlnită în zilele noas-tre. Iată câteva date din biografiasa:

S-a născut în anul 1915. Tatălsău a fost avocat. Înainte de primulrăzboi mondial şi după, între celedouă războaie şi apoi, din nou, dupăcel de al doilea război mondial. Submaghiari şi români, sub capitaliştişi comunişti (a ieşit la pensie cu500 lei). În mod firesc, Bandi bácsia ales tot magistratura. Şi-a începutşi aproape şi-a terminat studiilecând, în 1941, legile rasiale l-auoprit să-şi dea ultimele examene.Între 1941 şi sfârşitul războiului alucrat pe lângă tatăl său şi un altavocat, iar mai târziu a fostfuncţionar la o firmă de transpor-turi. A fost dus la muncă forţată laHomorod, Ghioroc şi Păuliş,lucrând şi la săparea vestituluicanal Matca. A prins, la Arad, bom-bardamentele – tocmai traversasePăduricea când englezii au începuts-o bombardeze. În jurul casei salefamiliale, aflate pe locul actualuluiRestaurant Chinezesc, au căzutnumeroase bombe incendiare,cruţând-o, totuşi, ca prin minune.(I-au demolat-o în schimb comu-niştii, după ce au naţionalizat-o). În1947, după ce şi-a dat ultimele douăexamene, a fost numit judecător,lucrând, pe rând, la Arad, Ineu,Chişineu Criş, iar din 1968 şi pânăla pensionare, din nou la Arad.

În instanţă, D.l Popper a avut oimagine impecabilă, a unui magis-trat competent şi cinstit. Neoficial,el era Bandi. Sau, mai târziu, Bandibácsi. Acasă, la mine, era „Bandi”.Cel mai bun prieten al tatii. Cel cucare se ducea la grădină, între 1975şi 1979 (când tata a murit). Aveamo grădină la Păuliş-Baraţca, cunuci, pruni şi vişini. Construiseacolo tata o cabană, unde mergea săse destindă. Nu ştia şi nici nu voiasă „cultive” grădina. Uneori, totuşi,făceau, el şi Bandi, tentative de agrădinări. Mama povestea, râzândcu lacrimi, cum încercau cei doinepricepuţi să stropească pomii,stropindu-se mai mult pe sine. Câtde buni gospodari erau, e clar. Darmăcar s-au distrat.

După pensionare, timp deaproape două decenii, D.l Popper alucrat la comunitate ca jurist. Untimp nu a vrut să primească remu-neraţie, lucrând voluntar. Apoi, cugreu, a acceptat. În această pe-rioadă, din „Bandi” a devenit„Bandi bácsi”, iubit şi stimat atât decolegii de la birou cât şi de toţi ceicare, apelând la un ajutor, au cunos-cut bunătatea şi solicitudinea sa.Acum, starea sănătăţii nu îi maipermite să activeze, iese rar dincasă şi numai când vremea e maiblândă. Se bucură mult când foştiicolegi îl caută şi îi place să dă-ruiască din vastele sale cunoştinţe.Nu de puţine ori i se cere sfatul decătre conducerea comunităţii înprobleme ce au legătură cu perioa-da cât a fost activ. Este o enciclope-die vie, un OM care ne face cinsteşi cu care ne mândrim. Minunatuluinostru Bandi bácsi, la mulţi ani, cusănătate! EVA BUCUR

Am onoarea!

Urmare din pagina 1Cea mai deosebită rea-

lizare este acoperirea şiînchiderea cu panouri ter-mopan a terasei căminului,urmare căreia s-a creat unspaţiu suplimentar undevârstnicii îşi pot petrecetimpul într-o ambianţădeosebită, de seră inte-rioară. Aceasta deoarece îninteriorul nou createi încă-peri care, pe lângă faptulcă beneficiază de multălumină naturală mai are şi

o pardosea din gresie în-călzită, s-au putut amplasamulte plante. Ca de obicei,la solicitarea noastră defonduri pentru aceastălucrare a răspuns cupromptitudine acelaşi omde excepţie, care estedirector al JOINT pentruRomânia, Dr. Zvi Feine,care a promis că va face totposibilul pentru procurareaacestora. Foarte operativ,în baza acestei promisiuni,Dl. Adam Vertes de la

Departamentul de Asis-tenţă, a găsit soluţia de aavansa suma necesară în-ceperii imediate a lucrării.În acest mod, de la lansa-rea ideii şi până la rea-lizarea obiectivului nu autecut mai mult de trei luni.

Privind dotările, şi înaceastă perioadă am bene-ficiat de aportul unor orga-nizaţii caritative neevre-ieşti, care şi-au manifestatîn repetate rânduri dorinţade a sprijini pe aceşti ul-

timi supravieţuitori ai Ho-locaustului. Astfel fudaţi-ile „DEVENTER” dinOlanda şi „BIBLISCHESGLAUBENSZENTRUM”din Ludwigsburg, Germa-nia, au adus paturi regla-bile cu acţionare electro –hidraulică, scaune pe roţi,diverse cadre şi bastoanespeciale pentru sprijin lamers, materiale pentruincontinenţi şi multe altele.De menţionat că aceştiadin urmă au adus cantităţi

aşa de mari din celesusamintite încât acesteadepăşeau cu mult nece-sarul nostru. În aceastăsituaţie am considerat ne-cesar să dirijăm acestedotări către alţi beneficiaridin Arad, cum ar fi spitale,şcoli, căminul de bătrâni aloraşului.

În general, toţi cei carevizitează căminul nostrusunt impresionaţi atât demodul cum se prezintăacesta ca dotare cât şi demodul cum sunt îngrijiţicei asistaţi. Cei care, de-a-lungul timpului au con-tribuit prin donaţii la atin-gerea acestui nivel, con-vingându-se de faptul căsumele donate au fost uti-lizate în mod eficient, suntmotivaţi în a face noi do-naţii. I. S.

În acest an, noi, tinerii, amhotărât să contribuim mai multca de obicei la acţiunile ocazio-nate de „Sărbătoarea luminii”.Am avut în vedere faptul că artrebui să pregătim ceva special şilocatarilor căminului de bătrâni!

În acest sens, încă de laînceputul lui Noiembrie au înce-put pregătirile necesare, care auinclus planificarea, alcătuireaprogramului, repartizarea respon-sabilităţilor, calcularea bugetuluinecesar ş.a.m.d.

În ce s-a deosebit acestHanuca de altele? Am consideratcă tot ceea ce vom pregăti trebuie

personificat. Trebuie să nereprezinte pe noi, pe copii, petineri! Am hotărât să con-fecţionăm nişte hanuchii spe-ciale, trei în total, una pentrubiroul comunităţii, una pentrucantina rituală, şi una căminuluide bătrâni. Acestea au fost făcutedin pahare, nisip, vopsele,lumânări colorate, toate acesteadând un aspect aparte ceremoni-alului de aprindere a hanuchiei.

Alt proiect a fost pregătireaunor coşuleţe cu mici cadouri(dulciuri) destinate locatarilorcăminului de bătrâni cât şi per-sonalului biroului comunităţii.

Aceste coşuleţe au fost făcutepropriu zis din deşeuri, cutii deconserve, sârmă, puţină vopsea,sclipici, şi multă, multă dragostedin partea tinerilor.

Nu în ultimă instanţă, a-mintesc pregătirea unor tricouriOTER Arad care în loc deobişnuitele imprimări din cau-ciuc, au fost prevăzute cu deseneexecutate de noi, desigur cu sim-boluri specifice sărbătorii.

Programul propriu zis,prezentat în două rânduri, o datăîn căminul de bătrâni, şi o dată însinagoga neologă (cu un succesdeosebit) a cuprinds cânteceletradiţionale deja înrădăcinate înArad, dar şi cântece noi. Întrecântece s-au înserat scurte expli-

caţii despre sărbătoare, fie desprecântecul care va urma, prezentatepe rând de câte unul din tineri.

Surpiza programului a fost uncântec – reţetă, special pentrudoamne, reţetă specifică sărbă-torii: sufganiotul.

Programul a fost încheiat cucântecul „Adon Olam”, la care,E.S. Rabin Abraham Ehrenfeld,prezent în sală, a urcat pe podi-um cântând şi dirijând corul.Acest adevărat punct culminantal sărbătorii, a oferit partici-panţilor o adevărată atmosferă de„sărbătoare a luminii”.

A fost o încercare, pe careintenţionăm să o îmbunătăţim cuocaziile viitoare!

ATTILA GULYAS

44 SHALOM ffeebbrruuaarriiee 22000044

Tinerii ºi Hanuca

CCCCoooorrrruuuullll tttt iiiinnnneeeerrrr iiii lllloooorrrr „Adoon Olaam” - raabinul Abraahaam Ehreenfeeld, dirijând coorul

FFrriieedd CCllaarraa ee aajjuuttaattããssãã ppã㺺eeaassccãã

PPeennttrruusseenniioorrii iinnooººttrrii ii

SSaallaammoonn SSeerreennaaaajjuuttaattãã dduuppãã ccee

ººii-aa ffrraaccttuurraattppiicciioorruull

BBeerrgg CCllaarraa,, ppee ppaattuull ccuu ggeeoommeettrriiee vvaarriiaabbiillãã

55SHALOMffeebbrruuaarriiee 22000044

Mă numesc Roy Sasson, şisunt student la Universitatea dinFlorida. În urmă cu două săp-tămâni am pornit la o călătoriememorabilă care a lăsat în viaţamea o amprentă de neuitat. Amfăcut parte dintr-un grup de opt-sprezece studenţi din cele maiprestigioase universităţi aleStatelor Unite, invitat să par-ticipe la o călătorie în Israel, cuscopul de a fi educaţi în respectultehnologiei şi economiei dinaceastă ţară. Speranţele meles-au rezumat doar la „o călătoriegratuită în Israel”. Nu am avutideie ce mă aştepta.

Înaintea călătoriei, percepţiamea a fost că Israelul este practico ţară de lumea a 3-a, mult înurma timpului, fiind doar o sursăde violenţe şi răsturnări de situ-aţie. Am văzut în schimb cuochii mei că de fapt, Israelul esteunul din autorii majori ai faptuluică lumea noastră modernă adevenit, în sensul bun, ceea ceeste.

Călătoria noastră a fost con-cepută să includă vizite la uni-versităţi de vârf, companii debiotehnologie, o companie dedezvoltare aeronautică, bursa,precum şi întâlniri cu investitori,economişti, oameni de afaceri,antreprenori, şi prestigioşi profe-sori.

Unii din cei mai străluciţi stu-denţi au astăzi posibilitatea săasculte, să interacţioneze şi, ceeace e cel mai important, săstudieze unele din cele mai mi-nunate realizări tehnologice. Noiam fost martorii oculari ai aces-tor realizări şi am avut şansa să leavem prezentate nu de reprezen-tanţii lor de nivel coborât ci decătre savanţi, profesori şi oa-menii de afaceri înşişi.

Doresc să prezint doarfaptele:

80% din biotehnologiile dinîntreaga lume provin din Israel.Din întrega lume! Eu mă refer latehnologii care vor revoluţiona

întreaga lume. Un exemplu: ocompanie de biotehnologieaşteaptă în prezent aprobarea săexecute operaţii de îndepărtare atumorilor fără măcar a penetrapielea! Fiecare laptop pe care îlveţi utiliza de acum înainte va fiechipat de noul procesor mobilcentrino, o tehnologie elaboratăîn Israel. Tot aici a fost dez-voltată o nouă tehnologie 3D derecunoaştere a feţei (pentru acţi-uni de combatere a terorismului),care e aşa de sofisticată încâtpoate diferenţia chiar şi gemeniiidentici. Compania „Teva Phar-maceuticals” a elaborat cel maieficace medicament împotrivabolii Parkinson. În Israel s-aelaborat pilula care, dacă eînghiţită, înregistrează imaginidin interiorul corpului. For-matele „gif” şi „zip”, folositecurent de utilizatorii de compu-tere, au fost elaborate aici. La felmemoriile pentru cărţile de cre-dit, chipurile din aparatele fotodigitale. În mare parte Israeluluiîi datorăm nivelul atins de inter-net. Multe din problemele cele-am avut pe internet privindcomunicaţiile, lăţimea de bandă,securitatea, au fost rezolvate dearmata Israelului. Primul soft-

ware de „Instant message”,primul firewall... lista e fărăsfârşit.

Uriaşe companii ca Micro-soft, HP, Intel şi IBM şi-au sta-bilit centre majore de cercetare şidezvoltare în Israel, cu scopul dea capitaliza geniul şi talentul.

Israelul este liderul mondialîn cercetările privind mediulînconjurător şi în high-tech.Peste 50% din economia Israelu-lui este orientată spre tehnologii.În condiţiile unei pieţe internerealmente mici şi a unei pieţeregionale aproape inexistente(majoritate ţărilor arabe nu aurelaţii economice cu Israelul),este clar că aceste capacităţi aufost dezvoltate în ideea de aaduce o schimbare în lume.Israelul este ţara în care an-treprenorul a devenit un erou, iara avea impact în lume nu esteceva ieşit din comun.

Israelul este o ţară clădită înjurul artei şi educaţiei. Când unisraelian are succes, acest fapt nuafectează doar gospodăria sa, ciîntreaga ţară, întărind economia,onorând ţara şi este un puternicsentiment de mândrie.

Să ne imaginăm doar că soci-etatea noastră capitalistă ar fi

fost orientată să dezvolte com-panii şi tehnologii care să aducăschimbare în lume, în loc de aaduce schimbare în buzunarelenoastre. Să ne imaginăm posibili-tăţile cu un sistem educaţionalacreditând ideia că tu, tânărul şistrălucitul, poţi aduce schimbareîn lume, într-o lume în care noinu avem a ne lupta pentrusupravieţuire în condiţii de vio-lenţă şi teroare, ca Israelul.

Un profesor ne-a spus opovestea unui copil care şi-aîntrebat tatăl care servea în arma-ta isreliană „de ce lupţi tu?”.Tatăl său a răspuns: „eu luptastăzi pentru ca generaţia ta săaibă posibilitatea să înveţe şi săfie educată astfel încât să poată fiingineri, astfel încât generaţiacare va urma celei ale tale săpoată trăi fiind poeţi şi artişti”

Mie nu mi s-a cerut să scriuacest articol. L-am scris deoarececred că este răspunderea mea,având privilegiul de a fi văzut peviu aceste lucruri. Eu vă spuntoate acestea nu pentru a vă arătaimportanţa Israelului din pers-pectivă evreiască, ci pentru a văarăta importanţa Israelului caparte a umanităţii.

IIIImmmmppppoooorrrr ttttaaaannnnþþþþaaaa IIII ssss rrrraaaaeeeelllluuuu lllluuuu iiiiPentru foarte mulţi oameni, „cunoştinţele” despre Israel

se rezumă la eticheta de ţară anacronică, veşnică sursă deconflicte. Luând contact cu realitatea israeliană, aceştia auun şoc, constatând lucruri la care nu se aşteptau. Aceastăexperienţă a trăit-o şi un student american, evreu de origine,care s-a şi simţit obligat să facă publice impresiile sale:

Născut în 1924 la NoveZamky (în Slovacia deastăzi), Weisz Imre Jakov animerit în vâltoarea drama-ticelor evenimente ale veac-ului trecut la vârsta de 17ani. În timpul ocupaţieinaziste a lucrat la Bu-dapesta, unde s-a ocupat cuprocurarea de acte falsepentru evreii aflaţi în peri-col. În 1945, cu un „vaporilegal” ajunge în Israel şieste imediat reţinut de tru-pele de ocupaţie engleze,fiind apoi eliberat demişcarea de rezistenţăevreiască. De atunci s-a ală-turat luptei împotriva ocu-panţilor englezi. În timpulunei acţiuni menite a elibe-ra alţi prizonieri, este cap-turat de englezi şi, împre-ună cu alţi trei camarazi,condamnat la moarte. Deşiguvernatorul englez ar fifost de acord să le acordegraţierea cu condiţia ca eisă ceară acest lucru, cei treiau refuzat această caledeoarece au respins dinprincipiu legitimitatea man-datului britanic.

Ambii părinţi şi şasefraţi ai lui Imre au pierit înlagărele de exterminarenaziste. Singura rudă înviaţă a fost sora lui. Redămmai jos fragmente dinscrisoare de adio pe careImre a scris-o acesteia: *

„În tipul ocupaţiei ger-mane am luat parte lamişcarea de rezistenţă…amluptat împotriva nemţilornu doar pentru mine, ci şi

pentru voi, pentru comuni-tatea evreiească, pentrupoporul nostru... Am crezutcă sfârşitul războiului vaaduce şi pentru noi, care amsuferit cel mai mult, paceamult dorită. Când am ajunsîn Eretz Israel nu am doritsă lupt ci să lucrez, să creezun cămin ca să poţi veni şitu şi să uităm groaznicultrecut. Din păcate, nu a fostsă fie aşa. De ce? Am crezutcă odată cu Bergen-Belsens-a terminat şi cu nazismul.Dar nu! Aici, unde dorim săasigurăm viitorul poporuluinostru, am întâlnit formemai periculoase ale nazis-mului. Până când nemţiiucideau şi jefuiau înEuropa, trăia în noi credinţacă există un loc în lumeunde putem trăi liniştiţi şimândri. Acest loc poate fidoar aici, în Eretz Israel.Faţă de aceasta, care e situ-aţia de aici? Englezii dom-nesc peste tot…şi ei ucid şijefuiesc, doar că în formemai evoluate: nu omoarătrupul nostru (deşi chiar şiaceasta se întâmplă destulde des), ci vor să omoareviitorul poporului nos-tru…Nici nu pot să-ţidescriu ce senzaţie a fost,când, pentru prima dată amluat arma în mână! Nu ammai fost “jidan împuţit” cievreu conştient, luptător,care ştie pentru ce luptă.Am uitat de sentimentulcând orice netrebnic puteasă mă scuipe şi nu existaaltă cale decât să ştergscuipatul şi să spun

“mulţumesc”. Aceste tim-puri au trecut. La loviturirăspundem cu lovituri! Devrem să ne atingem scopul,STATUL INDEPEN-DENT EVREU, trebuie săne aducem şi noi sacrificiul.De ar fi să o iau de la capăt,nu aş proceda în alt fel.Cred că vei înţelege de cenu îi acceptăm pe ofiţeriienglezi ca judecători pestenoi în ţara noastră….Dacănu luptăm, pierim. Dacăluptăm, vom învinge. Vomînvinge, deoarece nu avemaltă soluţie. Trebuie săînvingem, deoarece altfelvom pieri şi odată cu noipiere viitorul întreguluinostru popor. Este cine săcontinue lupta şi să răzbunesângele celor căzuţi în luptadusă pentru atingerea aces-tui ţel. Noi acceptămliniştiţi lupta, mai mult,suntem fericiţi. Pentru cănu există fericire mai maredecât aceea de a-ţi dedicaviaţa realizării unui mareideal. Ascultaţi, ofiţerienglezi şi spuneţi superior-ilor voştri că în ţara aceas-ta s-a născut o nouă gene-raţie, care iubeşte viaţa,dar mai mult iubeşte li-bertatea, pe care o va do-bândi şi cu preţul vieţii”

Articolul din care s-aextras materialul de mai susa apărut în publicaţia comu-nităţii evreilor din NoveZamky, Slovacia şi ne-aparvenit prin bunăvoinţapreşedintelui acestei comu-nităţi, Tomas Lang.

Situaþia e neschimbatã...

Eric Hoffer (1902-1983) a fost un filozof american, neevreu. Fărăcomentarii, redăm un articol publicat sub semnătura sa în „Los AngelesTimes” în iunie 1968 cu titlul „Situaţia specială a Israelului”:

Evreii sunt un popor special: lucruri permise altor naţii le suntinterzise evreilor. Alte naţii alungă mii, chiar milioane de oameni şi înaceste cazuri nu există „probleme ale refugiaţilor”. Rusia a făcut-o,Polonia şi Cehoslovacia au făcut-o, Turcia a alungat milioane de greci,iar Algeria un milion de francezi. Indonesia a „aruncat” afară doarDumnezeu ştie câţi chinezi şi nimeni nu spune nimic despre „refugiaţi”.

Însă în cazul Israelului, arabii dislocaţi au devenit refugiaţi eterni.Toată lumea insistă că Israelul trebuie să reprimeasă fiecare arab.

Arnold Toynbee numeşte dislocarea arabilor o mai mare atrocitatedecât oricare din cele comise de nazişti. Alte naţii când sunt victorioasepe câmpul de luptă, dictează termenii păcii. Însă când Israelul este vic-torios, el trebuie să ceară pace. Toată lumea pretinde ca evreii să fiesingurii adevăraţi creştini în această lume. Alte naţii când suntînvinse supravieţuiesc şi se refac, însă dacă Israelul ar fi învins el ar fidistrus. Dacă Nasser ar fi triumfat în luna Iunie a anului trecut, el ar fişters Israelul de pe faţa pământului, şi nimeni nu ar fi ridicat un degetpentru a salva evreii. Nici un angajament faţă de evrei de către nici unguvern, inclusiv cel al ţării noastre, nu valorează nici cât hârtia pe careacesta este scris.

Întreaga lume este scandalizată atunci când mor oameni în Vietnam,ori atunci când doi negri sunt executaţi în Rhodesia. Însă atunci cândHitler masacra evreii, nimeni nu a protestat! Suedezii, care sunt gata sărupă legăturile diplomatice cu SUA datorită lucrurilor ce le facem înVietnam, nu au spus un cuvânt atunci când Hitler masacra evreii. Eitrimiteau oţel de cea mai bună calitate, muniţie pentru tunuri, şi asigu-rau trupelor naziste trenuri spre Norvegia.

Evreii sunt singuri în lume. Dacă Israelul supravieţuieşte, va fi doarmeritul evreilor. Din resurse evreieşti. Însă la acest moment, Israeluleste singurul aliat necondiţionat şi de încredere al nostru. Ne putembizui mai mult pe Israel decât ei se pot bizui pe noi. Şi dacă ne ima-ginăm ce s-ar fi întâmplat vara trecută dacă arabii şi susţinătorii lor ruşiar fi câştigat, putem realiza cât de vitală este supravieţuirea Israeluluipentru America şi pentru lumea vestică în general.

Am o presimţire care nu mă va părăsi: cum îi va merge Israelului,astfel îi va merge şi lumii. Dacă Israelul va dispărea, holocaustul vaveni asupra întregii lumi.

Weisz Imre Jakov – martir la 23 de ani

În primăvara anului 2003,în holul cantinei noastre s-aafişat un panou cuprinzând470 de portrete reprezentândvictime din Israel ale teroriipalestiene, reâncepute în 27septembrie 2000. Majoritateacovârşitoare tineri, care auavut „vina” de a se afla într-un loc nepotrivit la un timpnepotrivit. Titlul panoului:„How many must die beforethe terror is stopped!” (câţimai trebuie să moară înainteca teroarea să fie oprită).

Doar privind acest tablou,te cutremuri. Dar, când o aialături chiar pe mama unuiadin copiii din acele fotografii,ajungi să simţi fizic o dureregreu de suportat:

S-a întâmplat în ziua de 160ctombrie 2003. Un grup dereprezentanţi ai poliţiei Is-raeliene, în vizită la Poliţiadin Arad, a poposit, pentru aservi masa de prânz, la canti-na noastră. La un moment dat,atenţia mi-a fost atrasă de ungrup al delegaţiei adunat înjurul unei femei ce se uitaîndurerartă la panoul din hol.Întrebând ce se întâmplă

acolo, mi s-a spus: pe una dinfotografii l-a recunoscut pefiul ei!

Fără un cuvânt, m-am dusşi am îmbrăţişat-o pe femeiaîndurerată. Nici ea nu a scosnici o vorbă, dar tăcerea aceeaa fost mai mult decât unstrigăt de durere şi revoltă,mai mult decât ar fi pututspune ori câte vorbe...Aceastădurere mută a umplut sala, adevenit durerea noastră. Apoi,femeia ne-a dăruit şi ne-a de-dicat o carte editată în Israel,cuprinzând povestea tragică afiului ei şi a prietenilor aces-tuia, precum şi mesaje de con-solare şi încurajare primitedin toată lumea. Cităm, laîntâmplare, din unul din aces-te mesaje, transmis din Ame-rica: „Doresc să exprim sin-cerele mele condoleanţe ţie şifamiliei tale în acest momentdificil. Sper că ştii că suntmulţi evrei în America şi înalte părţi ale lumii care suntalături de voi în această greaperioadă. De asemenea, eudoresc să vă mulţumesc pen-tru curajul de a trăi în ŢaraSfântă, Eretz Israel., de care

aparţin toţi evreii din lume.Vă rog să rămâneţi tari înIsrael. Vă mulţumesc multpentru că sunteţi acolo. Voitoţi sunteţi adevăraţi eroi. Fieca D-zeu să facă sfârşităaceastă teroare. Fie ca D-zeusă instituie cât mai repede, înzilele noastre pacea veşnică înŢara Sfântă, patria eternă aevreilor”...

Cartea conţine multefotografii, luate la diversevârste ale băiatului: singur, cufamilia, cu prietenii. Numelebăiatului: Asaf Avitan, martirucis mişeleşte la vârsta de 15ani, în timp ce iesea dintr-ocofetărie unde serbaseră ziuade naştere a unui prieten, mortapoi şi el în atentat. În aceaseară nefastă de 1 decembrie2001, la orele 22.30, în şirulde explozii criminale provo-cate pe strada Ben Yehuda dinJerusalim, au murit 11 tineri şialte zeci au fost răniţi.

În faţa fotografiei acestuitânăr frumos, cu privire can-didă, victimă a fanatismuluitembel, nu poţi să nu întrebi:chiar, Doamne D-zeule, câţimai trebuie să moară? I. S.

Câþi mai trebuie sã moarã?

66 SHALOM ffeebbrruuaarriiee 22000044

Israelul nu are nimic de explicat CurţiiInternaţionale de Justiţie de la Hagaprivind gardul de apărare în curs de con-strucţie în Israel. În 1948, arabii de pestetot au anunţat că ei vor ataca Israelul, vorucide toţi evreii, proclamând: „Vom dansaîn sângele lor“ şi „Îi vom împinge înmare”. După cum au proclamat, au şi ata-cat. Ei au refuzat partiţia votată deNaţiunile Unite în noiembrie 1947 şi prinaceasta au renunţat la orice pretenţieprivind teritoriul pe care urmau să-lpiardă în războiul neprovocat contra nounăscutului stat Israel. Ca stat ce s-aintenţionat să devină victimă, Israelul acâştigat războiul, rezultând ceea ce sepoate defini o Cucerire Defensivă.Israelul a avut de plătit scump în vieţipierdute şi în bani cheltuiţi pe armamentprocurat pe căi ocolite de la rapacele curţieuropene pe preţuri de speculă. Aceleaşinaţiuni europene se întrec acum în a con-damna Isaelul pentru crearea barierei faţăde teroriştii arabi. Acestea au fost aceleaşinaţiuni care au refuzat să vândă armeIsraelului pentru a se putea apăra pe sineşi pe oamenii săi, mulţi dintre ei abia eli-beraţi din lagărele naziste ale morţii.

Arabii atacau şi evreii înaintau. Înfiecare din cele 7 războaie pornite de arabicontra Statului Evreu (inclusiv RăzboiulGolfului din 1991 când Saddam a lovitIsraelul cu 39 rachete SCUD), arabii auatacat întotdeauna, cu aceeaşi intenţie de acomite un sângeros genocid şi de a-şidepăşi umilirea şi ruşinea lor de a fi mereubătuţi de evreii pe care îi urăsc-evreidespre care gândeau că sunt slabi.Propriile lor legende religioase îi asiguraucă fiecare înfrângere a fost doar o anoma-lie şi că eveii au fost oameni slabi şifricoşi care nu vor să lupte. Ei atacau şinoi avansam. De fiecare dată, preţul plătit

de Statul Evreu pentru a rămâne în viaţă afost plătit în sânge evreiesc şi mari datorii.Fiecare război a adus pierderi mai mari învieţi şi în costuri pentru armament. Dupăfiecare război instigat şi pierdut de arabi,ei s-au retras şi au cheltuit fondurile (carear fi trebuit folosite pentru educaţia comu-nităţilor lor înapoiate) pentru reînarmare.Perdanţii terorişti arabi au deturnat tot ceau primit de la donatori cât şi beneficiileaurului negru– petrolul –extras de ţărilevestice. Organizaţiile şi ţările teroristearabe au folosit aceste miliarde pentru acumpăra tancuri, puşti, rachete, avioane,explozibili şi pentru a încerca producereade arme de distrugere în masă.

Israelul duce în continuare luptaîmpotriva activităţii continue a teroriştilorarabi/musulmani, care au proclamat înmanifestul lor, „Mein Kampf”-ul lor, că eivor continua să ucidă evrei chiar dacăaceasta va lua 100 sau 1000 de ani.Israelul a început să construiască un „Zidal Vieţii”, care se potriveşte lozincii „EinBreira” (nici o şansă). Israelul a plătitpentru acest teritoriu cu zeci de mii devieţi şi sute de mii de răniţi. Israelul adobândit acest pământ mereu şi mereu dincauză că arabii au atacat mereu şi mereuprin războaie şi prin terorism întrerăzboaie. Israelul posedă acest pământdeoarece D.zeu l-a promis poporuluievreu. Voi puteţi citi în mod repetat acestlucru în Biblie. Ca un lucru relevant pe deo parte, e interesant de urmărit cumMedia liberală de stânga dă onorulKoranului păgân, ignorând Biblia din careizvorăşte şi Biblia creştină. Arabii aujucat cu bună ştiinţă şi au pierdut teritoriulpe care l-au controlat, atacând Israelul în7 războaie iar acum ei pretind că trebuiesă primească aceste teritorii înapoi-ca şicum ar merita acest lucru. Ei au făcut un

calcul greşit în investiţia lor în război şimoarte. Ei au omorât evrei şi au reuşit săobţină moarte pentru propriii oameni.Este un preţ pe care agresorii în serie tre-buie să-l plătească. De fiecare dată cândau atacat, scopul lor a fost să ocupe terito-riul Israelului, luând tot ceea ce evreii auconstruit şi “să danseze în sângele” vic-timelor lor.

Israelul a plătit cu râuri de sânge şisute de miliarde de dolari ca şi compen-saţii pentru cele 7 războaie şi pentruvieţile evreieşti şi proprietăţile pe care eile-au confiscat în ţările arabe de undeaceşti evrei au fost izgoniţi.

Israelul nu datorează nici o explicaţienaţiunilor lumii, Curţii de la Haga sau pri-etenilor săi americani. Eu îi dau acelaşsfat primului ministru Ariel Sharon, pecare l-am dat şi lui Yitzhak Shamir înain-tea conferinţei de la Madrid din octombrie1991: nu te duce! Este o altă capcană pen-tru Israel şi pentru poporul evreu. Oricevei spune va fi irelevant. Orice dovadă veiaduce, va fi considerată trivială şi va fiignorată. Orice discurs despre adevărulcauzei tale va fi un efort zadarnic. Va fi unalt circ international în care Israelul va fipus la stâlpul infamiei.

Garduri similare există în fiecare ţară,inclusiv în America, pentru a ţine afarăimigranţii ilegali. Dar, Israelul a fostîntotdeauna judecat după reguli, obiceiurişi legi diferite, numai din cauza că aiciexistă evrei şi deformările anti-evreieştiexistă în continuare.

Oamenii care au o plăcere în a se sin-ucide pentru a ucide un inamic ce nu arereligia lor, sunt specimene periculoase.Poate într-o zi ei vor evolua în fiinţeumane civilizate. Dar, până atunci, „ZidulVieţii” trebuie să fie ridicat pentru a sepa-ra pe ucigaşi de cetăţenii noştri.

Sã disparãtoate gardurile din lume!

Ca de obicei, când e vorba de a criti-ca Israelul pentru presupuse acţiuni carear leza populaţia palestiniană, mariledemocraţii din lume dau exemplu. Nu seţine cont că măsurile criticate sunt luatedin necesitatea protejării populaţieipaşnice de atacurile demente aleteroriştilor. Vera Hillinger din LosAngeles ne-a trimis, cu titlul de mai sus,următorul material:

Cu mare surprindere am descoperitcă există unele garduri şi bariere în lume,în afara Israelului. Unele din ele chiar lamembri marcanţi ai ONU.

Pentru început, gardul dintre Mexicşi SUA. În mod cert nu este nevoie deacest gard deoarece milioanele de mexi-cani aflaţi ilegal în Statele Unite nucomit atentate sinucigaşe cu bombă înrestaurantele americane.

Apoi continuăm cu gardul dintreCoreea de Nord şi Coreea de Sud. Ungard ce desparte un singur popor!

Un gard în Europa? Poate fi? Daraceşti oameni trăiesc în pace! Garduldintre Cipru şi teritoriul ocupat de Turciace rol are?

În prezent, în Irlanda de Nord,mulţumită politicii înţelepte a guvernu-lui britanic catolicii şi protestanţii trăiescîn pace. Ştie Dl. Blair de gardurile dinBelfast?

Un gard între doi membri importanţiai ONU: India şi Pakistan

Un altul în Europa! E posibil? Înpropria ţară a lui Solana! Spania a ridicatgardul de sârmă ghimpată, păzită de sol-daţi, în Ceuta, la graniţa cu Marocul, cuscopul de a ţine muncitorii ilegali (nuatentatori cu bombă!) în afara Spaniei.

Doar după ce vom demola toateaceste garduri, poate cineva să cearăIsraelului să nu construiască un gard

care să-i protejeze cetăţenii de teroriştiipalestinieni.

Cuceriri defensive: ei atacã, noi înaintãm

AArrttiiccooll ssccrriiss ddee ccoommeennttaattoorruull ººii aannaalliissttuull ppee pprroobblleemmee aallee OOrriieennttuulluuii AApprrooppiiaatt,, EEmmaannuueell AA.. WWiinnssttoonn

AAssaaff AAvviittaann

77SHALOMffeebbrruuaarriiee 22000044

Oare unde se află graniţadintre o eroare pardonabilă şiuna de neiertat? Desigur,mulţi ne-am pus aceastăîntrebare. E o problemă delogică, de etică, e funcţie deconsecinţe, există alte cri-terii? O interesantă abordarea problemei erorii umane ogăsim la publicistul evreuamerican Saul Singer, careextinde dilema şi la domeni-ul ideilor. Dintr-un articol alacestuia, apărut la 13 nov.2003 am extras următoarele:

Producătorul german decreme pentru bebeluşi „Hu-mana” admite acum faptul că„o eroare umană” a condusla deficitul de vitamină B1 înprodusul său şi care a avutdrept rezultat moartea a 2bebeluşi israelieni.

Ce poate fi considerat a fi„eroare umană”?

Potrivit „Humana”, oschimbare de reţetă a necesi-tat reducerea nuvelului de B1în formula pentru bebeluşi,dar în mod accidental redu-cerea a fost prea mare. Noulprodus a fost apoi pus învânzare înaintea finalizăriitestelor de calitate.

Prima eroare, estimareagreşită a efectelor schimbăriiformulei, poate fi conside-rată drept o eroare umană:eroare pe care orice om nor-mal, chiar şi unul competentîn domeniu, poate să ocomită. Chiar este de aşteptatcă la un anumit moment oface. Cea de a doua eroare –neaşteptarea finalizării tes-telor de calitate, teste al cărorrol este de a proteja bebeluşiifaţă de asemenea erori –pare să treacă graniţa dintreeroarea umană şi neglijenţă,chiar incluzând varianta eicriminală.

Diferenţa între eroarea cepoate fi înţeleasă şi negli-jenţa ce se cere pedepsită nueste întotdeanuna una clară,deşi marchează graniţa dintrevină şi inocenţă. La fel dedificilă este însă şi stabilireagraniţei între idei ce sunt dis-cutabile şi altele care suntruşinoase.

Fie între eroare umană şineglijenţă, ori între faptştiinţific şi dogmă, provo-carea este de a defini undomeniu al chibzuielii.Deseori limitele acestuidomeniu trebuiesc corectate.

O descoperire poate săfacă acest lucru. O astfel dedescoperire a fost că pămân-tul nu este plat. La fel poatesă facă acest lucru un eveni-ment: al doilea război mon-dial s-a presupus că a mailiniştit o lume murdară,împreună cu rasismul şi anti-semitismul ei.

Dar ce este atunci cu 11Septembrie? A avut acestadrept urmare modificări simi-lare în paradigmele în careceea ce era cândva rezonabilacum a încetat să fie rezon-abil? Pe CNN, parlamen-tarul George Galloway, unsusţinător al puternicelorproteste planificate împotri-va vizitei preşedinteluiGeorge W. Bush la Londra, aspus că Bush este cel mainepopular vizitator de laWilliam Cuceritorul încoace.

Să fim generoşi şi săspunem că Galloway şi cei100.000 sau mai mulţioameni care sunt aşteptaţi săapară sunt aripa radicală. Şitrebuie să ne amintim că întimpul războiului rece pro-teste similare cereau StatelorUnite să se dezarmeze în faţa

Uniunii Sovietice. Dar nuvine momentul în sferapolitică când o idee devineatât de dezaprobată încât serenunţă la ea?

A trebuit să se întâmplecolapsul Uniunii Sovieticepentru a se discredita ideile„miezului dur” de stânga, şianume, faptul că, conflictulcu o tiranie agresivă estebazat pe o neînţelegere şipoate fi tratat prin dialog,concesii şi acomodare. A-cum este clar că UniuneaSovietică a trebuit să se pră-buşească pentru ca războiulrece să se termine.

Acum însă a apărut unnou pericol, care nu are nicimăcar „lustrul” idealisticcare a orbit stânga în benefi-ciul răului comunist. Ceatracţie poate avea islamo-fascismul pentru stângapolitică? Există oare vre-unoponent suficient de mon-struos încât să determinearipa stângă de a susţinedreptul Vestului la auto-apărare?

Acum nu trebuie să fiemai puţină certitudine şi con-sens că islamo-fascismul tre-buie combătut, decât atuncicând a fost combătut Hitler.În aceste zile, echivalentulpolitic al membrilor „Socie-tăţii Pământului Plat” suntaceia care, în adâncul lor, nupot accepta idea că existăoameni răi în lume. Excepţiefac cei care cred că răulexistă şi încearcă să acţio-neze în consecinţă.

Eroarea umană cea maigravă este de a găsi mereu

scuze şi de a rămâne voitorbi faţă de răul uman.

Recent am revenit dinBagdad, Irak, unde am servit caşi conducător al unui pluton deinfanterie de 26 de oameni, peparcursul a aproape 6 luni deoperaţii de luptă. Am făcut partedin Divizia a 3-a de infanterie,unitatea care a condus campaniaîn Irak şi a capturat Bagdadul.Liderii noştri politici şi militarine-au spus înaintea campaniei cănoi suntem jucătorii cheie înlupta împotirva terorismului. Peparcurs, ca evreu şi ca americancare a luptat în război, am ajunssă realizez că nu luptăm doarîmpotriva terorismului. Mai degrabă, noi suntem angajaţi într-un război împotriva a ceva cumult mai fundamental.

Curând după ce am atinsmarginile oraşului Bagdad, înacea zi plină de încredere, 9Aprilie, era clar că armatairakiană nu va riposta. Armataamericană a fost surprinsă delipsa unei opoziţii şi a fostnepregătită pentru a putea treceimediat la o rapidă reconstruire aunei ţări. Astfel, comandanţii mi-litari au desemnat în grabăfiecare lider de pluton, inclusivpe mine, ca responsabil al uneisecţiuni din Bagdad. Cartierulsub controlul meu era în mărimede cca. 5 km pătraţi în nord ves-tul Bagdadului, cu aproximativ3000 de cetăţeni irakieni, majori-tatea dintre ei musulmani şiiţi.Responsabilitatea mea iniţială

era să găsesc armamente greleconvenţionale şi muniţie, săarestez jefuitorii, să identific lini-ile electrice distruse şi să restau-rez ordinea în cartier prin efectu-area unor patrulări de zi şi denoapte. Această îndatorire eradeosebit de greu de împlinit, însămi-a dat ocazia să interacţionez,în aceste timpuri instabile, cumulţi irakieni.

În timpul patrulărilor pestrăzile Bagdadului, deseori amfost implicat în conversaţiipolitice cu irakieni seculari, edu-caţi şi „moderaţi”, desprerăzboiul în Irak, Israel, evrei şiAmerica. Spre surprinderea mea,majoritatea susţineau poziţiicomplet iraţionale despre lume.De exemplu, majoritatea dintreei ar jura că Ariel Sharon l-ar fipresat pe şovăielnicul preşedinteBush să meargă în războiîmpotriva Irakului sau că CIA-ull-ar fi pus la putere pe SaddamHussein, un agent CIA, pentru apermite forţelor SUA să iapetrolul irakian şi să subjugeIrakul. În cele din urmă, ei aufost convinşi că CIA este o orga-nizaţie controlată de Mossad şică sionişti puternici dominăWashingtonul! De fapt, majori-tatea arabilor din lume cred aces-te absurdităţi. Aceste „crezuri”sunt produsul unei „spălăriintense de creier” care au ţinutani de zile, de către sistemul edu-caţional, mass media, şi de către

liderii lor politici şi religioşi.Aceste crezuri transformă oa-meni educaţi, familii inteligentearabe, în „oameni” care de-turnează avioane, care distrugavioanele cu pasageri pilotându-le spre clădiri, respectiv atenta-tori sinucigaşi care ucid atâţiaevrei cât este posibil, în auto-buzele israeliene.

Noi nu suntem în război doarcu terorismul; noi suntem înrăzboi cu o ideologie. Considercă această ideologie este pro-dusul unei boli mentale deosebitde periculoase. Este o boală carea infectat milioane de arabi, carecred că distrugând inamicul –evreii, Statul Israel, respectiv„marele satan” America – mân-dria trecută a arabilor şi gloriaacestora va fi restaurată. Aceastăboală mentală duce încet dardeliberat spre un al treilea războimondial.

Prin anii 1930, o boală simi-lară a aruncat lumea în cel de aldoilea război mondial. A fost oboală care a infectat milioane degermani în crezul că prin exter-minarea evreilor şi prin ocupareanaţiunilor non-ariene, Germaniava obţine gloria şi libertatea deodinioară. Din fericire, Americaîmpreună cu aliaţii săi au con-centrat toate eforturile, resurseleşi hotărârea de a învinge şi aeradica această boală germană.

Spre deosebire de germaniidin cel de al doilea război mon-

dial, lumea arabă poartă unrăzboi multidimensional împotri-va Americii şi a Israelului. Înprimul rând, naţiunile arabefolosesc Naţiunile Unite ca unputernic instrument de discred-itare a Israelului şi a StatelorUnite. În al doilea rând, naţiunilearabe producătoare de petrolfolosesc petrolul ca o modalitateputernică de a presa StateleUnite şi Europa să adopte opolitică plină de prejudecăţiîmpotriva Israelului. În plus,petrolul este folosit pentru adetermina multe naţiuni să nufacă comerţ cu Israelul. În altreilea rând, guvernele arabe seîngrijesc de „alimentarea” copi-ilor arabi cu materiale anti-semite şi antiamericane în şcolilelor, asigurând astfel furnizareaconstantă de viitori terorişti. Înal patrulea rând, relaţiile publicearabe servesc mass mediei ves-tice minciuni şi fapte deformate,alimentând astfel sentimenteleanitsemite şi antiisraeliene învest. În cele din urmă, naţiunilearabe promovează, finanţează,ori tolerează activităţile şi orga-nizaţiile teroriste.

Din păcate, majoritatea dintrenoi, în America şi Israel, credemcă suntem în război cu teroris-mul. De aceea concentrăm toatăatenţia şi efortul nostru doarîmpotriva terorismului. A facedoar acest lucru este de parcă ampurta ceva pe ochi ce nu ne per-

mite să vedem imaginea în tota-litate. Pentru a înrăutăţi lucrurile,trimitem trupe şi echipamentepentru a lupta cu inamicii exactîn locul unde ei ne doresc să fim,şi anume în curtea lor din spate,dându-le posibilitatea de a folositactici de gherilă.

În realitate, fiecare americanşi fiecare evreu este sub atac, subo anumită formă.

Nu trebuie să fie vorbadespre o armă sau o bombă ca săfii sub atac. Un articol negativ,plin de prejudecăţi despre Israel,în New York Times, este obombă direcţionată împotrivacomunităţii evreieşti.

Trebuie să ripostăm! Fieca-re dintre noi are abilitatea şi„armamentul” necesar să con-tribuie la acest efort militant. Nueste necesar să te alături forţelorarmate ale SUA şi să patrulezi încentrul Bagdadului la o temper-atură de 45-50 grade Celsius.Putem să luptăm cu calcula-toarele noastre, cu telefoanele,cu banii noştri, cu timpul şivocile noastre. Lipsa de acţiunenu este o alternativă. De hotărâmsă nu acţionăm, inamicii noştrivor aduce războiul la noi, cum aufăcut la 11 Sptembrie şi aşa cumo fac ei zilnic în Israel. Am plătitprea des preţul pasivităţii şi lip-sei de rezistenţă.

Este timpul să ne ridicăm, săluptăm şi să strigăm, „Niciodatănu se va mai întâmpla!” Aşa săne ajute Dumnezeu!

NNeevvooiiaa ddee rriippoossttãã Constatările unui locotenent major din armata americană,evreu, după experienţa irakiană.

ªi noi,fiecare,

dupã posibilitãþi

Constatăm cu deplină satisfacţie căla Arad s-a instaurat un climat debună înţelegere între etnii. Unelerăbufniri xenofobe dictate de interesepolitice apar pe fundalul relaţiilor din-tre etnia maghiară şi cea majoritară,dar acestea nu reuşesc să antrenezemasa oamenilor simpli, care au cutotul alte griji. Cât priveşte mani-festările antisemite, constatăm cu satis-facţie nu numai dispariţia acestora ciexistenţa chiar a unui climat de bunăînţelegere. Chiar şi numele străziiMareşal Antonescu a fost schimbat, bamai mai mult, există un cartier denu-mit „Baronul Neumann”, recunoscân-du-se astfel meritele acestuia în dez-voltarea socio-economică a oraşului.În mod cert, la crearea acestei atmos-fere au contribuit în mod decisivmembri comunităţii noastre, prininiţiere şi participare la diverse întâl-niri interconfesionale, conferinţe şidezbateri publice la radio şi televi-ziune, prin invitarea personalităţilorvieţii publice la evenimentele organi-zate de comunitate. Am căutat deasemenea să explicăm poziţia StatuluiIsrael în lupta sa pentru supravieţuire,combătând cu argumente teoriile min-cinoase despre „agresiunea isra-eliană”. Am expus bannere cu victimeale terorismului palestinian, precum şi

afişe care condamnau antisemitizmul.Nu a rămas fără ecou nici disputa pecare am avut-o cu senatorul AdrianPăunescu, căruia i-am reproşat că launa din emisiunile sale televizate apermis fără comentarii exprimareaunor opinii care puneau sub semnulîntrebării legitimitatea statului Israel.În dorinţa de a face cunoscute eveni-mentele majore din viaţa Israelului,cunoscând faptul că cei mai marişahişti ai lumii au fost evrei, am orga-nizat, în cinstea aniversării a 55 ani dela înfiinţarea statului Israel, un mareconcurs de şah. Cu acest prilej, partici-panţii s-au putut convinge de prietenianoastră, de deschiderea pe care o man-ifestăm faţă de menţinerea celor maibune relaţii cu toţi cetăţenii, indiferentde etnie. A fi buni cetăţeni aiRomâniei, a păstra nobilele tradiţii aleiudaismului, a cultiva bunele relaţii cutoate etniile, a păstra memoria marti-rilor noştri, a milita pentru adevărulIsraelului, sunt toate preocupări alenoastre care ne călăuzesc în viaţa detoate zilele.

ALEXANDRU KOHN

Afiº pe un stâlp în faþa Palatului Cultural

EEEErrrrooooaaaarrrreeeeaaaa iiiinnnnuuuummmmaaaannnnãããã

C8M8Y8B8

C8M8Y8B8C8M8Y8B8

88 SSHHAALLOOMM ffeebbrruuaarriiee 22000044

Ion Mihai Pacepa afost ofiţerul de cel mai

înalt rang care a dezertatvreodată din fostul blocsovietic. Autor al cărţii

„Orizontul roşu” ellucrează la terminarea

unei cărţi despre originileactualului anti-america-

nism. Iată mărturia luidespre Yasser Arafat:

Guvernul israelian a decissă îl expulzeze pe YasserArafat, numindu-l „princi-palul obstacol” în calea păcii.Însă liderul palestinian de 72de ani este mult mai multdecât atât ; el este un teroristantrenat, înarmat, sponsorizatde Uniunea Sovietică şi desateliţii săi, timp de zeci deani.

Înainte ca eu să fi plecatdin România în America,părăsind postul de şef al ser-vicilor secrete române, amfost responsabil să îi dau lunarlui Arafat, în anii şaptezeci,aproximativ 200.000$ în bani“spălaţi”. De asemenea, amtrimis saptămânal douăavioane cargo pline cu uni-forme şi alte materiale. Alteţări din blocul sovietic făceauacelaş lucru. Terorismul i-afost extrem de profitabil luiArafat. Potrivit revisteiForbes, el este astăzi al şase-lea dintre cei mai bogaţioameni din categoria “regi,împăraţi şi despoţi”, cu maimult de 300 milioane dedolari plasaţi în conturi dinbănci elveţiene.

„Eu am inventat detur-narea avioanelor de pasageri”se lăuda Arafat când l-amîntâlnit pentru prima dată încartierul general al OEP înBeirut în primii ani ai dece-niului şapte. Gesticula în di-recţia unei hărţi pline de micisteguleţe roşii, etichetândIsraelul ca “Palestina”. “Întoate acele locuri sunt ei” îmispunea el, deosebit de mân-dru. Onoarea dubioasă a in-ventării deturnării avioanelorde pasageri se datorează defapt KGB-ului, care pentruprima dată a deturnat unavion de pasageri Americanîn 1960 spre Cuba comu-nistă. Inovaţia lui Arafat afost atentatorul sinucigaş, unconcept de teroare care aatins apogeul pe 11Septembrie 2001.

În 1972, Kremlinul l-apus pe Arafat, cât şi lanţulsău terorist, pe lista de prio-rităţi a serviciilor secretesovietice cât şi a celor din

ţările care făceau parte dinblocul sovietic, inclusiv ser-viciul nostru. RolulBucureştiului a fost de a-lintroduce pe Arafat în „graţi-ile” Casei Albe. Noi am fostexperţii blocului în aşa ceva.Noi am avut deja mare suc-ces în a convingeWashingtonul cât şi majori-tatea intelectualilor de stânga,că Nicolae Ceauşescu era caşi Josip Broz Tito un comu-nist “independent”, cu unconcept moderat.

Preşedintele KGB-ului,Yuri Andropov, în februarie1972 îmi vorbea râzânddespre naivitatea americanăreferitor la celebrităţi. Noiam crescut conducători înspiritul cultului stalinist alpersonalităţii, iar nebunii deamericani sunt suficient denaivi pentru a adora lideriinaţionali. Noi vom face trep-tat din Arafat exact o astfelde marionetă, ducând OEP-ultot mai aproape de putere şide statalitate. Andropov cre-dea că americanii obosiţi deVietnam, în speranţa lor depace, vor sări la cel mai micsemn de conciliere, pentru a-lpromova pe Arafat de laterorist la om de stat.

Imediat după acea întâl-nire, am primit „dosarul per-sonal“ al KGB-ului despreArafat. El era un burghezegiptean transformat de cătreserviciul secret extern alKGB într-un devotat marxist.KGB-ul i-a antrenat la şcoalaspecială Balaşika, la est deMoscova, iar pe la mijloculanilor ’60 au hotărât a-l„toaleta” ca viitor lider alOEP. Prima dată, KGB a dis-trus documentele oficialeprivind naşterea lui Arafat laCairo, înlocuindu-le cu docu-mente fictive care dovedeaucă el s-ar fi născut înIerusalim, drept urmare el adevenit un ”palestinian dinnaştere”.

Departamentul de dezin-formare al KGB a început alucra pe broşura lui Arafat depatru pagini, numită„Falastinuna” (Palestinanoastră), transformând-oîntr-o revistă lunară de 48 depagini a organizaţiei teroristeal–Fatah. Arafat a condus al-Fatah din 1957. KGB a dis-tribuit revista prin ţărilearabe şi în Germania de Vest,care în acele zile găzduiamulţi studenţi palestinieni.KGB-ul era specialist în pu-blicarea de reviste şi dis-tribuirea lor; avea multe ast-fel de reviste periodice simi-lare în limbi variate pentru

organizaţia sa de faţadă dinGermania de Vest, ca deexemplu Consiliul Mondialpentru Pace şi FederaţiaMondială a Sindicatelor dinComerţ.

În faza următoare, KGB-ul i-a dat lui Arafat o ideolo-gie şi o imagine, la fel cum afăcut-o în cazul comuniştilorloiali din organizaţia inter-naţională de faţadă.Idealismul însufleţit de senti-mente nobile nu avea nici unefect de masă în lumea arabă,astfel KGB-ul l-a remodelatpe Arafat într-un anti-sionistturbat. Tot KGB-ul i-a şiselectat un „erou personal” –pe Marele Mufti Haj Amin alHusseini- omul care a vizitatAuschwitz-ul şi a reproşatgermanilor că nu au ucis maimulţi evrei. În 1985 Arafatprezentându-i omagiumuftiului, a afirmat că el este„mândru fără măsură” că îipoate continua activitatea.

Arafat a fost un agentoperativ sub acoperire alKGB-ului. Imediat dupărăzboiul „de şase zile” arabo-israelian din 1967, Moscovaa rezolvat a-l numi capreşedinte al OEP. Preşedin-tele Egiptean Gamal AbdelNasser, o marionetă sovie-tică, a făcut recomandareanumirii lui Arafat. În 1969KGB-ul i-a cerut lui Arafatsă declare război „sionismu-lui imperialist” american întimpul summit-ului organiza-ţiei teroriste Black TerroristInternational, o organizaţieneo-fascistă pro-palestinianăfinanţată de KGB şi deMoammar Gadhafi al Libiei.Lui Arafat i-a plăcut atât demult cererea, încât în cele dinurmă el afirma că el a fostacela care a inventat lozincasionismului-imperialist. Însăîn realitate, sionismul imperi-alist a fost o invenţie aMoscovei, o adaptare mo-dernă a „Protocoalelorînţelepţilor sionului”, şi demult un instrument favorit deîntreţinere a urii etnice al ser-viciilor secrete ruse. KGB-ula considerat întotdeauna anti-semitismul plus anti-imperi-alismul ca pe o bogată sursăpentru anti-americanism.

Dosarul KGB despreArafat conţinea şi faptul cădoar acei oameni puteauajunge în lumea arabă la unstatut social înalt, care eraubuni la înşelăciune. Noiromânii am fost îndrumaţi a-lajuta pe Arafat în„îmbunătăţirea talentului săuextraordinar de înşelăciune”.Şeful KGB-ului pentru ser-

viciile secrete externe, gene-ralul Aleksandr Sakharovsky,ne-a ordonat a furnizaacoperire operaţilor teroristeale lui Arafat, timp în care înparalel trebuia să continuămclădirea imaginii sale inter-naţionale. Scrisoarea sa seîncheia astfel: „Arafat este unregizor de teatru briliant,drept urmare trebuie să îl va-lorificăm pe măsură”. În mar-tie 1978 l-am adus pe Arafatîn mod secret la Bucureştipentru un instructaj finalprivind modul cum să secomporte la Washington.Ceauşescu i-a spus denenumărate ori: „Pur şi sim-plu trebuie să continui apretinde că intenţionezi arenunţa la terorism şi că veirecunoaşte Israelul …repetând şi repetând acelaşilucru”.

Ceauşescu era plin deeuforie în perspectiva că elîmpreună cu Arafat s-arputea să pună mâna pe pre-miul Nobel pentru pace, cufalsa creangă de măslini înmână.

În aprilie 1978 eu l-amînsoţit pe Ceauşescu laWashington, unde el l-a fer-mecat pe preşedintele Carter.El îi spunea că dacă S.U.A arstabili relaţii oficiale cuO.E.P., atunci Arafat ar trans-forma această organizaţieîntr-un guvern în exil carerespectă legea. Carter l-a elo-giat pe Ceauşescu, dictatorulstatului poliţienesc cel mairepresiv din Europa de est, cafiind „un mare lider naţional

şi internaţional” care „a luatasupra sa rolul unui lider alîntregii comunităţi inter-naţionale”. Triumfător,Ceauşescu s-a întors ducândcu el un comunicat în carepreşedintele american afirmacă relaţiile prieteneşti cuCeauşescu serveau „cauzelelumii”.

Trei luni mai târziu mi s-aoferit azil politic în S.U.A,iar Ceauşescu a eşuat în aprimi premiul Nobel pentrupace. Însă în 1994 Arafat l-aprimit pe al lui – asta pentrucă a continuat să joace la per-fecţie rolul pe care noi i l-amdat. El şi-a transformat OEP-ul terorist într-un guvern înexil (AutoritateaPalestiniană), pretinzândîntotdeauna că va pune capătterorismului palestinian, întimp ce, de fapt, el îl lăsa săcontinue fără întrerupere. Doiani după semnarea acorduluide la Oslo, numărul israelie-nilor ucişi a crescut cu 73%.

Pe 23 octombrie 1998,preşedintele Clinton aîncheiat remarcile publicedespre Arafat mulţumindu-ipentru „deceniile şi deceniilede reprezentare fără obosealăa dorului poporului palestini-an pentru libertate, autodeter-minare, şi o casă naţională”.Administraţia SUA sesizeazăduplicitatea lui Arafat, însănu va susţine publicexpulzarea sa. În acelaşitimp, teroristul în vârstă şi-aconsolidat controlul asupraAutorităţii Palestiniene şi îisfătuieşte pe tinerii săi admi-ratori să efectueze cât maimulte atacuri teroriste.

Arafat-oomul KGB-uuluiDDee IIoonn MMiihhaaii PPaacceeppaa - 2222 sseepptteemmbbrriiee 22000033