shema israel, adonai eloheinu, adonai ehad!...

DI-DI-VER-VER-TISTIS--MENTMENT

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

Publicaþie acomunitãþiievreilor din

Arad.Apare de câteori ne permit

posibilitãþiile...

Anul IV, nr. 10,decembrie 2006

Se distribuie gratuit.

Donaþii în vederea susþinerii

publicaþiei seprimesc la sediul

comunitãþii, str. Tribunul

Dobra - nr. 10

SHEMA ISRAEL, ADONAI ELOHEINU, ADONAI EHAD!ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E UNUL!

ppaagg.. 1122

În fapt, prin ecumenism-sau miºcare ecu-menicã-se înþelege strãdania de a reface uni-tatea Bisericii Creºtine. Deºi în mod impro-priu, în zilele noastre ºi manifestãrile deapropiere între religii diferite se denumescgeneric “ecumenice”. Un mare pas înainte îlreprezintã crearea de organizaþii de coope-rare iudeo-creºtinã, care funcþioneazã deja înþãri apropiate ca Ungaria sau Austria.

Pagina 3

Ecumenismul „extins”

Sub acest mottos-au desfãºurat, în-cepând cu 09octombrie, acþiu-nile destinate co-memorãrii Holo-caustului. În par-alel cu prezentarea

-cu rigoare isto-ricã- a ororilor pe-rioadei Holocaus-tului, s-a insistat

pe importanþa tra-tãrii cu maximãrãspundere a pro-blemelor prezen-tului, a cãutãrii cãi-lor ºi metodelorce trebuiesc folo-site pentru asi-

gurarea unui viitorîn care oamenii sãtrãiascã în bunãînþelegere.

Aminteºte-þitrecutul,

imagineazã-þiviitorul!

pagina 4

Sinapse tegemisteDacã pentru genul

uman monoteismul origi-nar aduce primele normede aplicare ale unei eticiumaniste (iubeºte-l pe a-proapele tãu ca pe tineînsuþi; nu ucide; nu fura;

nu râvni la femeia altuia, la avutul sãu etc.)el semnificã ºi momentul pãrãsirii barbarieidominate de legea celui mai puternic ºiintrarea în universul incipient al unei noiere: a civilizaþiei.

Pagina 7

În numerele 2 ºi 3 ale publicaþiei noastre trans-miteam mulþumiri, printre alþii, lui

Vera ºi George Hillinger din LosAngeles pentru trimiterea sprepublicare, prin Internet, a unormateriale deosebit de valoroase,

iar în numãrul 6, din septembrie2005 le mulþumeam pentru gen-

eroasa lor donaþie, care a fãcutposibilã tipãrirea publicaþiei „full

color”. Pagina 6

Ea este cu noi…

În timpurile în caremulþi, mult prea mulþi din-tre potentaþii vremii prefer-au sã adopte politicastruþului, deºi ºtiau cã astfeldevin complicii asasinilor,existenþa unor personalitãþidispuse sã-ºi asumeriscurile ajutorãrii semenilorlor evrei supuºi persecuþi-ilor, a contribuit la salvareavieþii a zeci de mii de evrei.

Una din cele mai lumi-noase figuri ale vremii,cãreia noi, evreii din Ro-mânia îi datorãm veºnicãrecunoºtinþã a fost ReginaMamã Elena.

Pagina 5

Regina Mamã Elena-DreaptãÎntre Popoare

Vorbim în acestnumãr despre ecu-menism, amintind ºi deecumenismul Abra-hamic (pag. 3), careurmãreºte dialogul întretoate cele trei marireligii monoteiste, Iu-daismul, Creºtinismul ºiIslamul, ºi subliniem im-portanþa încurajãrii ºisprijinirii elementeloraºa zisei „minoritãþitãcute” ale lumii is-lamice, care nu agreazã

deturnarea religiei sprelegitimarea acþiunilorteroriste. În mod evi-dent, trebuiesc încer-cate toate cãile paºnicepentru stãvilirea rãuluicare ameninþã înprezent întreaga civi-lizaþie vesticã. Dar, cene facem cu cei carerefuzã orice dialog,fixându-ºi ca scop, ca peo necesitate, doar„rãzboiul sfânt”?

Pagina 11

Ce-i de fãcut?

Numele doctorului Zvi Feine nueste nou în coloanele publicaþieinoastre. Director al JOINT pentruRomânia timp de douã decenii, adesfãºurat o imensã activitate în spri-jinul evreimii din þara noastrã.

Pagina 2

Primul nostruMembru

de Onoare

22 SSHHAALLOOMM decembrie 2006

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

Numele doctoruluiZvi Feine nu este nouîn coloanele publicaþieinoastre. Director alJOINT pentru Româniatimp de douã decenii,a desfãºurat o imensãactivitate în sprijinulevreimii din þara noas-trã. Întregul programde asistenþã socialã,prin care se asigurãtuturor evreilor aflaþi înnevoie o viaþã demnã,coordonat ºi sprijinitde el, s-a desfãºuratîntr-un mod exemplar.Dar, Zvi Feine s-aimplicat ºi în organi-

zarea activitãþii derevitalizare a vieþiicomunitare, acordândo deosebitã atenþiefuncþionãrii cluburilor,centrelor comunitare,organizaþiei de tineret,cât ºi activitãþii celorde vârstã mijlocie. S-aimplicat personal încolectarea de fonduride la donatorii dinAmerica chiar ºi pen-tru unele acþiuni punc-tuale. Astfel, în asigu-rarea finanþãrii unorobiective ale comu-nitãþii noastre el a avuto contribuþie esenþialã.

De numele lui se leagãrealizarea centruluicomunitar, achiziþiaunui microbus, pre-cum ºi modernizareacãminului vârstnicilor(construcþia ascen-sorului, acoperireaterasei, dotarea cu fer-estre termopan). Îndecursul anilor a vizitatde câteva ori comuni-tatea noastrã ºi, defiecare datã a þinut sãviziteze la domiciliucâþiva asistaþi, pentru avedea pe viu cumfuncþioneazã progra-mul de asistenþã ºi

pentru a-i asigura pevârstnici de conti-nuarea sprijinului dinpartea JOINT. De omodestie exemplarã,cu un farmec aparte,Zvi Feine a lãsat pestetot amintirea unui ade-vãrat evreu, pentrucare scopul primordialeste ajutorarea seme-nului sãu. Anii au tre-cut ºi prietenul nostru,a ajuns la sfârºitulmandatului sãu în

România, primind dinpartea JOINT alte misi-uni.

Comitetul de con-ducere al comunitãþiinoastre a hotãrât, înunanimitate, sã-i a-

corde doctorului ZviFeine titlul de Membrude Onoare al comu-nitãþii, urmând a i seînmâna o Diploma cuurmãtorul conþinut:“Pentru îndelungata ºifructuoasa activitate înserviciul evreilor aflaþiîn nevoie, pentru dedi-carea dezinteresatãspre îndeplinirea aces-tei nobile misiuni, pen-tru modul eficient încare a rezolvat nume-

roasele noastre prob-leme, comitetul deconducere al comu-nitãþii evreilor din Aradacordã titlul deMembru de Onoare alComunitãþii doctorului

Zvi Feine, ca semn alcelei mai profundegratitudini”.

Cu ocazia scurteivizite de rãmas-bun pecare Zvi Feine l-aîntreprins la Arad,împreunã cu nouldirector al JOINT pen-tru Ungaria, Româniaºi Bulgaria-Jorge Dienerºi cu locþiitorul acestu-ia, Israel Sabag, amorganizat o micã fes-tivitate. În mod sim-bolic, festivitatea a vutloc chiar pe terasa real-izatã la cãminul vârst-nicilor, fiind prezenþi ºio parte din asistaþi -beneficiari direcþi aiacestei construcþii.

În puþine, daremoþionante cuvinte,s-au evocat meritelecelui omagiat, iar el, cumodestia lui obiºnuitã,a mulþumit pentrucolaborarea rodnicã cea avut-o cu comuni-tatea noastrã.

Rãmânând cu a-mintirea luminoasã aunui prieten apropiat,îi dorim doctorului ZviFeine multã sãnãtate,bucurii, ºi succese înnoua sa nobilã misi-une.

Ionel Schlesinger

Primul nostru Membru de OnoarePrimul nostru Membru de Onoare

Adierile dulci detoamnã ne cheamã ladrumeþie. Chemareao simt ºi asistaþii in-ternaþi la cãminulvârstnicilor al comu-nitãþii noastre. Pentruei, orice „schimbarede decor” se consti-tuie întru-un eveni-ment. Cu compe-tenþã ºi rigurozitate,administratorul cã-minului, doamnaMarika Fränkel apregãtit o excursie,cu microbuzul comu-nitãþii, pe valea Mu-reºului, cu destinaþiaBãile Lipova.

-Cum v-aþi simþitîn mijlocul dealurilordomoale? Rãspunsul

lui Ladislau Raucher-Lacika- mi-a pãrutedificator: „Nu m-amgândit cã pot fi atâtde fericit, deoareceplãcerea ce mi s-aoferit cu prilejuldeplasãrii a fost denepreþuit”.

O altã impresieplinã de emoþie amascultat-o din par-tea altui participant,Peter Schwarz:

„Astfel de acþiuni desuflet se fac numaide oameni cu suflet.Putem mulþumi ºipersonalului carene-a însoþit pentru a

ne asigura integri-tatea, îngrijitoareiTereza Kávai ºi asis-tentei medicale E-milia Raþiu”. Co-mentariul lui PeterPataki a fost maisuccint: „Când vommerge din nou?”.

Aceste apreciericlãdesc în inimilepersonalului marisperanþe ºi îndemnulde a face tot ce eposibil pentru a oferiinternaþilor un stropde bucurie.

Noemi Reckerth

Pe poteci ruginii

Am devenit mai buni într-o dupã amiazãde decembrie. Cum, vã veþi întreba. Rãspunsulmeu este simplu: am asistat, la Centrul deStudii Iudaice, la „spectacolul lumii” în viz-iunea ºi prezentarea distinsului profesor scri-itor-filozof Toma George Maiorescu. Ineditulconferinþei a relevat cãlãtoria iniþiaticã punctatãîn devenirea culturii. Rolul cãrþii ne-a fost rele-vat în perfectã concordanþã cu concepþiaînvãþaþilor Talmudului. De mici am ºtiut cã ea,„CARTEA” e raþiunea noastrã de a fi. Fãrã ea,

ne spuneau pãrinþii ºi dascãlii, existenþa noas-trã n-ar fi avut nici un rost. Iatã cum, ideile gen-eroase ale eminentului profesor ne-au trezitamintiri dragi. Gânduri pline de nostalgie ºiveneraþie ne-au inundat conºtiinþele faþã de ceicare au pus bazele omeniei ºi conºtiinþeiiudaice prin cunoaºterea „alef-betului”. Amfost plãcut surprinºi de demersul ecosofului îndorinþa arzãtoare de a reface unitatea lumii,prin „îmblânzirea farei din om”, prin forþa ecu-menismului global. Simbolul luminii ne-a fasci-nat. O destãinuire ne-a frapat: „Era un opaiþ dealamã descoperit de acum 2000 de ani înOraºul Sfânt, neatins de timp, integru; dacã-iturnai ulei ºi-i dãdeai flacãrã, dãdea luminã,inunda totul în luminã... An de an, la 8 decem-brie, ziua de naºtere a profesorului (Ad meeaVeesrim!), flacãra se aprinde ºi lumineazã ca înurmã cu douã milenii...

Optimismul ne-a inundat sufletele. Speranþaa reînviat în inimile noastre. Dorinþa ca aceastãmiraculoasã flacãrã sã lumineze pe toþi cei cred-incioºi ai Unicului Creator ºi ca în a Sa UnicãCreaþiune sã domine PACEA UNIVERSULUI, afost concluzia întâlnirii de neuitat. ªALOM!

Noemi Reckerth

Prin lumina cãrþii...

Dascãli ai ºcolii evereieºti din Arad, la 1931

33SSHHAALLOOMM decembrie 2006

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

În fapt, prin ecu-menism-sau miºcareecumenicã-se înþelegestrãdania de a reface uni-tatea Bisericii Creºtine.Deºi în mod impropriu,în zilele noastre ºi mani-festãrile de apropiereîntre religii diferite sedenumesc generic “ecu-menice”. Un mare pas

înainte îl reprezintãcrearea de organizaþii decooperare iudeo-creº-tinã, care funcþioneazãdeja în þãri apropiate caUngaria sau Austria.Scopul acestora esteexcepþional de clar ºiconcis formulat pe web-siteul Comitetului deCoordonare Austriac alCooperãrii Iudeo-Creº-tine: „În acest programsunt bineveniþi, caparteneri egali, creºtiniºi evrei. Noi respingemcategoric orice fel deactivitate misionarã.Cãutãm o bazã solidãpe care oameni dinambele credinþe pot sãse ajute reciproc, prinmãrturisirea credinþeilor comune într-unDumnezeu, în termeniipropriei lor tradiþii”.Extensia urmãtoare esteEcumenismul Abraha-mic, care presupune dia-logul între toate cele treimari religii monoteiste:Iudaismul, Creºtinismulºi Islamul. Speranþa noas-trã este cã se va reuºi ºiaceastã fazã, condiþiafiind încurajarea ºi spri-jinirea elementelor aºazisei „minoritãþi tãcute”ale lumii islamice, carenu agreazã deturnareareligiei spre legitimareaacþiunilor teroriste. Încartea sa „Postdefiniti-

ve”, Toma George Ma-iorescu considerã caesenþiale trei condiþii aleecumenismului: „Ceputem face azi? Fireºte,nu declaraþii. Ci prop-unerea, pentru toate

religiile, a unui ecu-menism vital fundamen-tat pe trei convingerisimple: 1. recunoaºtereaunicitãþii lui Dumnezeu,2. frãþia tuturor fiilor Lui,ºi 3. libertatea individu-alã de percepþie a divinu-lui, al Celui Fãrã de Chip,conform datelor bio-cul-tural-psihologice ale fie-

cãruia. Dupã cum fiecarereligie îºi are propriul sãudrum spiritual în cãutareaAbsolutului, individual-izându-ºi opþiunile dereprezentare, ºi fiecareindivid în parte îºi are

propriul mod de a-l per-cepe pe Dumnezeu, de aºi-l „zãmisli”, de a ºi-lfixa mental conform par-ticularitãþilor neperecheale sensibilitãþii, culturii ºisubiectivitãþii sale”. Înaceiaºi lucrare mai citim:

„Cel mai important verbal Decalogului este: aiubi. Dragostea estemiezul de foc al reve-laþiei biblice „Sã-L iubeºtipe Domnul Dumnezeultãu, din toatã inima ta...”

(Deut. 6:4). ªi încã: „ Sã-L iubeºti pe aproapeletãu...” (Leviticul 19:18).Dragostea de Dumnezeuse suprapune dragosteide om, de umanitate.Dumnezeu este dragoste(Ioan 4:16). Dacã oame-nii se iubesc înseamnã cãDumnezeu e în ei.Desãvârºirea omului prin

dragoste este, totodatã,îndumnezeirea lui”.

Desigur, ºi apropiereafrãþeascã dintre diverseleculte creºtine ºi evrei, lacare avem fericita ocaziesã participãm activ aici, la

noi, în Arad, are ca scopeliminarea prejudecã-þilor, acceptarea alter-itãþii, cunoaºterea ºipreþuirea reciprocã, caformã a normalitãþii.Formele de manifestaresunt diverse, pe primulplan fiind contactele per-sonale între reprezen-tanþii cultelor, ocazionatede participarea comunãla diverse evenimentereligioase, culturale, so-ciale. Evident, la majori-tatea acestor evenimenteparticipã ºi enoriaºi aicultelor respective, pre-zenþa tuturor fiind evi-denþiatã ca importantã înluãrile de cuvânt alegazdelor. Multe întâlnirisunt organizate la Cen-trul de Studii Iudaice,unde se prezintã comu-nicãri de înalt nivel,urmate de discuþii deo-sebit de interesante me-nite a adânci cunoaºtereareciprocã. Am participatla o multitudine deevenimente organizatede Biserica OrtodoxãRomânã, de Biserica

Romano-Catolicã, Greco-Catolicã, de cea Evan-ghelicã, Luteranã, Orto-doxã Sârbã, Baptistã, iarreprezentanþii acestorculte ne-au onorat cuprezenþa lor ori de câteori i-am invitat. P.S.Episcop dr. TimoteiSeviciu, pãrintele consili-er Vasile Pop, pãrintele

director al SeminaruluiTeologic Ortodox EmilRoman, pãrintele ÁrpádKirály, canonic al dio-cezei romano-catolice,pãrintele Sorin Seviciu dela biserica greco-catolicã,

pãrintele Emeric Czégéde la parohia reformatãArad-Gai, preot evan-ghelic lutheran BélaTóthpál, sunt doar câtevanume ale celor cu caremenþinem excepþionalerelaþii.

Meritã menþionat fap-tul cã am început colabo-rarea ºi cu organizaþiiecumenice imternaþio-nale. Astfel, la sfârºitullunii noiembrie am partic-

ipat la „Conferinþa Iudeo-Creºtinã din EuropaCentralã ºi de Est” de laBudapesta, organizatã deSocietatea Iudeo-Creº-tinã, Universitatea Evan-ghelicã ºi InstitutulGoldziher. Multiplele ex-puneri prezentate, cumar fi „ªansele convieþuiriievreilor ºi neevreilor înEuropa de Centralã ºi deEst, la începutul mileniu-lui III” au fost deosebit devaloroase ºi instructive.În expunerea mea cutitlul „Evrei ºi neevrei înRomânia-trecut ºi pre-zent”, referindu-mã lasituaþia din Arad, am

þinut sã accentuez faptulcã aici s-a reuºit a se trecede la faza de simplãacceptare la cea aapropierii prieteneºti.Printre altele. am amintitdespre prezenþa mea înfaþa cursanþilor Semina-rului Teologic Ortodox, lainvitaþia directorului sem-inarului. Aici, directorulseminarului, pãrinteleEmil Roman, a deschisîntrunirea recitând„Shema Israel” în ebraicã,iar eu am avut ocazia sãvorbesc seminariºtilordespre istoria poporuluievreu, despre comuni-

tatea evreilor din Arad,accentuând faptul cã suntmult mai multe cele carene apropie decât celecare ne despart. Modul încare am fost urmãrit cât ºiîntrebãrile puse de cur-sanþi au dovedit cã celeexpuse au fost receptateatât cu mintea cât ºi cuinima.

În încheiere doresc sãrelatez despre alt eveni-ment ecumenic de

excepþie la care, cu multãbucurie, am luat parte:toþi membrii comunitãþiinoastre au fost invitaþi decãtre Dorel Popa, pas-torul bisericii baptiste„Maranata” sã participeîn ziua de duminica, 19noiembrie, la o rugãciunededicatã poporuluievreu. Un numãr semni-ficativ de enoriaºi ainoºtri au onorat cuplãcere aceastã invitaþie,ºi au avut parte de unadevãrat eveniment, deo trãire emoþionalã deneuitat. Cele 1200 delocuri ale bisericii au fostocupate pânã la refuz,

credincioºii baptiºtidovedind o extraordi-narã receptivitate ºi par-ticipare afectivã ladesfãºurarea întreguluiprogram. În deschidere,Dorel Popa a vorbitdespre impresiile salepersonale culese cuocazia vizitei efectuateîn Þara Sfântã, unde afost invitat oficial, pecând deþinea funcþia deprimar al Aradului.Domnia Sa a insistatapoi asupra obligaþieicreºtinilor de a iubi ºisprijini poporul evreu,exprimând regrete pen-tru nedreptãþile ºi per-secuþiile la care acestpopor a fost supus dea-lungul timpului. A maiamintit ºi faptul cãpoporul evreu a reuºitsã rãzbatã ºi sã semenþinã, inclusiv în vre-murile grele de dupãînfiinþarea StatuluiIsrael, datoritã mâiniiprotectoare a Divinitãþii,care a avut ºi va aveagrijã de poporul Sãu. Laînceputul predicii, ºi maiapoi la anumite inter-vale, corul bisericii, uncor profesionist, a inter-pretat cântece de slavã,unele inspirate dinVechiul Testament. Încontinuare a performatcorul bisericii baptistedin cartierul ªega, care ainterpretat, la un nivelartistic de excepþie (ma-joritatea fãcând partedin corul Filarmonicii deStat), atât cântece litur-gice baptiste cât ºi, înebraicã, o serie de cân-tece evreieºti de sor-ginte religioasã.

Continuare în pagina 4

EEEEccccuuuummmmeeeennnniiiissssmmmmuuuullll „„„„eeeexxxxtttt iiiinnnnssss””””

Întâlnirea Comitetului Cooperãrii Iudeo-Creºtine, de la Budapesta

Rugãciune colectivã la Biserica Ortodoxã Românã Arad-ªega

La Sinagogã

La inaugurarea Bisericii Reformate Arad-Gai

La serbarea de Hanuca


C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

Sub acest motto s-audesfãºurat, începând cu 09octombrie, acþiunile destinatecomemorãrii Holocaustului. Înparalel cu prezentarea -curigoare istoricã- a ororilorperioadei Holocaustului, s-ainsistat pe importanþa tratãriicu maximã rãspundere a prob-lemelor prezentului, a cãutãriicãilor ºi metodelor ce trebui-esc folosite pentru asigurareaunui viitor în care oamenii sãtrãiascã în bunã înþelegere.

Ca în fiecare an, comemo-rarea a început la MonumetulMartirilor din cimitirul vechineolog. De aceastã datã,cuvântul preºedintelui comu-nitãþii a fost însoþit deproiectarea pe un ecran a unorimagini menite sã ilustreze maisugestiv cele spuse. O mare

emoþie a stârnit printre ceiprezenþi redarea multimedia apoeziei „Tevie Lãptarul”, îninterpretarea inegalabilã amaestrului Florin Piersic.Alãturi de enoriaºii noºtri s-auaflat reprezentanþii cultelor, înfrunte cu P.S. Pãrinte EpiscopDr. Timotei Seviciu, personal-itãþi ale vieþii publice,reprezentanþii organelor localeale puterii de stat, câteva clasecu elevi din ºcolile arãdene,presa scrisã ºi audiovizualã.

A urmat apoi, la Liceul deArtã „Sabin Drãgoi” un impre-sionant spectacol oferit de ele-vii liceului, constând dinscenete, cântece, dansuri. Totaici au fost expuse lucrãri

grafice ale elevilor, executateîn cadrul unui concurs, avândca temã Holocaustul. Multedin aceste lucrãri au dovedit osensibilitate deosebitã a auto-rilor, reprezentãrile lor stârnindvii emoþii. Cele mai bunelucrãri au fost premiate.

În dupãmasa aceleiaºi zile,la Casa Corpului Didactic, s-aorganizat un simpozion cuelevi din clasele IX-XII, dedicatcomemorãrii victimelorHolocaustului din România, cutitlul „Tãcere peste pãmânt”.Au participat 13 „echipaje” deelevi din municipiu ºi judeþ,care au prezentat lucrãrile lorîn format multimedia.Simpozionul a fost organizatde Inspectoratul ªcolar alJudeþului Arad, Casa CorpuluiDidactic, Complexul Muzeal

Arad. Lucrãrile expuse auimpresionat prin profunzimeadocumentãrii dar ºi prin cali-tatea tehnicã a prezentãrii,dovedind implicarea emoþion-alã atât a tinerilor realizatori câtºi a îndrumãtorilor acestora.

Tot în aceiaºi zi a avut loc laMuzeul de Artã vernisajulexpoziþiei „Viaþa în umbramorþii”, expoziþie realizatã ºiprezentatã de Lia Benjamin.Oficialii prezenþi: reprezentanþi

ai cultelor religioase, preºedin-tele consiliului judeþean, sub-refectul judeþului, viceprimarulmunicipiului, directorulComplexului Muzeal, ºi-au

exprimat sentimentele deadâncã mâhnire pentru trage-dia Holocaustului ºi au afirmatunanim cã modul în careexpoziþia ilustreazã ºi docu-menteazã cele întâmplate,este mult mai sugestiv decâtcele auzite ºi citite de ei înmedia româneascã.

În cea de a doua zi, în SalaFestivã a Colegiului Naþional„Moise Nicoarã” a avut locsimpozionul susþinut de Dr. Lia

Benjamin ºi Dr. Harry Kuller, cuexpunerile „Evreii dinTransilvania în mãrturii docu-mentare” ºi „Cauzele negaþio-nismului”. Au participat peste

200 de persoane, cadre didac-tice ºi elevi.

A urmat, în seara aceleiaºizile un talk-show transmis îndirect pe postul de televiziune„Info tv”, având ca generic„Evreii din Arad, trecut,prezent ºi viitor”, la care, alã-turi de preºedintele comu-nitãþii au participat ca invitaþi ºiLia Benjamin cu Harry Culler.

I. S.

Aminteºte-þi trecutul, imagineazã-þi viitorul

Urmare din pagina 3La rândul meu, în cal-

itate de preºedinte alcomunitãþii evreilor,mulþumind pentru invi-taþie cât ºi pentru fru-moasele idei exprimatede antevorbitor, am car-acterizat sentimentulcreat de mediul respectivprin trei cuvinte: „Mãsimt acasã”. Apoi, cureferire la cele spuse deDorel Popa, am subliniatfaptul cã sunt mult maimulte aspectele care neapropie decât cele carene despart, iar ca ilustrarea originii noastre comuneam amintit de cele vãzuteîn Israel la Capernaum,vizitând sinagoga unde aînvãþat ºi evreul Joshua,cel care, pentru fraþiinoºtri creºtini, avea sãdevinã Mântuitorul. Cureferire la situaþia actualãdin Israel ºi din lume, am

subliniat necesitateacombaterii marelui peri-col care planeazã asupraîntregii civilizaþii vestice(fundamentalismul islam-ic agresiv ºi criminal, caretinde la realizarea „cali-fatului mondial”) ºi amcriticat poziþia aºa zis„politic corectã” a unor

þãri vestice care, pânãcând doar Israelul e înprima linie a frontului, semulþumesc sã condamneIsraelul pentru „reacþiedisproporþionatã” în locsã ia mãsuri de combat-ere a pericolului pânã nue prea târziu. A urmat lacuvânt tânãrul pastor

Daniel Cojiþã, care, înpredica sa, s-a referit totla versete din VechiulTestament. În încheiere,corul bisericii din ªega ainterpretat o altã serie decântece evreieºti. Dupãterminare programului,am fost abordat de mulþienoriaºi ai bisericii, careau þinut sã-ºi exprime

dragostea faþã de poporulevreu ºi sã ureze mem-brilor comunitãþii sãnãtateºi fericire. A fost un eveni-ment de excepþie, carene-a produs o mare satis-facþie, ºi ne-a întãritconvingerea cã prin totalanoastrã deschidere cãtrecelelalte culte suntem pecalea cea bunã, ºi cã nu

este departe vremeacând marea majoritate aoamenilor vor conºtienti-za faptul cã doar înfrãþireadintre toþi oamenii debunã credinþã, indiferentde religie sau etnie,poate asigura viitorulpaºnic ºi prosper alomenirii.

Ionel Schlesinger

EEEEccccuuuummmmeeeennnniiiissssmmmmuuuullll „„„„eeeexxxxtttt iiiinnnnssss””””

Capernaum: Sinagoga la care a învãþat Joshua-Iisus


C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

În timpurile în care mulþi,mult prea mulþi dintrepotentaþii vremii preferau sãadopte politica struþului,deºi ºtiau cã astfel devincomplicii asasinilor, exis-tenþa unor personalitãþi dis-puse sã-ºi asume riscurileajutorãrii semenilor lor evreisupuºi persecuþiilor, a con-tribuit la salvarea vieþii azeci de mii de evrei.

Una din cele mai lumi-noase figuri ale vremii,cãreia noi, evreii dinRomânia îi datorãm veºnicãrecunoºtinþã a fost ReginaMamã Elena. Deºi dinpãcate abia Post Mortem,(datoritã conjuncturii po-litice anterioare), RegineiMamã i s-a acordat titlul de„Dreaptã Între Popoare”.Citez din memorandumulcare a susþinut acordareatitlului: „În timpul celui de aldoilea rãzboi mondial,Regina Mamã a salvatnumeroºi evrei de ladeportare ºi prin aceasta dela o moarte aproape sigurã;oferind un sprijin vital ºinepreþuit conducerii e-vreieºti clandestine, ea afãcut posibilã salvarea a zecide mii de evrei; ea ºi-afolosit poziþia oficialã pentrua-i convinge pe unii con-ducãtori români ºi strãini, înmulte cazuri cu succes, sãajute comunitatea evreiascãpersecutatã ºi în acest fel asalvat vieþi de evrei; ea acreat în opinia publicã unclimat care a condus la for-marea unei importanteopoziþii interne împotrivacrimelor antievreieºti. Re-gina cunoºtea foarte bineatitudinea germanilor ºi aMareºalului Antonescu faþãde problema evreiascã.Viaþa sa s-ar fi desfãºurat cumult mai uºor dacã s-ar fiabþinut de la ajutorareacomunitãþii evreieºti ºi de lasalvarea de vieþi de evrei.Ea a luat totuºi iniþiativa înacest sens ºi a acþionat pen-tru ajutorarea evreilor,asumîndu-ºi astfel serioaseriscuri pentru ea însãºi. Deºis-ar putea argumenta cã nuexista un risc imediat ºidirect, pericolul potenþialtrebuie luat în consideraþie.Atunci cînd Regina Mamã aameninþat cã va pãrãsi þaraîn semn de protest împotri-va felului în care erau trataþievreii ºi l-a convins pePatriarhul Nicodim sãprotesteze ºi el, MareºalulAntonescu ar fi putut sã oforþeze sã-ºi abandonezepoziþia ºi statutul oficial.Acesta era un risc consider-abil, dat fiind faptul cãMareºalul nutrea senti-mente de profundã suspici-une ºi ostilitate faþã deReginã, care au fost ºi maimult agravate de opoziþia eifaþã de atitudinea ºi politica

lui antisemitã. Regina era deasemenea bine cunoscutãgermanilor prin acþiunilesale pro-evreieºti ºi ar fiputut sã fie pedepsitã deaceºtia, dacã ei ar fi decis sãaplice presiuni sporiteasupra satelitului lor,România, sau dacã eveni-mentele s-ar fi desfãºurat caîn Ungaria sau Italia - oposibilitate realã în acelmoment. Celor care nu autrãit în România în aceaperioadã le este greu sãînþeleagã sentimentul denesiguranþã pe care îl încer-cau cei care, ca ReginaMamã, aveau motive sã seteamã de ura naziºtilor ºi aaliaþilor lor români. Faptul cãpropria sorã a Reginei a avutde suferit de pe urmanaziºtilor ºi cã vara ei - norãa Regelui Italiei - a murit laBuchenwald, aratã limiteleprotecþiei asigurate de ran-gul ei. Regina Mamã a fost opersoanã cu principii solide,curajoasã, cu un caractermoral deosebit. Încã de laînceputul rãzboiului, Reginas-a opus Germaniei nazisteºi politicii ei antievreieºti. Easimþea cã e de datoria ei sã-l pregãteascã ºi sã-l sprijinepe tînãrul ei fiu pentru rolulpe care-l va avea de jucat înprãbuºirea nazismului.Revoltatã de persecuþiile ºicrimele antisemite, ea a aju-tat comunitatea evreiascã ºia salvat vieþi de evrei,riscîndu-ºi poziþia publicã,siguranþa personalã ºi chiarviaþa. Ea a afirmat limpedeºi fãrã ambiguitãþi cã progra-mul antievreiesc al naziºtiloreste jignitor faþã de demni-tatea naþionalã a românilorºi contrar normelor de com-portare creºtine”.

Câteva din acþiunileReginei Mamã în favoareaevreilor din România:

În 1941 ReginaMamã a jucat un rol decisivîn obþinerea din partea luiMihai Antonescu a permisi-unii de a se acorda ajutor de

cãtre comunitatea evreiascãpentru deportaþii dinTransnistria. Acest ajutor adus la salvarea a zeci de miide vieþi omeneºti.

În decembrie 1941,Regina Mamã ºi RegeleMihai au fost primiþi laVatican de Papa Pius XII. Întimpul audienþei, Regina l-aimplorat pe Papã, cu lacrimiîn ochi, sã intervinã cuîntreaga sa autoritate pentrua se pune capãt ororilor careaveau loc în Transnistria.Acest apel cãtre Papã alReginei Mamã - fãcut pestecapul dictatorului român ºirãmas necunoscut de acesta- a comportat riscuri impor-tante, întrucît spionajul ger-man avea tentacule pre-tutindeni. El a fost eficace,deoarece a dus la o impli-care din ce în ce mai inten-sã ºi folositoare în sprijinulevreilor din Transnistria aNunþiului Papal dinBucureºti, MonseniorulAndrea Cassulo.

În 1942, deter-minîndu-l pe Regele Mihaisã intervinã pe lîngã MihaiAntonescu, Regina Mamã asalvat viaþa a numeroºi

evrei care fuseserã arestaþiîn vederea deportãrii înTransnistria, prin anulareaordinelor de deportare.

Ceeace a influenþatºi soarta noastrã, a evreilordin Arad: eforturile RegineiMamã au jucat un rolimportant în amînarea ºi, încele din urmã, sistarea decãtre Mareºal a planurilor dedeportare a evreilor dinRomânia în Polonia, aºacum era prevãzut în acordullui anterior, notat oficial decãtre secretarul de stat ger-man Luther la 17 august1942. (Deportãrile înPolonia urmau sã înceapãimediat din judeþele Arad,Timiºoara ºi Turda.)Deteriorarea situaþiei mil-itare a germanilor ºi asateliþilor lor pe frontul deest a constituit un factormajor în aceastã schimbare,dar opoziþia internã a con-stituit ºi ea un elementesenþial, fãrã de care schim-barea ar fi putut sã nu aibãloc, sau sã fi avut loc preatîrziu. În cele din urmãMareºalul a evitat o con-fruntare deschisã în aceastãprivinþã cu Regina Mamã ºi

cu Patriarhul Nicodim,ascultînd pãrerea oamenilorpolitici ºi a diplomaþilor. Înacest fel au fost salvatevieþile celor 300.000 evreisupravieþuitori de pe terito-riul românesc. ContribuþiaReginei Mamã la formarea„masei critice“, în lipsacãreia aceºti evrei ar fi fostuciºi, a fost importantã ºi nutrebuie datã uitãrii.

Ca o concluzie, dinmemorandumul pentrususþinerea acordãrii titluluide Drept Între Popoare,citez: ”Regina Mamã a fosto persoanã cu principiisolide, curajoasã, cu un car-acter moral deosebit. Încãde la începutul rãzboiului,Regina s-a opus Germanieinaziste ºi politicii eiantievreieºti. Ea simþea cã ede datoria ei sã-lpregãteascã ºi sã-l sprijinepe tînãrul ei fiu pentru rolulpe care-l va avea de jucat înprãbuºirea nazismului.Revoltatã de persecuþiile ºicrimele antisemite, ea a aju-tat comunitatea evreiascã ºia salvat vieþi de evrei,riscîndu-ºi poziþia publicã,siguranþa personalã ºi chiarviaþa”.

Cel care era atunci„tânãrul ei fiu”, MajestateaSa Regele Mihai, a împlinitrecent venerabila vârstã de85 de ani. Cum în preajmazilei Sale de naºtereMajestatea Sa s-a aflat lacastelul de la Sãvârºin, iareu, împreunã cu soþia mea,am avut deosebita onoarede a fi invitaþi la omagiereaacestui eveniment, amfolosit acest prilej pentru ca,odatã cu urarea „La mulþiani, Sire”, sã-i transmitMajestãþii Sale, în numelecomunitãþii evreilor dinArad, toatã gratitudineanoastrã pentru ceeaceRegina Mamã Elena a fãcutîn sprijinul evreilor înîntunecaþii ani aiHolocaustului.

Ionel Schlesinger

RReeggiinnaa MMaammãã EE lleennaa--DDrreeaappttãã ÎÎnntt rree PPooppooaarree


C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

În numerele 2 ºi 3 alepublicaþiei noastre trans-miteam mulþumiri, print-re alþii, lui Vera ºi GeorgeHillinger din Los Angelespentru trimiterea sprepublicare, prin Internet, aunor materiale deosebitde valoroase, iar înnumãrul 6, din septem-brie 2005 le mulþumeampentru generoasa lordonaþie, care a fãcut posi-bilã tipãrirea publicaþiei„full color”. Vera, nãscutãla Arad, dar ºi soþul ei,George, nãscut la Ora-dea, doreau sã pãstrezeun permanent contact cucei rãmaºi în þarã ºiurmãreau cu interes toateevenimentele descrise denoi. Recent, cu nespusãdurere, am primit vesteaplecãrii neaºteptate dinrândul celor vii a drageinoastre Vera Hillinger.ªtiindu-l pe George caavând probleme de sãnã-tate, mai ales din cauzaunui picior bolnav care îiîngreuneazã deplasarea ºicare trebuie menajat, încursul unei convorbiritelefonice l-am întrebatcum se descurcã singur.Rãspunsul lui spontan m-a lãsat fãrã grai: „Nu suntsingur. Ea este cu mine!”.

Meditând asupratraseului vieþii lui Vera ºiGeorge, am gãsit multeaspecte caracteristicepentru acei din generaþianoastrã care au trãit ºi aniiîntunecaþi ai Holo-caustului, apoi nu ºi-augãsit locul în orânduireacomunistã, ºi au plecat cumâinile goale în cãutareaunei lumi mai bune unde,mai apoi, datoritã talentu-lui, hãrniciei ºi perse-verenþei lor s-au realizatatât material cât ºi social.

Povestea lui Vera ºiGeorge, douã destinecontopite, care nu s-auavut decât pe ei înºiºi,este asemãnãtoare po-veºtii de viaþã a multorsemeni ai noºtri. Vera,nãscutã Kalman, îºipierde tatãl, de tânãrã.Astfel, imediat dupã ter-minarea liceului e nevoitãsã intre în serviciu ca edu-catoare la o grãdiniþã.Urmeazã o perioadã cândlucreazã ce tehnicianã laun institut de proiectare,apoi, dupã o cãsãtorienereuºitã ºi scurtã îlîntâlneºte pe GeorgeHillinger, profesor deTehnologie în pielãrie lafacultãþile de profil dinBucureºti ºi Iaºi, autor anumeroase cãrþi de spe-cialitate. Din prima clipãs-au simþit atraºi unul de

celãlat, ºi în vara anului1963 s-au cãsãtorit. Afost începutul unei con-vieþuiri bazate pe dra-goste ºi încredere, peaptitudinea amândurorade a depune o muncãneobositã, de a-ºi asumariscuri, cu scopulîndeplinirii visurilor co-mune. Înþelegând faptulcã resursele lor intelec-tuale ºi puterea lor demuncã nu se pot valorifi-ca în condiþiile egalitaris-mului comunist, auhotãrât sã pãrãseascã„raiul socialist”. În primã-vara anului 1965 s-a ivit oposibilitate de a ieºi dinþarã, urmare obþinerii unei

vize turistice pentruJugoslavia. Împreunã cu oaltã pereche, care aveaceva legãturi în strãinã-tate, s-au îmbarcat înTrabantul lor, având cazestre douã valize custrictul necesar. Dupã oserie de peripeþii au reuºitsã ajungã apoi în Italia, laRoma, de unde au fostpreluaþi de una din orga-nizaþiile care se ocupaucu imigranþii (HIAS) ºi aufost îndrumaþi la LosAngeles. Aici, un prietenprovenit din Bucureºti i-aajutat sã-ºi gãseascã ser-viciu: George ca inginerîn producþie, iar Vera camuncitoare la o bandãrulantã, cu un salariu de1,2 dolari pe orã. Cea maimare greutate la începuta fost necunoaºterea lim-bii, apoi lipsa unei maºinicu care sã facã navetadomiciliu-loc de muncã.I-a ajutat inginerul ºef al

fabricii, Goldstein, ºi elemigrant, venit cu trei aniîn urmã. Acesta venea înfiecare dimineaþã cumaºina lui, îi lua la loculde muncã aflat la cca. 30km depãrtare, iar seara îiaducea acasã, dupã caremai fãcea extra 20 deminute pânã la el acasã.Una din amintirile luiGeorge, legate de acestom: când l-a întrebatdacã ar putea sã plãteascãmãcar benzina pentrudrumurile fãcute, acesta i-a rãspuns cã singurul modca sã-l rãsplãteascã estesã-i promitã cã atuncicând ºi el va fi în situaþiade a ajuta, va proceda în

acelaº mod. Din fericireacest lucru s-a realizat,deoarece dupã câþiva aniVera ºi George au reuºitsã economiseascã sufi-cienþi bani pentru a-ºideschide un atelier pro-priu ºi au procedat întoc-mai cum i-au promisinginerului Goldstein.Bazat pe cunoºtinþeletehnice ale lui George, auînceput sã fabrice cutii,huse ºi pungi din piele ºidin material textil desti-nate pãstrãrii diferitelorscule de mânã pentrudulgheri, electricieni, etc.Dupã ani de deosebitefort, intreprinderea acrescut, ajungând la unnumãr de aproape 200de salariaþi, devenind unadin cele trei fabrici con-ducãtoare în acest dome-niu din Statele Unite.George se ocupa cu con-ducerea tehnicã, iar Veraasigura administraþia.

Efortul supraomenescdepus ani dea-rândul i-afãcut ca în anul 1977,atunci când ºi-au asigurato situaþie materialã bunã,sã decidã întrerupereaactivitãþii ºi sã vândã fab-rica. A urmat o binemeri-tatã perioadã în care s-auocupat de ei inºiºi, efec-tuând voiaje în toatãlumea. Dar, obiºnuiþi cuactivitatea productivã, peoriunde au umblat s-audocumentat ºi asupraposibilitãþilor de a gãsiproduse care sã fie solici-tate pe piaþa din StateleUnite. Un fost client le-asugerat sã înfiinþeze ointreprindere de import,care sã aducã acele sculepentru care ei fabricaserãdoar husele, ºi sã livrezetruse complete. Cumaceastã sugestie s-apotrivit dorinþei lor de acontinua activitatea pro-fesionalã, au procedat înconsecinþã. În aceaperioadã, Orientul De-pãrtat era în plinã dez-voltare. Zone ca Japonia,Taiwan, Hong Kong auînceput sã producã arti-cole competitive pe piaþaamericanã. Singura prob-lemã era doar organi-zarea controlului de cali-tate, în vederea asigurãriistandardului necesaradmiterii pe piaþa respec-tivã. Pentru educarea pro-ducãtorilor a fost necesarun numãr enorm de cãlã-torii în acele locuri înde-pãrtate, ceeace iarãºi s-adovedit a fi un efortincredibil de mare. Înnoua structurã, intreprin-derea a cunoscut o dez-voltare vertiginoasã. A-ceastã creºtere a continu-at apoi, sub conducereaunui nepot de sorã a luiGeorge ºi dupã 1986

când, în fine, Vera ºiGeorge au decis sãînceteze lucrul. Au reluatcãlãtoriile de plãcere, înlocuri ca Africa de Sud,Australia, Noua Zee-landã, America de Sud,etc. George însã tot nu seputea cantona în zona lip-sei de activitate profe-sionalã. La biroul lui deacasã elabora noi ºi noiproduse, majoritateaconstitutindu-se în bre-vete de invenþie, toatedestinate a lãrgi gama deproduse a intreprinderiipe care a înfiinþat-o.Aceastã activitate o con-tinuã ºi acum, cu ovigoare demnã de admi-rat, în ciuda „fragedei”vârste de 87 de ani. Întoatã aceastã perioadã aavut sprijinul lui Vera,care rezolva toate cele-lalte probleme ale fami-liei. Familia include ºi alþi9 membri, aduºi lângã eiºi ajutaþi fiecare sã-ºigãseascã rostul în nouapatrie. Deºi nu au avutcopii, Vera se comportaca o adevãratã „jiddischemamme”, prin modulcum se îngrijea deGeorge, ºi de fratele eiJancsi. Ea era cea careþinea legãtura cu rudele ºiprietenii din strãinãtate,fiind mereu dornicã sãajute acolo unde constatacã este nevoie. Prin tre-cerea în nefiinþã a luiVera, s-a încheiat aceastãfericitã cãsnicie de 43 deani, iar noi, cei care amavut plãcerea sã ocunoaºtem, rãmânem cuun gol imens, dar ºi cu oamintire luminoasã. Deaceea, simþim, ºi ne per-mitem sã afirmãm, par-ticipând la durerea luiGeorge: Vera e cu noi!

I. S.

Ea este cu noi…


C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

De ce sunt mândrucã sunt evreu-Scrisoare din America-

Cu rãzboiul din Orientul Mijlociu, cu terorismul globalatingând noi culmi, cu antisemitismul global în creºtere,cred cã e cel mai bun moment sã reflectez asupra faptuluicã oare de ce sunt mândru, mai mult ca oricând, cã suntevreu. Sunt mândru cã sunt evreu, deoarece evreii nurãpesc oameni. Sunt mândru cã sunt evreu deoarece edu-caþia evreiascã nu constã în predarea martirajului ºi a urii.Sunt mândru cã sunt evreu, deoarece conducãtorii meireligioºi ºi serviciile divine nu mã îndeamnã frenetic sãucid pe alþii. Sunt mândru cã sunt evreu, deoarece în toiulrãzboiului, evreii au continuat sã demonstreze ºi sã

protesteze pentru a proteja drepturile minoritãþii arabeisraeliene de a-ºi manifesta opoziþia faþã de rãzboi. Suntmândru cã sunt evreu, deoarece chiar când Israelul a fostacuzat în mod greºit ºi fals de uciderea voitã a civililorinocenþi, conducãtorii evrei ºi-au prezentat scuzele pentrutoate pierderile de vieþi omeneºti, în loc sã sãrbãtoreascãaceste morþi prin distribuirea de dulciuri ºi prin rafale debucurie trase în aer. Sunt mândru cã sunt evreu, cândarmata Israelului aruncã manifeste ºi sunã cetãþeniilibanezi pe celularele lor pentru a-i avertiza sã evacuezezona care urmeazã a fi bombardatã. Sunt mândru cã suntevreu, când democraþiile din lume vorbesc despre luptacontra terorii, dar numai Israelul e lãsat sã ducã singurpovara eradicãrii Hezbollahului, armatã a Iranului ºi Siriei.Sunt mândru cã sunt evreu, când oraºe întregi din nord-Nahariya, Kiryat Shmona, Safed-sunt reduse la oraºe fan-tomã din cauza tirurilor neîntrerupte, ºi nu a apãrut nici unjefuitor sã goleascã proprietãþile altora.

Când Israelul trebuie sã-ºi apere însuºi dreptul sãu de aexista, când el trebuie sã lupte cu un inamic bine înarmatde cãtre fasciºtii islamiºti, când Israelul trebuie sã ducãaceastã luptã contra terorii cu mâinile legate la spate ºitrebuie sã ducã aceastã luptã de supravieþuire sub umbra„disproporþionalitãþii”, ca ºi cum miile de Katiuºe cãzândpe cetãþenii sãi sunt într-un fel „proporþionate”, cândIsraelul respinge aceste ameninþãri simultan, în nord ºi însud, având ºi presiunea mediei distorsionate, atunci eusunt mândru cã sunt evreu. Sunt mândru cã sunt evreucând magicianul David Blaine anunþã plecarea sa în Israel,pentru a distra copii care stau în adãposturi ºi spune pre-sei cã el îndemanã ºi alþi artiºti sã susþinã Israelul ºi drep-tul sãu la autoapãrare. Sunt mândru cã sunt evreu, când unom de afaceri rus-israelian creazã douã oraºe de corturi peplajã pentru a adãposti peste 6000 de israelieni refugiaþidin nord ºi le asigurã cazare, mâncare, bãuturã, duºuri ºibãi. Sunt mândru cã sunt evreu, când israelieni de stângaºi de dreapta susþin guvernul în decizia de a lupta, cândisraelieni din Jerusalim adãpostesc familii din Haifa, cândalimente din Negev sunt donate soldaþilor de pe front,când armata israelului detaºeazã soldaþi cu misiunea spe-cialã de a distra ºi calma copiii înfricoºaþi din adãposturi.

Chiar ºi cei care nu-l simpatrizeazã pe BibiNetanyahu pot gãsi o mare satisfacþie dininterviul dat de el televiziunii britanice.

Reporter: “Cum se face cã în recentul con-flict au fost uciºi mult mai mulþi libanezi decâtisraelieni?” (o întrebare deosebit de imperti-nentã).

Netanyahu: “Eºti sigur cã doreºti sãporneºti întrebãrile în aceastã direcþie?”

Reporter (cãzând în capcanã): “De ce nu?” Netanyahu: “Deoarece, în cel de al doilea

rãzboi mondial au fost uciºi mult mai mulþigermani decât britanici ºi americani la un loc,ºi nimeni nu s-a îndoit de faptul cã rãzboiul afost provocat de agresiunea Germaniei. Iar carãspuns la Blitzul german asupra Londrei, bri-tanicii au ras de pe faþa pãmântului oraºulDresda, incinerând mai mulþi civili decât ceipieriþi la Hiroshima. Mai mult, pot sã-þiamintesc cã în 1944, când RAF (ForþeleAeriene Regale) a încercat sã bombardezesediul Gestapoului din Copenhaga, câteva

bombe ºi-au greºit þinta ºi au cãzut peste unspital danez, ucigând 83 de copilaºi. Poatemai ai ºi alte întrebãri?”.

Reporter: ...

Interviul lui Netanyahu

Saltul din barbarieDacã pentru genul uman monoteismul

originar aduce primele norme de aplicareale unei etici umaniste (iubeºte-l peaproapele tãu ca pe tine însuþi; nu ucide;

nu fura; nu râvni la femeia altuia, la avu-tul sãu etc.) el semnificã ºi momentulpãrãsirii barbariei dominate de legeacelui mai puternic ºi intrarea în universulincipient al unei noi ere: a civilizaþiei.Pentru istoria genului uman etica iudeo-creºtinã marcheazã saltul din imperiulbarbar al instinctelor dezlãþuite în orizon-tul fãrã limite al autoperfecþiunii morale,în civilizaþie.

Unul din treiPe un câmp nesfârºitîn halate lungi de inMoise ºi Mahomed rãtãcescfãrã o direcþie stabilitã ei cautã crâmpee /zdrenþe / sfãrâmituride copiisfârtecaþi de bombe

Aº extinde metafora lui Eftuºencoconvocându-l la rãscolirea spaþiului ºi pe Isusîntregind astfel un sens cu caresunt sigurprietenul meu poetul rusva fi de acord

Deci pe nesfârºita pustietate de sticlãluminatã când de-un soare muiat în sângecând de-o lunã îngãlbenitã de spaimãCei TreiMoise Mahomed ºi Isus

(dupã ce Unul-Unicul a fost sfâºiat în treiºi arealul sufletesc parcelat)cautã împreunãînsângerate ciosvârte de prunci

Ei ºtiu:fãrã recompunerea întreguluinu poate fi resurecþie

Doar într-un rârziucând umbrele se vor lungi Cei Trei îºi vor da seama cã sub paºii lor desculþiscrâºnind cioburi de sticlãnu zac numai rupturi de copiici ciopârþitãînsãºifãptura lor

Cã de fapt cãutând împreunã frânturilor celor cen-au apucat sã pipãie viitorul(ca recompunându-lesã le restituie vieþii)Ei îºi reîntregesc Sinele sfâºiatRedimensionând la statura originalãUnul-Uniculfãrã-nume fãrã chipdin toate pentru toþidin fiecareIndivizibilul.

Allah cel milostivTerorismul începutului de mileniu II e

mult mai complex. Raþiunea, cultura ºispiritualitatea stau în faþa instictelorresuscitate ale fiarei din om. Instincteleprimare sunt metamorfozate în acþiuniucigaºe, religia devine o mascã a urii:evocându-l pe Allah-Akbar (Allah celputernic) se uitã de Allah cel milostiv. Or,fiecare din cele 114 sure ale Coranuluiîncepe cu invocaþia: „În numele lui Allahcel milostiv, cel îndurãtor”. Te întrebi pedrept: mai are ceva comun fundamental-ismul islamic cu esenþa ºi spiritul religieimusulmane? De altfel însãºi sintagma„jihadul islamic” adicã rãzboiul sfânt înnumele islamului semnificã, la origini,bãtãlia pentru „monoteizarea” idolatrilorºi nicidecum, cum a ajuns prin succesivemanipulãri politice, rãzboi împotrivaevreilor ºi creºtinilor, douã religiimonoteiste, considerate de Coran„frãþeºti”. Civilizaþia umanistã se confrun-tã nu cu civilizaþia islamicã, complemen-tarã, creatoare a unor redutabilecapodopere în filozofie, arhitecturã,astronomie, literaturã, matematici saumedicinã ci cu barbaria agresivã ºi violen-tã a fundamentalismului islamic reven-dicându-ºi fanatic conducerea lumii.

Sinapse tegemiste

Toma George Maiorescu


C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

Scrupulele moraleale Israelului au fostplãtite cu sânge-ºitotuºi, el încã e catalo-gat ca diavolul person-ificat. Care altã þarã,atacatã într-un modneprovocat, peste ofrontierã recunoscutãinternaþional, este apoipusã de cãtre lume la onumãrãtoare inversã,dândui-se un timp lim-itat în care sã loveascãînapoi, fãrã a þine contdacã ºi-a restaurat pro-pria securitate? Carealtã þarã suportã mii deatacuri cu racheteasupra oraºelor sale–fiecare din ele desti-nat sã ucidã, sãmutileze ºi sã teror-izeze civilii- ºi apoi edenigratã de cãtrelume când încearcã sãdistrugã infrastructuraºi fortãreþele inamicu-lui cu muniþie ghidatãde precizie, ceeaceuneori are neintenþion-ata dar inevitabila con-secinþã de a crea vic-time civile. Urmãrindjudecarea rãzboiuluiIsrael-Hezbollah decãtre lume, ai impresiacã trãieºti într-o lumeorwelianã. Cu câtevaexcepþii semnificative(conducerea SUA,Britania, Australia,Canada ºi câþiva alþii),l u m e a - g u v e r n e l e ,media, birocraþii ONU-ºi-au pierdut completsimþul moral. Lumea aînlãturat orice logicã, ºia transformat victimaîn agresor, calificândrãspunsul israelian ca“d i spropor þ ionat” .Când Statele Unite aufost atacate la Pearl

Harbor, nu s-a rãspunscu un atac „pro-porþional” asupra uneibaze navale japoneze.S-a lansat o campaniede patru ani, care aucis milioane dejaponezi, reducândTokio, Hiroshima ºiNagasaki la cenuºã ºi atransformat insulelejaponeze în moloz ºiruine. Disproporþio-nat? Nu. Când cinevaeste atacat în mod tur-bat de cãtre un agre-sor, el are toate drep-turile-legale ºi morale-sã poarte lupta pânãcând agresorul edezarmat ºi scos dinluptã astfel ca sã nupoatã ameninþa dinnou securitatea celuiagresat. Asta s-aîntâmplat cu Japonia.Marea Britanie nu afost invadatã niciodatãde Germania în timpulcelui de al doilearãzboi mondial. Arãspuns ea la atacurilecu rachete V-1 ºi V-2

cu un bombardamentaerian „proporþional”al Germaniei? Desigurnu. Churchil a organi-zat cea mai mareinvazie din istorie ºi adistrus temeinic Ger-mania, ucigând unnumãr imens de femeiºi copii germani nevi-novaþi. Perversitateaprotestului internaþion-al de acum constã înfaptul cã în acest rãzboiîntr-adevãr existã odisproporþie, o radicalãasimetrie moralã întreHezbollah ºi Israel:Hezbollahul încearcãdeliberat sã creeze vic-time civile în ambelepãrþi, pe când Israelulîncearcã deloberat sãminimizeze victimelecivile, deasemenea înambele pãrþi.În poatecea mai furibundãcampanie aerianã de lablitzul german asupraLondrei, Hezbollahul atrimis o ploaie derachete asupra ora-ºelor ºi satelor is-

raeliene. Aceste ra-chete erau umplute cubile de rulment carepot strãpunge tãblãriaautomobilelor ºi sãsfâºie carenea umanã.Acestea erau destinatesã ucidã ºi sã mutileze,ºi au fãcut-o. De faptasta era o campaniedualã: inocenþii is-raelieni trebuiau sã moarãpentru ca Israelul sã fieterorizat, iar inocenþiilibanezi trebuiau sãmoarã pentru ca Is-raelul sã fie demonizat.Hezbollahul ºi-a as-cuns luptãtorii, ra-chetele, lansatoarele ºiîntreaga infrastructurãprintre civili. Folosireade scuturi umane estecrimã de rãzboi. A-ceasta este de aseme-nea o specialitate aHezbollah. CNN a arã-tat distrugerile dinoraºul Tyr. Ce puteaavea Israelul contraoraºului ºi locuitorilordin Tyr? Nimic. Darrachetele cu lungã

acþiune ale Hezbollahcare au plouat asupraHaifei au avut baza laTyr. Ce trebuia sã facãIsraelul? Sã laseneatinse lansatoareleplasate deliberat înzone urbane? DacãIsraelul ar fi vrut sã dis-trugã infrastructuracivilã a Libanului, ar fiputut sã distrugã înprimele ore ale rãz-boiului reþeaua ener-geticã de miliarde dedolari ºi sã arungeLibanul cu 20 de aniînapoi. Israelul nu afãcut asta. În schimb, aatacat infrastructura cufolosinþã dualã-podu-rile, drumurile, pistelede aterizare ale aero-porturilor-ºi a blocatporturile libaneze pen-tru a împiedica refac-erea ºi realimentareaHezbollahului. Zecemii de rachete Katiuºaau fost acumulate deHezbollah, Israelul nuputea sã admitã apro-vizionarea cu încã zece

mii. Israelul nu aveanici interes nici intenþiede a ucide civili li-banezi. În timpul celormai crâncene lupte cuHezbollahul în sudulLibanului, Israelul aaruncat manifeste, adifuzat mesaje radio ºichiar telefoane cãtrecetãþenii libanezi, aver-tizând populaþia sãevacuaeze zonele ceurmau a fi bombar-date. Israelul ºtia cãaceste avertismentedau timp membrilorHezbollah ºã fugã ºi sãse regrupeze. De ase-menea, notificarea înavans a locului ataculuia permis Hezbollahuluisã organizeze ambus-cade. Rezultatul? Vic-time israeliene neaº-teptat de numeroase.Scrupulele morale aufost plãtite cu sângelesoldaþilor israelieni, ºipe cine condamnã co-munitatea internaþio-nalã pentru neso-cotirea vieþii civililor?

Viaþa într-un univers Orwelian (Charles Krauthammer)

În zilele luptelor dinLiban, printre puþinele man-ifestãri internaþionale desolidaritate cu Israelul, aavut loc ºi meetingul lider-ilor civici ºi comunitari dinLos Angeles, condus de pri-marul Antonio Villaraigosa.Marvin Hier, decanulCentrului Simon Wiesenthala punctat urmãtoarele:

Am venit sã ne ex-primãm solidaritatea cuguvernul ºi poporul dinIsrael, victime ale unor per-fide atacuri din parteaHezbollah ºi Hamas, ne-provocate. Trebuie sã ne fieclar, acesta nu e un conflictprivind graniþele, cele din1967 sau cele din 1948. Evorba de inamicii care au îngând un singur scop, ºianume un Orient Mijlociufãrã evrei. Ani dea-rândul,criticii Israelului spuneau cãatunci când Israelul se varetrage din Liban ºi dinGaza, când va permitepalestinienilor sã-ºi scriepropria istorie, sã-ºihotãrascã singuri destinul,sã-ºi reclãdeascã propriaeconomie, atunci, aceºtia îºi

vor destina energiile sprepace. Iatã, Israelul s-a retrasdin Liban, dupã ce a primitgaranþii din partea comu-nitãþii internaþionale cãguvernul Libanului îºi vaexercita jurisdicþia pe pro-priul teritoriu ºi va controlaHezbollahul. Dar acest lucrunu s-a fãcut, ºi iatã ce s-aîntâmplat-un atac neprovo-cat ºi rãpirea a doi soldaþiisraelieni. În Sud, PrimulMinistru Sharon s-a retrasdin Gaza în, cu marea sper-anþã sã relanseze procesulde pace. Care a fost rãspun-sul palestinian? S-au dus lavot ºi au ales Hamasul, unguvern terorist al cãrui lidernecontestat, Khaled Meshaal,trãieºte la Damasc. Aproapeimediat, Hamasul a început

sã lanseze peste 1000 derachete asupra oraºuluiSderot, care nu e pe teritori-ul disputat, ci în parteanecontestatã a Isrelului. Zidupã zi, lunã de lunã,rachetele cãdeau, iar lumeaprivea ºi nu zicea nimic.Hamasul s-a simþit încurajat,a sãpat un tunel în Israel,rãpindu-l pe caporalul GiladShalit, un soldat israelian, ºiiarãºi, lumea nu a întreprinsnici o acþiune concretã.Totuºi, imediat ce Israelul aacþionat în apãrarea cetãþe-nilor sãi, cum ar fi fãcut oriceþarã din lume, criticismul aînceput. De peste 50 de anidiplomaþia ONU privindOrientul Mijlociu nu a consid-erat nici odatã sã sancþionezepe cei care iniþiazã terorismul.

Doar cei care rãspund teroris-mului întâmpinã con-damnarea internaþionalã. Avenit timpul ca, în fine, ONUsã recunoascã faptul cã nu enici o diferenþã între AlQaeda, Hamas ºi Hezbollah.Sunt aceiaºi teroriºti, croiþi dinaceiaºi stofã, cu aceleaºiobiective de a-i nimici pe infi-deli ºi a dãrâma civilizaþiavesticã. Statul Israel nu a doritacest conflict, teroriºtii l-audorit. Iar cei care îi idolizeazã,îi protejeazã ºi îi susþin nu audecât de a se blama pe eiînºiºi pentru actualul dezas-tru. Hamasului ºiHezbollahului noi le spunemurmãtoarele: “Mult timpdupã ce veþi fi înfrânþi,poporul lui Israel va trãi, gen-eraþie dupã generaþie”.

Meeting de solidaritate


C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

Câteva date interesante dinbiografia acestei curajoaselutãtoare pentru emancipare seregãsesc în articol semnat deYitzhak Benhorin ºi publicat la12 oct. 2006 în “Y Net News”:

Dr. Wafa Sultan a devenit olegendã. Cele douã interviuriale ei cu postul al-Jazeera, încare ea a condamnat fana-tismul islamic ºi modul în careacesta produce în rândul ade-pþilor sãi ignoranþã, mizerie,alienare ºi opoziþie la oriceprogres, au transformat-o într-un fenomen: un musulamneducat care solicitã ca lumeaarabã sã-ºi ridice capul dinnisip.

În ochii membrilor familieisale, rãmasã în Siria, ea reprez-intã o patã ruºinoasã. Cel maivârstnic frate al ei reclamã cãea a primit milioane de dolaride la evrei pentru a dezavuaIslamul. Mama ei, în vârstã de74 de ani, refuzã sã-i rãspundãla telefon.

Wafa ºi-a pierdut familia,dar a câºtigat aplauzele lumiicu o seria de interviuri.

Ea e o fiinþã plãpândã, darextrem de dotatã cu viziune ºicuraj. Caldã ºi fãrã pretenþii, eaeste convinsã de importanþamesajului ei: „Eu cred cã în300 de ani, numele WafaSultan va fi pomenit ca cinevacare a ajutat Islamul sã iasã dinEvul Mediu”. Despãrþirea ei deEvul Mediu a fost determinatãde uciderea conferenþiarului eide la ªcoala Medicalã Halab, în1979. Acesta a fost ucis decãtre membrii „Frãþiei Mu-sulmane“, care, tragând focuride armã, strigau „Allah

Akbar“. Dr. Sultan a denumitacest eveniment „moment decotiturã” în viaþa ei. Ea aînceput punând sub semnulîntrebãrii viaþa ºi sistemul ei decredinþã. A încetat sã sãrbã-toreascã ºi sã se roage. Soþul eiumbla din ambasadã înambasadã încercând sã obþinão vizã. A durat zece ani ca sãpoatã pãrãsi Siria. La vremeaaceea, el era un ingineragronom, iar ea psihiatrã.Când, în 1989, cu doi copii, ºicu 100 de dolari au ajuns înAmerica, ei nu ºtiau limba. Autrãit câteva luni la prieteni ºi aulucrat în orice loc disponibil. Adurat ani pânã au ajuns finan-ciar pe propriile picioare, cândsoþul ei a deschis un garaj.“Mai bine mecanic în Americadecât inginer în Siria”, spuneaea. La câteva sãptãmâni dupãintrarea în America, ea aînceput sã scrie articole pentruziare de limbã arabã din zonaLos Angeles. Din pãcate, la unanumit punct fiecare editor a

refuzat sã mai publice gân-durile ei. În cele din urmã,câteva sãptãmâni înainte de 11septembrie, un prieten i-a su-gerat sã editeze pe web pro-

priul ei site. Astfel, “anneqed.com”s-a nãscut; însemnând în arabã“critica”, conþinea articole înarabã ºi în englezã. Wafa aprimit numeroase telefoane deavertizare din partea consiliuluipentru relaþii americano-islam-ice. Pentru început, acestea auavut darul sã o facã cu un gradmai reþinutã, dar dupã 11septembrie ea ºi-a dat seamacã nu poate rãmâne tãcutã.

Desigur, website-ul ei afost citit ºi în Orientul Mijlociu.Astfel a primit invitaþia de aapare în premierã la al-Jazeera,în iulie 2005. “Ei cunoºteauinfluenþa articolelor mele…Cred cã ei nu puteau sã-ºiînchipuie cã eu voi fi în staresã-mi apãr vederile într-o emi-siune live”. Nefiind familiariza-tã cu al-Jazeera sau cu showulîn care a fost intervievatã, eanu ºi-a dat seama cã apariþia eiva fi ca parte a unei dezbateri.A fost întrebatã dacã existãvre-o relaþie între Islam ºi

teroare, ºi apoi atacatã verbal;cu toate cã a cãzut într-o“ambuscadã” ea a fost capabilãsã ia iniþiativa ºi a fost invitatãla un al doilea interviu, cu uncomentator mai deosebit. Celde al doilea interviu a avut locla 21 februarie 2006 ºi adevenit un “ºlagãr” pe inter-net. De la difuzarea sa pe al-Jazeera, interviul a fost tradusde cãtre MEMRI (Institutul deCercetare a Mediei dinOrientul Mijlociu) ºi difuzatãmilioanelor de utilizatori (N.R:de aici am extras materialulapãrut în numãrul 8 al publi-caþiei noastre). Dr. Sultan l-aînfruntat pe profesorul destudii islamice Dr. Ibrahim Al-Khouli, care nu a reuºit sã odomine, întrebând-o înrepetate rânduri “deci, eºti oereticã?” ºi afirmând cã nu ecazul sã se discute cu cinevacare insultã pe profetulMahomed ºi Coranul. WafaSultan a primit ameninþãri cumoartea ºi apreciazã cã cinevava încerca sã o asasineze, darea nu se lasã înfricoºatã. “Ei nuau fost în stare sã-mi închidãgura de prima data. În februar-ie, i-am surclasat din nou. Numã vor mai invita niciodatã“.

La câteva sãptãmâni dupãinterviu, unul din moderatoriishowului a publicat un articolîn care afirma cã ea a fostplãtitã pentru a critica Islamul.Ea i-a rãspuns printr-oscrisoare: “Interviul vostru m-aprezentat americanilor ºicomunitãþii internaþionale. Nicimãcar vecinul meu nu a ºtiutcine sunt pânã când voi m-aþiprezentat ºi acum mã acuzaþicã sunt plãtitã de americani?”

De atunci, ea a fost interzisãîn media arabã. Totuºi, ea areuºit sã pãtrundã în multezone din lumea musulmanã ºi

arabã. Mulþi oameni viziteazãwebsite-ul ei ºi îi trimit email-uri, atât pozitive cât ºi ame-ninþãtoare. În opinia ei, oricemesaj pozitiv este un semnbun..

Ea crede cã misiunea ei- sã“sfarme zidurile închisorii lumiiislamice”- este dificilã, dar ea areuºit sã facã o breºã. Acum,spune ea, va fi mai uºor pentrualþii sã vinã din urmã.

Wafa a povestit despre unemail de la un mullah maro-can, care spune cã el a adunatarticolele de pe internet într-ocarte ºi i-a spus fiului sãu de 17ani cã acesta este noul sãuCoran. Ea primeºte emailuridin Liban, Iordania, Siria, Irak,Egipt, Arabia Sauditã. Primeºtemailuri dela femei musulmanecare o încurajeazã, utilizândîntotdeuna pseudonime,deoarece le este teamã. Când is-a amintit cã producãtorulTheo Van Gogh a fost ucis laAmsterdam pentru motiveasemãnãtoare, ea a rãspuns:“Am trãit în fricã 32 de ani. 32de ani din viaþa mea au fostfuraþi de Islamul radical. Lãsaþi-i sã facã ceeace vreau. Cred cãîntr-o zi vor reuºi. Nu e marelucru”.

Dealtfel, într-un interviuacordat televiziunii daneze,despre acelaºi subiect, ea aspus: “Primesc ameninþãri cumoartea zilnic. Adânc, în inimamea, eu simt o pace lãuntricã.Nu îmi este fricã. Cred înceeace fac ºi am decis sã facasta în tot restul vieþii mele,chiar dacã trebuie sã-mi sacrif-ic viaþa. Deoarece eu cred cãnoi suntem aici pentru unmotiv, ºi noi trãim viaþa astadoar odatã, aºa cã aceasta tre-buie sã fie o viaþã bunã. Trebuiesã fii aici pentru un motiv bun”.

Interviu SamiAl-Nusf

Într-un interviu acordat televiziunii Al-Rai la 28 august 2006, jurnalistul kuweitianSami Al-Nusf, a spus, printre altele:

Dosarul nuclear iranian este mult maipericulos decât cel israelian, din mai multemotive. Primul, reactorul nuclear iranianeste aproape de Golf, ºi ºase þãri folosescapa golfului pentru bãut. Dacã apa Golfului

este contaminatã, ºase þãri vor muri desete. Asta nu este cazul cu privire la Israel.Acelaºi lucru privind luarea deciziilor: cutoate cã Israelul a avut arme nucleare dinanii 60, el nu a ameninþat cu folosirea lornici în rãzboiul din 1973, nici mãcar în tim-pul atacului cu rachete asupra sa din 1991.Pe de altã parte, noi suntem obiºnuiþi cuiraþionalitatea poziþiei iraniene. Odatã ce eiobþin arma nuclearã...Aºa a fost ºi cuSaddam: când ela obþinut arme chimice dedistrugere în masã, le-a utilizat imediatîmpotriva iranienilor ºi kurzilor”

Da, lume, existã omajoritate arabã tãcutã,care crede cã Islamul dinsecolul ºapte nu se maipotriveºte cu provocãrilesecolului 21. Cã femeile nutrebuie sã arate ca niºtecorturi negre umblãtoare.Cã bãrbaþii nu trebuie sãpoarte barbã ºi sutanã sã sepoarte ca lunaticii ºi sãalerge aruncându-se în aerpentru a savura apoi 72 devirgine în paradis. ªi cã legiseculare, nu Sharia islam-icã, trebuie sã conducãviaþa lor zi de zi. ªi da, noi,majoritatea tãcutã arabã,nu credem cã scriitorii, sec-ulari sau nu, trebuie sã fieomorâþi pentru cã ºi-auexprimat punctele lor devedere. Sau, cã restul eliteinoastre creative-de lacineaºti la dramaturgi,actori, pictori, sculptori saumanechine-trebuie sã fieînfieraþi de imami musul-mani neandertalieni, carenu au citit o carte în viaþalor obscurã, mizerabilã.Nici nu credem cã oamenimãrunþi cu turban ºi barbãîncâlcitã pot alerga amok înLiban, Arabia Sauditã, Iran

ºi Irak, luând decizii înnumele nostru, târându-neîn rãzboi de câte ori le con-vine, ºi pedepsindu-nedacã nu ne rugãm de cinciori pe zi sau dacã nu cre-dem în dumnezeu. Multmai important, noi nu maisuntem tãcuþi. Rar amvãzut aºa o rãzmeriþã, chiaro intifadã, în peisajulmusulman, contra acestormãrunþi bãrbaþi cu turban ºibarbã, ca atunci cândHassan Nasrallah a primitun “nu” rãsunãtor lachemarea de a împinge350 milioane de arabi înrãzboi cu Israelul. Acest“niet” colectiv a fost pro-nunþat de preºedinþi, emiriºi regi la cel mai înalt nivelal conducerii din ArabiaSauditã, Egipt, Bahrain,Qatar, Jordania, Maroc, laîntâlnirea a 22 miniºtri deexterne ai Ligii Arabe de laCairo. Dar a fost chiar mairãsunãtor din partea cãr-turarilor ºi a oamenilorobiºnuiþi. Poate cea mairemarcabilã ºi neaºteptatãreacþie a venit din parteaArabiei Saudite, al cãruiministru de externe,

prinþul Saud Al-Faisal, aspus fãrã menajamente ºipublic, cã deciziaHezbollahului de a trecegraniþa libanezã, a atacaIsraelul ºi a rãpii soldaþiisãi, a lãsat grupul ºiit sin-gur sã facã faþã Israelului.Mesajul nespus aici a fost:“Sperãm cã ei vã vor înde-pãrta”. Liga Arabã, încomunicatul final la Cairo,a declarat: “obiceiul luatde unele grupuri (a se citi:

Hezbollah ºi Hamas) înnumele apãrãrii intereselorarabe, lezeazã în fapt aces-te interese, permiþândIsraelului ºi altora din afaralumii arabe (a se citi: Iran)de a nãrui securitateatuturor þãrilor arabe”.Pentru Hezbollah ºi supor-terii sãi, care au forþat înurgenþã o întrunire arabã lavârf, rãspunsul nu putea fio mai mare palmã pesteobraz.

Wafa Sultan: “Vreau sã sfãrâm închisoarea islamicã”În numãrul 8 al publicaþiei noastre, sub titlul “Wafa Sultan,

o conºtiinþã remarcabilã”, am scris despre psihologul sirian-american, ale cãrei interviuri, condamnînd fanatismul islamic,cer lumii arabe sã-ºi scoatã capul din nisip. Ea declarã cã nuse teme de ameninþãri: “Aceasta este misiunea vieþii mele”.

Majoritatea arabã nu trebuie sã tacã veºnic

Extrase dintr-un articol de Youssef Ibrahim, The New York Sun, 21 iulie 2006


C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

Imagine grãitoare:Kofi Annan felicitându-lpe Hassan Nassrallahpentru preluarea res-ponsabilitãþii privind“apãrarea legii ºi ordiniiîn sudul Libanului” (anul2000). Desigur, atuncisuveranitatea Libanuluinu a fost violatã; dupãconceptul lui Annan, eaa fost violatã doaracum, când Israelul afost nevoit sã ia mãsuride stârpire a cuiburilorteroriste înfiinþate învecinãtatea graniþei cuIsraelul, în anii în careHezbollah a fãcut “legeaºi ordinea”. Este plãcutcã sã cunoaºtem un ºefal ONU atât de “neu-tru”, mai ales cã teoreticacesta trebuie sã asi-gure ºi sã controleze,conform rezoluþiilorspecifice, dezarmareaorganizaþiilor teroristelistate.

Cine este acest Ha-ssan Nassrallah? Iatã unscurt extras dintr-unarticol referitor la mani-festãrile publice aleacestui “paznic al legiiºi ordinii” din sudulLibanului, aºa cum aufost culese de DeborahPassner ºi publicate îniulie 2006:

Hassan Nassrallaheste secretarul generalal “Hezbollah”, organi-

zaþie teroristã finanþatãîn special de Iran.Nassrallah se opune vi-rulent recunoaºteriilegitimitãþii Israelului,

denumindu-l “entitatecanceroasã” a cãrei“eliminare” este unlucru hotãrât. El ºi-afolosit resursele pentruinstaurarea violenþei înregiune, prin incitare ºiplanificare a atacurilorasupra Israelului, atâtde cãtre Hezbollah câtºi de cãtre Hamas.

La o lunã dupã ce adevenit leader alHezbollah (cusprijinul spionaju-lui iranian), a or-ganizat atentatulasupra ambasadeiisraeliene dinBuenos Aires,ucigând 29 de

oameni ºi rãnind alþipeste 200. Urmãtorulatac, din nou cu ajutoriranian, a fost asupracentrului comunitar

evreiesc din BuenosAires, ucigând 86 ºirãnind iarãºi peste 200de oameni. Dupã con-cepþia lui Nasrallah,evreii de peste tot suntþinte legitime. Într-uninterviu acordat zairului“Daily Star”, în oc-tombrie 2002, el adeclarat: “Dacã evreii seadunã în Israel, ne

scutesc de efortul de amerge dupã ei în întrea-ga lume”.

Alte “zise” ale luiNasrallah: “Principalulobiectiv al Hezbolla-hului este distrugereaIsraelului ºi “eliberarea”Palestinei ºi a Ieru-salimului”.

“Israelul este un statilegal…noi nu putemaccepta existenþa statu-lui numit Israel, nicimãcar în viitor, cum uniiau încercat sã sugereze”,“Noi am eliberat sudulLibanului, data viitoarevom elibera Jerusalimul”“Arabii sã poar-te uncuþit la ei, apoi sã seapropie de un ocupantisraelian ºi sã-l omoare”.Strategia preferatã a luiNasrallah este perma-nenta incitare. Prioritar,imediat dupã necesi-tatea atragerii tinerilor ºiînfiinþarea de tabere mil-itare, el considerã “difu-zarea de vorbe, înprimul rând pentrucreºterea moralului, apoipentru insuflarea urii faþã

de inamic… aceasta necere sã folosim limbajulîndoctrinãrii în loculpoliticii realiste…dupãasta oamenii nu vor dorianalize politice, vor dorisã fie incitaþi ºi îndem-naþi” Glorificând ata-curile sinucigaºe, în spe-cial pe cele contraIsraelului, ºi încurajând“martirajul” copiilor, elspune: “Fiecare dintrenoi îºi trãieºte zilele ºinopþile sperând, dorindmai mult ca orice altce-va, sã fie ucis pentrunumele lui Allah”.Apãrând la televiziuneaAl-Manar, el a explicatcã “dorinþa naþiuniinoastre de a-ºi sacrificasângele, sufletul, copiii,taþii ºi familiile, este unavantaj asupra evreilorcare îºi pãzesc viaþa”…Privind conflictul dintreisraelieni ºi palestinieni,Nasrallah s-a opus vio-lent tuturor încercãrilorde a se ajunge la osoluþie paºnicã, indem-nându-i pe Palestinienisã le respingã. El susþine

cã “teritoriile trebuiescredate prin rãzboi sfânt,martiraj, sânge, sacrificiiºi gloanþe”. Dar, deactivitatea grupãriipatronate de Nasrallah“beneficiazã” activitateateroristã din întreagalume. Gruparea men-þine dea-lungul vãiiBekaa o serie de locaþiidestinate antrenãriiteroriºtilor. În multedin acestea, instruc-torii sunt membri aiGãrzii RevoluþionareIraniene ºi ai serviciilorsecrete Iraniene. Înultimii 20 de ani, înasemenea tabere aufost antrenaþi teroriºtiai grupãrilor sepa-ratiste basce ETA, aiBrigãzilor Roºii, aiPartidului Muncii dinKurdistan, ai ArmateiRepublicane Irlandeze.Nasrallah ºi organizaþia sateroristã au reuºit sã pro-moveze violenþa pe planmondial ºi au contribuitdin plin la împiedicareasoluþionãrii paºnice a con-flictului arabo-israelian.

“Sprijinul” ONU dat pãcii în Orientul Apropiat

Nu existã democraþie pelume care trebuie sã tolerezeatacuri cu rachete asupraoraºelor sale fãrã sã întreprindãtoþi paºii rezonabili meniþi sãopreascã atacul. Marea între-bare ridicatã de acþiunea mili-tarã a Israelului în Liban este„ce este rezonabil?”.Rãspunsul, conform legilorrãzboiului, este cã este rezon-abil a se ataca þinte militare,atâta timp cât se depun toateeforturile pentru a reduce vic-timele civile. Dacã obiectivelenu se pot atinge fãrã oarecaripierderi civile, acestea trebuiesã fie „proporþionale” cu vic-timele civile ce pot fi evitateprin acþiunea militarã. Aceastaeste frumos ºi bun pentru naþi-unile democratice, care în moddeliberat plaseazã bazele lormilitare departe de centrelepopulate. Îi este posibil unuiinamic sã atace þintele militareisraeliene fãrã a provoca„daune colaterale” în populaþiacivilã. Hezbollah ºi Hamas, încontrast, îºi poziþioneazã arip-ile militare în zone dens popu-late. Ei lanseazã racheteantipersonal cu fragmentare,proiectate în Siria ºi Iran pentrua maximiza numãrul de vic-time civile, apoi se ascund decontralovituri printre civili.Dacã Israelul decide sã numeargã dupã ei din teama de anu rãni civili, teroriºtii câºtigã

continuând sã trimitã ploaia derachete asupra civililor. DacãIsraelul atacã ºi produce vic-time civile, teroriºtii câºtigã ovictorie propagandisticã:comunitatea internaþionalãsare pe Israel pentru rãspunsul

sãu „disproporþionat”. Acestcor de condamnare încura-jeazã teroriºtii sã opereze dinzone urbane aglomerate. Întimp ce Israelul întreprindeorice mãsurã rezonabilã pentrua reduce numãrul victimelorcivile-nu întotdeauna cu suc-ces-Hezbollah ºi Hamasdoresc sã maximizeze numãrulacestora de ambele pãrþi. Ei auelaborat o crudã matematicã a

durerii...Victimele palestinienesunt în favoarea lor, iar celeisraeliene deasemenea.Acestea sunt grupuri care trim-it copii sã moarã ca atentatorisinucigaºi, uneori fãrã caaceºtia sã ºtie cã vor fi sacrifi-

caþi. Aceastã folosire neconfor-mã a civililor ca scut ºi sabienecesitã o reconsiderare alegilor rãzboiului. Distincþiadintre civili ºi combatanþi-uºorde fãcut când combatanþii eraumembri în uniforme alearmatelor care se înfruntau pecâmpul de luptã, departe decentrele civile-este mult maidificilã în contextul actual.Acum avem de a face cu un fel

de ºir continuu al „civilitãþii”: laun capãt al ºirului se situiazãcei absolut inocenþi, la capãtulopus sunt civilii care în moddeliberat adãpostesc teroriºti,le asigurã resurse materiale ºiservesc de scut uman, iar lamijloc se situiazã cei care spri-jinã politic sau spiritual peteroriºti. Legea rãzboiului ºiregulile moralitãþii trebuiescadaptate la aceste realitãþi.Oanalogie cu legea penalãamericanã este instructivã: unjefuitor de bancã, care ia unostatic ºi trage asuprapoliþiºtilor din spatele acestuiscut uman, este vinovat decrimã dacã aceºtia, în încer-carea de a-l opri pe bandit,accidental îl omoarã pe ostatic.Acelaºi lucru trebuie aplicat ºiteroriºtilor care folosesc civilica scuturi din spatele cãrora eitrag rachetele lor. Teroriºtii tre-buie sã fie þinuþi responsabililegal ºi moral pentru moarteacivililor, chiar dacã cauza fizicãdirectã a fost o rachetãisraelianã trasã asupra celorcare þinteau cetãþeni israelieni.O democraþie este îndreptãþitãsã prefere viaþa propriilorcetãþeni inocenþi faþã de civiliiunui agresor, mai ales cândacest ultim grup conþinenumeroºi cetãþeni complici înterorism. Pe de altã parte,Israelul vrea ºi trebuie sã iatoate mãsurile pentru a mini-

miza victimele civile. În 16iulie, Hasan Nasrallah, ºefulHezbollah, a anunþat noi „sur-prize”, iar cei din BrigãzileMartirilor Al Aksa au anunþatcã au elaborat arme chimice ºibiologice care pot echiparachetele lor. Oare Israelul nuare permisiunea sã preîn-tâmpine utilizarea acestora?

Israelul a pãrãsit Libanul în2000 ºi Gaza în 2005. Încã eleservesc ca ºi rampe de lansarepentru atacarea civililorIsraelieni. Acestea nu sunt ter-itorii „ocupate”, deci cauzaterorismului nu este ocupaþia,dar, terorismul poate cauzareocuparea acelor teritorii.Deoarece Israelul a renunþat sãreocupe teritoriile pentru apreveni terorismul, guvernulLibanez ºi AutoritateaPalestinianã trebuie sã asigurecã aceste regiuni sã înceteze amai fi rai sigur pentru teroriºti.

Aritmetica dureriiDe ALAN M. DERSHOWITZ- Profesor de Drept la Harvard

CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::Noemi Reckert, Alexandru Kohn, Ionel Schlesinger.

Imagine ºi tehnoredactare: Cãlin PãscuþiuTipar: Promun

Telefon0040/257/[email protected]

Am vorbit în acestnumãr despre ecu-menism, amintind ºide ecumenismulAbrahamic (pag 3),care urmãreºte dia-logul între toate celetrei mari religii mo-noteiste, Iudaismul,Creºtinismul ºi Isla-mul, subliniind im-portanþa încurajãrii ºisprijinirii elementeloraºa zisei „minoritãþitãcute” ale lumii is-lamice, care nu a-greazã deturnareareligiei spre legiti-marea acþiunilor te-roriste. În mod evi-dent, trebuiesc încer-cate toate cãile paº-nice pentru stãvilirearãului care ameninþãîn prezent întreagacivilizaþie vesticã.Dar, ce ne facem cucei care refuzã oricedialog, fixându-ºi cascop, ca pe o necesi-tate, doar „rãzboiulsfânt”? Reprezentantal celor mai fanatici ºisãlbatici fundamen-taliºti islamiºti, pre-ºedintele Iranuluineagã Holocaustul ºi

îºi fixeazã ca program„ºtergerea Israeluluide pe hartã”. Esteprincipalul sponsor alunor organizaþii te-roriste care au fãcutmii de victime civilenu numai în Israel, ciîn întreaga lume. Toþiaceºtia au ca scopdeclarat realizarea„Califatului Mondial”,unde singura religierecunoscutã sã fieIslamul. Cu multã„îngãduinþã” aceºtiaacceptã sã cruþe viaþacreºtinilor care se vorconverti la Islam, darevreii, bineînþeles,urmeazã sã cunoascã„adevãratul” Holo-caust. Acelaºi preºe-dinte al Iranului facetot posibilul pentru arealiza arme de dis-trugere în masã.Adept al Apocalip-sei, n-ar pregeta sã-ºisacrifice o bunã partedin propriul popor,doar pentru a-ºi real-iza visele bolnave.Ce face lumea? ONUdiscutã ºi nu este înstare sã ia o decizielãmuritoare. Israelul,

þintã de ani de zile amii de atacuri perfidevizând populaþia ci-vilã, a încercat oripostã militarã asu-pra organizaþiei te-roriste Hezbollah,create, înarmate ºifinanþate de Iran,care a pus stãpânireºi a transformat totsudul Libanului într-un avanpost fortificatal terorii. Din pãcate,inevitabil, aceastãripostã a cauzat ºimulte victime nevi-novate în rândulpopulaþiei civile,folositã în mod per-vers, cu laºitate, cascut uman de cãtreteroriºti. În aceastãsituaþie, reacþia pre-ponderentã a „lumiicivilizate” a fost sãcondamne Israelulpentru „reacþie dis-proporþionatã”. Înain-te ºi în timpul acþiuniiIsraelului, miile derachete (oare câþi ºi-au pus întrebarea: cecãuta arsenalul dezeci de mii derachete adunat în anide zile de „pace” la

graniþa Israelului?) trase de teroriºtidin teritoriul ceurma sã fie curãþatde armata Is-raelului, au o-morât, desigur, înmod „justificat”civili în Israel.Aceºtia erau doarevrei...Repetãm lanesfârºit cã tre-buie sã învãþãmdin lecþiile istoriei,pentru ca tragedi-ile trecutului sã nu semai poatã repeta. Separe cã lumea a uitatcã Hitler a început cuevreii, dar a sfârºitprin a incendia plane-ta. ªi atunci, cât timp

a fost vorba doar deevrei lumea a dormi-tat liniºtitã...

Sunt memorabilecuvintele pastoruluiNiemoller: „Primadatã ei au venit pen-

tru comuniºti, ºi eunu am putut sã inter-vin, deoarece eu nuam fost comunist.Apoi, au venit pentruevrei, ºi eu nu amputut sã intervin

pentru cã eu nueram evreu.Apoi, au venitdupã catolici, ºieu nu am pututsã intervindeoarece eu nuam fost catolic.Acum ei vindupã mine, ºinu a mai rãmasnimeni sã inter-vinã pentrumine”.

Totuºi, ce ar tre-bui fãcut pentru acurma teroarea ºi aîndepãrta pericolulcare planeazã asupraîntregii civilizaþiioccidentale?


C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

Televiziunea publicã aAutoritãþii Palestinienedifuzeazã des programecare încurajeazã atacurilesuicidale împotriva“Maimuþelor ºi porcilorde evrei”, accentuândmereu cã “martirii” vorajunge în paradis, unde îiaºteaptã fecioarele cuochii negri…

Un astfel de film aratãcum o femeie palestinianãeste împuºcatã în spatede soldaþi israelieni, apoie transportatã în “paradis”

unde se alãturã “vir-ginelor” îmbrãcate în alb,care danseazã aºteptând

sã se mãrite cu un bãrbatpalestinian care se “mart-irizeazã”. În scena urmã-toare, un bãrbat palestini-an îndoliat este împuºcatîn spate (se putea altfel?)de trupele israeliene în

timp ce viziteazã mor-mântul femeii ucise însecvenþa precedentã. Eleste imediat dus în “cer”unde e recompensat cu omulþime de “virgine”îmbrãcate în alb, inclusivcu femeia dupã care purtadoliu. Astfel de halucinaþiimorbide, care glorificã ºiîncurajeazã teroarea, vindoar sã completeze “edu-caþia” pe care o primesctinerii palestinieni, înintenþia de a le creºteapetitul de a deveni“martiri”. Nu lipseºte nicidifuzarea mesajelor pecare atentatorii sinucigaºile înregistreazã înainte decomiterea “eroicului” actcriminal. Iatã “rugãci-unea” pe care a fostînvãþat sã o spunã un ast-

fel de nenorocit îndoctri-nat: “Ingeri ai îndurãrii,conduceþi sufletele noas-tre în rai, dupã ce noiîndeplinim aceastã înda-torire de a strivi descen-denþii maimuþelor ºi por-cilor. Dragã tatã ºi mamã,binecuvântare ºi respectvouã, în timp ce mã con-duceþi ca martir la vir-ginele din paradis”.Culmea degenerãrii oreprezintã o mamã desinucigaº care, explicândcum spera ca fiul ei sãdevinã martir, declarã:“Bãiatul meu visa tot-deauna la martiraj, acestaa fost primul ºi ultimulsãu þel în viaþã. Eu i-amspus cã noi toþi visãm sãdevenim martiri. El aspus cã în aceastã lumenu se gândeºte la nimenipentru cãsãtorie, cidoreºte sã se cãsãtore-ascã cu virginele cu ochiinegri din paradis. Eui-am spus cã dacã aceastaeste dorinþa lui, eu îidoresc sã fie martir”.

Îndoctrinare TV: cultul atentatorilor

sinucigaºi-Mostre ale modului în care Autoritatea

Palestinianã “sprijinã” eforturile de pace-

Urmare remarcilor Papei Benedictprivind relaþia dintre credinþã ºi vio-lenþã, s-a ivit o nouã temã de discuþie.Aceasta a scos la ivealã o chestiunecentralã în relaþia Vestului cu lumeamusulmanã: este Islamul în mod spe-cial înclinat spre violenþã? Pânã acum,s-a discutat mult despre reacþia vio-lentã a unor musulmani faþã de prece-dentele comentarii ale Papei. Dar,existã o deranjantã dovadã a faptuluicã mare parte a lumii islamice eimpregnatã de o mult mai adâncã cul-turã a violenþei. Într-un recent studiuprivind conflictul global, Monty Mar-shall ºi Ted Burr de la CentrulInternaþional de Dezvoltare ºiManagement al Conflictelor au con-statat cã din 24 de conflicte armatemajore care au avut loc în anul 2005,mai mult de jumãtate (13) au inclusguverne sau grupãri paramilitaremusulmane în una sau în ambele pãrþiale luptelor. Mai mult, dintre ºase þãricu “conflicte în curs de apariþie”, patrusunt predominant musulmane, iaruna, Tailanda, include o miºcare sepa-ratistã musulmanã. Studiul, de aseme-nea, a ierarhizat 161 de þãri în funcþiede capacitatea lor de a evita izbuc-nirea conflictelor armate. În timp ce63% dintre þãrile nemusulmane au fostcategorisite ca “bucurându-se de celemai mari ºanse de a trata cu succesnoile provocãri”, doar 18% din cele 50de þãri musulmane au fost incluse înaceiaºi categorie. În plus, naþiunilemusulmane au fost considerate de 2,5ori mai mult ca cele nemusulmane caprezentând “cel mai mare risc deescaladare a violenþelor grave ºi/sauinstabilitate guvernamentalã caurmare a neglijãrii sau proastei tratãria crizelor sociale ivite”. Aceastã eval-uare relevã realitatea evidentã cã vio-lenþa este un fapt în viaþa multor naþi-uni musulmane. Dar Islamul în sine estimulentul? O recentã analizã efectu-atã de contraspionajul Pentagonuluiconstatã cã majoritatea teroriºtilormusulmani spun cã sunt motivaþi decomandamentele violente ale Co-

ranului. Teroriºtii care au deturnatavioanele în 11 septembrie ºi atenta-torii din metroul londonez au înregis-trat videoclipuri “de martiraj” în careau recitat versete din Coran vorbinddespre “sacrificarea vieþii pentruAllah”. De asemenea, autoritãþile bri-tanice au descoperit asemenea benzivideo cu ocazia zãdãrnicirii planurilorde atentat asupra avioanelor transat-lantice. Shamil Basayev, arhitectulmasacrului din 2004 de la ºcoala dinBeslan, Cecenia, vorbea despre sineca fiind “sclavul lui Allah”. În acelaºitimp, dictatorul genocidal sudanezOmar Bashir a jurat recent “de trei oriîn numele lui Allah” cã nu va admitenicicând trupelor internaþionale (demenþinere a pãcii) sã intre la Darfur. ªilista continuã. Liberalii vestici insistãdeseori cã la originea violenþei islam-ice stã ocupaþia strãinã. Dar noi nuavem dreptul sã ne permitem a scãpadin vedere cã interpretarea extremistãa religiei reprezintã o însemnatã partea problemei, când teroriºtii strigã“Allah e mare” în timp ce îºidecapiteazã victimele sau se aruncã înaer în pieþe aglomerate. Dar sprijinullumi musulmane pentru violenþa bazatãpe credinþã nu e limitatã la guverne ºi lacercurile apropiate acestora. Un sondajglobal a scos la ivealã faptul cã o majori-tate a musulmanilor din Iordania, Egiptºi Nigeria, ca ºi din circa o treime dinFranþa, Spania ºi Marea Britanie simt cãviolenþa împotriva civililor poate fi justi-ficatã în ideia de a apãra Islamul.Apetitul unor musulmani pentru dis-trugere nu e surprinzãtor, datã fiind abil-itatea unor lideri Musulmani proemi-nenþi de a instiga la urã faþã de Vest.Vestul trebuie sã recunoascã acesteizbucniri violente aºa cum sunt ele: actecriminale calculate, menite nu a com-bate ci a-i intimida pe nemusulmani caaceºtia sã se supunã dictatului lor. Dinpãcate, cu atât de mulþi în lumea islam-icã agreind ideia cã vesticii trebuie “sãse converteascã ori sã moarã”, toatesemnele indicã faptul cã ne vom con-frunta cu ºi mai multã violenþã.

ISLAMUL ªI VIOLENÞA(Daniel Allot, analist politic).

Ce-i de fãcut?

Rãspunsul cãutaþi-l singuri.


Când te-ai nãscut, tu ai plâns ºi toþi cei din jurul tãu au zâmbit. Trãieºte-þi viaþa astfel, încât, atunci când vei muri, tu sã fii singurul

care va zâmbi ºi toþi cei din jurul tãu sã plângã.

Nu lua viaþa prea în serios, oricum nu vei ieºi viu din ea!

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

Atenþie, ei trãiescprintre noi!

-Un tip ºi-a cumpãrat un frigider nou.Ca sã scape de cel vechi, l-a pus în faþacasei, atârnându-i urmãtoarea inscripþie:„Îl dau gratis. Dacã-l vrei, ia-l!” Timp detrei zile frigiderul a stat neatins. Tipul ºi-a dat seama cã oamenii cred cã frigiderule defect, de accea a schimbat inscripþia:„Frigider de vânzare, $50”. În ziua urmã-toare cineva l-a furat.

-Dupã aterizare nu mi-am gãsitbagajul la banda rulantã. M-am dus labiroul de reclamare a pierderilor ºi i-amspus femeii de acolo cã bagajul meu nua apãrut. Ea mi-a zâmbit ºi mi-a spus sãnu-mi fac griji, deoarece ea este o pro-fesionistã bine pregãtitã, deci sunt pemâini bune. Apoi, m-a întrebat:“Avionul tãu a aterizat deja?”

-Fiind la o pizzerie, am stat lângã unom care a comandat o pizza la pachet.Bucãtarul l-a întrebat dacã o doreºtetãiatã în 4 sau 6 bucãþi. Dupã o scurtãmeditaþie, tipul a rãspuns: taie-o doarîn 4, nu mi-e atât de foame încât sãmãnînc 6 bucãþi”.

ªi toþi aceºtia trãiesc printre noi, ºise reproduc…

Periculosul salvatorLa Paris, un om a vãzut cum un pit

bull a atacat un copil. El a omorâtcâinele ºi a salvat copilul. Reporterii l-auasaltat pe tip, pentru a relata povestea.“Cum vã cheamã? Tot Parisul vã va iubi.Titlurile de mâine vor fi: “Eroul din Parisa salvat un copil din ghiarele unui câinepericulos”. Tipul a spus: “Dar eu nu suntdin Paris”. Reporterii: “Nu-i nimic. ToatãFranþa vã va iubi, iar titlurile principalede mâine vor fi: “Erou francez salveazãun copil din ghiarele unui câine pericu-los”. Omul spuse: “Dar eu nu suntfrancez”. Reporterii: E O.K. ToatãEuropa vã va iubi. Vom scrie: “ErouEuropean salveazã…”. Omul spuse:“Dar eu nu sunt nici din Europa”.Reporterii: “De fapt, de unde eºti?”Omul spuse: “Din Israel”. Reporterii:O.K. Titlurile principale de mâine voraduce la cunoºtinþa lumii cã “Un evreupericulos a ucis câinele unei familii”.

O bunicuþãO bunicuþã evreicã era pe plajã cu

nepoþelul. El se juca în apã, iar ea stãteape plajã ca sã nu-ºi ude picioarele.Brusc, de nicãieri, a apãrut un val uriaºcare a lovit tocmai în locul unde erabãieþelul. Când apa s-a retras, copilul numai era acolo. Bunica ºi-a ridicat braþelecãtre cer ºi a strigat: “ Doamne, cum aiputut? Nu am fost eu o bunicã min-unatã? Nu am fost eu o mamã min-unatã? Nu am þinut eu o casã caºer? Nuam fãcut donaþii? Nu am aprins lumânãriîn fiecare vineri seara? Nu am fãcut totce am putut ca sã trãiesc o viaþã de caresã poþi fi mândru? O voce a tunat dincer: “OK, OK”. Brusc a apãrut de nicãieriun alt val uriaº ºi a izbit malul. Când apas-a retras, bãieþelul stãtea acolo, zâm-bind, ca ºi cum nu s-ar fi întâmplatnimic. Vocea a tunat din nou: “Þi-amredat nepoþelul. Eºti satisfãcutã?”. Earãspunse: “El a avut o pãlãrie!!!”.

Copiii lui IsraelLa ºcoala evreiascã, Dl. Goldblatt,

noul învãþãtor, a terminat lecþia. A sositvremea întrebãrilor puse de elevi.

Micuþul Joey s-a prezentat:“Domnule Goldblatt, aici este ceva cenu-mi pot explica”

“Ce e asta Joey?” întrebã Goldbkatt.“Ei bine, conform Bibliei, copiii lui

Israel au trecut Marea Moartã, aºa-i?”“Corect”“ªi copiii lui Israel i-au bãtut pe

Filistini, aºa-i?”“Aºa-i”“ªi copiii lui Israel au construit

Templul, aºa-i?”“Iarãºi ai dreptate”“ªi copiii lui Israel au luptat cu

Romanii, ºi copiii lui Israel întotdeaunaau fãcut ceva important, aºa-i?”

“Toate astea sunt corecte”, aprobãGoldblatt, “deci, care e întrebarea ta?”

“Ceeace doresc eu sã ºtiu este cã cemama dracului au fãcut adulþii?”.

Un om de stiinta este intrebat:-Dupa experienta dumneavoastra

de o viata, care femei sunt cele maifidele ? Cele blonde, cele brune sau

cele roscate?-Cele carunte!

Bancuri evreieºti din vechi vodeviluri:

O splendidã tânãrã a bãtut lauºa mea de hotel toatã noaptea. În finalam lãsat-o afarã.

Tocmai m-am întors dintr-ocãlãtorie de plãcere. Mi-am dus soacrala aeroport.

Am iubit aceiaºi femeie 49 deani. Dacã aflã nevastã-mea, mã omoarã!

Care sunt cele trei cuvinte pecare o femei nu vrea sã le audã nicio-datã când face dragoste? “Dragã, suntacasã!”.

Cineva mi-a furat cartea decredit, dar eu nu voi anunþa aceasta.Hoþul cheltuie mai puþin decât nevastamea.

Noi întotdeauna ne þinem demânã. Dacã-i dau drumul, ea facecumpãrãturi.

Ea a fost la cosmeticã, unde aprimit o mascã nutritivã. A arãtat min-unat douã zile, apoi masca a cãzut.

Doctorul mi-a dat ºase luni deviaþã. Când a aflat cã nu pot sã plãtescfactura, mi-a mai dat ºase.

Doctorul l-a sunat pe Kohn,spunându-i: “Domnul Kohn, cecul tãu arevenit”. Kohn: “La fel ºi arterita mea”.

Doctorul: “Vei trãi sã faci 60”.Pacientul: “Eu am 60”. Doctorul: “Vezi,ce þi-am spus eu?”

Pacientul: „Aud o sonerie înurechile mele”. Doctorul:”Nurãspunde!”.

Un beþiv stãtea în faþa judecã-torului. Acesta îi spuse: “Ai fost adusaici pentru bãuturã”. Beþivul rãspunse:“OK, sã-i dãm drumul!”.

De ce divorþurile evreieºticostã atât de mult? Pentru cã meritã!

MAXIMESunt succese care te înjosesc ºi

înfrângeri care te înalþã. (N. Iorga)Timiditatea-un defect al oamenilor

mari, tupeul-defectul oamenilor mici.(Maurice Coyaud)Numai dupã invidia altora îþi dai

seama de propria ta valoare.(Tudor Muºatescu)

Nu judecaþi oamenii dupã cei cucare se adunã. Nu uitaþi ca Iuda aveaamici ireproºabili.

(Ernest Hemingway)Oamenii eficienþi sunt cei mai mari

leneºi, dar sunt niºte leneºi inteligenþi.(David Dunham)Nimic nu costã mai mult decât

neºtiinþa.(Grigore Moisil)Munca in echipã presupune în

primul rând sã-þi pierzi jumãtate din

timp explicându-le celorlalþi de ce nuau dreptate.

(George Wolinski)Nimeni nu e de neînlocuit dar - une-

ori - este nevoie de mai multe per-soane pentru a înlocui una singura.

(Claire Martin)Oboseala ºi lenea au aceleaºi simp-

tome.(Bissane de Soleil)Existã bãtãlii pe care e bine sã le

ocoleºti; nu din teama cã le-ai puteapierde, ci pentru cã ai deveni ridicolcâstigându-le.

(Gelu Negrea)Când munceºti, joacã-te. Munca,

dacã este o datorie, te ucide.(Max Jacob)Un prost care nu spune nici un

cuvânt nu se deosebeºte de un savantcare tace.

(Moliere)In politicã, prostia nu e un handicap.(Napoleon)De þap sã te fereºti din faþã, de cal

din spate,de omul prost din toatepãrþile

(Locuþiune ebraicã)

Logicã celestãUn ºofer de autobuz ºi un rabin mor

în aceiaºi zi. Ajuns în faþa tribunaluluicelest, ºoferul e admis imediat în rai.Rabinului i s-a spus cã mai are deaºteptat, deoarece cazul sãu trebuieexaminat mai precaut. Rabinul, con-trariat: „Eu ºtiu cã acest ºofer a fost unevreu total nereligios, pe când eu stu-diam zilnic Talmudul”. „Asta e ade-vãrat”, i-au spus îngerii cereºti, „Dar,când tu predai Talmudul, mulþi oameniadormeau. Când acest ºofer conduceaautobuzul, fiecare se ruga!”.

Proverbiala politeþeUn american, un polonez, un chinez ºi

un israelian stãteau de vorbã la un colþ destradã, când a apãrut un ins cu un ches-tionar: „Scuzaþi-mã, fac un sondaj ºi aº

dori sã cunosc opinia dumneavoastrãprivind lipsa de carne”. Americanul: Ceînseamnã „lipsã”? Polonezul: Ce înseamnã„carne”? Chinezul: Ce înseamnã „opinie”?Israelianul: Ce înseamnã „scuzaþi-mã”?

Alte EinsteinismeAlte EinsteinismeAº dori sã cunosc gândurile lui

Dumnezeu; restul sunt detaliiRealitatea este doar o iluzie, dar una

foarte persistentãEu sunt convins cã Dumnezeu nu

joacã la zaruriSlãbiciunea atitudinii devine slãbici-

une de caracterNiciodatã nu mã gândesc la viitor. El

va veni oricumDe multe ori unii plãtesc mult pen-

tru lucruri pe care alþii le primesc penimic

ªtiinþa fãrã religie e ºchioapã. Religiafãrã ºtiinþã e oarbã

Cineva care nu a greºit niciodatã, nua încercat niciodatã ceva nou

Toate trebuiesc fãcute cât mai sim-plu posibil, dar nu mai simplu

Simþul realitãþii este o colecþie deidei preconcepute asimilate pânã lavârsta de 18 ani

ªtiinþa e un lucru minunat dacã cinevanu trebuie sã-ºi câºtige existenþa din ea

Noi nu putem rezolva problemelefolosind acelaº mod de gândire pe carel-am folosit când le-am creat

Educaþia este ceea ce rãmâne dupãce se uitã tot ce s-a învãþat la ºcoalã

Douã lucruri sunt infinite: universulºi prostia umanã; eu nu sunt sigur deprimul.

Marile spirite au întâmpinat întot-deauna violenta opoziþie a medi-ocritãþilor. Aceºtia din urmã nu potînþelege când cineva nu vrea sã sesupunã orbeºte prejudecãþilor ereditareci îºi foloseºte în mod onest ºi curajosinteligenþa

Cu cât mai departe avanseazã evoluþiaspiritualã a omenirii, cu atât mi se paremai sigur cã drumul adevãratei religiozitãþinu poate trece prin frica de viaþã, sau fricade moarte, sau credinþa oarbã, ci prinnãzuinþa spre cunoºtinþe raþionale

Comportamentul etic al unui omtrebuie sã fie bazat efectiv pe simpatie,educaþie ºi legãturi sociale; nu e nece-sarã nici o bazã religioasã. Omul va fiîntr-adevãr pe un drum greºit dacã elva fi frânat doar de frica de pedeapsã ºide speranþa rãsplatei dupã moarte

Vedeþi, telegraful cu fir este un felde pisicã foarte, foarte lungã. O tragi decoadã la New York ºi ea dã din cap laLos Angeles. Aþi înþeles asta? Radioulopereazã în acelaºi mod: trimiþi semnalaici, ei recepþioneazã acolo. Singuradiferenþã este cã nu existã pisica

Business is business!Preºedintele Nixon i-a propus primului ministru Golda Meir sã trimitã

pe generalul Moshe Dayan în USA, la schimb cu trei generali americani.Golda a fost de acord: „Noi vi-l dãm pe generalul Dayan. Voi sã ne daþi

General Motors, General Electric ºi GeneralTelephone!”.

shema israel, adonai eloheinu, adonai ehad!...

Documents