daciadacia.org/1.dacia_magazin/mag-2003-06.pdf—rumonﬁ, fiul romei. ˛ntreaga legendª cu romulus...

Animalsketches inFrance & Spain

Amulet fromMitoc

DDDAAACCCIIIAAADirector fondator: Dr. Napoleon Sãvescu

mmaaggaazziiinn

Pu

blic

aþie

lun

arã

edit

atã

deD

AC

IAR

EV

IVA

LIN

TE

RN

AT

ION

AL

SO

CIE

TY

Nr. 6 - iulie - august 2003

Sumar

Pentru lichidarea unuipopor se începe prin a-ialtera, a-i ºterge memoria: îidistrugi cãrþile, cultura,religia, istoria ºi apoi vinealtcineva îi va scrie alte cãrþiîi va da altã religie, altãculturã îi va inventa o altãistorie (de origine latinã orislavicã dupã momentulpolitic). Între timp poporulîncepe sã uite ceea ce este sauceea ce a fost, iar cei din jurvor uita ºi mai repede: limbanu va mai fi decît un simpluelement de folclor care, maidevreme sau mai târziu, vamuri de moarte naturalã.Noile forme istorice voraduce elemente ºi simbolurinoi de adoraþie care le vorîndepãrta pe cele vechi. Dinvechiul start spiritual vorrãmâne undeva la un etajinferior al cunoaºterii, numaicâteva cuvinte, expresii,tradiþii, impresii, fragmente,nume de localitãþi, munþi ºiape, fãrã un înþeles aparent.Formele vechi care cândva,au ocupat valenþa

NOI NU SUNTEM

URMAªII ROMEI

pag.1

INSPIRATELE ZILE ALE

MINISTRULUI CULTURII ÎN

ÞARA DACILOR

Fotoreportaj pag.16-20pag.16-20

LA TÃRTÃRIAS-A SCRIS ISTORIE



1

DACIAmagazinnr.6 iulie - august 2003

Istoria neºtiutã a românilor

NOI NU SUNTEM URMAªII ROMEIDr. Napoleon Sãvescu

(continuare)5. Podul de piat5. Podul de piat5. Podul de piat5. Podul de piat5. Podul de piatrã de pesrã de pesrã de pesrã de pesrã de pesttttteeeeeDunãrDunãrDunãrDunãrDunãreeeee

Podul de piatrã de peste Dunãre afost una din minunile antichitãþii;romanii ni-l prezintã ca fiind orealizare a lui Apollodor din Damasc,idee preluatã ºi de unii dintre istoriciinoºtri. Existã unii care nu i-au crezut,cum a fost domnul C. Iordache.25

Este ilogic ca o armatã care posedãteritoriul doar de pe un mal al fluviuluiDunãrea (Istrul) sã reuºeascã sãconstruiascã un pod de piatrã, al cãruial doilea capãt se afla pe teritoriulinamic. Astãzi, cu toatã tehnicamodernã de care dispunem, seconsiderã cã un pod de piatrã pesteDunãre se poate construi într-operioadã de aproximativ 5-7 ani ... oriistoricii susþin cã Traian l-aconstruit la începutul celui de-aldoilea rãzboi cu dacii în doi ani?!...Socotim imposibilã construirea într-o perioadã atât de scurtã, de numaidoi ani, a unui pod de piatrã pesteDunãre, în special când Traian era înplinã campanie militarã,contraatacurile lui Decebalprovocând mari pierderi invadatorilorromani. Este ciudat cã nici unitinerariu antic ºi nici un text epigraficnu ne vorbeºte de podul lui Traianºi nu a fost gãsit niciodatã vreun textcare sã vorbeascã de tehnica folositãîn construirea lui.

Deoarece comentariile De BelloDacico ale lui Traian sunt pierdute,astãzi avem la dispoziþie numai Co-lumna lui Traian, unde se vede clar

cã în anul 101 d. Hr., romanii treceauDunãrea pe un pod de vase. De ceoare mândrul arhitect Apollodor dinDamasc, cãruia i se atribuieconstrucþia podului ºi a Columnei luiTraian, a uitat sã imortalizeze peColumnã o asemenea mare realizare-un pod de piatrã peste Dunãre careera chiar opera sa?!

Oare nu este mult mai verosimilca podul de peste Dunãre sã fi fostconstruit de poporul care stãpâneaambele maluri ale fluviului, poporcondus de cel despre care Strabonscria: Burebista stãpâneºte totteritoriul de pe ambele maluri aleDunãrii, este temut de romani, ataca,trecea fluviul când voia prinMacedonia. Luat prin surprindere deinvazia romanilor, Decebal, un marestrateg, încearcã sã opreascãînaintarea romanilor, demolând parteade lemn carosabilã a podului, restulfiind incendiat, dupã cum aratãbârnele arse de la faþa locului. Dinacest motiv, Traian ºi-a trecut trupeleîn Dacia nu pe un pod de piatrã, ci peunul de vase, dupã cum chiarApollodor din Damasc aratã pe Co-lumna lui Traian. Mai târziu, armataromanã a refãcut vechiul pod de piatrãal lui Burebista pentru a transportaprada luatã de la populaþia dacicã, darcãrãmizile cu ºtampila legiunilorromane gãsite pe acest loc nudovedesc cã ei au ºi construit podul!

În secolul al IV-lea d. Hr.,Constantin cel Mare, dac de originenãscut la Niº, reconstruieºte podul dela Drobeta, adaugã un castru cu patru

turnuri ºi un edificiu cu numeroaseîncãperi.

Menþionãm cã într-o baladãaromânã, Puntea din artã, sevorbeºte de trei meºteri iscusiþi careau construit un pod peste Dunãre ºicare au lucrat la el ºase ani.

6. DIUR6. DIUR6. DIUR6. DIUR6. DIURAAAAA PNEUS, suprPNEUS, suprPNEUS, suprPNEUS, suprPNEUS, supranumianumianumianumianumit ºit ºit ºit ºit ºi...Dec...Dec...Dec...Dec...Decebalebalebalebalebal

Din Zei de-am fi scoborâtori,C-o moarte tot suntem datori;Totuna e dac-ai muritFlãcãu ori moº îngârbovit,Dar nu-i totuna leu sã mori,Ori câine-nlãnþuit.

George Coºbuc: Decebalcãtre popor

În perioada secolului I d. Hr.,spaþiul carpato-danubiano-pontic neapare ca o mare zonã de hãrþuire apopulaþiei autohtone tracice, care estecontinuu prãdatã, furatã, împinsã,lovitã, izbitã ºi jefuitã de popoarelenou-venite care reuºesc sã se aºezeºi ... sã-ºi creeze propria istorie ºiculturã, furând-o de la noi. Greciisosiþi în patru valuri din zona Esticãa Mãrii Caspice (1900-1400 î. Hr.)s-au aºezat liniºtiþi ºi sunt ºi ei acumcuceriþi de... Romani... ºi vor sta subjugul acestora 500 de ani, mai multdecât noi, dacii,... dar minune, einu-ºi vor schimba limba, ci numainoi, ºi nu în 500 de ani, ci în 100 ºiceva! Sã fie acest lucru adevãrat, oriadevãrat e cã limba dacilor a fost aºa-zisã

2

DACIAmagazin nr.6 iulie - august 2003latinã prisca dupã cum ne spuneaNicolae Densuºeanu, ºi, în felul ãsta,ei, dacii, nu a mai trebuit sã înveþe onouã limbã ºi s-o uite pe a lor ?

În aceastã perioadã, în vara anului87 d. Hr., împãratul roman Domitiantrimite, sub comanda lui CorneliusFuscus, trupe romane sã ocupe Daciade la nordul Dunãrii. Acesta trece peun pod de vase Dunãrea, la Tapae(Porþile de Fier), dar este atacat dedaci, prin surprindere, ºi... învins.Legiunea romanã a V-a Alaude estecomplet nimicitã, iar generalul ei,Cornelius Fuscus, ucis în luptã. Darcine a fost conducãtorul armateidacice? ... Numele lui, numele daculuiînvingãtor, a fost consemnat numaide Tacitus (din opera cãruia se vainspira Orasius în secolul V d. Hr., ºiIordanus, sec. VI d. Hr.,) ... numelelui era... DIURAPNEUS Cel Orfan, untarabostes din Sud-Vestul Daciei, carea fost apoi divinizat, ca un semizeu,de populaþia dacicã, supranumindu-lDE-CEBALUS, Neam de Cal oriPe Cal, Cavaler, oriINOROGUL (Ducipalul) ºi cãruiaregele dac de atunci, DURAS, printr-ungest nobil ºi inteligent, îi va cedatronul. Pe vasul funerar decoperit laGrãdiºtea de Munte - Sarmi-seget-usa(eu mã grãbesc sã curg - sanscritã) -apar douã ºtampile cu inscripþia: DECEBALUS PERS CORILO, ce sepoate traduce Decebalus a plãtitînãlþarea la cer... iar dacã îl citim înoglindã Oliroc Srep Sula Beced:Viteazul Cal s-a sinucis.

Dar inscripþia se mai poate citi ºi:DE CEBALUL PRESCO RILO:De neamul calului va pieri duºmanul(Adrian Bucurescu, Dacia Secretã,Ed. Arhetip, Bucureºti, 1998, p. 183).Se pare cã acest blestem a circulatprintre Daci pânã la dispariþiaImperiului Roman.

Goþii care se credeau urmaºii

geþilor au avut un rege cu numepredestinat, ALARIC, Inorogul,nãscut în ... Dacia, care purta însufletul lui acest blestem, astfel cã laînceputul secolului V d. Hr., vizigoþii,conduºi de Inorog, au pãrãsit Hemus- Peninsula Balcanicã ºi au pãtrunsîn Italia. Alaric cucereºte Roma la 24August 410 d. Hr., distrugând-o pânãîn temelii, trecând-o prin foc ºi sabie... Sã se fi îndeplinit astfel blestemullui De-Cebalus ?

Dacii s-au luptat sub stindardullupului, stindard tradiþional al tracilor:capul de lup cu corpul de dragon;Romanii au avut capitala, Roma,întemeiatã ºi ea sub semnullupului... ºi dupã vechile legende, deun raman, Enea-Strãlucitorul, plecatdin zona Oltinei (Oltina-Latina).

Dar ºi numele de Roma încã nu-ºiare rezolvatã originea, provenienþa.Anul înfiinþãrii Romei nu este sigur.Nici numele ei nu este de la Romulus,cum afirmã legenda pãstratã de laistoricul Titus Livius: CONDITAURBES, CONDITORIS NOMINEAPPELLETA, ci de la situaþiaoraºului, aºezat lângã o apã, RÂUsau RUMON (cuvânt trac ori etruscechivalent pentru râu). Romulus nua putut fi întemeietorul ei, ci doar fiual oraºului de pe RÂU sauRUMON, fiul Romei.

Întreaga legendã cu Romulus parea fi fost împrumutatã, spune TitusLivius, mai degrabã din vechilelegende ale poporului pelasgic(tracic), din care ºi ei se trãgeau. Aºacã, ei, dacii ºi romanii, vorbeauaceeaºi limbã ºi, dacã vrem sã lãsãmla o parte anii... nu este o ironie aistoriei cã azi ei, romanii, se numescitalieni, iar noi, tracii-pelasgi, români?

Dar sã revenim la viteazulDiurapneus-Decebal; ca rege, refaceunitatea statalã a Daciei, întãreºtearmata ºi stabileºte legãturi de alianþã

cu popoarele vecine, formând nouaConfederaþie Dacicã, Daciaîncadrându-se între graniþele naturaleprecizate ulterior de Ptolomeu, dinCarpaþi ºi pânã la Nistru (Tyros) ºide acolo la Dunãre. Neamurile geticeîmprãºtiate în rãsãritul Moldovei pânãdincolo de Bug, iazygii ºi roxalanii,se vor alãtura ºi ei Confederaþieiopuse Romei.

Din timpul lui Decebal dateazãconstrucþiile grandioase de laSarmisegetusa, dacã nu chiar înaintede el, incinta sacrã, discul solar deandezit, sanctuarele patrulatere, câtºi atelierele metalurgice de la GrãdiºteaMuncelului, capabilã sã producã unfier cu o puritate de 99, 97% 26. Înacelaºi timp, la Roma, Domitianusnemulþumeºte pe contemporanii sãiprin politica de grandoare pe careo duce: secãtuirea finanþelor,propagarea despotismului, reprimareacruntã a creºtinismului.

La 18 septembrie 96 ADDomitianus este asasinat de un libert,iar în ziua urmãtoare armata ºiconspiratorii îl vor proclama împãratpe bãtrânul senator MARCUSCOCCEIUS NERVA, care îl va adoptaca fiu ºi asociat pe MARCUSULPIUS TRAIANUS la 29 octombrie97 AD.

Traian, dupã învingereagermanilor, supãrat pe dispreþul pecare-l aveau dacii faþã de romani(Pliniu cel Tânãr), hotãrãºte mãrireaefectivelor militare din Moesiainferioarã, construieºte castrul de laBãrbos-Galaþi, consolideazãfortificaþiile din oraºele pontice pânãla Tyros (Nistru), dispune terminareaºoselei de la malul sudic al Dunãrii laCazane (inscripþia Tabula Traianaconfirmã aceasta). Dar adevãratacauzã a reizbucnirii rãzboiului cuDacia o constituie aurul pe care Daciaîl stãpânea, reprezentând pentru

3


4

DACIAmagazin nr.6 iulie - august 2003Roma un El Dorado, o Californiea antichitãþii.

Traian adãuga celor nouã legiunide la Dunãrea mijlocie ºi inferioarã,alte patru, aduse din provinciile ger-mane ºi alte douã create special cuprilejul primului rãzboi dacic. La 25martie 101, Împãratul Traianpãrãseºte Roma, aºezându-se înfruntea a 150.000 de soldaþi, ca sãcucereascã... ce?... o þarã deanalfabeþi, fãrã limbã ºi culturã?... oþarã cu foarte puþinã populaþie (cumle place ungurilor sã spunã de noi)?O þarã de agricultori fãrã o forþãarmatã? Dacã eram aºa de puþini, dece îi trebuia lui Traian 150.000 desoldaþi?!... Dacã eram aºa de sãraci,de ce veneau la noi?!...

În vara anului 101, legiunileromane conduse de Traian debarcaula Lederata (Rama) ºi se îndreptauspre Acidava (Varadita). Decebal îilãsã sã pãtrundã pânã în Banat,concentrându-ºi oastea în zona de laTapae-Bucova, unde Traian obþine omodestã victorie. Totuºi, aceastãvictorie deschide romanilor drumulspre Þara Haþegului, situatã înapropierea nucleului dacic din MunþiiSuryanului (Surya - zeul soarelui lavechii vedici). Datoritã diversiuniifãcute de Decebal, care se aliazã cuburii, bastornii ºi roxalanii trecândDunãrea ºi atacând aºezãrile romaneacum situate între Dunãre ºi PontulEuxin (Constanþa), Traian este silit sã-ºiretragã o parte din legiunile din Dacia,pentru a-i respinge pe daci ºi pe aliaþiilor din sudul Dobrogei, unde maitârziu, în 109, va ridica Monumentulde la Adamclisi ºi Tropaeum Traiani.Alþi istorici spun cã acesta a fostridicat de daci.

În primãvara anului 102, Traianpreia ofensiva, strãbate Muntenia prinpasul Bran, învingându-l pe Decebal.În urma pãcii încheiate, Decebal

pierde Banatul, Þara Haþegului,Oltenia, Sudul Munteniei ºi alMoldovei. În decembrie 102, laRoma, Traian primeºte numele deDACICUS (învingãtor al dacilor).

Traian întãreºte linia Dunãrii cuefective militare.

Între 103-105, cu ajutorul luiApolodor din Damasc (Siria),reconstruieºte podul de piatrã de pesteDunãre la Drobeta - Turnu Severin(adevãratul constructor al poduluifiind Burebista). Apolodor dinDamasc era cel mai vestit arhitect altimpului sãu; lui i s-a încredinþat maitârziu construcþia Columnei lui Traian(ciudat cã pe columnã a uitat sã-ºiprezinte podul!). A scris ºi o cartedespre construcþia, ori mai corectspus, reconstrucþia podului, care însãs-a pierdut; cuprinsul ei pare sã-l ficunoscut DIO CASSIUS, care dã înistoria sa o descriere amãnunþitã ºiexactã a podului. Marile construcþiide poduri au întotdeauna cevasimbolic, aproape eroic, semnificândtot atâtea mãrturii curajoase despreperpetua silinþã umanã de a înlãturapiedicile pe care natura le aºterneadeseori în calea noastrã; menirea loreste înlesnirea legãturilor decomunicaþie sigure între un þãrm ºialtul... Cât despre reconstrucþiapodului de cãtre Apolodor, aceasta aînsemnat înlesnirea jefuirii þãriinoastre, a subjugãrii ºi sclavieipoporului dac, a cotropirii înproporþie de 14% a teritoriului Daciei,cum încã spun unii dintre istoriciinoºtri, în scop civilizator!Constantin cel Mare, dac nãscut însatul Niº de la Sudul Dunãrii, vareconstrui ºi el acest pod la aproape200 de ani dupã retragerea trupelorromane din Dacia. De ce îl va fireconstruit el dacã dupã retragerearomanilor locurile au rãmas pustii,goale, aºa cum susþin unii istorici?

ªi dacã înrobirea, înjosirea,jefuirea le numesc dânºii procescivilizator, de ce sã nu le spunem ºiruºilor tot... civilizatori pentru cãºi ei ne-au civilizat mai bine de 50de ani, de am rãmas sãraci dupã atâtacivilizaþie... ori bunului prietenHitler ºi germanilor sãi, care, vãzândcã nu vrem sã intrãm în rãzboi alãturide ei, ne-au civilizat împãrþind cugenerozitate trupul þãrii: Transilvaniala unguri, Bucovina ºi jumãtate dinMoldova la ruºi, Cadrilaterul labulgari.

Al doilea rãzboi al lui Traianîmpotriva lui Decebal începe în varaanului 105, când Traian soseºte laDrobeta Turnu Severin. (Reamintimcã între timp a avut loc o tentativã deasasinat împotriva lui Traian, careînsã a eºuat. Ar fi schimbat oarereuºita atentatului soarta noastrã deazi ?... Am fi arãtat diferit ?... Am fivorbit o altã limbã?... Iatã întrebãrice rãmân fãrã rãspuns.) Sã revenimdeci la armatele romane, care,doritoare nu de faimã, ci de aurul ºiaverile dacilor, înainteazã în treicoloane:

- prima coloanã înainteazã peValea Cernei (prin locurile undelegendele tracice povesteau cã veneatocmai din Nordul Egiptului, sã moarãpasãrea PHOENIX; ea þinea în cioc celmai vechi însemn pelasgic, iar îngheare, smirna; din cenuºa ei,undeva în Munþii Cernei, pasãreaPhoenix renãºtea). Aºadar, primacoloanã romanã înainteazã prin ValeaCernei, Þara Haþegului, ajunge lacetãþile Costeºti, Blidaru ºi PiatraRoºie, pe care le distruge.

- a doua coloanã urcã pe ValeaJiului, pe la Castrul de la Bumbeºti,pãtrunzând în Masivul Suryanul pela Baniþa.

- a treia coloanã, condusã deTraian, se deplaseazã de la Drobeta

5

DACIAmagazinnr.6 iulie - august 2003la Sucidava ºi Romula, strãbate ValeaOltului pânã la Castra Traiana(Simbotin-Vâlcea), ajunge la Tiliºca,apoi la Cãpâlna.

Restul coloanelor romane pornitedin Moesia inferioarã trec pe la Bran,Bratocea, Oituz. Bãtãlia pentruSarmisegetuza Regia se dã laînceputul verii anului 106, cuparticiparea legiunilor a II-aADRIUTIX, a IV-a FLAVIA FELIXºi a unui detaºament (vexillatio) dinLegiunea a VI-a FERRATA. Daciiresping primul atac, dar sunt distruseconductele de apã care aprovizionaucapitala Daciei. Cetatea esteincendiatã, sunt retezaþi toþi stâlpiisanctuarelor în incinta sacrã, sedistruge întreaga fortificaþie.Rãzboiul, însã, continuã. Prin trãdarealui Bacilis (confident al regelui dac),romanii gãsesc în albia râului Sargesiatezaurul lui Decebal (evaluat deJerome Carcopino la 165.500 kg deaur ºi 331.000 kg de argint; veziMarcela Nica, Istoria Românilor, Ed.Mondan, Bucureºti, 1994, p. 26) 27.Ultima luptã cu oastea regelui dac areloc la Porolissum (Moigrad).

Era adânc înrãdãcinat în fireadacilor obiceiul de a nu se teme demoarte. De aceea se spunea despreei cã plecau la luptã mai veseli decâtîn oricare altã cãlãtorie. În retragereaspre munþi, Decebal este urmãrit decavaleria romanã condusã dedecurionul Tiberius Claudius Maxi-mus. Religia dacicã a lui Zalmoxesadmitea sinuciderea ca o ultimãuºurare pentru cei prea greu loviþi denenorocire, ba chiar o înalþã ºi prea-mãreºte cu fãgãduinþe supranaturale.Dacii care au ascultat ultimacuvântare a lui Decebal se împrãºtieºi se sinucid. Numai nesupusul rege,mai mare decât zeul sãu, nu-ºi cautãuitarea în moarte, ci încearcã sã sesustragã dinaintea romanilor, în

6

DACIAmagazin nr.6 iulie - august 2003speranþa mãreaþã cã va mai putea gãsiîncã, în strãfundurile munþilor sau încodrii neumblaþi, mijlocul de a pregãtireînceperea luptei ºi rãzbunarea. Darcavaleria romanã îl urmãreºte fãrãrãgaz, este gata sã punã mâna pe el,ºi atunci marele Decebal îºi împlineºtedestinul punându-ºi capãt zilelor.Scena mãreaþã a morþii sale poate firegãsitã pe Columna lui Traian.

Am fost ºi eu la Sarmisegetusa,la Gradiºtea Muncelului ºi ceea ce mis-a pãrut ciudat a fost lipsa derãmãºiþe arheologice ca: sãgeþi, sãbii,vârfuri de lãnci etc. pe care ne-am fiaºteptat sã fi rãmas sub pãmântulcolinelor cãlcate de vitezele legiuniromane. Am gãsit o liniºte desãvârºitãnu numai din punct de vedere aldezinteresului arheologic ºi din punctde vedere al lipsei fie ºi a unui vârf desãgeatã romanã care sã demonstrezecã s-au dat lupte în acea zonã.

M-am aºteptat ca istoricii noºtrisã scrie ceva mai mult despreDecebal, fiica lui Dachia (?), fratelelui Diegis, sora lui Sarmis, marelepreot Vezina..dar ei scriu ºi scriunumai despre vitejii de romani carede fapt au pustiit, tâlhãrit, pârjolit,robit, satele ºi cãtunele noastre daciceimpunându-ºi pacea romana.

Pânã acuma, despre rãzboiuldaco-roman avem doar patru surse :Herodot, Jordanes, Dio Cassius ºiDion din Prusa, zis ºi DioChrisostomus. Acesta din urmã, dincauza lui Domitian, suferã ºi el, ca ºiOvidiu, pedeapsa surghiunului.

Aruncat afarã din Imperiul Roman,el rãtãceºte ºi prin þãrile de la Dunãre,prin anul 87 d. H. fiind martor ocularal celor mai importante evenimente,pregãtirea rãzboiului daco-roman. Separe cã a trecut ºi pe la Sarmisegetusaºi chiar cã l-a întâlnit pe Decebal.Însemnãrile lui Orationes -cuvântãri par însemnãri de reporter.

Din pãcate, au ajuns pânã la noi doarcâteva fragmente. Chrisostomus afãcut o cãlãtorie lungã pe malul Istruºi în Þara Geþilor. El este miratde comportamentul deosebit decivilizat al dacilor cum de mã rabdã,când m-au vãzut, cum nu ºtiam sãcãlãresc, nici arcaº priceput, niciostaº cu arme grele, nici aruncãtorde lãnci sau pietre nu eram. Þaradacilor i se pare lui Chrisostomus otabãrã ostãºeascã: acolo puteai vedeapretutindeni sãbii, platoºe, lãnci, toatepline de cai, arme ºi oameni înarmaþi.Cu o realã admiraþie pentru daci, el,Dio Chrisostomus, continuã: Înmijlocul atâtor oameni deosebiþi, eusingur arãtam grozav de nepãsãtor,un spectator foarte paºnic alrãzboiului. Pãcat cã, cei interesaþi nuîncearcã sã-i gãseascã opera completãa acestui om deosebit, contemporancu Decebal. Sunt convins cã undevael trebuie sã-i descrie pe daci, sã ledescrie obiceiurile, limba. Nu vãsurprinde cã atât Ovidiu, cât ºi DioChrisostomul se simt confortabilprintre aceºti strãini? Ei nu suntderanjaþi de diferenþele de limbã.Gândiþi-vã cã dumneavoastrã sunteþisurghiunit în China, o þarã a cãrei

limbã, obiceiuri vã sunt completstrãine. Dar aceºtia doi, Ovidiu(care a scris ºi versuri în limba geþilor,ºi asta în numai 4-5 ani de convieþuirecu acestea), ºi Dio Chrisostomus seplimbã ca la ei acasã, fãrã sã aibãaparent nici o barierã de comunicarecu dacii. Sã nu-l uitãm pe Puskin,care, fiind exilat în Moldova/Basarabia,a scris, cu patimã poezia (în limbarusã) Blestemat oraº Chiºinãu,poate tocmai din cauzã cã nu puteasã comunice cu localnicii ºi se vedeadin toate punctele izolat.

Dar cum eu am reuºit sã gãsescpânã acum cãrþi uitate, autori ignoraþi,care vorbeau acum 400-500 de anidespre noi (geto-dacii) ºi istorianoastrã (mã refer la Joannes Magnus1554, Bonaventura Vulcanius 159730, Carolus Lundius 1687), cãrþi pecare unele le-am cumpãrat, altele le-amcopiat, reuºind sã gãsesc traducãtoripentru ele, mã întreb de ce cei caresunt plãtiþi de poporul daco-român nuau fãcut ºi nu fac aceastã muncã.

Am fost zdrobiþi, învinºi dar... nunimiciþi!

Ne putem mândri cu Decebal! Darcu Traian... Ce a avut el comun cunoi?!... Vom vedea!

7


8

DACIAmagazin nr.6 iulie - august 2003

Inspiratele zile ale ministrului culturiiîn Þara Dacilor

În numãrul 4 al revistei noastre,în reportajul Tristeþile Sarmisege-tusei, deplângeam soarta vestiteicapitale a regilor daci. Trãgeam maimulte semnale de alarmã referitoarela unele aspecte care erau foartedeparte de normalitate. BetoaneleSuzanei Gâdea din Incinta Sacrã,sutele de blocuri de andezit sau cal-car ce zac aruncate aiurea, cisternade apã a Sarmisegetusei, loc derelaxare pentru broaºte, monopolulªcolii Cluj asupra sãpãturilor ºicercetãrilor din Munþii Orãºtiei, toateacestea au fost trecute la capitolulnegativ în respectivul articol. Iatãînsã cã nu numai noi am fost aceiacare am sesizat cã lucrurile nu potrãmâne aºa ºi cã va trebui sã seîntîmple ceva pentru intrarea înnormalitate.

Pânã acum cîteva zile, puþinierau aceia care mai credeau înschimbarea situaþiei din MunþiiOrãºtiei. Un destin parcã blestematcondamnase la uitare ºi pãrãsireireversibilã inima Daciei. Haosul încercetare, lipsa banilor deconservare ºi restaurare, drumurilede acces spre cetãþi, devastate defuriile rîului Grãdiºte devenitepractic un chin permanent,banditismul cãutãtorilor de comoricare scurmau, distrugeau ºi furau,fãrã milã ºi fãrã lege, toate acesteaconstituiau o situaþie perenã fãrã nicio razã de speranþã pentru a firezolvatã.

LUMINIÞA DE LA CAPÃ-TUL TUNELULUI

Vizita ministrului culturii eraaºteptatã de mult. Se fãcuserã ºi în

Vladimir Brilinsky

alþi ani, ºi în alte legislaturi pregãtiripentru vizite ministeriale în zonã, darîn cel mai fericit caz veneau doarsecretari de stat sau directori dinminister. Se fãceau planuri, sepromiteau fonduri, se ciocneatradiþionalul pahar de þuicã ºi camatât. De data asta însã, o adevãrataarmatã a însoþit fãrã ifose ºiprotocoale inutile ceea ce fãrãexagerare se poate numi Descãle-catul Ministrului Rãzvan Theodo-rescu în Munþii Orãºtiei. Înainteavizitei, peste noapte au apãrut pe tottraseul panouri cu harta regiunii,indicatoare, ºi chiar coºuri de gunoiacolo unde era cazul. Din fericirepentru întreaga situaþie de-a dreptultragicã din zonã, nici deciziile ºipromisiunile ministrului nu au avutdoar aerul protocolar, ele fiind lipsitede menajamente atât în ceea cepriveºte persoanele responsabile, câtºi în ceea ce priveºte rezolvareaproblemelor întâlnite. În judeþul cucea mai mare încãrcãturã istoricãdin þarã, cu densitatea cea mai marede monumente ºi obiecte depatrimoniu, nici nu se puteau lua altedecizii decât cele normale, pe carele-am luat în aceste douã zile devizitã deosebit de utilã în judeþulHunedoara, ne declarã ministrulRãzvan Theodorescu la încheiereavizitei sale, o vizitã care poate finumitã fãrã frica de a fi catalogaþica stãpânitorii limbajului nostalgic delemn ca fiind una de lucru. Dupãkilometri întregi parcurºi pe jos pecãrãri uneori anevoioase, unde chiarºi ziariºtii se plângeau de efort, dupãalte sute de kilometri parcurºi înzdruncinãturile maºinii pe drumuri

imposibile, concluziile ºi deciziileministrului nu putea fi decâtinspirate.

VIN BANIIPrima decizie pe care ministrul

a luat-o pãºind pe iarbaSarmisegetusei a fost ca hidoaselebetoane ale epocii Ceauºescu, celecare tronau fãrã rost, stricândpeisajul Incintei Sacre de peste unsfert de secol, sã disparã. O deciziesalutarã ºi mult aºteptatã de cei caresimt cu adevãrat cã acel loc esteîntr-adevãr leagãnul poporuluiromân, o decizie pentru a cãreirezolvare trebuie sã se implice ºiautoritãþile judeþene. Adversar dural lucrului fãcut de mântuialã ºi înpripã, ministrul a dispus ca toaterestaurãrile sã se facã de acum subdirecta observaþie a specialiºtilor, ºinu la voia întâmplãrii. Mascareazidului de susþinere, existent,reintroducerea în ansamblul incinteia blocurilor de piatrã abandonatezeci de ani prin pãdurileSarmisegetusei, conservarea ºirestaurarea principalelor obiectivedeja scoase la luminã au fost sarcinipe care ministrul le-a impus celorresponsabili. Este posibil ca toate sãse fi desfãºurat înainte, când setrasau sarcini, se spunea: da, amînþeles. Cel mare pleca, iar cei carerãmâneau se priveau neputincioºi ºimiraþi cu buzunarele goale, dacãinspiratul ministru nu ar fi pus lamezat pentru toate acestea 15miliarde de lei. Aceºti bani cusiguranþã nu vor rezolva problemeleexistente în Munþii Orãºtiei, darînceputul a fost fãcut. Dacã banii

9


vor fi cheltuiþi cu folos ºi cu cap, iarroadele se vor vedea aºa cumtrebuie, vor veni cu siguranþã ºi altefonduri care vor continua lucrul bineînceput.

Dorind parcã sã repare gafafostului sãu coleg de guvern,Leonard Cazan, cel care ºi-a scriscu siguranþã numele cu litere negreîntre demolatorii ºi duºmaniiMunþilor Orãºtiei tãind o finanþarePHARE de ºase milioane de europentru reabilitarea drumului deacces, ministrul Theodorescu apromis, de asemenea, accesarea defonduri pentru a rezolva cât se poatede urgent aceastã problemã.

BISERICILE - O PROBLEMÃPRIORITARÃ

Ilustru critic de artã, actualulministru s-a oprit din goana maºiniipentru a constata la faþa locului mai

multe nereguli ce i-au fostsemnalate în legãtura cu stareabisericilor declarate monumentistoric ºi aflate în paraginã. LaGurasada ºi la Leºnic, în douã astfelde biserici vor fi trimise echipe derestauratori care sã se implice di-rect în eliminarea igrasiei ºiconservarea a ceea ce a mai rãmasdin picturile originale.

ULPIA TRAIANA - LA NEGOÞCU LOCALNICII

Ultima zi a vizitei a fost dedicatãcelor care se ocupã de cercetareacapitalei romane. Aici, situaþia a fostmai delicatã, iar fina duritate aministrului a fost mai pregnantã.Sesizând importanþa siturilorarheologice pe care ei îºi cultivã celenecesare, localnicii, încet, dar sigur,de la an la an, au ridicat preþul lapãmântul care acopera aceste locuri,nepermis de mult. Dacã în MunþiiOrãºtiei un hectar de terenachiziþionat pentru cercetare istoricãnu depãºeºte zece milioane de lei,cei din Þara Haþegului sesizânddorinþa ministerului de a achiziþionateren au fixat de la sine puterepreþuri ajungind pânã la 400 demilioane de lei hectarul, rivalizândastfel cu preþurile de la Roºia Mon-tana. Numai cã de acum încolosocoteala de acasã nu se va maipotrivi cu cea din târg pentru cãministrul a fost ferm. Nu se vor maiface achiziþii, nimeni nu trebuie luatde fraier iar localnicilor le-a dorit sãaibe recolte bogate în continuare pesiturile capitalei romane. La un astfelde ºantaj, nu poþi rãspunde altfel aconcluzionat ministrul Theodorescu.

Poate cea mai importantã ºispinoasã problemã a vizitei a fostdecizia salutarã a ministrului de a

elimina monopolul instituit artificialal ªcolii Cluj asupra sãpãturilor ºicercetãrilor din cele douã capitalede la Sarmisegetusa ºi UlpiaTraiana. De câteva decenii bune dela Daicoviciu încoace, a fost unmiracol ca pe cele douã ºantiere sãpunã piciorul alcineva decât ceiaparþinând vestitei ºi, ce-i drept,recunoscutei ªcoli din Cluj. Dacãprofesorul Glodariu, cel care are înparohie Munþii Orãºtiei, a fost maicalm ºi mai resemnat la aflarea veºtiicã în ºantierul sãu vor pãtrundecercetãtori de dincolo de Carpati, nuacelaºi lucru s-a putut spune desprepreofesorul Ioan Piso de la Cluj, celcare se ocupã de ani de zile princercetãrile sale sã minimalizezecivilizaþia dacilor, creând o imaginefalsã asupra presupusei romanizariîn Dacia. La gândul cã în treburilesale se vor amesteca alþii parcã aluat foc. În replici dure cu directorulInstitutului Naþional de Arheologiechiar în faþa ministrului, el s-a strãduitsã-ºi apere teritoriul pe care credeacã este stãpân absolut, folosindargumente penibile ºi puerile.Decizia ministrului a fost la fel defermã: Vrei, nu vrei, de dincolo deCarpaþi vor veni ºi alþi cercetãtori.Nu este posibil ca noi saachiziþionam 16 hectare de teren ºisã fie cercetate doar trei pânã înacest moment. Orgoliile trebuieevitate ºi cercetarea trebuie sãmeargã înainte pentru cã într-unviitor nu prea îndepãrtat, între Re-gia ºi Ulpia Traiana sã se creeze unpod turistic fãrã egal în lume, aconcluzionat ministrul la încheiereavizitei, o vizitã de-a dreptul istoricãdacã promisiunile ministeriale vordeveni cu adevãrat realitate.

cmyk color

10


Domnule ministru, cum v-aþidecis ca, dupã aproape treiani de mandat în frunteaMinisterului Culturii, sã pãºiþiîn sfârºit pe iarba dacilor?

R.T. În aceastã zonã a cetãþilordacice din Munþii Orãºtiei existã olungã tradiþie de cercetarearheologicã. Situaþia cu totulparticularã în care se aflã acestemonumente istorice intrate înpatrimoniul cultural UNESCO neobligã la mult mai mult decât ceeace s-a fãcut pânã acum.

Ce a împiedicat, de fapt, capînã acum sã nu seîntreprindã ceva în acestsens?

R.T. Atât factori obiectivi careþin de natura reliefului în care se aflãcetãþile ºi de situaþia improprie încare se aflã drumurile de acces, câtºi fatorii subiectivi. Pentru, cã oriceam spune, aceste situri arheologicenu au beneficiat de toatã atenþia decare aveau nevoie ºi, cu regrettrebuie sã o spun, nici din parteaministerului nostru, nici din parteaautoritãþilor locale. Concluzionând,am putea spune cã tot ceea ce s-aîntreprins pânã acum în zona

ASTÃZI AM DEMARAT PROGRAMULDE URGENÞÃ

CETÃÞILE DACICE

Interviu realizat cu Ministrul Culturii,Domnul Academician Dr. Rãzvan Theodorescu

cetãþilor dacice reprezintã doar opicãturã de apã într-un oceanplanetar.

ªi ce veþi întreprinde concretîn acest context?

R.T. Pot sã vã spun cã, începândchiar de astãzi, am demaratPROGRAMUL DE URGENÞÃ,CETÃÞILE DACICE. ªi, maiconcret, întregul colectiv prezentastãzi aici, format din specialiºti aiministerului, istorici ºi arheologi dintoatã þara, are sarcina de a propuneºi de a gãsi soluþii pentru reabilitareadescoperirilor anterioare, care maimult sau mai puþin au fost lasãte înparaginã.

Care este durata acestuiprogram?

R.T. Aºa cum am spus el începeastãzi ºi sper cã la sfârºitulmandatului meu sã fie într-un stadiufoarte avansat. ªi aceasta pentru cã,dincolo de interesul naþional, avemobligaþii internaþionale pe care, dacãnu le onorãm, riscãm - ºi aici vreausã atrag atenþia asupra acestui lucru- ca aceste monumente sã disparãde pe lista patrimonilui UNESCO,

cel mai prestigios panteon de valorial umanitãþii.

Cum veþi preîntâmpina acestlucru?

R.T. În primul rând, vom întreþinecât mai bine descoperirile fãcutepânã acum. Apoi va trebui sãanalizãm foarte serios cãile de accesspre cetãþi. Aici dorim sã refacemvechiul drum al dacilor, pentru aimplini un vis mai vechi al nostru.Apoi, reabilitarea drumului principalpe toatã lungimea sa. Cu toate cãaceasta nu cade în sarcina noastrã,mã voi adresa colegului meu, dl.Miron Mitrea, ºi împreunã vom in-troduce aceastã acþiune înprogramul guvernamental, mai alescã nu sunt chestiuni complicate înacest sens.

Credeþi cã a trebuit sã bateþidrumul pânã la Sarmisegetusapentru a se lua în sfârºitdecizia ca betoanele luiCeauºescu sã disparã deacolo?

R.T. Ei, aºa se întâmplã înRomânia în totdeauna. Eu sunt unministru pisãlog ºi urmãresc toate

Vladimir Brilinsky

11


deciziile pe care le iau. Cum ºtiþi,sunt pentru a treia oarã în doi ani înacest judeþ. ªi îmi place sã las înurmã programe aºa cum, laBucureºti, Ateneul, muzeele care sefac reprezintã semnele vizibile aleunui mandat. Aºa ºi aici se va simþicã am trecut. Nu uitaþi cã, dacãDumnezeu îngãduie cu sãnãtatea ºicu altele, împreunã cu alþi colegi dinguvern vom avea cel mai lungmandat postdecembrist. Acest lucruobligã ºi ne obligã mai mult decâtpe alþi dintre predecesorii mei. Cat-egoric, aceste betoane nu aveau cecãuta acolo. Trebuie sã gãsim soluþii,ºi cu siguranþã se vor gãsi, ºi încãrepede, pentru ca ele sã disparã. Pede altã parte, am sentimentul cã ºiautoritãþile locale, cu care, de altfelmã înþeleg foarte bine, sunt foarteblânde ºi cumsecade, trebuie sã fiedinamizate în aceastã direcþie, dacãvreþi, sã fie mai agresive, ºi sãînþeleagã cã înainte de toate culturaînseamnã aceste monumente în HD.Sigur, înseamnã ºi Muntele Gãina,ºi alte sãrbãtori folclorice, înseamnãºi etnografie prezentã într-o marebogãþie aici, dar înainte de toate suntmonumentele.

Am înþeles cã sunteþi gata sãmediaþi un dialog între MuzeulNaþional de Istorie ºi ªcoalaCluj, care deþine vizibilmonopolul cerecetãrilor atât la

Ulpia Traiana, cât ºi laSarmisegetusa Regia. Carecredeþi cã va fi efectul acesteidecizii?

R.T. Acest dialog este deja iniþiatºi am promis cã, dacã se vor iviprobleme, mã voi implica personal.Am speranþa cã ele nu se vor ivi.Concret vor începe sã aparã ºicercetãtori de la sud de Carpaþi,dupã cum ºi cei de aici vor fi prezenþiºi în alte pãrþi dincolo de Carpaþi.Începând cu anul acesta vor lucraaici reprezentanþi ai MuzeuluiNaþional de Istorie. Nu urmãrimdecât ca numãrul de cercetãtori sãcreascã semnificativ în aceste zone.Noi, ministerul, am achiziþionat laUlpia 16 hectare de teren, pentrucercetare ori cercetare s-a fãcutdoar pe 3 hectare. Iar acest lucrueste greu de admis. Nu se poatelucra în continuare aºa. Trebuie sãdãm mai multã atenþie acestui scop.Sper cã lucrurile vor merge cumtrebuie.

Aþi luat astãzi o poziþie extremde fermã împotrivalocalnicilor care deþinpãmânturi în apropiereasiturilor arheologice ºi careau ridicat preþurile în modnejustificat.

R.T. Bineînþeles cã a fost nevoie

de aºa ceva, dat fiind situaþia creatã.Trebuie sã se înþeleagã cã nu suntemfraierii nimãnui ºi dacã intenþionãmsã achiziþionãm mai mult terenpentru cercetare, asta nu înseamnãcã suntem la cheremul cuiva. Estegreu de înþeles de ce la Luncani, laPiatra Roºie, în general în MunþiiOrãºtiei, preþul pe hectar este de 10-15 milioane de lei, iar la UlpiaTraiana, se învârte pe la trei-patrusute de milioane. Nu vom plãti cat-egoric aceste preþuri. Iar cei caredeþin aceste terenuri sunt invitaþi sã-ºi cultive mai departe pãmântul, unpãmânt care nici mãcar nu esteroditor.

În concluzie, domnuleministru?

R.T. În concluzie, cred cã laviitoarea mea vizitã în aceste locurivom vorbi cu totul altfel desprestarea în care se vor afla toateaceste vestigii. În concluzie, înjudeþul cu cea mai mare încãrcãturãpatrimonialã din þarã, cu cele maimulte situri istorice, un judeþ carerespirã a istorie, cred cã autoritãþilelocale va trebui sã se implice maimult în demararea ºi realizareaacestor programe pe care leinaugurãm astãzi ºi care nu pot fidecât benefice pentru întreg judeþul.

12


cmyk color

13


Al IV-lea Congres Internaþional de Dacologie a fostînchinat primului mesaj scris din istoria omenirii.Bucurându-se de o participare de excepþie ºi de lucrãripe mãsurã, Congresul a culminat cu dezvelirea laTãrtãria, în judeþul Alba a primului monument din lumeînchinat scrisului. În 1961, la Tãrtãria, Nicolae Vlasadescoperea trei plãcuþe de ceramicã pe care era

inscripþionat ceea ce reputaþi specialiºti ai lumii audenumit primul mesaj scris din istorie. Monumentulridicat într-un parteneriat solid dintre Fundaþia DaciaRevival International, Prefectura judeþului Alba ºiConsiliul Judeþean Hunedoara se bucurã de aprecieridintre cele mai elogioase din partea multor specialiºtidin þarã ºi din întreaga lume. Hera Magazin, oprestigioasã publicaþie italianã, vorbeºte chiar despreun eveniment excepþional, având în vedere cã este într-adevãrvorba despre cea mai veche scriere cunoscutã.

Ceremonia dezvelirii monumentului a reunit laTãrtãria peste 5.000 de oameni veniþi de pe toatemeleagurile þãrii, din Spania, Italia, Moldova, SUA ºiElveþia. Imaginile vorbesc de la sine, iar spusele celorcare au participat exprimã ce altceva decât preþuireape care unii o aratã pentru o istorie adevãratã ºi demnãa poporului român.

LA ÎNCHEIEREA CELUI DE-AL IV-LEACONGRES INTERNAÞIONAL DE DACOLOGIE

cmyk color



14


Semnificaþia monumentului de la Tãrtãria este unicã, iareu nu am ce sã spun decât cã sunt mândru cã trãiesc peaceste meleaguri binecuvântate. Cu atât mai mare este ºibucuria, ºi satisfacþia pe care le încerc participând la acesteveniment de o importanþã ºi cu o rezonanþã deosebitã nunumai pentru România, ci ºi pentru întreaga lume pentru cã,cel puþin deocamdatã, aceastã scriere de pe plãcuþele de la

Am dezvelit astãzi, aici la Tãrtãria, un monumentînchinat primului mesaj scris din istoria omenirii. Sã ridiciun monument nu este o treabã uºoarã, ºi mai ales nu opoþi face singur.

În jurul meu, ca de obicei, au fost anul acesta oamenideosebiþi, care prin munca lor au fãcut posibilãceremonia de astãzi. Sã aduci un bloc de piatrã de lasute de kilometri, sã întâmpini tot felul de greutãþi ºipiedici ºi sã treci peste ele este un lucru lãudabil ºi, înacelaºi timp, greu de fãcut.

Le mulþumesc tuturor acelora care au fost alãturide mine ºi de iniþiativa Fundaþiei Dacia Revival Inter-national în toate acþiunile care au precedat ceremoniade astãzi. Fãrã ei nu s-ar fi realizat nimic ºi de aceea lesunt recunoscãtor.

Dr. Napoleon Sãvescu

Tãrtãria este cea mai veche în lume. Aºa cum spuneaprofesorul Marco Merlini, scrieri similare s-au mai descoperitºi în alte locuri, ceea ce denotã cã pe acest teritoriu a existato civilizaþie puternicã încã din cele mai vechi timpuri. ªi nupot sã cred cã un om care s-a nãscut ºi a crescut pe acestteritoriu nu înþelege cã un eveniment de o asemeneaimportanþã trebuie sãrbãtorit ºi apreciat în întreaga lume. Amîncercat sã fiu ºi eu de departe, alãturi de aceºti minunaþioameni pe care i-am întâlnit aici ºi care participã la acesteveniment cu toatã dragostea, cu tot sufletul.

În concluzie, cred cã acest eveniment a tras ºi va trage încontinuare un semnal de alarmã pentru cei ce trebuie sã audãcã trebuie fãcut ceva concret în aceastã direcþie. Nu numaisub aspect financiar sau logistic, susþinând prin sistemullegislativ acþiuni de o asemenea anvergurã, ci alegând odirecþie bunã spre adevãr ºi realitate ºi nu spre minciunã.Sunt fericit cã sunt astãzi aici, alãturi de aceºti oameni, ºi cãpot sã-mi aduc contribuþia la îndeplinirea unui vis de veacuria poporului nostru, acela de a se recunoaºte ce au fost cuadevarat civilizaþiile trecute, sã se recunoascã faptul cã nuam fost barbari ºi în nici un caz venetici aciuiþi aici pe teritoriilealtor popoare. Suntem aici de mii de ani.

DR. GEORGE CONSTANTIN PÃUNESCU

Sufletul miºcãrii dacologice din RomâniaDr. Napoleon Sãvescu, director fondator alFundaþiei Dacia Revival, iniþiatorul ºiprincipalul finanþator al monumentului de laTãrtãria.

George Constantin Pãunescuartizan al congreselor de dacologie

15


Mã aflu astãzi aici în mijloculspaþiului carpato-danubian, peteritoriul cãruia cu 7.000 de aniînainte de Christos a existat o foarteînfloritoare civilizaþie. Acest spaþiuse întinde pe teritoriul României, alMoldovei, al pãrþii de nord a Greciei,pânã în Serbia. Acest spaþiu putemspune cu siguranþã cã a aparþinutprimei civilizaþii agricole din Europa.În general, se cunoaºte ºi sepresupune a fi cel puþin la fel deveche civilizaþia Tigrului ºi Eufratului,ºi mai puþin despre aceastã civilizaþiea vãii Dunãrii ºi aceasta pentru cãaici nu s-au ridicat nici piramide, nicitemple, nici alte construcþiimegalitice. Aici, în schimb, se gãsesco mulþime de reprezentãri artisticede mai mici dimensiuni

Iar acest spaþiu conþine fãrã,discuþie mãrturii ale primului scris dinistoria omenirii. Aici, la Tãrtãria aufost descoperite aceste tãbliþe caresuscitã atâtea controverse privind

datarea lor. Dar mai important, credeu, este faptul cã în aceastã zonã,în acest spaþiu, s-au descoperit maibine de 1.000 de obiecte deceramicã datate între secolele 8 ºi6 înainte de Christos, obiecte plinede inscripþii ºi care dovedesc faptulcã Tãrtãria nu este o excepþie. Întretoate aceste reprezentãri, Tãrtãria

Problemele pe care dumneavoastrã le dezbateþi aicine intereseazã extrem de mult ºi, un om de culturã defacturã liberalã, nu puteam sã iau o poziþie exclusivistãaºa cum o fac unii istorici de la noi. Exclusivismul ºidogmatismul nu fac niciodatã apanajul nici culturiiadevãrate, nici ºtiinþei. Cel mai important dintresubiectele dezbãtute la acest congres este acela aloriginii scrisului. Omenirea a fost intens preocupatã deoriginea limbii ºi a vorbirii, dar foarte puþini au fost aceiacare s-au ocupat de originea scrisului.

Dacã deschidem Enciclopedia Universalã, gãsimoriginea scrisului la sumerieni. Descoperirea de laTãrtãria a avut însã darul de a tulbura apele ºi pe noiantropologii în egalã mãsura. Aceste tãbliþe nu pot sãînsemne decât douã lucruri: fie cã sunt niºte simbolurimagice ºi acestea fiind cosiderate un început de scris,fie sunt primele încercãri ale omului de a fixa gândireaîntr-o formã permanentã, într-o formã scrisã. Aceastanu este o problemã naþionalã sau internaþionalã, este oproblemã de istorie a culturii universale ºi de aceeacred cã aceastã mobilizare a opiniei publice trebuieprivitã sub aspectul urmãtor: Ce importanþã are pentru

este o probã solidã a celui mai vechiscris din lume, iar acest monumentdezvelit astãzi va cosfinþi pentru multtimp de-acum încolo locul unde aufost descoperite aceste tãbliþe, loculîn care istoria a început sã fie scrisã.

PROFESOR MARCOMERLINI

cultura omenirii existenþa acestor elemente caresugereazã primele mãrturii ale momentului în careomenirea a început sã-ºi exprime gândirea într-o formãscrisã.

Academician dr. CONSTANTINBÃLÃCEANU STOLNICI

Marco Merilni cel care a inspirat titulatura celui de-al IV-leacongres Tãrtãria 2003 vorbind în faþa miilor de oameniprezenþi la manifestare.

Marco Merilni cel care a inspirat titulatura celui de-al IV-leacongres Tãrtãria 2003 vorbind în faþa miilor de oameniprezenþi la manifestare.

Academicianul Constantin Bãlãceanu-Stolnici, prezenþã onorantã în prezidiul celuide-al IV-lea Congres de Dacologie.

16


cmyk color

Aplauze pentruo reuºitã istoricã,av. Ioan Rusprefectul de Alba,dr. Mihail Rudeanu,preºedintele ConsiliuluiJudeþean Hunedoaraºi dr. George ConstantinPãunescu

Dr. Napoleon Sãvescu, acea inimã care bate puternic pentruRenaºterea Daciei, vorbind deschis ºi sincer oaspeþilor dela Tãrtãria despre istoria adevãratã a neamului

Discursul unui adevãrat patriotromân aplaudat la scenã deschisã

Acolo unde acum 7000 de ani înainte se scria, acumse cânta cu mândrie ºi speranþã

Canic

ula nu

a împie

dicat o

prezen

þã cons

istentã

ºi entu

ziastã

la Tãr

tãria,

acolo u

nde du

pã 47

de

ani ist

oria a

reieºi

t la lum

inã

Dr. George Constantin Pãunescu, ºi dr.Mihail Rudeanu doi dintre artizaniievenimentelor ce aduc luminã înistoria neamului

17


cmyk color

Ing. Luminiþa Sava din New York ºi profesorulMarco Merlini din Roma s-au alãturat localnicilor laun moment istoric

Ioan Stupar, primarul comuneiSaliºtea, gazda desãvârºitã aunei manifestãri ce va rãmâneîn istorie

Primarul Orãºtiei, ing. Iosif Blaga, dacist de frunte,prezent la Tãrtãria alãturi de dr. Napoleon Sãvescuºi de dr. George Constantin Pãunescu

Dr. Mihail Rudeanutãind panglica

inauguralã la Tãrtãria

Dr. Mihail Rudeanu,tãind panglica

inauguralã la Tãrtãria

Moment culminant la Tãrtãria, Ioan Rus, Ioan Stupar, NapoleonSãvescu, Mihail Rudeanu ºi George Constantin Pãunescu, dezvelescprimul monument din lume dedicat primului mesaj scris din istoriaomenirii

Mii de oameni veniþi din toate colþurile þãrii ºiale lumii, martori ai unui eveniment deexcepþie

18


Vã rog sã primiþi mesajul desalut al dacilor din judeþul Hunedoara,aceia care trãiesc ºi astãzi un senti-ment de uitare. Însã prin ceea cedoctorul Sãvescu a început acumpatru ani în judeþul Hunedoara, acestsentiment al uitãrii adevãratei istoriidispare tot mai mult.

Avem sentimentul cã într-operioadã destul de lungã, istoricii aufãcut în aºa fel ca noi sã privimistoria cu mari semne de întrebare.Cât adevãr ºi câtã falsitate existã înredarea istoriei este greu de spus.Cert este însã cã acum 7.000 de ani,la Tãrtãria se scria ºi descoperireatãbliþelor de lut a consfinþit existenþape aceste meleaguri a unei civilizaþiimilenare, o civilizaþie a scrisului careprecede cu douã mii de ani scrisulsumerian considerat pânã la acestãdescoperire drept cel mai vechi dinistoria omenirii. Sunt mândru cãsunt Hunedorean ºi trãiesc pemeleagurile pe care fiecare colþiºorrespirã a istorie, pe meleagurile caregãzduiesc cele mai evidente ºirenumite mãrturii ale civilizaþieistrãmoºilor noºtri daci. Ar fi bine sãºtiþi despre lupta pe care noi oducem cu cei care refuzã sãrecunoascã adevãrata noastrã

istorie. Numai pentru acest monu-ment am avut multe dispute, uneledintre ele dure, cu unii istoricireferitor la atestarea acestor tãbliþe.Unii dintre ei le datau la 2.500, alþiila 3.000 înainte de Cristos. ªi atuncile-am spus cã, dacã tãbliþele ar fifost descoperite în altã þarãindiferent care ar fi fost ea, le-ar fidatat la 7000 sau 8000, pentru a-ºiapãra descoperirea ºi a-ºi consolidaistoria neamului respectiv. ªi dacã

cei în cauzã nu doreau ca datareasã fie 5500 de ani înainte de Cristosam hotãrât, de comun acord cudomnul Sãvescu, sã amplasãmmonumentul în judeþul Hunedoara,acolo unde ar fi fost cinstit cum secuvine. A fost salutatã intervenþiaºi colaborarea prefectului de Alba,domnul Ioan Rus, împreunã cu caream reuºit sã aºezãm lucrurile pe unfãgaº normal ºi astfel peste trei zilevom asista împreunã la dezvelireaacestui monument acolo unde îi estelocul, adicã la Tãrtãria. Stimaþiparticipanþi la Congresul dedacologie, în numele ConsiliuluiJudeþean Hunedoara, vã asigur deîntreaga noastrã disponibilitate înceea ce priveºte reaºezarea istorieinoastre pe fãgaºul ei normal, ºi nucum este scrisã de unii pentruinterese de moment sau folositã caobiect de troc politic al diferitelorconjuncturi. Trebuie sã avem ocoloanã vertebralã dreaptã, sãprivim adevãrul în faþã ºi sã fimconºtienþi cã cei ce-ºi reneagãînaintaºii îºi reneagã însãºi existenþalor.

MIHAIL RUDEANU

Cinstire monumentului de la Tãrtãria decãtre dr. Mihail Rudeanu

Mesaj de salut al PreºedinteluiConsiliului Judeþean Hunedoara

19

DACIAmagazinnr.6 iulie - august 2003Evenimentul de astãzi reprezintã

o reparaþie moralã ºi istoricã la 42 deani de la excepþionala descoperire dela Tartaria. Parteneriatul care astãzis-a concretizat prin dezvelirea acestuimonument este unul onorant pentrunoi ºi le mulþumim domnului Napo-leon Sãvescu ºi domnului MihailRudeanu pentru iniþiativele ºi sprijinulacordat în realizarea acestei ctitorii.Este onorantã, de asemenea, prezenþala Tãrtãria a domnului Marco Merlinidin Italia, un împãtimit al arheologieiscrisului, o personalitate pe caresperãm sã o întâlnim ºi cu alte ocaziiîn mijlocul nostru. Îi mulþumim, de

Trebuie apreciat sincer interesulmanifestat de specialiºtii diferitelorramuri care s-au reunit la Congresul deDacologie din acest an ºi care aumanifestat un interes aºa de puternicfaþã de ceea ce înseamnã primul mesajscris din istoria omenirii. Un mare avocatromân a spus oamenii vin ºi trec,pãmântul ºi þara rãmân.

Au trecut sute de generaþii peste

pãmânturile noastre binecuvântate. Dariatã cã la Tãrtãria noastrã, aici, pestepãmântul pe care cãlcãm, prin tãbliþelecare s-au descoperit omenirea a fãcutun mare pas într-u cunoaºtereaadevãratei istorii. Cei care au trãit aiciacum 7000 de ani au dorit sã, comunicenu numai cu semenii lor ci ºi cuposteritatea prin aceste mesaje incizate.Trebuie sã se ºtie cã aceste tãbliþe nu

reprezintã o descoperire izolatã peteritoriul comunei noastre. Valoareacelorlalte descoperiri din aceastã zonãne îndreptãþeºte sã credem, alãturi dealþi specialiºti, cã aceste locuri aureprezentat odinioarã prima reºedinþãregalã din lume.

Ioan Stupar

Primarul comunei Sãliºte

asemenea, domnului George Cons-tantin Pãunescu pentru iniþiativa ºisprijinul promis într-u realizarea aici,la Tãrtãria, a unui muzeu, care dacãva fi ridicat, îºi va câºtiga curând ofaimã internaþionalã. Adresãm tuturorspecialiºtilor istorici ºi arheologiinvitaþia de a-ºi abate atenþia maiintens asupra acestor locuri care facfãrã tãgadã dovada unei înfloritoarecivilizaþii preistorice înaintate.

Av. IOAN RUSPrefectul judeþului Alba

Ioan StuparPrimarul comunei SãliºteIoan StuparPrimarul comunei Sãliºte

Av. IOAN RUSPrefectul judeþuluiAlba

Av. IOAN RUSPrefectul judeþuluiAlba

20


Fotoreportaj realizat de Alexandru Stan (Elveþia)ºi Vladimir Brilinsky.

cmyk color

Podiumul oficial ºi oaspeþi de onoare la Tãrtãria

Tradiþie ºi continuitate acolo unde s-a inventat scrisul

Un roman veritabil, profesorul MarcoMerlini din Roma alãturi de unveritabil pui de dac, la Tãrtãria

Oaspetele de onoare la Tãrtãria, dr.George Constantin Pãunescu, susþinãtorinimos ºi activ al dacismului

Un parteneriat judeþean pentru istorie, recunoscutoficial. O diplomã de onoare este atribuitãPrefectului de Alba Ioan Rus de cãtre PreºedinteleConsiliului Judeþean Hunedoara, Mihail Rudeanu

21


Mai toate cuceririle CivilizaþieiUmane, încorporate în complicateleprocese politice, economice ºi socialecare ne guverneazã existenþa, suntpuse la lucru de masele deconformiºti-pragmatici, profesioniºtireputaþi ori anonimi, fie ei intelectualisau simpli operatori, adevãraþi eroiperfecþioniºti ai rutinei, sau cel multai dezvoltãrilor creatoare limitate lacadrul sistemului de care aparþin.Fãrã de ei, Societatea Omeneascã n-arputea funcþiona. Marile descopeririale Geniului Uman le datorãm însãpuþinilor neconformiºti, fiinþetemerare, de cele mai multe oriincomode, gata sã-ºi sacrifice liniºteaºi sã-ºi punã în pericol buna reputaþie,confortul ºi agoniseala de o viaþãpentru o idee. Fãrã ei, ProgresulOmenirii n-ar fi fost ºi n-ar fi posibil.

Am avut ºansa sã cunosc ºi sãdevin prieten cu un asemenea om unromân departe de þarã, la New York,ºi sã-i observ de aproape uneori fiindeu însumi implicat timp de peste optani, multiplele faþete ale personalitãþiiºi acþiunilor sale : Doctorul NAPO-LEON SÃVESCU, reprezentant defrunte al emigraþiei româneºti dinStatele Unite ºi al comunitãþiiromâneºti din vasta ariemetropolitanã a New York-ului, medicreputat, proprietar al cunoscuteiclinici « Broadway Medical Office »din Long Island City, New York ºipreºedinte fondator al SocietãþiiMedicale Româneºti din New York,o organizaþie cu peste 400 de membri,

DACIA MAGAZIN inaugureazã, începând dinacest numãr, o rubricã permanentã intitulatã

Dacia de AziAºa cum revista în ansamblul ei, ca publicaþie a Societãþii

internaþionale Renaºterea Daciei, scruteazã dupã vestigiilemateriale ºi spirituale ale unei istorii pierdute pentru a o redacontemporanilor, dorim ca aceastã rubricã sã oglindeascãpreocupãrile actuale ale românilor, urmaºi ai traco-geto-dacilor, pentru recucerirea locului la care þara ºi ei înºiºi audreptul în ansamblul popoarelor ºi civilizaþiilor Lumii. Vor firelevate luminile ºi umbrele unei perioade de tranziþie, cu

scopul încurajãrii acþiunilor temerare fructuoase, demne degloria vremilor apuse ºi îndreptãrii ori stârpirii moravurilorcare ne împiedicã sã aºezãm pe bune temeiuri progresuldemocraþiei pe meleagurile moºtenite de la daci.

Deschidem rubrica cu un omagiu meritat adus unuicutezãtor împãtimit de dragoste pentru adevãrul istoric, calegitimitate ºi suport pentru viitorul demn pe care-l clãdim.

Redacþia

UN ROMÂN PENTRU DACIApreºedinte fondator al SocietãþiiInternaþionale Reînvierea Daciei,director fondator al revistei DACIAMagazin, care gãzduieºte în paginilesale aceste rânduri.

Apariþia la începutul acestui an aprimului numãr al revistei DACIAMagazin, publicaþie lunarã editatãde Dacia Revival International So-ciety, desfãºurarea în zilele de 19-20iunie a celui de al 4-lea congres anualde Dacologie cu tema Tãrtãria 2003care, într-o bunã tradiþie stabilitã încãde la primul congres (iunie 2000, vizitãla Sanctuarele Dacice de laSarmisegetusa Regia; iulie 2001,dezvelirea statuii regelui Burebista dela Orãºtie; iulie 2002, dezvelireabustului eminentului dacolog NicolaeDensuºianu, la Densuº) a continuat cuceremonia oficialã de dezvelire amonumentului închinat tãbliþelor dela Tãrtãria celebre în mediileºtiinþifice academice din lumeaîntreagã dar, ignorate la noi -descoperite în Arealul dacic dinjudeþul Alba în 1961, sunt dovezi aleperseverenþei cu care d-l doctor Na-poleon Sãvescu slujeºte un sublimideal recuperarea istoriei pierdutea unei strãvechi civilizaþii ancorate înstrãfundurile existenþei umanitãþii, aicãrei moºtenitori peste milenii suntemnoi, românii. Ideal care nu convine ºialimenteazã scepticismul cu þâfnã alunor specialiºti autohtoni, cantonaþiîntr-o viziune nãscutã fãrã îndoialã- din prestaþii documentare,arheologice ºi academice remarcabile,

dar ºi din conjuncturi politice care ne-aumarcat existenþa ca naþiune înultimele veacuri.

De ce aceºtia nu vor sã facã mini-mum de efort pentru a se desprindepentru o clipã de aceastã viziune ºi ane privi trecutul ºi dintr-un alt unghidecât cel inculcat atunci când accesulla fondurile documentare universalene era limitat, iar mijloaceletehnologice de investigare ºicomunicare nu se puteau compara cucele de astãzi, mijloace pe caredoctorul Sãvescu le mânuieºte cudexteritate de om modern al ereiinformaticii ? Dacã ar face-o, suntsigur cã ar privi cel puþin cubunãvoinþã eforturile cinstite ale celorce vor sã investigheze ºi alte pistedecât cele bãtãtorite de timp ºi dementalitãþi.

Avem totuºi o ºansã. Existenþaprintre noi - sau departe de noi, dar cugândul la Þarã - a românilor precumdoctorul Napoleon Sãvescu care nupregetã sã investigheze tot ceea ceconºtiinþa Umanitãþii a înregistrat înlegãturã cu aceste meleaguribinecuvântate, care au constituit dinvremuri imemoriale leagãnul uneicivilizaþii cu vocaþie universalã.

Vã mulþumim cã existaþi, domnuledoctor.

Ing. Niculae Spiroiu

Bucureºti, 24 iunie 2003.

cmyk color

DACIA DE AZI

22


În legendele mitologice, Insulaºerpilor este menþionatã sub denumireade Leuce, care înseamnã, în limba greacãveche, alba. Potrivit acestor legende, înInsula Leuce, Achile erou al aheilor ar fi avut un templu ºi alte edificii încare locuiau preoþi.

Cert este cã germanul Kohler ºi rusulKritzki au descoperit, în secolul trecut,rãmãºiþele acestui templu ºi alte vestigiidin insulã, specifice epocii numiteciclopeanã, asemãnãtoare celor dinThesalia ºi Tracia, piese care au fost,ulterior, expuse în muzeele din þãrile lor.

În ceea ce priveºte apartenenþaInsulei ºerpilor la români, NicolaeIorga în Istoria poporului românmenþioneazã, în acest context,apartenenþa acesteia la ÞaraRomâneascã ºi, respectiv, Moldova însecolele XIV-XV, argumentând aceastãafirmaþie cu texte din cronici (ex:titulatura lui Mircea cel Bãtrân,legãturile lui ªtefan cel Mare cufactoriile genoveze situate pe coasteleMãrii Negre, folosirea Insulei ºerpilorde oraºele-moldoveneºti pentru aelibera din robie sute de tinerigenovezi ºi recuperarea avuþiilorprãdate de turci la Caffa ºi, în fine,chiar un cântec cãzãcesc în care sespune cã Piotr Voivoda (Petru Rareº)avea legãturi cu fraþii sãi de la Dunãre,care stãpâneau bãlþile (Delta) ºiMarea. (Datele menþionate au fostselectate din multe alte dovezi cuprinseîn lucrarea sus-menþionatã, referitoarela apartenenþa Insulei ºerpilor laromâni.)

Insula ºerpilor este situatã în MareaNeagrã în dreptul Deltei Dunãrii, la odistanþã de circa 22 de mile (40 de km)de þãrmul românesc, pe coordonatele de45o1553 latitudine nord ºi 30o1441longitudine esticã. Insula are o

STATUTUL POLITICO-JURIDICAL INSULEI ªERPILOR

SAU CUM A DEVENIT INSULA ªERPILOR,SMEINII OSTROV

DACIA DE AZI

suprafaþã de 0,700 km2 ºi o circumferinþãde 1.273 m, ºi o formã neregulatã. Esteformatã din gresii silicoase, dure, con-glomerate ºi cuarþite, care îi dau un as-pect stâncos, la care se adaugã ovegetaþie de stepã ºi o florã sãracã.

Regimul juridic al Insulei ºerpilor aurmat în decursul istoriei soarta gurilorDunãrii. Vom analiza în cele ce urmeazãapartenenþa sa teritorialã ºi statutul sãuîn dependenþã cu cel al stãpânilorbraþelor fluviului Dunãrea.

a) Prin Tratatul de la Adrianopoledin 2-14 septembrie 1829, încheiat întreRusia ºi Turcia, prima îºi asigurãcontrolul asupra Dunãrii, modificândfrontiera dintre Basarabia ºi Dobrogeade pe braþul Chilia (Canalul Oceacov),fixatã prin Tratatul ruso-turc de la 1812,de aceastã datã pe braþul SfântuGheorghe (Art.3).

Deºi în textul tratatului nu se facenici o referire directã la Insula ºerpilor,ea este luatã în stãpânire de Rusia, careconstruieºte în anul 1842 un far pentrudirijarea navigaþiei pe Marea Neagrã.

b) Apartenenþa juridicã la un stat afost consemnatã pentru prima datã înProtocolul încheiat la Paris, la 6 ianuarie1857, între plenipotenþiarii puterilor careau luat parte la încheierea Tratatului dela Paris (1856), prin care s-a pus capãtrãzboiului Crimeii. În acest protocol s-aconsemnat în ceea ce priveºte Insulaºerpilor cã ea aparþine statului carestãpâneºte Delta Dunãrii, respectivTurcia, care urma sã întreþinã pe insulãun far pentru asigurarea navigaþieivaselor care treceau pe Dunãre sprePortul Odessa.

c) În urma rãzboiului româno-ruso-turc din 1877, Rusia a impus Turciei, prinTratatul de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878), împotriva voinþei marilorputeri europene ºi a României, ca, pentru

despãgubirile de rãzboi care se cifrau la410 milioane de ruble, sã i se cedezesangeacul Tulcei, insulele DelteiDunãrii, precum ºi Insula ºerpilor, carele schimba cu judeþele Cahul, Ismail ºiBolgrad, mãrginite prin talvegul Chiliei,gura râului Starîi Stambul (Art.19, alin.a-d, a).

d) Tratatul de la Berlin din 13 iulie1878 confirma retrocedarea norduluiBasarabiei Rusiei, mãrginit la vest detalvegul Prutului, la sud de talvegulbraþului Chilia ºi de vãrsarea StarîiStambulului. Insula Deltei Dunãrii, ca ºiInsula ºerpilor ºi sangeacul Tulcea eraureunite României, împreunã cu sudulDobrogei la est de Silistra pânã la sudde Mangalia (Art.45 ºi 46. Anexa 1).

e) În urma ultimatumurilor sovieticedin 26 iunie ºi, respectiv 28 iunie 1940 ºia discuþiilor care au avut loc în cadrulComisiei Mixte pentru descriereafrontierei pe Dunãre între delegaþiileromânã ºi sovieticã (septembrie-octombrie 1940), nu s-a fãcut nici oreferire la Insula ºerpilor. Practic serevenea, în ceea ce priveºte frontierasudicã a Basarabiei, la prevederileTratatului de la Berlin din 1878, cândjudeþele Cahul, Ismail ºi Bolgrad au fostcedate de cãtre România Rusiei.

Potrivit dispoziþiilor articolului 1,alineat 2, din Tratatul de pace întreRomânia ºi Puterile Aliate ºi Asociatesemnat la Paris, la 10 februarie 1947,frontiera sovieto-românã este astfelfixatã în conformitate cu Acordulsovieto-român din 28 iunie 1940

Astfel, spre deosebire de tratatelede la Versailles încheiate dupã primulrãzboi mondial, care cuprindeau în ceeace priveºte România, ºi nu numai, odescriere amãnunþitã a graniþelor.Tratatul de pace de la Paris expediaaceastã problemã prin trimitere la

23

DACIAmagazinnr.6 iulie - august 2003acordul sovieto-român din 28 iunie1940, un tratat inexistent, în realitateun ultimatum formulat pe baza PactuluiRibbentrop-Molotov semnat laMoscova în 1939.

La Conferinþa Pãcii de la Paris (29iulie - 15 octombrie 1946), sovieticii auprezentat, în contextul discuþiilor asuprafrontierei româneºti, o hartã tipãritã laMoscova, la o scarã foarte micã,1/1.500.000, care cuprinde ºi o serie deinexactitãþi (nepotriviri).

Ca urmare a demersurilor delegaþieiromâne, partea sovieticã a schimbatharta, pe care erau corectate doarnepotrivirile de la graniþa româno-iugoslavã, lãsând de partea sovieticã oserie de insule aflate pe braþul Chilia(Tatarul, Dalerul Mare, Dalerul Mic etc.).În ceea ce priveºte Insula ºerpilor,potrivit hãrþii amintite, aceasta rãmânea,în continuare, României.

La 4 februarie 1948 s-a semnat laMoscova Protocolul referitor laprecizarea parcursului liniei frontierei destat între România ºi URSS care, cu toatecã invocã Tratatul de pace din 1947,stabileºte contrar prevederilor acestuiTratat cã Insula ºerpilor, situatã înMarea Neagrã, la rãsãrit de gurileDunãrii, intrã în cadrul URSS (art.1,lit.b).

Protocolul nu a fost niciodatãratificat de cãtre România.

În aceste împrejurãri s-a semnatchiar pe insulã, la 23 mai 1948, unproces-verbal de predare a acesteiacãtre URSS. În document se afirmã cãaceasta a fost înapoiatã UniuniiSovietice, deºi era evident cã Insulaºerpilor nu a aparþinut niciodatã URSS,aºa cum am arãtat mai sus.

Încorporarea Insulei ºerpilor laURSS a condus, totodatã, la diminuareaîntinderii mãrii teritoriale a României, dinaceleaºi cauze nu s-a putut ajunge laun acord privind delimitarea platouluicontinental ºi zonei economice exclu-sive în Marea Neagrã, partea sovieticãpretinzând cã aceastã delimitare sã sefacã între Insula ºerpilor ºi þãrmulromânesc, ceea ce nu corespundeprincipiilor dreptului mãrii, aºa cum aufost consacrate în Convenþia de laGeneva (1958) ºi reluate mai târziu înConvenþia de la Montego Bay asupradreptului mãrii din 1982. (Partea VIII.

Regimul insulelor, Art. 121, pct.3, Anexa 2).Pornindu-se de la principiile de drept

internaþional ºi de la schimbãriledemocratice care au avut loc în þãrileeuropene dupã 1989 ºi în relaþiile dintreele, problema Insulei ºerpilor a fostabordatã de cãtre partea românã în cadrulconvorbirilor din 3-5 aprilie 1991, dintrepreºedintele României, domnul IonIliescu, ºi ex-preºedintele fostei URSS,domnul Mihail Gorbaciov, precum ºi cuocazia întâlnirilor miniºtrilor de externeai celor douã þãri.

Partea sovieticã ºi, apoi, cea rusã audeclarat constant cã nu au studiatproblema, evitând astfel discuþiile pefond asupra statutului juridic al insulei.

Concluzii:a) Insula ºerpilor nu a aparþinut,

pânã în 1918, URSS;b) Protocolul din 4 februarie, semnat

la Moscova, ºi procesul-verbal din mai1918, semnat chiar pe insulã, precum ºiTratatul privind regimul frontierei de statsemnat în 1961, document care cuprinde,de asemenea, referiri la Tratatul de Pacede la Paris din 1947, reprezenta, înrealitate, documente juridice care seîndepãrtau sensibil de la textul ºi anexeleTratatului de la Paris, constituind, defapt, o încãlcare a spiritului ºi litereiacestuia.

c) Invocarea de cãtre Ucraina acalitãþii de succesor la documentelejuridice sus-menþionate ale fostei URSS,încheiate când România se afla subocupaþie sovieticã ºi, respectiv, trebuiasã-ºi asume obligaþiile oneroase impusede Pactul de la Varºovia, este inoperantã,întrucât, prin participarea sa directã (înnume propriu) la Tratatul general depace din 1947 de la Paris, Ucraina eraobligatã sã-ºi respecte semnãturadepusã pe acest document de cãtreambasadorul I. Senin.

Declarându-se succesoare laînþelegerile juridice bilateralemenþionate, care contrazic prevederileTratatului de la Paris la care a luatparte, Ucraina încalcã, în mod mani-fest, principiile pacta sunt servante bunafide. Dupã cum se ºtie, încãlcarea saucomplicitatea la încãlcarea dreptuluiinternaþional nu conferã drepturi celuice comite astfel de fapte, ci atrage, aºacum aratã practica recentã,rãspunderea acestuia.

DACIA DE AZI

colorDeºi România a fost tratatã laParis ca þarã învinsã, ignorându-sefaptul cã a fost a patra putere a coaliþieiantihitleriste, toate guvernele României,pânã în prezent, au declarat constantcã înþeleg sã respecte prevederileTratatului de Pace de la Paris din 1947ºi cã nu au revendicãri teritoriale;

d) Insula ºerpilor are importanþãeconomicã, deoarece au fostidentificate, în proximitatea ei,importante zãcãminte de petrol ºi gazenaturale în perimetrul platoului conti-nental al Mãrii Negre asupra cãruiafosta URSS ºi România - aºa cum amarãtat mai sus nu reuºiserã sã se punãde acord. (Anexa 2).

Recent, personalitãþi politice ºimilitare ucrainene, alcãtuind ceea cepresa din aceastã þarã a denumit unveritabil comando, au fãcut o vizitã peinsulã, dorind sã sublinieze prin aceastacã Insula ºerpilor este ºi trebuieconsideratã o parte integrantã ateritoriului ucrainean.

Prin Tratatul politic de bazã ratificatde Parlament ºi documentul anex,semnate la 2 iunie 1997, la Constanþa,ultimul e neratificat de ParlamentulRomâniei pentru cã nu i-a fost prezentat,alegeri bilaterale cu care se laudã tottimpul fostul ministru de externe, AdrianSeverin (pe numele sãu adevãratSkvosnik), s-au cedat Ucrainei NordulBucovinei, Sudul Basarabiei ºi Insulaºerpilor, în speranþa unor avantajeipotetice (admiterea României în NATO,în 1997, la Madrid).

Despre interesele poporului român,dl Skvosnik are tot atâtea cunoºtinþe ºieste la fel de îngrijorat acum, ca ºi întrecut, ca ºi de formula apei... cu care,de altfel, s-a fãcut celebru.

Dacã dl. Severin este strãin deinteresele României, nu acelaºi lucru artrebui sã se spunã despre echipa denegociatori ºi despre cei care i-auîncurajat sã capituleze ruºinos în faþadelegaþiei ucrainene, care, ºtergând cuburetele testamentul politic alînaintaºilor lor, au legat de numeleadministraþiei Constantinescu, ca opiatrã de moarã, cedarea de pãmânturiromâneºti.

24


cmyk

P O L E M I C I

RÃTÃCIREA LUIMIRCEA DOGARU*

L-am cunoscut pe MirceaDogaru din anii studenþiei sale, cândeu, ca asistent, conduceamseminariile de istorie medievalãromâneascã, precum ºi din ieºirilecu studenþii la muncã patrioticã.A fost un student bun, performantprofesional. Memoria prodigioasã îlrecomanda, atunci, în fazaacumulãrilor, bun pentru istorie. Altecalitãþi urma sã i se constate maitârziu, când a devenit cercetãtor îndomeniu. L-am preþuit ºi, din acestmotiv, l-am încurajat ºi îmi fãceaplãcere sã-l întâlnesc ºi sã-l vãdmanifestându-se în sesiuni ºtiinþificesau sã-i citesc lucrãrile pe careîncepea sã le publice. A devenit doc-tor în istorie cu o tezã despre VladÞepeº. Discutam adesea ºi neîmpãrtãºeam punctele de vedere,îndeosebi dupã 1989, când þara ºiistoriografia ei se confruntau cuprobleme deosebite.

În facultate era, oarecum, unfrondist, plãcându-i sã plesneascãsubtil, alteori dur, când prindea pecineva pe picior greºit. Nu pot uita,de pildã, o replicã pe care i-a servit-otovarãºei Zoe Petre opermanenþã în Biroul sau înComitetul de partid -, când, într-oAdunare generalã a organizaþieiP.C.R., de la prezidiu, aceasta i-acriticat aspru pe studenþii abiareveniþi de la muncã patrioticã,unde fãcuserã ceva nãzdrãvãniide-ale lor, atrãgându-le atenþia, cufermitate, sã le fie clar, sã nu uite,cã ei sunt studenþi într-o facultatecu profil ideologic ºi se pregãtescpentru a deveni, esenþial, ostaºicredincioºi ai partidului în frontulideologic. Cu o figurã afiºatnevinovatã, dar subtil causticã, luând

ºi el cuvântul, Mircea a spus, întrealte fraze de spãºenie ironicã,inteligent construite, în încheiere:Eu credeam, tovarãºã profesoarã,cã sunt aici pentru a deveni profesorde istorie ºi n-a mai zis nimic.Era simpatic Mircea, cufrondismul lui, cu ironia lui subtilã.

Dupã 1989 am fost ºi maiapropiaþi, am discutat mai mult, i-amputut aprecia progresele, chiar amcolaborat cu el la o emisiune radiobine apreciatã, Detectivi în colb decronici, iniþiatã de el, cu MihaiChirea moderator. Ne potriveam înmulte pãreri ºi pledam împreunãpentru cauza naþionalã prin adevãrºtiinþific. Atunci am observat însã ºialtceva la Mircea Dogaru: dorinþade a monopoliza discuþia, de a seprezenta ca singur purtãtor deadevãr, adesea luându-þi cum sespune vorba din gurã, cuneruºinare, chiar dacã nu eracomplet pe subiect. Partenerul deemisie devenea doar un pretext, uncompanion adus doar sã-i þinãhangul. Moderatorul, în faþa unuidiscurs mitralierã, care îl zãpãcea, îllãsa în pace. Mircea tãcea ºi aºteptanumai atunci când era strãin înproblema pusã în discuþie. Dupã untimp i-am atras atenþia moderatoruluicã nu voi mai veni în emisie dacãdânsul nu-ºi face datoria.

Între timp, însã, neplãcând sus,emisiunea a fost interzisã.Democraþie originalã. Dar eucâºtigasem o experienþã: îlcunoscusem mai bine pe MirceaDogaru.

Cu o pasiune rãmasã încã dinanul întâi de facultate pentru istoriatraco-geto-dacilor (chiar dacã ulte-rior m-am apropiat mai mult de

istoria modernã, cãreia m-amconsacrat), am continuat sã citesc,sã studiez tot ce timpul îmi permiteaîn acest domeniu, astfel încât,ajungând cadru didactic ºi cercetãtor,cu lucrãri în domeniul deconsacrare, am îndrãznit sã mãocup ºi de cei pe care îidescoperisem ºi eu ca fiindstrãmoºii autentici ai românilor,regretând sincer ºi profund cã de laªcoala Ardeleanã ºi pânã azi, oîntreagã istoriografie romanizatoarea aruncat naþiunea în derivã, însituaþia de supremã ingratitudine dea nu-ºi cunoaºte strãmoºii autentici:traco-geto-dacii. Între timp îmiclarificasem conceptul de naþiune,geneza ºi manifestãrile sale concretistorice, în confruntãri, în sesiuniºtiinþifice ºi în conferinþe pe careiarãºi îndrãzneam sã le susþin,pentru care era chiar sã o încurc,reproºându-mi-se la un moment datcã nu mai sunt pe liniadocumentelor de partid ºi aînvãþãturii marxist leniniste Eragrav!

Concepute mental înainte de1989, dupã evenimentele deatunci, înfiinþându-mi o editurã,am reuºit sã public, concomitent,douã lucrãri, în 1995: Formareanaþiunii române ºi Geto-Dacii,naþiunea matcã din spaþiul carpato-danubiano-balcanic. Cum problemanaþiunii o lãmurisem în carteamenþionatã, cea a geto-dacilor acontinuat sã mã preocupe ºi astfelam ajuns la a doua ediþie a cãrþiiîn 1998, iar în 2003 la cea de-atreia ediþie, revãzutã ºi multadãugitã.

Observând la Mircea Dogaru în presã ºi la radio opinii, în acest

color

��

��

��

�� !��"#��

��$��%�� "�&��"�'��()))��

��*��"�*��

��!�� "

+�� %��,��-

�� ."/"� ��#"0"1"-"� �� 2� �� 2� ��&��

�� !��"

*�� !��

��

�� 3

+�� ())4�� *��0��5��&��6��74)�� "

6��&8��6�� *�� 79�()"):"())4 ��%��*�� 2�� !�� 0��&��;��

�� "� %�� 68��"

+��%��*��79

��

��

0�� 4C��"�'��

��!��*��

��

��

��

��!��!��"

6��"�&��%��8��

��*��?��!��"

'��;��%��7�*��797< ��D�� !��B��D��6��(E��2�9��797

��

��

��!��()))��"%��!��"�*��A��;��.��>��B��.��B��!��?��%��#��?��!��%��I��;��#��"�+��!��;��;��!��%��

�� !�� !�� "�*��!��"

>��!��!��!��

��!��A��

��$��$��

��!��

��"

8��

�� "

6��

daciadacia.org/1.dacia_magazin/mag-2003-06.pdf—rumonﬁ, fiul romei. ˛ntreaga legendª cu romulus...

Documents