articolul 2

11
Articolul 2 SUVERANITATEA ȘI PUTEREA DE STAT (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct și prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. (2) Nicio persoană particulară, nicio parte din popor, niciun grup social, niciun partid politic sau o altă formaţiune obștească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului. Comentariu Titlul art. 2 din Constituţie este „Suveranitatea și puterea de stat“. Esenţa acestui articol constă în a defini și consacra, în primul rând, poporul ca deţinător de autoritate legitimă, căruia îi aparţine suveranitatea naţională. În al doilea rând, se are în vedere aparatul statului, care are capacitatea de a emite norme, de a asigura executarea lor și de a supune pe oricine voinţei poporului pe care îl reprezintă și mandatului în baza căruia acţionează. De altfel, aparatul de stat întruchipează în sens direct puterea statului. 1. Autoritatea publică exclusivă sau suverană (suveranitatea) este cel mai caracteristic element al statului. Puterea este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizează prin: posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei voinţe supreme, de a comanda, de a da ordine și necesitatea de a se supune acestei comenzi. Această autoritate o întâlnim din cele mai vechi timpuri. La început, ea a fost personificată în șeful colectivităţii umane respective (gintă, trib, uniune de

Upload: tatiana-galescu

Post on 28-Sep-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

comentariu la art. 2 din constituția RM

TRANSCRIPT

Articolul 2SUVERANITATEA I PUTEREA DE STAT(1) Suveranitatea naional aparine poporului Republicii Moldova, care o exercit n mod direct i prin organele sale reprezentative, n formele stabilite de Constituie.(2) Nicio persoan particular, nicio parte din popor, niciun grup social, niciun partid politic sau o alt formaiune obteasc nu poate exercita puterea de stat n nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai grav crim mpotriva poporului.ComentariuTitlul art. 2 din Constituie este Suveranitatea i puterea de stat. Esena acestui articol const n a defini i consacra, n primul rnd, poporul ca deintor de autoritate legitim, cruia i aparine suveranitatea naional. n al doilea rnd, se are n vedere aparatul statului, care are capacitatea de a emite norme, de a asigura executarea lor i de a supune pe oricine voinei poporului pe care l reprezint i mandatului n baza cruia acioneaz. De altfel, aparatul de stat ntruchipeaz n sens direct puterea statului.1. Autoritatea public exclusiv sau suveran (suveranitatea) este cel mai caracteristic element al statului. Puterea este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaz prin: posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei voine supreme, de a comanda, de a da ordine i necesitatea de a se supune acestei comenzi. Aceast autoritate o ntlnim din cele mai vechi timpuri. La nceput, ea a fost personificat n eful colectivitii umane respective (gint, trib, uniune de triburi etc.) care putea s-i manifeste calitile (era mai dibaci, mai iscusit, mai viteaz, nelegea mai multe etc.), cu timpul autoritatea atribuindu-se persoanei care deinea puterea sau o exercita.Puterea se nfieaz sub mai multe forme. Ea poate fi nepolitic sau politic, nestatal sau statal etc. n toate cazurile, puterea presupune prezena a cel puin doi indivizi (de exemplu, atta timp ct Robinson Crusoe s-a aflat singur pe insul, n urma naufragiului, nu putem vorbi de o putere. O asemenea putere apare doar odat cu apariia lui Vineri). n toate cazurile, puterea privete determinarea i consolidarea unor valori constituite n sistem, valori ce pot fi de natur moral, religioas, politic, juridic etc.ntr-o societate exist mai multe categorii de putere: puterea unor partide, puterea unor organizaii social-politice etc. Puterea statal ns este cea mai autoritar. Ea comport urmtoarele trsturi:a) este un atribut al statului care se identific cu fora. Aceast for se materializeaz n diverse instituii politico-juridice (autoriti publice, armat, poliie etc.);b) are un caracter politic;c) are o sfer general de aplicare;d) deine monopolul constrngerii: numai ea are posibilitatea s foloseasc constrngereai dispune de aparatul de constrngere;e) puterea de stat este suveran.Aceast din urm trstur suveranitatea este cea mai important. Termenul suveranitate este folosit pentru prima dat cu prilejul analizei Constituiei franceze din 1791, de ctre juristul francez Clermont Tonnerre, care a definit-o ca fiind libertatea colectiv a societii. La etapa contemporan, suveranitatea este definit tot mai frecvent ca fiind dreptul statului de a conduce societatea, de a stabili raporturi cu alte state.Alin. (1) al Constituiei Republicii Moldova prevede urmtoarele: Suveranitatea naional aparine poporului Republicii Moldova, care o exercit n mod direct i prin organele sale reprezentative, n formele stabilite de Constituie.Suveranitatea naional const n dreptul poporului de a hotr necondiionat asupra intereselor sale i de a le promova i realiza n mod nestingherit. Acest principiu constituional deriv nemijlocit din art. 1 al Constituiei, care consacr caracterul suveran al statului.Suveranitatea naional rezult din faptul c poporul Republicii Moldova este unicul deintor suveran al puterii. n acest text constituional, prin popor nu se nelege numai totalitatea locuitorilor din ar sau populaia acesteia. Potrivit sensului atribuit prin Constituie, popor nseamn o colectivitate de indivizi care au calitatea de ceteni i prin aceasta au aptitudinea de a participa la exprimarea voinei naionale. Chiar i n acest sens, categoria de popor este prea larg, deoarece nu toi cei care au calitatea de ceteni pot participa efectiv la exprimarea voinei generale naionale, ea fiind condiionat de discernmntul persoanei, de calitile ei morale i de specificul manifestrii de voin necesitatea organizrii poporului. Suveranitatea naional, aa cum este prevzut n Constituie, nseamn puterea absolut i perpetu a poporului, puterea politic, adic o putere aparinnd poporului, puterea de stat, al crei deintor suveran este.Puterea politic comport anumite caractere, cum ar fi: unitatea, care se manifest prin faptul c domeniul suveranitii naionale ce aparine unui popor este unic i nu poate fi nclcat de o alt suveranitate. Toate cotele-pri de suveranitate ce aparin fiecrui individ alctuiesc, n sum, un tot ntreg, o entitate unic; deplintatea, care semnific faptul c suveranitatea naional nu poate fi limitat arbitrar i nici exercitat abuziv. Suveranitatea nu poate exista parial i nu poate fi exercitat parial; inalienabilitatea, care arat c poporul nu i poate nstrina definitiv i irevocabil suveranitatea nici unui grup i nici unei persoane; indivizibilitatea, care relev c suveranitatea naional nu poate fi divizat n cote-pri ce ar putea fi exercitate separat unele de altele; imprescriptibilitatea, care se afl n strns legtur cu inalienabilitatea i semni fic faptul c suveranitatea naional exist atta timp ct exist naiunea.Acest caracter demonstreaz suplimentar deosebirea dintre popor i naiune, reiternd c poporul poate s nu fie definit clar la un anumit moment al istoriei, pe cnd naiunea este perpetu n timp.Textul constituional expus ne orienteaz la dou constatri: legtura dintre popor (naiune) i puterea de stat (puterea public) i formulrile cu care se opereaz, n acest sens fiind semnificative sintagmele putere, suveranitate naional i aparine poporului.n primul caz, noiunea popor i noiunea stat, privite sub aspect juridic, apar ca subiecte distincte de drept. Dup cum s-a menionat mai sus, statul este, ntr-o accepie larg, o entitate compus din teritoriu, populaie i suveranitate, iar ntr-un sens mai restrns o form superioar de organizare a poporului, constituit din aparatul statal ce exercit puterea. Poporul deine puterea politic i, pentru a o exercita, formeaz statul, un sistem de autoriti publice.n cel de-al doilea caz, trebuie s vedem cu ce se identific puterea de stat i dac aceasta este altceva dect statul. Evident, statul nu este altceva dect organizarea statal a puterii poporului, nsi instituionalizarea acestei puteri. Funcia principal a statului (a puterii de stat) este de a exprima, promova i realiza voina poporului sub form de voin general obligatorie.Se impune astfel concluzia c puterea politic (suveranitatea naional) aparine poporului, concluzie indubitabil, deoarece, n caz contrar, ar nsemna c exist mprirea poporului i c exist mai multe suveraniti i deintori ai acesteia n aceeai ar, situaie ce poate fi privit doar ca o dezordine social-politic sau ca o absurditate.Cele menionate se refer doar la suveranitatea naional, care poate fi identificat cu puterea de stat, i la deintorul (titularul) unic al acesteia poporul.Caracteristicile puterii politice menionate mai sus sunt valabile i pentru puterea de stat, aceasta avnd ns i anumite trsturi specifice, dintre care menionm: este o putere transmis de ctre popor unor organisme care exercit conducerea de stat; este o putere de dominaie i de constrngere; este o putere organizat; este o putere suprem n interiorul statului i independent fa de o alt putere de stat; este limitat prin drepturile i libertile ceteneti recunoscute i garantate de o lege suprem; este revocabil, poporul avnd dreptul s nu menin mandatul pentru reprezentanii alei1.ntr-un sens strict juridic, se mai poate spune c puterea de stat este o putere de centralizare, de arbitraj, extrapatrimonial; o putere civil i persistent n timp2.Este foarte important s se fac distincie ntre trsturile generale i exigenele generale pe care trebuie s le ntruneasc puterea de stat. Aceste exigene sunt: legalitatea, legitimitatea, respectarea pluralismului politic i a democraiei constituionale.n mod normal, puterea de stat, aflndu-se n strns legtur cu societatea, poate exercita asupra structurilor ei o puternic influen, asigurnd reprezentarea i aprarea intereselor diferitelor categorii i grupuri sociale la nivel statal. Influena i presiunea trebuie s fie legate, n limitele admise i conform prevederilor stabilite prin lege. n cele ce urmeaz, vom ilustra n ce mod este exercitat suveranitatea i prin ce instituii.Poporul Republicii Moldova exercit suveranitatea naional n mod direct i prin organele sale reprezentative.ntr-un stat de drept democratic, administrarea poporului urmeaz a se realiza prin popor i pentru popor, deoarece numai poporul este titularul suveranitii naionale. Titularul suveranitii ns nu poate s o exercite continuu n mod direct. Cel mai mult timp, puterea statului este exercitat n numele poporului de ctre anumite organe, crora le sunt delegate funciile respective printr-o autorizare general, manifestat prin alegerea unor organe reprezentative.Exercitarea suveranitii n mod direct de ctre popor se face prin participarea lui la referendumuri i la alegeri, precum i prin luarea n mod direct a unor decizii. Referendumul, n sensul prevederilor constituionale, reprezint o form suprem de exercitare a suveranitii naionale, prin care corpul electoral (alegtorii) este chemat s decid asupra adoptrii unei legi fundamentale (de modificare a dispoziiilor generale ale Constituiei, spre exemplu) sau s-i exprime voina n alte probleme de interes naional (art. 75 din Constituie).Exercitarea suveranitii poporului se realizeaz prin organele sale reprezentative. Vedem astfel c n Constituie nu exist precizri referitoare la un organ anume. Esenial este ca organul prin care se exercit suveranitatea naional s fie un organ reprezentativ.Reprezentative sunt organele n care membrii lor acioneaz ca mandatari ai poporului, lund decizii n numele celor care le-au acordat mandatul respectiv. Constituia consacr ca organe reprezentative: Parlamentul (art. 60-76); consiliile locale i primarii (art. 112-113). Reprezentativitatea se asigur prin alegeri, de aceea Constituia stabilete c autoritile sus-menionate sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat.Votul este instrumentul juridic de nvestire cu prerogative legale a autoritilor publice, crora li se deleag astfel exercitarea continu a suveranitii naionale. Exercitarea suveranitii n mod direct i prin organe reprezentative poate avea loc numai n formele stabilite de Constituie. Stipularea respectiv are menirea de a stabili faptul c suveranitatea naional nu poate fi exercitat arbitrar. Astfel, la exercitarea n mod direct a suveranitii, poporul poate participa numai n forma stabilit de Constituie, adic prin referendum (art. 75), care se efectueaz n modalitatea prevzut de lege.Exercitarea suveranitii poporului prin organele sale reprezentative presupune c organele reprezentative se formeaz (se aleg) n conformitate cu prevederile Constituiei, ale legislaiei electorale i c activitatea lor se desfoar n modul i n limitele stabilite de Constituie i de legislaia respectiv.2. Alin. (2) prevede: nicio persoan particular, nicio parte din popor, niciun grup social, niciun partid politic sau o alt formaiune obteasc nu poate exercita puterea de stat n nume propriu.Pentru a nelege sensul prevederii n cauz, este necesar, mai nti, s dezvluim noiunile utilizate n prima parte a textului. Astfel: Noiunea persoan particular exprim ceva neoficial, care nu are caracter de stat.Deoarece nu se face vreo specificare, putem conchide c, sub aspect juridic, noiunea de persoan particular se raporteaz att la persoanele fizice, ct i la cele juridice, privite ca titulari de drepturi i obligaii.Noiunea parte din popor deriv din faptul c la exercitarea suveranitii naionale, la constituirea i exercitarea puterii de stat poporul particip ca un tot ntreg, formnd o unitate indivizibil n pri, crora li s-ar permite reprezentarea voinei unice generale ce aparine ntregului popor. Puterea este una singur i nu se fragmenteaz.Un anumit grup de persoane poate fi de o alt origine, ns cetenia pe care o au acetia este cea a Republicii Moldova, de aceea grupul respectiv face parte din poporul rii i nu poate ntreprinde aciuni de exercitare a unei pri din putere, pe care ar considera-o proprie.Noiunea grup social se raporteaz la o comunitate de indivizi care sunt unii prin interese, valori i norme de conduit comune i care se afl ntr-o interaciune pe baza acestor interese. Interesele, la rndul lor, sunt determinate de condiiile n care se desfoar activitatea grupului respectiv. Grupurile sociale structureaz cererile i necesitile diferitelor pri ale populaiei i oblig factorii de decizie politic s in cont de reaciile sociale n raport cu anumite aciuni pe care le ntreprind. Grupurile sociale mari sunt clasele obteti i pturile sociale, precum i comunitile etnice. Divizarea respectiv nu este vizibil sau prevzut expres n acte. Gruprile sociale nu particip nemijlocit la viaa politic i la administrarea treburilor statului, ele nu au o organizare bine determinat i reglementat, dar puterea lor de influen n politica statului este uneori foarte mare.Noiunea partid politic definete o asociaie de ceteni care se constituie pe baza comunitii de concepii, idealuri i scopuri, care contribuie la realizarea voinei politice a unei anumite pri din populaie i care, prin reprezentani, particip la elaborarea politicii rii la conducerea statului i la soluionarea problemelor economice i social-culturale. Acelai sens l are i noiunea organizaie social-politic, ce poate activa ca front, lig, micare politic de mas1.Noiunea alt formaiune obteasc privete organizaiile independente ale cetenilor, constituite pe principii de interese, altele dect cele politice, i anume asociaiile obteti, profesionale, culturale, sindicate, uniuni etc. Formaiunile obteti activeaz n conformitate cu sarcinile i scopurile incluse n statutele lor, urmrind beneficiul public. Uneori ns poate fi vorba i despre profitul membrilor formaiunii obteti.Textul constituional consacr expres interdicia exercitrii puterii de stat n nume propriu. Dat fiind acest fapt, niciunul dintre subiecii menionai (persoane, grupuri sociale, formaiuni obteti etc.), chiar dac este vorba de o persoan oficial sau de o structur din cadrul puterii de stat, nu poate s-i exercite prerogativele ca emannd de la sine i constituind voina sa exclusiv. Tot ceea ce se ntreprinde de ctre puterea de stat (de reprezentanii acestei puteri) se face n numele statului i al poporului Republicii Moldova.Partea a doua a alineatului textului constituional deriv din principiul menionat anterior, conform cruia puterea de stat nu poate fi exercitat n nume propriu. Textul n cauz este o norm prohibitiv, n sensul c uzurparea puterii de stat este interzis, iar dac are loc, reprezint cea mai grav crim mpotriva poporului.Uzurparea puterii de stat nseamn acapararea puterii de stat n mod ilicit i nsuirea (supunerea, subordonarea) ei ilegal unui anumit subiect, altul dect poporul i statul. Dei este stabilit constituional ca fiind cea mai grav crim mpotriva poporului, uzurparea puterii de stat este prevzut expres ca infraciune i n legea penal, n acest sens fiind suficiente prevederile legii penale care sancioneaz alte fapte ce deriv din acapararea puterii, din exercitarea ei arbitrar i n nume propriu.Dreptul internaional, de asemenea, consider c uzurparea puterii reprezint o nclcare direct a democraiei, o crim internaional deosebit de grav.