CURS: CONFLICTE ARMATE SI SECURITATE INTERNATIONALA IN RELATIILE INTERNATIONALE

SUN TZU SI ARTA MILITARA CLASICA“ARTA RAZBOIULUI”

Introducere

“Arta Razboiului” este renumita carte a comandantului chinez Sun Tzu, o adevarata filosofie a razboiului, ce ne prezinta cu mare acuratete tehnicile si strategiile militare folosite pe campul de lupta de marii conducatori ai acelor vremuri.

Cartea este datata undeva la inceputul secolului al II-lea î.Ch., inaintea unificarii Chinei si in preajma domniei dinastiei Han, iar conform limbajului folosit de catre Tzu, este posibil sa fi fost un studiu amanuntit asupra strategiilor militare taoiste. Insemnarile prezente in carte nu ii apartin in totalitate lui Sun Tzu, existand si multe comentarii ale altor mari comandanti de armata sau filosofi de rang militar, precum Li Quan sau Dun Mu. (footnote..despre ei..ceva – wikipedia/google..)Inca din momentul aparitiei pe piata a primei traduceri dupa aceasta minunata carte, tehnicile de razboi ale lui Sun Tzu au facut inconjurul lumii………

Notiunea de razboi

Inainte de a face o analiza asupra artei raboiului, este necesar sa cunoastem ce insemnatate are acesta in acceptiunile catorva oameni de stiinta, filosofi sau comandanti ai armatei, din vremurile noastre,

Astfel aflam ca: “Razboiul este totul, arta si creatie” (Napoleon Bonaparte); “Razboiul este parintele si regele tuturor lucrurilor, pe unii ii poate face zei, pe

altii oameni, pe unii robi, pe altii liberi” (Heracle); “Razboiul consta intr-o confruntare in vederea determinarii fortelor morale si

fizice cu ajutorul acestora din urma” (Karl von Clausewitz).Vedem astfel ca razboiul este in egala masura si arta si stiinta a distrugerii, este

teama invaluita in curaj, este o boala… este o “lectie a istoriei pe care niciodata popoarele nu si-o amintesc indeajuns” (Benito Mussolini).

In conceptia lui Sun Tzu “razboiul este de o importanta vitala pentru stat, domeniu al vietii si al mortii, calea care duce spre supravietuire sau spre nimicire”.

Razboiul este prezent in vietile noastre inca din antichitate. Aceasta manifestare de forte a fost, este si probabil va ramane in continuare un mijloc al oamenilor de a obtine ceea ce-si doresc, prin acest mijloc reusind sa adune la un loc curajul si teama, disperarea

si calmul, iscusinta si rabdarea, numai pentru a putea sta drepti in fata mortii si a striga pana cu ultima suflare “Victorie!”.

CAPITOLUL I

Indiferent de scopul urmarit intr-un razboi, pentru a putea obtine mult ravnita victorie, este necesar sa tinem cont de cateva aspecte foarte importante, fara de care nu am putea sa pornim la lupta. Pentru a putea face acest lucru, trebuie mai intai de toate sa cunoastem inamicul, si sa luam hotararile in baza acestei cunostinte, si nu in lipsa ei.

Sun Tzu propune 5 factori fundamentali de care trebuie sa tii cont inainte de a porni la razboi si anume: influenta morala, conditiile atmosferice, terenul, comandantul/comandamentul, doctrina.

Influenta morala face referire la gradul de incredere pe care il manifesta cei din popor fata de conducatorul lor si la capacitatea acestuia de a-i face sa-l urmeze in lupta fara a se teme de moarte. Conducatorul trebuie sa le acorde oamenilor incredere si sa ii trateze pe acestia just, cu bunatate si egalitate, pentru a le pastra oamenilor moralul ridicat in lupta.

Un conducator iscusit va tine cont de semnele vremii si va stii sa-si conduca operatiunile militare cu succes, fie vara, fie iarna.

Cunoasterea terenului pe care urmeaza se dea batalia reprezinta unul dintre factorii importanti de care un conducator trebuie sa tina cont, inainte de a se angaja in lupta. Acesta va trebui sa fie un bun strateg, va trebui sa stie sa aprecieze distantele si dificultatea sau usurinta cu care acestea pot fi strabatute. Va trebui sa cunoasca de asemenea largimea sau ingustimea terenului si sansele de victorie sau pericolele de moarte ce i-ar putea astepta pe drum.

“Cunoscand gradul mai mult sau mai putin mare de usurinta sau dificultate cu care poate fi parcurs terenul, este posibil sa evaluezi daca este mai avantajos sa folosesti infanteria sau cavaleria. Stiind unde se ingusteaza si unde se largeste terenul se va putea calcula marimea efectivelor ce trebuie angajate. Stiind unde se da batalia, stii in ce moment trebuie sa iti concentrezi sau sa-ti dispersezi fortele”. (Sun Tzu – pg. 4-5)

Comandantul trebuie sa se caracterizeze prin intelepciune, dreptate, severitate, curaj, dar si omenie. Numai dand dovada de aceste atuuri, cei din subordine il vor respecta si i se vor supune in totalitate. Acesta trebuie sa actioneze prompt schimbarilor de situatie ce pot surveni si trebuie sa fie capabil atat sa pretuiasca munca si osteneala celor ce lupta alaturi de el si sa-i recompenseze in egala masura, dupa merit, dar in acelasi timp sa fie si sever si sa-si invinga ezitarile, pentru ca trupele sa fie disciplinate si loiale. Acest lucru va aduce dupa sine respectul.

Doctrina se refera la autoritatea si organizarea de care conducatorul trebuie sa dea dovada, de abilitatea de a face fata nevoilor esentiale ale armatei si de capacitatea de a le asigura oamenilor din subordine dar si siesi, mijloacele de aprovizionare necesare.

Sun Tzu precizeaza ca la elaborarea planului de razboi, trebuie sa apreciezi cu cea mai mare minutiozitate toate aceste elemente, astfel ca armata cea mai puternica va fi cea care are de partea sa “comandantul sef cel mai competent, care are de partea sa avantajul conditiilor meteorologice si ale terenului, si in randul carora regulamentele sunt cel mai riguros respectate si ordinele cel mai bine executate”. Tot el mai spune ca un general “trebuie sa tina seama de aceste elemente si sa creeze conditii care sa contribuie la

realizarea lor, actionand mereu cu promptitudine cu ceea ce este avantajos si astfel devenind stapan pe situatie”.

Arta de a insela

Arta razboiului sta in capacitatea conducatorilor de a-si insela inamicul, pentru a-l face pe acesta sa cada in capcana.

Astfel, conform spuselor lui Tzu, “daca esti capabil, simuleaza incapacitatea, daca esti activ, simuleaza pasivitatea. Daca esti aproape fa-l sa creada ca esti departe [...] momeste inamicul pentru a-l prinde in capcana, simuleaza dezordinea si loveste, cand inamicul se concentreaza, pregateste-te sa lupti contra lui, acolo unde este puternic, evita-l. Daca generalul este coleric (aici se refera la conducatorul din tabara adversa – footnote), autoritatea lui poate fi usor zdruncinata, caracterul sau devine instabil. Enerveaza-l si deruteaza-l pe general. Daca generalul este incapatanat si sa infurie usor, insulta-l si enerveaza-l, asa incat sa devina furios, sa nu mai vada clar si sa atace necugetat, fara nici un plan. Fa-l sa i se para ca esti in situatie de inferioritate si incurajeaza-l la infumurare. Ataca-l intr-una, hartuieste-l. Cand inamicul se afla in repaus, oboseste-l. Daca este unit, dezbina-l”.

Conducerea razboiului

Conform celor mentionate de Sun Tzu, la acel moment operatiunile militare necesitau 1000 de care usoare si 1000 de care grele, acoperite cu piele, trase fiecare de cate 4 cai si urmate indeaproape de 100.000 de soldati cu platose.

Carele grele erau folosite pentru a transporta armamentul, obiectele de valoare si uniformele. Acestea mai transportau fiecare 3 ofiteri cu platose, 72 de infanteristi, 10 bucatari si servitori, 5 oameni care sa aiba grija de uniforme, 5 randasi la cai si inca 5 care erau insarcinati sa adune lemne pentru foc si sa aprovizioneze armata cu apa.

Transportul proviziilor, cheltuielile din spatele si de pe teatrul de operatiuni, precum si costurile de intretinere a armamentului, totul ajungea la 1000galbeni/zi. Daca vistieria statului dispunea de aceasta suma, se putea forma o armata de 100.000 de ostasi. Insa, pe parcurs ce armata inainta pe campul de lupta, vistieria se golea treptat, astfel ca victoria trebuia asigurata intr-un timp scurt. Daca perioada de timp ar fi fost indelungata, moralul trupelor ar fi scazut considerabil, iar la momentul angajarii efective in lupta, oamenii ar fi fost deja secatuiti si ar fi fost considerati o prada usoara in fata inamicului.

In decursul istoriei au exista momente in care anumite razboaie, duse fara prea multa indemanare, s-au incheiat cu o victorie, insa durata lor a fost intotdeauna una scurta. Insa, daca razboiul ar fi durat mai multi ani, chiar daca acesta ar fi fost condus de un general iscusit, acesta ar fi avut sanse aproape inexistente de reusita.

Iscusinta unui general se trage inclusiv din capacitatea acestuia de a-si aproviziona trupele de pe terenul inamic, reusind astfel sa scuteasca statul de costurile exagerate pe care le implica un razboi. Daca sunt capturati prizonieri de razboi, un conducator iscusit trebuie sa ii trateze pe acestia cu respect si generozitate, pentru ca mai tarziu sa-i poata atrage de partea sa.

Strategia ofensiva

In cazul unui razboi de cucerire, cheia sta in a cuceri statul sau cetatea, fara ca acestea sa fie distruse, sau in cazul in care aceasta este ultima solutie, sa se evite distrugerile ireparabile. Totodata, daca este posibil, ataca strategia inamicului inainte ca amenintarile acestuia sa se concretizeze.

Sun Tzu nu incuraja omorul, considerand ca este mult mai benefic sa capturezi o armata, in viata, si sa o intorci in favoarea ta. Urmatorul pas ar fi, in conceptia lui, eliminarea aliantelor si impiedicarea inamicului de a-si uni fortele.

Succesul unui razboi consta in tactica abordata. Poti asedia un oras fara a-ti forta inamicul sa lupte pana la moarte. Tot ce trebuie sa faci, daca acesta este disperat, este sa-i oferi o falsa portita de scapare, iar acesta va incerca sa se imprastie. Atunci este momentul oportun sa ataci.

Daca ai un procent de:a) superioritate de 10 la 1 – atunci poti sa incercuiesti dusmanulb) superioritate de 5 la 1 – atunci trupele din fata tin inamicul in stare de alerta,

cele din spate il surprind, il “clatina” la est si il lovesc la vestc) superioritate de 2 la 1 – atunci situatia nu poate fi stapanita si se va folosi o

diversiune pentru a dezbina armata inamicad) sanse egale – atunci comandantul cel mai competent va invingee) minima inferioritate – se va impiedica inamicul sa ia initiativa unui atac, cat

timp trupele tale cauta un moment de slabiciune, iar cand acesta apare, se va ataca inamicul cu toata forta

f) inferioritate totala – este bine sa te eschivezi, intrucat ai putea fi o prada usoara pentru inamic.

Daca inamicul este puternic este mai bine sa nu te angajezi in lupta si sa astepti un timp pana ce eficienta generalului si a trupelor vor fi la egalitate.

Daca inamicul este derutat, iar trupele sale sunt apatice, indiferent daca numarul lor iti este superior, daca trupele tale sunt bine pregatite si pline de avant, poti porni atacul.

Erori posibile

Daca generalul este si suveranul statului este posibil ca acesta sa nu cunoasca in totalitate regulile dupa care se conduce o armata la razboi, si astfel este posibil sa se comita niste greseli, ce pot duce la o infrangere a propriei armate. Acestea ar putea fi, dupa cum urmeaza:

a) daca generalul este si suveranul statului si acesta ordona avansarea sau retragerea trupelor intr-un moment neprielnic, este posibil ca acesta sa puna intreaga armata in pericol de a fi infranta

b) daca suveranul este in acelasi timp si suveran si nu cunoaste regulamentul militar, prezenta sa in mijlocul desfasurarii actiunii este derutanta pentru armata

c) daca suveranul ar lua parte la administrarea armatei , “fiecare miscare a acestuia ar starni dezacord si frustrare reciproca si intreaga armata ar fi paralizata”

Pentru a-ti putea asigura victoria in lupta, comandantul armatei ar trebui sa-si cunoasca foarte bine adversarul, caci o victorie nu tine de pur noroc, ci de “abilitatea conducatorului de a-si cultiva, mai intai, propriul lui simt de dreptate, de a-si proteja legile si institutiile [...], caci elementele artei militare sunt in primul rand, aprecierea spatiului, in al doilea rand, evaluarea cantitatilor, in al treilea rand, calculele, in al patrulea rand, sansele la victorie”.

Dispunerea trupelor pe campul de lupta

Dispunerea trupelor in functie de specificitatile campului de batalie, si intensitatea atacurilor poate aduce o victorie. Calcularea cu exactitate a fiecarei miscari, a fiecarui atac, il poate transforma pe general intr-unul iscusit.

Sun Tzu compara numarul posibilitatilor de organizare a trupelor cu “notele muzicale”, cu “culorile fundamentale”, cu “simturile”, toate in numar de cinci, “insa combinatiile ce pot rezulta din acestea cinci, oricare ar fi ele, sunt nenumarate, iar inamicul nu poate sa le desluseasca pe toate”.

De asemenea el mai spune ca “ordinea sau dezordinea depind de organizare, curajul sau lasitatea, de imprejurari, taria sau slabiciunea de dispunere”. Daca reusesti sa inversezi dezavantajul, transformandu-l in avantaj, atunci lasitatea devine vitejie. In razboi nu exista reguli fixe. Regulile nu pot fi stabilite decat dupa imprejurari.

In urma asedierii orasului Ho Fei, istoricul Sun Scheng (pg. 33) a ajuns la concluzia ca “razboiul este o chestiune de siretenie... daca ai incredere in generali viteji carora le place sa se bata, greutatile nu vor intarzia sa apara. Daca te bazezi numai pe cei prudenti, acestia se vor descumpani si le va fi greu sa tina situatia sub control. Or’ cea mai buna metoda cand ai oameni in subordine, consta in a-l folosi pe zgarcit si pe prost, pe intelept si pe viteaz si de-ai da fiecaruia o responsabilitate care i se potriveste. Nu incredintati oamenilor sarcini pe care nu sunt capabili sa le indeplineasca. Faceti o selectie si incredintati fiecaruia raspunderi pe masura competentelor lor”.

Pozitia pe campul de batalie este foarte importanta, astfel cel ce va ajunge primul la lupta, va ocupa cele mai bune pozitii si va avea avantajul cunoasterii terenului. De asemenea, reprezinta un avantaj ca inamicul sa nu cunoasca pozitia ta in lupta, lucru ce-l va determina pe acesta sa-si pregateasca trupele in mai multe puncte cheie. Acest lucru il determina deci sa-si imprastie oamenii, devenind astfel in inferioritate numerica, daca va fi atacat de pe toate flancurile.

Pentru a putea cunoaste in prealabil ce strategie va adopta inamicul in lupta, intinde-i o capcana, si vei vedea cum va reactiona. Urmareste-i miscarile in detaliu si vei putea fi in lupta, cu un pas inaintea lui.

Manevrele

In cartea lui Sun Tzu, acesta precizeaza ca un general ce stapaneste arta manevrelor este un general iscusit, intrucat aceasta este una din cele mai complexe si complicate elemente ale unui razboi.

Spre exemplu, pentru a-l prinde pe dusman in plasa, generalul va trebui sa stie cum sa intoarca dezavantajele in favoarea lui. Astfel, daca terenul pe care se da batalia este unul intortocheat, va trebui sa gaseasca cea mai directa metoda de atac si sa-si momeasca adversarul sa creada ca el se afla departe, cand de fapt este aproape. Inamicul va inainta, crezand ca se afla in siguranta si va cadea capcana atacurilor tale.

Subliniind din nou ca razboiul se bazeaza pe inselaciune, Sun Tzu precizeaza ca “trupele vor trebui sa fie iuti ca vantul, maiestuoase ca padurea, asemenea focului si de nepatruns ca norii”, vor stii cand este momentul sa se disperseze si cand sa-si uneasca fortele.

Factorii ce asigura victoria

Primul dintre acesti factori este cel moral, si acesta se refera la capacitatea trupelor de a-si inhiba adversarul, folosind pe timp de noapte torte aprinse si zgomot de tobe, pentru a crea senzatia de frica in sanul inamicului, iar in timpul zilei, ei vor folosi un numar mare de stindarde, pentru a amplifica disperarea dusmanului.

Factorul spirit, se refera la capacitatea unei armate de a-si astepta in liniste deplina, inamicul zgomotos si in ordine perfecta, inamicul dezordonat. Calmul si fermitatea unei armate sunt un alt avantaj.

Factorul oportunitate face referire la calcularea momentului oportun pentru pornirea la atac. Daca inamicul are trupele bine ordonate, el va trebui sa fie precaut si va trebui sa adopte o tactica bine pusa la punct, pentru a-l putea infrange.

Cel de-al patrulea factor, cel al conditiilor materiale se refera la starea trupelor inamice, dar si al celor proprii. Daca inamicul vine de departe, oamenii lui sunt nemancati si deja epuizati. Ei vor fi usor de invins daca armata proprie este odihnita, si oamenii au moralul ridicat.

Cele 4 semne de evitare ale inamicului

In razboi, un general iscusit se va putea ghida cu usurinta dupa anumite semne date de inamic, si va stii cand este momentul sa atace si cand sa bata in retragere. Astfel, el va tine cont de 4 aspecte:

a) niciodata nu va ataca un inamic care simuleaza fuga, si nici nu il va urmarib) niciodata nu va ataca trupele lui de elitac) niciodata nu va taia calea unui inamic care se intoarce acasad) niciodata nu va impinge la disperare un inamic haituit

Daca nu va tine cont de aceste aspecte, risca sa-si duca armata la pierzanie, intrucat un inamic disperat, pus in fata unui atac, va uita de oboseala si se va angaja in lupta pana la moarte.

Cele 9 variabile

In general, cand se face uz de armata, pentru a putea porni la razboi, generalul primeste insarcinarea de la suveran, pentru a mobiliza populatia si pentru a porni la lupta.

Un bun conducator al armatei va stii intotdeauna ca pe un teren jos, de campie, nu se va instala niciodata tabara, intrucat vei deveni o tinta sigura pentru inamic.

Daca terenul este propice pentru comunicatii, uneste-ti fortele cu aliatii tai.Pe un teren descoperit nu intarzia niciodata, astfel inamicul va fi in avantaj.Pe un teren inchis va trebui sa dai dovada de multa ingeniozitate, si sa profiti de

orice situatie ce te-ar putea avantaja.Pe un teren al mortii, nu ai nici o alta solutie decat sa lupti cu vitejie, pana la

moarte.Pe anumite cai nu trebuie niciodata sa te aventurezi; anumite trupe nu trebuie

niciodata sa le ataci; anumite orase nu trebuie niciodata asediate.In unele cazuri, ordinele suveranului nu se executa: “armele sunt ustensile de rau

augur si lupta este contrara virtutii; comandantul este stapanul mortii si el nu este responsabil nici sus, fata de cer, nici jos, fata de pamant, nici fata de inamic, nici in sapte, fata de suveran”.

Tehnici de atac in functie de pozitie

Daca terenul este muntos - tabara se va instala in vale, cu fata spre versantul insorit. Atacul de va da intotdeauna la coborare, nu la urcare

Daca atacul se da in preajma unui fluviu – se va pastra distanta fata de inamic si se va ataca dupa ce acesta a traversat apa cu jumatate din trupe. Nu se va duce niciodata batalia, din aval.

Pe terenurile mlastinoase, se va cauta o pozitie cat mai buna, in apropierea ierbii sau a apei, sprijinindu-va de arbori.

La campie, este de preferat sa adopti o pozitie cu spatele la munti si cu fata spre campul de bataie, astfel asigurandu-va spatele.

Folosing aceste principii la instalarea trupelor, Imparatul Galben 5697-2596 i. Hr. (footnote despre imparatul Galben) a reusit sa invinga in lupta patru suverani.

Tipuri de campuri de batalie

In functie de specificitatile terenului pe care se da o batalie, acestea pot fi clasificate in:

a) teren de dispersiune – batalia se duce pe teren propriub) teren de frontiera – batalia se duce la marginea campului de bataliec) teren-cheie – terenul este avantajos pentru ambele parti ce se confrunta

d) teren de comunicatii – teren accesibil ambelor parti, prin care se poate lua legatura cu diversi aliati

e) teren de convergenta – stat ce se invecineaza cu alte trei state. Cucerirea unuia dintre acestea va duce automat la supunerea celorlalte doua

f) teren serios – daca armata lasa in urma sa numeroase orase si cetati inamice, atunci ea se afla pe un teren de unde este dificil sa revina

g) teren incercuit – un teren intortocheat care permite armatei inamice sa o atace pe a mea

h) teren al mortii – teren pe care armata nu poate supravietui decat luptandu-se cu disperare, pana la ultima suflare.

Atacul prin foc

In cadrul unui razboi exista 5 categorii de atacuri prin foc. Acestea presupun incendierea personalului, a depozitelor, a materialelor, a arsenalelor, precum si folosirea proiectilelor incendiare.

Materialele combustibile trebuie pregatite intotdeauna inainte de a porni la lupta.

Incendierea poate avea loc in tabara inamicului, astfel:a) in interiorul taberei – operatiunile militare se vor desfasura dinspre exterior

catre interiorb) in exteriorul taberei – inprejmuirea taberei inamice cu un cerc de foc si

atacarea ei din toate partileDaca, la momentul incendierii inamicului, bate vantul, trebuie evitat cu orice pret

angajarea unui atac dinspre directia spre care bate vantul. Daca incendiul se intinde cu repeziciune, cel mai bine este ca armata sa astepte momentul prielnic de a se angaja in lupta.

Agentii secreti

Daca in urma multor batalii, conducatorii armatei au obtinut victorie dupa victorie, iar realizarile lor le depasesc cu mult pe cele obisnuite, atunci este de inteles ca acestia au recurs in prealabil la informatori. Acesti informatori sunt cunoscuti in ziua de astazi ca agenti secreti.

Exista 5 tipuri de agenti secreti:a) agentii indigeni – care provin din teritoriul inamicb) agentii interiori – fosti functionari inamici care au fost expulzati din tabara

adversa pe motiv ca au comis o greseala gravac) agentii dubli – sunt spioni trimisi de inamic sa spioneze armata mea, insa pe

care ii pot atrage de partea mea, oferindu-le daruri, bani, sau chiar generozitate

d) agentii lichidabili – spioni proprii carora li se divulga informatii false pentru a le furniza mai departe inamicului

e) agentii volanti – acei spioni care sunt trimisi sa observe miscarile inamicului; sunt persoane inteligente, intime cu suveranul si cu membrii nobilimii.

Insa nici unul dintre acestia nu se compara cu agentul secret. Agentii secret sunt cei mai de pret spioni ai comandantului-sef. Sunt de o sinceritate si incredere rara, sunt inteligenti si foarte discreti, capabili sa se strecoare pana si in cele mai restranse cercuri, pentru a face rost de informatii.

Dupa strangerea informatiilor, acestia raporteaza totul comandantului armatei. Daca acestia nu respecta regulile si sunt prinsi ca furnizeaza informatii false, ce ar putea conduce la un atac prematur, acestia sunt decapitati pe loc.

Stapanirea artei spionajului este de o importanta capitala cand vine vorba de conducerea unui atac. Numai generalii cei mai de valoare sau suveranul au acces la spionii de rang inalt, intrucat operatiunile secrete sunt esentiale, intrucat dupa ele se ghideaza de foarte multe ori armata. Ei sunt “ochii si urechile” generalului, si cu ajutorul lor se poate obtine victoria.