Anul XL. Arad, 3|16 aprilie 1916. Nr. 14. REDACŢIA

şi A D M I N I S T R A Ţ I A : Deâk Ferenc-utca 35.

Articoli şi corespon­denţe pentru publicare

se frimit redacţiunei. Concurse, inserţiuni şi taxele de abonament se •ţimit administraţiunei tipografiei diecezane.

A B O N A M E N T U L : Pe m an 10 coroane. Pe jum. an 5 coroane.

Pentru România fi străinătate:

Pe un an 14 franci. Pe Jum. an 7 franci.

Telefon pentru oraş şi comitat Nr. 266.

Arta şi biserica noastră. In toate vremurile cel mai bun criteriu al

religiosităţii la un popor a fo^t şi va fi starea bisericei pe dinlăuntru şi pe dinafară. E un fapt istoric indiscutabil, că atunci, când religiositatea eră în floare, bisericile creştine ajungeau capd'o-pere. Gând ideile religioase conduceau viaţa, ar­tiştii cei mai mari erau chemaţi să deie expre-siune în piatră ori pe pânză sentimentului religios. Şi iarăşi de câte ori ireligiositatta prindea rădă­cini, bisericile creştine, casele lui D-zeu ajungeau în o stare deplorabilă.

Intre biserica creştină şi între artă a existat totdeauna cea mai firească legă'ură, pentrucă şi una şi alta tind spre culmea perfecţiunii. A fost ceva natural, ca arta omenească să se desvoalte prin biserică, pentrucă oamenii încălziţi la suflet de o adâncă religioşitate au simţit, că ideia D-zeirii e atât de maiestoasă şi copleşitoare de numai arta poate să-i deie un vestmânt potrivit. Regele David este primul care dă expresie acestei convingeri religioase prin cuvintele: »Iacă eu lo-cuesc în case de cedru, iară chivotul lui D-zeu Jocueşte în covoare!* (Samuil c. 7. v. 2—3) . Pentru aceasta putem zice cu tot dreptul, că starea bisericilor e chiar aşa cum sunt sufletele credincioşilor. Acolo unde biserica prin exteriorul şi interiorul deteriorat nici nu seamănă a mai fi lăcaşul lui Dumnezeu, călătorule nu mai întrebă nimic, ci mergi în pace acasă şi fii convins, că ai de a face cu o credinţă moartă. Durere, tre-bue să mărturisim, că şi noi suntem un neam la care Sionul e foarte negligat. începând cu ora­şele noastre de reşedinţă până la ultimul sat, biserica, casa lui D-zeu, cu puţine escepţiuni lăudabile, e într'o stare deplorabilă. Şi cine crede că lipsa de mijloace materiale e cauza acestei stări se înşală amarnic, nu lipsa de bani, ci lipsa sentimentului religios a adus biserica la starea în care se află. Poporul nostru se făleşte cu o fru­moasă industrie casnică şi peste tot voeşte sa treacă de un neam dotat de-abinele cu simţ ar­tistic, deci cum e cu putinţă, că chiar acolo nu-şi manifestă simţul artistic, unde ar trebui mai în-tâiu să facă lucrul acesta, cum de nu-i jigneşte

pronunţatu-i simţ pentru frumos, starea biseri­cei lui?!!

Cu cât ar fi bisericuţele noastre de pe sate mai atrăgătoare, mai apte, penttu a deşteptă sen­timente religioase, dacă ar fi curate şi îngrijite puţin. Unde sunt comitetele noastre parohiale, unde sunt preoţii noştri, unde este ceealaltă in­teligenţă a noastră »cul tă« , dar ce e mai de că­petenie, unde sunt bărbaţii noştri dela cârmă, cari să cerceteze starea Sionului românesc si să (heme pe toată lumea la munca grea şi frumoasă de a-l scoate din starea tristă în care zace.

De unăzi fusesem într'un sat, unde păsto­reşte un preot cu pricepere şi tragere de inimă pentru cariera sa. Ei bine părinte toate sunt bune şi frumoase, dară cum poţi suferi ca biserica D-tale şi împrejurimea ei să fie atât de neplăcută? N'am ce face domnule interpelant! fu răspunsul. Pe mine mă ţin legat membrii mei din comitet, ca pe Gulliver din poveste piticii, nu ei se acomodează gustului şi dorinţelor mele, ci eu trebue să mă acomodez gustului şi păre­rilor lor dacă voiesc să am pace şi tihnă. Vorba D-tale îmi spuse preotul mai departe, acum sunt vre-o doi ani, m'am apucat să înfrumseţez preajma bisericei cu puţină verdeaţă, cu nişte trandafiri, dar sfârşitul a fost, că atunci, când curtea bise­ricei începea să fie frumoasă, tineretul noaptea îmi devasta totul. Şi apoi, când năcăjit la culme, am mustrat credincioşii pentru faptele urîte, mi-s'a răspuns că ce să facem, că tineretul e tineret şi pace bună, acestuia îi permis să facă ce vrea. Deci fiind om care îşi câştigă pânea cea de toate zilele cu sănătatea nervilor şi a inimei, am de­venit apatic şi aştept cu răbdare vremurile, când preotul va ajunge din sluga poporului conducă­torul poporului.*

Aşa stau lucrurile mai în toate comu­nele noastre bisericeşti şi cele enarate ne explică pentruce preoţii noştri nu fac în privinţa înfrum-seţârii bisericii nici cât s'ar putea face.

Dar şi până când li-se vor redă preoţilor noştri drepturile acordate de Mântuitorul lumii de a putea lega şi deslegâ neîmpedecaţi de pa­ragraf!, va trebui să ne punem cu toţii pe muncă, pentrucă starea bisericilor noastre formează o pată de ruşine neştearsâ, atât pentru ţăranii noştri

104 BISERIGA ş i Ş C O A L A

delà sat, cât şi pentru d o m n i i noştri d e l à o r a ş ,

Jidanii, pe cari noi îi ţ i n e m de un popor e g o i s t ,

jertfesc s u m e enorme pentru bisericile l o r ş i

pentru în fru m setarea l o r , u n d e sunt 2 o r i 3 ţ i n

să aibă c a s ă de r u g ă c i u n e ; u n d e să l a u d e p e

Domnul. I a r ă noi c ă r o r a n e p l a c e s ă n e presa­răm cu orice prilej c u l a u d e g r a s e şi s ă i r o n i z a m

pe alţii, lăsăm c a s a l u i D-zeu, isvorul a toate darurile bune ce vin d e s u s d e l à P ă r i n t e l e c e r e s c ,

în stare părăginită. Dacă astăzi o mare p a r t e «

credincioşilor noştri n i c i n u t r ă e ş t e o v i a ţ a reli­gioasă, nici nu c e r c e t e a z ă sf. b i s e r i c ă , cauza e

în mare parte a e r u l şi lipsa unei estetici serioase de acolo. C o n ţ i n u t u l n o b i l r e c e r e o f o r m ă fru­moasă ca să-şi poată f a c e e f e c t u l p e d e p l i n . B i ­

serica e casa lui D-zeu, a fiinţei a b s o l u t e , c a r ;

a creiat, susţine şi guvernează lumea aceasta, deci şi forma şi a r a n j a m e n t u l ei i n t e r n ş i s x ^ e r a

aşa Irefoue întocmit, c a d e j a formele e i externe să ne impresioneze şi s ă facă s ă g h i c i m c o n ţ i ­

nutul sublim. Ce a v e m n o i m a i f r u m o s mai s f â n t

să ducem în biserică. C u c â t v o m i n d u c e în bi­serica noastră m a i m u l t a a r t ă ş i î n g r i j i r e , c u a t â t

va fi influinţa ei asupra n o a s t r ă m a i p u t e r n i c a ş i

mai binefăcătoare. Apostoli ai f r u m o s u l u i , v â ru­găm cu dinadinsul ori u n d e a ţ i fi, v e n i ţ i s ă c l ă ­

diţi din nou Sionul românesc.

Ta­

starea sufletească a unui soldat în răsboiu. Un învăţător de curând venit a c a s ă de p e

câmpul de răsboiu, d e s c r i e s c h i m b a r e a s a s u f l e ­

tească sub durata râsboiului p r e c u m urmează: înainte de răsboiu e r a m e x t r e m d e senzibil;

eram impresionabil de f i e c e l u c r u , fie a c e l a p r o ­

venit din daraverile zilei, fie d e l a o i d e e framoasă

pejtru ajungerea unui i d e a l . Un lucru n e p l ă c u t

mă scotea din sărite ş i îmi r e s t u r n â t o t e c h i l i ­

brul cumpenelii calme. A r t a , ori c e r a m u r ă a ei mă umplea de admiraţie c e m ă t r a n s p o r t ă î n

extaz, eram ca ipnotizat de frumseţile e i . F a ţ ă

de oameni suferinzi simţeam o d u r e r e , ş i d u r e ­

rea aceasta a compătimirei m ă a p ă s ă , m e r e u ş i

făcea să resirnţ ş i eu g r e u t a t e a n e f e r i c i r e ! lui. Simţul religios eră d e s v o i t a t în mine î a m ă ­

sură destul de mare î n c ă d i n c a s a p ă r i n t e a s c a ş i

mă sbuciumam mult, c ă p e n t r u c e n u s u n t o r â n ­

duite multe l u c r u r i î n deplină consonanţă c a

dogmele bisericii p u r u r e a a d e v ă r a t e ş i p l i n e d e

altruism. Mă cugetam la o p e r a filosofilor v e c h i

şi noi de a aplana c o n t r a r i e t â ţ i l e l u m e ş t i s â s e

aducă într'o unitate s u f l e t e l e o m e n e ş t i ş i eflam că toate aceste tendenţe d e u n i t a t e s u f l e t e a s c ă

sunt concentrate î n H r i s t o s , c a r e n e - a r i d i c a t d i n

noianul păcatelor la gradul c e l mai î n a l t al l i b e r ­

tăţii morale şi a s t a b i l i t raportul t u t u r o r fiinţelor

AEHI XL

î n t r e s i n e ş i c ă t r ă Dumnezeu. D e a i c i a m văzut p l e c â n d drumul filosofîei creştineşti cu noui orien­t ă r i , cari tind ca exemplul l a i dumnezeesc să-I i m p r i m e î n c u g e t u l o m e o i r e i ş i s ă e l i b e r e z e su­

fletul d e îndoeli ş i n e l i n i ş t e s u f l e t e a s c ă .

A s t f e l p r i c e p e a m e u v i a ţ a d u p ă orânduelile sale. D u p ă u n t r a i u d e 1 9 l u n i c a s o l d a t , din

c a r i m a i b i n e d e 8 l u n i l e - a m p e t r e c u t p e câmpul d e l u p t ă , t o a t e a c e s t e s'au s c h i m b a t . într'un m o d

f o a r t e c i u d a t .

V i a ţ a d e a z i cu toate m a n i f e s t a ţ i i l e ei îmi a p a r e c a o m a ş i n ă r i e c e - ş i u r m e a z ă l u c r u l me-

h a n i c f ă r ă n i c i o v a r i a ţ i e , L a o r i c e l u c r u r ă m â n

r e c e c a o statue fără s i m ţ i r i . I m p r e s i o n i s m u l nu m a i e x i s t ă p e n t r u m i n e . R e s p e c t u l c e - i aveam m a i î n a i n t e f a ţ ă d e c u t a r e o m a d i s p ă r u t cu to­

t u l , p r i v e s c l a e l c a l a c e v a c e n u - ţ i i n s p i r ă ni­

m i c . A r i a ş i - a perdut v a l o a r e a p e r i r u m i n e , pri­v e s c l a o p e r e l e e i c a la n i ş t e m a n i f e s t a ţ i i , fără d e c a r i o m u l poate să trăiască. Şi nu mai ştiu d e f r i c a c e mă c u p r i n d e a u n e o r i . C h i a r n i c i de

m o a r t e nu a m f r i c ă , o p r i v e s c c a l m c a c e v a n a ­

t u r a l , ce a r e s â urmeze între î m p r e j u r ă r i l e date. Mi-s'a g o l i t s u f l e t u l d e m u l t e s i m ţ i r i . S'a

u ş u r a t c u t o t u l de t o a t e l e g ă t u r i l e s u f l e t e ş t i ,

S u f e r i n ţ e l e mari pe c a r i a m să l e î n d u r , le p r i v e s c c a un episod trecător d u p ă care are să u r m e z e altul.

U n i c ă r u g ă c i u n e a î m i î n m o a i e câte odată v â i l o ş i a s u f l e t u l u i . I n m i j l o c u l m a r e l u i pericol c â n d m ă s i m ţ e a m perdut îmi r ă s ă r e a u r u g ă c i u ­

n i l e î n s u f l e t şi m ă r u g a m c u o s â r d i e . D u p ă tre­c e r e a p r i m e j d i e i d e m o a r t e i a r ă ş i lecâdeam în aceeaş n e s i m ţ i r e c e m e r e u m ă s t ă p â n e ş t e .

A p o i n u m a i î n c ă a d u c e r e a aminte de f a m i ­

l i e , d e c o p i i , d e n e v a s t ă s a u d e p ă r i n ţ i s c o a t e

p e s o l d a t d i n n e s î m ţ i r i . A c e s t e a m i n t i r i s u n t greu-mântui c e a p a s ă m a i mult şi m a i d u r e r o s s u f l e t u l

luptătorului. U n e o r i v e z i strecurându-se l a c r i m i

p e o b r a j i i de m a r m o r ă a soldatului. U n oftat a d â n c îşi i a d r u m u l î n t r ' a c o l o unde s u n t iubiţii s ă i . Aceasta d u r e r e iarâ f a c e pe om să-şi aducă a m i n t e de D u m n e z e u şi c u o c h i i înălţaţi l a ceriu s e l a s e t o a t e în g r i j a l u i . D a r după ce s e linişteşte i a r devine s t ă p â n peste s i n e şi rocade în starea c i u d a t ă f ă r ă s i m ţ i r i .

Mai desbrăcat d e tot simţul o m e n e s c însă e ş t i î n f a ţ a c e l u i s t r i v i t d e a r m a d u ş m a n u l u i .

P r i v e ş t i f ă r ă n i c i o e m o ţ i e d e o s e b i t ă pe t o v a r ă ş u l

t ă u de l u p t ă , ' care acum se luptă c u m o a r t e a şi v e z i c u m i - s e s c u r g e c u s â n g e l e ş i v i a ţ a . I I com­p ă t i m e ş t i p u ţ i n , s ă r a c u l G h e o r g h e , î i z i c i a p o i ,

d a c ă s e p o a t e î l a j u ţ i , i a r dupâce m o a r e î l uiţi ca ş i c â n d n i c i n ' a r fi e x i s t a i v r 'oda tă pentru tine. O b i ş n u i n ţ a c u c h i p u l m o r ţ i i î l face pe om n e s i m ţ i t o r . O m u l care n'a putut p r i v i , nici la

moartea unui puiu de găină, acum nu-1 emoţio­nează nici moartea tovarăşului de luptă.

Aceasta schimbare sufletească este apatia, aceea ce o observaţi Sa soldaţii cari vin de pe câmpul de răsboiu şi nu vi-o ştiţi explică.

După răsboiu va trebui să ne

obişnuim sufletul ca să primească de nou aceeace sa perdut dintr'ânsuî. Va fi o muncă grea aceasta renoire sufletească. Acuma înţeleg eu rugăciunea Psalmistului David: »inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înoeşte întru cele dinlăuntru ale inele« (Ps. 50). Credinţa mea este, că numai pe bază religioasă se poate face aceasta renoire, căci filozofările omeneşti sunt prea şu­brede pentru opera mare a renaşterii sutleteşa din sângiunle închegate pe sufletul omenesc în acest crâncen răsboiu,

Eu plec de nou în răsboiu şi poale nu mă voie mai întoarce. Las aceasta credinţa a mea ca chemat de judecată pentru ceice sunt chemaţi se rezoalve problema renaşterii sufleteşti după răsboiu.

Procesul pentru mănăstiri. In „Telegraful Român" aflăm următoare le lămurir i : In procesul pe care l'a fost intentat metropolia

gr. ortodoxa română din Sibiiu înainte cu doi ani pa­triarhiei gr. or todoxe sârbeşti din Carloveţ pentru ce­darea unor mănăst ir i din Banat, cari înainte de reîn­fiinţarea metropoliei noastre erau comune, dar Sârbii le-au ţinut şi după aceea în eselusiva lor posesiune, a adus sentinţă şi forul al doilea judecă toresc , tabla regească din B u l a p e s t a .

Per t rac tarea la tablă a acestui proces mare a durat mai multe săptămâni , iar joi , săptămâna t recută , s fost publicată sentinţa din partea prezidentului de tablă, Barthodeiszhj. Prin ea se dă câştig de cauză me­tropoliei noastre, care a reclamat patru mănăst ir i din Banat, cu averile lor imobile, şi n 'a recunoscut îndrep­tăţirea Sârbilor asupra mănăstir i i Hodoş-Bodrog, recla­mată de ei, şi care a fost to tdeauna română; nu comună.

Tribunalul regesc din Budapesta a adus la timpul sau sentinţa, câ cele patru mănăst i r i rec lamate de metropolia română delà Sârbi, rămân şi mai departe ale Sârbilor, şi mănăst i rea Hodoş-Bodrog rămâne a Românilor. N'au se ceară deci nimica unii delà alţii. Tabla regească din Budapesta, prin sentinţa publicata joi, a schimbat însă această păre re a tr ibunalului şi a decretat, că biserica sârbească este datoare să tolereze, cu privire la mănăstir i le din litigiu, ca dreptul de pro­prietate şi de dispunere asupra lor să se împartă între metropolia gr. ort. română şi patr iarhia gr. ort. sârbă. Tot aşa însă este a se împărţi dreptul de proprie ta te

între biserica română şi sârbă şi cu privire la mă­năstirea Hodoş-Bodrog, căci şi aceas ta a fost comună.

Tabla regească a îndrumat apoi tr ibunalul regesc din Budapesta, ca judecător ie delegată, ca se facă îm­părţ irea averii în procesul acesta, stabilind, ce se com-pete metropoliei române, şi ce patriarhiei sârbeş t i?

Sentinţa tablei regeşti, pe care sperăm să o pu ­tem da în întregime, e motivată astfel, câ mănăst i r i le au făcut servicii bisericii, confesiunii, nu naţionalităţii . Averile mănăstir i lor au fost donate de domnitorii din trecut, şi au fost donate confesiunii, nu naţionali tăţi i . Na se poate spune deci, câ ele formează ori au format proprietatea eselusiva a Sârbilor, ci a tuturor credin­cioşilor, cari se ţ ineau de confesiunea, căreia aparţ in

si riie. Dela dreptul de proprie ta te asupra lor nu poate deci se fie esclus poporul de altă naţionali tate, dar de aceeaşi credinţă.

Obiecţ ionarea Sârbilor, că ar fi întrat prescripţ ia cu privire Ia r ec lamarea mănăstir i lor pe cale j u d e c ă ­torească, tabla regească decretează apoi, că în procesul acesta nu e vovba de v re-un drept privat, ci de drepturi de stat, Ia cari nu se pot aplica dispoziţiile despre prescripţie, ca la procesele de drept privat.

Probabil , câ Sârbii vor apelă sentinţa şi procesul se va judecă şi Ia înalta curte de cassaţie.

Florile ca leacuri. Drui Francois Heime, (a tipărit în mare le ziar

francez „Le Temps" din Paris , u rmătoare le despre în­trebuinţarea florilor spre a tămădui sau uşorâ boalele) sc r i e :

Femeile. încă din cele mai vechi timpuri ale ome-nirei, au aflat, că unele rădăcini sunt nevă tămătoare şi se pot întrebuinţa la hrană, fie crude sau fierte. Acelaşi lucru l'au descoperit în privinţa frunzelor şi floriior. Nu eră lucra greu, căci ştim că şi vitele deo­sebesc burueni le otrăvi toare de celelalte. Aşa, toamna cine a văzut vite păscând ceapa cioarei, care smăl­ţează aşa de frumos otăvile u m e d e ? Simt că 'n floarea aceasta se cuprinde otravă puternică şi se feresc de ea.

Destui că obiceiui de a fierbe foi sau flori şi a bea zama, e străvechiu. Unele foi sau flori fierte le punem pe locurile dureroase sau pe r ă n i ; din alte foi facem un fel de ceaiu, fără a le fierbe, ci numai opă-rindu-le. Ceaiurile astea potolesc unele tusa, altele r e ­gulează s tomacul şi maţele, al tele fac rinichi să lucreze mai bine, şi aşa mai departe.

Dela o v reme au început a nu mai întrebuinţa florile, ci numai leacuri puternice scoase din ele. Apoi învăţaţii au fabricat ei totfelul de leacuri , fără a Ie scoate neapărat din foi, frunze şi rădăcini . Au şi în­ceput a-şi bate joc de baruene , numindu-le „leacuri băbeşt i" , caşicum babele n 'a r fi fost cei dintâi doftori ai oamenilor, caşicum multe din leacurile cu nume la­tineşti sau greceşti, întrebuinţate în zilele noastre, n ' a r fi scoase tot din buruenile şi florile desceperi te de b a b e !

E foarte adevărat , de altfel, câ 'n unele flori sau frunze şi aşa mai încolo, se cuprind lucrări le aşa tari , încât pot omorî! De piidă căciulile de mac pe cari fe­meile ie fierb de fac pentru prunci ceişor liniştitor. Acest „ceişor" a trimis ¡pe lumea ceealal tă mulţi co-

pilaşi şi pe alţii i-a tâmpit r ă u ! Tot astfel mătrăguna, mâsălarul şi ciumafaea, ceapa cioarei şi altele, date ca să se... deştepte „dragostea" a nebuni t atâtea fete şi flăcăi, ba chiar oameni în vârs tă !

De aceea astăzi sunt buruene , pe cari le pot în­trebuinţa drămă!indu-le cu cea mai mare cumpătate , numai oameni bine pregăt i ţ i ! In manile acestora şi cele mai rele otrăvuri , date cu înţelepciune, în cătâ-ţime mică şi cu pază, pot face minuni .

Astfel, din mărgăr i tarele sau lăcrămioare , se scoate un leac foarte bun împotriva unor boli de inimă. Din digitală (Degetarul Maicei Domnului), deasemenea ; tot aşa din floarea unor plante din cari se fac şi mături , s'a scos „spar tenia" , leacul cel mai de seamă în boa-lele de inimă.

Se ştie deasemenea, ce bine face untdelemnul în care ai pus să stea flori de pojarniţă sunătoare .

Dar iată flori sfioase şi totuşi de folos. Florile de teiu făcute ceaiu, liniştesc, moae . Se pun cu folos în baia (scalda) pruncilor. Ceaiul băut regulează mistuirea, lai o mână de flori, alese, să nu fie cu frunzişoare, le fierbe bine în jumăta te de litru de apă, vreme de j u ­măta te de ceas. Torni această fiertură peste altă mână de flori într 'un ceainic. Ca să aibă gust mai bun şi să liniştească mai bine, pui în ceaiu o linguriţă sau două de apă de flori de portocale şi o felioară de lămâie. — Dacă bolnavului îi este oprită întrebuinţarea zahă­rului, îndulceşti cu câteva bucăţe le de lemn de reglisă.

Romoniţa sau muşeţelul, se întrebuinţează tot aşa. Fierbi două trei flori (e vorbă de muşeţelul cu flori mari) şi torni zama peste 5 grame de flori, în t rebuin­ţezi un litru de apă, şi ai cinci ceste (pahare saa ul­cele de beut) bune.

Şi ceiul de muşeţel e bun pent ru regularea s to­macuri lor prea încărcate . Are în el şi niţică stricnina, adecă tur ta lupului, otravă foarte rea, dar nu când e în căţimi aşa de neînsemnate .

Şi aşa numitul „ceaiu rusesc" e cam tot aşa dar înviorează, căci are în el cam acelaşi lucru ca şi cafeaua.

Rozmarinul şi cimbrul sunt şi ele bune pent ru s t omac ; deasemenea levenită, al cărei miros plăcut a făcut-o să fie căutată pent ru parfumatul albiturilor.

Muşeţelul cu flori mici ne dă o fiertură care spală minunat părul, topind grăsimile şi dă culoare frumoasă. Pui 20—30 de flori la litru de apă.

Nalba l inişteşte aţâţări le gâtului, s tomacului , p le­oapelor şi a altor părţ i ale trupului . Ceaiul de nalbă e mai gingaş pent ru spălat ochii pe subt pleoape. Ceaiul de nalbă luat în lăuntura lucrează şi ca o curăţenie .

Flori le de soc sunt minuna te la buboaie, la pă-ducel. Tot aşa florile de crin, ţ inute în spirt şi apoi aşezate pe răni , ucid vietăţile (microbii) pricinuitoare de boli.

în t rebuin ţarea apei de trandafir, a alifiilor cu apă de aceasta , dulceţele de foi de trandafir, sunt cunos­cute şi întrebuinţate nu numai pentru mirosul sau gustul lor, dar şi ca leacuri .

Apa de flori de portocal are şi ea rost mare . Cei vechi nu cunoşteau portocalul , care s'a adus mai târziu din India.

Ceaiul de viorele este o curăţenie puternică. Tot pentru maţe este bun ceaiul de hemeiu

Safranul aţâţă, dar şi linişteşte. E rău că nu-1 mai înt rebuinţăm în bucătăr ie .

Cuişoarele, cari sunt flori uscate, culese fireşte înainte de-a se fi deschis, puse în unele mâncăr i , le face mai lesne de mistuit. Italienii pun în pilaf şofran

şi cuişoare. Intr'o- vreme se în t rebuinţau împotriva greţei pricinuită de mistuiri grele.

Şapte flori sunt bune împotriva tuse i : de nalbă mare , de nalbă mică, de viorele, de mac, de pătlagină; se dau la spiţerii subt nume de „ceaiu pectora l" adecă pentru piept,

Tuşim nu numai din pricina plămânilor, cum se crede de obicei, ci din pricina aţ i ţări lor în urechi , la rădăcina limbei, din nas, din gâtlej, din înghiţi toarea aerului, din multe părţi ale plămânilor , din pricina fi­catului, a rinichilor. Dar liniştind o par te din creeri — bulbul — cu ceaiul sus pomenit , liniştim şi tusa.

Orcum, acest ceaiu, îndulcit dacă se poate cu miere, potoleşte tusa, pân ' ce vine doftorul să vază pricina adâncă şi să ia măsuri de-o înlătură.

Alb.

f Petru Lazar p r e o t î n Pră jeş t i -DoneenL

Asupra cuiburilor noastre ascunse şi ferite de grozăvia focului mondial s'a repezit moar tea şi ne-a răpit pe cel mai inimos şi distins preot.

Braţele tari de cari se r azămă întreg neamul , se istovesc în lupte c râncene , inteligenţele conducătoare spre lumina fericitoare se sting şi mor pe rând, lăsând un gol în urma lor.

S'a stins întocmai ca o candelă într 'o l icărire tristă şi acest apostol al neamului , părintele Pet ru Lazar.

In aceste vremuri grele, mintea ageră şi inima caldă românească a lui au fost un noroc pent ru bise­rica noas t ră .

Prin cinstea sa, prin zelul său înfocat faţă de agendele încredinţate activităţii lui, a câştigat iubirea şi stima tuturor .

Om de o linişte clasică în temperament , ager fără seamăn în înţelegerea oricărei situaţiuni, cinstea întru­pată în agendele sale.

Parohia şi-a perdut păstorul cel bun, carele timp de 30 ani a păstori t-o cu atâ ta înţelepciune, încât pe lângă fondurile de bucate întemeiate de el, bisericile din ambele comune dispun azi de averi frumoase.

Prin aceste părţi, unde sectarismul a câştigat te ­ren, parohia sa a rămas intactă de acea molimă.

Cine l'a cunoscut pe părintele Pet ru Lazar, a aflat în el tipul adevăratului preot, aşa cum am învăţat odi­nioară în şcoală, că t rebue să fie un p reo t : model de corectitudine.

Acum, când mă gândesc, că acest om a întrat în pământ, îmi vin în minte cuvintele un filosof disperat, carele în t r 'una atrăgea a tenţ iunea celor din jurul său, asupra nimicniciei noastre z icând: „Omule înţelege tristul adevăr !"

Vor veni epigonii şi vor disecă conţinutul sufle­tesc al acestui apostol dispărut şi-i vor ridică monU' ment în suflete.

Fie-i ţ ă râna uşoară şi memoria binecuvântată . c. m.

Solia învierii. „Cel mai mare şi mai primej­

dios duşman al omenirii este spirtul şi cele ce se fac din el : rachiul cel de multe feluri».

...Cu un cuvânt, dacă vrem şi noi, iubiţilor fraţi şi creştini, ca să ne învrednicim de o adevărată înviere, ca mulţime, ca neam, ca popor credinicios, ca biserică, atunci trebuie să luăm cu toţii hotărîri bărbăteşti de de a ne lepădă cu totul de acele rele obiceiuri ce ne strică şi ne pustiesc vieaţa noastră creştinească, românească şi omenească.

Da! Pentrucă pe lângă multele însuşiri bune şi vrednice de laudă, avem noi Româii şi unele năravuri rele, cari ne fac mare pagubă şi ruşine înaintea oamenilor şi nesfârşită stricăciune şi osândă înaintea lui Dumnezeu.

Intre altele, este năravul băuturii de vinars (rachiul), care ne strică şi ne prăpădeşte neamul nostru, mai ales poporul dela sate. De aceea trebuie să o rupem odată acesta, trebuie să istovim odată acest duşman al învierii şi înaintării noastre, şi să stingem beţia cea omorîtoare din mijocul poporului nostru!

Dragi creştini! Nu numai la noi beau oamenii vinars! Durere! In toate părţile s'a lăţit băutura asta de foc, şi în toată lumea a pârjolit flacăra ei mistuitoare de suflet şi trup. Dar în toată lumea s'au trezit oamenii din beţia amăgitoare şi au început cu trezie şi tărie un adevărat răsboiu împotriva acestei blestemate băuturi.

In America poporul cel băştinaş, care locuia acolo din vechime, înainte de şti noi cei din această parte a pământului despe ei, — Indienii cei cu pielea arămie, astăzi aproape nu mai sunt pe lume, s'au stins şi s'au prăpădit — de băutura vinarsului. Pare că anume li i'au dus acolo, de aici dela noi, — căci ei nu-1 cunoşteau, — pentruca să peară şi să rămână ţara pe seama veneticilor de oameni cari au început a trece în ţara lor bogată, de pe aici din ţările Europei noastre, şi de prin toată lumea veche.

Dar acum americanii şi-au tras pe seamă şi au început să scoată din folosinţă băuturile beţive şi mai ales vinarsul. Acolo, în America, în unele ţări şi femeile au vot la alegerile de deputaţi, şi femeile au dat vot numai la acei deputaţi cari s'au legat pentru scoaterea vinarsului din folosinţă şi pentru închiderea crâşmelor de Sâmbătă până Luni.

In toate ţările din Europa se luptă azi toţi oamenii luminaţi, dornici de binele poporului, pentru a deda oamenii la un trai mai cumpătat, fără băuturi beţive, sau cel puţin fără vinars. Iar în timpul din urmă Ţarul Rusiei s'a ocuput cu planul ca să stârpească de tot fabricarea spirtului şi să oprească vinderea viarsului în ţara sa, văzând că aceasta ar fi mijlocul cel mai bun pentru un traiu mai faricit al popoarelor.

Traiul cumpătat, fără beţie şi fără veninul aprinzător al spirtului, este de bună seama traiul cel mai sănătos, cel mai cinstit şi cel mai creştinesc. Asta o zicem nu numai noi preoţii, ci şi doctorii cei mai învăţaţi. Dimpotrivă, întrebuinţarea băuturilor be­ţive, mai ales a rachiului, aduce cele mai multe rele ale zilelor noastre şi cele mai multe păcate, co ne­cinstesc traiul creştinilor noştri.

Prin băutura vinarsului vine sărăcia cea mare şi păcatele cele multe.

Intr'un singur an, în ţara noastră (Ungaria) se cheltues3 6 sute de milioane de coroane pe băuturi. Dintre aceste cam 100 de milioane le plătim noi

Românii, din sărăcia noastră, în fiecare an. O sută de milioane! Câte alte lipse ?nu s'ar putea acoperi cu aceşti bani, cât bine nu s'ar putea face cu aşa sumă, dacă nu s'ar da pe spirt!

Iacă, dragii mei, în anul trecut a lăsat Dumnezeu o mare pacoste peste noi, că cu ploile cele multe s'au revărsat apele şi au esundat râurile şi au înecat mulţime de roade de pe câmpuri,

Ei, dar ştiţi, că toate pagubele câte a făcut potopul acesta de ape, nu au fost aşa de mari, câte pagube face potopol vinarsului, in fieşle care an, fie nor, fie senin, fie an bun, fie an rău?

Dar să ştiţi, iubiţilor, că în ţara noastră în fie­care an se preface în spirt cucuruzul cât ar creşte pe vreo 400 de mii de jughere!

Va să zică; se fierbe şi se dospeşte şi se pre­face în spirt omorîtor cucuruzul, care ar fii să fie hrană oamenilor, şi încă atâta cucuruz cât s'ar face pe întinsele hotare a trei-patru comitate din ţara noastră!

In anul trecut un sgomot mare s'au făcut prin gazete, că, vezi Doamne, ţăranii români dela sate au început a cumpără pământ mult de pe la domni, şi că e primejdie că piere ţara, că pământul trece, pe bani scumpi, vezi bine nu în cinste, — în manile celor ce-1 lucră, în manile sătenilor! Mulţi îşi deplâng azi cumpărările acele scumpe de moşie domnească, pentru că schimbându-se stările şi împrejurările, nu mai pot purta carnetele după datoriile ce au făcut.

Dar, iubiţilor creştini, să ştiţi, că dacă n'ar mai bea vinars, şi şi-ar strânge banii cruţaţi astfel, atunci săteni noştri în fiecare an ar putea cumpăra câte 100 de mii de jughere, cu bani gâta, nu pe datorie!

Iată ce pagube grozave ne face nouă băutura vin­arsului blestemat.

Dar apoi, dacă vom mai socoti pe lângă aceasta şi pagubele morale şi sufleteşti, cari nu se pot preţui în bani? Păcatele cele multe şi grele, ce se fac în beţie, şi numai în beţie: certele, bătălile, uciderile şi pârile, ce urmează după ele. Boalele şi durerile, morţile şi vaietele ce rămân după ele, în neam de neam, şi pedepsele ce le trag după sine, îu lumea aceasta şi în lumea cealaltă.

* * *

Toate aceste pustiiri fără seamăn, ne-au adus pe noi, preoţii, cari suntem puşi de mai mari pentru cârmuirea voastră, iubiţilor creştini, şi cari ne simţim răspunzători pentru voi şi pentru sufletele voastre, înaitea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ne-au adus, zic, la hotărîrea ca să începem o lupăt nestânjenită îm­potriva obiceiului rău, încuibat din nenorocire în traiul iubiţilor poporeni. Şi după ce ne-am sfătuit mult în săborul protopopesc al preoţilor din această eparhie a Clujului, am adus mai multe hotărîri potrivite a rări şi a stârpi păcatul băuturilor beţive din mijocul cre­dincioşilor noştri, şi mai ales a scoate cu totul dintre noi băutura vinarsului, ca cea ma veninoasă şi mai primejdioasă.

Şi fiindcă pustiitorul obicei nu s'a încuibat nu­mai în traiul cel de toate zilele al oamenilor noştri, ci, prinlr 'o orbie şi nesocoutinţă păcătoasă, băutura aceasta diavolească s'a amestecat şi in prejma sfintelor slujbe, — sinodul protopopesc a oprit cu toata asprimea acest necreşt inesc fapt.

Anume sinodul „opreşte îndeosebi pe toţi credincioşii de a mai folosi băutura blestemată a vinarsului din prilejurile sfinte a botezurilor, sfeştaniilor, cununiilor şi înmormântărilor; cu un cuvânt exclude dela orice slujbe preoţeşti împreunarea Mamonului ce zace în băutura de spirt cu darul sfânt al slujbelor dumnezeeşti".

Sinodul îndatorează pe fieştecare preot de a vesti această oprelişte sinodală şi a o ţ inea şi a griji să fie ţ inută de toţi sub greutatea pedepsei în folosul „fondului t ractual" . Iar unde nu s'ar ţinea seama de aceasta oprilişte, preoţii sunt opriţi de a cinsti cu fiinţa lor de faţă casele, mesele sau locurile acelea, unde se cinsteşte mai mult Mamonul decât numele lui Dumnezeu sfântul.

Cu această hotăr i re , iubiţilor creştini, se face în­ceputul unei lupte grele, dar sfinte împotriva celui mai primejdios duşman al binelui nostru, — dar numai începutul . Atâta însă nu e destui. Dacă cunoaştem, şi tuebuie să cunoaştem, că rachiul este duşmanul nostru, — duşmanul sănătăţi i , averii, cinstei, păcei duşmanul binelui nostru trupesc şi sufletesc, deopotrivă, atunci nu e destul să-l aiungâm numai din jurul bisericii, nu-i de ajuns să-l scoatem din raza sfintelor slujde, nu e destul să-l în conjurăm în clipele rari ale vieţii, când ne îpărtăşim jcu darul lui Dumnezeu, ci trebuie să-l alungăm şi din casele noastre şi din hotarele noastre . Trebuie să-l înconjurăm între toate împreju­rări le vieţii cele de toate zilele, fiindcă numai atunci vom fi păziţi şi scutiţi de nenumărate le şi groaznicele lui păgubiri .

Trebuie să ne încredinţăm şi să ştim că în toate privinţele cel mai mare şi mai primejdios duşman al omenimei este spirtul şi cele ce se lac din e l : rachiul cel de multe, feluri.

(Dintr'o pastorală către sătenii din comitatul Clujului).

Dr. Elie Dăianu, Protopopul Clujului.

CRONICA. Deputaţi congresuali. D u m i n e c ă î n 2 7 m a r t i e

( 9 a p r i l i e ) s ' a u ţ i n u t s c r u t i n i i l e a l e g e r i l o r c o n -

g r e s u a l e m i r e n e ş t i , c u e s c e p ţ i u n e a d i s t r i c t u l u i o r ă ­

ci a n . R e z u l t a t u l e u r m ă t o r u l : I n d i e c e z a A r a d u l u i :

1 . C e r c u l A r a d : A u r e l P c t r o v i c i u a d v o c a t î n Nâ-

d l a c ( f o s t ş i î n c i c l u l t r e c u t ) . 2 . C e r c u l R a d n a :

D r . A t a n a s i u B r ă d e a n m e d i c d i s t r i c t u a l ( î n c i c l u l

t r e c u t D r . A l e x a n d r u M a r t a j u d e l a t a b l a r e g e a s c ă

d i n S e g h e d i n ) . 3 . C e r c u l Siria: S a v a R a i c u d i r e c t ,

e x e c u t i v a l - V i c t o r i e i » ( f o s t ş i î n c i c l u l I r e c u t ) .

4 . C e r c u l B o r o ş i n e u : D r . T e o d o r B u r d a n a d v o ­

c a t î n B o r o ş i n e u ( f o s t ş i î n c i c l u l t r e c u t ) . 5 .

C e r c u l B u t e n i : D r . G h e o r g h e P o p a j u d e r e g .

l a t r i b u n a l u l d i n A r a d ( î n c i c l u l t r e c u t V a s i i i e

G o l d i ş ) . 6 . C e r c u l H â l m a g i u : I o a n L a z a r n o t a r

c o m u n a l î n C r o c n a ( î n c i c l u l t r e c u t P e t r u T r u ţ i a ) .

7 . C e r c u l C h i ş i n e u : T r ă i a n S u c i u n o t a r c o m u n a l

î n Ş i m a n d ( î n c i c l u l t r e c u t M i h a i u V e l i c i u ) . 8..

C e r c u l G i u l a : D r , . . S e v e r I s p r a v n i c a d v o c a t îJ

A r a d ( î n c i c l u l t r e c u t D r . N i c o l a e O c u ) . 9 . Cerci L i p o v a : . D r . A u r e l C i o b a n a d v o : a f î n L i p o v a ( u |

c i c l u l t r e c u t A n t o n i u M o c s o n y i d e F o e n ) lo l

C e r c u l B i r c h i ş : n u s ' a ţ i n u t s c r u t i n i u l . 1 1 . Cerci C h i s e t ă u : D i o n i s i u L i n ţ i a , o f i c i a n t l a i n s p e c t . regă d e s c o a l e d i n T i m i ş o a r a ( î n c i c l u l t r e c u t Dr»-!

G h e o r g h e A d a m ) . 1 2 . C e r c u l T i m i ş o a r a : Cornel P i n c u p r o t o p r e t o r e î n T i m i ş o a r a ( t n c i c l u l trecut P a v e ' l R o t a r i u ) . 1 3 . C e r c u l V i n g a : P a v e l ChiriloJ v i c i u a s e s o r l a s e d i a o r f a n a l ă d i n T i m i ş o a r a (înj

c i c l u l t r e c u t E m a n u i l U n g u r e a n ) . 1 4 . C e r c u l B . i

C o m i o ş : V a s i i i e B o g d a n n o t a r c o m u n a l î n I g r i ş j

( î n c i c l u l t r e c u t D r . N e s t o r O p r e a n ) .

„Revista Preoţilor". După o pauză mai îndelungată a reapărut Nr. 1 din anul 1916 a „Revistei Preoţilor"^

Ouăle roşii oprite. Sunt oameni, cari nu se pot împăca cu gândul, că de Paşti să nu aibă ouă roşii ş'ji caută a eluda ordinul, vopsind ouăle în alte culorij nu roşii. Atragem luarea aminte a acestora, că o r ­dinul opreşte peste tot vopsitul ouălor de Paşti î a toate culorile, precum şi încondeiatul şi preparatul Ioc] analog vopsirei. "Deci orice p repara re în colori şi de-! semnuri a ouălor de găină este oprită.

Oonaţiune frumoasă. In T imşoa ra , suburbiu! Eîi-sabetin, a răposat nu de mult un harnic meseriaş ro­mân, Casta Mihailovici, fiu credincios al bisericii noastre-, care prin muncă şi cruţare şi-a agonisit o avere f r u - j moşică. Copii n 'â avut, şi astfel văduva sa, doamna M Flora Mihailovici, născ. Barbu, conform intenţiunilor 1 răposatului ei soţ, dar amăsurat şi îndemnului ei p r o - * priu de bună Româncă şi bună creştină, a testat ave-vH rea agonisită împreună şi evaluată la peste o sută mii | coroane şi consta ta toare din trei case frumoase şi r e n - a tabile, în parte bisericii, şi a n u m e : o casă pentru bi-m serica gr.-ort. română ce se va înfiinţa în l o s e f i n u l l Timişorii, altă casă a testat-o bisericii gr.-ort . române şj din Elisabetinul Timişorei, împreună cu o f u n d a ţ i u n e | de 4000 cor., iâr a treia casă a testat-o n e a m u r i l o r . ! Vrednică de toată lauda e venerabila mat roană d i n i Timişoara, şi neamul şi biserica cu recunoşt in ţă îi v a l pomeni numele, împreună cu al nobilului ei soţ, care f şi până a fost în viaţă s'a îngrijit mult de biserica sa. '] Nobilei testatoare lungească-i bunul Dumnezeu firul vieţii, până la cele mai adânci bă t r âne ţe !

Recolta anului curent. Monitorul oficial din Buda­pesta publică ordinul guvernului cu privire la recolta anului curent . Nu este permis nimănui nici să vândă, ; nici s ă cumpere nimic din cea mai apropiată recol tă .

Tinerimea şi cruţarea. Şeful militar din provincia germană Marken a publicat un ordin, prin care opreşte , t iner imea sâ-şi r isipească banii adunaţ i . In timp d e j răsboiu, făcându-se câştiguri mari şi neaştepta te , per- ' ; soanele t inere au luat obiceiul să cheltuiască fără rost, I spre paguba lor morală şi sanitară. Ordinul hotăreşte , ca tinerii şi t inerele, cari n 'au trecut de 18 ani, să nu • pr imească în mână , decât o par te din câştigul lor pe săp tămână ; iar prisosul să se depună de câtră s t ă p â n ; pe numele lucrătorului la o cassă de păst rare . Libelul de depuneri să se ţină la cassa aceasta de unde t inâ-rul nu va putea ridică bani, decât cu învoirea primarului .

Universitarii morţi pe câmpul de răsboiu. Univer­sitatea din Budapesta a re intenţ iunea se scoată o car te despre studenţi ei, căzuţi pe câmpul de onoare , şi

c e r e în scopul acesta sprijinul publicului. Informaţiile, conţinând numele eroului, anul şi locul naşterii etc. să se trimită cancelariei rectoratului , Budapesta, IV. Egye-temter 1—3.

Necrolog. In 22 mart ie v. a trecut la cele e te rne veteranul învăţător în penziune Nicolau Costina din Hăîmagiu înmormânta rea s'a efeptuit în 24 mart ie v. asistând un nu maro3 public. Prohodul l'a săvârşit P. 0. Domn Cornel Lazar ppresbiter şi diaconul din Ioc: E. Joldea, iar răspunsuri le funebrale învâţătoriii t rac-tului. Defunctul a fost un învăţător cu tragere de .inimă pentru misiunea sa, dovadă, că a dăscălit pe acest spi­nos teren 45 ani. S'a bucurat de cinstea şi iubirea tuturor, căci a fost o fire cumpăta tă şi modestă. De­functul a fost şi un bun cântăre ţ II deplânge ja lnica familie. In veci pomenirea lu i !

C r o n i c a b i b l i o g r a f i c ă . Carte de rugăciuni şi cântări a părintelui Petru

E. Papp, editată cu binecuvântarea P . S. Sale D-lui Episcop, având o mare şi neaştepta tă t recere , a fost scoasă acum şi în ediţie de lux, pe hârt ie foarte fină. Preoţimea noastră face un nepreţui t serviciu vieţii noasire religioase răspândind aceasta carte în cercuri cât mai largi. Mai ales acum în zilele de post fiecare creştin găseşte în aceasta carte multă mângâiere . Ea de altfel se vinde în favorul şaoalei confesionale din Pocola. Ediţia simplă costă 1 cor. 20 fii., cea de lux fără toc 2 cor., iar cu toc şi auri tă 2 cor. 40 fii.

„Monahismul idealurilor şi istoria lui" de Adoîf Harnack a apăzut în t raducere românească de Dr. Gh. Conişa în Sibiu, tipografia arhidiecezană. Preţul 1 Cor. 0 privire istoric-crit ică asupra monahismului Adolf Harnack ca protes tant recunoaş te importanţa monahis ­mului, aceasta îl determină pe t raducător de a atrage atenţiunea asupra importanţei monahismulai spre a „curmă cursul laicizării iminente a bisericei noas t re" . Par t i te le Gh. Comşa singur se va esplicâ verosimulminte, eă e e înţelege sub „la ic izarea" bisericei ce i-a dat ansă la popularizarea scrierii protestautului A. Harmack.

A apă ru t : „Şcoala modernă şi Religiunea la noi de Dr Petru Barbu. Caransebeş,"- — Domnii Catiheţi, cari doresc să aibă şi cer broşura, o pr imesc gratuit dela ' au tor .

C o n c u r s e . Pentru întregirea postului de preot din parohia

de clasa a Ill-a Crivobara, tractul Belinţului, se escrie concurs cu termin de 30 zile dela pr ima publicare în «Biserica şi Şcoala" .

Emolumentele împreunate cu acest post sunt : 1. O sesie parohială de 32 jugăre pământ arător ,

cu intravilan de */ 2 jugăr, dar fără casă parohială . 2. Stolele legale. 3 . Eventualul ajutor dela stat. Darea după sesie o plăteşte preotul. Fiitorul preot e obligat să catehizeze şcolarii gr.-or.

r om. din parohie fără altă remunera ţ ie . Reflectanţii la această parohie sunt poftiţi a-şi

a ş t e rne petiţiile concursuale , instruate conform legilor

în vigoare, comitetului parohial din Crivobara, pe calea oficiului protopresbiteral gr.-or. rom. din Beiinţ (Be-lencze, Temes-megye) şi a se prezentă în vre-o dumi­necă ori sărbătoare spre a-şi ară tă desteri tatea în cân­tare şi tipic, eventual în oratorie.

Comitetul parohial.

In înţelegere cu mine : Gherasim Serb protopresbiter . — • - 1—3

Pe baza ord. V iui Consistof Nr. 422 /13 . 1916 prin aceasta se publică concurs cu termin de 30 de zile dela pr ima publ icare în org. of. „Biserica şi Şcoala", pentru îndeplinirea parohiei Vărâşeni de cl. a ii din protop-resbiteratul Beiuş, denvenită vacantă prin t recerea în deficienţă a parohului Terenţ iu Moga, pe lângă următoare le e m o l u m e n t e :

t . Pământ parohial , cu cimitere cu tot, de 18 cubule. după care darea are să o achi te preotul , 2 . Câte o zi de lucru cu jugul, ori cu braţele, acolo unde nu sunt vite de t r a s : 3. Stolele înda t ina te ; 4. întregirea inferioară a dotaţ iunei dela s ta t ; 5. De locuinţă se va îngriji cel ales.

Recursele, adjm?tate cu documentele recerute şi cu atestat despre eventualul serviciu prestat , sunt a se adresa corn. par . din Vărâşeni şi a se trimite în terminul concursual P . O. oficiu protopresbi teral din Beiuş, având recurenţ i i a se prezeta în vre-o Dumincă ori să rbă toare în sf. biserică din Vărăşeni , cu observa­rea §-lui 33 din Regulanentul pentru parohii , spre a-şi a ră tă desteri tatea în cân ta re şi orator ie .

Comitetul parohial.

In conţelegere c u : Moise Popoviciu adm. ppesc. — • — . 1—3

Pentru ocuparea postului de capeb.n temporal pe lângă preotul Gheorghe Aurar iu din parohia de clasa a Ii-a Cutina, tractul Belinţului, să escrie concurs cu termin de 3li zile dela prima publicare în „Biserica şi Şcoa la" .

Emolumente le împreunate cu acest post sunt : 1. Jumăta t e din sesia pa roh ia lă ; 2. Jumăta t e din intravilanul paroh ia l ; 3 . Jumăta te din păşunea ce se revine după sesie şi 4. Jumăta te din toate venitele împreunate cu pos­

tul de paroh. Eventuala întregire dela stat ca capelan. Reflectanţii la acest post sunt poftiţi aşi instruâ

petiţiile concursuale în senzul concluzului nr. 84/1910 al sinodului eparhial, pentru parohii de clasa II-a şi într 'o Duminecă, ori într 'o sărbătoare , a se prezenta în sf. biserică din Cutina, spre a-şi a ră tă dester i tatea în cân­tare şi tipic.

Petiţiile concursuale , adresate comitetului parohial , să trimit oficiului protopresbiteral gr. or. rom. din Beiinţ (Belencze, Temes-megye).

Alesul va plăti dările după pământu l ce-1 benefi­ciază şi va catihizâ pe elevii dela şcoala gr. or. rom. din Cutina fără remuneraţ ie .

Comitetul parohial.

în înţelegere cu mine : Gherasim Serb, protopresbi ter . — • — 2 — 3

BISERICA ŞI ŞCOALA

Librăria Diecezană Arad, Strada Deăk Ferencz N-rul 35

•••••••••••••••••••••••.•••••.•*••••••••••••*•••••••••••••••••***************

I Mere depozit in mm mmWi bisericeşti şi anume: 9 e

| Ornate (odăjdii) în. cele mai variate execuţiuni I după ritul bîsericei ort. române dela . . 50—1000 cor. • Potire de aur, argint, bronz aurit, sau argintat dela 3 6 — 200 cor.

Potire de sticlă Cruci pentru altare, pentru funcţiuni, din tot

soiul de metal şi lemn dela 4— 100 cor. Cădelniţe de bronz şi argint dela 2 0 — 100 cor. Candele de argint dela — 100 cor. Disc cu stea de bronz şi aur, dela — 50 cor. Litier argint china 130 cor. Cutie pentru mir şi pentru cuminecătura celor

bolnavi, din argint, cu preţul de . . . . . 34 cor. Icoane pictate pe pânză în diferite colori şi mă­

rimi, dela 8 — 100 cor. Prăznicare pe lemn ori tinichea Evanghelie cu litere latine şi cirile legată mai

simplu dela 24—40 cor., în legătură catifea 100— 130 cor- : Apostol, Octoichul cel mare, Ceaslov, Cazania, }

Molitvelnic cu litere latine sat; cirile şi cu toate cele- • laite necesare bisericilor noastre. j

• la dorinţe servim la moment cu inlormaţioni y oisluşiri mai detailate. • j Serviciu prompt. = Preţuri moderate, s Nr. telefonului 266. : 4

• " • •*

Rtdastar mşmUâ; Roman R, Ciorogariu. • • Tipanl ţi viituri Tipigratei Diicmsi din Kni.