armura de la dumnezeu

8/17/2019 Armura de La Dumnezeu

1/11


2/11

Armură de la Dumnezeu _____________________________________________________________________________________________________________________________________

2

Cuprins

Armură de la Dumnezeu ........................................................... 3

Introducere ................................................................................ 3

Armura lui Dumnezeu, nu a omului .............................................. 4

Cingătoarea adevărului ............................................................. 5

Platoşa neprihănirii ................................................................... 6

Scutul credinţei ......................................................................... 7

Coiful mântuirii ........................................................................ 7

Picioare încălţate cu râvna evangheliei .................................... 8

Sabia Cuvântului lui Dumnezeu ............................................... 8

Tot felul de rugăciuni ............................................................... 9

Păstrează-ţi poziţia .................................................................... 10

Biruinţa finală ........................................................................... 11


3/11


3

Armură de la Dumnezeu

"Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilordiavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva

căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestuiveac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţitoată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi sărămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijloculîncins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţatecu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei,cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coifulmântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toatăvremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri pentru toţi sfinţii"- Efeseni6:10-18.

Ştiaţi că:

Se apreciază că au avut loc mai bine de 14.500 de războaie din anul 3600 î.

Hr. până în prezent - şi numărul continuă să crească. De fapt, de-a lungulaceleiaşi perioade, au fost 5.305 de ani de război ... şi numai 292 ani de pace.

Introducere

Biblia descrie nenumărate războaie. De la Geneza la Apocalipsa, paginileei dezvăluie că se dau atât bătălii spirituale cât şi fizice. Bătăliile fizice audominat istoria de pe vremea când Cain l-a ucis pe fratele său Abel, şi până în prezent. Aceasta n-ar trebui să ne surprindă, pentru că Domnul Isus a prezis:"Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. ... Un neam se va scula împotrivaaltui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii" (Matei 24:6, 7).

Totuşi, atenţia primordială a Bibliei se concentrează asupra conflictului permanent dintre Hristos şi Satana. Apocalipsa declară că ceea ce a început caun război cosmic în cer se va sfârşi în curând la Armaghedon. În aceastăconfruntare dintre forţele binelui şi forţele răului, adevărul şi lumina se află subatacul continuu al înşelăciunii şi al întunericului.

Şi, fie că ne place sau nu, fiecare dintre noi suntem implicaţi. Terenul de bătaie în lupta aceasta spirituală, intensă, nu este vreo proprietate de pe pământ,ci este inima omului. Atât pe Domnul Isus cât şi pe cel rău îi intereseazădeosebit de mult să ne câştige mintea şi inima noastră. Din acest motiv,creştinii sunt chemaţi să fie mai mult decât spectatori tăcuţi sau mijlocitori înacest conflict cataclismic. Trebuie să ne declarăm luptători de linia întâi.

Dumnezeu a lăsat ca toate bătăliile înregistrate în Biblie - de pe vremeaconflictului dintre Ghedeon şi madianiţi până la victoria lui David asupra lui


4/11


4

Goliat - să ne servească drept lecţii cum să trăim experienţa victoriei în bătăliile spirituale. Fireşte, este cât se poate de raţional ca, deoarece aceste bătălii sunt de natură spirituală, armele pe care le folosim să fie şi ele de naturăspirituală. De aceea ne aminteşte Pavel că "Noi n-avem de luptat împotriva

cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotrivastăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care suntîn locurile cereşti" (Efeseni 6:12).

Deşi armura şi armele noastre sunt de natură spirituală, aceasta nuînseamnă că ele sunt ireale sau fără efect. "Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armelecu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întăritede Dumnezeu ca să surpe întăriturile" (2 Corinteni 10:3, 4).

Pavel clarifică şi faptul că legământul credinciosului faţă de cauză şi faţă

de Comandant ar trebui să fie la fel de reale şi desăvârşite ca şi pentru oricesoldat. "Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Niciun ostaşnu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste"(2 Timotei 2:3, 4).

Armura lui Dumnezeu, nu a omului

Prima dată când am studiat despre armura lui Dumnezeu, am căutat toatereferinţele biblice legate de armură, căutând pasajele care să fie în sprijinul

importanţei de a purta o armură atunci când mergi la luptă. Am fost camdezamăgit când am aflat că armura lui Saul nu i s-a potrivit lui David şi căarmura nu l-a ocrotit pe Goliat de piatra lui David. Am mai descoperit şi că osăgeată la întâmplare a "găsit" o crăpătură în armura lui Ahab şi l-a omorât peîmpăratul nelegiuit. "Mult i-a mai folosit armura!", mi-am zis eu.

Dar, apoi mi-am dat seama că nu suntem chemaţi să purtăm armuraimperfectă a lui Saul, Ahab sau Goliat. Mai degrabă, noi trebuie să îmbrăcămarmura desăvârşită dată de Dumnezeu! De fapt, chiar în momentul în carePavel îşi scria epistola către Efeseni, se putea să fi fost legat cu un lanţ de un

soldat care purta armura Imperiului Roman. Pavel putea să vadă cu ochii lui ceşubredă este apărarea omului împotriva prinţului întunericului. De aceea, asubliniat el, de două ori: "armătura lui Dumnezeu." De asemenea, este clar căPavel dezvolta cuvintele profetului Isaia din Vechiul Testament, care făcuse oasemănare spirituală între două dintre componentele armurii. "Se îmbracă cuneprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii" (Isaia 59:17).

Acum, după ce am stabilit că trebuie să purtăm armura lui Dumnezeu şinu a omului, trebuie să fim atenţi să nu trecem cu vederea avertizarea de a purta toate componentele prevăzute de Dumnezeu. Efeseni 6:11 ne avertizează:

"Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu", iar Efeseni 6:13 declară: "Deaceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu." Aici greşesc mulţi creştini. Ei iau o


5/11


5

parte din armur ă, dar uită o parte sau două a ei ... şi plătesc cu veşnicia preţul pentru neglijenţa lor. Sub inspiraţia Duhului Sfânt, apostolul Pavel compară,spiritual, şapte dintre articolele armurii unui soldat de pe pământ. Haideţi săurmărim fiecare dintre aceste articole de apărare, unul câte unul să vedem ce

putem învăţa. Cingătoarea adevărului

În timpurile biblice, cureaua din jurul mijlocului ţinea strânsîmbrăcămintea soldatului, care altfel s-ar fi putut împiedica în timpul marşuluisau al luptei. Însemnătatea spirituală este că Dumnezeu nu doreşte ca noi doarsă subliniem adevărul, ci doreşte ca noi să-l purtăm şi să ne "îmbrăcăm" în el.Centura, nu numai că ţine totul în loc, dar şi serveşte la purtarea tecii care ţinesabia Duhului gata de luptă. Unii oameni au sabia Cuvântului lui Dumnezeu,dar fără cingătoarea adevărului ajung la concluzii nesocotite.

Acum câţiva ani, am slujit ca pastor într -o tabără de lângă un lac undeînvăţam un grup de băieţi să schieze pe apă cu picioarele goale. Ca să poţischia pe apă cu picioarele goale, este nevoie să mergi mult mai repede decâtatunci când porţi schiuri obişnuite ca să stai deasupra apei. Când un schior cadela viteza aceasta mare, nu este ceva neobişnuit ca el să se rostogolească şi să selovească puternic de suprafaţa apei înainte de a se scufunda.

Într-o seară, făceam ultima încercare de a-l învăţa pe un băieţel de 11 ani,foarte hotărât, cum să schieze cu picioarele goale. Pe când barca mergea cu 60

km pe oră, pentru o clipită a schiat şi el, dar apoi dintr -odată, s-a rostogolit şi aînceput să se învârte pe suprafaţa lacului ca o piatră azvârlită. Când amînconjurat locul unde plutea băieţelul ameţit cu vesta de salvare pe el, amobservat că avea o privire uimită pe faţă.

- Eşti bine? l-am întrebat noi. A făcut semn că da. - Mai vrei să încerci o dată? l-am întrebat. Puştiul a dat din cap că nu. - OK, atunci, a spus cel ce conducea barca. Sări în barcă şi hai să mergem la

mal.

Dar de data aceasta, a vorbit cu curaj:- Nu, a spus.Uimiţi, am repetat:

- Ţi-e bine? Iarăşi a dat din cap că da. - Atunci care e problema? l-am întrebat.

Uitându-se disperat în jur, băiatul a răspuns: - Nu-mi mai găsesc chiloţii de baie!

Comercianţii de costume de baie oferă o curea ca o sfoară pentru a evita

situaţii atât de jenante, dar tânărul nostru neglijase să se lege cu ea.Asemănător, mulţi creştini uimiţi au fugit goi şi ruşinaţi, când au fost loviţi de


6/11


6

vrăjmaşul, deoarece ei nu şi-au făcut rost de o cingătoare a adevărului. Să nuuitaţi niciodată să purtaţi cingătoarea adevărului. Nu uitaţi niciodată că, să porţi cigătoarea adevărului, înseamnă să te îmbraci cu Hristos, deoarece Eleste "calea, adevărul şi viaţa" (Ioan 14:6). Iată de ce apostolul Pavel a declarat:

"Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos". (Galateni3:27, sublinierea autorului).

Platoşa neprihănirii

Platoşa reprezenta un articol important de apărare care ocrotea trunchiuldin faţă şi toate organele vitale de vreo rană de moarte. Adesea se confecţionadintr-o bucată masivă de metal, dar putea conţine şi multe bucăţele mici careerau cusute în fibre sau piele care se suprapuneau asemenea solzilor unui peşte.

Aceşti solzi puteau ajunge la cifra de 700 sau 1000 de solzi pe "veşmânt".Când soarele strălucea direct pe armură, se încingea foarte tare. Aşa că, pentrua evita să se ardă sau chiar să se pişte de bucăţelele de metal care se mişcau,soldaţii purtau o haină groasă sub armură.

Cu alte cuvinte, să porţi platoşa neprihănirii merge întotdeauna mână înmână cu haina neprihănirii Domnului Isus. "Mă îmbrăcam cu neprihănirea şi eaîmi slujea de veşmânt". (Iov 29:14 - Versiunea King James). Mai reţineţi şifaptul că marele preot purta o platoşă de aur peste haina lui de in care era brodată cu 12 pietre preţioase, pe fiecare fiind înscris numele celor 12 seminţii

din Israel. Locul acesta însemna apropiere de inimă. "Când va intra Aaron însfântul locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii" (Exodul 28:29). Singurul mod prin care putem trăi experienţa biruinţei împotriva celui rău este prin încrederea că neprihănirea DomnuluiIsus ne acoperă inima şi suntem iertaţi.

Un alt aspect interesant al platoşei era că nu oferea nicio protecţie pentruspatele celui ce o purta. Se presupunea că soldaţii nu îşi vor întoarce spatele înfaţa duşmanilor ca să se retragă. Asemănător, soldaţii creştini ar trebui să steatari şi să nu predea niciodată terenul celui rău. În schimb, fie ca diavolul să fiecel care fuge de credincioşia ta statornică. "Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu.Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi". (Iacov 4:7, subliniereaautorului). Aceasta a fost strategia folosită de Domnul Isus pentru a ieşi biruitor după ce a fost ispitit de diavol în pustie. "Pleacă, Satano", i-a răspunsIsus. "Căci este scris: 'Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Luisă-I slujeşti'. Atunci diavolul L-a lăsat". (Matei 4:10, 11).

Scutul credinţei

Scutul războinicului reprezenta prima lui linie de apărare. De obicei făcutdin lemn sau bronz, era ades destul de mare ca să ferească întreg corpul atunci


7/11


7

când soldatul se aşeza pe vine sub o ploaie de săgeţi. Asemănător, credinţa însângele Domnului Hristos reprezintă prima noastră apărare împotriva mareluiacuzator (Zaharia 3:1–5).

Vrăjmaşul aruncă permanent lovitură după lovitură prin acele săgeţi

fierbinţi ale poftei trupeşti. Scopul acestui scut al credinţei era să deviezesăgeţile arzătoare ale duşmanului şi să le împiedice de a se atinge vreodată deţintă. Mulţimi de creştini cad pe câmpul de luptă şi nu reuşesc să biruiască răuldeoarece aşteaptă până când se scufundă în focul ispitei înainte ca să facăvreun efort să se împotrivească. La acel punct, ades este prea târziu. De îndatăce recunoşti că se îndreaptă spre tine o săgeată arzătoare, nu mai ai timp de pierdut. Ridică scutul şi fă tot ce îţi stă în putere ca să te ţii cât mai departe cu putinţă de ispită. Dacă cedăm fără să ne luptăm, în realitate invităm ispita.

Scutul nu era ţinut lejer de mâna soldatului, ci era ferm legat printr -o

curea de antebraţul lui aşa ca soldatul să se poată împotrivi loviturilor puternicedate de sabia duşmanului fără să se teamă că îi va scăpa din mâini.Asemănător, credincioşii nu îşi pot permite să aibă o credinţă slabă în timp cese află în toiul luptei spirituale.

Scuturile din vechime ades erau de o natură distinctă, uneori marcate deînsemnele sau numele regelui pentru a-i ajuta pe soldaţi să nu ajungă să selupte cu proprii lor camarazi în confuzia bătăliei. La fel, când cel rău îşi trimitesăgeţile arzătoare ale ispitei, trebuie să ridicăm scutul care poartă numeleÎmpăratului împăraţilor, Domnul Isus. Prin credinţa în numele Lui, ne putem

împotrivi oricărei ademeniri. "Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu vaîngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şimijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda." (1 Corinteni 10:13).

Coiful mântuirii

Există câteva istorisiri în Biblie care accentuează importanţa protejăriicapului în timp ce te afli în luptă. De exemplu, împăratul Abimelec a muritdeoarece a luat cu asalt zidul unei cetăţi fără ca mai întâi să-şi pună coiful."Atunci o femeie a aruncat o piatră de râşniţă pe capul lui Abimelec, şi i-asfărâmat ţeasta capului" (Judecătorii 9:53).

Într-o altă situaţie, doar purtarea coifului într -un mod nepotrivit s-adovedit a fi o greşeală fatală. Uriaşul Goliat s-a simţit jignit că un tânăr caDavid a îndrăznit să vină împotriva lui cu nimic altceva decât cu un toiag de păstor şi o praştie în mână. S-ar părea că semeţia l-a inspirat pe Goliat să-şilase, neatent, coiful, deoarece peste câteva minute o piatră netedă din praştia lui

David a pătruns adânc în fruntea uriaşului (1 Samuel 17:40-49).Unii pretinşi creştini au "pietre în cap" care vin din nepurtarea coifului.Dar scopul acestui coif al mântuirii nu este doar să evite pietrele, ci să şi


8/11


8

păstreze mintea! Mintea dvs. nu trebuie deschisă la orice şi la toate. Pe măsurăce studiaţi şi ajungeţi să înţelegeţi Cuvântul lui Dumnezeu, ar trebui să existe ofixare în adevăr "ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi deorice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în

mijloacele de amăgire" (Efeseni 4:14). Corpul dvs. are şapte deschizături sacre de la gât în sus: două nări, douăurechi, doi ochi şi o gură. (De obicei cea mai mare problemă o constituie ceeace intră şi iese din gură. Poate că de aceea Domnul nu ne-a dat decât una - veziIacob 3:5). Doar în veşnicie vom aprecia cât de cruciale pentru mântuireafiecăruia au fost alegerile cu privire la ceea ce au îngăduit să intre în minte prinaceste simţuri vitale. Trebuie deci să fixăm tare coiful mântuirii la locul lui şisă ferim aceste intrări ale sufletului.

Picioare încălţate cu râvna evangheliei În Biblie, piciorul este un simbol pentru direcţia "umblării" vieţii cuiva.

Dacă avem picioarele încălţate cu pregătirea evangheliei păcii, aceasta ne dă ostabilitate bună... şi ne împiedică şi să nu alunecăm. Pe măsură ce ne implicămîn răspândirea veştii celei bune, aceasta ne va întări pe noi (şi pe alţii)împotriva atacurilor vrăjmaşului. "Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celuice aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune,care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: 'Dumnezeul tău

împărăţeşte!' " (Isaia 52:7). Întrucât am crescut în New York City, fratele meu Falcon şi cu mine neduceam din când în când să patinăm la Centrul Rockefeller. Într -una din zile, elşi cu mine am ajuns la o neînţelegere frăţească şi am descoperit că este foartedificil să boxezi când porţi patine. Este esenţial să ai stabilitate pe picioareîntr-o luptă ca să capeţi biruinţa. Altfel suntem înclinaţi să alunecăm peste tot.

Un prieten de-al meu călătorea prin nişte munţi de deşert cu o climădeosebit de fierbinte când a dat de un pârâu rapid şi mare. După ce a băut apă,şi-a scos ghetele noi de drumeţie şi şosetele ca să nu şi le ude când urma să

traverseze pârâul. Dar în ciuda eforturilor atente, şi-a pierdut echilibrul şi aalunecat pe o stâncă umedă, pierzându-şi ambele ghete noi şi şosetele în apaînvolburată. Şi-a descris apoi suferinţa de a merge kilometri cu picioarele goale pe stânci care ardeau de fierbinţeală, prin poteci cu cactuşi pe margine. Lecţia pe care m-a învăţat prietenul meu se aplică şi la viaţa creştinului. Evident că nudoriţi să fiţi prinşi fără să aveţi picioarele încălţate cu râvna evangheliei în timpce pribegiţi prin această pustietate! Aşa că nu vă scoateţi cu niciun chip râvnaevangheliei din picioare. Nu trebuie să ne facem griji că poate ea se uzează;Dumnezeu le va pune talpa din nou de fiecare dată când ne întoarcem la cruce.

El ne va spune aşa cum le-a spus copiilor lui Israel: "Încălţămintea nu vi s-aînvechit în picior" (Deuteronomul 29:5).


9/11


9

Sabia Cuvântului lui Dumnezeu

Sabia era cea mai obişnuită armă de luptă. Într -adevăr, cuvântul "sabie"apare de 449 de ori în Scriptură. Celelalte componente din arsenalul luiDumnezeu sunt defensive în natura lor, dar sabia este mai întâi de toate o armă

de atac. De fapt, sabia Cuvântului lui Dumnezeu este ceea ce a folosit DomnulIsus împotriva diavolului şi ea i-a provocat şi fiarei din Apocalipsa 13 o ranăde moarte (Apocalipsa 13:3, 14). Când Domnul Isus a declarat: "N-am venit săaduc pacea, ci sabia," nu vroia să spună că El, Prinţul păcii, venise ca să pornească războaie (Matei 10:34). Mai degrabă, vroia să scoată în evidenţă căsabia Cuvântului lui Dumnezeu desparte.

De mai multe ori, această sabie este zugrăvită ca având două tăişuri: "CăciCuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cudouă tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şimăduva, judecă simţirile şi gândurile inimii" (Evrei 4:12). Apoi iarăşi înApocalipsa 1:16, Biblia declară: "În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din guraLui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri."

Cele două tăişuri ale sabiei Duhului sunt cei doi martori ai Cuvântului luiDumnezeu, Noul şi Vechiul Testament. Se mai numeşte o sabie cu două tăişurişi pentru că trebuie folosită atât împotriva vrăjmaşului cât şi în folosul personal. Asemenea temnicerului din Filipi, trebuie să fim gata să aplicămsabia Cuvântului lui Dumnezeu la noi înşine (Faptele 16:27).

Soldaţii din vechime îşi mai foloseau săbiile la gătit, la despărţireacărbunilor care ardeau în foc, şi la tăierea frânghiilor prin care îşi eliberaucaptivii ce fuseseră legaţi. Asemănător, Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă ounealtă practică pentru orice domeniu al vieţii, ca şi pentru lupta cu cel rău. Întimpurile biblice, nu exista oţel inoxidabil. O sabie nefolosită ruginea, deveneaştearsă, mâncată de timp. Săbiile se ţineau curate pentru a fi folosite frecventsau erau ascuţite de o piatră (Stânca veacurilor) sau de sabia altui soldat. "Dupăcum fierul ascute fierul" (Proverbele 27:17). Asemănător, atunci când studiemBiblia cu alţii, îndemânarea noastră în mânuirea Cuvântului se ascute. Un

soldat care parcurgea un teritoriu inamic îşi ţinea întotdeauna sabia laîndemână. Asemănător, creştinul ar trebui "să fie totdeauna gata să răspundăoricui îi cere socoteală de nădejdea care este în el; dar cu blândeţe şi teamă" (1Petru 3:15).

Tot felul de rugăciuni

Ultima piesă din armament este de fapt o atitudine. Orice general ştie căvictoria depinde aproape întotdeauna de elementul de surpriză. În istoria luiGhedeon, soldaţii au fost aleşi pe baza vigilenţei lor; ei şi-au prins duşmanii

dormind şi au câştigat prin surpriză. Chiar şi cea mai bună armură este aproapeinutilă dacă soldaţii sunt găsiţi aţipind. Ni se porunceşte: "Vegheaţi la aceasta,


10/11


10

cu toată stăruinţa" (Efeseni 6:18). Iată alte câteva versete din Biblie care săadauge greutate acestui punct:

• "Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită" (Matei 26:41).

• "Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremeaaceea" (Marcu 13:33).

• "De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji" (1Tesaloniceni 5:6).

• "Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dătârcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită" (1 Petru

5:8).

"Tot felul de rugăciuni" în esenţă este acelaşi lucru cu a te ruga neîncetat(1 Tesaloniceni 5:17). Asta nu înseamnă să mergem pe genunchi toată ziua, cimai degrabă să fim conştienţi tot timpul de prezenţa lui Dumnezeu şi că existăun vrăjmaş care se ţine după noi. În întâmplarea cu Neemia, aflăm că poporullui Dumnezeu se afla sub ameninţarea permanentă a atacului. Acest grup neoferă un bun exemplu de ce înseamnă veghere permanentă. "Cei ce zideauzidul, şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau, iar cu alta

ţineau arma. Fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel cesuna din trâmbiţă stătea lângă mine" (Neemia 4:17, 18).

Păstrează-ţi poziţia

De trei ori, apostolul Pavel îşi îndeamnă cititorii să-şi "poarte" armura. Oarmată nu este mai bună decât disciplina pe care o are; fără ea, este sortită pieirii. A venit timpul ca soldaţii din armata lui Dumnezeu să nu maicomenteze poruncile Lui, ci pur şi simplu să le asculte. "Luptă-te lupta cea

bună a credinţei" (1 Timotei 6:12). Dacă nu ne vom păstra poziţia de a lupta pentru ceva, ne vom lăsa duşi de orice.

În timpul unei lupte sălbatice din Războiul Civil, o companie a Uniunii selupta sub o ploaie de gloanţe ca să câştige un deal strategic de la Confederaţie.După ce au înaintat cam jumătate de drum spre deal, obosiţi, soldaţii s-audescurajat de barajul permanent şi au început să se retragă în josul dealului.Atunci au observat că stegarul, care purta steagul companiei, a refuzat săcoboare. Datoria stegarului era să ţină steagul deasupra teritoriului ocupat dearmata lui. - Adu-ne seagul jos la noi! i-au strigat colegii soldatului. Dar înciuda faptului că tunurile explodau în jurul lui, acest soldat curajos nu a vrut săcedeze niciun centimetru. El le-a răspuns: - Nu! Veniţi voi unde este steagul!


11/11


11

Inspiraţi de curajul camaradului lor, yankeii şi-au reînnoit eforturile şi auocupat dealul.

Prea mulţi soldaţi ai lui Dumnezeu fraternizează cu duşmanul şi încearcăsă ajungă la lume coborând standardele bisericii până la nivelul lumii.

Dumnezeu ne cheamă să ne urcăm cu curaj până la standardul Lui. Unul din vitejii lui David se numea Eleazar. El a devenit renumit atuncicând oastea lui Israel s-a retras şi a fugit de vrăjmaş pentru că şi-a păstrat poziţia de partea lui David şi cei doi s-au luptat spate la spate până ce au învinsforţele filistene (1 Cronici 11:12–14; 2 Samuel 23:9).

Când toţi ceilalţi se retrag, trebuie să menţinem linia. Dacă v-aţi botezat,I-aţi făcut o promisiune lui Dumnezeu, iar forţa acestei consacrări nu s-amicşorat deloc de-a lungul timpului. Când v-aţi înrolat în armata luiDumnezeu, aţi promis să lucraţi în biserică şi să veniţi la biserică, să daţi

zecimea, să vă îmbrăcaţi modest, să mâncaţi şi să beţi spre slava lui Dumnezeuşi să aveţi grijă de templul corpului dvs. Dumnezeu vă cheamă să fiţiextraordinar şi diferit - să rămâneţi ferm într-o lume de miracole aparente.Dacă aţi fost ispitit să vă retrageţi, întoarceţi-vă şi reveniţi la standardul Lui.

Biruinţa finală

La încheiere, aş dori să vă asigur că deşi suntem într -o luptă, nu trebuie săne fie frică. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum se va termina lupta şi cine

va fi biruitorul în cele din urmă. Cel care ne-a făurit armura ne garanteazăeficienţa ei şi ne promite că "porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui" (Matei16:18).

Cum ne putem menţine poziţia? Cum ne putem lupta? Ap.Pavel ne dărăspunsul la începutul pasajului nostru. "Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnulşi în puterea tăriei Lui" (Efeseni 6:10). Domnul Isus a declarat: "Căci despărţiţide Mine, nu puteţi face nimic" (Ioan 15:5). Dar ni s-a dat şi asigurarea: "Pottotul în Hristos, care mă întăreşte" (Filipeni 4:13).

În prima lui epistolă către biserica din Corint, Pavel pune întrebarea:

"Cine merge la război pe cheltuiala sa?" (1 Corinteni 9:7). Dumnezeu plăteştetoată cheltuiala pentru întregul arsenal. Tot ceea ce avem nevoie a fostcumpărat la Golgota cu sângele propriului Său Fiu drag. Aşa cum Ionatan l-aiubit atât de mult pe David încât i-a dat armura, sabia, hainele şi chiar propriullui tron (1 Samuel 18:3, 4), tot astfel Domnul Isus ne dă tot ceea ce avemnevoie ca să fim siguri de biruinţa finală, totală.

Până atunci, ne vom lupta pentru ziua când "Din săbiile lor îşi vor făurifiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabiaîmpotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul" (Isaia 2:4).

____________________________________________________________________________________________________________________________________

armura de la dumnezeu

Documents