INTRODUCERE

Demersurile privind compatibilizarea sistemului contabil românesc cu cel mondial sunt determinate de noua configuraţie a relaţiilor economice internaţionale aflate într-un proces de globalizare generală sub impulsul circulaţiei internaţionale a capitalului.

Procesul de integrare a relaţiilor economice interstatale şi în ultimă instanţă globalizarea, presupune ridicarea unor restricţii, armonizarea unor reglementări care să favorizeze dezvoltarea schimburilor comerciale, extinderea cooperării multilaterale, transferul de tehnologii, perfecţionarea şi accesibilitatea sistemului financiar-valutar internaţional.

Ca orice componentă a sistemului economic, şi contabilitatea a trebuit să suporte schimbări şi adaptări la noua tendinţă de globalizare, de armonizare şi integrare, încercând să se adapteze atât la schimbările regionale, generate de integrarea şi adaptarea României în UE, cât şi la schimbările de la nivel internaţional.

Globalizarea nu modifică numai elementele de separaţie între state, ci şi modul în care politicile economice sunt adoptate şi implementate. Ea se fundamentează pe convenţii care depend de tradiţiile naţionale, însă se poate spune că standardele universale înlocuiesc omogenitatea particulară, specifică unităţilor teritoriale mici.

Globalizarea poate deveni, astfel, un instrument pentru gestionarea puterii valorilor universale şi a proceselor economice globale, un instrument de folosire a resurselor, de generalizare a democraţiei, securităţii şi prosperităţii. Se manifestă astfel necesitatea pentru o structură de raportare contabilă accesibilă şi identică pentru întreaga lume contabilă.

Diferenţele în sistemele contabile au fost identificate cu mult timp în urmă, de cel puţin un sfert de secol. Încă de atunci eforturile au fost canalizate spre armonizare a sistemelor contabile contemporane de către Uniunea Europeană şi de către Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.

Percepută sub forma unei atenuări a divergenţelor existente între regulile şi practicile specifice diverselor sisteme contabile naţionale, respectiv a unei reconcilieri a varietăţii de culturi contabile, pe fondul intensificării eforturilor depuse de principalele organisme implicate în elaborarea şi implementarea unui „limbaj contabil universal înţeles”, armonizarea contabilă internaţională a avut o evoluţie sinuoasă, devenind în prezent o certitudine, marcată de fenomenul globalizării pieţelor financiare şi de nevoia de informare a actorilor acestora.

Sub aspect etimologic, conceptul de armonizare face referire la „acţiunea de a pune în armonie”, respectiv de „a face să fie sau a fi în concordanţă.”. Transpus în plan contabil, procesul de armonizare, presupune existenţa unui reper normativ (referenţial contabil), la care să subscribe eforturile organismelor naţionale şi internaţionale de normalizare şi reglementare contabilă, dincolo de numeroasele dificultăţi în materie de acceptabilitate a unui set de standarde în materie de raportare financiar-contabilă.

Este important astfel ca sistemul de contabilitate să asigure informaţii contabile relevante, calitate ridicată şi raportare comparabilă, informaţii care vor încuraja investiţiile internaţionale

1

1. ARMONIZARE CONTABILĂ INTERNAŢIONALĂ

Armonizarea este termenul consacrat, în contabilitatea internaţională, pentru a desemna reducerea diferenţelor dintre reglementările contabile naţionale. Trebuie să fie delimitată de normalizare, care presupune mai degrabă o uniformizare totală a regulilor.

Armonizarea presupune existenţa unui reper normativ, în cazul nostru internaţional, la care să subscrie eforturile naţionale de normalizare contabilă. Absolut necesară în contextul globalizării, armonizarea contabilă a avut să se confrunte cu dificultăţi de acceptabilitate în mai toate ţările (prea puţine state au adoptat in integrum normele contabile internaţionale, „armonizându-şi” completamente normele naţionale). Nu putem fi de acord cu opinia conform căreia armonizarea contabilă internaţională „s-a dovedit a fi un fiasco total atâta timp cât nu s-a ajuns la crearea unui referenţial contabil unic”. Este mai degrabă un mod foarte restrictiv de a privi lucrurile, deoarece nu se are în vedere pasul următor făcut de normalizatorii internaţionali şi anume problema convergenţei contabile.

Aşa-zisa nereuşită a armonizării contabile provine dintr-o serie de orgolii naţionale, dar şi dintr-o anumită lipsă de educaţie. Ea este o soluţie ideală, care nu ţine seama de mentalităţile şi „de obiceiurile locurilor”. Lumea contabilă speră în această armonizare contabilă, însă o priveşte totuşi ca pe o utopie. „Fiecare crede că armonizarea se va produce într-o zi, dar nimeni nu crede că această zi se va realiza în zilele sale”.

1.1. Factorii implicaţi în procesul armonizării contabile în România

Integrarea României în concernul ţărilor europene necesită un ansamblu de măsuri economice, politice şi sociale menite a evidenţia viabilitatea mediului de afaceri actual şi capacitatea proprie de integrare. În acest context, reforma contabilă ce se află în plin proces de derulare, vizează armonizarea cu Directivele Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Într-un cadru general, politicile naţionale de contabilitate poartă amprenta filozofică şi doctrinară a particularităţilor de natură economică, socială, culturală şi etnică a fiecărei ţări. Definită frecvent ca reprezentând „limbajul afacerilor”, contabilitatea se integrează în sfera preocupărilor care să-i asigure integrarea deontologică în structurile profesionale europene şi internaţionale. A apărut astfel necesitatea eleborării unor reglementări internaţionale care să poată fi asimilate de către toate organismele profesionale de contabilitate.

Procesul de globalizare a economiilor naţionale, integrarea pieţelor financiare şi a sistemelor informaţionale necesită de asemenea utilizarea unui limbaj universal, comun, care să ofere informaţii relevante, inteligibile, comparabile atât utilizatorilor, cât şi analiştilor financiari. Un interes deosebit faţă de calitatea informaţiei contabile este exprimat de către investitori, care manifestă cerinţa de a consulta situaţii financiare fiabile şi coerente chiar pentru firme situate geografic în ţări diferite. Astfel a germinat interesul organismelor internaţionale de a identifica

2

unele soluţii care să asigure deopotrivă protecţia utilizatorilor precum şi a organismelor naţionale de normalizare contabilă.

Un factor cu o contribuţie relevantă în declanşarea procesului de armonizare contabilă îl constituie accesul pe pieţele de capital, în special accesul la finanţarea internaţională prin acceptarea propriilor titluri de valoare la cotaţiile pieţelor internaţionale de capital.

Un element semnificativ care necesită reglementări contabile cu caracter internaţional îl constituie apariţia companiilor multinaţionale, ale căror lucrări de elaborare, consolidare şi auditare a situaţiilor financiare trebuie să răspundă necesităţilor de a reflecta multiplele legături economice ce se stabilesc. Totodată, prin armonizare, guvernele naţionale au posibilitatea de a urmări şi controla mult mai uşor activitatea societăţilor multinaţionale.

Nevoia introducerii unor criterii comune de management financiar – contabil, de apreciere a performanţelor, de evaluare a oportunităţilor constituie deopotrivă premise ale implementării mecanismului de normalizare şi armonizare contabilă.

Un rol determinant în vastul proces de armonizare contabilă îl deţine existenţa grupărilor multinaţionale de contabilitate (Big Four) care în acţiunea de extindere a propriei activităţi pe spaţii geografice cât mai diversificate, solicită reglementări contabile uniforme, care să permită costuri reduse şi o mobilitate accentuată a personalului.

O altă cauză ce necesită procesul de armonizare contabilă este constituită de procedurile fiscale create de autorităţile fiscale pentru impozitarea veniturilor/profiturilor obţinute în străinătate, ca urmare a metodelor diferite de determinare a bazei de impozitare în ţările de realizare. Aceste autorităţi au generat diferenţieri în ceea ce priveşte avantajele fiscale sau cerinţele fiscale exprese.

Necesitatea armonizării contabile a fost generată de asemenea de practicile juridice impuse de rezolvarea cazuisticii speciale, a speţelor şi proceselor economice bazate pe experienţa internaţională.

Alături de factorii cu caracter general ce constituie premise şi oportunităţi ale procesului de armonizare contabilă, în ţara noastră, se identifică factori cu acţiune specifică ce derivă din însăşi contextul economic, politic, social, legislativ ce exprimă evoluţiile ultimei perioade de timp.

Între aceştia, menţionăm: bilanţul contabil în formatul de raportare precedent nu constituia suportul informaţional

cel mai adecvat pentru alţi utilizatori decât organismele administraţiei publice; caracterul fiscalist al informaţiilor contabile raportate şi îndepărtarea de la esenţa şi

fondul operaţiunilor ce sunt necesare utilizatorilor de informaţii financiare; caracterul prioritar al sistemului fiscal care a condus la erodarea capitalurilor proprii ale

societăţilor comerciale; necesitatea atragerii investiţiilor străine; încercarea de aderare şi integrarea în Uniunea Europeană.Cu toate că în calea armonizării se manifestă unele obstacole legate în special de modul de

producere a informaţiei contabile în contextul diferenţierilor privind practicile contabile naţionale şi flexibilitatea standardelor internaţionale - procesul se extinde tot mai mult,

3

Standardele Internaţionale de Contabilitate consolidându-şi poziţia atât în Europa cât şi în celelalte ţări ale lumii.

1.2. Cadrul conceptual al programului de armonizare contabilă din România

Programul de armonizare contabilă se subscrie unei contabilităţi de inflaţie, ce impune concepte şi obiective noi, care să confere comparabilitate informaţiei contabile reflectate de situaţiile financiare.

Din punct de vedere conceptual, se produc unele mutaţii în structura documentelor financiare de raportare, denumite situaţii financiare, ce cuprind:

Bilanţul contabil; Contul de profit şi pierdere; Situaţia modificării capitalurilor proprii; Situaţia fluxurilor de numerar; Politici contabile şi note explicative.Caracter de noutate cunosc reglementările şi principiile contabile ce completează ansamblul

conceptual clasic. Astfel, alături de principiile deja cunoscute: principiul continuităţii activităţii, principiul permanenţei metodelor, principiul prudenţei, principiul independenţei exerciţiului, principiul necompensării, principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere, apar principii noi:

principiul prevalenţei economicului asupra juridicului; principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv; principiul importanţei semnificative.O structură conceptuală nouă vizează raţionamentul profesional pe baza căruia se vor

recunoaşte şi evalua elementele de activ, respectiv de pasiv ce vor fi prezentate în bilanţ, respectiv în contul de profit şi pierdere.

Pragul de semnificaţie permite din punct de vedere metodologic, cu ajutorul raţionamentului profesional, gruparea informaţiilor în semnificative şi nesemnificative şi reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare.

Completări conceptuale cunosc şi metodele de evaluare. Astfel: valoarea bilanţieră a activelor imobilizate poate fi determinată după caz, pe baza valorii

de intrare sau pe baza valorii rezultate în urma reevaluării (se pot utiliza şi metode care să ţină seama de indicele inflaţiei). În situaţia utilizării unor metode de evaluare care să ţină seama de inflaţie, raportarea financiară va fi precedată de întocmirea unei balanţe de verificare intermediare care va reflecta toate modificările generate de incompatibilitatea politicilor şi practicilor contabile naţionale cu prevederile IAS, precum şi ajustarea la inflaţie a fiecărui post de activ respectiv pasiv.

reflectarea în bilanţ a activelor evaluate prin tratamentul alternativ poate fi efectuată la valoarea justă, valoarea realizabilă netă sau valoarea recuperabilă.

rezerva din reevaluare generată de reevaluarea imobilizărilor va fi înregistrată la venituri/cheltuieli, fiind absorbită de rezultatul reportat atunci când activul este cedat sau casat.

4

elementele monetare exprimate în valută vor fi raportate în bilanţ la cursul de închidere, cu includerea diferenţelor de curs valutar în contul de profit şi pierdere.

elementele nemonetare vor fi raportate la cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei.

metodele de evaluare a stocurilor admise pot fi schimbate doar în situaţii excepţionale, în această situaţie prezentându-se motivele şi efectele financiare asupra rezultatului. Metodele admise sunt:

metoda FIFO; metoda LIFO; metoda costului mediu ponderat; altă metodă similară recunoscută de reglementările legale în vigoare.

Un alt aspect conceptual semnificativ se referă la evidenţierea egalităţii bilanţiere ce acordă o importanţă deosebită capitalurilor proprii:

capitaluri proprii = active – datorii

O altă noutate este constituită din prezentarea cifrei de afaceri pe segmente de activitate sau în funcţie de localizarea geografică. Metodologic, se aduc unele noutăţi constând în:

prezentarea cheltuielilor de dezvoltare în cadrul situaţiilor financiare doar în anumite situaţii;

amortizarea fondului comercial, ce nu depăşeşte termenul de 20 de ani de la data achiziţiei;

dividendele propuse sau declarate după data bilanţului, ce nu se recunosc la data bilanţului;

situaţiile financiare ale perioadei precedente, ce sunt supuse retratării cu scopul de a se asigura comparabilitate în timp şi spaţiu;

excluderea din situaţiile financiare a acelor posturi ce nu dobândesc valori pe parcursul a două exerciţii financiare consecutive;

detalierea în notele explicative a acelor elemente ce sunt supuse influenţelor generate de tratamentele contabile alternative şi prezentarea tratamentului fiscal al acestora;Formatul situaţiilor financiare prevede o structură verticală, după natură, fără a fi

restrictivă.Aspectele menţionate evidenţiază preocuparea existentă pe linia armonizării legislaţiei

naţionale şi a politicilor de întreprindere cu prevederile Directivelor Europene precum şi normalizarea la nivelul Standardelor Internaţionale de Contabilitate.

2. ARMONIZAREA CONTABILITĂŢII ROMÂNEŞTI CU STANDARDELE INTERNAŢIONALE

5

Creşterea ponderii economiei românesti în economia europeană şi mondială impune o armonizare cu prevederile Directivelor Europene şi cu ale Standardelor Internaţionale de Contabilitate.

Strategia României de aderare la Uniunea Europeană presupune şi perfecţionarea mediului de afaceri în care rolul sistemului de contabilitate şi de audit financiar este de a oferi informaţii de calitate pentru decizionali.

Economiei româneşti nu-i sunt aplicabile toate Standardele. Spre exemplu, contabilitatea şi raportarea planurilor de pensii şi beneficiile angajaţilor nu intra în practica societăţilor comerciale româneşti. În România, normarea se face în funcţie de situaţiile concrete existente în întreprinderile care intră sub incidenţa programului de implementare a standardelor. Trebuie să se ţină cont de faptul că Standardele Internaţionale sunt într-un proces continuu de adaptare şi în acest sens, România pe lângă implementarea lor trebuie să urmeze şi acest proces permanent de adaptare.

Programele proprii de acţiune, elaborate de guvern, unele din ele fiind legiferate, corespund perioadei actuale de dezvoltare a economiei româneşti urmând ca ele să se modifice în viitor în funcţie de stadiul dezvoltării.

În ce priveşte exercitarea actului de normalizare a contabilităţii întreprinderilor româneşti, constatăm că acesta rămâne unul de tip exclusiv public. De aceea, considerăm că normalizarea contabilităţii firmelor româneşti trebuie să suporte în viitor şi o reformă instituţională, care să ducă de la o normalizare efectuată exclusiv de puterea publică la instituirea unei normalizări mixte, realizată de un organism independent, care să reprezinte interesele tuturor celor interesaţi de informaţia contabilă. Altfel spus, în România, reforma contabilă trebuie să se manifeste prin „dezetatizarea” actului de normalizare contabilă, urmând astfel exemplul altor ţări din UE. Desigur, se pune întrebarea: care este rolul profesiei contabile în acest proces?

Mai întâi, trebuie să analizăm situaţia acesteia. După faza de (re)constituire şi recunoaştere instituţională, organismul profesiei contabile cunoaşte, în ultimii ani, un proces de disoluţie profesională şi instituţională, prin segregarea unor specializări în entităţi instituţionale distincte, pe lângă unele realizări notabile, cum ar fi reglementarea exercitării profesiei contabile, afilierea la organismele contabile internaţionale etc., organismul profesiei contabile nu a reuşit să se impună ca un partener credibil în actul de normalizare contabilă. Acest punct slab se datorează în mare măsură organismului profesiei contabile, deoarece a neglijat dezvoltarea unei doctrine contabile proprii, prin care trebuia să problematizeze şi să completeze actul de normalizare contabilă exercitat exclusiv de Ministerul Finanţelor Publice.

Desigur, dereglementarea contabilităţii româneşti înseamnă participarea la actul de producere a normelor contabile şi a celorlalţi actori interesaţi de informaţia contabilă (bănci, societăţi de asigurare, poate şi universitari). Un loc aparte trebuie ocupat de organismul de supraveghere a pieţei de capital, Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM), care trebuie să-şi definească exigenţele privind contabilitatea firmelor cotate. În felul acesta, se poate asigura o normalizare contabilă care să permită dezvoltarea întreprinderilor româneşti într-un context economic financiarizat şi globalizat.

6

3. PERCEPEREA DIFERENŢELOR CONTABILE

Dezvoltarea şi globalizarea afacerilor au generat o „manie” a fuziunilor şi achiziţiilor, fapt ce a condus, inevitabil şi la sporirea nevoilor de finanţare ce au stat la originea celor mai recente evoluţii pe pieţele internaţionale de capital.

Această dimensiune internaţională în creştere a pus în evidenţă faptul că informaţia contabilă este un mijloc esenţial de comunicare, însă pe de altă parte, au fost scoase în evidenţă diferenţe contabile majore, ca şi conţinut şi modalităţi, între diversele informaţii rezultate din situaţiile financiare. În anumite situaţii, diferenţele erau de natură să provoace ineficienţe în decizii ori erau lipsite de forţă şi în măsură să distorsioneze comportamentul economic antreprenorial. Limbajul contabil funcţionează de maniera în care transformă informaţiile sau ideile în semne ale căror semnificaţie este înţeleasă doar de un anumit grup cu o anumită cultură. De asemenea, dacă o persoană din România doreşte să transmită o informaţie à propos de un animal ce latră, mai mult ca sigur va folosi noţiunea de câine, un francez pe cea de chien, un englez pe cea de dog (fără să se gândească că este vorba de un Pechinez sau un Rotweiller) etc; aceasta pentru că mesajul transmis se bazează pe preexistenţa unui reper cognitiv.

Chiar dacă asistăm la o creştere a nivelului schimburilor de mărfuri, a circulaţiei persoanelor, a nivelului comunicării pe plan internaţional mai avem de lucru până a putea afirma că, din punct de vedere contabil, avem construit un Homo Internationalism. Limbajul contabil ţine de existenţa unor nevoi ale unui grup cultural, de cele mai multe ori adaptat unor obiective locale, naţionale şi din acest considerent nu poate depăşi, sub aspectul utilităţii, graniţele unei anumite culturi. Transpunerea acestei probleme generale de comunicare la contabilitate demonstrează faptul că neînţelegerea exprimării provine atât din existenţa unor diferenţe sau deficienţe de informare, cât şi din existenţa unor divergenţe de percepţie şi interpretare a informaţiei de către destinatar.

Contabilitatea este puternic influenţată de evoluţiile în plan economic, social, juridic, politic şi religios. În acest context, contabilitatea devine un mijloc imperfect de informare, iar utilizarea sa devine riscantă, putând conduce la grave erori. De aici pot rezulta întrebări legate de transmiterea, primirea, interpretarea semnalelor primite, informaţiile financiare comunicate de o companie străină pot servi ca bază de luare a deciziilor unui investitor aflat în altă locaţie naţională. Pentru un investitor internaţional, diferenţele contabile naţionale constituie o piedică majoră pe calea înţelegerii informaţiilor financiare.

Alături de comunicarea transfrontalieră a informaţiilor, un fenomen actual evident îl reprezintă procesul de concentrare a capitalului cunoscut sub denumirea de globalizare. O companie multinaţională trebuie să se informeze având la bază norme comune care să depăşească rigorile culturale specifice fiecărui stat în care operează. Pe acest considerent, multinaţionalele preferă un sistem contabil uniform deoarece performanţele în domeniul controlului şi auditului intern sunt net superioare. În plus costurile auditului intern scad, ca şi

7

riscul de audit. Chiar dacă multinaţionalele îşi stabilesc propriul sistem contabil pentru organizaţiile aflate în diferite state, acestea nu pot neglija cerinţa prezentării de informaţii contabile şi fiscale la nivel naţional. Acest aspect nu trebuie însă tratat ca fiind realizarea unei contabilităţi duble. Intenţia sau faptul modificării comunicării financiar-contabile poate avea totuşi impact asupra calităţii mesajului transmis relativ la funcţionarea şi calitatea sistemului naţional de comunicare (raportare). Diferenţele dintre profilul contabil determinat după regulile grupului şi profilul contabil stabilit după regulile sistemului contabil naţional poate avea impact asupra percepţiei politice şi economice a investitorilor străini sau, de partea cealaltă, asupra elementelor naţionale.

Studiul diferenţelor contabile între ţări şi implicit, aspiraţia spre o contabilitate uniformă au apărut la finele anilor '60. Factorii determinanţi ai acestui curent au fost dintre cei mai diverşi. Unul dintre aceştia au fost mondializarea creşterii economice.

Dacă astăzi multinaţionalele sunt o realitate fără echivoc în peisajele economice naţionale, la finele anilor '60, ceea ce a determinat apariţia ideii de contabilitate internaţională, care să elimine diferenţele naţionale, au fost tocmai tendinţele puternice de creştere economică. Procesul de lărgire a Uniunii Europene constituie un factor important. În timp ce noile state care doreau să intre în Uniunea Europeană îşi adaptau structurile pentru a accede la rangul de state europene, asistăm la crearea unui număr important de multinaţionale. Paralel cu aceste fenomene, asistăm şi la o globalizare crescândă şi o supraîncălzire (concurenţă) a pieţelor de capitaluri.

Dacă companiile evoluează într-un cadru multinaţional, este normal ca ele să aibă nevoie de creşterea dimensiunii capitalurilor pe care le atrag în filialele aflate în diferitele state, iar în acest context, în sporirea rolului controlului uniform al modului de plasament şi respectiv atragere a fondurilor diferiţilor intervenienţi de pe pieţele de capitaluri. Un rol important în evoluţiile contabile l-a avut şi procesul de privatizare a societăţilor aflate în proprietatea statului şi transferul acestora către sectorul privat.

În contextul tendinţelor de mondializare accentuată, multinaţionalele au dorit să se pună în practică un sistem contabil uniform care să asigure o funcţionare economică eficace.

Dacă societăţile, filialele ale unui grup multinaţional, erau obligate să întocmească situaţii financiare conforme mai multor referenţiale diferite, cu scopul de a comunica cu finanţatorii-investitori pe diferite pieţe de capitaluri pe care acestea operau, se putea genera discuţii şi se creau obstacole ce penalizau finanţarea putând merge până la neîncrederea modului în care se administrau şi cheltuiau fondurile.

Motivaţia eliminării diferenţelor naţionale şi creării unui sistem contabil internaţional mergea şi mai departe: managerii doreau să realizeze o convergenţă maximală între sistemul de informare intern şi cel extern; aceasta pentru ca rezultatele lor să fie judecate corespunzător atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

În faţa acestor probleme, comprehensibile de altfel, se punea problema modului cum trebuia să arate acel sistem care să uniformizeze diferenţele naţionale şi care să fie acceptat de toţi cei interesaţi. Credem că, în fapt, aceasta a fost şi rămâne cheia unui sistem contabil mondial.

8

CONCLUZII

Obiectivul principal al acestei lucrări este prezentarea diferenţelor naţionale manifestate între sistemele contabile precum şi definirea căilor de armonizare contabilă.

Aşa cum am văzut armonizarea contabilă reprezintă procesul prin care regulile sau normele naţionale, diferite de la o ţară la alta, uneori divergente, sunt perfecţionate pentru a fi făcute comparabile.

9

Până acum un sfert de secol, contabilii nu numai că vorbeau în limbi diferite sau utilizau limbaje diferite, dar, de asemenea, ei dădeau interpretări diferite aceloraşi evenimente şi tranzacţii. Astăzi, cuvântul de ordine pentru majoritatea specialiştilor contabili din toate ţările lumii este "internaţionalizarea". De fapt, contabilitatea internaţională s-a născut din preocupările de armonizare internaţională a regulilor şi practicilor contabile.

De-a lungul timpului s-au manifestat anumite temeri legate de necesitatea si utilitatea aplicării Standardelor Internaţionale de Contabilitate la nivel naţional, ştiut fiind faptul că influenţele economice, culturale, sociale şi-au pus amprenta asupra filozofiei, doctrinei şi politicilor naţionale de contabilitate.

O serie de argumente hotărâtoare în favoarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate se referă la accentuarea globalizării economiilor naţionale şi a integrării pieţelor financiare şi sistemelor informaţionale.

În concluzie, armonizarea contabilă prezintă avantaje importante atât economice, cât şi profesionale sau politice, rezultate din comparabilitatea informaţiei contabile. O comparabilitate mai mare a informaţiei contabile a întreprinderii va face mai uşor şi mai eficient procesul de luare a deciziilor din partea utilizatorilor.

BIBLIOGRAFIE

O. Bunget „Contabilitatea românească între reformă şi convergenţă”, ed. Economică, Bucureşti, 2005

N. Feleagă „Sisteme Contabile Comparate” ed. Economică, ediţia a II- a, vol 1, Bucureşti, 1999

10

Gh. Diaconu „Contabilitatea financiară armonizată a unităţilor economice” ed. Bibliotheca, ediţia a II-a, Târgovişte, 2006

http://www.scritube.com

11