Țările de Jos (denumite informal Olanda; în neerlandeză Nederland, în frizonă Nederlân) este

o monarhie constituțională, stat membru fondator al Beneluxului și al Uniunii Europene, situat în

nord-vestul Europei în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei și Germaniei. Țările de Jos împreună cu

câteva colonii de peste mări formeazăRegatul Țărilor de Jos.

Numele colocvial de Olanda, sub care mai sunt cunoscute Țările de Jos, acoperă însă doar o

parte din teritoriul țării, anume provinciile Olanda de Nord și Olanda de Sud. Locuitorii Țărilor de

Jos sunt numiți în engleză Dutch, nume derivat de la aceeași rădăcină ca germană deutsch,

adică "germani". Limba neerlandeză este forma literară a germanei plate, limba vorbită ca dialect

în nordul Germaniei.

Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub nivelul mării cu altitudine medie, statul având cea

mai joasă altitudine din lume. De asemenea este una dintre țările cele mai dens populate din

lume. Este cunoscută pentru digurile,morile de vânt și lalelele sale, dar și pentru toleranța sa pe

plan social. Este membră NATO și UE. Pe teritoriul său se află sediul Curții Penale Internaționale.

Capitala Țărilor de Jos este Amsterdam. În timp ce Amsterdam este capitala oficială a țării

conform Constituției, înHaga (în neerlandeză Den Haag, sau oficial ’s-Gravenhage) se află sediul

guvernului, reședința regală, precum și cea mai mare parte a ambasadelor.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul de Amsterdam provine din alăturarea cuvintelor dam (în neerlandeză însemnând baraj)

și cuvântulAmstel (râu ce străbate orașul). Pe plan local, orașului i se mai zice și Mokum (oraș pe

limba idiș).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a numelui Amsterdam o reprezintă un document emis la 27

octombrie 1275 de contele Floris al V-lea de Olanda și Zeelanda. Data exactă la care Amsterdam

a primit drepturile de oraș este incertă, dar cel mai probabil este că episcopul de Utrecht Guy de

Avesnes a fost cel care a conferit aceste drepturi în 1306.

Începând cu secolul al XIV-lea, Amsterdam a înflorit, datorită comerțului pe care îl practica cu

orașele din Liga Hanseatică. În 1345 s-a produs un miracol euharistic lângă Kalverstraat,

Amsterdam devenind un oraș de pelerinaj până la convertirea populației la protestantism.

Secolul al XVII-lea este considerat Era de aur a Amsterdamului. La începutul secolului

Amsterdam devine unul dintre cele mai bogate orașe din lume. Din portul orașului, plecau vase

comerciale spre Marea Baltică, America de Nord, Africa, Indonezia sau Brazilia formându-se

astfel bazele rețelei mondiale de comerț.

Secolele XVII și XIX au însemnat declinul prosperității. Războaiele cu Anglia și Franța și-au pus

amprenta pe economia orașului. În timpul războaielor napoleoniene averea orașului a atins

punctul minim, însă, odată cu formarea Regatului Țărilor de Jos în 1815, lucrurile încep ușor să

se amelioreze.

După ocupația napoleoniană, nu se mai face din punct administrativ distincție intre sat și oraș, de

aceea Amsterdamul este azi o comună.[1]

Sfârșitul secolului al XIX-lea este numit A doua eră de aur a orașului Amsterdam. Au fost

construite muzee noi, o stație de tren și Concertgebouw-ul, o sală de concerte considerată în

primele 3 ale lumii. În această perioadă, revoluția industrială ajunge în Amsterdam. Se

construiește Canalul Amsterdam-Rin, pentru a oferi orașului legătură directă cu Râul Rin, și

canalul care oferea portului o legătură mai scurtă cu Marea Nordului. Cele două canale au

îmbunătățit considerabil comunicațiile orașului cu restul continentului.

Amsterdam multicultural[modificare | modificare sursă]

Amsterdam

Amsterdam a avut mereu o populație mixtă. În trecut, în capitala Olandei s-au stabilit mulți

străini: francezi protestanți, flamanzi și evrei. Atitudinea tolerantă a locuitorilor orașului era

căutată de mulți imigranți. Orașul se bucurase timpuriu de libertatea cultelor religioase. La

creșterea demografică a Amsterdamului au contribuit și contingente de numeroși imigranți

frizoni,germani și scandinavi.

După 1960, în Olanda au migrat numeroși muncitori turci și marocani. Mulți s-au stabilit în

Amsterdam. După proclamarea independenței coloniei olandeze Surinam, în 1975, în Amsterdam

au sosit și locuitori din acest teritoriu. În anii ’80 a început o revoluție demografică, Amsterdamul

devenind oraș multicultural.

În 2005, populația Amsterdamului era autohtonă în proporție de doar aproximativ 45%. Însă în

categoriile de vârstă de până la 18 ani, majoritatea locuitorilor e autohtonă. În mai multe cartiere

se practică totuși segregarea: olandezii înstăriți se concentrează în jurul centrului, iar străinii se

mută în zonele periferice Amsterdam Sud si Amsterdam Vest.

Demografia[modificare | modificare sursă]

La 1 iulie 2006, municipiul Amsterdam avea 741.623 de locuitori[2].

Locuitori: +/- 740.000

Autohtoni: 45%

Nationalități: 173

Steagul[modificare | modificare sursă]

Canalele Prinsengracht şi Bloemgracht

Steagul orașului Amsterdam are trei cruci ale Sf. Andrei, plasate orizontal. Semnificația

heraldică a crucilor este necunoscută, însă unii istorici sunt de părere că simbolizează

cele trei calamități care au devastat orașul: ciuma, inundațiile și focul. După cel de-al

doilea război mondial, Amsterdam a primit deviza heldhaftig, vastberaden,

barmhartig (eroic, dârz, milostiv) pentru atitudinea orașului în cadrul rezistenței naționale

față de invadatori.

Administrație[modificare | modificare sursă]

Municipiul Amsterdam este împărțit în 14 sectoare administrative:

Centrum

Westpoort

Westerpark

Oud-West

Zeeburg

Bos en Lommer

De Baarsjes

Amsterdam-Noord

Geuzenveld-Slotermeer

Osdorp

Slotervaart

Zuidoost

Oost-Watergraafsmeer

Oud-Zuid

Zuider Amstel

Fiecare sector este autonom și are câte un primar ales - cu excepția sectorului Westpoort(Portul),

care este administrat central. Amsterdam face parte din regiunea Randstad.

De aproape un secol, Amsterdam are preponderent o orientare politică de stânga. Social-

democrații, (Partij van de Arbeid - Partidul Muncii), au influențat considerabil politica ultimelor

câtorva decenii. Personalități marcante, ca Wibaut Miranda au jucat un rol important în

Amsterdam. În afară de Partidul Muncii au fost și alte partide de stânga, mai radicale, cu atitudini

anarhiste, de exemplu partidul comunist al lui Domela sau gruparea Provo din anii ’60.