arhiva mitrokhin 2. kgb-ul in lume

5/13/2018 Arhiva Mitrokhin 2. KGB-ul in lume - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/arhiva-mitrokhin-2-kgb-ul-in-lume 1/466

5

În memoria lui Vasili Nikitici Mitrokhin(1922 –2004)

ºi a Ninei Mihailovna Mitrokhina

(1924 – 1999)



6



7

CUPRINS

Cuvânt înainte: Vasili Mitrokhin ºi arhiva lui ........................................................ 2101. Introducere: „Lumea mergea aºa cum doream noi“

Uniunea Sovieticã, Rãzboiul Rece ºi Lumea a Treia ...................................... 33

America Latinã02. America Latinã: Introducere ......................................................................... 5503. Capul de pod“, 1959–1969 ............................................................................. 6104. Regimurile „progresiste“ ºi „socialismul cu vin roºu“ ...............................8105. Prioritãþile serviciilor de informaþii dupã Allende .................................... 10706 . Revoluþia din America Centralã ................................................................ 129

Orientul Mijlociu07. Orientul Mijlociu: Introducere ................................................................... 14908. Creºterea ºi declinul influenþei sovietice în Egipt ...................................... 15509. Iranul ºi Irakul .............................................................................................. 17410. Alianþa cu Siria ............................................................................................. 19611. Republica Popularã Democratã a Yemenului ............................................ 21212. Israelul ºi sionismul ...................................................................................... 21913. Terorismul din Orientul Mijlociu ºi palestinienii ...................................... 239

Asia14. Asia: Introducere .......................................................................................... 25315. Republica Popularã Chinezã De la „Prietenia eternã“ la „Ura veºnicã“.................................................. 25916. Japonia ........................................................................................................... 28017. Relaþia specialã cu India .............................................................................. 295 Partea I: Supremaþia Congresului Naþional Indian ...................................... 29518. Relaþia specialã cu India Partea a 2-a. Declinul ºi cãderea Congresului .............................................. 31119. Pakistan ºi Bangladesh................................................................................. 32020. Islamul în Uniunea Sovieticã ....................................................................... 34321. Afganistanul Partea I: De la „Marea Revoluþie din Aprilie“ la invazia sovieticã ............. 35822. Afganistanul

Partea a II-a. Rãzboiul ºi înfrângerea ........................................................... 372



8

Africa23. Africa: Introducere ....................................................................................... 38924. Rãzboiul Rece ajunge în Africa ................................................................... 39625. De la optimism la deziluzie .......................................................................... 413

26. CONCLUZII: KGB în Rusia ºi în lume ..................................................... 431



9

Evoluþia KGB-ului

(1917 –1991)

Spre deosebire de nomenclaturã, funcþiile din serviciile sovietice de securitateºi din aparatul de informaþii au rãmas relativ constante în toatã perioada 1917– 1991. Recunoscând aceastã continuitate, ofiþerii KGB vorbesc adesea despre eiînºiºi ca despre membrii iniþiali ai Ceka, respectiv cekiºti. Termenul KGB esteutilizat uneori pentru a desemna aparatul de informaþii ºi securitate al întregii eresovietice, precum ºi ceea ce este mai corect – pentru perioada de dupã 1954.

Ceka

este încorporat în NKVD (sub numele de GPU)

OGPU

reîncorporat în NKVD (sub numele de GUGB)

NKGB

reîncorporat în NKVD (sub numele de GUGB)

NKGB

MGB

Secþia de informaþii externe transferatã la KI

combinat cu MVD pentru a forma MVD lãrgit

KGB

Decembrie 1917

Februarie 1922

Iulie 1923

Iulie 1934

Februarie 1941

Iulie 1941

Aprilie 1943

Martie 1946

Octombrie 1947– noiembrie 1951

Martie 1953

Martie 1954– decembrie 1991



10

SERVICIUL DE INFORMAÞII EXTERNE

Întemeiat în 1920, departamentul de informaþii externe al Ceka ºi succesoriisãi interbelici au fost cunoscuþi sub numele de Inostrannîi Otdel (INO). Din 1941

pânã în 1947, i-a urmat Inostrannoie Upravlenie (INU), cunoscutã ºi sub numelede Direcþia Întâi. Din 1947 pânã în 1951, principalele funcþii de informaþii au fost

preluate de Komitet Informaþii (KI). Din 1952 pânã în 1991 serviciul de informaþiiexterne a fost condus de Direcþia Principalã Unu (cu excepþia perioadei dintremartie 1953 ºi martie 1954, când a fost cunoscut, în mod derutant, drept DirecþiaPrincipalã Doi).

SEDIUL

Ofiþerii de informaþii externe ºi directorii rezidenþi vorbeau despre sediulKGB numindu-l „Centru“. În realitate, „Centrul“ se referea de fapt la sediulserviciului de informaþii externe ºi nu la centrul KGB în general. OrganigramaDirecþiei Principale Unu a KGB (serviciul de informaþii externe) este prezentatãîn Anexa D.

TERMINOLOGIA KGB

Pentru detalii, vezi Mitrokhin, KGB Lexicon.



11

Abrevieri ºi acronime

AFSA Armed Forces Security [SIGINT] Agency – Agenþia deSecuritate a Forþelor Armate (SUA)

ANC African National Congress – Congresul Naþional AfricanARA American Relief Association – Asociaþia Americanã de

AjutorareASA Army Security [SIGINT] Agency – Agenþia de Securitate a

Armatei (SUA)AVH Agenþia ungarã de securitate ºi informaþiiAVO Predecesoarea AVHAWACS Airborne warning and control system – Sistemul aeropurtat

de avertizare ºi controlBfV Serviciul de securitate (RFG)

BND Agenþia de informaþii externe (RFG)BNS Biroul Securitãþii Naþionale (Siria)CAER Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (blocul sovietic)CDR Comitetul pentru Apãrarea Revoluþiei (Cuba)CDU Uniunea Creºtin-Democratã (RFG)Ceka Vserossiiskaia Cirezvîceainaia Komissia po Borbe s

Kontrrevoliuþiei i Sabotejem – Comisia Extraordinarã pentruLupta împotriva Contrarevoluþiei ºi a Sabotajului (predecesoare aKGB (1917–1922))

Centru Sediul KGB (sau FCD) ºi predecesorii acestuiaCI Counter-intelligence – Contrainformaþii

CIA Central Intelligence Agency – Agenþia Centralã de Informaþii(SUA)

CISPES Comitetul de Solidaritate cu Poporul din El Salvador (SUA)COCOM Coordinating Committee for East-West Trade – Comitetul de

coordonare pentru comerþul Est-Vest (NATO ºi Japonia)Comecon Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc (v. CAER)Comintern Kommunisticeskii Internaþional – Internaþionala Comunistã

(a treia)



12

CPC Christian Peace Conference – Conferinþã Creºtinã de PaceCPC Communist Party of Canada Partidul Comunist din CanadaCPGB Communist Party of Great Britain – Partidul Comunist al Marii

BritaniiCPI Communist Party of India – Partidul Comunist din IndiaCPJ Communist Party of Japan – Partidul Comunist din JaponiaCPM Communist Party of India, Marxist – Partidul Comunist din

India, MarxistCPSA Communist Party of South Africa – Partidul Comunist din

Africa de Sud (ulterior SACP)CPUSA Communist Party of the United States of America – Partidul

Comunist al Statelor Unite ale AmericiiCSU Uniunea Social-creºtinã (RFG; aliat al CDU)DCI Directorul Informaþiilor Centrale (SUA)Derg Comitetul de coordonare al forþelor armate, poliþiei ºi gãrzii

naþionale (Etiopia)DGI Direccion General de Inteligencia – Direcþia Generalã de

Informaþii (Cuba)DGS Serviciul de securitate portughezDGSE Serviciul francez de informaþii externeDIA Defense Intelligence Agency – Agenþia de Informaþii a Apãrãrii

(SUA)DISA Direção de Informação e Segurança de Angola – Direcþia de

Informaþii ºi Securitate din AngolaDRG Divrsionnîe razvedâvatelnâe gruppî – Grupele de diversiune

ºi cercetãriDRU Dirección Revolucionaria Unida – Direcþia Revoluþionarã Unitã

(El Salvador)DS Dãrjavna Sigurnost – Siguranþa de Stat (Bulgaria)DST Serviciul de Securitate francezEPS Ejército Popular Sandinista – Armata Popularã Sandinistã

(Nicaragua)F Line Departamentul „Acþiuni Speciale“ în cadrul rezidenþiatelor

KGBFAPSI Federalnoie Agenstvo Pravitelstvennoi Sveazi i Informaþii –

Agenþia Federalã de Legãturi ºi Informaþii Guvernamentale(post-sovieticã)

FBI Federal Bureau of Investigation – Biroul Federal de Investigaþii(SUA)

FCD First Chief [ Foreign Intelligence] Directorate, KGB – DirecþiaPrincipalã Unu [ Serviciul de Informaþii externe], KGB

FCO Foreign and Commonwealth Office – Oficiul pentru Externe



13

ºi Commonwealth (Marea Britanie)FLN Front de Libération Nationale – Frontul de Eliberare Naþionalã

(Algeria)FMLN Farabundo Martí de Libéracion Nacional – Farabundo Marti

pentru Eliberare Naþionalã (El Salvador)FNLA Frente Nacional de Libertação de Angola – Frontul Naþional

de Eliberare din AngolaFRAP Frente de Acción Popular – Frontul de Acþiune Popularã

(Chile)FRELIMO Frente de Libertação de Moçambique – Frontul de Eliberare

din MozambicFSB Federalnaia Slujba Bezopasnosti – Serviciul Federal al

SecuritãþiiFSLN Frente Sandinista de Liberación Nacional – Frontul Sandinist

de Eliberare Naþionalã (Nicaragua)GCHQ Government Communications Head-Quarters – Sediul

Comunicaþiilor Guvernamentale (Marea Britanie)GKNT Gosudarstvennîi Komitet po Nauke i Tehnologhii – Comitetul

de Stat pentru ªtiinþã ºi TehnologieGPU Gosudarstvennoie Politiceskoie Upravlenie – Direcþia politicã

de stat (în cadrul NKVD 1922–1923)GRU Glavnoie Razvedîvatelnoie Upravlenie – Direcþia Principalã

de Informaþii (militarã)GUGB Glavnoie Upravlenie Gosudarstvennoi Bezopastnosti –

Direcþia Principalã a Securitãþii de Stat (în cadrul NKVD, 1934– 1943)

Gulag Glavnoie Upravlenie Lagherei – Direcþia Principalã aLagãrelor

HUMINT Informaþii de la surse umane (spionaj)HVA Serviciul de informaþii externe din RDGICBM Intercontinental ballistic missile – Rachetã balisticã

intercontinentalãICP Partidul Comunist IrakianIDF Forþa de Apãrare din IsraelIMINT Imagery intelligence – Informaþii sub formã de imaginiINO Inostrannîi otdel – Departamenul extern – departamentul de

informaþii externe din Ceka, GPU/OGPU/GUGB, 1920–1941; predecesorul INU

INU Inostrannoie Upravlenie – Direcþia externãIRA Irish Republican Army – Armata Republicanã IrlandezãISC Intelligence and Security Committee – Comitetul pentru

informaþii ºi securitate (Marea Britanie)



14

ISI Informaþiile interservicii pakistanezeJCP Partidul Comunist JaponezJIC Comitetul Comun de Informaþii (Marea Britanie)JSP Partidul Socialist JaponezKDP Partidul Comunist din KurdistanKGB Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnosti – Comitetul

Securitãþii de Stat (1954–1991)KHAD Serviciul de securitate din AfganistanKI Komitet Informaþii – Agenþia sovieticã de informaþii (1947–

1951), iniþial combinând direcþiile de informaþii externe de laMGB ºi GRU

KMT Kuomintang (naþionaliºtii chinezi)Komsomol Kommunisticeskii soiuz molodioji – Uniunea Comunistã a(Comsomol) TineretuluiKR Line Departamentul de contrainformaþii din rezidenþiatele KGBKUTV Kommunisticeskii Universitet Trudeaºcihsea Vostoka –

Universitatea Comunistã a Oamenilor Muncii din RãsãritLDP Partidul Liberal Democrat – JaponiaMEISON Miºcarea Socialistã din Întreaga EtiopieMGB Ministerstvo Gosudarstvennîi Bezopasnosti – Ministerul

Siguranþei de StatMGIMO Moskovskii Gosudarstvennâi Universitet dlea Mejdunarodnâh

Otnoºenii – Universitatea de Stat din Moscova pentru RelaþiiInternaþionale

MI5 Serviciul de Securitate din Marea BritanieMI6 Denumire alternativã pentru SIS (Marea Britanie)MITI Ministry of International Trade and Industry – Ministerul

Comerþului Internaþional ºi al Industriei – JaponiaMLSh Mejdunarodnaia Leninskaia ªkola – ªcoala leninistã

internaþionalãMPLA Movimento Popular de Libertação de Angola – Miºcarea

Popularã de Eliberare din Angola

MVD Ministerstvo Vnutrennih Del – Ministerul Afacerilor Interne N Line Departamentul de sprijin ilegal din rezidenþiatele KGB NAM Non-Aligned Movement – Miºcarea de nealiniere NATO North Atlantic Treaty Organization – Organizaþia Tratatului

Atlanticului de Nord NKGB Narodnîi Kommissariat Gosudarstvennoi Bezopasnosti –

Comisariatul Naþional al Securitãþii de Stat (serviciul sovieticde securitate ºi informaþii 1941–1946; în NKVD 1941–1943)



15

NKVD Narodnâi Kommissariat Vnutrennih Del – Comisariatul Naþional pentru Afaceri Interne (încorporat în securitateastatului 1922–1923, 1934–1943)

NPUP National Progressive Unionist Party – Partidul NaþionalProgresist Unionist (Egipt)

NSA National Security Agency [SIGINT] – Agenþia de Securitate Naþionalã SUA

NSC National Security Council – Consiliul Securitãþii Naþionale NSS National Security Service – Serviciul Naþional de Securitate

– Somalia NSZRiS Naþ iona lnî i Soiuz Zaºci tî Rodinî i Svobodî – Uniunea

Naþionalã pentru Apãrarea Patriei ºi a Libertãþii (antibolºevicã) NTS Alianþa naþionalã a lucrãtorilor (Miºcarea social-democratã a

emigranþilor sovietici)OAU Organization of African Unity – Organizaþia Unitãþii AfricaneOGPU Obedinennoie Gosudarstvennoie Politiceskoie Upravlenie –

Direcþia de Stat Politicã Unificatã – serviciul sovietic desecuritate ºi informaþii, 1923 –1934

Ohrana Serviciul de securitate þarist, 1881–1917OEP Organizaþia pentru Eliberarea PalestineiOMS Organizaþia mejdunarodnîh sveazei – Organizaþia pentru

legãturile internaþionaleOSS Office of Strategic Services – Oficiul Serviciilor Strategice

(SUA)OT Sprijin Tehnic OperaþionalOUN Organizaþia Ucrainenilor NaþionaliºtiOZNA Serviciul iugoslav de securitate ºi informaþii – predecesorul

UDBAPAIGC Partido Africano de Independência da Guiné e Cabo Verde –

Partidul African al Independenþei Guineii ºi Capului VerdePCA Partidul Comunist AlgerianPCC Partidul Comunist Chinez

PCCh Partidul Comunist din CehoslovaciaPCF Partidul Comunist FrancezPCI Partidul Comunist ItalianPCP Partidul Comunist PortughezPCUS Partidul Comunist al Uniunii SovieticePDP Partido del Pueblo – Partidul Poporului, PanamaPDPA Partidul Comunist AfganPDRY People’s Democratic Republic of [South] Yemen – Republica



16

Popularã Democraticã a Yemenului [de Sud]PFLP Popular Front for the Liberation of Palestine – Frontul Popular

pentru Eliberarea PalestineiPPP Partidul Poporului din PakistanPR Line Departamentul de informaþii politice din cadrul rezidenþiatelor

KGBPRI Partido Revolucionario Institucional – Partidul Revoluþionar

Instituþional, MexicPSOE Partido Socialista Español – Partidul Socialist SpaniolPUK Uniunea Patrioticã din KurdistanPZPR Polska Zjednoczona Partia Robotnicza – Partidul Unit

Muncitoresc PolonezRAU Republica Arabã UnitãRCMP Royal Canadian Mounted Police – Poliþia Regalã Cãlare

CanadianãRDG Republica Democratã GermanãRENAMO Resistência Nacional Moçambicana – Rezistenþa Naþionalã

MozambicanãRFG Republica Federalã GermaniaRYAN Raketno-iadernoie napadenie – Atac cu rachete nucleareS&T Scientific and technological intelligence – Informaþii ºtiinþifice

ºi tehnologice

SACP South African Communist Party – Partidul Comunist dinAfrica de Sud (CPSA)SADUM Direcþia Spiritualã din Asia Centralã a Musulmanilor SALT Strategic Arms Limitation Talks – Negocierile referitoare la

limitarea armelor strategiceSAM Racheta sovieticã pãmânt-aer SB Serviciul polonez de informaþii ºi securitateSCD Direcþia Principalã Doi (Securitate internã ºi contrainformaþii)

din KGBSDECE Serviciul francez de informaþii externe: predecesorul DGSESDI Strategic Defence Initiative – Iniþiativa de Apãrare Strategicã

(„Rãzboiul stelelor“), SUASDR Somali Democratic Republic – Republica Democratã

SomalezãSED Partidul Unitãþii Socialiste (comunist) din RDGSIGINT Informaþii derivate din interceptarea ºi analiza semnalelor SIN Servicio de Inteligencia Nacional – Serviciul de informaþii

naþionale, PeruSIS Secret Intelligence Service – Serviciul de Informaþii Secrete,



17

Marea BritanieSK Line Departamentul pentru coloniile sovietice din rezidenþiatele KGBSKP Partidul Comunist din FinlandaSNASP Serviço Nacional de Segurança Popular – Serviciul

Naþional de Securitate Popularã, MozambicSNI Serviço Nacional de Informações – Serviciul Naþional de

Informaþii – BraziliaSOE Special Operations Executive – Serviciul de Operaþiuni Speciale,

Marea BritanieSPC Comitetul Provincial SindhSPD Partidul Social-Democrat, RFG

SR Revoluþionar socialistSRC Supreme Revolutionary Council – Consiliul Suprem

Revoluþionar, SomaliaSRSP Somali Revolutionary Socialist Party – Partidul Socialist

Revoluþionar SomalezStapo Serviciul de securitate al poliþiei austrieceStasi Ministerul Securitãþii Statului, RDGStavka Înaltul Comandament sovietic din timpul rãzboiuluiStB Serviciul cehoslovac de informaþii ºi securitateSVR Slujba Vneºnei Razvedki – Serviciul de informaþii externe (post-

sovietic)SWAPO South West Africa People’s Association – Asociaþia Poporului

din Africa de Sud-VestTUC Trades Union Congress – Congresul Sindicatelor, Marea BritanieUB Serviciul polonez de securitate ºi informaþii; predecesorul SBUDBA Serviciul iugoslav de securitate ºi informaþiiUNITA União Nacional para a Independência Total de Angola – Uniunea

Naþionalã pentru Independenþa Totalã a AngoleiVPK Voenno-promîºlennaia Comissia – Comisia militarã industrialãVTNRP Voenno-Trudovaia Narodnaia Revoluþionnaia Partia – Partidul

revoluþionar naþional militaro-muncitoresc; denumire ruseascã

pentru miºcarea de rezistenþã antichinezã din XUAR VVR Consiliul militar suprem – rezistenþa antibolºevicã ucraineanãWCC World Council of Churches – Consiliul Mondial al Bisericilor WPC World Peace Council – Consiliul Mondial al PãciiX Line Departamentul de ºtiinþã ºi tehnologie din rezidenþiatele KGBXUAR Xinjiang Uighur Autonomous Region of China – Regiunea

Autonomã Uigurã Xinjiang din ChinaYAR [North] Yemen Arab Republic – Republica Arabã Yemen



18

(nord)YSP [South] Yemeni Socialist Party – Partidul Socialist din Yemen

(sud)ZANLA Zimbabwe African Lliberation Army – Armata de Eliberare

Africanã din ZimbabweZANU Zimbabwe African National Union – Uniunea Naþionalã

Africanã din ZimbabweZAPU Zimbabwe African People’s Union – Uniunea Popularã

Africanã din ZimbabweZIPRA Zimbabwe People’s Revolutionary Army – Armata

Revoluþionarã Popularã din Zimbabwe



19

Transliterarea numelor ruseºti ºi arabe

Transliterarea cuvintelor ruseºti s-a fãcut dupã normele Academiei Române,

în conformitate cu Îndreptarul Ortografic al Limbii Române: Academia Românã,Institutul de Lingvisticã „Iorgu Iordan“, Îndreptar ortografic, ortoepic ºi de

punctuaþie, ediþia a V-a, Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1995, pp.42–45. Excepþieface numele autorului, pe care l-am folosit aºa cum ºi l-a ortografiat el însuºi învarianta englezã, respectiv Mitrokhin (nu Mitrohin)*.

Întrucât nu existã un sistem general acceptat de transliterare a cuvintelor arabe în englezã**, am încercat sã urmãm practica curentã (de exemplu, Ahmadºi Muhammad ºi nu Ahmed ºi Mohammed). Acolo unde existã o versiune binestabilitã a unui nume arab, am folosit-o pe aceasta ºi nu o altã transliterare maicorectã: de exemplu, Gamal Abdel Nasser (ºi nu Abd Al-Nasir) ºi Saddam Hussein

(nu Husain). Acelaºi lucru este valabil ºi în cazul numelor anglofone sau francofonede origine arabã: Ahmed (ºi nu Ahmad) Sékou Touré.

* Nota traducãtoarei.** Pentru acestea am respectat întocmai ºi am preluat în traducerea româneascã

transcrierea autorului (n. tr.).



20



21

Cuvânt înainte:

Vasili Mitrokhin ºi arhiva lui

La 9 aprilie 1992, un bãrbat rus în vârstã de ºaptezeci ºi doi de ani, îndesat,îmbrãcat sãrãcãcios sosea în capitala unuia din recent eliberatele state baltice cutrenul de noapte de la Moscova pentru a participa la o întâlnire prestabilitã cuofiþeri ai Serviciului Secret de Informaþii din Marea Britanie (SIS, cunoscut ºisub numele de MI6), la sediul noii ambasade britanice. Bãrbatul ºi-a prezentat

paºaportul ºi alte documente care îl identificau drept Vasili Nikitici Mitrokhin,fost arhivist principal la Direcþia Principalã Unu (Informaþii Externe) a KGB-ului.SIS i-a fãcut atunci acea fotografie neprotocolarã (ºi nepublicatã din acest motiv)care apare în ilustraþii.

Prima vizitã a lui Mitrokhin la ambasadã avusese loc cu o lunã mai înainte,

când sosise trãgând dupã el o valizã jerpelitã cu rotile ºi îmbrãcat cu aceleaºihaine ponosite pe care ºi le pusese când plecase de la Moscova pentru a atrage câtmai puþin atenþia ofiþerilor de la frontiera rusã. Întrucât îi considera pe britanicicam „înþepaþi“ ºi oarecum misterioºi, i-a abordat mai întâi pe americani. Însãcopleºit fiind de avalanºa de solicitanþi de azil, personalul ambasadei SUA nu ºi-adat seama de importanþa lui Mitrokhin ºi i-a spus sã revinã peste mai multe zile.Mitrokhin s-a dus însã la Ambasada britanicã ºi a cerut sã vorbeascã cu o persoanãcare deþine o funcþie de conducere. Diplomatul care s-a prezentat l-a frapat prinfaptul cã era deosebit de „tânãr, chipeº ºi simpatic“, fiind în acelaºi timp ºi unvorbitor fluent de limba rusã. Obiºnuit cu lumea diplomaþiei sovietice, dominatãde bãrbaþi, Mitrokhin a fost ºi mai surprins sã constate cã diplomatul era de fapt

o femeie. I-a spus cã adusese cu el mostre ale unor materiale strict secrete dinarhiva KGB-ului. Dacã diplomatul (care preferã sã nu i se publice numele) l-ar firespins ca pe un solicitant oarecare de azil care încearcã sã vândã aºa-zise se-crete, aceastã carte ca ºi precedenta probabil cã nu ar fi fost scrise niciodatã. Dinfericire însã, ea a cerut sã mai vadã ºi alte materiale dintre cele ascunse de Mitrokhinîn valiza sa, sub pâine, cârnaþi, bãuturi ºi hainele de schimb pe care le împachetase

pentru drum, ºi l-a întrebat dacã nu doreºte o ceaºcã de ceai. În timp ce Mitrokhin bea prima lui ceaºcã de ceai englezesc, diplomatul a citit câteva dintre însemnãrile



22

sale, ºi-a dat seama imediat de importanþa acestora, apoi i-a pus întrebãri în legãturãcu ele. La ambasadã nu exista secþie de informaþii, astfel cã Mitrokhin a fost deacord sã revinã peste o lunã ca sã se întâlneascã cu reprezentanþi ai SIS de lasediul din Londra.

La întâlnirea cu ofiþerii SIS care a avut loc la 9 aprilie, Mitrokhin a prezentatalte 2000 de pagini din arhiva lui particularã ºi le-a relatat extraordinara povestire

potrivit cãreia, în timp ce supraveghea transferul întregii arhive de informaþiiexterne din birourile supraaglomerate de la Lubianka, din centrul Moscovei, lanoul sediu din Iasenovo, din apropiere de linia exterioarã de centurã, transfer efectuat între 1972 ºi 1982, a sustras aproape zilnic însemnãri manuscrise ºi extrasedin dosarele arhivei ºi le-a ascuns la vila familiei. Dupã încheierea mutãrii, a

continuat sã sustragã materiale strict secrete timp de încã doi ani, pânã în anul1984, când s-a pensionat. Însemnãrile pe care le-a prezentat Mitrokhin ofiþerilor SIS dovedeau cã avusese acces la „Sfânta sfintelor“ din arhivele informaþiilor externe: dosarele care dezvãluiau adevãrata identitate a „legendelor“ corpului deelitã al KGB-iºtilor ilegali, care trãiau peste hotare sub acoperire, trecând dreptcetãþeni strãini. Dupã încã o întâlnire cu SIS în þãrile baltice, Mitrokhin a fãcut,toamna, o vizitã secretã în Marea Britanie pentru a pune la punct planul fugiisale. La 7 noiembrie 1992, când se sãrbãtorea cea de-a 75-a aniversare a revoluþiei

bolºevice*, SIS a reuºit sã-l aducã pe Mitrokhin din Rusia cu toatã familia ºiîntreaga arhivã, împachetatã în ºase containere mari, în cadrul unei operaþiuniremarcabile, ale cãrei detalii rãmân încã secrete.

Cei care au avut acces la arhiva lui Mitrokhin dupã sosirea acestuia în MareaBritanie au fost uimiþi de conþinutul ei. Dupã pãrerea FBI, sunt cele mai completeºi mai cuprinzãtoare informaþii primite vreodatã dintr-o sursã. CIA o numeºte celmai mare bonus CI (contrainformaþii) din perioada postbelicã. Un raport elaboratde Comitetul pentru Informaþii ºi Securitate din Marea Britanie (ISC) aratã cã oserie de alte agenþii occidentale de informaþii au fost „deosebit de recunoscãtoare“

pentru numeroasele indicii de contrainformaþii oferite de materialul lui Mitrokhin.Slujba Vneºnei Razvedki (SVR), succesoarea postsovieticã a FCD, la început arefuzat sã creadã cã s-a putut produce o atât de masivã scurgere de informaþiistrict secrete. În decembrie 1996, când o revistã germanã a relatat cã un fost ofiþer KGB a fugit în Marea Britanie cu „numele a sute de spioni ruºi“, purtãtoarea de

cuvânt a SVR, Tatiana Samoilis, a ridiculizat imediat reportajul ca fiind „unnonsens“. „Sute de oameni! Aºa ceva e imposibil!“ a spus ea. „Orice fugar ar fi

putut obþine numele unuia, a doi sau trei agenþi – dar nu a sute de agenþi!“ Înrealitate, aºa cum îºi dau seama acum atât SVR, cât ºi serviciul intern de securitate

* Vechiul calendar rus era cu treisprezece zile în urma celui occidental care a fostadoptat dupã Revoluþia din Octombrie. Din 1918 aniversarea revoluþiei a devenit astfel7 noiembrie ºi nu 25 octombrie (n.tr.).



23

ºi informaþii, Federalnaia Slujba Bezopasnosti (FSB), Arhiva Mitrokhin includedetalii nu despre sute, ci despre mii de agenþi ºi ofiþeri sovietici de informaþii dinîntreaga lume.

Arhiva Mitrokhin conþine detalii extraordinare despre operaþiunile KGB dinEuropa ºi America de Nord, care au fãcut obiectul primului nostru volum. Dar existã foarte multe date ºi despre evenimente mai puþin cunoscute din timpulRãzboiului Rece ºi despre activitãþile KGB-ului în Lumea a Treia*, care abiadacã sunt menþionate în cele mai multe cãrþi de istorie a relaþiilor externe sovieticeºi ale þãrilor în curs de dezvoltare. Sinteza lucidã a cercetãrilor ºtiinþifice referitoarela politica externã sovieticã efectuatã de Caroline Kennedy-Pipe, Russia and theWorld , 1917–1991, de exemplu, abia dacã menþioneazã KGB-ul cu excepþia unei

scurte referiri la rolul acestuia în invadarea Afganistanului. În schimb, niciun felde relatare a politicii americane în Lumea a Treia din timpul Rãzboiului Rece nuomite rolul Agenþiei Centrale de Informaþii (CIA). Rezultatul a fost o istorie ciudatde trunchiatã a Rãzboiului Rece secret din lumea în curs de dezvoltare – echivalentul în domeniul informaþiilor al unor aplauze executate cu o singurãmânã. Lucrarea în general admirabilã intitulatã Oxford Companion to Politics of the World , de pildã, conþine un articol despre CIA, dar niciunul despre KGB sausuccesorii postsovietici ai acestuia. Dar aºa cum intenþioneazã sã demonstrezevolumul de faþã din Arhiva Mitrokhin, rolul KGB-ului a fost chiar mai mare în

politica sovieticã din Lumea a Treia decât cel al CIA în politica SUA. Timp de unsfert de secol, KGB, spre deosebire de CIA, a considerat cã Lumea a Treia era

arena în care putea sã câºtige Rãzboiul Rece.Povestea carierei lui Mitrokhin a fost relatatã în cea mai mare parte în ArhivaMitrokhin: KGB în Europa ºi în Occident (numitã mai departe volumul I). Dar unele pãrþi din ea vor fi dezvãluite acum pentru prima oarã. De teamã ca FSB sãnu le facã viaþa imposibilã unora dintre rudele lui încã în viaþã, Mitrokhin nu adorit sã includã, în timp ce lucra la volumul I, anumite detalii de la începutulcarierei lui – ºi nici mãcar data exactã a naºterii. S-a nãscut în ziua de 3 martie1922 în Rusia Centralã în satul Iurasovo din regiunea Reazan ºi a fost al doileacopil dintre cei cinci ai familiei. Reazan este probabil cel mai bine cunoscut înOccident ca oraºul natal al lui Ivan Petrovici Pavlov, laureat al Premiului Nobel,descoperitorul „reflexului condiþionat“ prin intermediul lucrãrilor sale, devenite

cunoscute sub numele de „câinii lui Pavlov“. Spre deosebire de Mitrokhin, care a

* În pofida mai multor anomalii, expresia „Lumea a Treia“ rãmâne o „abreviereconvenabilã“ pentru statele din Africa, Asia, America Latinã ºi Orientul Mijlociu (Krieger,The Oxford Companion to Politics of the World , pp. 834–835). Încercarea de a se înlocui„Lumea a Treia“ cu conceptul discrepanþei nord-sud între þãrile avansate din punct de vedereeconomic din emisfera nordicã ºi cele mai puþin dezvoltate din sud creeazã mult mai multeanomalii – printre altele ºi faptul cã Sahara, Orientul Mijlociu ºi cele mai multe þãri din Asiase aflã în emisfera nordicã, în timp ce Australasia este în sud (n.tr.).



24

devenit un disident secret, Pavlov a luat o atitudine fãþiºã împotriva autoritãþilor sovietice, dar, protejat de reputaþia sa internaþionalã, a putut sã-ºi desfãºoarelucrãrile în laborator pânã în 1936, când a murit în vârstã de optzeci ºi ºapte deani. Mitrokhin ºi-a petrecut cea mai mare parte a copilãriei la Moscova, undetatãl sãu a reuºit sã gãseascã de lucru ca decorator, dar familia a pãstrat legãturilecu satul Iurasovo, unde, în pofida frigului nãprasnic, s-a simþit profund ataºatã de

peisajul din Reazan ºi de pãdurile din Rusia Centralã. Spre deosebire de acestea, pãdurile din Anglia i-au produs o mare dezamãgire – erau prea mici, prea puþineºi insuficient de depãrtate de lume. Retras lângã Londra, puþine lucruri îi lipseaumai mult în plimbãrile lungi de iarnã decât priveliºtea zãpezii proaspete în pãdure.

Interesul lui Mitrokhin pentru arhive s-a manifestat iniþial ca o fascinaþie

adolescentinã pentru documentele istorice. Dupã ce a terminat ºcoala, ºi-a fãcutserviciul militar obligatoriu la artilerie, apoi a început sã studieze la InstitutulArhivelor Istorice din Moscova. Importanþa pe care regimul stalinist o acordadosarelor sale era atât de mare, încât, dupã invazia hitleristã din vara anului 1941,lui Mitrokhin i s-a permis sã-ºi continue studiile ca arhivist, în loc sã fie recrutat

pentru a apãra Uniunea Sovieticã în ora ei de supremã primejdie. Astfel, Mitrokhinnu a luat parte la marile bãtãlii de la Moscova, Leningrad ºi Stalingrad, care aufãcut din frontul de est cel mai lung ºi mai sângeros front din istoria rãzboaielor.A fost trimis împreunã cu un grup de tineri studenþi arhiviºti în Kazahstan, cumult înapoia liniei frontului ruso-german, probabil pentru a lucra la unele dindosarele minoritãþilor naþionale suspecte ºi ale prizonierilor din Gulag, care, pe

timp de rãzboi, erau deportaþi, de regulã în condiþii cumplite, în Asia Centralã.Renunþând la ambiþia iniþialã de a deveni arhivist, Mitrokhin a reuºit sã se înscriela Institutul Superior Juridic din Harkov, care fusese evacuat în Kazahstan dupãce Germania cucerise Ucraina. Amintirile lui cu privire la pedepsele brutale aplicatemultor mii de ucraineni „antisovietici“ i-au produs coºmaruri mai târziu. „Eramde-a dreptul îngrozit“ – asta e tot ce mi-a spus despre aceastã experienþã. Dupã cea absolvit institutul din Harkov în 1944 a devenit jurist, mai întâi la miliþia civilã,apoi la procuratura militarã. A lucrat suficient de bine pentru a atrage atenþiaMGB (predecesorul KGB), care în 1946 l-a trimis la Moscova, la un curs de doiani la ªcoala Superioarã de Diplomaþie ca sã-l pregãteascã pentru o carierã îndomeniul informaþiilor secrete, carierã pe care a început-o în 1948.

Primii cinci ani ai carierei lui Mitrokhin ca ofiþer de informaþii au coincis cufaza finalã, paranoicã a epocii lui Stalin, când el ºi colegii lui primeau ordin sã-iurmãreascã pe conspiratorii titoiºti ºi sioniºti, ale cãror comploturi de cele maimulte ori inexistente îl obsedau pe dictatorul îmbãtrânit. Primul lui post mai lungîn strãinãtate înainte de moartea lui Stalin a fost cel din 1953 în Orientul Mijlociu,despre care ulterior nu-i plãcea sã vorbeascã, pentru cã a implicat infiltrarea ºiexploatarea Bisericii Ortodoxe Ruse – un aspect al operaþiunilor KGB pentrucare, la fel ca ºi în cazul persecutãrii disidenþilor, a nutrit un dezgust profund.



25

Mitrokhin a avut amintiri mai plãcute despre alte misiuni scurte ulterioare, care l-au purtat spre destinaþii dintre cele mai felurite, cum ar fi Islanda, Olanda, Pakistanºi Australia.

Cea mai memorabilã dintre aceste misiuni a fost aceea de membru al escorteiKGB care a însoþit echipa sovieticã la Olimpiada de la Melbourne, inauguratã înoctombrie 1956. Pentru KGB, Jocurile Olimpice erau un adevãrat coºmar din

punctul de vedere al securitãþii. Cu doi ani mai înainte, rezidentul KGB de laCanberra, Vladimir Petrov, devenise cel mai important personaj care fugise înVest dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Fotografiile soþiei lui în lacrimi,Evdokia, care îºi pierduse un pantof într-o ambuscadã de pe aeroportul din Sydneyîn timp ce ofiþerii ruºi de securitate o împingeau cãtre un avion ca s-o ducã înapoi

în Rusia, dar care scãpase apoi din ghearele lor când avionul se oprise ca sãalimenteze la Darwin, þinuserã pagina întâi a ziarelor din întreaga lume. Mitrokhinºtia cã soþii Petrov fuseserã condamnaþi la moarte într-un proces secret þinut încontumacie ºi KGB elaborase planuri de asasinare a lor (acestea nu au fost însãrealizate). Centrul era ferm hotãrât sã nu permitã astfel de dezertãri din rândulconcurenþilor sovietici de la Melbourne. Alte motive de anxietate erau generatede faptul cã, în timp ce ducele de Edinburgh deschidea oficial Jocurile pe terenulde crichet de la Melbourne, tancurile sovietice intraserã în Budapesta pentru azdrobi revolta ungarã. Meciul de polo pe apã dintre Ungaria ºi Uniunea Sovieticãa trebuit sã fie întrerupt din cauza unei altercaþii în apã. La încheierea Jocurilor,KGB a fost brusc alertat de decizia neaºteptatã a organizatorilor ca toþi participanþii

sã se amestece între ei la ceremonia de închidere (astfel fiind mai uºor pentru eisã fugã) în loc sã defileze, aºa cum se procedase la Jocurile precedente, în cadrulechipei lor naþionale. În cele din urmã însã KGB-ul a considerat cã misiunea sade la Melbourne a reprezentat un succes. Nimeni nu a fugit ºi echipa sovieticã aieºit în mod clar victorioasã cu nouãzeci ºi opt de medalii (din care treizeci ºiºapte de aur), faþã de americani care au câºtigat numai ºaptezeci ºi patru de medalii,ºi o serie de succese individuale, printre care ºi victoriile uºoare obþinute deVladimir Kuþ în cursa de 5000 ºi cea de 10 000 de metri.

Olimpiada din 1956 avea sã fie ultima misiune a lui Mitrokhin în Vest. Dupã„Discursul secret“ al lui Hruºciov þinut la începutul anului, în care se denunþa„cultul personalitãþii“ din timpul lui Stalin ºi „deformarea gravã a principiilor

partidului, a democraþiei de partid ºi a legalitãþii revoluþionare“, Mitrokhin adevenit prea sincer, ceea ce nu a fost spre binele lui. Deºi criticile lui la adresaconducerii KGB erau blânde dupã standardele occidentale, ºi-a dobânditreputaþia de nemulþumit ºi a fost denunþat de cãtre unul dintre superiorii lui ca„membru al unei echipe stânjenitoare“. La scurt timp dupã întoarcerea sa de laMelbourne, Mitrokhin a fost mutat din sectorul operativ la arhivele FCD, undetimp de câþiva ani a avut misiunea de a rãspunde la cererile de investigaþii din

partea altor departamente ºi a organizaþiilor provinciale KGB. Singurul lui post



26

în strãinãtate dupã aceasta a fost cel deþinut la sfârºitul anilor 1960 la departamentularhivelor din cadrul misiunii mari KGB de la Karlshorst, din apropiere de Berlinulde Est. În 1968, în timp ce se afla la Karlshorst, a urmãrit cu emoþie secretãîncercarea de dincolo de frontiera germanã întreprinsã de reformatorii „Primãveriide la Praga“ de a crea ceea ce Kremlinul considera cã este un inacceptabil „so-cialism cu faþã umanã“. La fel ca ºi „Discursul secret“ al lui Hruºciov cudoisprezece ani în urmã, invadarea Cehoslovaciei de cãtre forþele armate alePactului de la Varºovia în august 1968 a fost un moment important în ceea ce anumit Mitrokhin „odiseea lui intelectualã“. Reuºea sã asculte pe ascuns relatãridin Cehoslovacia la emisiunile în limba rusã ale BBC, Radio Libertatea, DeutscheWelle ºi Canadian Broadcasting Company, dar nu avea pe nimeni cu care sã-ºi

poatã împãrtãºi indignarea provocatã de invazie. Înãbuºirea Primãverii de la Pragaa demonstrat, dupã pãrerea lui, cã sistemul sovietic nu putea fi reformat.Dupã întoarcerea la Moscova din Germania de Est, Mitrokhin a continuat sã

asculte emisiunile de radio din strãinãtate, deºi, din cauza bruiajului sovietic,trebuia sã schimbe mereu lungimea de undã ca sã poatã prinde o staþie inteligibilã.Printre ºtirile care au produs o impresie puternicã asupra lui s-au numãrat celelegate de Cronica Evenimentelor Curente, un ziar samizdat publicat pentru primadatã de disidenþi în 1968 pentru a difuza ºtiri cu privire la lupta împotriva abuzurilor sovietice în domeniul drepturilor omului. La începutul anilor 1970, opiniile politiceale lui Mitrokhin au fost puternic influenþate de lupta disidenþilor, pe care a urmãrit-oatât în dosarele KGB, cât ºi în emisiunile radio occidentale. „Eram un singuratic“,

mi-a spus el mai târziu, „dar acum ºtiu cã nu eram singurul.“ Deºi Mitrokhin nua avut niciodatã intenþia sã se alinieze la miºcarea drepturilor omului, exemplulcu Cronica Evenimentelor Curente ºi alte produse samizdat l-au inspirat în ideeade a elabora o variantã clasificatã a încercãrilor disidenþilor de a consemna înscris inechitãþile sistemului sovietic. Mai înainte îi surâsese ideea de a scrie oistorie oficialã internã a FCD. Dar acum, în mintea lui începuse sã se formeze unalt tip de proiect – ºi anume sã compileze un jurnal personal cu privire laoperaþiunile externe ale KGB. Ocazia i s-a ivit în iunie 1972, când a primit sarcinasã mute arhivele FCD la Iasenovo. Dacã uriaºa cantitate de materiale sustrase dela Iasenovo ar fi fost descoperitã, exista riscul ca, dupã un proces secret, sã ajungãîntr-o celulã de execuþie a KGB, cu un glonþ în ceafã.

Pentru cei ale cãror idealuri au fost puternic corodate de cinismul largrãspândit la începutul secolului al XXI-lea în Vest, faptul cã Mitrokhin a fost gatasã-ºi riºte viaþa timp de douãzeci de ani pentru o cauzã în care credea cu tãrie esteun lucru aproape imposibil de înþeles. La fel de greu de înþeles este disponibilitatealui Mitrokhin de a se dedica în toatã aceastã perioadã compilãrii ºi pãstrãrii uneiarhive secrete despre care ºtia cã s-ar putea sã nu vadã niciodatã lumina zilei.Pentru orice autor din Vest este aproape imposibil de înþeles cum poate un scriitor sã-ºi dedice întreaga energie ºi tot talentul creator timp de mai mulþi ani unor



27

scrieri secrete care s-ar putea sã nu fie niciodatã dezvãluite publicului. ªi totuºi,câþiva dintre cei mai mari scriitori ruºi ai epocii sovietice au fãcut exact acestlucru. Nicio biografie a unui scriitor occidental nu conþine o scenã a patului demoarte comparabilã cu descrierea lãsatã de vãduva lui Mihail Bulgakov, în careaceasta relateazã cum l-a ajutat pentru ultima oarã sã coboare din pat ca sã seconvingã înainte de a muri cã marea lui capodoperã nepublicatã, Maestrul ºiMargareta, se aflã în ascunzãtoarea ei. În pofida tuturor opreliºtilor, Maestrul ºiMargareta a supravieþuit ºi a fost publicatã un sfert de secol mai târziu. Deºilucrarea cea mai importantã a lui Aleksandr Soljeniþîn a vãzut lumina tiparului întimpul vieþi autorului (iniþial mai ales în Vest ºi mai puþin în Uniunea Sovieticã),când a început sã scrie, ºi-a spus la fel ca Bulgakov cã „trebuie sã scrie pur ºi

simplu ca sã fie sigur cã [adevãrul] nu este dat uitãrii, cã într-o bunã zi posteritateava putea sã-l cunoascã. Publicarea în timpul vieþii mele trebuie sã mi-o scot dinminte, sã mi-o ºterg din visuri“.

Deºi Mitrokhin nu a avut niciodatã niciun fel de pretenþii literare,supravieþuirea arhivei sale este, în felul sãu, la fel de remarcabilã ca ºi cea alucrãrii Maestrul ºi Margareta. Dupã ce a ajuns în Marea Britanie, a decis cã, înciuda tuturor dificultãþilor legale ºi de securitate, cea mai mare parte a conþinutuluiei trebuie sã fie publicatã. Dupã publicarea în 1999 a primului volum din ArhivaMitrokhin, Comitetul pentru Informaþii ºi Securitate a efectuat o anchetã detaliatãla Cabinet Office, la care atât eu, cât ºi Vasili Mitrokhin am depus mãrturie. Aºacum se aratã clar în raportul ISC, nu existã nicio îndoialã cu privire la motivaþia

lui Mitrokhin:

Comitetul considerã cã este un om cu un remarcabil devotament ºi curaj, care a riscatînchisoarea sau moartea în hotãrârea lui de a spune adevãrul despre natura KGB ºi aactivitãþilor sale, care, dupã pãrerea lui, trãdau interesele propriei lui patrii ºi ale poporului sãu. A reuºit acest lucru ºi dorim sã ne exprimãm în mod oficial admiraþia pentru realizarea lui.

Ajuns în Marea Britanie, nu a trecut o sãptãmânã fãrã ca Mitrokhin sã-ºireciteascã însemnãrile, sã rãspundã la întrebãrile legate de ele ºi sã verificetraducerile. În ajunul morþii sale, survenite la 23 ianuarie 2004, încã mai fãcea

planuri referitoare la publicarea unor pãrþi din arhiva sa.Împreunã cu soþia sa, Nina, un distins medic specialist, Mitrokhin ºi-a reluat

cãlãtoriile în strãinãtate, pe care fusese silit sã le întrerupã mai înainte, când fusesetransferat de la serviciul operativ la arhive. Prima vizitã la Paris a produs o impresiedeosebitã asupra lui Mitrokhin. Citise dosarul KGB despre fuga la Paris a celuimai mare dansator al Baletului Kirov, Rudolf Nureiev, ºi urmãrise cu indignare

planificarea operaþiunilor (din fericire, niciodatã duse la bun sfârºit) de a i se rupelui Nureiev un picior sau amândouã cu scopul – exprimat în mod absurd în jargonul



28

eufemistic al KGB – de a i „se diminua talentele profesionale“. În octombrie1992, în timp ce Mitrokhin se întâlnea cu SIS în Marea Britanie în vedereaelaborãrii planurilor finale pentru scoaterea din þarã a lui, a familiei sale ºi aarhivei, Nureiev, acum grav bolnav de SIDA, regiza ultimul sãu mare balet,

Baiadera, pe scena Operei din Paris. Dupã spectacol, când Nureiev a apãrut pescenã într-un scaun cu rotile, sala întreagã l-a ovaþionat în picioare. Mulþi dintrespectatori plângeau, aºa cum au plâns ºi trei luni mai târziu când a fost înmormântatîn cimitirul rus din Sainte Geneviève des Bois din Paris. În timpul vizitei sale laParis, Mitrokhin s-a dus la mormântul lui Nureiev precum ºi la mormintele altor exilaþi ruºi, printre care atât refugiaþi ruºi albi fugiþi de revoluþia bolºevicã, precumºi disidenþi din epoca sovieticã. Deºi a fost interesat ºi de celelalte locaþii

occidentale legate de emigranþii ruºi, de la Ivy House din Londra, casa marii balerine Anna Pavlova, pânã la comunitatea rusã din New York de la BrightonBeach, în cãlãtoriile lui a ajuns mult mai departe. Dupã 1999, când Nina a decedat,a zburat în jurul lumii cu paºaportul sãu britanic. Cu numai un an înainte de amuri, ºi-a petrecut vacanþa în Noua Zeelandã.

Cu excepþia pasiunii sale pentru cãlãtorii, Mitrokhin a rãmas, aºa cum a fostîntotdeauna, un om cu gusturi simple, preferând ciorba de varzã fãcutã în casã,

ºci, în locul bucãtãriei sofisticate din restaurantele scumpe. Restaurantele lui preferate de la Londra au fost cele din lanþul „The Stockpot“, specializate înmeniuri „ca acasã“. Deºi el însuºi bea foarte puþin, servea de regulã vin atuncicând îºi invita prietenii ºi îi plãcea sã cheltuiascã pentru zilele de naºtere ºi alte

sãrbãtori. În timpul unei vizite la Ritz, familia a cheltuit mai mult decâtintenþionase, cãci nu apreciase corect costul unui rând de coniacuri. Mitrokhin nuera motivat nici de glorie, nici de bani. Numai dupã îndelungate discuþii s-a lãsatconvins sã includã date despre cariera lui în volumul I ºi numai cu câteva luniînainte de publicare a consimþit sã-ºi utilizeze numele real ºi nu un pseudonim.Eforturile susþinute ale presei de a-l descoperi pe Mitrokhin dupã publicareavolumului, din fericire, au eºuat. Era o persoanã prea retrasã ºi când sosise înMarea Britanie avea prea puþinã experienþã a vieþii în Occident pentru a puteaface faþã luminilor orbitoare ale publicitãþii. Mitrokhin dusese însã la perfecþiunearta de a trece neobservat ºi a cãlãtorit nebãgat în seamã în lungul ºi în latul MariiBritanii cu cardul lui de pensionar. ªi a rãmas în formã pânã în preajma vârstei de

optzeci de ani. Ofiþerii de informaþii din mai multe þãri erau uºor derutaþi deobiceiul lui aproape inconºtient de a se lãsa pe podea ºi a face câteva flotãriatunci când ºedinþa se tãrãgãna.

În timp ce am lucrat la cele douã volume din Arhiva Mitrokhin, autorulacesteia s-a dovedit a fi un om destul de dificil. Dupã pãrerea lui, materialul pecare îl sustrãsese din arhivele KGB riscându-ºi viaþa dezvãluia „adevãrul“. Deºi afost de acord cã era necesar sã-l punã într-un context, nu-l interesau prea multlucrãrile oamenilor de ºtiinþã oricât de distinºi, care, dupã pãrerea lui, nu vãzuserã



29

rolul central al KGB-ului în societatea sovieticã. Mitrokhin a tolerat mai degrabãdecât sã salute faptul cã am folosit astfel de lucrãri ºi o serie de alte surse pentrua completa, corobora ºi a umple golurile din propria lui arhivã unicã. Admiraþiamea pentru unele dintre cãrþile care neglijau dimensiunea informaþiilor în relaþiileinternaþionale din secolul al XX-lea depãºea puterea lui de înþelegere. Deºi din

pãcate Mitrokhin nu a mai apucat sã vadã apãrut cel de-al doilea volum, acestaera practic finalizat în momentul morþii lui ºi nu cunosc niciun fel de interpretarea mea cu care el sã nu fi fost de acord. A fost un privilegiu extraordinar pentrumine sã lucrez la arhiva lui.

Întrucât materialul original din arhiva Mitrokhin este clasificat ca secret,conþinutul acestui al doilea volum, la fel ca ºi al primului, a fost examinat în

amãnunt de un „grup de lucru interdepartamental“ de la Whitehall înainte caministerul sã-ºi dea avizul pentru publicare. Deºi chestiunile complexe implicateaici au provocat mari întârzieri în publicare, sunt recunoscãtor grupului de lucru

pentru timpul ºi grija pe care ni le-au acordat ºi pentru verificarea întregului textoriginal, cu excepþia a douã pagini.

Ca ºi în primul volum, numele conspirative (cunoscute ºi ca „nume de lucru“,nume de cod în cazul ofiþerilor KGB) apar în text cu majuscule. Este important sãreþinem cã KGB dãdea nume conspirative nu numai celor care lucrau pentru el, ciºi celor pe care îi lua drept þintã, precum ºi altor câtorva persoane (funcþionaristrãini ºi ministere) care nu aveau nicio legãturã cu acesta. Numele conspirativeca atare nu atestã faptul cã persoanele la care se referã erau agenþi KGB sau surse

ale acestuia – sau cã erau conºtiente de faptul cã fuseserã luate în vizor pentrurecrutare ori pentru a influenþa operaþiunile. Cu riscul de a spune o banalitate,trebuie totuºi sã subliniem cã marea majoritate a celor din afara Uniunii Sovieticecare au exprimat opinii prosovietice nu avea, fireºte, nicio legãturã cu KGB.

Christopher Andrew



30



31

Mulþumiri

Sunt deosebit de recunoscãtor acelor colegi care au comentat unele pãrþi ale

cãrþii de faþã în scurtul interval dintre aprobarea textului de cãtre grupul de lucruinterdepartamental de la Whitehall ºi predarea lui spre publicare: dl GeoffreyArcher, Sir Nicholas Barrington, prof. Chris Bayly, dr. Susan Bayly, dl KristianGustafson, prof. Jonathan Haslam, dl Alan Judd, prof. John Lonsdale, dr. GabriellaRamos, dr. David Sneath ºi Sir Roger Tomkys. De asemenea, nutresc o profundãrecunoºtinþã pentru stimularea intelectualã pe care mi-a oferit-o remarcabilul grupde tineri cercetãtori din întreaga lume de la Seminarul pentru Informaþii de laUniversitatea Cambridge. În timp ce scriam aceastã carte, am avut marea ºansãde a superviza ºi de a învãþa din lucrarea de doctorat a excepþionalului istoricaustralian ºi cercetãtor de la Gates care este doamna Julie Elkner; Domnia Saefectueazã un studiu deschizãtor de noi drumuri asupra imaginii agentului secretîn cultura sovieticã ºi post-sovieticã. Am beneficiat, de asemenea, de cunoºtinþeleei exhaustive referitoare la sursele publicate.

Christopher Andrew



32



33

1

Introducere:„Lumea mergea aºa cum

doream noi“Uniunea Sovieticã, Rãzboiul Rece

ºi Lumea a Treia

Comunismul, susþineau Karl Marx ºi Friedrich Engels, va schimba nu numaiistoria Europei ºi a Occidentului, dar ºi istoria lumii. Manifestul Comunist din1848, deºi se referea în esenþã la Europa industrializatã, se încheia cu un apel larevoluþia globalã: „Proletarii nu au nimic de pierdut decât lanþurile. Au o lume de

câºtigat. Muncitori din toate þãrile, uniþi-vã!“ (Muncitoarele, se subînþelegea, aveausã-i urmeze pe revoluþionarii bãrbaþi.) Dupã ce bolºevicii au pus mâna pe putereîn octombrie 1917, Vladimir Ilici Lenin a salutat nu numai triumful revoluþieiruse, ci ºi începutul „revoluþiei mondiale“: „Cauza noastrã este o cauzãinternaþionalã, ºi atâta timp cât revoluþia nu are loc în toate þãrile… victorianoastrã este numai o jumãtate de revoluþie, sau poate chiar ºi mai puþin“. Deºiºapte ani mai târziu, la moartea lui Lenin, revoluþia mondialã devenise un visîndepãrtat pentru cei mai mulþi bolºevici, el nu ºi-a pierdut niciodatã încredereaîn prãbuºirea inevitabilã a imperiilor coloniale care va atrage dupã sine într-o zirevoluþia globalã:

Milioane ºi sute de milioane – de fapt, majoritatea covârºitoare a populaþiei lumii – audevenit acum un factor revoluþionar independent ºi activ. ªi trebuie sã fie clar cã, înviitoarele bãtãlii decisive ale revoluþiei mondiale, aceastã miºcare a majoritãþii populaþieilumii, vizând iniþial eliberarea naþionalã, se va întoarce împotriva capitalismului ºi aimperialismului ºi va juca, probabil, un rol mult mai revoluþionar decât cel scontat.

A treia Internaþionalã Comunistã (Comintern), întemeiatã la Moscova în 1919,ºi-a propus drept scop „sã lupte, prin toate mijloacele, chiar ºi prin forþa armelor,



34

pentru rãsturnarea burgheziei internaþionale ºi crearea unei republici sovieticeinternaþionale“. Timp de un an ºi mai bine dupã aceea, preºedintele Cominternului,Grigori Ievseievici Zinoviev, a trãit într-o lume a visurilor, în care bolºevismulurma sã cucereascã Europa ºi sã se rãspândeascã pe toatã planeta. La aniversareaa doi ani de la revoluþia bolºevicã, ºi-a exprimat speranþa cã într-un an„Internaþionala comunistã va triumfa în întreaga lume“. La Congresul Popoarelor din Est, convocat la Baku în 1920 pentru a promova revoluþia colonialã, delegaþiiau agitat emoþionaþi sãbiile, pumnalele ºi revolverele atunci când Zinoviev i-achemat sã poarte un jihad împotriva imperialismului ºi a capitalismului. Totuºi,cu excepþia Mongoliei, unde sovieticii au reuºit sã instaleze un regim marionetã,toate încercãrile de a rãspândi revoluþia dincolo de frontierele sovietice au eºuat,

fie din cauza lipsei sprijinului populaþiei, fie din cauza rezistenþei încununate desucces a guvernelor contrarevoluþionare.La mijlocul anilor 1920, Moscova îºi punea principalele speranþe în China,

unde Biroul Politic Sovietic împinsese Partidul Comunist Chinez sã încheie oalianþã cu Kuomintangul Naþionalist. Liderul Gomindanului, Cian Kai-ºi, a declaratîn public: „Dacã Rusia sprijinã revoluþia chinezã, aceasta înseamnã oare cã doreºteca în China sã se instaureze comunismul? Nu, ea doreºte sã ne îndrume cãtrerevoluþia naþionalã“. În particular, el credea exact invers, convins cã „Ceea cenumesc ruºii internaþionalism ºi revoluþie mondialã nu reprezintã altceva decâtun imperialism de modã veche“. Conducerea sovieticã credea totuºi cã va puteaobþine ceva mai mult de la Cian. „Trebuie stors ca o lãmâie ºi apoi aruncat“,

spunea Stalin. Dar în final, Partidul Comunist Chinez a devenit lãmâia cu pricina.Dobândind controlul asupra Shanghaiului în aprilie 1927 ca urmare a unei revolteconduse de comuniºti, Cian a început masacrarea sistematicã a comuniºtilor careîl ajutaserã sã ocupe Shanghaiul. Partidul Comunist Chinez, urmând instrucþiunilelui Stalin, a rãspuns printr-o serie de insurecþii armate. Toate s-au soldat cu niºteeºecuri dezastruoase. Umilirea Moscovei a fost desãvârºitã printr-un raid al poliþieiasupra consulatului sovietic din Beijing în urma cãreia s-au descoperit o mulþimede documente ale spionajului sovietic.

În încercarea de a fundamenta conceptul lui Lenin de lume postcolonialãeliberatã, la începutul anului 1927, cu puþin timp înainte de dezastrele chineze, afost întemeiatã Liga Împotriva Imperialismului. Fondatorul ei era marele virtuoz

al organizaþiilor de front, Willi Münzenberg, descris cu multã afecþiune de „tovarãºalui de viaþã“ Babette Gross drept „sfântul patron al tovarãºilor de drum“, înzestratcu un remarcabil talent pentru unirea unor secþii largi ale stângii sub conducereadiscretã a comuniºtilor. Printre cei prezenþi la congresul inaugural de la Bruxelless-au aflat Jawaharlal Nehru, ulterior cel dintâi prim-ministru al Indiei independente,ºi Josiah Gumede, preºedintele Congresului Naþional African ºi ºeful secþiei pentruAfrica de Sud a Ligii. Unul dintre delegaþii britanici, Fenner Brockway,reprezentant al Partidului Independent Laburist Britanic, a scris dupã aceea: „De



35

pe podium, conferinþa oferea o priveliºte remarcabilã. Parcã toate rasele ºinaþionalitãþile erau acolo. Când priveai la marea de feþe negre, cafenii, galbene ºialbe, simþeai cã aici era în sfârºit ceva care semãna cu un Parlament al Omenirii“.

Brockway considera cã Liga „va putea uºor sã devinã una dintre cele maiimportante miºcãri pentru egalitate ºi libertate din istoria lumii“. Dar nu avea sãfie aºa. La câþiva ani dupã aceea, Liga fusese datã uitãrii ºi Cominternul, deºi asupravieþuit pânã în 1943 ca o anexã obedientã, ºi deseori trecutã prin epurãridrastice, a politicii externe sovietice ºi a serviciului de informaþii sovietic, nu arealizat nimic important în Lumea a Treia. Imperiile coloniale au rãmas intacte

pânã la cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi nici politica externã, nici agenþiile deinformaþii ale lui Iosif Stalin nu au fãcut nicio încercare serioasã sã le grãbeascã

destrãmarea. În timpul dictaturii lui brutale, visul revoluþiei mondiale s-atransformat repede în realitatea „socialismului într-o singurã þarã“, o UniuneSovieticã înconjuratã de state „imperialiste“ ostile ºi profund conºtientã de pro-

pria ei vulnerabilitate.În timpul paranoiei xenofobe care a marcat Teroarea lui Stalin, reprezentanþii

Cominternului de la Moscova din întreaga lume trãiau cu teama permanentã cãvor fi denunþaþi ºi executaþi. Unii dintre ei înfruntau riscuri chiar mai mari decâtcolegii lor sovietici. La începutul anului 1937, ca urmare a cercetãrilor întreprinsede NKVD (predecesoarea KGB-ului), Stalin se convinsese cã Cominternul era o

pepinierã de subversiune ºi spionaj extern. I-a spus lui Gheorghi Dimitrov, caredevenise secretarul general al Cominternului în urmã cu trei ani: „Voi toþi, acolo

în Comintern, lucraþi mânã în mânã cu duºmanul“. Nikolai Iejov, ºeful NKVD alcãrui sadism combinat cu statura sa scundã îi aduseserã porecla de „PiticulOtrãvitor“, se fãcea ecoul vocii stãpânului sãu. „Cei mai mari spioni“, îi spuneael lui Dimitrov, „lucreazã în Internaþionala Comunistã.“ În fiecare noapte, neputândsã închidã ochii, comuniºtii strãini ºi funcþionarii Cominternului, care primiserãcamere la Hotel Lux în centrul Moscovei, aºteptau sã desluºeascã zgomotul uneimaºini care se oprea în faþa intrãrii hotelului la o orã târzie din noapte, apoi auzeau

paºii grei ai oamenilor de la NKVD care rãsunau de-a lungul coridoarelor ºi serugau în gând ca aceºtia sã se opreascã la uºa altcuiva. Cei care scãpau de arestareascultau cu un amestec de uºurare ºi groazã cum victimele nopþii erau luate dincamerele lor ºi duse într-un loc de unde nu aveau sã se mai întoarcã niciodatã.

Unii dintre ei, pentru care suspansul din fiecare noapte devenise imposibil desuportat, s-au împuºcat sau au sãrit pe fereastrã în curtea interioarã. Numai omicã parte din oaspeþii hotelului au scãpat de bãtaia în uºã. Multe din ordinele lor de execuþie au fost semnate chiar de Stalin. Fiorosul ºef al securitãþii lui Mao,Kang Sheng, care a fost trimis la Moscova sã înveþe meserie, a cooperat entuziasmatcu NKVD-ul pentru a-i cãuta pe presupuºii trãdãtori printre emigranþii chinezi.

Aºadar, cel mai puternic impact al informaþiilor sovietice asupra Lumii aTreia înainte de cel de-al Doilea Rãzboi Mondial l-a reprezentat lichidarea



36

potenþialilor lideri ai miºcãrilor de independenþã postbelice. Ho ªi Min, DengXiaoping, Jomo Kenyatta ºi alþi viitori lideri ai Lumii a Treia care au studiat laMoscova la Universitatea Comunistã a Oamenilor Muncii din Est în perioadainterbelicã au avut norocul sã plece înainte sã se declanºeze teroarea. Kenyatta,în special, ar fi fost o þintã evidentã. Profesorii lui se plângeau cã „atitudinea luifaþã de Uniunea Sovieticã este vecinã cu cinismul“. Când colegul lui, comunistulAdwin Mofutsanyana din Africa de Sud l-a acuzat cã este „mic-burghez“, Kenyattaa rãspuns: „Nu-mi place chestia asta cu « mic ». De ce nu spui cã sunt un mare

burghez?“ În timpul Terorii, o astfel de glumã cu un umor politic deplasat ar fifost raportatã imediat (fie ºi numai pentru faptul cã cei care nu ar fi raportat ar fidevenit suspecþi) ºi cariera viitorului prim-ministru ºi preºedinte al Kenyei

independente s-ar fi sfârºit într-una din celulele de execuþie ale NKVD-ului.Dupã victoria în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, Uniunea Sovieticã, întãritã prin anexarea obedientului bloc sovietic din Europa Centralã ºi de Est, la începuta manifestat mai puþin interes pentru Lumea a Treia decât dupã revoluþia bolºevicã.În timpul primilor ani ai Rãzboiului Rece, prioritãþile spionajului sovietic s-auconcentrat în special asupra luptei împotriva celui pe care KGB îl numea„principalul adversar“, Statele Unite, ºi a principalilor sãi aliaþi. Stalin vedealumea divizatã în douã lagãre ireconciliabile – capitalist ºi comunist – între carenu existã nicio posibilitate de compromis. Miºcãrile naþionale non-comuniste deeliberare din Lumea a Treia erau, la fel ca ºi capitalismul, duºmanii de clasã.Decolonizarea marilor imperii europene de peste mãri, care a început în 1947 prin

încheierea domniei britanice asupra Indiei, l-a convins pe energicul succesor al luiStalin, Nikita Hruºciov, sã transpunã în realitate visul lui Lenin. La Congresul alXX-lea al Partidului din 1956, pe lângã denunþarea în secret a cultului personalitãþiilui Stalin, el a repudiat în public teoria celor douã tabere, propunându-ºi sã câºtigesprijinul fostelor colonii occidentale care îºi dobândiserã independenþa:

Noua perioadã din istoria lumii prezisã de Lenin a sosit ºi oamenii din Est joacã un rolactiv în hotãrârea destinelor întregii lumi, devenind un nou factor important în relaþiileinternaþionale.

Deºi a fost unul din puþinii lideri importanþi ai lumii de origine þãrãneascã,Hruºciov nu avea nicio îndoialã cu privire la faptul cã industrializarea dezastruoasã aUniunii Sovietice din anii 1930 oferea un model de urmat pentru fostele colonii deveniterecent independente dacã doreau sã-ºi modernizeze economia. „Astãzi“, susþineael, „ele nu mai trebuie sã se ducã sã cerºeascã echipament modern de la foºtii lor asupritori. Se pot adresa þãrilor socialiste, fãrã a-ºi asuma niciun fel de angajamentemilitare sau politice.“ Mulþi dintre liderii postcoloniali din prima generaþie aianilor 1950 ºi 1960, care dãdeau vina pentru toate neajunsurile lor economice pefoºtii stãpâni coloniali, au fost foarte încântaþi sã accepte oferta lui Hruºciov.



37

„Retrospectiv privind“, scrie istoricul economist David Fieldhouse, „unadintre cele mai uimitoare trãsãturi ale istoriei africane de dupã 1950 este speranþacã independenþa va duce la o creºtere economicã rapidã ºi la instalarea bunãstãrii.“Kwame Nkrumah, liderul primei colonii din Africa Neagrã care ºi-a câºtigatindependenþa, susþinea cã dezvoltarea industrialã lentã a Africii de pânã acum eraîn întregime vina puterilor coloniale care frânaserã în mod deliberat „iniþiativaeconomicã localã“, pentru a-i „îmbogãþi pe investitorii strãini“: „Avem aici, înAfrica, tot ceea ce este necesar pentru a deveni un continent puternic, modern,industrializat… Africa, departe de a fi lipsitã de resurse, este probabil mai bineechipatã pentru industrializare decât aproape oricare altã regiune a lumii.“

În euforia eliberãrii de regimul colonial, au fost mulþi asemenea lui Nkrumah,

care s-au lãsat seduºi de conceptul unei economii fanteziste antiimperialiste.Convinºi cã industria grea era cheia unei dezvoltãri economice rapide, au salutatineficientele oþelãrii sovietice ºi alte uzine greoaie ca simboluri ale modernitãþiiºi nu ca pe niºte eventuali elefanþi albi industriali. Numai în micul stat africanGuineea, în timpul lui Hruºciov, sovieticii au construit un aeroport, o fabricã deconserve, o fabricã de cherestea, o uzinã de refrigerare, un spital, un institut

politehnic, un hotel, au efectuat cercetãri geologice ºi au elaborat o serie întreagãde proiecte. Raportul prezentat la plenara Comitetului Central care l-a debarcat

pe Hruºciov în 1964 arãta cã, în cei zece ani de când preluase puterea, UniuneaSovieticã realizase aproximativ 6000 de proiecte în Lumea a Treia. Hruºciov, sespunea în raport, îºi dãduse frâu liber entuziasmului pentru întãrirea influenþei

sovietice în þãrile în curs de dezvoltare, ceea ce provocase costuri enorme pentrueconomia sovieticã.Dar Hruºciov era convins cã economia sovieticã centralizatã, în pofida

investiþiilor uriaºe fãcute în Lumea a Treia, era pe cale s-o depãºeascã pe ceacapitalistã. „Este adevãrat cã acum sunteþi mai bogaþi decât noi“, le-a spus elamericanilor în 1959, în timpul turneului sãu fulminant prin Statele Unite de la ocoastã la alta. „Dar mâine noi vom fi la fel de bogaþi ca ºi voi. ªi poimâine? Încãºi mai bogaþi! E ceva rãu în asta?“ Optimismul lui Hruºciov pãrea mai puþinabsurd la vremea respectivã decât îl percepem acum. Liderul adjunct al PartiduluiLaburist Englez, Aneurin Bevan, a spus în 1959 la o conferinþã a partidului cãvictoria naþionalizãrii ºi a planificãrii de stat din Uniunea Sovieticã dovedea cã

acestea erau net superioare capitalismului ca mijloace de modernizare economicã.„Provocarea economicã avea sã vinã din Rusia, nu din Statele Unite.“ Realizãrilede început în domeniul programului spaþial sovietic au încurajat aºteptãri multexagerate atât în Occident, cât ºi în Rãsãrit, cu privire la capacitatea economieisovietice de a introduce tehnologii noi. În 1957, succesul sovieticilor în lansarea

pe orbitã a primului sputnik, primul satelit construit de mâna omului, a creatsenzaþie la nivel global. Preºedintele Dwight D. Eisenhower a fost uluit de „valulde isterie“ care a strãbãtut Statele Unite. În contextul afirmaþiilor cã America



38

suferise o înfrângere tip Pearl Harbor pe plan ºtiinþific, guvernatorul statuluiMichigan, G. Mennen Williams, ºi-a exprimat neliniºtea lãuntricã în versuri:

O, micule sputnik care zbori în înalt,Cu semnalul de la MoscovaTu spui lumii cã cerul este comunistªi Unchiul Sam e adormit.

„Cum sã nu ne bucurãm, tovarãºi, de uriaºele succese ale industriei noastre?… Ce alt stat a mai construit vreodatã la aceastã scarã? Nu a existat niciodatã oastfel de þarã!“

Hruºciov era entuziasmat ºi de retorica noii generaþii de lideri din Lumea aTreia îndreptatã atât împotriva vechilor lor stãpâni, cât ºi împotriva imperialismuluiamerican. În timpul vizitei sale în Statele Unite din 1959, a þinut un discurs laAdunarea Generalã ONU din New York, vorbind în mijlocul aplauzelor care auurmat dupã ce a transmis „un salut cãlduros din adâncul inimii“ statelor independente care se eliberaserã de sub stãpânirea colonialã:

Generaþiile ce vin vor aprecia în mod deosebit eroismul celor care au dus bãtãlia pentruindependenþã în India ºi Indonezia, în Republica Arabã Unitã ºi în Irak, Ghana, Guineeaºi alte state, tot aºa dupã cum astãzi Statele Unite cinstesc memoria lui George Wash-ington ºi Thomas Jefferson, care au condus poporul american în lupta sa pentru

independenþã.

În continuare, Hruºciov a denunþat exploatarea imperialistã care persista ºidupã încheierea oficialã a domniei coloniale:

Popoarele din multe astfel de þãri ºi-au câºtigat independenþa politicã, dar sunt exploatateeconomic în mod brutal de strãini. Petrolul ºi alte bogãþii naturale ale lor sunt jefuite,sunt scoase din þarã pe aproape nimic, asigurând profituri uriaºe exploatatorilor strãini.

Apelul lui Hruºciov la returnarea bogãþiilor jefuite sub formã de ajutor economic era o adevãratã muzicã pentru urechile multora dintre ascultãtorii dinLumea a Treia. Faptul cã nici Statele Unite, nici puterile coloniale europene nuau luat în serios problemele rasismului în propriile lor societãþi a dus la creºterea

popularitãþii retoricii antiimperialiste. Acum aproape nu ne vine sã credem cã, îndeceniul în care cele mai multe colonii africane ºi-au câºtigat independenþa,

proprietarii britanici de case aveau dreptul legal sã afiºeze anunþuri de felul „Nuacceptãm oameni de culoare“, iar delegaþii africani la Naþiunile Unite de la NewYork nu aveau voie sã cãlãtoreascã pe locurile rezervate pentru albi în autobuzeledin sudul þãrii. Datoritã faptului cã Rusia nu avea colonii în Africa ºi nicio



39

comunitate de imigranþi negri, rasismul societãþii ruse era mult mai bine disimulat.Ca urmare a succesului scurtei sale vizite din 1959 la Naþiunile Unite,

Hruºciov a luat decizia fãrã precedent de a petrece o lunã la New York în calitatede ºef al delegaþiei sovietice la sesiunea de toamnã a Adunãrii Generale ONU din1960, care a salutat prezenþa a ºaptesprezece noi state independente, dintre careºaisprezece din Africa. În timp ce Hruºciov îi strângea în îmbrãþiºarea sa de urs

pe noii lideri africani, preºedintele Dwight D. Eisenhower a plecat în vacanþã casã joace golf. Odatã cu deschiderea noilor ambasade africane la Washington, ºefulde protocol al preºedintelui a devenit notoriu prin faptul cã se plângea cã trebuiesã-i invite „ºi pe negroteii ãºtia“ la recepþiile de la Casa Albã. În schimb, Hruºciova devenit copromotor al unui proiect de declaraþie ONU, adoptatã apoi într-o

formã modificatã cu titlul de „Declaraþie privind acordarea independenþei þãrilor ºi popoarelor coloniale“, care denunþa colonialismul în toate formele sale ºi cereaindependenþa imediatã pentru toate popoarele subjugate. Abþinerea principalelor

puteri occidentale nu a fãcut decât sã-i serveascã lui Hruºciov pentru a creºte prestigiul Moscovei. Faptul cã cea mai mare parte din „popoarele subjugate“ nuºi-au câºtigat independenþa imediat l-a încurajat pe Hruºciov sã se plângã cã

puterile coloniale încalcã o rezoluþie a ONU.Hruºciov a petrecut aºa de bine în acea toamnã a lui 1960 la ONU, încât a

doborât toate recordurile anterioare de locvacitate: a þinut douãsprezece cuvântãriîn faþa Adunãrii Generale, care au însumat 300 de pagini dactilografiate. Dar

performanþa lui nu a reprezentat totuºi un succes sutã la sutã. La 13 octombrie s-a

simþit atât de jignit de cuvântarea unui delegat din Filipine, care a întors proble-ma decolonizãrii împotriva lui ºi a afirmat cã Europa de Est fusese „înghiþitã“ deUniunea Sovieticã ºi „privatã de drepturi politice ºi civile“, încât a început sãloveascã furios în masã cu pantoful. Dupã aceea Hruºciov i-a spus unui membrual delegaþiei sovietice care ratase spectacolul lui: „O, nici nu ºtii ce ai pierdut! Afost aºa de amuzant!“ Deºi s-au simþit foarte stânjeniþi, niciunul din membriidelegaþiei nu a îndrãznit sã-l mustre. Cu experienþa îmbãtãtoare de a fi auzit cãimperialismul occidental era denunþat în mod public de liderii din Lumea a Treiachiar în inima capitalismului american încã proaspãtã în minte, în ianuarie 1961Hruºciov a þinut un discurs secret la Moscova în faþa activiºtilor din domeniulideologic ºi al propagandei în care a declarat cã, sprijinind lupta antiimperialistã

„sfântã“ a coloniilor ºi a noilor state independente, Uniunea Sovieticã îºi va asigura propriul progres ºi în acelaºi timp va îngenunchea capitalismul.

Convingerea cã Rãzboiul Rece putea fi câºtigat în Lumea a Treia a transformatspionajul sovietic într-un mod greu de crezut de cãtre istoricii occidentali. Înadmirabilele sale studii despre istoria secolului al XX-lea, Eric Hobsbawmconchide, ca mulþi alþii, cã „nu existã nicio dovadã realã cã Uniunea Sovieticã a

plãnuit sã împingã mai departe frontierele comunismului prin revoluþie pânã lamijlocul anilor ’70 ºi chiar ºi atunci dovezile atestã faptul cã URSS a profitat de



40

o conjuncturã favorabilã pe care nu-ºi propusese sã o creeze. Dar dosarele KGBaratã cã un astfel de plan exista deja în 1961, deºi fireºte cã nu a fost fãcut public.Programul PCUS pe acel an elogia „miºcãrile de eliberare ale popoarelor oprimate“ca una din tendinþele fundamentale ale progresului social. Acest mesaj a fost

primit cu entuziasm la Centru (sediul KGB). Tânãrul ºi dinamicul preºedinte alKGB, Aleksandr ªelepin, a câºtigat sprijinul lui Hruºciov pentru a utiliza miºcãrilede eliberare naþionalã ºi forþele antiimperialiste într-o nouã strategie agresivã înLumea a Treia, îndreptatã împotriva „principalului adversar“ (Statele Unite). DeºiHruºciov avea sã-l înlocuiascã curând pe ªelepin cu un personaj mai obedient ºimai puþin ambiþios, Vladimir Semiceastnîi, marea strategie a KGB a supravieþuit.

Sesizarea dimensiunii ambiþiilor KGB-ului în Lumea a Treia a fost complicatã

de moºtenirea McCarthyismului. Aºa dupã cum invenþiile frauduloase alesenatorului Joseph McCarthy, care au servit vânãtorii anticomuniste de vrãjitoare,au contribuit la orbirea opiniei liberale cu privire la ofensiva fãrã precedent aspionajului sovietic împotriva Statelor Unite, la fel ºi teoriile simpliste despreconspiraþii derivate din planurile sovietice de cucerire a lumii i-au fãcut pe ceimai mulþi teoreticieni ai non-conspiraþiei sã fie sceptici, ba chiar nerealiºti înevaluarea intenþiilor sovieticilor din Lumea a Treia. McCarthy ºi alþi teoreticieniamericani ai conspiraþiei anticomuniste au fost, fãrã sã-ºi dea seama, printre ceimai influenþi agenþi KGB ai Rãzboiului Rece. Reacþia împotriva exagerãrilor lor rizibile ne ajutã sã înþelegem de ce KGB-ul a fost lãsat în mãsurã aºa de mare înafara istoriei Rãzboiului Rece.

Dupã ce Hruºciov a fost silit sã plece de la putere în 1964, fiind înlocuit cuLeonid Brejnev, convingerea cã Rãzboiul Rece poate fi câºtigat în Lumea a Treiaa continuat sã persiste cu mai multã putere la Centru decât la Kremlin sau laMinisterul de Externe. Viitorul ºef al spionajului KGB, Nikolai Leonov, pe atuncitânãr ofiþer de informaþii la Direcþia Principalã Doi (America Latinã) avea sã-ºiaducã aminte mai târziu: „În esenþã, fireºte, ne conduceam dupã ideea cã destinulconfruntãrii mondiale dintre Statele Unite ºi Uniunea Sovieticã, dintre capitalismºi socialism, se va rezolva în Lumea a Treia. Aceasta era premisa de bazã.“

Aceastã strategie a fost sprijinitã cu entuziasm de Iuri Andropov din momentulîn care i-a succedat lui Semiceastnîi ca preºedinte al KGB în 1967. Un an maitârziu, el afirma la o ºedinþã a Direcþiei Principale Doi (Securitate internã ºi

contrainformaþii):

Trebuie sã înþelegem cã lupta între organele securitãþii statului ºi organele speciale [deinformaþii] ale adversarului în condiþiile actuale reflectã stadiul actual al ascuþirii lupteide clasã. ªi aceasta înseamnã cã lupta este mai nemiloasã. Astãzi se decide aceeaºichestiune ca în primele zile ale puterii sovietice: cine dominã pe cine? Numai cã astãzichestiunea nu se decide în interiorul þãrii noastre, ci în cadrul întregului sistem mondial,într-o luptã globalã între cele douã sisteme ale lumii.



41

Iniþiativa „luptei globale“ a aparþinut mai mult KGB-lui decât Ministeruluide Externe. În cele mai dramatice momente ale penetrãrii sovietice în Lumea aTreia, de la stabilirea primului „cap de pod“ al KGB în emisfera vesticã (ca sãfolosim numele conspirativ dat de KGB Cubei lui Fidel Castro), pânã la apãrareadezastruoasã a regimului comunist din Afganistan, Centrul a avut o influenþã maimare decât Ministerul de Externe.

De Andrei Gromîko, cel care a fost atât de mult timp Ministru de Externe alsovieticilor, ambasadorul cu state la fel de lungi ca ºi el în post la Washington,Anatoli Dobrînin, îºi aminteºte ca despre „un om precaut, care se opunea uneiconfruntãri serioase cu Statele Unite“ :

… Lumea a Treia nu era primul lui domeniu de preocupãri. Considera cã evenimentelede acolo nu pot influenþa în mod decisiv relaþiile noastre fundamentale cu Statele Unite;ºi s-a dovedit cã acesta a fost un factor pe care în mod clar l-a subestimat. Mai multchiar, prin tradiþie, ministrul nostru de Externe nu avea de-a face cu liderii miºcãrilor de eliberare din Lumea a Treia, de care se ocupa Secþia Internaþionalã a Partidului,condusã de secretarul acestuia, Boris Ponomariov. Acesta îl dispreþuia pe Gromîko;sentimentul era reciproc.

Aºadar, politica Uniunii Sovietice de avansare în Lumea a Treia era condusãde KGB cu sprijinul Secþiei Internaþionale a CC al PCUS. Hruºciov îl poreclise

pe doctrinarul rigid al Secþiei ponomar (preot în Biserica Ortodoxã). „Ponomar“,

spunea el, „e un activist de partid valoros, dar la fel de ortodox ca un preot catolic.“În cadrul Biroului Politic, politica de expansiune era sprijinitã ºi de ideologul principal al partidului, Mihail Suslov, al cãrui prestigiu în anii ’70 era întrecutnumai de cel al lui Brejnev. „Înveºmântat în mantia infailibilitãþii doctrinare“, îºiaminteºte un diplomat sovietic, „[Suslov] emitea în permanenþã memento-uri aceea ce considera el cã este politica marxist-leninistã justã.“ Vorbind ex cathedra,Suslov declara cã prãbuºirea a ceea ce mai rãmãsese din imperiile coloniale occi-dentale ºi slãbirea sistemului capitalist în faþa marºului glorios al socialismului ºial forþelor progresiste, antiimperialiste era „istoric inevitabilã“.

Invitaþia frecvent adresatã de Gromîko lui Andropov de a prelua iniþiativa înLumea a Treia reflecta propria lui lipsã de interes pentru aceasta. Aºa cum îºi

amintea Leonov mai târziu:

Ministerul de Externe al URSS ºi ºeful acestuia, A. A. Gromîko, ºi-au manifestat pefaþã dispreþul pentru „lumea a treia“. Andrei Andreevici [Gromîko] îi vizita ºi îi primea pe colegii lui din micile state europene cu mai multã plãcere decât pe cei care tulburau pacea þãrilor din „lumea a treia“. Nici chiar Biroul Politic nu a reuºit sã-l convingã sãviziteze Orientul Apropiat, Africa sau America Latinã. Cãlãtoriile în þãrile din aceastãregiune au fost niºte incidente izolate în cariera sa aparent fãrã sfârºit în calitate deministru al Afacerilor Externe.“



42

Atunci când prelua câte o iniþiativã în Lumea a Treia, Andropov avea grijãsã nu lase impresia cã îl calcã pe bãtãturi pe Gromîko. „Relaþiile lor personale“,noteazã Anatoli Dobrînin, „nu erau rele, pentru cã Andropov avea suficientã grijãsã nu se amestece în problemele curente de politicã externã, iar Gromîko, la rândullui, þinea seama de influenþa crescândã a lui Andropov în cadrul Biroului Politic.Treptat, cei doi bãrbaþi au devenit copromotori ai celor mai importante propuneride politicã externã prezentate în faþa Biroului Politic al lui Brejnev.

Politica de expansiune cãtre Lumea a Treia a mai fost încurajatã ºi deschimbarea balanþei puterii la ONU în anii ’60. Odatã cu creºterea rapidã anumãrului noilor state independente, Occidentul ºi-a pierdut majoritatea anterioarãdin cadrul Adunãrii Generale. Miºcarea de nealiniere avea tot mai mult tendinþasã voteze alãturi de blocul sovietic ºi mai puþin cu Occidentul, în care mai multestate erau marcate de trecutul lor colonial. În comunicatul final al Conferinþeiþãrilor nealiniate de la Belgrad, iulie 1969, se fãcea o pledoarie pentru „sprijinireaeroicului popor din Vietnam“, care se opunea agresiunii americane, dar nu se

pomenea nimic despre invadarea Cehoslovaciei de cãtre Uniunea Sovieticã cunumai un an în urmã. În toatã perioada care a mai urmat din Rãzboiul Rece,KGB-ul a vãzut în miºcarea de nealiniere pe „aliaþii noºtri fireºti“. „Orientareafundamentalã a activitãþilor lor“, declara ºeful Direcþiei Principale Unu (Informaþiiexterne), Vladimir Aleksandrovici Kriucikov, în 1984, „este antiimperialistã.“

Înfrângerea Statelor Unite în Vietnam a consolidat încrederea Centrului înstrategia Lumii a Treia. Reportajele TV fãrã precedent din Vietnam aduceau ororilerãzboiului în casele clasei de mijloc americane ºi din întreaga lume. Ele aucontribuit în mod dramatic ºi la publicitatea globalã antirãzboinicã din StateleUnite, al cãrei refren zilnic era „Hei, hei, LBJ, câþi copii ai mai ucis astãzi?“ ºi l-audeterminat pe preºedintele Lyndon B. Johnson sã nu mai candideze pentru a fireales în 1968. Atât Johnson, cât ºi succesorul lui, Richard Nixon, au crezut înmod eronat cã în spatele protestelor antirãzboinice americane se afla o conspiraþiecomunistã internaþionalã, mai ales în campusurile universitare. Richard Helms,directorul Informaþiilor Centrale (DCI) mãrturisea mai târziu cã „PreºedinteleJohnson o cãuta tot timpul“. La fel ºi Nixon. Deºi era sceptic în privinþa teoriilor conspiraþiilor de la Casa Albã, Helms a iniþiat operaþiunea CHAOS pentru adescoperi dimensiunile reale ale influenþei externe asupra disidenþilor interni. Pe

parcursul desfãºurãrii operaþiunii, Agenþia a început sã-i spioneze în mod ilegal pe radicalii americani din campusuri. Aºa dupã cum a recunoscut Helms: „Dacãar fi aflat cineva de existenþa operaþiunii CHAOS, ar fi fost deosebit de stânjenitor

pentru toþi cei implicaþi“. Deºi constatãrile au fost negative, CHAOS nu a reuºitsã-i convingã nici pe Johnson, nici pe Nixon ºi a adus prejudicii reputaþiei CIA lamijlocul anilor ’70, când a fost dezvãluitã publicului, alimentând astfel din noucu muniþie „mãsurile active“ ale KGB-ului.

Cu numai douã sãptãmâni înainte de retragerea definitivã a americanilor dela Saigon, care a avut loc la 30 aprilie 1975, lui Andropov tot nu-i venea sã creadã



43

cã Statele Unite chiar fuseserã învinse. La o ºedinþã convocatã special la sediuldin Iasenovo pentru problema Vietnamului, el a spus:

Vã mai amintiþi rãzboiul din Coreea ºi cursul desfãºurãrii lui? ªi atunci trupele nord-coreene au ocupat aproape întreg teritoriul Coreei de Sud… Apoi americanii au organizato operaþiune majorã de debarcare în spatele nord-coreenilor, tãind legãturile ºi distrugândsecþiunea principalã a armatei nord-coreene. În câteva zile cursul rãzboiului s-a schimbat.Iar acum se contureazã o situaþie extrem de asemãnãtoare. Toate forþele Vietnamului de Nord au fost trimise în sud, ca sã-i ajute pe patrioþi. Acum Vietnamul de Nord este lipsitde apãrare în faþa oricãror intenþii ºi scopuri. Dacã americanii fac ceva asemãnãtor cumanevra din Coreea, lucrurile ar putea sã ia o întorsãturã proastã… Oricum, drumulcãtre Hanoi este deschis pentru toate intenþiile ºi scopurile.

Abia douã sãptãmâni mai târziu, când a vãzut imaginile extraordinare de latelevizor cu câþiva americani ºi aliaþi ai lor sud-vietnamezi care erau salvaþi îngrabã de un elicopter de pe acoperiºul ambasadei SUA în momentul în careVietcongul comunist îºi fãcea intrarea triumfalã în Saigon, Andropov a acceptatideea cã Statele Unite fuseserã într-adevãr înfrânte.

Umilirea fãrã precedent a Statelor Unite de la sfârºitul rãzboiului, care adezbinat societatea americanã mai mult ca oricare alt conflict survenit de laRãzboiul Civil, pãrea sã demonstreze capacitatea miºcãrii de eliberare naþionalãdin Lumea a Treia, inspiratã de ideologia marxist-leninistã, de a învinge chiar ºio supraputere imperialistã. Aºa cum a recunoscut succesorul lui Nixon, preºedintele

Gerald Ford, „Aliaþii noºtri din întreaga lume au început sã punã sub semnulîntrebãrii fermitatea noastrã“. Printre reportajele din presa strãinã care au produso impresie deosebitã asupra lui Ford ºi, fãrã îndoialã, ºi asupra KGB-ului s-anumãrat un editorial din Frankfurter Allgemeine Zeitung , intitulat „America – unuriaº neputincios“.

Identificarea Statelor Unite cu puterile coloniale occidentale, în pofidasprijinului puternic acordat de americani decolonizãrii de dupã cel de-al DoileaRãzboi Mondial, a fost facilitatã ºi de utilizarea creatoare a definiþiei date deLenin imperialismului ca „stadiul cel mai înalt al capitalismului“. În felul acestacomentatorii sovietici puteau sã susþinã cã întreaga Lume a Treia, indiferent dacãera independentã din punct de vedere politic sau nu, era þinta atacului imperialist:

„Constatând cã este imposibil sã remodeleze harta politicã a lumii aºa cum afãcut în trecut, imperialismul se strãduieºte sã submineze suveranitatea statelor eliberate pe cãi ocolitoare, folosind în mod deosebit de activ pârghiileeconomice…“

Astfel de argumentãri nu au dus lipsã de susþinãtori în Occident ºi nici înLumea a Treia. Vorbind la Radio Hanoi în timpul rãzboiului din Vietnam, marelefilosof britanic Bertrand Russell le-a spus soldaþilor americani cã sunt folosiþi„pentru a proteja avuþia câtorva oameni bogaþi din Statele Unite: fiecare magazin



44

alimentar ºi fiecare staþie de benzinã din America are nevoie în capitalism de perpetuarea producþiei de rãzboi“. Vietnamul a popularizat în jurul lumii ideeaStatelor Unite ca lider al imperialismului mondial, având drept scop zdrobirealibertãþii statelor din Lumea a Treia în interesul capitalismului occidental al cãruiexemplar de frunte era. Russell a declarat:

În ziua de astãzi, Statele Unite sunt o forþã a suferinþei, reacþiunii ºi contrarevoluþiei înîntreaga lume. Pretutindeni unde oamenii sunt flãmânzi ºi exploataþi, oriunde sunt asupriþiºi umiliþi, aceastã racilã existã cu sprijinul ºi aprobarea Statelor Unite… [care a purtatrãzboi în Vietnam] pentru a menþine controlul continuu al capitaliºtilor americani asupra bogãþiilor din regiune.

„Balada nemulþumirii studenþeºti“, devenitã celebrã în campusurilestudenþeºti în timpul rãzboiului din Vietnam datoritã lui Bob Dylan, ridiculizalipsa de înþelegere de cãtre Washington a ostilitãþii crescânde din Lumea a Treiafaþã de „imperialismul“ american:

Vã rog sã nu daþi foc acestei limuzineªi aruncaþi cu roºii vã rog în submarine.Gândiþi-vã la tot ce am fãcut noi pentru voiAveþi numai niºte vânãtãi ale exploatãrii.

Înainte de rãzboiul din Vietnam, denunþarea imperialismului occidental decãtre vestici se limitase în mare parte la atitudinea adoptatã de câþiva membri aicercurilor academice, ai partidelor ºi sectelor marxiste. Dar omul de ºtiinþã marxistBill Warren avea totuºi dreptate când susþinea cã, pe parcursul rãzboiului, conceptulde imperialism a devenit „dogma politicã dominantã a epocii noastre“:

Împreunã cu derivatul sãu, noþiunea de „neocolonialism“, ea oferã majoritãþii oamenilor o viziune comunã asupra lumii în ansamblu. Nu numai masele educate în spirit marxistdin lumea comunistã, ci ºi milioane de locuitori din oraºele Americii Latine, þãraniisemipolitizaþi din Asia ºi clasele muncitoare foarte bine educate ºi profesionalizate dinþãrile capitaliste industrializate ºi-au însuºit aceastã viziune despre lume ºi ramificaþiile

ei. Ea reprezintã, fireºte, nu doar o simplã recunoaºtere a existenþei imperiilor moderne,formale sau neoficiale, ºi a moºtenirii vii a acestora. ªi ceea ce este încã ºi mai impor-tant, întruchipeazã un set de teze foarte specifice (deºi uneori destul de vag articulate)referitoare la dominaþia imperialismului în problemele rasei umane în ansamblu ºi în particular la actualul dezastru economic, politic ºi cultural pe care capitalismul l-a provocat, chipurile, ºi continuã sã-l provoace în cea mai mare parte a omenirii.

Deºi autorii sovietici au contribuit relativ puþin în comparaþie cu marxiºtiioccidentali la studierea imperialismului în timpul Rãzboiului Rece, atmosfera



45

antiimperialistã care a însoþit rãzboiul din Vietnam ºi care a urmat dupã el a creatun teren fertil pentru mãsurile active ale KGB-ului în Lumea a Treia. În anii ’70,Bill Warren scria:

… Editorii burghezi au alocat mai mult spaþiu subiectului antiimperialismului decâtoricãrei alte teme sociale, politice sau economice, poate cu excepþia inflaþiei. Dacã maiadãugãm la aceasta ºi literatura consacratã viziunii masochiste moderne despre povaraomului alb, inspiratã mai mult sau mai puþin direct de viziunea asupra unui imperialismdezastruos în mod uniform, marxismul poate înregistra cel mai mare triumf al publicaþiilor ºi propagandei din istoria sa… În niciun alt domeniu marxismul nu a reuºitsã influenþeze în asemenea mãsurã, ba chiar sã domine gândirea omenirii.

Ultima perioadã a rãzboiului din Vietnam a fost însoþitã, în mod surprinzãtor,de un nivel fãrã precedent de destindere între Washington ºi Moscova. PentruAdministraþia Nixon, dornicã sã se retragã din Vietnam cu cât mai puþine prejudiciiaduse prestigiului SUA, existau avantaje clare în detensionarea relaþiilor cuUniunea Sovieticã, precum ºi beneficiul pe termen mai lung al stabilizãriiRãzboiului Rece. Majoritatea membrilor Biroului Politic vedeau convorbirileSALT cu Statele Unite ca o modalitate de prevenire a escaladãrii în continuare a

bugetului militar deja enorm al URSS. În mai 1972, Nixon a devenit primul preºedinte american care a vizitat Moscova, unde, în atmosfera festivã a mãreþuluiPalat de la Kremlin, el ºi Brejnev au semnat acorduri de îngheþare a forþelor de

atac nuclear (SALT I) ºi de limitare a dispozitivelor de apãrare antibalistice. Înanul urmãtor, Hruºciov a întors vizita ºi s-a dus la Washington. „Relaþiile sovieto-americane“, scria Dobrînin, „au atins un nivel de prietenie nemaicunoscut în epo-ca postbelicã.“ Deºi niciun factor de decizie politicã sovietic nu a recunoscutniciodatã progresul destinderii ce va împiedica Uniunea Sovieticã sã-ºi extindãinfluenþa în Lumea a Treia în detrimentul Statelor Unite, a existat un dezacord cu

privire la mãsura în care trebuie sã creascã aceastã influenþã. Brejnev, care adoralatura pompoasã ºi ceremonialul întâlnirilor lui cu Nixon atât în Rusia, cât ºi înStatele Unite, era în tabãra porumbeilor *. În discuþiile particulare cu preºedintele,el i-a criticat pe câþiva dintre colegii sãi din Biroul Politic rostindu-le chiar numeleºi ulterior i-a trimis preºedintelui o notã personalã de simpatie ºi sprijin „din

strãfundul inimii“ în momentul în care scandalul Watergate începuse sã-i ameninþerãmânerea în funcþie. Centrul a avut o atitudine mult mai puþin sentimentalã. În perioada 1973–1974 se pare cã au existat dezacorduri în cadrul conducerii sovieticeîntre cei care susþineau o ofensivã ideologicã mai viguroasã împotriva AdversaruluiPrincipal în Lumea a Treia (inclusiv folosirea mai susþinutã a mãsurilor active) ºicei care se temeau de prejudicierea destinderii cu Statele Unite. Susþinãtoriiofensivei, probabil în frunte cu Andropov, au câºtigat disputa.

* Aluzie la jocul „ulii ºi porumbeii“ (n. tr.).



46

În urmãtorul deceniu a survenit un nou val de revoluþii în mai multe pãrþi dinAfrica, America Centralã ºi Asia – cele mai multe dintre ele susþinute activ deKGB, deºi nu au fost iniþiate de acesta. Detaliile complexe ale evenimentelor dinLumea a Treia îl depãºeau pe Brejnev. Pe mãsurã ce vederea i se deteriora, îivenea tot mai greu sã citeascã mai mult decât niºte scurte informãri ºi la început

personalul lui a cerut ca dimensiunea literelor cu care se tipãreau rapoartele pentruel sã fie cât mai mare cu putinþã, apoi sã fie scrise cu majuscule. Tot mai des,telegramele îi erau citite. De la mijlocul anilor ’70 s-a implicat foarte puþin înguvernarea þãrii. La coada caravanei de limuzine negre cu care cãlãtorea prinMoscova se afla un vehicul de resuscitare. În 1979, la o întâlnire la nivel înalt dela Viena, viitorului DCI, Robert Gates, nu-i venea sã creadã cât de slãbit era

Brejnev:

Atunci când ieºea ºi intra în ambasade, doi ofiþeri KGB uriaºi – ºi când spun uriaºi,chiar aºa erau – îl þineau de braþe ºi, de fapt, îl duceau pe sus. William Odom, expert în probleme sovietice [ulterior ºeful agenþiei SIGINT din SUA], ºi cu mine am fost la unmoment datã prinºi într-un coridor îngust ºi când KGB-iºti care îl cãrau pe Brejnev autrecut pe lângã noi, mai cã ne-au doborât la pãmânt.

În ciuda mersului târºâit, a vorbirii dezarticulate ºi a dependenþei de pastilelede dormit, Brejnev, care era foarte sensibil la linguºiri, a rãmas convins cã „ma-rea lui experienþã ºi înþelepciune“ fãceau indispensabilã prezenþa lui la conducere.

I se dãdeau, de asemenea, tot felul de asigurãri cu privire la succesul politiciisovietice în Lumea a Treia ºi la aºa-zisul respect enorm de care se bucura din partea liderilor de acolo. Brejnev a deschis cel de-al XXVI-lea Congres al PCUSdin 1981 anunþând cu toatã seninãtatea ºi fãrã niciun pic de simþ al absurdului:

La prima plenarã a Comitetului Central, care s-a desfãºurat într-o atmosferã deexcepþionalã unitate ºi solidaritate, organele de conducere ale partidului nostru au fostalese în unanimitate. Plenara a numit în unanimitate ca secretar general al ComitetuluiCentral al PCUS pe tovarãºul L. I. Brejnev.

Întreaga audienþã a sãrit în picioare ºi a „aplaudat furtunos“ în mod servil ca

de obicei. În pofida rãzboiului din Afganistan, Brejnev continua sã aibã încredereîn politica sovieticã din Lumea a Treia, în timp ce se poticnea în discursul sãu,salutând numãrul tot mai mare de state cu „orientare socialistã“ care apãruserã încei cinci ani scurºi de la congresul anterior, victoria revoluþiilor din Etiopia,

Nicaragua ºi Afganistan ºi încheierea tratatelor de prietenie cu Angola, Etiopia,Mozambic, Afganistan, Siria ºi Republica Popularã Democratã Yemen.

Centrul nu se îndoia de faptul cã „mãsurile sale active“ de influenþare aoperaþiunilor avuseserã o contribuþie majorã la canalizarea opiniei majoritãþii



47

þãrilor din Lumea a Treia împotriva Statelor Unite. În 1974, dupã statisticile KGB, peste 250 de mãsuri active erau îndreptate numai împotriva CIA, ceea ce a condus – susþineau ei – la denunþarea abuzurilor Agenþiei, atât a celor reale, cât ºi (maiadesea) a celor imaginare, în presã, dezbateri parlamentare, demonstraþii ºidiscursuri ale unor politicieni de frunte din întreaga lume. Deºi Mitrokhin nu aînregistrat statisticile pe anii urmãtori, volumul de mãsuri active a crescut în modsigur, ajutate ºi de uluitoarele dezvãluiri de la Casa Albã ºi de la Agenþie. ScandalulWatergate care l-a obligat pe Nixon sã demisioneze în 1974 a fost urmat în 1975de „Anul informaþiilor“, când au ieºit la ivealã „trucurile murdare“ ale CIA, printrecare se numãrau operaþiunea CHAOS ºi comploturile în vederea asasinãrii unor oameni de stat strãini. Succesorul lui Helms ca DCI, William Colby, se plângea

cã „CIA este supusã celei mai detaliate ºi mai dure analize din partea opiniei publice pe care o cunoscuse vreodatã un astfel de serviciu nu numai în aceastãþarã, ci ºi oriunde în lume“. Deºi privea cu simpatie Agenþia, preºedintele Ford seconfrunta cu o dilemã dificilã. Cea mai bunã modalitate de a apãra CIA ar fi fostevidenþierea faptului cã, aºa cum se afirma într-un raport ulterior al Congresului,„departe de a fi scãpat de sub control, ea reacþiona foarte prompt la instrucþiunile

preºedintelui ºi ale asistentului preºedintelui pentru problemele de securitatenaþionalã“. Dar apãrarea CIA ar fi venit în contradicþie cu scopul primar al luiFord de a reabilita preºedinþia. Pentru a restabili încrederea în Casa Albã dupãtrauma reprezentatã de Watergate, preºedintele ºi consilierii lui au luat decizia dea se disocia de acuzaþiile aduse împotriva Agenþiei, care continuau sã se

înmulþeascã.În realitate, comploturile de asasinat, întreprinse toate cu aprobarea preºedintelui, eºuaserã sau fuseserã abandonate – parþial ºi din cauza faptului cã,spre deosebire de KGB, CIA nu avea un grup de asasini antrenaþi. ªocaþi dedezvãluirile „Anului informaþiilor“, majoritatea americanilor au acceptat teoriaconspiraþiei, pe care KGB s-a strãduit din rãsputeri s-o încurajeze, încercând chiar sã demonstreze cã CIA fusese implicatã în asasinarea preºedintelui John F.Kennedy. Dacã, aºa cum continua sã creadã majoritatea americanilor ºi majoritateaoamenilor din întreaga lume, CIA fusese implicatã în asasinarea propriului

preºedinte, era logic sã se tragã concluzia cã nu existau niciun fel de limite pecare Agenþia sã nu le încalce ca sã submineze regimurile din strãinãtate sau sã

asasineze alþi oameni de stat care îi displãceau. Mãsurile active ale KGB-ului au promovat ideea cã metodele folosite de CIA pentru a încerca sã-l ucidã pe FidelCastro ºi pentru a destabiliza regimul acestuia erau aplicate împotriva guvernelor „progresiste“ din întreaga lume. În 1975, o astfel de operaþiune de „mãsuri active“din Orientul Mijlociu ºi-a propus sã identifice patruzeci ºi cinci de oameni de statdin întreaga lume care au fost victimele unor tentative de asasinat reuºite saueºuate ale Agenþiei în ultimul deceniu. Indira Gandhi a fost unul dintre numeroºiilideri proeminenþi ai Lumii a Treia care s-au lãsat fãrã sã vrea influenþaþi de



48

dezinformãrile fabricate de KGB ºi care au devenit obsedaþi de aºa-ziselecomploturi ale CIA împotriva lor.

Potrivit doctrinei KGB a „mãsurilor active“, operaþiunile ei de influenþare„erau radical diferite în esenþã de dezinformãrile la care recurgeau agenþiile occi-dentale pentru a înºela opinia publicã“:

Operaþiunile de dezinformare ale KGB-ului sunt progresiste. Ele sunt destinate sã inducãîn eroare nu popoarele, ci pe duºmanii acestora – cercurile conducãtoare alecapitalismului – pentru a-i face sã acþioneze într-un anumit fel sau pentru a-i determinasã se abþinã de la acþiuni contrare intereselor URSS; ele promoveazã pacea ºi progresulsocial; servesc destinderii internaþionale; creeazã condiþii pentru lupta nobilã pentruviitorul strãlucitor al omenirii.

Campaniile de mãsuri active ale KGB au fost sprijinite în mod susþinut dealiaþii din blocul sovietic. Dupã cum afirmã Ladislav Bittman din SecuritateaCehoslovaciei:

Campaniile de propagandã antiamericanã sunt tot mai uºor de realizat. Este suficientun singur articol în presã cu ºtiri senzaþionale despre o „nouã conspiraþie“ americanã.Alte ziare îºi manifestã imediat interesul, publicul este ºocat, autoritãþile guvernamentaledin þãrile în curs de dezvoltare au o nouã ocazie sã protesteze împotriva imperialiºtilor,în timp ce demonstranþii se grãbesc sã spargã geamurile Ambasadei americane.

Mãsurile active al KGB aveau, de asemenea, scopul de a servi o agendã politicã internã prin obþinerea sprijinului pentru conducerea sovieticã în favoareaunei politici de expansiune în Lumea a Treia. Centrul furniza Kremlinului rapoarte

periodice menite sã demonstreze succesul sãu în influenþarea politicienilor ºi aopiniei publice din Lumea a Treia. „Succesele“ enumerate în aceste rapoarte se

pare cã s-au schimbat foarte puþin de la Brejnev la Gorbaciov. Printre documenteleeliberate din arhivele Comitetului Central ca urmare a loviturii de stat eºuate din1991 de la Moscova, s-au aflat ºi un raport de la Andropov, în care acesta elogiacapacitatea KGB-ului de a organiza mari demonstraþii de protest în faþa ambasadeiSUA din Delhi pentru suma de 5000 de dolari ºi o scrisoare foarte asemãnãtoare

trimisã douãzeci de ani mai târziu lui Gorbaciov de ºeful KGB-ului la vremearespectivã, Vladimir Kriucikov, în care se raporta o satisfacþie similarã provocatãde recrutarea unui numãr mai mare de agenþi din parlamentul din Sri Lanka ºi de„recunoºtinþa sincerã faþã de Moscova“ , chipurile exprimatã de liderul PartiduluiLibertãþii pentru „sprijinul financiar“ sovietic.

Având în vedere controlul foarte strict al presei sovietice ºi, practic,imposibilitatea de a se organiza demonstraþii ale disidenþilor la Moscova, nu estede mirare cã Biroul Politic a fost impresionat de aparenta capacitate a KGB-ului



49

de a influenþa opiniile din þãrile Lumii a Treia. Anumite mãsuri active ale KGB-ului erau mai puþin destinate sã influenþeze restul lumii ºi mai mult sã mãguleascãconducerea sovieticã ºi aparatul de partid. Neputând sã raporteze la Moscova cãsingurul aspect al congreselor PCUS care fãceau o impresie foarte puternicã înlumea din afara blocului sovietic era plictiseala nãucitoare a procedurilor lor,rezidenþii din strãinãtate se simþeau obligaþi sã inventeze niºte dovezi care sãsprijine doctrina oficialã, potrivit cãreia „Congresele PCUS sunt întotdeaunaevenimente de importanþã internaþionalã majorã: ele sunt ca niºte fãclii carelumineazã calea deja parcursã ºi cea care stã în faþa noastrã“. În 1977, Mitrokhinnota cã pe tot parcursul anului, rezidenþii din întreaga lume au fost foarte ocupaþiîndemnându-i pe demnitarii locali sã trimitã felicitãri conducerii sovietice cu ocazia

celei de-a 60-a aniversãri a „Marii Revoluþii din Octombrie“ ºi a introducerii noiiconstituþii sovietice „Brejnev“ aºa-zis epocale (în realitate, fãrã vreo semnificaþiedeosebitã). Aceste felicitãri regizate cu grijã ºi relatate pe larg în presa sovieticã,erau fãrã îndoialã incluse în buletinele informative zilnice elaborate de ServiciulFCD 1 (evaluarea informaþiilor), semnate de Andropov, ºi distribuite membrilor Biroului Politic ºi ai Secretariatului Comitetului Central de tineri ofiþeri KGB,înarmaþi cu pistoale Makarov, care cãlãtoreau în limuzine Volga negre.

În Lumea a Treia ca ºi în altã parte, ofiþerii KGB trebuiau sã piardã timpul pentru a satisface capriciile ºi pretenþiile conducerii politice. Hruºciov, de pildã,s-a simþit jignit de fotografiile din presa americanã, care îl înfãþiºau bând coca-cola, bãuturã pe care el o considera un simbol al imperialismului, ºi a cerut ca

astfel de „provocãri“ sã fie preîntâmpinate. Aºadar, rezidenþii au stat cu ochii pesticlele de coca-cola în timpul numeroaselor vizite ale lui Iuri Gagarin ºi aleValentinei Tereºkova, primii oameni care fuseserã în spaþiu. Totul a mers bine

pânã la un banchet din 1963, în Mexic, când un ofiþer KGB vigilent a observat unfotograf care tocmai era pe punctul de a-i face Valentinei o fotografie în timp ceîn spatele ei aºtepta un chelner cu o sticlã de coca-cola. Un membru al misiuniidin Ciudad de Mexico a scris mai târziu: „«Provocarea» pregãtitã pentrucosmonauþi nu a scãpat ochilor noºtri vigilenþi. Prima femeie cosmonaut, o femeiesovieticã, sã facã propagandã pentru o coca-cola burghezã! Nu, nu puteam permiteaºa ceva. Ne-am adresat imediat colegilor noºtri mexicani ca sã ne ajute.“ Colegiimexicani (probabil ofiþeri locali de securitate) au împiedicat difuzarea fotografiei.

Vanitatea tot mai iraþionalã a lui Brejnev, pe care decrepitudinea sa fizicã nua reuºit s-o diminueze, trebuia sã fie alimentatã nu numai de un numãr tot maimare de medalii, superior celor care fuseserã acordate tuturor liderilor sovieticianteriori luaþi la un loc, ci ºi de o avalanºã de elogii venite din întreaga lume,dintre care unele erau fabricate chiar de KGB. De exemplu, în 1973, un agentmarocan plãtit, cu numele conspirativ de AKMET, care scria mereu articole pe

baza materialelor furnizate de Serviciul A, a publicat o carte în care preamãreaajutorul sovietic acordat þãrilor africane. La îndemnul rezidentului local, i-a trimis



50

o copie ºi lui Brejnev, ca tribut al profundei lui recunoºtinþe ºi al respectului personal. Oricât de banal ar fi fost episodul, i s-a acordat o asemenea importanþãde cãtre Centru, încât cartea cu dedicaþie a fost trimisã lui Brejnev cu o scrisoare

personalã de însoþire din partea lui Andropov – care fãrã îndoialã cã nu a menþionatfaptul cã la originea ei se afla o mãsurã activã a KGB-ului. Brejnev era, fireºte,

protejat cu grijã pentru a nu fi asociat cu cultul personalitãþii pentru lumea dinafarã – idee sugeratã de Joan Baez care în 1979 a compus ºi a cântat un cântecsatiric de ziua lui de naºtere:

La mulþi ani, Leonid Brejnev!Ce drãguþã aniversare de 75 de ani!

Am vãzut petrecerea la TVSe pare cã nu te-ai formalizat prea mult,Dar ce inimã puternicã trebuie sã ai în piept,Dacã poþi sã þii pe el patruzeci ºi nouã de medalii!

Pe lângã dovezile fabricate despre popularitatea globalã a conduceriisovietice, KGB-ul mai recurgea ºi la imagini igienizate ºi „politic corecte“ alelumii externe. Pe tot parcursul epocii sovietice a existat un contrast izbitor întresuccesele frecvente ale strângerii de informaþii ºi calitatea slabã a analizei datelor.Întrucât analiza, în toate statele cu un singur partid politic, este distorsionatã decerinþa insistentã de corectitudine politicã, rapoartele de informaþii externe mai

mult consolideazã decât corecteazã conceptele greºite ale regimului. Deºi politizarea informaþiilor degradeazã uneori evaluarea chiar ºi în sistemeledemocratice, în cazul regimurilor autoritare ea face parte chiar din sistem.Rapoartele de informaþii externe din timpul lui Stalin ºi din anii imediat urmãtoriconstau, de regulã, în compilaþii selective de informaþii relevante cu privire laanumite subiecte cu foarte puþine încercãri de a se interpreta sau analiza, de teamãcã aceasta ar putea contrazice vederile conducerii politice. Deºi analizainformaþiilor s-a îmbunãtãþit în timpul lui Andropov, dupã standardele occidenta-le, ea prezenta serioase lacune. Leonov, care în 1971 a avut surpriza sã fie numitadjunct al Secþiei de evaluare din Serviciul Unu, estima cã acesteia i se rezervãnumai 10% din importanþa pe care o are în Direcþia de Informaþii (Analizã) de la

CIA. ªi prestigiul sãu era, în mod corespunzãtor, la fel de scãzut. În ServiciuluiUnu domnea o atmosferã de deprimare generalã, acesta fiind considerat un fel de„loc de pedeapsã“. A fi transferat aici de la o secþie operativã, aºa cum i s-aîntâmplat lui Leonov, echivala cu mutarea de la un regiment de gardã din capitalãla o garnizoanã dintr-un orãºel de provincie.

În 1973 Leonov a fost promovat ºef al Serviciului Unu ºi curând a reuºit sãse opunã tendinþei de a trimite aici pe toþi cei respinºi de la alte secþii operaþionale.Libertatea dezbaterii, susþinea el, s-a manifestat în secþia lui mult mai devreme



51

decât în informaþiile externe, în general, ca sã nu mai vorbim de restul KGB-ului.Dar aceste dezbateri erau totuºi marcate de teoriile despre conspiraþie ale luiLeonov în legãturã cu Statele Unite care erau încã la modã în ultimii ani ai UniuniiSovietice. ªi nici în standardele corectitudinii politice cerute în rapoartele deinformaþii pentru conducerea sovieticã nu au suferit schimbãri prea mari:

Toate etapele de filtrare… trebuia parcurse cu grijã, astfel ca informaþiile critice,alarmante, sã nu ajungã sub ochii ºefilor. Asemenea informaþii erau furnizate într-oformã atenuatã, cu toþi spinii smulºi dinainte.

Vadim Kirpicenko, care ulterior a ajuns prim-adjunct al informaþiilor externe,

îºi aminteºte cã, în epoca lui Brejnev, informaþiile pesimiste erau ascunse de el, pe motiv cã „îl întristeazã pe Leonid Ilici“.Atunci când politica sovieticã din Lumea a Treia suferea eºecuri care nu

puteau fi ascunse, analiºtii ºtiau cã îºi consolideazã poziþia dacã dau vina pemaºinaþiile imperialiºtilor, mai ales pe cele ale Statelor Unite, ºi nu pe neajunsurilesistemului sovietic. Aºa cum a recunoscut un ofiþer de informaþii la sfârºitulRãzboiului Rece, „pentru a le face pe plac superiorilor noºtri, trimiteam informaþiifalsificate ºi deformate, conform principiului «Dã vina pe americani ºi totul va fiOK»“. În timpul lui Andropov, la Centru era imposibil sã-þi exprimi o pãrere multmai sincerã despre problemele din Lumea a Treia, de pildã despre perspectivelesovietice în Egipt dupã moartea lui Nasser sau despre colapsul economic provocat

de Allende în Chile, decât cea comunicatã conducerii politice. Din momentul încare conducerea KGB adopta o anumitã poziþie, agenþii din informaþii stãteau cucapul plecat. Atunci când, de exemplu, Andropov a ajuns la concluzia cãAdministraþia Reagan plãnuieºte un atac nuclear împotriva Uniunii Sovietice,niciunul dintre scepticii probabil numeroºi din misiunile KGB din întreaga lumenu a îndrãznit sã sufle un cuvânt pe faþã împotriva acestei opinii.

În pofida naturii cosmetizate a rapoartelor Centrului cãtre conducerea politicã,optimismul sãu în legãturã cu Lumea a Treia era autentic. La mijlocul anilor ’70,KGB era convins cã va câºtiga Rãzboiul Rece în Lumea a Treia, împotriva unui„Adversar Principal“ tot mai demoralizat ºi discreditat. Aºa cum a recunoscutmai târziu Henry Kissinger:

Este puþin probabil cã Fidel Castro ar fi intervenit în Angola sau Uniunea Sovieticã înEtiopia, dacã nu ar fi existat sentimentul cã America se prãbuºise în Indochina, cã erademoralizatã de Watergate ºi cã se retrãsese dupã aceea într-un cocon.

Dar în timp ce Washingtonul se confrunta cu lipsa de încredere în sine,Moscova se lupta cu problemele economice. Problemele structurale ale economieisovietice ºi ale puterii armate care depindea de ea erau cu mult mai grave decât



52

pierderea temporarã a încrederii în sine de cãtre americani, care a urmat dupãVietnam. În iunie 1977, guvernul sovietic a fost obligat sã cumpere 11,5 milioanetone de cereale din Occident. În august, s-a ajuns la concluzia cã este nevoie deîncã 10 milioane de tone pentru contracararea lipsurilor din producþia sovieticã.Însã trei luni mai târziu, cu ocazia sãrbãtoririi celei de-a 65-a aniversãri a Revoluþieidin Octombrie, Brejnev a declarat pe fundalul aplauzelor furtunoase: „Aceastaeste epoca trecerii de la socialism la comunism… ºi aceasta este calea pe careurmeazã sã meargã întreaga omenire“. Deºi optimismul economic naiv caredomnea în epoca lui Hruºciov se evaporase în mare parte, obloanele ideologicecare limitau viziunea lui Brejnev, Andropov ºi a altor sovietici devotaþi cauzei îi

puneau în imposibilitatea de a-ºi da seama cã economia sovieticã centralizatã nu

putea concura cu succes cu economiile de piaþã din Occident.În pofida tuturor dovezilor în sens contrar, Andropov a crezut cu tãrie cã„Tot ceea ce s-a realizat aici [în Uniunea Sovieticã] situeazã socialismul cu multînaintea celor mai democratice state burgheze“. În timp ce sistemul sovietic aveasã-ºi rezolve problemele, cele ale Occidentului capitalist erau insolubile. Mersulînainte al socialismului în Lumea a Treia demonstra inevitabilitatea triumfuluisãu global final. Aºa cum afirma cu încredere Karen N. Brutents, prim-adjunct deºef de secþie la Secþia Internaþionalã: „Lumea mergea aº acum doream noi“. CIAse temea cã Brutents s-ar putea sã aibã dreptate. În 1979 raporta la Casa Albã cã„În atmosfera sovieticã pluteºte ideea unei forþe motrice în favoarea URSS înLumea a Treia“. Brejnev ºi conducerea sovieticã, conchidea CIA, „pot sã-ºi

priveascã cu satisfacþie poziþia pe care o ocupã în lume“.Modul în care KGB-ul ºi-a propus sã câºtige Rãzboiul Rece în Lumea aTreia ºi consecinþele acþiunilor sale fac obiectul cãrþii de faþã.



53

America Latinã



54



55

2

America Latinã: Introducere

Preºedintelui Ronald Reagan îi plãcea sã citeze ceea ce susþinea el cã estedescrierea fãcutã de Lenin cu privire la planul sovietic principal de ocupare aemisferei vestice:

Mai întâi vom ocupa Europa de Est, apoi vom organiza hoardele din Asia… apoi nevom duce în America Latinã; dupã ce vom cuceri America Latinã, nu va mai trebui sãluãm Statele Unite, ultimul bastion al capitalismului, pentru cã vor cãdea singure înmâna noastrã întinsã, ca un fruct prea copt.

Reagan a fost atât de impresionat de acest citat, încât l-a repetat de douã oriîn memoriile sale. Dar Lenin nu a spus aºa ceva. Singura lui referire publicã laAmerica Latinã o întâlnim în lucrarea: Imperialismul: Stadiul cel mai înalt al capitalismului, unde citeazã aprobator un economist german care susþinea cã„America de Sud, ºi în special Argentina, se afla sub controlul financiar al Londreiºi era aproape o colonie comercialã britanicã“.

Timp de peste patruzeci de ani dupã revoluþia bolºevicã, Moscova s-a îndoitde propria capacitate de a face faþã influenþei americane pe un continent privitdrept „curtea din spate“ a Statelor Unite. Operaþiunea de spionaj sovietic, dedeparte cea mai importantã în America Latinã în timpul lui Stalin, a fost destinatã nusã submineze regimurile aflate la putere, ci sã-l asasineze pe marele eretic rus Lev

Troþki, care se refugiase în Ciudad de Mexico. În 1951, cu doi ani înainte de moarteasa, Stalin a fãcut din mânã un gest de dispreþ la adresa celor douãzeci de republicilatino-americane, majoritatea anticomuniste prin tradiþie, pe care le considera „o armatãobedientã a Statelor Unite“. În restul deceniului, Uniunea Sovieticã a menþinutmisiuni diplomatice ºi reºedinþe KGB „legale“ numai în trei capitale din AmericaLatinã – Mexico, Buenos Aires ºi Montevideo. Deºi din 1955 KGB a început sãfurnizeze în secret ajutoare câtorva partide promoscovite, sumele au rãmas mici încomparaþie cu cele acordate partidelor de frunte din Occident ºi din Asia.



56

Interesul manifestat de Centru ºi apoi de Kremlin în direcþia contestãriisupremaþiei Statelor Unite chiar în „curtea lor din spate“ a fost trezit mai întâi deapariþia unei noi generaþii de lideri charismatici revoluþionari în America Latinã,cel mai important dintre ei fiind Fidel Castro. Nikolai Leonov, principalul expertal KGB-ului în problemele Americii Latine ºi primul care a realizat contactul cuFidel Castro, scria mai târziu: „Cuba ne-a obligat sã examinãm din nou întregulcontinent, care pânã atunci ocupa, prin tradiþie, ultimul loc în prioritãþile sistemuluide conducere sovietic“. Apelurile charismatice ale lui Fidel Castro ºi Che Guevaras-au rãspândit cu mult dincolo de graniþele Americii Latine. Deºi Noua Stângãdin Occidentul anilor ’60 nu era foarte interesatã de acþiunile conducerii îmbãtrânitea Uniunii Sovietice, ea îi idolatriza ºi pe Fidel Castro ºi pe Che Guevara, revãrsândasupra lor adulaþia lipsitã de spirit critic cu care o bunã parte din Vechea Stângãînconjurase presupusul stat al muncitorilor ºi þãranilor lui Stalin din anii ’30. Încampusurile studenþeºti, numãrul tricourilor cu chipul lui Che Guevara depãºeaconfortabil pe cel al tricourilor cu oricare alt chip de politician, în viaþã sau mort,ºi asta chiar ºi în anii alegerilor prezidenþiale. Deºi erau lucruri cu adevãratadmirabile în asistenþa medicalã ºi învãþãmântul cubanez, în pofida naturii totmai dictatoriale a statului unipartinic cubanez, pelerinii radicali de la Havana,din anii ’60, aveau o atitudine la fel de lipsitã de spirit critic ca ºi cei care mergeaula Moscova în anii ’30 ºi despre care Malcolm Muggeridge scrisese cã: „Încântarealor faþã de tot ceea ce vedeau ºi li se spunea ºi expresia pe care o dãdeau acesteiîncântãri constituie, fãrã îndoialã, una dintre minunile zilelor noastre“. Una dintreminunile anilor ’60 era încântarea de tipul celei exprimate de Paul Sweezy,specialist în economie politicã, dupã pelerinajul lui în Cuba:

Sã fii cu oamenii aceºtia, sã vezi cu ochii tãi cum reabiliteazã ºi transformã o întreagãnaþiune, sã împarþi cu ei visurile sarcinilor ºi realizãrile mãreþe care stau în faþa lor – toate acestea reprezintã o experienþã purificatoare ºi eliberatoare. Pleci de acolo cuîncrederea renãscutã în rasa umanã.

Deºi nutrea simpatie pentru revoluþia cubanezã, Frances Fitzgerald nota în

mod corect cã: „Mulþi radicali nord-americani care viziteazã Cuba sau locuiescacolo ºi-au amputat cumva spiritul critic ºi ºi-au redus conversaþia la un fel dediscuþie copilãreascã în care totul este minunat, inclusiv liftul care nu funcþioneazãºi tancurile sovietice la parada militarã, care se aflã în „mâinile poporului“.

Exemple similare de astfel de chirurgie pe creier autoadministratã au fostfoarte numeroase ºi în Occident ºi în Lumea a Treia. Chiar ºi Jean-Paul Sartre, în

pofida reputaþiei lui de analist filosofic riguros, a devenit la un moment datincoerent în idolatrizarea eroului:



57

Pentru aceºti oameni perfect treji, în culmea puterilor lor, somnul nu pare sã fie o

necesitate fireascã, ci o rutinã de care s-au eliberat mai mult sau mai puþin… Au exclusalternarea de rutinã dintre prânz ºi cinã din programul lor zilnic. …Dintre toþi aceºtigardieni de pazã, Fidel Castro este cel mai treaz. Dintre toþi aceºti oameni care postesc,Castro poate sã mãnânce cel mai mult ºi sã posteascã cel mai mult… exercitã o adevãratãdictaturã asupra necesitãþilor lor… depãºesc limitele posibilului.

Afirmarea lui Castro, dupã o oarecare ºovãialã, drept persoana loialã ºi denãdejde a Moscovei a fost de o deosebitã importanþã atât pentru politica externãsovieticã, cât ºi pentru operaþiunile KGB-ului. Dacã ar fi împãrtãºit o mare partedin atitudinea dispreþuitoare a Noii Stângi faþã de birocraþia sovieticã ºi faþã deconducerea tot mai îmbãtrânitã, situându-se de partea Primãverii de la Praga ºi a

altor manifestãri ale „socialismului cu faþã umanã“ (aºa cum mulþi s-au aºteptatsã facã dupã ce tancurile Pactului de la Varºovia au invadat Cehoslovacia în august1968), Castro ar fi creat încã o problemã Moscovei, în loc sã devinã unul dintrecele mai preþioase „achiziþii“ internaþionale ale sale. Cu Castro ºi alþi lidericharismatici de partea sa în lupta împotriva imperialismului american, prestigiulUniunii Sovietice în Lumea a Treia a crescut simþitor ºi imaginea sa revoluþionarãvetustã a întinerit considerabil.

De foarte multe ori KGB-ul ºi nu Ministerul de Externe era cel care preluarolul de conducere în America Latinã. Aºa cum a recunoscut Hruºciov ceva maitârziu, primul ambasador sovietic în Cuba lui Castro s-a dovedit a nu fi potrivit

pentru a lucra într-o þarã care abia ieºise din revoluþie ºi a fost înlocuit cu rezidentul

KGB, care s-a dovedit a fi o alegere excelentã. Nikolai Leonov descrie mai târziucum „a lucrat ºi cu mulþi alþi lideri latino-americani… pentru a-i susþine pe cât

posibil în atitudinea lor antiamericanã“. Primele contacte cu Salvador Allendeînainte de alegerea lui ca preºedinte al Chile în 1970 ºi cu Juan ºi Isabel Perónînainte de întoarcerea lor în Argentina în 1973 au fost realizate tot de KGB ºi nude Ministerul de Externe. Aºa cum a recunoscut Leonov, iniþiativa a venit adeseade la experþii în problemele Americii Latine de la Centru:

Ne elaboram singuri programul acþiunilor ºi ne orientam singuri… Aº putea recunoaºte,de asemenea, cã uneori doream sã atragem atenþia asupra noastrã, sã demonstrãm cã

munca noastrã este importantã. Asta pentru ca sã protejãm Direcþia America Latinã ºisã n-o lãsãm sã se dizolve. În ansamblu, am reuºit sã convingem conducerea KGB cãAmerica Latinã reprezenta o trambulinã politicã atractivã, unde sentimentul antiamericanera puternic…

Operaþiunile CIA au fost sprijinite de reacþia greoaie ºi oarecum brutalã aamericanilor la miºcãrile revoluþionare din America Latinã. Încercarea prost

planificatã ºi necorespunzãtor executatã de debarcare a lui Castro din GolfulPorcilor, din aprilie 1961, a fost probabil cel mai concludent exemplu de



58

incompetenþã din întreaga politicã externã a SUA din timpul Rãzboiului Rece.Dar umilinþa suferitã în Golful Porcilor nu l-a împiedicat pe Kennedy sã autorizezeulterior o serie întreagã de planuri de asasinare a lui Fidel Castro, care, din fericire,au degenerat tot în farse. Unele dintre ele, cum ar fi bunãoarã propunerea de a se

plasa o minã explozivã pe fundul mãrii atunci când Castro fãcea scufundãri, probabil cã nu au trecut de faza de proiectare. Se pare cã schema cea mai practicãelaboratã în timpul preºedinþiei lui Kennedy a fost planul potrivit cãruia una dintreiubitele lui Castro trebuia sã-i punã în bãuturã douã capsule cu otravã. În timp ceaºtepta sã i se ofere ocazia, femeia le-a ascuns într-un borcan cu cremã. Când aîncercat sã le recupereze, a constatat cã acestea se topiserã. Dar nu este foarte

probabil cã le-ar fi folosit.

Jurnalismul de investigaþie ºi investigaþiile oficiale de la mijlocul anilor ’70au scos la ivealã o serie de astfel de farse macabre. Au fost dezvãluite, de asemenea,încercãrile CIA, care urma instrucþiunile prezidenþiale, de a destabiliza regimulmarxist din Chile al lui Salvador Allende de la începutul anilor ’70. Printredezvãluiri s-a numãrat ºi aceea a preºedintelui Richard Nixon, care, aproape în

pragul apoplexiei, i-a ordonat directorului CIA, Richard Helms, sã „facã econo-mia chilianã sã urle“.

Specialiºtii KGB în mãsuri active nu puteau nici mãcar sã spere sã li se ofereo materie primã mai potrivitã ca bazã a campaniilor lor decât aceastã serie dedezvãluiri scandaloase ale trucurilor murdare americane din America Latinã, dela Golful Porcilor la Iran Contra un sfert de secol mai târziu. Serviciul A a reuºit

sã exploateze ºi vechea tradiþie a resentimentului împotriva imperialismuluiyankeu, care a fost menþinutã în viaþã în timpul Rãzboiului Rece prin tendinþarecurentã a SUA de a pretinde cã hotãrârea de a smulge din rãdãcini influenþelecomuniste din America Latinã oriunde este posibil era, în realitate, o nobilã încercarede a apãra valorile democratice ºi interesele latino-americanilor înºiºi. Convinsfiind în 1965, în pofida pãrerii ºi sfatului contrar al Departamentului de Stat, cã oloviturã de stat din Republica Dominicanã a fost inspiratã de comuniºti, preºedinteleJohnson s-a hotãrât sã justifice intervenþia militarã a SUA printr-o retoricã bombasticãce nu dãdea greº niciodatã când era vorba sã-i scoatã din minþi pe latino-americani:„America nu ºi-a propus nicicând sã suprime libertatea, ci întotdeauna sã o salveze.Scopul Americii nu este sã ia libertatea, ci întotdeauna s-o redea.“

Dar intervenþia americanã nu prea avea nimic comun cu reinstituireademocraþiei. Când afirmaþiile lui extravagante despre trupurile decapitate carezãceau pe strãzile din Santo Domingo au fost contestate de oponenþii intervenþieiSUA, Johnson i-a dat telefon ambasadorului SUA ºi a fãcut apel la el: „Pentrunumele lui Dumnezeu, vezi dacã nu poþi sã gãseºti niºte trupuri decapitate“.Regimurile de stânga înlãturate de la putere cu ajutorul sau aprobarea americanilor în Guatemala, în 1954, în Republica Dominicanã, în 1965, ºi în Chile, în 1973, aufost înlocuite prin dictaturi militare.



59

Victoria forþelor sandiniste din Nicaragua în 1979 a reînviat aceleaºi speranþeºi temeri faþã de revoluþia din America Centralã, ce fuseserã generate douãzeci deani mai devreme de victoria lui Fidel Castro în Cuba. Aºa cum nota unul dintresprijinitorii lor, forþele sandiniste au inspirat o „reînnoire a credinþei în posibilitatearevoluþiei“. „Backwater Nicaragua a devenit centrul mondial al Noii Stângi“,spunea scriitorul de stânga Paul Berman. Pentru ziarista Claudia Dreifus „a fi înManagua a fost ca ºi când m-aº fi aflat în maºina timpului. Era un loc ce pãrea sãfie condus de oamenii precum ºi radicalii anilor ’60. Oriunde te duceai, oameniierau tineri, cântau cântece politice ºi strigau «Puterea-Poporului».“

Campania Administraþiei Reagan împotriva regimului sandinist a fost undezastru al relaþiilor publice la scarã globalã. Aºa dupã cum preºedintele Kennedy

îºi amintea de invazia din Golful Porcilor ca de cel mai cumplit moment din viaþalui, tot aºa cel mai jos nivel de popularitate pentru Ronald Reagan s-a înregistratatunci când a ieºit la ivealã cã profiturile din vânzarea în secret de arme Iranului,

pe atunci un stat care sponsoriza terorismul, fuseserã deturnate în mod ilegal pentru a-i sprijini pe rebelii Contra din Nicaragua în încercarea lor de a rãsturnaregimul marxist sandinist. În 1985, când Reagan a aflat cã acest episod a fostdescoperit de procurorul general, ºeful lui de personal noteazã cã în clipa aceea„culoarea a pierit din obrajii preºedintelui“.

O anchetã efectuatã la mijlocul anilor ’80 a constatat cã cele mai respingãtoareþãri dupã pãrerea cercurilor academice mexicane erau Statele Unite ºi Chile a luiPinochet. Deºi URSS ocupa în aceastã clasificare locul al treilea, 72% din cei

intervievaþi considerau cã relatãrile despre „represiunile“ din Uniunea Sovieticãsunt exagerate. E clar cã þara cea mai admiratã era Cuba. Este aproape imposibilsã estimãm cât de mult a contribuit dezinformarea practicatã de Serviciul A lacreºterea neîncrederii Americii Latine faþã de imperialismul yankeu. Putem totuºiidentifica anumite cauze ale indignãrii antiamericane larg rãspândite care erauclar de origine sovieticã. Printre acestea se numãrau fabulaþiile despre „pieselede schimb umane“, care pretindeau cã americanii bogaþi cumpãrã ºi mãcelãresccopii din America Latinã pentru a le folosi organele la transplanturi. Povestea afost preluatã de organizaþiile sovietice din prima linie, Asociaþia Internaþionalã aAvocaþilor Democraþi, ºi prezentatã pe larg în presa din peste cincizeci de þãri.Printre cei implicaþi în aceste acþiuni de intoxicare s-au numãrat ºi grupãri foarte

departe de KGB, cum ar fi Martorii lui Iehova, care au publicat relatarea în 1989în revista lor Awake, ce avea un tiraj de 11 milioane de exemplare tipãrite încincizeci ºi patru de limbi. În 1990, corespondentul american din Mexic nota cã

povestea cu „organele de copii“ mai apãrea frecvent în „presa respectabilã“:

S-a raportat cã în Mexic copiii sunt rãpiþi în mod curent, trecuþi în ascuns peste frontierãºi uciºi pentru organele lor vitale, care sunt apoi transplantate copiilor americani bolnavi,care au pãrinþi bogaþi… Milioane de oameni cu sau fãrã studii, mai ales în America



60

Latinã, cred ferm cã Statele Unite au creat, în esenþã, o reþea internaþionalã de ucigaºi

de copii, sprijinitã de cumplite echipe de mãcelari medicali.

În pofida numeroaselor diferenþe dintre ele, mãsurile active ale KGB-ului ºi politica americanã în America Latinã aveau astfel un efect izbitor de asemãnãtor – consolidau neîncrederea tradiþionalã în imperialismul yankeu.



61

3

„Capul de pod“, 1959–1969

Una dintre cele mai impresionante fotografii din 1960 îl înfãþiºa pe FidelCastro Ruz, Liderul Suprem al revoluþiei cubaneze, înalt, tânãr ºi cu barbã, înmomentul în care este întâmpinat la Naþiunile Unite din New York cu o îmbrãþiºareca de urs de cãtre Nikita Hruºciov, liderul sovietic mic ºi îndesat, cu faþastrãlucitoare. Îmbrãþiºarea intempestivã a lui Hruºciov simboliza o schimbaremajorã în politica externã sovieticã ºi în operaþiunile KGB. Moscova avea, însfârºit, un purtãtor de drapel revoluþionar charismatic în Lumea Nouã. Ulterior,Castro a afirmat cã era deja marxist-leninist în momentul în care începuse luptade gherilã împotriva dictaturii proamericane corupte a lui Fulgencio Batista, în

anul 1953: „Simþeam cã Lenin e cu noi, ºi aceasta ne dãdea putere în luptã“. Dar aceasta era una din numeroasele încercãri fãcute de Castro, dupã ce a venit la putere, de a rescrie istoria carierei sale timpurii nu tocmai ortodoxe. Cuvântul„socialist“ nu a apãrut în niciuna din cuvântãrile lui Castro pânã în 1961. Castroa fost crescut într-o familie bogatã de proprietari de terenuri cubanezi ºi s-a inspiratiniþial nu de la Lenin, ci de la naþionalistul ºi republicanul Partid al PoporuluiCubanez ºi din ideile întemeietorului sãu antimarxist, Eduardo Chibás. Pânã în1958, Partidul Comunist Cubanez – cu denumirea sa oficialã de Partidul SocialistPopular (PSP) – a continuat sã insiste, cu sprijinul Moscovei, cã Batista nu puteafi înlãturat de la putere de gherilele lui Castro, ci numai printr-o rãscoalã popularãcondusã de comuniºti. Pânã în octombrie 1958, cu trei luni înainte ca Batista sã

fugã din faþa lui Castro care intra triumfãtor în Havana, Hruºciov vorbea cu pesimism despre „eroica, dar inegala luptã a poporului cubanez“ împotriva asupririiimperialiste. Abia la 27 decembrie Kremlinul a aprobat ca cehii sã furnizeze unnumãr limitat de arme gherilelor lui Castro. Dar chiar ºi atunci a insistat sã setrimitã numai arme germane din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial sauarme de producþie cehã, de teamã ca nu cumva transporturile sovietice de arme sãfie descoperite ºi sã provoace astfel o crizã în relaþiile cu Statele Unite. Armele auajuns însã prea târziu ºi nu au fost de prea mare ajutor. Când a bãtut miezul nopþii



62

noului an 1958, Batista a fugit din Cuba, lãsându-l pe Castro sã intre în triumf înHavana în fruntea gherilelor sale.

Secþia de spionaj a KGB, Direcþia Principalã Unu, ºi-a dat seama de potenþialul lui Castro mai devreme decât Ministerul de Externe ºi decât SecþiaExternã a PCUS. Primul care a sesizat acest lucru a fost un nou recrut al secþiei,

Nikolai Sergheievici Leonov, care fusese trimis la Ciudad de Mexico în 1953 casã se perfecþioneze în limba spaniolã, înainte de a intra în KGB. În drum spreMexic, Leonov a devenit foarte bun prieten cu fratele mai tânãr al lui Fidel Ca-stro, de orientare mai de stânga, Raúl Castro, la congresul tineretului socialist dinPraga, apoi a traversat Atlanticul împreunã cu el la bordul unui vas italian cudestinaþia Havana. Foarte jenat, la sosirea la Havana, Leonov a insistat ca Raúl

sã-i dea toate negativele fotografiilor pe care i le fãcuse în timpul traversãrii, deteamã cã acestea ar putea fi folosite ca „provocare“. La puþin timp dupã sosirealui Leonov în Mexic, Fidel Castro a condus un atac nereuºit împotriva unei cazãrmia armatei, ceea ce a avut drept consecinþã arestarea lui ºi a fratelui lui, care au statapoi doi ani la închisoare. Dupã eliberarea sa, Fidel Castro a petrecut un an înexil, în Mexic, ºi a apelat la Ambasada sovieticã pentru a-i pune la dispoziþiearme în sprijinul unei campanii de gherilã împotriva lui Batista. Deºi cererea luia fost refuzatã, Leonov s-a întâlnit cu Castro pentru prima datã în 1956 ºi a fostimediat impresionat de potenþialul lui de lider charismatic al gherilei. Ulterior, aînceput sã se întâlneascã periodic cu el ºi i-a acordat un sprijin moral susþinut. În

particular, Leonov considera cã politica lui Castro este imaturã ºi incoerentã, dar

a observat cã cei mai apropiaþi consilieri ai lui, Raúl Castro ºi argentinianul ErnestoChe Guevara pãreau sã fie marxiºti devotaþi. „Eu sunt unul dintre aceia“, scriaChe Guevara în 1957, „care cred cã soluþia pentru problemele acestei lumi se aflãdincolo de ceea ce numim Cortina de Fier.“

Viziunea de perspectivã a lui Leonov ºi prietenia lui timpurie cu fraþii Castrol-au lansat într-o carierã care a dus, în cele din urmã, la numirea sa în 1983 caadjunct de ºef de secþie la Direcþia Principalã Unu. În aceastã calitate, el rãspundeade operaþiunile KGB în America de Sud ºi de Nord. Însã evaluarea lui timpuriecu privire la Fidel Castro nu a fãcut cine ºtie ce impresie la Centru (sediul KGB).Chiar ºi în 1959, când Castro a preluat puterea, Moscova tot se mai îndoia decapacitatea lui de a se opune presiunii americane. Neavând un rezident în Havana,

KGB obþinea cele mai multe informaþii despre Cuba de la Partidul SocialistPopular, care nu privea cu ochi buni caracterul aparent moderat al noului regim.Pe la mijlocul verii însã, moderaþii au fost daþi afarã din guvern, cabinetul fiindtransformat într-o simplã ºtampilã de cauciuc pe deciziile luate de Castro, „LiderulSuprem“, ºi consilierii acestuia. Deºi iniþial a fost reþinut în afirmaþiile sale publice,în particular Castro considera Statele Unite drept „duºmanul de moarte al naþiuniinoastre“. Cu câteva luni înainte de a veni la putere, Castro scrisese: „Când acestrãzboi [împotriva lui Batista] se va încheia, voi începe altul, mult mai lung ºi mai



63

mare, un rãzboi al meu personal: rãzboiul pe care îl voi duce împotrivaamericanilor. Îmi dau seama cã acesta va fi adevãratul meu destin.“ Ostilitateaamericanã avea sã determine ulterior alianþa cu Uniunea Sovieticã, dar nu aceastao cauzase. Iniþiativa alianþei i-a aparþinut Havanei.

Încã de la bun început, KGB a fost puternic implicat în stabilirea relaþieisovieto-cubaneze. În iulie 1959, Castro ºi-a trimis ºeful spionajului, pe RamiroValdés, la Ciudad de Mexico, pentru a purta convorbiri secrete cu ambasadorulsovietic ºi rezidentul KGB. Trei luni mai târziu, o „delegaþie culturalã“ sovieticãîn frunte cu fostul rezident KGB din Buenos Aires, Aleksandr Ivanovici Alekseiev,a sosit la Havana, pentru a-l instala pe primul rezident din Cuba. Alekseiev i-afãcut cadou lui Castro o sticlã de votcã, mai multe borcane cu icre negre ºi unalbum cu fotografii din Moscova, apoi l-a asigurat de „marea admiraþie“ a poporuluisovietic atât pentru el personal, cât ºi pentru revoluþia cubanezã. Castro a deschissticla ºi a trimis dupã pâine ca sã întindã caviarul pe ea. „Ce votcã bunã, ce caviar

bun!“ a exclamat el. „Cred cã meritã sã stabilim relaþii comerciale cu UniuneaSovieticã!“ Apoi Castro „l-a uluit“ pe oaspetele sãu declarând cã Marx ºi Leninerau cãlãuzele lui intelectuale. „La vremea respectivã“, spunea Alekseiev maitârziu, „nici nu ne puteam imagina cã [Fidel Castro] cunoaºte teoria marxistã.“

În timpul întâlnirii cu Alekseiev, Castro l-a invitat sã viziteze Cuba pe AnastasMikoian, prim-adjunct al primului-ministru sovietic, emisarul personal preferatal lui Hruºciov ºi un funcþionar de stat mai în vârstã, a cãrui carierã începuse întimpul revoluþiei bolºevice. În timpul lui Brejnev, oamenii caracterizau carieralui Mikoian prin formula: „De la Ilici la Ilici [de la Lenin la Brejnev] fãrã niciunatac de inimã sau paralizie“. Înainte de a pleca la Havana ca cel mai înaltreprezentant sovietic care vizita America Latinã, Mikoian l-a convocat pe Leonovºi l-a întrebat dacã era adevãrat cã îi cunoºtea pe fraþii Castro. Printre dovezilecare l-au convins pe Mikoian sã-l ia ca interpret figurau ºi fotografiile fãcute deRaúl în timpul traversãrii Atlanticului cu ºapte ani mai înainte. Principaleleconvorbiri sovieto-cubaneze au avut loc nu la Havana, în jurul unei mese deconferinþã, ci dupã lãsarea întunericului, într-un pavilion de vânãtoare al lui Fideldin apropierea lagunei, în liniºtea nopþii punctatã de orãcãitul broaºtelor ºi bâzâitulþânþarilor. În cea mai mare parte mâncarea a constat din peºte prins ºi gãtit chiar de ei în lagunã sau era luatã de la cantinele muncitorilor. Au dormit pe pardosealade beton, înfãºuraþi în mantale groase soldãþeºti ºi încãlzindu-se din când în cândcu cafea aromatã ºi tare. Mikoian se simþea transportat înapoi, de la viaþa de

birocrat de frunte din Moscova, la originile sale revoluþionare. „Da, aceasta esteo revoluþie adevãratã“, i-a spus el lui Leonov. „Exact ca a noastrã. Mã simt ca ºicând m-aº fi întors în tinereþe!“ Printr-un acord comercial semnat în timpul vizitei,Uniunea Sovieticã a fost de acord cã achiziþioneze aproximativ o cincime dinexportul de zahãr al Cubei, sã furnizeze petrol mult sub preþul mondial ºi sãacorde Cubei un împrumut cu dobândã micã în valoare de 100 de milioane dedolari pentru proiectele de dezvoltare economicã.



64

La 15 martie 1960, curând dupã întoarcerea lui Mikoian, Hruºciov i-a trimis primul mesaj personal lui Castro. Însã în loc sã-l scrie, a dat instrucþiuni ca acestasã fie transmis verbal de KGB. Alekseiev l-a informat pe Castro cã Hruºciovdorea sã-i dea asigurãri cu privire la „simpatia ºi tovãrãºia noastrã“. Pentru a-lflata pe Castro personal, i s-a spus cã va primi un onorariu pentru publicareacuvântãrilor ºi articolelor lui în limba rusã. Dupã cum susþinea Alekseiev, LiderulSuprem a fost „vizibil miºcat“ de ºtirea potrivit cãreia cuvintele lui se bucurau deo asemenea stimã la Moscova. Hruºciov a mai anunþat cã statul cubanez era liber sã achiziþioneze orice fel de arme dorea din Cehoslovacia ºi – „dacã va fi necesar,dupã aceea ºi direct din Uniunea Sovieticã“. Dupã cum a afirmat cehul care eraresponsabil general cu gãzduirea delegaþiei cubaneze „Vila lor era, fireºte, împãnatã

cu microfoane, dar nu am aflat nimic altceva în plus faþã de ceea ce oaspeþii noºtrierau dispuºi sã ne spunã“. În timpul vizitei lui Raúl la Praga, Leonov a primit personal instrucþiuni din partea ºefului spionajului extern, Aleksandr MihailoviciSaharov, ºeful Direcþiei Principale Unu, sã meargã la Praga, sã stea cu rezidentulKGB ºi, fãrã ºtirea cehilor ºi a Ambasadei sovietice, sã descopere o modalitate dea-i adresa o invitaþie personalã din partea lui Hruºciov pentru a vizita Moscova.

Stabilirea contactului cu Raúl Castro s-a dovedit a fi mai dificilã decât îºiînchipuise Leonov. Vila lui Raúl se afla într-o incintã închisã a oraºului, cãlãtoreaîntotdeauna înconjurat de gãrzi înarmate ºi nu exista niciun orar al deplasãrilor lor cunoscut dinainte. În cele din urmã, Leonov a decis sã se aºeze pe o bancã dinstradã pe unul din traseele pe care trebuia sã treacã maºina lui Raúl în drum cãtre

vilã. Raúl avea sã-l recunoascã pe Leonov ºi sã spunã ºoferului sã opreascã. Dincolode acest punct, Leonov urma sã improvizeze. Planul a funcþionat: Raúl l-a luat peLeonov ºi l-a dus la vilã, unde gardienii i-au dat voie sã intre numai în momentulîn care a prezentat paºaportul diplomatic sovietic. Leonov a aºteptat un momentcând gardienii nu puteau sã-l audã ºi i-a ºoptit lui Raúl cã adusese cu el o invitaþie

personalã de la Hruºciov. Douã zile mai târziu, la 17 iulie, Raúl a zburat la Moscovaatât de prins în conversaþie, încât Leonov a uitat cã protocolul îi interzicea sã fievãzut însoþindu-l pe Raúl la coborârea din avion, unde un comitet de întâmpinareºi o orchestrã militarã aºteptau pe pistã. Când Leonov a ieºit împreunã cu Raúl încapul scãrilor avionului, a fost împins la o parte de gãrzile de corp KGB furioase,ºi crede cã ar fi fost bãtut mãr de acestea, dacã Raúl n-ar fi strigat în urma lui:

„Nikolai, trebuie sã ne mai vedem încã o datã, neapãrat!“ Pe parcursul vizitei luiRaúl au fost negociate alte livrãri de arme, precum ºi trimiterea de consilierimilitari sovietici în Cuba, unii dintre aceºtia fiind republicani spanioli exilaþicare locuiau la Moscova ºi care luptaserã în Armata Roºie în timpul MareluiRãzboi pentru Apãrarea Patriei.

Ca ºi atunci când aranjase vizita lui Raúl Castro la Moscova, KGB-ul a jucatun rol mult mai important decât Ministerul de Externe în dezvoltarea alianþei cuCuba. Fidel Castro îl considera pe Alekseiev, rezidentul KGB, prietenul lui per-



65

sonal ºi îi împãrtãºea „plãcerea pe care o simþea cã se puteau întâlni direct, fãrãintermediul Ministerului de Externe ºi în afara tuturor regulilor de protocol“.Liderul Suprem nu s-a apropiat prea mult de Serghei Kudreavþev, care a sosit caambasador oficial al Moscovei în urma stabilirii formale în mai 1960 a relaþiilor diplomatice între Cuba ºi Uniunea Sovieticã. Kudreavþev îi respingea pe cubanezi,

pentru cã se purtau cu aceeaºi „aroganþã ca unii din generalii lui Batista“. ªi pãrea în permanenþã preocupat de propria securitate, purtând adesea o vestãantiglonþ când mergea prin Havana. Castro a continuat sã foloseascã KGB-ul ca

principal canal de comunicare cu Moscova. Alekseiev, ºi nu Kudreavþev, a rãmas principalul lui contact cu Ambasada sovieticã. La KGB s-a înfiinþat încã o Direcþie,Direcþia Doi, specializatã în problemele Americii Latine, care pânã atunci intraserã

în sfera de atribuþii a Direcþiei Unu (America de Nord). Leonov a fost numit ºef alsecþiei pentru Cuba.În ciuda prezenþei KGB la Havana, politica influenþei lui Hruºciov în Cuba

lui Castro era distorsionatã în mod deliberat de rapoartele inexacte ale GRU ºiKGB din Statele Unite. În general, pe parcursul Rãzboiului Rece, rezidenþii dinWashington ºi New York nu prea au reuºit sã furnizeze informaþii din interiorulguvernului federal, aºa cum fãcuserã în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.Limitãrile lor au fost scoase la ivealã în mod clar în cei doi ani care au condus lacel mai periculos moment din istoria Rãzboiului Rece, criza rachetelor cubanezedin 1962. Teoria conspiraþiei a devenit un substitut al informaþiilor de bunã calitate.La 29 iunie 1960, preºedintele KGB, Aleksandr ªelepin, i-a înmânat personal lui

Hruºciov o evaluare alarmistã a politicii americane, pe baza unui raport plin dedezinformãri întocmit de un ofiþer de legãturã NATO cu CIA:

La CIA se ºtie cã factorii de decizie ai Pentagonului sunt convinºi de nevoia de a iniþiaun rãzboi cu Uniunea Sovieticã „cât mai curând posibil“… În momentul de faþã, SUAare capacitatea de a distruge bazele sovietice de rachete ºi alte þinte militare cu forþele bombardierelor lor. Dar peste puþin timp, forþele de apãrare ale Uniunii Sovietice vor creºte… ºi oportunitatea va dispãrea… Ca rezultat al acestor presupuneri, ºefii de laPentagon sperã sã iniþieze un rãzboi de prevenire împotriva Uniunii Sovietice.

Hruºciov a luat act de acest raport periculos de inexact. La 9 iulie a emis un

avertisment pentru Pentagon „sã nu uite cã, aºa cum s-a dovedit la ultimele testãri,avem rachete care pot ateriza într-un punct stabilit la o distanþã de 13 000 km“.„Artileriºtii sovietici“, a declarat el, „pot sprijini poporul cubanez cu rachetelelor, dacã forþele Pentagonului vor îndrãzni sã iniþieze o intervenþie în Cuba.“ Întimpul vizitei sale la Moscova de la sfârºitul lui iulie, Raúl Castro a transmisrecunoºtinþa lui Fidel pentru cuvântarea lui Hruºciov. ªi-a exprimat ºi admiraþia

personalã pentru KGB ºi a rugat sã fie trimiºi la Havana câþiva dintre ofiþeriiacestuia pentru a-i instrui pe ofiþerii cubanezi de informaþii. În august 1960, Centrul



66

a decis sã adopte o nouã denumire conspirativã pentru Cuba – AVANPOST – (Capul de pod). Datoritã în special lui Castro ºi KGB-ului, Uniunea Sovieticã

pusese acum pentru prima datã în istoria sa un picior în America Latinã.Castro ºi principalii lui colaboratori nu au fãcut niciun secret din dorinþa lor

de a furniza celorlalte state din America Latinã exemplul lor revoluþionar. Încãdin aprilie 1959, opt vase de gherilã au ridicat ancora din Cuba într-o încercaredemnã de opera comicã de a „elibera“ Panama, încheiatã cu propria lor predareîn faþa Gãrzii Naþionale din Panama. Che Guevara, ale cãrui fantezii revoluþionareerau ºi mai mãreþe decât ale lui Castro, i-a spus lui Kudreavþev în octombrie 1960cã „America Latinã a atins punctul de fierbere, iar anul viitor ne putem aºtepta laexplozii revoluþionare în mai multe þãri…“ Deºi exploziile s-au dovedit a fi mai

mult niºte fâsâituri, în jurul lor s-a fãcut mult mai puþinã publicitate decât în cazulîncercãrii stângace a CIA, aprobatã de Casa Albã, de a rãsturna regimul lui Cas-tro prin debarcarea „Brigãzii cubaneze“ sprijinite de americani în Golful Porcilor în aprilie 1961, ceea ce i-a conferit Liderului Suprem reputaþia de Davidrevoluþionar angajat într-o luptã eroicã cu un Goliat american imperialist. Pe tot

parcursul desfãºurãrii operaþiunii Golful Porcilor, Leonov s-a aflat în biroul luiVladimir Semiceastnîi, succesorul lui ªelepin la preºedinþia KGB-ului, un omlipsit de experienþã pe care îl informa la douã-trei ore cu privire la cele mai im-

portante evoluþii. Pusese douã hãrþi mari pe peretele biroului preºedintelui KGB:una care înfãþiºa cursul evenimentelor raportate de americani, cealaltã bazatã pesursele sovietice din Cuba. Nici Leonov ºi nici Semiceastnîi nu ºi-ar fi putut

închipui cã operaþiunea CIA se va încheia atât de rapid ºi cu o înfrângere atât deumilitoare. În Golful Porcilor au fost capturaþi peste 1000 de prizonieri care aufost duºi pe un stadion din Havana, unde Fidel Castro i-a interogat în modspectaculos în faþa camerelor televiziunii. La un moment dat, transmisiunea TVde la programele de ºtiri difuzate în toatã lumea îi prezenta pe prizonieriaplaudându-l pe liderul pe care veniserã sã-l rãstoarne de la putere. Invazia eºuatãa contribuit atât la creºterea popularitãþii personale a lui Castro, cât ºi la accelerareatransformãrii Cubei într-un stat monopartinic. În fruntea mulþimilor care ovaþionaude 1 Mai victoria cubanezã împotriva imperialismului american, Castro a anunþatcã de acum înainte Cuba era un stat socialist, care nu va mai organiza alte alegeri.Revoluþia, a declarat el, era expresia directã a voinþei poporului.

La Washington, preºedintele John F. Kennedy, care preluase funcþia de numaitrei luni în momentul dezastrului din Golful Porcilor, îl întreba siderat pe consilierulsãu special, Theodore Sorensen: „Cum am putut sã fiu aºa de prost?“ La un summitcu Kennedy, în iunie, la Viena, Hruºciov a cerut pe un ton belicos sã se punã capãtstatutului de ocupare de cãtre cele trei puteri a Berlinului de Vest ºi sã se încheietratatul de pace cu Germania pânã la finele anului. Ulterior, Kennedy i-a spusziaristului James Reston: „Cred cã [Hruºciov] a fãcut asta din cauza eºeculuinostru în Golful Porcilor. S-a gândit probabil cã o persoanã atât de tânãrã ºi lipsitã



67

de experienþã încât s-a lãsat implicatã într-o asemenea încurcãturã poate fimanevratã ºi dacã nu reuºea sã facã faþã situaþiei, aceasta însemna cã nu are nici

pic de vlagã. Aºa cã a scos untul din mine.“Inspirându-se de la Hruºciov, ºi KGB-ul ºi-a propus sã „scoatã untul“ din

Statele Unite, exploatând capul de pod din Cuba. La 29 iulie 1961, ªelepin i-atrimis lui Hruºciov schiþa unei noi strategii globale agresive ºi de amploareîmpotriva Adversarului Principal, menitã sã „creeze în diferite pãrþi ale lumiisituaþii care vor contribui la abaterea atenþiei Statelor Unite ºi ale aliaþilor acestoraºi le vor lega de mâini ºi de picioare în timpul perfectãrii tratatului de pace cuGermania ºi al rezolvãrii problemei Berlinului de Vest“. Prima parte a planului

propunea sã se utilizeze miºcãrile de eliberare naþionalã din Lumea a Treia pentru

a se asigura un avantaj în lupta Est-Vest ºi „pentru a se activa prin toate mijloaceledisponibile ale KGB-ului insurecþiile armate împotriva guvernelor reacþionare pro-occidentale“. În fruntea acestei liste, ªelepin plasa regimurile „reacþionare“din America Centralã, aºadar chiar din curtea Adversarului Principal. Planul luiavea în vedere crearea unui al doilea cap de pod antiamerican în Nicaragua, undenou înfiinþatul Front Sandinist de Eliberare Naþionalã era destinat sã urmezeexemplul revoluþiei cubaneze ºi sã rãstoarne dictatura brutalã proamericanã adinastiei Somoza. Se spune cã preºedintele Franklin Roosevelt ºi-ar fi justificatsprijinul acordat respingãtorului întemeietor al dinastiei prin maxima cinicã: „ªtiucã este un ticãlos, dar este ticãlosul nostru“. Pentru Centru, probabil cã Somoza

pãrea la fel de vulnerabil în faþa unui atac de gherilã ca Batista în Cuba. ªelepin

a propus ca KGB-ul sã coordoneze în secret „frontul revoluþionar“ din AmericaCentralã în colaborare cu cubanezii ºi sandiniºtii. La 1 august, cu numai câtevaamendamente minore, marea strategie a fost aprobatã ca directivã a ComitetuluiCentral.

Liderul Frontului Sandinist de Eliberare, Carlos Fonseca Amador, cu numeleconspirativ de GIDROLOG, „Hidrologul“, era un agent de încredere al KGB-ului. În 1957, în vârstã de douãzeci ºi unu de ani, Fonseca fusese singurulnicaraguan care participase la al ºaselea Festival al Tineretului ºi Studenþilor dela Moscova, dupã care mai rãmãsese încã patru luni în URSS. Cartea lui, Unnicaraguan la Moscova, pe care a scris-o la întoarcere, era plinã de admiraþie

pentru Uniunea Sovieticã ca democraþie popularã cu o presã liberã, în care domnea

libertatea totalã a religiei ºi – ceea ce era încã ºi mai improbabil – cu admirabileindustrii de stat. Fonseca manifesta acelaºi entuziasm ºi faþã de Fidel Castro.„Prin victoria revoluþiei cubaneze“, spunea el mai târziu, „spiritul rebel nicaraguanºi-a recãpãtat strãlucirea… Marxismul lui Lenin, Fidel, Che Guevara ºi Ho ªiMin era preluat de Frontul Sandinist de Eliberare Naþionalã, care pornise din nou

pe drumul dificil al rãzboiului de gherilã… Lupta de gherilã ne va conduce laeliberarea finalã.“

La câteva luni dupã victoria gherilelor lui Castro din ianuarie 1959, Tomás



68

Borge, unul dintre întemeietorii Frontului Sandinist de Eliberare Naþionalã, asosit la Havana, unde i s-a promis tot „sprijinul posibil“ din partea lui Che Guevara.Dar deºi îi admira foarte mult pe Che Guevara ºi pe Fidel Castro, Fonseca era unalt tip de personalitate – de care unul dintre admiratorii lui îºi amintea ca de unom „aproape întotdeauna serios“ ºi despre care fiul lui spunea cã este „super auster, foarte disciplinat, metodic, precaut. Nu bea ºi nu fuma“. Fonseca era unrevoluþionar devotat, cu un simþ al umorului mai puþin dezvoltat ºi cu o figurãsolemnã. Numai într-o singurã fotografie publicatã apare cu un zâmbet pe buze.

A doua infiltrare majorã a KGB-ului printre sandiniºti a constituit-o probabilrecrutarea de cãtre rezidentul din Ciudad de Mexico în 1960 a exilatului nicaraguanEdelberto Torres Espinosa (cu numele sãu conspirativ de PIMEN), prieten apropiat

al lui Fonseca ºi secretar general al Frontului Nicaraguan Unit anti-Somoza dinMexic, preºedinte al Societãþii de Prietenie cu America Latinã. Contactul iniþialcu Torres fusese stabilit atunci când fiica lui a venit la Ambasada sovieticã cu ocerere de a studia la Universitatea Patrice Lumumba din Moscova. Rezidentuldin Ciudad de Mexico a raportat Centrului cã Torres era devotat cauzei eliberãriiîntregii Americi Latine ºi vedea revoluþia din Nicaragua ca pe unul din paºii cetrebuia fãcuþi pe aceastã cale. Un biograf ºi admirator al lui Fonseca îl descrie pe

bãtrânul Torres drept „mentorul“ sãu. Printre proiectele la care lucraserã împreunãse numãra ºi un studiu asupra poetului antiimperialist nicaraguan din secolul alXIX-lea, Rubén Darío. Fonseca ºi-a sãrbãtorit ulterior cãsãtoria în casa lui Torresdin Ciudad de Mexico.

În iulie 1961, ªelepin îi raporta lui Hruºciov:

În Nicaragua în momentul de faþã, prin intermediul KGB ºi al contactelor confidenþiale*

PIMEN, GIDROLOG ºi LOT – KGB influenþeazã ºi furnizeazã ajutor financiar FrontuluiRevoluþionar Sandinist ºi celor trei detaºamente de partizani din cadrul Frontului In-tern de Rezistenþã Revoluþionarã, care lucreazã în colaborare cu prietenii sãi [serviciilede informaþii cubaneze ºi ale blocului sovietic]. Pentru a obþine arme ºi muniþie, se propune acordarea a încã 10 000 de dolari acestor detaºamente din fondurile KGB.

Principalul obiectiv timpuriu al penetrãrii KGB în Frontul Naþional Sandinista fost crearea în interiorul acestuia a ceea ce Centrul numea „un grup de terorism

ºi sabotaj“, condus de Manuel Ramón de Jesus Andara y Ubeda (cu numeleconspirativ PRIM), un chirurg nicaraguan care lucra în Mexic. La 22 noiembrie

* În conformitate cu regulile KGB, agenþilor li se cerea sã coopereze în secret cu unreprezentant al serviciului oficial de informaþii ºi sã îndeplineascã în mod conºtiincios, sistematicºi în cel mai mare secret misiuni de informare. „Contactele confidenþiale“ erau cei care„comunicau ofiþerilor de informaþii chestiuni care prezentau interes pentru aceºtia ºi îndeplineausarcini confidenþiale, care în esenþã erau de natura informaþiilor“; spre deosebire de agenþi, nuacceptaserã obligaþia oficialã de a efectua misiuni de informaþii.



69

1961, Aleksandr Saharovski, ºeful Direcþiei Principale, îi raporta lui Semiceastnîi, preºedintele KGB:

În conformitate cu planul pe termen lung al operaþiunilor de informaþii KGB în AmericaLatinã ºi cu Decizia nr. 191/75-GS a înaltelor autoritãþi din data de 1 august 1961 [princare se aproba marea strategie a lui ªelepin pentru Lumea a Treia], rezidenþa noastrãdin Mexic a luat mãsuri pentru asigurarea asistenþei în edificarea miºcãrii naþionale deeliberare din Nicaragua ºi în crearea unui focar de tulburãri pentru americani în aceastãzonã. Rezidenþa, prin agentul de încredere GIDROLOG [Fonseca] din Mexic, a selectatun grup de studenþi nicaraguani (12 persoane), condus de doctorul patriot nicaraguan Prim [Andara y Ubeda] ºi a organizat instruirea lor operativã. Toate operaþiunile dingrupul Prim sunt conduse de GIDROLOG în numele organizaþiei revoluþionare sandiniste

„Frontul Sandinist“ al cãrui lider este el, GIDROLOG. Supervizarea activitãþilor viitoareale grupului ºi ajutorul financiar acordat acestuia vor fi asigurate prin GIDROLOG. Înmomentul de faþã, grupul lui PRIM este pregãtit pentru a fi trimis în Honduras, unde vaabsolvi un curs suplimentar de instruire ºi îºi va completa rândurile cu noi luptãtori degherilã, dupã care grupul va fi trimis pe teritoriul nicaraguan. Pe parcursul perioadeiiniþiale, grupul lui Prim va avea urmãtoarele misiuni: organizarea unui detaºament de partizani pe teritoriul nicaraguan, completarea rândurilor cu persoane din populaþialocalã, crearea bazelor de sprijin cu arme ºi muniþii. În plus, detaºamentul va întreprinderaiduri individuale împotriva instituþiilor guvernamentale ºi a întreprinderilor care aparþinamericanilor, creînd imaginea unei lupte masive de partizani pe teritoriul nicaraguan.Pentru a echipa grupul lui Prim ºi pentru a asigura instruirea sa finalã în operaþiuni decombat, este nevoie de un ajutor în valoare de 10 000 de dolari. Autoritãþile supremeºi-au dat consimþãmântul cu privire la utilizarea sumei mai sus indicate pentru acestescopuri.Cer aprobarea dumneavoastrã.

Deºi abia fusese numit preºedinte al KGB, fiind ales de Hruºciov pentruloialitatea lui politicã ºi nu pentru cunoºtinþele lui în domeniul informaþiilor,Semiceastnîi nu a ezitat. A doua zi dupã ce a primit raportul lui Saharovski, ºi-adat aprobarea. Semiceastnîi nu ar fi îndrãznit sã facã acest lucru, dacã nu ar fi fostsigur de sprijinul lui Hruºciov. Nu existã decât puþine îndoieli referitoare la faptulcã Hruºciov împãrtãºea optimismul exagerat al KGB-ului cu privire la

perspectivele unui al doilea cap de pod în Nicaragua, dupã modelul cubanez.Dupã ce a obþinut aprobarea lui Semiceastnîi, Saharovski a dat instrucþiuni

rezidentului KGB de la Ciudad de Mexico sã-i ofere lui Andara y Ubeda (PRIM)6000 de dolari ca sã achiziþioneze arme ºi sã-i cearã sã trimitã un prim grup deºapte luptãtori de gherilã, care urma sã creascã apoi la douãzeci ºi doi, din Mexicîn Nicaragua. Grupul lui de gherilã urma sã se strângã la o bazã din Nicaragua la1 martie 1962, fiind pregãtit sã înceapã operaþiunile de sabotaj împotriva bazelor americane douã sãptãmâni mai târziu. Andara y Ubeda a insistat, fãrã îndoialã înmod corect, cã oamenii lui nu erau suficient instruiþi pentru a lansa atacuriîmpotriva bazelor SUA atât de bine pãzite. În schimb, s-au angajat în lupte de



70

gherilã ºi operaþiuni de spionaj împotriva regimului Somoza, a organizaþiilor nemilitare americane ºi a refugiaþilor cubanezi anti-Castro. Între noiembrie 1961ºi ianuarie 1964, Andara y Ubeda a primit pentru gherilele lui 25 000 de dolari

prin rezidentul din Ciudad de Mexico. La început, Andara y Ubeda nu a ºtiut cãera finanþat de KGB. Torres (PIMEN) îi spusese cã banii sunt de la membrii„burgheziei progresiste“ care dorea sã rãstoarne dictatura lui Somoza. Lui Andaray Ubeda i s-a cerut – ºi el a acceptat – sã semneze un manifest politic, chipurile

pregãtit de sprijinitorii lui din rândurile burgheziei progresiste (elaborat în realitatede KGB) care chema la revoluþia nicaraguanã ca parte a luptei socialiste împotrivaimperialismului.

Torres þinea KGB-ul la curent cu activitãþile altor mici grupuri de gherilã

sandiniste, care erau instruite cu mai mult sau mai puþin succes în junglele dinHonduras ºi Costa Rica. Rezidentul din Ciudad de Mexico raporta Centrului cãTorres nu se considera un agent sovietic, ci membru al miºcãrii naþionale deeliberare care lucreazã cu Uniunea Sovieticã pentru eliberarea popoarelor dinAmerica Latinã din sclavia economicã ºi politicã a Statelor Unite. Ofiþerii care s-auocupat de dosarul Torres, V. P. Nefedov ºi V. V. Kostikov, îl considerau totuºi „unagent KGB de nãdejde ºi valoros“, care îºi îndeplinea întotdeauna misiunile.

În primii ani ai revoluþiei cubaneze, Centrul era se pare convins cã exemplulacesteia va putea sã inspire miºcãri similare sandiniºtilor în multe pãrþi din Ame-rica Latinã. Grupurile de gherilã au apãrut astfel în Columbia, Venezuela, Peru ºiGuatemala. În 1961, organizaþia de spionaj a lui Castro a fost reorganizatã sub

numele de Dirección General de Inteligencia, pe lângã Ministerul de Interne. Întimp ce Ramiro Valdés, primul ºef al spionajului lui Castro, era ministru de Inter-ne, Manuel Piñeiro Losada, poreclit „Barbã Roºie“ din cauza bãrbii sale abundenteºi roºii, a devenit ºef al Direcþiei Generale de Informaþii. Principala prioritate alui Piñeiro a fost exportul revoluþiei cubaneze. DGI conþinea ºi o Direcþie pentruEliberarea Naþionalã cu trei „Comitete de eliberare“ care rãspundeau, respectiv,de exportul revoluþiei în Caraibe, America Centralã ºi de Sud. Piñeiro ºi CheGuevara au petrecut multe seri, de regulã pânã noaptea târziu, uneori chiar pânãîn zori de zi discutând perspectivele unei revoluþii cu aºa-ziºii revoluþionari dinAmerica Latinã ºi din Caraibe. În timpul discuþiilor lor, pe masã se afla întotdeaunaîntinsã o hartã mare a þãrii în discuþie, pe care Che Guevara o examina în detaliu,

pufãind din când în când din trabuc ºi bând ceai tare argentinian – mate – printr-un pai.

În timp ce Che Guevara ºi Piñeiro îºi fãceau visuri revoluþionare ºi imaginauoperaþiuni de gherilã pe hãrþile lor pânã noaptea târziu, KGB cãuta în mod metodicsã-ºi întãreascã legãturile cu DGI ºi influenþa exercitatã asupra acesteia. Printrecele mai concludente dovezi ale apropierii integrãrii DGI în comunitatea de spionaja blocului sovietic figura colaborarea sa în utilizarea „ilegalilor“, ofiþeri deinformaþii ºi agenþi care operau sub identitãþi false ºi (de regulã) naþionalitãþi



71

fictive. În 1961, ofiþerul KGB Vladimir Vasilievici Grincenko (care ulterior a primit numele conspirative de RON ºi KLOD), vorbitor de limbã spaniolã, careobþinuse cu zece ani mai înainte un paºaport argentinian sub o identitate falsã, asosit în Cuba, unde ºi-a petrecut urmãtorii trei ani în calitate de consilier DGI

pentru operaþiuni ilegale.În continuare, exploatarea de cãtre KGB a „capului de pod“ cubanez a fost

întreruptã dramatic de criza rachetelor din octombrie 1962. În mai, Hruºciov l-aconvocat pe Alekseiev, rezidentul KGB din Havana, pe neaºteptate la Moscova ºii-a spus cã urmeazã sã-l înlocuiascã pe antipaticul Kudreavþev în funcþia deambasador sovietic. Douã sãptãmâni mai târziu, Hruºciov l-a luat din nou prinsurprindere pe Alekseiev, spunându-i cã a decis sã instaleze rachete nucleare

ofensive în Cuba îndreptate împotriva Statelor Unite. O micã delegaþie din carefãcea parte ºi Alekseiev a fost trimisã la Havana pentru a obþine aprobarea luiCastro. „Dacã ar fi fost vorba numai de apãrarea noastrã“, a spus Castro maitârziu, „nu am fi acceptat rachetele.“ Castro a fost de acord cu instalarea rachetelor,a insistat el, în interesul mai larg al solidaritãþii cu blocul sovietic – sau, aºa cum

prefera sã se exprime Moscova, „cu comunitatea socialistã“. Deºi Hruºciov acerut sprijinul KGB-ului pentru cimentarea alianþei cu Castro, nu s-a obosit sã-icearã ºi evaluarea reacþiei probabile a americanilor la ideea de a construi baze derachete în Cuba. Acþionând, la fel ca Stalin, în calitate de propriu analist deinformaþii, a ajuns rapid la concluzia cã „americanii vor accepta rachetele dacã levom instala înainte de alegerile lor pentru Congres de la mijlocul mandatului,

programate pentru noiembrie“. Descoperirea ºantierelor de construcþie pentru bazele rachetelor de cãtre avioanele de spionaj americane U-2 în octombrie 1962a dus la cea mai periculoasã crizã din timpul Rãzboiului Rece.

Decizia lui Hruºciov de a rezolva criza anunþând – fãrã a-l consulta pe Cas-tro – retragerea unilateralã a „tuturor armelor ofensive sovietice“ din Cuba l-a

jignit pe Castro. Furios, acesta le-a spus studenþilor de la Universitatea din Havanacã „Hruºciov nu are c…“ În particular, l-a denunþat pe liderul sovietic numindu-l„ticãlos, fiu de cãþea ºi nemernic“. Într-o scrisoare bizarã ºi emoþionalã cãtreHruºciov, Castro a declarat cã retragerea bazelor de rachetã a adus lacrimile „înnenumãraþi ochi ai oamenilor cubanezi ºi sovietici care doreau sã moarã cudemnitate“. Alekseiev a avertizat Moscova dupã incidentul rachetelor cã „va fi

nevoie de o muncã atentã ºi migãloasã de aproximativ doi ani cu Castro pentru cael sã-ºi însuºeascã spiritul partinic marxist-leninist“.

În încercarea de a salva capul de pod cubanez, Hruºciov i-a trimis o invitaþie personalã lui Castro sã viziteze Uniunea Sovieticã pentru a „face cunoºtinþã cuUniunea Sovieticã ºi marile victorii realizate de popoarele ei“, ºi „pentru a discu-ta chestiuni referitoare la relaþiile dintre popoarele Uniunii Sovietice ºi Cuba ºialte chestiuni de interes comun“. În aprilie 1963, Castro ºi suita lui au sosit laMoscova, intenþionând sã stea numai câteva zile. Dar Castro a fost convins sã



72

facã o vizitã de patruzeci de zile prin URSS, care, în mijlocul unor aplauze aproapeneîntrerupte, l-a purtat de la Leningrad la frontiera cu Mongolia. Bãtrânii bolºevicidin Leningrad i-au spus cã, de la Lenin încoace, nimeni altcineva nu se mai

bucurase de o astfel de primire entuziastã. Îmbrãcat în salopeta lui de luptã verde-oliv când vremea era suficient de cãlduroasã, Castro a vorbit în faþa mulþimilor entuziaste de pe stadioane, din fabrici ºi din centrele oraºelor în întreaga UniuneSovieticã. A inspectat bazele de rachete ºi Flota Nordului, a participat la paradade 1 Mai alãturi de Hruºciov privind de pe zidul Kremlinului, a primit titlul deErou al Uniunii Sovietice ºi i s-a decernat Ordinul Lenin cu steaua de aur. Castroa rãspuns cu laude pline de efuziune la adresa realizãrilor comunismului sovieticºi mulþumiri pentru sprijinul acordat revoluþiei cubaneze. În faþa unei mulþimi

adunate în Piaþa Roºie a spus:

Revoluþia cubanezã a fost posibilã numai pentru cã revoluþia rusã din 1917 a avut loccu mult înainte. ( Aplauze) Fãrã existenþa Uniunii Sovietice, revoluþia din Cuba socialistãar fi fost imposibilã… Puterea Uniunii Sovietice ºi a întregului lagãr socialist a opritagresiunea imperialistã împotriva þãrii noastre. Este cât se poate de firesc sã nutrimsentimente de profundã ºi eternã recunoºtinþã faþã de Uniunea Sovieticã. ( Aplauze) …Popoarele din întreaga lume trebuie sã priveascã succesul nostru ca pe propriul lor succes. ( Aplauze)

Hruºciov a spus Prezidiului cã discuþiile lui personale cu Castro au durat

câteva zile „…Imediat ce terminam micul dejun, venea ºi mã aºtepta. Stãteamîmpreunã pânã la ora 14:00. Dupã aceea luam prânzul ºi stãteam din nouîmpreunã… Era foarte mulþumit.“ În tot timpul turneului sãu triumfal de patruzecide zile prin Uniunea Sovieticã, Castro a fost însoþit de Alekseiev ºi de NikolaiLeonov, tânãrul ofiþer KGB care identificase pentru prima datã potenþialulrevoluþionar al lui Castro la mijlocul anilor 1950. Leonov îndeplinea rolul deinterpret al lui Castro ºi dupã încheierea vizitei s-a lãudat la Centru cã, acum, el ºiLiderul Suprem erau cei mai buni prieteni. Ca urmare a vizitei lui, Centrul a

primit primul grup de ofiþeri cubanezi de spionaj pentru a-i pregãti la KGB.Însã abia se întorsese Castro în Cuba, cã în mintea gazdelor ruse au apãrut

din nou îndoielile cu privire la loialitatea ºi maturitatea lui politicã. Moscova era

deranjatã în mod special de sublinierea tot mai frecventã la Havana a expresiei„exportul de revoluþie“. În septembrie 1963, Che Guevara a publicat un nou articoldespre rãzboiul de gherilã, foarte des citat. Înainte insistase asupra importanþeiunei serii de condiþii preliminare pentru înfiinþarea bazelor de gherilã, aºa cum ar fi absenþa unui guvern constituþional ales. Dar acum pãrea sã susþinã cã nu eranevoie de niciun fel de condiþie preliminarã. „Revoluþia, declara el, poate fiînfãptuitã în orice moment, oriunde în lume.“ Mai rãu chiar, dupã pãrereaMoscovei, era faptul cã ereziile lui Che Guevara pãreau sã aibã binecuvântarea



73

regimului lui Castro. În pofida apropierii sale personale de Castro, chiar ºiAlekseiev a fost ºocat. O telegramã de la Ambasada sovieticã din Havana cãtreMoscova îl acuza pe Che Guevara cã ignorã „tezele de bazã ale marxism-leninismului“ ºi denunþa eseul lui ca fiind „ultrarevoluþionar, vecin cuaventurismul“. Che Guevara nu a acordat nicio atenþie criticilor stârnite de ideilelui la Moscova ºi nici opoziþiei manifestate din partea partidelor comuniste dinAmerica Latinã. De aceea, urma sã fie în continuare implicat în exportul revoluþieicubaneze.

Alarmatã tot mai mult de „aventurismul“ cubanez, Moscova era dezamãgitãºi de incapacitatea sandiniºtilor de a se ridica la nivelul aºteptãrilor ei. Primaforþã de gherilã a Frontului Naþional Sandinist de Eliberare, îmbrãcatã în mod

nefericit în uniforme verde-oliv (care, deºi nu se potriveau cu clima, fuseserãalese pentru a se pãstra imaginea de luptãtori pentru libertate), a dus o viaþãmizerabilã într-o bazã muntoasã de la frontiera dintre Honduras ºi Nicaragua.Aºa cum îºi amintea Borge mai târziu: „Nu aveam nimic de mâncare, nici mãcar animale ca sã le vânãm… Nu numai foamea era cumplitã, ci ºi frigul înduratdouãzeci ºi patru de ore pe zi… Eram în permanenþã uzi pânã la piele din cauza

ploii mãrunte din aceastã parte a þãrii…“ Pentru a supravieþui, luptãtorii de gherilãerau nevoiþi sã cearã mâncare de la þãrani. În 1963 forþele de gherilã demoralizateau fost zdrobite de Garda Naþionalã Nicaraguanã. În urmãtoarele câteva zile,dupã cum relateazã unul dintre sprijinitorii lui, Frontul Naþional Sandinist deEliberare „nu a mai avut nici armele, nici numãrul necesar de oameni sau sistemul

de organizare necesar pentru a înfrunta din nou Garda Naþionalã“. În 1964, cuajutorul lui Torres, rezidentul din Ciudad de Mexico a reconstituit un grup desabotaj ºi spionaj din rãmãºiþele forþelor de gherilã ale lui Andara y Ubeda (PRIM).Grupul a primit unul dintre cele mai mãreþe nume conspirative din istoria sovieticã,ales de Lenin pentru ziarul pe care îl înfiinþase în 1900: ISKRA „Scânteia“. Însãîn 1964, optimismul extravagant de la Centru cu privire la perspectivele revoluþieilatino-americane care inspirase planul magistral al lui ªelepin din 1961 se diluase.KGB considera cã vor mai trece câþiva ani pânã când „scânteia“ sandinistã aveasã aprindã revoluþia nicaraguanã.

În timpul concediului sãu din vara anului 1964, ªelepin i-a spus lui Alekseievsã discute chestiunea cubanezã cu Leonid Brejnev. Era primul indiciu pe care îl

primea cu privire la pregãtirea loviturii de stat asistate de KGB care avea sã ducãla înlãturarea lui Hruºciov de la putere în octombrie ºi la instaurarea lui Brejnevca lider sovietic. La scurt timp dupã lovitura de stat, Mihail Suslov, ideologul ºef al partidului, a spus Comitetului Central cã Hruºciov a fost mult prea generos în

promisiunile pe care le-a fãcut altor state. Deºi nu a menþionat statele în cauzã,Suslov probabil cã se gândea în primul rând la Cuba. Kremlinul privea îngrozitcum aliaþii sãi cubanezi risipeau ajutorul sãu economic pe frivolitãþi cum ar fiuriaºul palat al îngheþatei, Coppelia. La resentimentele provocate de costurile



74

sprijinirii economiei prost administrate a Cubei s-a adãugat iritarea tot mai maredin cauza indisciplinei revoluþionare a lui Castro. La mijlocul anilor 1960, în

pofida opoziþiei partidelor comuniste latino-americane ºi a Moscovei, Cuba afãcut o încercare nereuºitã de a-ºi instala gherilele în Peru, Argentina, Venezuela,Guatemala ºi Columbia.

Principalii emisari ai revoluþiei cubaneze erau „ilegali“ care aparþineau sauerau controlaþi de DGI. Activiºtii ilegali cubanezi fuseserã instruiþi mult mai repededecât omologii lor KGB-iºti: în parte, pentru cã DGI era mai puþin exigentã ºiacorda mai puþinã atenþie elaborãrii unor „legende“ sigure, în parte pentru cã eramai uºor pentru cubanezi sã-ºi asume o altã identitate latino-americanã decât

pentru un rus sã pozeze în vest-european. În loc sã fie trimiºi direct la destinaþiile

lor, mulþi activiºti ilegali cubanezi erau desfãºuraþi prin Cehoslovacia. Potrivitstatisticilor þinute de Cehoslovacia (ºi înmânate KGB-ului) din 1962 pânã în 1966,un numãr total de 650 de activiºti ilegali cubanezi au trecut prin Cehoslovacia.Marea majoritate aveau paºapoarte ºi acte de identitate dominicane, argentinieneºi columbiene. În cele mai multe cazuri, documentele erau autentice, cu excepþiafotografiei care era înlocuitã.

Un semn al distanþãrii KGB-ului de încercarea cubanezã de a exporta revoluþiel-a reprezentat întoarcerea în 1964 la Moscova a lui Grincenko, care în ultimiitrei ani fusese consilier al DGI pentru operaþiuni ilegale. Se pare cã nu a mai fostînlocuit. Dar în 1965, în încercarea de a întãri colaborarea cu DGI, Semiceastnîi(care cãlãtorea sub pseudonimul Ielenin) a venit în Cuba în fruntea unei delegaþii.

Când s-au întâlnit la reºedinþa de la þarã a ambasadorului sovietic, relaþiile apropiatedintre Alekseiev ºi Castro au creat rapid o atmosferã prielnicã unei discuþiineoficiale în timpul unei mese cu ºaºlâc. Semiceastnîi a remarcat fascinaþia luiCastro pentru arta spionajului. Mai târziu, în timp ce priveau un film al KGBdespre urmãrirea ºi interogarea lui Oleg Penkovski, ofiþerul superior GRU carefurnizase SIS ºi CIA informaþii cruciale referitoare la ºantierul bazelor rachetelor sovietice înainte de criza rachetelor din Cuba, Castro s-a întors cãtre ministrulsãu de Interne, Valdés, ºi ofiþerii DGI care îl însoþeau ºi i-a îndemnat sã afleamãnunte de la delegaþia KGB în timpul ºederii acesteia în þarã. În pofidaentuziasmului pentru arta KGB-ului, Castro continua totuºi sã îngrijoreze Centrul

prin ceea ce acesta considera un exces de zel revoluþionar. În ianuarie 1966,

neimpresionatã de rezervele Moscovei, Havana a gãzduit o Conferinþã Trilateralãîn sprijinul marºului revoluþionar din Africa, Asia ºi America Latinã. „Pentrurevoluþionarii cubanezi“, spunea Castro, „câmpul de luptã împotrivaimperialismului cuprinde întreaga lume… ªi astfel decretãm cã miºcarearevoluþionarã din orice colþ al lumii poate conta pe luptãtorii cubanezi.“

Retorica încrezãtoare în sine a lui Castro a fost contrazisã de eºecul miºcãriirevoluþionare din America Latinã. În vara anului 1967, sandiniºtii au lansat onouã ofensivã, pe care Centrul a condamnat-o, considerând-o prematurã. Baza



75

trupelor de gherilã din jungla muntoasã de la frontiera cu Hondurasul era multmai bine organizatã decât pe vremea dezastrului din 1963, datoritã sprijinuluimult mai consistent oferit de þãranii locali. Dupã cum afirma unul dintre luptãtoriide gherilã: „ªi-au asumat sarcina de a ºterge urmele pe unde trecuserã coloanele;tovarãºii atârnau cârpe colorate ca sã ne avertizeze despre pericole; au inventatsemnale pentru noi cu diferite sunete… Aveam o întreagã echipã de fraþi ºi suroriþãrani care cunoºteau zona aºa cum îºi cunoºteau propriile buzunare“. Cu toateacestea, în august 1967, pe muntele Pancasan, sandiniºtii au suferit o nouãînfrângere dezastruoasã din partea Gãrzii Naþionale Nicaraguane. Printre cei uciºia fost ºi liderul ISKRA, Rigoberto Cruz Arguello (cu numele conspirativGABRIEL). Centrul a pus acest dezastru pe seama „lipsei de loialitate“ a conducerii

FSLN (care se strânseserã cu toþii la baza trupelor de gherilã), a resurselor nepotrivite pentru lupta cu Garda Naþionalã ºi a „stãrii de nepregãtire“ a populaþieilocale. Dictatorul nicaraguan, Tachito Somoza, jubila ºi se lãuda cã zdrobisegherilele sandiniste. Sfârºitul anilor 1960 ºi începutul anilor 1970 a reprezentat o

perioadã de liniºte pentru FSLN, pe parcursul cãreia membrii sãi au continuat sã jefuiascã bãnci pentru a-ºi finanþa existenþa ilegalã, dar au evitat ciocnirile deschisecu Garda Naþionalã.

În scurt timp a urmat o înfrângere majorã a încercãrii cubaneze de a „exportarevoluþie“. În 1966, Che Guevara a elaborat un plan nerealist de a înfiinþa o bazãîn Bolivia, cea mai sãracã þarã din America Latinã, pentru a antrena luptãtorii degherilã din toate colþurile continentului ºi pentru a rãspândi revoluþia în emisfera

vesticã. Che Guevara era convins cã va transforma Bolivia într-un al doileaVietnam. Argentina ºi Brazilia vor interveni ºi vor provoca proteste de masã carese vor solda cu înlãturarea de la putere a regimurilor lor militare. Potrivit planuluifantezist al lui Che Guevara de revoluþie continentalã, Statele Unite urmau sã fieºi ele atrase în aceastã acþiune. Povara purtãrii unui rãzboi de gherilã ºi în Vietnamºi aici, în America Latinã, va forþa Washingtonul sã instaureze o dictaturã a cãreidezintegrare inevitabilã va distruge statul burghez ºi va deschide calea cãtrerevoluþie chiar în Statele Unite.

Pentru a-ºi ascunde cãlãtoria în Bolivia ºi prezenþa aici cât mai mult timp,Che Guevara a recurs la o serie de tehnici utilizate de Direcþia activiºtilor ilegalidin DGI. ªi-a ras barba ºi mustaþa, ºi-a tuns pãrul scurt, a îmbrãcat un costum

elegant ºi s-a dat drept funcþionar uruguaian. Fotografia lui fusese aplicatã pedouã paºapoarte uruguaiene false, fiecare pe alt nume. În octombrie 1966, CheGuevara a zburat la Moscova, apoi – ca cei mai mulþi activiºti cubanezi ilegali – s-a întors în America Latinã prin Praga cu unul dintre paºapoarte. În noiembrie asosit în Bolivia, unde schema lui grandioasã de a pune continentul pe jar s-a redusla operaþiuni de gherilã într-o zonã restrânsã din bazinul fluviului Rio Grande. Cunumai câþiva ani mai înainte, când retorica lui nu pierduse încã total contactul curealitatea Americii Latine, Che insistase: „Un rãzboi de gherilã este un rãzboi al



76

poporului… Încercarea de a purta un astfel de rãzboi fãrã sprijinul populaþiei este preludiul unui dezastru inevitabil“. Aventura bolivianã a lui Che s-a încheiat cuun „dezastru inevitabil“ exact din acest motiv. Niciun singur þãran din bazinulRio Grande nu a intrat în gherilele lui. ªi nici chiar Partidul Comunist Bolivian(acuzat de trãdare de cãtre Guevara) nu l-a sprijinit. Guevara nota supãrat în

jurnalul sãu: „Masele de þãrani nu ne sunt de niciun ajutor ºi se transformã maicurând în informatori“.

În timpul unei vizite efectuate în iulie 1967 la Havana, primul-ministrusovietic, Aleksei Kosîghin, s-a plâns cã încercãrile cubanezilor de a exportarevoluþia „fãceau jocul imperialiºtilor ºi subminau eforturile lumii socialiste de aelibera America Latinã“. Refuzul lui Castro de a da curs sfatului sovieticilor a

adus mari prejudicii carierei fulminante de pânã atunci a prietenului sãu, Aleksandr Alekseiev, fostul rezident KGB, devenit ambasador sovietic la Havana, care afost acuzat de cãtre Centru cã nu a reuºit sã tempereze aventurismul lui Castro. Învara anului 1967, Alekseiev a fost rechemat la Moscova, chipurile pentru a fisupus unui tratament medical. Succesorul lui ca ambasador era un diplomat decarierã dur, Aleksandr Soldatov, care a sosit la Havana abia anul urmãtor.Consilierul ºef al KGB la DGI, Rudolf Petrovici ªleapnikov, a fost ºi el rechematîn vara anului 1967, dupã ce DGI l-a acuzat cã a conspirat cu o „microfacþiune“

pro-Moscova din Partidul Comunist Cubanez.Operaþiunile de gherilã ale lui Che Guevara s-au încheiat în octombrie 1967

cu capturarea lui ºi executarea de cãtre forþele boliviene pregãtite în SUA. Moartea

lui i-a sporit enorm reputaþia, înlocuind imaginea realã a unui luptãtor de gherilãcurajos, dar incompetent, cu cea a unui martir revoluþionar. Într-o cuvântaredeosebit de emoþionantã adresatã poporului cubanez, Castro a declarat cã ziua de8 octombrie, când fusese prins Che Guevara, avea sã devinã pentru totdeaunaZiua luptãtorului erou de gherilã:

Aºa cum îi aducem cu toþii omagiu, aºa cum toate gândurile noastre se îndreaptã cãtreChe Guevara, privim înainte cu încredere cãtre viitor, cãtre victoria finalã a poporului,ºi îi spunem cu toþii lui ºi tuturor eroilor care au luptat ºi au cãzut la datorie: Tot înaintecãtre victorie!

La început, Moscova nu a sesizat valoarea simbolicã a martirului Che Guevaraca armã în rãzboiul propagandistic împotriva imperialismului american. Pravdaa publicat un articol al unui comunist argentinian în care se denunþa inutilitatea

politicii cubaneze a exportului de revoluþie. Leonid Brejnev se gândea în modclar la Che Guevara atunci când a condamnat public ideea cã „o conspiraþie aeroilor“ ar putea înfãptui o revoluþie socialistã.

KGB-ul ºi-a dat seama mult mai târziu de popularitatea mondialã pe care ocâºtigase mitul lui Che Guevara ca element util în campaniile de mãsuri active



77

împotriva imperialismului american. În octombrie 1967, un grup mic de studenþidin America Latinã s-au adunat pentru a comemora moartea lui Che Guevara, înfaþa ambasadei SUA. În schimb, la Washington, peste 50 000 de americani, ceimai mulþi de la diferite facþiuni ale Noii Stângi care se rãspândise în campusurileamericane la sfârºitul anilor 1960, s-au adunat în faþa Memorialului Lincoln ºi ºi-au

plecat capul în semn de omagiu tãcut adus marelui oponent al imperialismuluiSUA. În 1968, mulþi studenþi americani au descoperit cã se identificã cu CheGuevara mai mult decât cu orice altã personalitate, în viaþã sau moartã.

Imediat dupã martiriul lui Che Guevara ºi dupã critica foarte puþin voalatãexprimatã de ruºi la adresa aventurismului cubanez, Castro ºi-a manifestat înmicã mãsurã dorinþa de a-ºi îmbunãtãþi relaþiile cu Moscova. În ianuarie 1968 a

respins cu dispreþ câteva dintre ideile „avansate în numele marxismului“ ca fiind„adevãrate fosile“, având evident în minte ideile sovietice: „Marxismul trebuiesã se dezvolte, sã depãºeascã o anumitã sclerozare, sã interpreteze realitãþile

prezentului într-un mod obiectiv ºi ºtiinþific, sã se comporte ca o forþã revoluþionarãºi nu ca o bisericuþã pseudorevoluþionarã“.

Pentru ascultãtorii lui Castro era clar cã „forþa revoluþionarã“ o reprezentaCuba, iar „biserica pseudorevoluþionarã“ se identifica cu Uniunea Sovieticã, cesuferea de sclerozã ideologicã. Curând dupã aceea, Liderul Suprem a organizatun proces demonstrativ al unei „microfacþiuni“ a loialiºtilor prosovietici din cadrulPartidului Comunist Cubanez, ce au fost gãsiþi vinovaþi de „diversionism ideologic“care prejudicia „unitatea ºi fermitatea forþelor revoluþionare“. În timpul procesului,

ºeful DGI, Manuel Piñeiro, a produs dovezi potrivit cãrora membrii microfacþiuniiavuseserã legãturi cu KGB-ul.Sub ameninþarea prãbuºirii „capului de pod“ sovietic din Cuba, marea stra-

tegie conceputã de KGB în 1961 de a orchestra „insurecþii armate împotrivaguvernelor reacþionare prooccidentale“ din America Latinã pãrea sã fie totalcompromisã. Optimismul iniþial al Centrului în legãturã cu perspectivele uneirevoluþii sandiniste în Nicaragua a dispãrut. La sfârºitul anilor 1960, Centrul

pãrea mai interesat sã foloseascã gherilele FSLN în operaþiuni de recunoaºtere aþintelor de sabotaj din sudul Statelor Unite, în loc sã le pregãteascã pentru revoluþiadin Nicaragua. În 1966, s-a format un grup de sabotaj ºi spionaj al KGB pe bazaformaþiunii ISKRA, la frontiera mexicano-americanã, cu baze de sprijin în

apropierea localitãþilor Ciudad Juárez, Tijuana ºi Ensenada. Liderul acesteia,Andara y Ubeda (PRIM) a plecat la Moscova ca sã se pregãteascã pentru operaþiunide tipul Liniei F. Printre principalele þinte ale sabotajului se aflau baze militareamericane, baze de rachete, instalaþii radar ºi conducta petrolierã (cu numeleconspirativ de START) care mergea de la El Paso din Texas la Costa Mesa, înCalifornia. Pe coasta americanã au fost alese trei locaþii pentru debarcarea DRG,

precum ºi containere de mare capacitate în care trebuia depozitate mine, explozivi,detonatori ºi alte materiale de sabotaj. Un grup de sprijin cu numele conspirativ



78

SATURN a primit sarcina de a folosi miºcãrile muncitorilor imigranþi (braceros) pentru a ascunde transferul agenþilor ºi al muniþiilor peste frontierã.

Anul 1968 a fost foarte greu pentru KGB atât în Europa, cât ºi în AmericaLatinã. Procesul demonstrativ intentat microfacþiunii prosovietice de la Havana afost urmat rapid de ceea ce Moscova considera o oribilã manifestare a subversiuniiideologice în Cehoslovacia. Încercarea reformatorilor de la Praga de a crea„socialismul cu faþã umanã“ a fost interpretatã de KGB ca o contrarevoluþie.Prãbuºirea aproape totalã a cenzurii oficiale a culminat cu o paradã de 1 Mai laPraga cu pancarte care transmiteau Moscovei mesaje foarte impertinente: „TrãiascãURSS – dar pe cheltuialã proprie!“ KGB-ul a jucat un rol major atât în ceea ce

priveºte ajutorul acordat în timpul invadãrii Cehoslovaciei de cãtre forþele Pactului

de la Varºovia în august 1968, ºi în „normalizarea“ care a urmat dupã revenireaþãrii la ortodoxia prosovieticã.Toatã lumea se aºtepta ca Fidel Castro sã se situeze de partea reformatorilor

praghezi ºi sã condamne invadarea Cehoslovaciei. ªi-a început însã primul discursradiodifuzat de dupã invazie spunând cã ceea ce urma sã declare „va contravenisentimentelor multor oameni“. Castro a recunoscut cã invadarea nu avea nicio

bazã legalã, dar a insistat cã, în interesul suprem al „luptei poporului împotrivaimperialismului“, ea era justificatã:

Pe scurt, regimul cehoslovac se îndrepta cãtre capitalism ºi mergea în mod inexorabilcãtre imperialism. În legãturã cu aceasta, nu avem nici cea mai micã îndoialã… Indiferent

dacã acceptãm sau nu lucrul acesta, esenþial este dacã blocul socialist poate permitedezvoltarea unei situaþii politice care a dus la destrãmarea unei þãri socialiste ºi lacãderea ei în braþele imperialismului. Din punctul nostru de vedere, nu este admisibil ºi blocul socialist are dreptul sã împiedice acest lucru într-un fel sau altul.

Toate acestea erau o muzicã pe placul celor de la Moscova. Liderul Suprema demonstrat în urmãtoarele luni cã este fidel Moscovei, ceea ce i-a permis UniuniiSovietice sã repare capul de pod pe cale sã se prãbuºeascã din Cuba.

Probabil cã motivul schimbãrii radicale de atitudine ideologicã a lui Castrola numai câteva luni dupã procesul demonstrativ ºi arestarea membrilor de partidcredincioºi Moscovei din cadrul Partidului Comunist Cubanez era o crizã

economicã severã care a subliniat ºi mai mult dependenþa Cubei de ajutoruleconomic sovietic. Industria cubanezã ºi centralele electrice funcþionau cu ajutorul

petrolului sovietic trimis din porturile Mãrii Negre. La începutul anului 1968,Moscova a început sã reducã exporturile de petrol ca semn al nemulþumirii ei, laHavana s-au produs dese întreruperi de curent electric, iar fabricile de zahãr nuau mai putut funcþiona. Castro însuºi a agravat criza prin dezastruoasa „ofensivãrevoluþionarã“ din martie, menitã sã distrugã ultimele rãmãºiþe ale întreprinderilor libere, când a naþionalizat 55 000 de întreprinderi mici, care acopereau o treime



79

din vânzãrile cu amãnuntul ale Cubei. Ca recompensã pentru loialitatea de curândredobânditã, Uniunea Sovieticã a cumpãrat pur ºi simplu întreaga economiecubanezã. La sfârºitul anului 1969, Cuba datora Uniunii Sovietice 4 miliarde dedolari.

Decizia lui Castro de a se situa de partea Moscovei împotriva reformatorilor cehoslovaci reflecta ºi stilul lui autoritar de conducere ºi neplãcerea pe care i-o

provocau libertãþile politice promovate de Primãvara de la Praga. La mijloculanilor ’60, adevãratele realizãri ale revoluþiei cubaneze – reformele din domeniulsãnãtãþii ºi al educaþiei ºi mai ales încheierea gangsterismului – au fost umbritetot mai mult de o retoricã revoluþionarã gãunoasã care nu avea legãturã nici cu

proasta gestionare a economiei precare ºi nici cu intoleranþa faþã de disidenþi. În

1965, Castro însuºi a recunoscut cã în închisorile cubaneze se aflau 20 000 dedeþinuþi politici. O uriaºã reþea de supraveghere stãtea la pândã pentru a decela pânã ºi cel mai mic semn de disidenþã ideologicã. DGI era asistatã de Comitetele pentru Apãrarea Revoluþiei, o reþea naþionalã de asociaþii pe cartiere, care raportauorice fel de activitãþi suspecte. Întemeiate în 1960, Comitetele s-au dezvoltat îndeceniul urmãtor, ajungând sã cuprindã aproximativ o treime din populaþia adultã.Imediat dupã aprobarea de cãtre Castro a înãbuºirii Primãverii de la Praga,acþionând în conformitate cu instrucþiunile primite de la DGI, Comitetele auorganizat o serie de demonstraþii „spontane“ în sprijinul cuvântãrii lui. În felulacesta, în Cuba s-a dezvoltat un sistem de control social asemãnãtor cu cel condusde KGB ºi aliatele lui din þãrile est-europene, dar mai frapant decât acestea. La

sfârºitul anilor 1960, Castro folosea Comitetele pentru a dicta pânã ºi lungimea pãrului bãrbaþilor ºi a fustelor femeilor. În noiembrie 1968, pãrinþii tinerilor care purtau pãrul lung ºi al fetelor cu fuste mini au fost convocaþi în faþa autoritãþilor locale. Castro avea o deosebitã aversiune faþã de homosexuali ºi a dat instrucþiunica acestora „sã li se interzicã sã ocupe funcþii care sã le dea posibilitatea sãexercite influenþã asupra tinerilor“. Homosexualilor li se refuza, de regulã, dreptulde a locui în blocurile noi. Adesea, ei erau trimiºi la muncã forþatã în unitãþilespeciale.

Exact aºa dupã cum unii membri ai Vechii Stângi din anii 1930 s-au lãsatseduºi de imaginea miticã a Uniunii Sovietice ca primul stat al muncitorilor ºiþãranilor ºi au fost orbi în faþa realitãþii sãlbatice a Rusiei lui Stalin, tot aºa o

generaþie mai târziu, mulþi dintre membrii Noii Stângi ai anilor ’60 s-au fãcut cãnu vãd natura tot mai autoritarã (deºi mai puþin criminalã) a regimului lui Castroºi încãlcarea uneori brutalã de cãtre acesta a drepturilor fundamentale ale omului.Imaginea eroicã a lui Castro ca revoluþionarul David în luptã, blocat în insula luide Goliatul imperialismului american avea prizã la publicul internaþional ºi a fostexploatatã atât de propagandiºtii sovietici, cât ºi de cei cubanezi. Printre cei mainaivi susþinãtori occidentali entuziaºti ai lui Castro se numãrau americanii dinorganizaþia Brigada Venceremos (Vom învinge), care începând din 1969 au venit



80

sã taie trestie de zahãr în Cuba ºi sã-ºi manifeste solidaritatea cu revoluþia cubanezã.Castro le-a adus un omagiu public membrilor brigãzii pentru curajul lor de a„sfida mânia imperialiºtilor“.

În particular însã nu vedea cu ochi buni miºcãrile de eliberare alehomosexualilor ºi lesbienelor din cadrul Noii Stângi americane. FeminiºtiiVenceremos erau ºi ei, la rândul lor, uluiþi de comportamentul cântãreþelor cubaneze trimise sã-i distreze pe membrii brigãzii: „ Aveau adesea pãrul vopsit,fuste strâmte ºi fãceau gesturi obscene flirtând cu publicul. ªtiam cã, atunci cândnu cântau, aceste femei erau probabil revoluþionare devotate, care munceau dingreu. Însã ni se pãrea greu de acceptat o asemenea lipsã de consecvenþã“.

Reflectând, fãrã îndoialã, pãrerile Liderului Suprem, DGI s-a plâns în faþa

KGB-ului cã mulþi dintre brigadierii Noii Stângi erau homosexuali ºi dependenþide droguri. Homosexualii Venceremos, raporta în mod straniu DGI, au întrevãzut„posibilitatea de a folosi homosexualitatea pentru a ilustra degenerarea fizicã aimperialismului american“. Brigada s-a dovedit însã a fi o valoroasã sursã dedocumente de identitate americanã, care puteau fi utilizate în operaþiunile despionaj. Brigadierii erau priviþi ºi ca surse importante de propagandã.

Revenirea lui Castro la atitudinea loialã faþã de Moscova a avut un efectimediat asupra relaþiilor DGI cu KGB. Aºa cum a afirmat mai târziu un ofiþer DGI, rolul acesteia „a fost întotdeauna limitat de faptul cã ipotezele strategice alelui Fidel Castro, convingerile ºi intuiþiile lui personale erau total deplasate.Spionajul cubanez nu le putea contesta sau nega“. În conformitate cu dorinþele

Liderului Suprem, în timpul iernii 1968–1969, toþi ºefii DGI din strãinãtate aufost rechemaþi la Havana pentru a primi noi instrucþiuni de cooperare cu KGB.ªeful DGI, Manuel Piñeiro, i-a informat cã survenise „o diminuare acontradicþiilor“ între Cuba ºi Uniunea Sovieticã ºi cã trebuiau sã participe lamiºcarea amplã de colectare a informaþiilor ºtiinþifice ºi tehnologice pentru URSS.Însã Piñeiro a stârnit nemulþumirea Centrului din cauza investigaþiilor fãcute maiînainte în legãturã cu contactele KGB-ului cu facþiunea promoscovitã înainte de

procesul demonstrativ din ianuarie 1968. La începutul anului 1969, presiunileexercitate de KGB au dus la înlocuirea lui cu José Méndez Cominches, o persoanãcare prezenta mai multã încredere pentru sovietici. Din acest moment principala

prioritate a DGI a fost strângerea de informaþii ºi mai puþin exportul de revoluþie.

Asistenþa acordatã miºcãrilor naþionale de eliberare a fost transferatã unei direcþiinoi ºi independente, Dirección de Liberación Nacional, ulterior DepartamentulAmerica, condus de Piñeiro. În urma unei cãlãtorii la Moscova a lui Raúl Castroîn primãvara anului 1970, au fost apoi epuraþi toþi acei ofiþeri din DGI care pãreaureticenþi faþã de cooperarea cu KGB. Un consilier superior din KGB a primit un

birou chiar lângã ºeful DGI, Méndez.Capul de pod cubanez pãrea din nou foarte solid.



81

4

Regimurile „progresiste“ ºi„socialismul cu vin roºu“

La începutul anilor 1970, cea mai mare parte a Americii Latine era încã, aºacum s-a exprimat Andropov, „un domeniu nou pentru activitatea sovieticã de

politicã externã“. El a scris într-un memorandum surprinzãtor de sincer: „Lideriinoºtri ºtiu foarte puþin despre America Latinã. Trebuie sã scriem mai mult despreaceste þãri, sã atragem atenþia asupra lor“. Andropov era decis ca extindereainfluenþei sovietice în America Latinã sã se desfãºoare sub conducerea KGB-uluiºi nu a Ministerului de Externe:

Trebuie sã þinem minte cã, atunci când se pune problema sã aruncãm luminã asuprasituaþiei din America Latinã, fãrã noi, nici Ministerul Afacerilor Externe ºi nici MinisterulComerþului Exterior nu vor fi capabile sã întreprindã acþiuni eficiente. Trebuie sã fim primii care sã stabilim contacte cu persoane importante din aceste þãri unde nu avemambasade ºi sã ne trimitem ofiþerii acolo în vizite pe termen mai scurt sau mai lung.

Andropov era nerãbdãtor sã exploateze noile oportunitãþi pentru operaþiunileKGB oferite de apariþia regimurilor militare „progresiste“ din Peru ºi Bolivia ºide alegerea unui preºedinte marxist în Chile. În loc sã aplice strategia riscantã dea încerca sã recruteze preºedinþi latino-americani ºi alþi politicieni de frunte ca

agenþi sovietici, Andropov a preferat sã realizeze cât mai multe „contacteconfidenþiale“ cu persoane dispuse sã aibã legãturi clandestine cu ofiþerii KGBcare urmãreau sã le influenþeze politica, mai ales faþã de SUA. Recrutarea agenþilor s-a fãcut numai la un nivel scãzut în ierarhia politicã ºi oficialã latino-americanã,

precum ºi în presã ºi alte profesiuni.Cel mai important atu al KGB-ului în realizarea contactelor confidenþiale ºi

a reþelei de agenþi era resentimentul generalizat în America Latinã faþã de aroganþacolosului yankeu de la nord. Principalul expert al Centrului pentru America Latinã,



82

Nikolai Leonov, care identificase de timpuriu potenþialul revoluþionar al lui FidelCastro, a recunoscut mai târziu:

Toate eforturile politice ale guvernului sovietic ºi, de aici, ale serviciilor de informaþiidin þara noastrã, aveau drept scop sã submineze cât mai mult dominaþia nord-americanãîn aceastã parte a lumii. Aºadar, am sprijinit din punct de vedere politic, uneori trimiþândarme ºi alt fel de ajutoare, pe oricine era împotriva dominaþiei SUA – orice guvern,orice miºcare de eliberare naþionalã, orice grupare revoluþionarã. Cu toate acestea, cu puþine excepþii, extrema stângã [alta decât partidele pro-Moscova] nu se bucura de prea mare popularitate la Kremlin la data respectivã. Producea teamã ºi de aceea eraþinutã la distanþã. Dar forþele patriotice rezonabile de centru stânga din America Latinãau gãsit întotdeauna un sprijin puternic în URSS. Personal am luat parte la numeroase

operaþiuni de acest gen. Am lucrat cu mulþi lideri latino-americani, încercând cel puþinsã-i încurajãm, sã-i sprijinim pe cât posibil în atitudinea lor antiamericanã.

Suspiciunile Moscovei cu privire la „extrema stângã“ se datorau, în mare parte, temerii cã aceasta era contaminatã de erezia maoistã. O temã subsidiarã aoperaþiunilor KGB în America Latinã era contracararea provocãrii chineze lansatecomunismului sovietic. În 1972, Alistair Horne scria:

Se pare cã nu în Asia de sud-est, nici în Orientul Mijlociu ºi nici în Africa nu se duce bãtãlia ideologicã a anilor 1970 , ci în America de Sud. Aici avem sentimentul cã se aflãcâmpul de bãtãlie pe care comunismul sovietic va triumfa definitiv împotriva maoismului

sau invers.

Aceastã estimare s-a dovedit a fi exageratã, deºi la începutul secolului XXI, principalele vestigii ale miºcãrilor revoluþionare maoiste – în special Sendero Luminoso (Calea luminoasã) din Peru – se aflau în America Latinã. Însã la începutulanilor 1970, profeþia lui Horne pãrea sã aibã o bazã realã.

Prima juntã „progresistã“ din America Latinã care a atras atenþia Centrului afost cea din Peru. Pentru marxiºti-leniniºti, conflictul de clasã din Peru pãrea sãse fi ascuþit suficient pentru a genera o revoluþie. De la întemeierea RepubliciiPeru în 1821, bogãþii uriaºe fuseserã concentrate în mâinile elitei urbane, în timpce comunitatea ruralã, cea mai mare parte aparþinând populaþiei bãºtinaºe, trãiaîntr-o mizerie cruntã. Proprietatea funciarã era distribuitã mai inegal decât înoricare alt stat din America Latinã. În anii ’60, 9% din proprietari deþineau 82%din pãmânt, în timp ce milioane de þãrani nu aveau deloc pãmânt. Cocioabelecare înconjurau capitala þãrii, Lima, locuite în cea mai mare parte de þãraniincapabili sã-ºi asigure existenþa la þarã, erau printre cele mai jalnice din întregulcontinent. Reforma funciarã începutã fãrã prea mare entuziasm a fost stopatã lamijlocul anilor 1960 de un Congres conservator. Teoria dependenþei, care a devenitfoarte popularã în anii 1950 ºi 1960, dãdea vina pe imperialismul american pentru



83

starea de înapoiere din Peru. Pentru a-ºi asigura propria prosperitate, Statele Uni-te promovau, chipurile, „subdezvoltarea“ sau „dependenþa“ Americii Latine,controlând accesul la principalele resurse naturale, menþinând controlul financiar ºi militar ºi prin alte metode menite sã-i împiedice pe vecinii din sud sã scape desãrãcie. Compania Petrolierã Internaþionalã deþinutã de SUA, o sucursalã a Exxoncare domina industria petrolului din Peru, simboliza pentru stânga latino-americanãmodul în care puterea capitalului american submina suveranitatea naþionalã

peruanã.Istoria politicã a republicii Peru era punctatã de lovituri de stat militare. Cu

toate acestea, junta condusã de generalul Juan Velasco Alvarado, care a pus mâna pe putere în octombrie 1968, a încãlcat tradiþia. Era prima loviturã de stat peruanã

condusã de radicali de stânga, dintre care mulþi aveau pregãtire ca ofiþeri deinformaþii. „Informaþiile“, susþinea unul dintre radicali „…ne-au deschis ochii ºine-au fãcut sã vedem necesitatea schimbãrii din þara noastrã.“ La câteva zile dupãlovitura de stat, în ceea ce s-a numit „Ziua Demnitãþii Naþionale“ CompaniaPetrolierã Internaþionalã a fost naþionalizatã de Velasco fãrã compensaþie ºi s-audeclanºat pregãtirile pentru o serie de alte naþionalizãri. Junta a anunþat un programradical de reformã agrarã ºi a încercat sã împiedice plasarea capitalului în conturile

bancare din Elveþia, arogându-ºi dreptul de a inspecta depozitele bancare. Junta ainterzis carnavalul anual rebel de la Lima ºi i-a arestat pe cei care au încãlcatstandardele tradiþionale de comportament sexual din parcurile publice.

Întrucât Uniunea Sovieticã nu stabilise relaþii diplomatice cu Peru în

momentul loviturii de stat, nu avea ambasadã ºi nicio rezidenþã legalã care sãraporteze despre noul regim. Nikolai Leonov, care fusese de curând promovat în postul de adjunct de ºef de secþie la Direcþia Principalã Doi (America Latinã) afost trimis sã cerceteze ºi s-a instalat la un hotel din Lima în calitate de corespondental agenþiei de presã Novosti. Cu ajutorul oficiului de presã al Ministerului deExterne din Peru, Leonov a reuºit sã stabileascã contacte cu o serie de membri ºisusþinãtori ai noului regim. ªederea lui a fost totuºi foarte dificilã – mai ales,credea el, pentru cã CIA dezvãluise identitatea lui realã mai multora dintrecontactele lui locale. Drept urmare, Leonov a susþinut mai târziu cã a primit maimulte telefoane de ameninþare în limba rusã ºi se bucurase de atenþia nedoritã aunui fotograf, care i-a fãcut mai multe fotografii în timp ce lua masa în diferite

restaurante. Odatã a fost „urmãrit pe stradã de o maºinã plinã cu fete pe jumãtatedezbrãcate“ – poate cã erau dansatoare de festival ale cãror intenþii de a se amuzafuseserã greºit interpretate de Leonov ca o provocare din partea CIA. O altãdificultate a fost faptul cã de la Lima nu putea comunica cu Centrul decât prin

poºtã. Când se ducea la poºta centralã, i se atrãgea atenþia sã nu-ºi sigileze scrisorilecu bandã adezivã, probabil ca sã fie mai uºor de deschis. La un moment dat, laînceputul anului 1969, când a vrut sã trimitã la Moscova o telegramã cifratã foartesecretã, a fost nevoit sã se ducã pânã la reºedinþa KGB din Chile pentru aceasta.



84

Deºi Mitrokhin nu a notat textul raportului lui Leonov, tonul lui era în mod clar optimist. „Lucrãm acum pe plan politic împotriva Statelor Unite, a spus Leonov,ºi punem suflet în ceea ce facem.“ Centrul nu se putea sã nu se lase impresionatde noile oportunitãþi din Peru pentru operaþiunile împotriva Statelor Unite. Înfebruarie 1969, dupã o perioadã neîntreruptã de cooperare între forþele armateamericane ºi peruane care data încã din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,toate misiunile militare americane au fost expulzate. Pentru prima datã, Peru s-aadresat Uniunii Sovietice spre a cere asistenþã militarã. În încercarea de a consolidasprijinul popular pentru politicile de reformã, regimul lui Velasco a devenit pri-ma juntã militarã latino-americanã care a încheiat o alianþã tacticã nedeclaratãcu comuniºtii. Deºi Partidul Comunist Peruan, care fusese scos în afara legii, ºi-amenþinut acest statut, i s-a permis sã acþioneze deschis de la sediul sãu din Limaºi sã-ºi publice propriul ziar.

În august 1969, ca urmare a statornicirii relaþiilor diplomatice peruano-sovietice, KGB-ul ºi-a stabilit prima rezidenþã la Lima, condusã de ArseniFeodorovici Orlov. Acesta raporta plin de optimism cã guvernul militar adoptase„o linie progresistã, antiimperialistã“ cu sprijinul Partidului Comunist. În iunie1970, când comuniºtii înarmaþi au ocupat sediul Sindicatului lucrãtorilor bancari,guvernul nu a intervenit. Cea mai popularã manifestare a noii legãturi dintre so-vietici ºi Peru a fost sosirea Circului de Stat din Moscova, care a dat spectacole înLima, în Plaza de Toros, timp de o lunã întreagã.

Rezidenþa KGB din Lima a stabilit rapid „contacte confidenþiale“ în cadrul juntei. Despre unul dintre ele s-a raportat cã este „cel mai de încredere confident“al preºedintelui Velasco ºi un „ferm sprijinitor“ al colaborãrii dintre comunitateade spionaj peruanã ºi KGB. Orlov a raportat cã, datoritã bunelor oficii ale unui altmembru al juntei, „Rezidenþa a stabilit un contact cu preºedintele“. Unul dintreconsilierii superiori ai lui Velasco (identificat în notiþele lui Mitrokhin) a fostrecrutat ca agent KGB. Dupã cum se aratã într-un raport din 1971 elaborat derezidenþã, în care se înregistreazã plata a 5000 de dolari: „se bucurã de încrederea

preºedintelui Velasco Alvarado. Prin el se exercitã influenþã asupra preºedinteluiºi a membrilor guvernului peruan ºi tot el este cel care modeleazã opinia publicã.Are sub controlul sãu douã ziare guvernamentale“.

Pentru a-i impresiona pe liderii sovietici, de regulã KGB-ul îºi exageracapacitatea de a „modela“ opinia publicã ºi s-ar putea sã fi procedat la fel ºi înacest caz. Însã este cert faptul cã rezidenþa din Lima aproba cenzura exercitatã deregimul lui Velasco împotriva presei de opoziþie. În ianuarie 1972 au avut loc

proteste în întreaga lume împotriva sechestrãrii celui mai important ziar din Peru, La Prensa, cel mai influent dintre criticii juntei. Clãdirea proprietarului ziarului,Don Pedro Beltrán, care data din secolul al XIX-lea ºi fãcea parte din patrimoniulcultural al oraºului, a fost demolatã sub pretextul lãrgirii strãzii. Ziarul New York Times a denunþat „vendeta sãlbaticã împotriva unuia dintre cei mai respectaþiziariºti din cele douã Americi“.



85

Încurajat de contactele rezidenþei din Lima cu junta, KGB a propus o coope-rare formalã cu omologul sãu peruan, Servicio de Inteligencia Nacional (SIN),care a primit numele conspirativ de KONTORA. Negocierile dintre reprezentanþiiKGB ºi SIN au dus la elaborarea unui proiect de acord care prevedea schimbul deinformaþii, cooperarea în mãsurile de securitate, instruire KGB pentru ofiþeriiSIN ºi furnizarea de cãtre KGB de „echipament tehnic operaþional“. În iunie1971, CC al PCUS a aprobat proiectul de acord. La Lima au fost instalaþi doiofiþeri operativi ºi un specialist tehnic pentru a menþine legãtura cu SIN. Întâlnirileîntre ofiþerii de informaþii KGB ºi SIN se desfãºurau cam o datã pe sãptãmânã, deregulã în apartamentele protejate ale SIN. Rezidenþa din Lima nota cu satisfacþiecã una din consecinþele imediate ale acordului a constituit-o faptul cã SIN aîncetat sã mai supravegheze ambasada ºi alte birouri sovietice. Cu ajutorul KGB,SIN a stabilit un post de supraveghere chiar în apropierea Ambasadei SUA, deunde îi fotografia în secret pe toþi cei care intrau ºi ieºeau, înregistrându-le ºinumele într-o listã. Ulterior, SIN a folosit echipamentul KGB pentru a înregistraconvorbirile telefonice de la ambasadã ºi pentru a intercepta mesajele radio. Centrula afirmat cã colaborarea cu SIN a dus la „neutralizarea unei reþele de agenþi ame-ricani care lucrau în sindicatele peruane ºi la lichidarea unui grup tehnic operaþionalde spionaj american“. A mai afirmat cã meritul pentru „dezvãluirea activitãþiiconspirative“ a revenit Ministerului Afacerilor Interne, generalului ArmandoArtola, care se pare cã se opusese legãturilor cu sovieticii ºi fusese apoi demis.

Iniþial, ofiþerii de legãturã ai KGB au constatat cã unii dintre membrii SINerau „rezervaþi“ în contactele cu ei. Dupã cum reiese din dosarele KGB, mulþidintre ei au fost câºtigaþi prin informaþii curente, daruri, felicitãri cu ocazia zilelor de naºtere ºi alte gesturi prieteneºti. În urma studierii dosarelor KGB, Mitrokhina ajuns la concluzia cã informaþiile obþinute prin „contactele confidenþiale“ din

juntã ºi de la SIN „au fost foarte apreciate“ la Centru. În 1973, noul ºef al SIN,generalul Enrique Gallegos Venero, a vizitat Moscova pentru a discuta cuAndropov, Feodor Mortin, ºeful FCD, ºi alþi ofiþeri superiori din KGB. În timpulvizitei s-a cãzut de acord sã se extindã colaborarea în domeniul informaþiilor,incluzându-se ºi informaþiile militare peruane (denumite conspirativ ªTAB). Deºi

pãrea satisfãcut de rezultatele vizitei lui Gallegos, Centrul a avut o opinie destulde criticã cu privire la comportamentul ofiþerilor SIN, de la gradul de cãpitan lacel de locotenent-colonel. Aceºtia au fost invitaþi la Moscova pe cheltuiala sa(inclusiv biletul de avion) pentru a participa la cursurile de instruire. Un raport alKGB conchidea sever:

Peruanii care au studiat la Secþiile speciale P-2, P-3 ºi P-4 din Institutul Steagul Roºuau fost foarte activi în stabilirea de contacte cu fete ºi femei de moravuri uºoare dinMoscova, au avut relaþii intime cu acestea, dupã care aceste cunoºtinþe au fost prezentatealtor studenþi pentru a întreþine relaþii intime. Studenþii nu s-au opus încercãrilor supraveghetorilor de an de a-i da în vileag.



86

În general însã, Centrul s-a felicitat pentru succesul colaborãrii cu Peru îndomeniul informaþiilor. Un raport din 1975 fãcea o „evaluare pozitivã“ a activitãþiirezidentului din Lima. Informaþiile cu privire la „situaþia din cercurile conducãtoaredin Peru“, dintre care unele aveau sã fie transmise Biroului Politic, au fost consi-derate drept „deosebit de valoroase“. Cooperarea dintre KGB ºi SIN împotrivaþintelor SUA a dus la expulzarea mai multor ofiþeri CIA din þarã ºi la restrângereaactivitãþilor Corpului Pãcii ºi a celor desfãºurate în cadrul cursurilor de limbaenglezã sponsorizate de SUA. O rudã a soþiei preºedintelui Velasco, care ocupa„o funcþie înaltã“ în administraþie, a fost denunþatã ca presupusã „agentã CIA“.Rezidenþa din Lima a întreprins ºi „ample mãsuri active“ împotriva þintelor SUA.KGB-ul a trimis experþi tehnici de la Centru pentru a-i instrui pe ofiþerii SIN în

utilizarea filajului KGB, a ascultatului ºi a echipamentului fotografic în acþiuniîndreptate împotriva ambasadelor SUA, Mexicului ºi Republicii Chile din Lima.Cu sprijinul financiar al KGB, agenþii SIN au fost trimiºi sã efectueze misiuni înChile, Argentina ºi în alte pãrþi ale Americii Latine.

Începând din 1973, Peru a achiziþionat masiv arme din Uniunea Sovieticã,în valoare totalã de peste 1,6 miliarde dolari în urmãtorii 12 ani. În emisferavesticã, numai Cuba primea mai mult. Afirmaþiile Centrului potrivit cãrora reuºisesã „amplifice mãsurile progresiste ale guvernului Velasco“ erau destinate probabilnumai sã impresioneze conducerea sovieticã. Influenþa KGB-ului asupra politiciiguvernului din domeniul securitãþii, apãrãrii ºi politicii externe nu s-a extins ºiasupra programului de reforme interne. În 1972, de pildã, ministrul Afacerilor

Interne, generalul Pedro Richter Prado, era îngrozit de ceea ce vãzuse într-o vizitãla gospodãriile colective din Polonia ºi Cehoslovacia. Agricultura blocului socialist,i-a spus el lui Alistair Horne, „mergea înapoi“. Junta a declarat în mod public cã„Peru nu sprijinã nici comunismul, nici capitalismul“. Horne a tras concluzia cã,la vremea respectivã, preferinþele sale politice confuze se situau undeva întreIugoslavia lui Tito ºi Franþa lui de Gaulle. La gestionarea defectuoasã a agriculturiise adãugau problemele financiare ale importurilor de arme sovietice. Aproape unsfert din bugetul naþional alocat forþelor armate, de douã ori mai mult decât înþara vecinã, Columbia. Veniturile din rezervele mari de petrol recent descoperiteîn bazinul Amazonului dispãreau rapid.

De regulã, Centrul nu fãcea rapoarte cãtre Biroul Politic în care sã-ºi nege

propriile afirmaþii cu privire la capacitatea sa de a-i influenþa pe liderii strãini. Deaceea probabil cã nu a raportat conducerii politice despre perspectivele în declinale juntei peruane „progresiste“ care se lupta sã facã faþã consecinþelor proasteiadministrãri a economiei. Lovitura de stat condusã de generalul Francisco MoralesBermúdez care l-a înlãturat de la putere pe Velasco în august 1975 a marcatînceputul unei faze mai conservatoare a regimului militar. Dar KGB a afirmat cãa obþinut o victorie rãsunãtoare împotriva maoismului peruan. În iunie 1975,rezidenþa din Lima a stabilit un „contact operaþional“ cu unul dintre liderii



87

Partidului Marxist-Leninist prochinez din Peru, cu numele conspirativ deVANTAN. KGB ºi-a arogat meritele pentru întreruperea Congresului din 1976 alPartidului, cu ajutorul VANTAN. Dupã cum se aratã într-un sumar de dosar, adnotatde Mitrokhin: „La acest Congres, Partidul a criticat foarte dur politica Pekinului,inclusiv linia lui de dezbinare a miºcãrii comuniste ºi muncitoreºti ºi a decis sã sedisocieze de maoism ºi sã se autodizolve. Aceastã operaþiune a avut repercusiunifoarte grave pentru þãrile Americii Latine“.

Urmãtorul stat latino-american dupã Peru care a avut ceea ce KGB-ul consi-dera un guvern militar „progresist“ a fost Bolivia, vecinul sãu din sud fãrã ieºirela mare. Istoria politicã tulbure a Boliviei fusese punctatã de mai multe lovituri

de stat militare decât în oricare altã parte a lumii. La începutul anilor ’70, palatul prezidenþial din La Paz (situat la 4000 de metri altitudine, cea mai mare de pecontinent), mai era încã marcat de urmele de gloanþe ale loviturilor de stat prece-dente care, datã fiind natura violentã a schimbãrilor de regim, nu mai fuseserãînlãturate. În faþa palatului se afla un stâlp de iluminat cu o inscripþie care aminteafaptul cã preºedintele fusese spânzurat de el în 1946.

Liderul juntei care a preluat puterea în aprilie 1969, generalul Alfredo OvandoCandía, fusese comandant-ºef al armatei boliviene pe vremea când Che Guevarafusese prins ºi ucis cu optsprezece luni mai înainte. Dar se credea cã de atunci selãsase întrucâtva sedus de mitul revoluþionarului Che Guevara ºi se simþea vinovat

pentru cã ordonase executarea lui. Odatã ajuns la putere, Ovando a urmat exemplul

peruan ºi a naþionalizat companiile deþinute de americani, stabilind relaþiidiplomatice cu Uniunea Sovieticã ºi solicitând sprijinul muncitorilor, þãranilor ºial studenþilor. În octombrie 1970, ca urmare a unei lovituri de stat eºuate organizatede ofiþerii de dreapta din armatã ºi a revoltelor studenþilor de stânga, Ovando afost înlãturat de la putere de zgomotosul general antiimperialist Juan José TorresGonzález, care fusese demis din funcþia de comandant-ºef pentru ceea ce Ovandoconsidera cã era adularea excesivã a lui Fidel Castro.

Rezidentul din La Paz, Igor Evghenievici ªolohov, a primit instrucþiuni sã-lcontacteze pe Torres (numit conspirativ de KGB CAESAR) „pentru a-l folosi învederea aplicãrii mãsurilor de raliere a forþelor antiamericane din Bolivia“. Înatmosfera încãrcatã de dupã „Revoluþia din Octombrie“ care îl adusese pe Torres

la putere, studenþii de la Universitatea San Andrés din La Paz au organizatdemonstraþii violente împotriva imperialismului american. Torres nu a luat niciomãsurã când birourile SUA au fost sparte ºi jefuite, iar comunitãþile de yankei s-auvãzut nevoite sã trãiascã sub asediu. Diplomaþii americani ºi-au scos plãcuþeleCD de pe maºini de teamã sã nu fie atacaþi; chiar ºi Clínica América din La Paz afost nevoitã sã-ºi schimbe numele în Clínica Metodista. KGB era încrezãtor datoritãrelaþiei strânse a lui Torres cu comuniºtii precum ºi datoritã ostilitãþii lui faþã deyankei. La scurt timp dupã ce acesta devenise preºedinte, primul-secretar al



88

Partidului Comunist Bolivian, Jorge Kolle Cuerto, i-a raportat lui ªolohov cãTorres „lua mãsuri pentru a implica Stânga într-o cooperare cu guvernul“ ºi seoferise sã-i ajute pe comuniºti sã-ºi înfiinþeze grupuri paramilitare pentru a facefaþã ameninþãrii unei lovituri de stat de dreapta.

În iulie, Andropov îi scria lui Brejnev:

Þinând seama de natura progresistã a schimbãrilor produse în Bolivia, dorinþa lui Torresde a dezvolta o cooperare multilateralã cu URSS ºi atitudinea pozitivã a prietenilor dinBolivia [comuniºtii] faþã de preºedinte, meritã sã examinãm posibilitatea de a furnizaarme Boliviei ºi de a-i acorda ajutor economic lui Torres… în scopul creºterii influenþeilui în armatã ºi al dejucãrii planurilor de conspiraþie ale reacþionarilor, câºtigând astfeltimpul necesar pentru ca forþele democratice ale þãrii sã-ºi întãreascã poziþiile.

Dar evaluarea lui Andropov era mult prea optimistã. În momentul în care lescria acest raport, perspectivele lui Torres de a supravieþui erau deja foarte slabe.„Schimbarea progresistã“ din Bolivia s-a transformat rapid în anarhie. Armataera puternic divizatã între facþiunile de stânga ºi cele de dreapta. În iunie 1971,clãdirea pustie a Congresului din apropierea Palatului Prezidenþial a fost ocupatãde mai multe facþiuni de stânga care s-au autointitulat Adunarea Poporului ºi auînceput sã funcþioneze ca guvern paralel. În mod inevitabil, facþiunile au începutsã se certe între ele; Partidul Comunist îi denunþa pe maoiºti ca „mici-burghezigata sã conducã clasa muncitoare cãtre o nouã aventurã.“ Retorica extravagantã

ºi confuzã a Adunãrii ºi neputinþa vizibilã a lui Torres în faþa ei au favorizatdeclanºarea în august 1971 a celei de-a 18-a lovituri de stat, condusã de colonelulde dreapta Hugo Banzer Suárez, care fusese demis de Torres din funcþia decomandant al Academiei Militare. Dupã descoperirea unei mari cantitãþi de armedin Uniunea Sovieticã ºi din Cehoslovacia expediate la cererea lui Torres, Bazer a ordonat o expulzare în masã a diplomaþilor ºi ofiþerilor sovietici de informaþii.

În pofida dezamãgirii provocate de înlãturarea lui Torres, KGB-ul a continuatsã caute ocazii pentru a-i cultiva pe ceilalþi lideri din America Latinã. Înainte dealegerile prezidenþiale din 1970 din Costa Rica, a avut discuþii secrete cu candidatulde succes José Figueres Ferrer (cu numele conspirativ KASIK). Figueres era un

politician de frunte al generaþiei sale. În calitate de ºef al juntei care întemeiase a

Doua Republicã dupã rãzboi, a avut iniþiativa de a desfiinþa armata ºi de atransforma Costa Rica într-o democraþie fãrã armatã – fapt fãrã precedent în istoriacelor douã Americi. Primul contact al lui Figueres cu spionajul sovietic, deºi elnu ºi-a dat seama de aceasta, data din 1951, când numise fãrã sã vrea ca trimis laRoma (ºi trimis nerezident pentru Belgrad) pe un KGB-ist ilegal, Iosif Grigulevici,care se prezenta ca Teodoro Castro, fiul nelegitim al unui notabil costarican (înrealitate, mort fãrã urmaºi). Fãrã ca Figueres sã ºtie, la începutul anului 1953,Grigulevici primise misiunea foarte periculoasã de a-l asasina pe mareºalul Tito.



89

În martie, dupã moartea lui Stalin s-a renunþat la aceastã misiune, iar „TeodoroCastro“ a dispãrut, începând o viaþã nouã la Moscova sub numele lui adevãrat,Grigulevici, în calitate de expert academic în problemele Americii Latine.

Figueres a fost ales preºedinte pentru prima oarã în 1953 ºi a rãmas în aceastãfuncþie pânã în 1958. Duºmãnia lui de lungã duratã împotriva regimului dictatorialal lui Somoza, sprijinit de americani în Nicaragua vecinã, care a continuat ºi dupãîncheierea mandatului preºedinþiei lui, pare sã fi stârnit interesul KGB-ului. Când

preºedintele Somoza l-a provocat la un duel, Figueres a fost de acord, cu condiþiaca acesta sã aibã loc pe puntea unui submarin sovietic pe care Somoza pretindeaîn mod fals cã l-ar fi capturat. În ciuda antimilitarismului lui, Figueres a devenitun sprijinitor fervent al sandiniºtilor. Înainte de alegerile prezidenþiale din 1970,

KGB-ul i-a trimis în secret prin intermediul Partidului Comunist din Costa Ricaun „împrumut“ de 300 000 de dolari, pentru a contribui la finanþarea campanieilui în schimbul promisiunii cã, dacã va fi ales, va stabili relaþii diplomatice cuUniunea Sovieticã. Odatã instalat în fruntea þãrii ca preºedinte, Figueres ºi-a þinut

promisiunea. În 1971, CC al PCUS l-a autorizat pe A. I. Mosolov, ºeful rezidenþeirecent înfiinþate la San José, sã stabileascã un contact cu el.

Mosolov ºi Figueres au cãzut de acord sã se întâlneascã periodic în secret cuajutorul unui om de încredere al preºedintelui. Înainte de fiecare întrevedere,acesta se întâlnea cu Mosolov într-un loc prestabilit din San José, apoi îl ducea cumaºina lui personalã sã se întâlneascã cu Figueres. Unele dintre rapoartele luiMosolov de la aceste întrevederi au fost considerate suficient de importante de

cãtre Centru pentru a fi înaintate Biroului Politic. Motivele KGB-ului erau probabilmai puþin legate de importanþa intrinsecã a conþinutului rapoartelor ºi mai multde dovada pe care o furnizau cu privire la nivelul înalt al contactelor sale dinstrãinãtate. La fel ca ºi în Peru ºi Bolivia, Centrul dorea sã demonstreze conduceriisovietice cã pe un continent cândva dominat de imperialismul american, acumavea acces direct chiar la preºedinþi ºi junte. Susþinea, exagerând probabil, cãKGB putea exercita „o influenþã folositoare“ asupra lui Figueres.

Figueres a întocmit rapoarte confidenþiale despre celelalte þãri din AmericaCentralã ºi Caraibe ºi a discutat cu rezidentul KGB ºi propriul sãu viitor politic,

probabil în speranþa cã va obþine în continuare sprijin financiar sovietic. I-a spuslui Mosolov cã intenþiona sã pãstreze controlul asupra partidului sãu politic ºi sã

influenþeze deciziile guvernului chiar ºi dupã 1974, când a încetat sã mai fie preºedinte. „Pentru a face aceasta“, raporta Mosolov, „a achiziþionat o staþie deradio ºi un post de televiziune ºi se pregãteºte sã-ºi scoatã propriul ziar.“ Toateacestea erau privite de KGB ca instrumente utile pentru mãsurile active.

Ambasadorului sovietic din San José, Vladimir Nikolaievici Kazimirov, lafel ca ºi colegilor lui din mai multe alte capitale, îi displãcea profund faptul cãlegãturile politice ale rezidentului erau superioare faþã de cele ale lui. În august1973, în timp ce se afla în concediu la Moscova, a solicitat o întrevedere cu



90

Andropov ºi s-a plâns cã Mosolov nici mãcar nu se obosea sã-l informeze desprecontactele lui cu Figueres. Odatã se dusese în vizitã la preºedinte ºi descoperisecã Mosolov fusese la el cu o orã mai înainte. Kazimirov susþinea cã agenþii ame-ricani din Costa Rica încercau sã foloseascã contactele preºedintelui cu KGB-ulca sã-l compromitã. Obiecþiile ambasadorului nu au prea avut efect. ÎntâlnirileKGB-ului cu Figueres ºi subvenþiile acordate acestuia au continuat. Centrul l-ainformat pe Brejnev în ianuarie 1974: „Þinând seama de faptul cã Figueres a fostde acord sã publice materiale avantajoase pentru KGB, i s-au dat 10 000 de dolari,sub pretextul cã am cumpãrat acþiuni la ziarul lui. Când a acceptat aceºti bani,Figueres a declarat cã apreciazã foarte mult sprijinul sovietic.“

Însã treptat, relaþiile cu Figueres s-au rãcit. În 1976 Manuel Piñeiro, ºeful

Departamentul Cubanez pentru America, i-a spus unui ofiþer superior KGB cãFigueres era un „demagog notoriu“ care þinea un adevãrat arsenal privat de arme printre care mitraliere ºi bazooka la vila sa din apropiere de San José. O evaluarea KGB-ului a condus la concluzia cã „vederile ºi acþiunile“ lui Figueres erauinconsecvente.

De departe cel mai important dintre contactele confidenþiale ale KGB-uluiîn America de Sud a fost Salvador Allende Gossens (cu numele conspirativLEADER), a cãrui alegere ca preºedinte al Republicii Chile în 1970 a fost salutatãde un comentator de la Moscova ca „a doua dupã revoluþia cubanezã în ceea ce

priveºte importanþa loviturii date sistemului imperialist din America Latinã“.Allende a fost primul marxist din lume care a câºtigat puterea prin urna de vot.

Victoria lui în Chile, dupã apariþia guvernelor militare „progresiste“, a fost citatãde Pravda ºi de alte organe oficiale sovietice ca o dovadã a „multitudinii formelor cu ajutorul cãrora America îºi pava drumul cãtre adevãrata independenþã“.

Allende atrãsese pentru prima datã atenþia KGB-ului la începutul anilor ’50,când, în calitate de lider al Partidului Socialist Chilian, încheiase o alianþã cuPartidul Comunist, pe atunci interzis. În 1952 a participat ºi cu ajutorul acestuiala alegerile prezidenþiale, dar a câºtigat numai 6% din voturi. Deºi pentru momentîn Chile nu exista o rezidenþã KGB, aici opera probabil un ofiþer de informaþii,Sveatoslav Feodorovici Kuzneþov (cu numele conspirativ LEONID), subacoperirea de corespondent al Agenþiei Novosti. Acesta a stabilit un contact cuAllende în anul urmãtor. La alegerile prezidenþiale din 1958, candidând pentru

alianþa de stânga, Frontul de Acþiune Popularã, Allende a ieºit al doilea cu odiferenþã de numai 35 000 de voturi. Ceea ce descrie KGB-ul drept „contactsistematic“ cu el a început dupã înfiinþarea în 1961 a unei reprezentanþe economicesovietice în Chile care a oferit acoperire pentru prezenþa KGB-ului. Se spune cãAllende „ºi-a manifestat disponibilitatea de a coopera în mod confidenþial ºi de aasigura asistenþa necesarã , deoarece se considera un prieten al Uniunii Sovietice.A furnizat de bunãvoie informaþii politice…“ Deºi a devenit un „contactconfidenþial“ al KGB, nu a fost clasificat niciodatã ca agent. KGB ºi-a arogat



91

anumite merite pentru rolul jucat de Allende în campania care a dus la stabilirearelaþiilor diplomatice sovieto-chiliene în 1964. Noua ambasadã sovieticã de laSantiago conþinea ºi prima rezidenþã legalã a KGB-ului pe teritoriul chilian.

La alegerile prezidenþiale din 1964, candidând din nou pentru Alianþa FRAP,Allende a fost mai departe de victorie decât cu ºase ani mai devreme, cãci a fostînfrânt net de un candidat puternic de centru în ceea ce a devenit de fapt „o cursãîntre doi cai“. Dar, cu 39% din voturi, s-a descurcat suficient de bine ca sãdemonstreze cã, dacã voturile antimarxiste vor fi împãrþite la urmãtoarele alegeri,va avea o ºansã serioasã de victorie. Nedreptãþile sociale strigãtoare la cer, dintr-oþarã în care jumãtate din populaþie trãia în oraºe mizere sau în sãrãcia de la þarã,

pãreau sã favorizeze victoria stângii. Arhiepiscopul din Santiago i-a spus

ambasadorului britanic cã „þinând seama de condiþiile de viaþã cumplite cu caretrebuie sã se împace marea masã a populaþiei, nu este de mirare cã sunt atât demulþi comuniºti în Chile. Surprinzãtor pãrea faptul cã clasele sãrace nu erau înîntregime comuniste pânã la ultimul om. Rata înaltã a natalitãþii ºi nivelul imigraþieisporeau tensiunile sociale din Chile. În anii 1960, populaþia a crescut cu aproapeo treime.

Deºi recunoºtea avantajele alianþei electorale cu Allende, conducereaPartidului Comunist Chilian a declarat KGB-ului cã îl considera un demagog ºiun politician slab ºi inconsecvent, cu simpatii maoiste:

Trãsãturile lui caracteristice erau aroganþa, vanitatea, dorinþa de glorie ºi de a fi în

centrul atenþiei cu orice preþ. Se lãsa uºor influenþat de personalitãþi mai puternice ºimai hotãrâte. Era inconsecvent ºi în atitudinea faþã de Partidul Comunist. LEADER ºi-a exprimat atitudinea faþã de Partidul Comunist fãcând referire la poziþia lui de lider al Partidului Socialist cãruia trebuia sã-i fie loial în calitatea lui de membru de partid.Vizitase China de mai multe ori ºi îl situa pe Mao alãturi de Marx, Engels ºi Lenin.

Rezidenþa din Santiago raporta cã ºi comuniºtii chilieni erau îngrijoraþi delegãturile strânse ale lui Allende cu francmasoneria. Bunicul lui patern fuseseMare Maestru al Ordinului Masonic Chilian, iar Allende însuºi era mason încã dedinainte de cel de-a Doilea Rãzboi Mondial. Loja lui masonicã, se plângeaucomuniºtii KGB-ului, avea „rãdãcini adânci în rândurile burgheziei mici ºi

mijlocii“. Allende nu semãna cu niciun stereotip de lider marxist. În timpul vizitelor lui la Havana în anii ’60, fusese dispreþuit de anturajul lui Castro pentru gusturilelui aristocrate: vinuri fine, obiecte de artã scumpe, costume bine croite ºi femei

bine îmbrãcate. Allende era ºi foarte afemeiat. Gabriel García Márquez, laureatal Premiului Nobel pentru literaturã, îl descria ca pe un „bãrbat galant cu o alurãde modã veche, bileþele parfumate ºi întâlniri secrete“. În ciuda dispreþului pecare îl stârnea în rândurile aliaþilor comuniºti, înfãþiºarea burghezã ºi standardulridicat de viaþã ale lui Allende erau atuuri electorale, care dãdeau asigurãri clasei



92

de mijloc cã existenþele lor vor continua în mod normal ºi în timpul preºedinþieilui Allende. Aºa cum recunoºteau ºi unii dintre oponenþii lui Allende, avea unmare farmec personal. Nathaniel Davis, care a devenit ambasador SUA în Santiagoîn 1971, a fost izbit de „extraordinarele lui calitãþi umane… Avea instinctul socialal unei mari personalitãþi politice de prim rang“.

În 1970 Allende a candidat din nou la preºedinþie în numele unei coaliþiilargi de stânga: Uniunea Popularã a comuniºtilor, partidele socialist ºi radical ºitrei alte mici grupãri de stânga – API, MAPU ºi SDP. ªansele lui de succes aufost amplificate de divizarea voturilor antimarxiste între Partidul Creºtin Democratºi Partidul Naþional. Ofiþerul KGB care rãspundea de Allende, SveatoslavKuzunþov, care pe atunci lucra în Ciudad de Mexico, a fost trimis în Chile pentru

a menþine legãtura cu el pe tot parcursul campaniei electorale ºi pentru a coordonaacþiunile sub acoperire destinate sã-i asigure succesul.Atât CIA, acþionând conform instrucþiunilor de la Casa Albã ºi ale

Comitetului 40 (care supraveghea acþiunea sub acoperire a SUA), cât ºi KGB aucheltuit sume considerabile în încercarea de a influenþa rezultatul votului. DeºiCIA a cheltuit 425 000 de dolari în tentativa de a provoca înfrângerea lui Allende,

banii ei au fost folosiþi cu mult mai puþinã eficacitate decât cei ai KGB-uliu.Comitetul 40 a aprobat o campanie de propagandã sub acoperire pentru „ a preveni

poporul chilian cu privire la pericolele pe care le prezenta Allende ºi un guvernmarxist“, dar a interzis sã fie sprijiniþi candidaþii care se opuneau lui Allende.Directorul CIA, Richard Helms, era foarte sceptic în privinþa succesului operaþiunii

CIA, spunând cã „nu poþi sã înfrângi pe cineva fãrã sã-i opui pe altcineva“. Înschimb, banii KGB-ului au fost mult mai bine direcþionaþi. Allende a fãcut apel înmod personal, ºi probabil prin intermediul lui Kuzneþov, la fondurile sovietice.La fel ca ºi celelalte partide „frãþeºti“ din lume, comuniºtii chilieni primeausubvenþii anuale de la Moscova, transmise în secret de KGB. Pe tot parcursulanilor ’60 au fost plãtiþi mai bine decât oricare alt partid comunist din AmericaLatinã. Alocaþia lor iniþialã pentru 1970 a fost de 400 000 de dolari. Însã la sugestiaKGB-ului, Biroul Politic a mai aprobat încã o alocaþie la 27 iulie pentru a ajuta

partidul sã-ºi joace rolul în campanie. A aprobat ºi o subvenþie personalã de 50 000de dolari care sã fie înmânatã direct lui Allende. Partidul Comunist Chilian i-aoferit lui Allende încã 100 000 de dolari din propriile fonduri. KGB-ul a mai dat

18 000 de dolari unui senator de stânga pentru a-l convinge sã nu candideze la preºedinþie ºi sã rãmânã în cadrul coaliþiei Unitãþii Populare. Având în vedererezultatele foarte strânse, chiar ºi un vot putea sã încline balanþa în favoarea luiAllende sau împotriva lui. Cel puþin aceasta era pãrerea KGB-ului.

La 4 septembrie 1970, Allende a câºtigat alegerile prezidenþiale cu 36,3%din voturi; oponenþii lui naþionaliºti ºi creºtin-democraþi au obþinut respectiv 35ºi 27,8 %. În raportul sãu cãtre Comitetul Central, KGB îºi aroga anumite meriteîn victoria lui Allende. Deºi fãrã îndoialã cã nu-ºi subestima importanþa rolului,



93

rezultatele atât de strânse sugereazã într-adevãr cã KGB-ul ar fi putut sã joace unrol important, nepermiþând ca Allende sã iasã al doilea. Allende a câºtigat cunumai 39 000 de voturi dintr-un total de 3 milioane de voturi exprimate. Þinândseama de faptul cã niciunul dintre candidaþi nu a întrunit 50% din voturi, alegerile

pentru preºedinþie au fost reluate la ºedinþa comunã a celor douã camere aleCongresului chilian la 24 octombrie. Deºi precedentele rezultate înclinau înfavoarea lui Allende, Andropov a rãmas neliniºtit în legãturã cu votul final. La 23septembrie el raporta Comitetului Central:

Întrucât problema alegerii preºedintelui va fi decisã definitiv de un vot în Congres la 24octombrie, Allende mai trebuie sã facã faþã unei lupte hotãrâte cu oponenþii sãi politici

ºi s-ar putea sã fie nevoie de resurse materiale foarte însemnate pentru aceasta. În vedereaîntãririi legãturilor confidenþiale cu Allende ºi a creãrii condiþiilor pentru continuareacooperãrii cu el în viitor, ar trebui sã i se acorde un ajutor material în valoare de 30 000de dolari dacã este nevoie.În acelaºi timp, Comitetului Securitãþii de Stat (KGB) va lua mãsuri pentru consolidareavictoriei lui Allende ºi alegerea lui ca preºedinte al þãrii. Departamentul Internaþional alPCUS (tovarãºul V. V. Zagladin) sprijinã aceastã propunere.

Îngrijorarea KGB-ului în legãturã cu confirmarea parlamentarã a victorieielectorale a lui Allende era de înþeles. Rezultatul alegerii prezidenþiale îl fãcea pe

preºedintele Richard Nixon „sã-ºi iasã din pepeni“ de furie. Dupã ce îi certasetimp de un deceniu pe democraþi pentru cã permiseserã Cubei sã devinã comunistã,

Nixon se confrunta acum cu perspectiva ca el, un preºedinte republican, sã vadãcã Chile urmeazã acelaºi exemplu. Le-a spus foarte furios lui Kissinger ºi luiRichard Helms cã existã „probabil numai o ºansã din zece“ sã împiedicãmconfirmarea lui Allende, dar trebuie sã facem aceastã încercare pentru „a salvaChile de comunism“. CIA a elaborat un plan în douã pãrþi. Partea întâi prevedeasã se gãseascã o metodã pentru a convinge Congresul chilian sã nu-l voteze peAllende. Partea a doua presupunea organizarea unei loviturã de stat militare.Amândouã au dat greº. La 24 octombrie Allende a fost ales în mod oficial

preºedinte prin votul Congresului chilian.Contactul regulat cu Allende dupã alegerea sa a fost menþinut de ambasadorul

sovietic, ºi de Kuzneþov, care a primit instrucþiuni de la Centru sã „exercite oinfluenþã favorabilã asupra politicii guvernului chilian“. Dupã cum reiese dindosarul LEADER de la KGB:

Lui Allende i s-a dat de înþeles într-un mod foarte delicat cã trebuie sã reorganizezearmata ºi serviciile de informaþii, ºi sã stabileascã o relaþie între serviciile de informaþiidin Chile ºi cele ale URSS. Allende a reacþionat pozitiv.KGB ºi-a concentrat atenþia asupra consolidãrii poziþiei antiamericane a lui Allende. Înacest scop, informaþiile obþinute de rezidenþa KGB din Chile cu privire la activitãþile



94

ofiþerilor americani de informaþii care încercau sã ia legãtura cu liderii armatei ºi ai

serviciilor de informaþii erau transmise lui Allende. Conform planului, au fost efectuateoperaþiuni importante ºi cu un scop precis.

Acþiunile sub acoperire realizate de CIA împotriva lui Allende au continuatîn timpul preºedinþiei lui. Imediat dupã alegerile din septembrie, Nixon a datinstrucþiuni „ca economia statului chilian sã fie fãcutã sã urle“, deºi proastaconducere a economiei de cãtre regimul lui Allende a provocat fãrã îndoialã daunemult mai multe decât CIA. Informaþiile furnizate de Kuzneþov lui Allende înlegãturã cu operaþiunile CIA în Chile au inclus ºi o anumitã cantitate dedezinformare, aºa cum ar fi afirmaþia cã Nathaniel Davis, care a sosit la Santiagoca ambasador al SUA în octombrie 1971, era ofiþer CIA. Nu existã nicio dovadãcã Allende ºi-ar fi dat seama cã fusese înºelat. În 1971 i-a fãcut cadou lui Kuzneþovun ceas Longines, ca dovadã a respectului sãu personal.

Kuzneþov stabilea întâlnirile periodice cu Allende prin secretara personalã a preºedintelui, Miria Contreras Bell, cunoscutã sub numele de „La Payita“ ºi purtândnumele conspirativ KGB de MARTA. Se pare cã „La Payita“ a fost amanta

preferatã a lui Allende în timpul preºedinþiei sale. Dupã cum susþine NathanielDavis:

Se pare cã Allende a cumpãrat pentru „La Payita“ ºi pe numele ei El Cañaveral, o moºiedin suburbia El Arrayán din apropiere de Santiago. Aceastã moºie servea ºi ca teren de

antrenament pentru garda de corp a preºedintelui, loc pentru întâlniri politice ºi, sespune, loc intim unde se proiectau filme erotice ºi unde preºedintele ºi amicii lui petreceauîmpreunã cu prietenele lor ºi se lãsau fotografiaþi în timp ce fãceau acest lucru.

Ceva mai discret, Kuzneþov raporta cã, „dupã informaþiile disponibile“,Allende petrecea foarte mult timp împreunã cu „La Payita“: „Allende este foarteatent cu doamnele ºi încearcã sã se înconjoare de femei fermecãtoare. Relaþiilelui cu soþia sa au fost tensionate de multe ori datoritã acestui fapt.“ Dar în pofidaaventurilor lui, soþia sa, Hortensia, i-a rãmas loialã. Kuzneþov s-a strãduit dinrãsputeri sã cultive prietenia cu ea ºi cu soþul ei.

Spionajul cubanez a stabilit, de asemenea, relaþii strânse cu familia lui

Allende. Garda personalã a lui Allende, Grupul de Prieteni personal, beretelenegre, includeau numeroºi cubanezi. Fiica lui, Beatriz, care se ocupa de securitatea prezidenþialã, se cãsãtorise cu un ofiþer de informaþii cubanez, Luis FernándezOña, cu porecla derutantã de „tiro fijo“ („rapid pe trãgaci“). Unul dintre ofiþeriiCIA staþionaþi în Chile îºi aminteºte cã avea „foarte mult respect pentru spionajulcubanez. Ofiþerii de informaþii cubanezi erau mult mai eficienþi decât ruºii însensul cã mai aveau fervoare revoluþionarã, erau pregãtiþi sã facã sacrificii, vorbeaulimba spaniolã ºi erau dispuºi sã se amestece cu campesinos.



95

În mai 1971, Serviciul Unu (Analiza informaþiilor), unde devenise ºef adjunctLeonov, i-a trimis lui Kuzneþov o listã lungã de subiecte ºi l-a însãrcinat sã obþinãopinia lui Allende despre ele:

– opinia preºedintelui cu privire la situaþia politicã internã din þarã ºi planurile lui de a frâna activitãþile subversive ale opoziþiei de dreapta;

– opinia preºedintelui despre situaþia economicã din þarã ºi mãsurile planificate pentru întãrirea economiei;

– relaþiile dintre guvern ºi partide în cadrul coaliþiei de Unitate Popularã; – atitudinea preºedintelui faþã de acþiunile unilaterale ale partidelor din

cadrul blocului, în special partidul comunist;

– posibilitatea ºi condiþiile necesare pentru unificarea comuniºtilor ºi asocialiºtilor într-un singur partid; – deciziile preºedintelui de a întãri conducerea forþelor armate chiliene ºi

guvernul cu susþinãtori din partidele de stânga; – perspectivele de dezvoltare a relaþiilor economice, politice ºi militare

dintre Chile ºi URSS, Cuba ºi celelalte þãri socialiste ºi China; – relaþiile dintre Chile ºi Statele Unite; – politica statului chilian cu privire la celelalte þãri din America Latinã.

Era o recunoaºtere a faptului cã Kuzneþov avea acces la preºedinte ºi cã putea astfel sã obþinã un rãspuns complet la toate aceste chestiuni. Nikolai Leonov

l-a lãudat pentru calitatea informaþiilor obþinute de la Allende. Rapoartele bazate pe acestea au fost înaintate Biroului Politic. În octombrie 1971, la indicaþia BirouluiPolitic, Allende a primit 30 000 de dolari pentru a „consolida relaþiile de încredere“cu el. Allende a menþionat în faþa acestuia ºi dorinþa lui de a achiziþiona „una saudouã icoane“ pentru colecþia lui particularã de artã. I s-au fãcut cadou douã icoane,evaluate de Centru la 150 de ruble.

La 7 decembrie, într-un memorandum cãtre Biroul Politic, semnat personalde Andropov, KGB propunea sã i se dea lui Allende încã 60 000 de dolari pentruceea ce numea el eufemistic „munca lui [adicã mituirea] cu liderii partidelor

politice, comandanþii militari ºi membrii parlamentului“. Allende trebuia îndemnatsã-ºi întãreascã autoritatea prin stabilirea unui „contact neoficial“ cu ºefii securitãþii

chiliene ºi „prin folosirea resurselor prietenilor [comuniºtii] din Ministerul deInterne“. KGB a propus sã se mai ofere încã 70 000 de dolari unei publicaþiilunare chiliene care era deja subvenþionatã de KGB pentru „ca aceasta sã devinãmai combativã ºi fermã în apãrarea intereselor Unitãþii Populare ºi în demascareaintrigilor reacþionarilor ºi ale imperialiºtilor locali“. Propunerile au fost aprobatede Biroul Politic.

În iunie 1972, relaþia strânsã a lui Kuzneþov cu Allende a fost tulburatã desosirea la Santiago a unui nou ambasador sovietic foarte dur, Aleksandr Vasilievici



96

Basov, care era membru al Comitetului Central al PCUS, ceea ce ilustra atâtrangul lui în cadrul nomenclaturii de partid, cât ºi importanþa acordatã de Moscovarelaþiilor cu Allende ºi Chile. Spre deosebire de predecesorul sãu, Basov nu eradispus sã fie vioara a doua pe lângã ofiþerul KGB. Relaþiile lui cu rezidenþa s-audeteriorat imediat dupã sosirea lui la Santiago, când a descoperit în pereþi, atât la

biroul lui, cât ºi acasã, dispozitive americane de ascultat ºi transmiþãtoareminiaturale care puteau fi activate de la o anumitã distanþã. Basov a învinovãþitfãrã îndoialã KGB-ul pentru cã nu a fost în stare sã protejeze ambasada. KGB-ulla rândul lui a dat vina pe Partidul Comunist Chilian care recomandase firmautilizatã pentru lucrãrile de renovare la ambasadã. Liderul partidului, Luis CorvalánLepe (cu numele conspirativ SHEF) a fost informat în secret de KGB cã firma nu

era demnã de încredere ºi cã fusese penetratã de „agenþi ostili“ care instalaserãacele dispozitive.Iniþial, Basov a insistat sã-l însoþeascã pe Kuzneþov la întâlnirile cu Allende,

perturbând astfel desfãºurarea acþiunilor KGB-ului, pe care rezidentul nu doreasã le discute în prezenþa ambasadorului. Dar câteva luni mai târziu, Basov sestrãduia deja sã-l înlocuiascã pe Kuzneþov în calitatea lui de principal contact cuAllende. Rezidenþa de la Santiago se plângea la Centru:

Ambasadorul intenþioneazã sã stabileascã el însuºi linia întâlnirilor cu LEADER-ul(Allende) ºi se duce la întâlnirile cu LEADER însoþit nu de LEONID (Kuzneþov), ci dealte persoane oficiale. Ambasadorul este „gelos“ pe vizitele lui LEONID la LEADER,

pentru cã îi ia pâinea de la gurã (chestiunea cea mai importantã). De aceea, cere planuridetaliate ale întâlnirilor ºi rapoarte amãnunþite asupra acestora. Încearcã sã nesupravegheze în aceastã chestiune.

Scopul final al lui Basov era sã reducã toate contactele sovietice cu Allendela un „singur canal“, controlat chiar de el. Rezidenþa s-a plâns cã un singur canal„este insuficient pentru a se aplica mãsurile active ºi alte operaþiuni speciale“. Deaceea Kuzneþov a stabilit o relaþie foarte strânsã cu soþia lui Allende ºi cu fiicaacestuia, Beatriz. Amândouã se adresau direct lui LEONID (dupã cum susþineKGB) pentru diverse solicitãri. Dar Basov a trasat sarcina menþinerii legãturii cufamilia lui Allende unuia dintre membrii personalului sãu ºi s-a strãduit sã-l

împiedice pe Kuzneþov sã se mai întâlneascã cu soþia lui Allende. În decembrie1972, Kuzneþov a reuºit sã reînnoiascã contactul cu Hortensia ºi Beatriz Allendeîn timp ce acestea se aflau la sanatoriul Barviha din Uniunea Sovieticã. În timpulºederii lor este mai mult ca sigur cã, fãrã a-l informa pe Basov, Centrul a fãcut orezervare de douã sãptãmâni la sanatoriu pentru Kuzneþov ºi soþia acestuia, Galina.Din tonul rapoartelor urmãtoare ale KGB-ului reiese cã – din nou fãrã caambasadorul sã ºtie – Kuzneþov a reuºit sã stabileascã un contact discret „pentrua rezolva cele mai confidenþiale ºi mai delicate chestiuni“ direct cu Allende.



97

Tonul rapoartelor KGB din Chile din anul 1972 a fost oarecum mai rezervatdecât în anul precedent. Vizita lui Nixon la Moscova în 1972 ºi vizita de rãspunsa lui Brejnev la Washington în anul urmãtor au reprezentat un punct culminant aldestinderii sovieto-americane. Andropov, la fel ca întreaga conducere sovieticã,era cât se poate de grijuliu sã nu provoace Administraþia Nixon prin contestarea

prea ostentativã a influenþei americane în America Latinã – cu atât mai mult cucât Statele Unite pãreau sã accepte în mod tacit cã Uniunea Sovieticã era liberã sãacþioneze cum doreºte în cadrul propriei sfere de influenþã din Europa Centralã ºide Est. „America Latinã“, scria Andropov, „este sfera intereselor speciale ale SUA.SUA ne-a permis sã acþionãm în Polonia ºi în Cehoslovacia. Trebuie sã þinem mintelucrul acesta. Politica noastrã în America Latinã trebuie sã fie precautã.“

Un alt motiv de precauþie în privinþa nivelului sprijinului sovietic pentruAllende era instabilitatea generalã a regimurilor din America Latinã – aºa cum sevãzuse de curând în Bolivia, unde preºedintele Torres fusese înlãturat de la putereîn august 1971, la numai o lunã dupã ce Andropov sugerase sã i se furnizeze armeºi ajutor economic. În ianuarie 1972, când s-a propus reînnoirea contactului cuTorres, Andropov ºi-a dat acordul fãrã prea mult entuziasm:

Se pare cã este ceva ce trebuie fãcut, deºi experienþa din alte þãri a demonstrat cã esteaproape imposibil pentru un preºedinte demis sã-ºi recâºtige poziþia pe care a pierdut-o.Este un fel de lege ireversibilã a istoriei. Poate cã ar fi mai bine sã ne îndreptãm atenþiacãtre noii lideri care vor apãrea fãrã îndoialã în Bolivia.

În timpul exilului lui Torres în Chile ºi în Argentina, rezidenþele locale aleKGB-ului au menþinut în secret contactul cu el, folosindu-l pentru campaniile demãsuri active (în legãturã cu care notaþiile lui Mitrokhin nu dau detalii) ºiasigurându-i asistenþã financiarã. Dar previziunea lui Andropov cã Torres nu vamai reveni niciodatã la putere s-a dovedit în întregime corectã.

Centrul era tot mai îngrijorat pentru cã Allende nu reuºea sã-ºi consolideze poziþia punând sistemul forþelor armate ºi al securitãþii sub controlul sãu. Andropova decretat cã principala prioritate a Direcþiei în America Latinã pentru 1972 oconstituia întãrirea – discretã – a poziþiei sovietice în Chile ºi Peru. Ambele poziþii,dupã concluzia lui, erau nesigure:

Principalul este sã controlãm mersul evenimentelor, sã obþinem informaþii multiple ºiobiective despre situaþia de acolo ºi despre corelarea forþelor. Este necesar sã direcþionãmcursul evenimentelor ºi sã ne asigurãm cã acestea nu ne iau prin surprindere, în aºa felîncât sã nu avem niciun fel de surprize ºi sã sesizãm imediat semnele unei schimbãriiminente ºi ale unor evenimente – putând astfel sã le raportãm conducerii la timp.Existã o chestiune în mod deosebit care poate cã nu ne afecteazã pe noi [KGB] direct,dar care nu poate fi evitatã ºi aceasta este interpretarea evenimentelor din Chile ºi Perudin presa noastrã ºi accentul care s-a pus pe rolul Uniunii Sovietice acolo. Se creeazã



98

impresia cã presa [sovieticã] se laudã prea mult. Nu cred cã prietenilor [partidele

comuniste din Peru ºi Chile] le place acest lucru.

Deºi dorea sã sprijine regimul Allende prin stabilirea de legãturi strânseîntre KGB ºi spionajul chilian, Andropov a dat instrucþiuni sã nu se facã niciunfel de încercãri de a se forþa un ritm contraproductiv:

Sã nu permiteþi nimic din ceea ce ar putea provoca plângeri în legãturã cu activitateanoastrã din Peru sau Chile. Nu forþaþi stabilirea de legãturi cu serviciul de informaþii din Chile. Treziþi-le interesul prin transmiterea unor informaþii de mare importanþã prin LEADER.

Pe parcursul anului 1972, Moscova ºi-a temperat considerabil evaluarea perspectivelor regimului Allende. În iulie, un ziar sovietic de frunte continua sãafirme: „Cazul Republicii Chile demonstreazã cã mai multe þãri din AmericaLatinã pot sã adopte o formã de construcþie a socialismului“. Dar în octombrie,greva transportatorilor, chipurile sprijinitã cu fonduri CIA, a paralizat practiceconomia timp de trei sãptãmâni, furnizând dovada dramaticã a slãbiciuniiguvernului Unitãþii Populare ºi a puterii oponenþilor acesteia. La o ºedinþã a CCal PCUS din noiembrie, s-a afirmat în mod oficial cã Chile nu construieºtesocialismul, ci cautã numai „o dezvoltare liberã ºi independentã pe caleademocraþiei ºi a progresului social“. Dovezile proastei gestionãri cronice a

economiei au fãcut ca Moscova sã fie mai reticentã în acordarea de sprijin pescarã largã. Allende s-a întors dezamãgit dintr-o vizitã fãcutã în decembrie laMoscova. În acelaºi timp, Sunday Times a publicat un reportaj semnat de unul dincorespondenþii lui de frunte din strãinãtate, David Holden, intitulat „Chile, colapsulunui experiment marxist?“. „Însãºi supravieþuirea lui Allende este îndoielnicã“,

prezicea Holden… „Furia, teama ºi hotãrârea de a lupta sunt acum mai evidenteºi la cei de dreapta, ºi la cei de stânga.“

Andropov era ºi el îngrijorat ºi considera cã KGB trebuie sã facã tot posibilul pentru a împiedica înfrângerea regimului Allende prin vot sau printr-o loviturãmilitarã. La 25 decembrie 1972 a trimis Biroului Politic un memorandum în careoferea o imagine oarecum exageratã asupra capacitãþii KGB-ului de a influenþa

politica chilianã:

KGB întreþine relaþii confidenþiale cu Allende ºi cu un senator de stânga precum ºi cu personalitãþi proeminente din partidele socialist, radical ºi creºtin-democrat.Alegerile parlamentare vor avea loc în martie 1973.Þinând seama de situaþia din timpul perioadei preelectorale, s-au prevãzut mãsuri pentrustrângerea relaþiilor cu persoanele mai sus-menþionate, precum ºi pentru stabilirea denoi contacte cu cercurile guvernamentale, de partid ºi parlamentare, inclusiv cu anumiþi



99

reprezentanþi ai opoziþiei de dreapta ºi cu organizaþia extremistã Miºcarea Revoluþionarã

de Stânga.Prin contacte neoficiale cu oamenii influenþi din þarã ºi pe alte cãi, s-a plãnuitconcentrarea eforturilor KGB asupra urmãtoarelor direcþii: ajutor în consolidareaforþelor care sprijinã guvernul chilian; crearea de obstacole în calea cooperãrii dintrecreºtin-democraþi ºi partidele naþionale în cadrul opoziþiei; exercitarea de influenþãasupra forþelor armate pentru a împiedica utilizarea lor împotriva Unitãþii Populare.KGB plãnuieºte, de asemenea, sã-ºi foloseascã capacitãþile pentru a întreprinde o seriede mãsuri active în America Latinã ºi în alte þãri în scopul demascãrii amesteculuiimperialiºtilor în afacerile interne ale Republicii Chile ºi pentru a exercita influenþanecesarã asupra opiniei publice, determinând astfel elementele antiimperialiste ºi progresiste sã sprijine mai activ Unitatea Popularã.Pentru a finanþa aceste mãsuri, pe lângã operaþiunile împotriva guvernului ºi a

personalitãþilor politice (inclusiv influenþarea unora dintre ei prin mijloace financiare),este nevoie de 100 000 de dolari. O parte din aceºti bani vor fi daþi lui Allende pentrua lucra cu propriile lui contacte din cercurile politice ºi militare.

Aprobarea pentru plata celor 100 000 de dolari din fondul de rezervã alConsiliului de Miniºtri pentru „mãsurile speciale“ ale KGB din Chile a fost datãde Biroul Politic la 7 februarie 1973. O „recompensã monetarã“ suplimentarã învaloare de 400 de dolari i-a fost acordatã lui Allende pentru „informaþii valoroase“nespecificate, pe care le-a furnizat.

Un alt raport adresat de Andropov Biroului Politic în 1973 oferã o evaluareoptimistã a influenþei KGB-ului asupra lui Allende în timpul întâlnirii lui cu

Kuzneþov:

Allende a stabilit acest canal pe lângã contactele guvernamentale neoficiale ºi l-a folosit pentru a rezolva cele mai delicate ºi mai confidenþiale chestiuni (stabilirea contactelor între forþele armate ale URSS ºi ale Republicii Chile, consultãrile cu privire la folosireamateriilor prime atomice din Chile, organizarea cooperãrii între serviciile de securitatechiliene ºi sovietice ºi alte chestiuni) prin transmiterea de informaþii ºi discutarea problemelor politice curente. KGB reuºeºte sã exercite o influenþã clarã asupra luiAllende. Aceasta contribuie la o mai bunã înþelegere de cãtre preºedinte a politiciichineze, precum ºi la decizia lui de a strânge legãturile dintre armatele chilianã ºi peruanã,în scopul exercitãrii unei influenþe pozitive asupra conducerii forþelor armate chiliene.În schimb, Allende ne informeazã în mod sistematic despre situaþia din þarã ºi din UnitateaPopularã, despre planurile lui personale etc.Întâlnirea ofiþerului nostru cu Allende, în timpul cãreia au discutat chestiuni curente, s-adesfãºurat în particular. Preºedintele l-a invitat sã-l viziteze oricând – fie la lucru, fieacasã – fãrã sã-l anunþe în prealabil, ori de câte ori apãrea o necesitate stringentã înacest sens.Strângerea relaþiilor ofiþerului nostru cu Allende a fost facilitatã de ajutorul material pecare i l-am acordat, de atenþia personalã ºi de îndeplinirea cererilor lui personale.Pentru ca legãtura noastrã cu Allende sã fie mai eficientã ºi mai beneficã, se propunurmãtoarele:



100

– întãrirea poziþiei lui Allende ºi a autoritãþii lui atât în þarã, cât ºi pe continentul

latino-american pe canalele neoficiale de care dispunem; – extinderea capacitãþii lui Allende de a evalua situaþia din þãrile Americii Latine,

þinând seama de faptul cã el poate sã-ºi trimitã propriii emisari în unele dintreele;

– mãsuri pentru a obþine informaþii prin Allende cu privire la politicile guvernuluichinez, inclusiv folosirea persoanelor de încredere ale preºedintelui, pe care le poate trimite acolo;

– asistenþã materialã pentru Allende, pentru activitatea lui cu oamenii de legãturãdin cercurile politice ºi militare, mai ales în perioada preelectoralã, pânã la50 000 de dolari – din fondurile alocate KGB-ului prin Rezoluþia CC al PCUSnr. P-78/31 din 13 februarie 1973.

Neajunsurile din raportul lui Andropov erau semnificative pentru multe altedocumente similare. Scopul lui principal era sã impresioneze Biroul Politic cuabilitatea KGB-ului de a dobândi acces pe cãi clandestine la un lider strãin ºi dea exercita influenþã asupra lui. Caracteristic este ºi faptul cã s-a evitat menþionareaoricãror probleme care ar fi putut umbri succesul KGB-ului. În particular, Centrulera tot mai îngrijorat de perspectivele de supravieþuire ale lui Allende. Andropovnu lasã însã sã se întrevadã în niciun fel aceste temeri în faþa Biroului Politic.Memorandumul lui, inclusiv cererea de finanþare suplimentarã, au fost aprobate.

Centrul era îngrijorat din cauza deficienþelor din sistemul de securitate ºi despionaj al lui Allende, ceea ce îi mãrea vulnerabilitatea faþã de o loviturã de statmilitarã. Încã o datã, el a oferit conducerii politice o imagine în roz a ameliorãrilor în curs de realizare. Centrul i-a raportat lui Brejnev cã la 17 februarie 1973 ofiþeruloperativ KGB rãspunzãtor de legãtura cu serviciile de securitate chiliene (care nueste identificat în însemnãrile lui Mitrokhin) s-a întâlnit în secret cu Allende într-ovilã de la periferia oraºului Santiago:

Allende ºi-a exprimat o parte din opiniile cu privire la reorganizarea serviciilor desecuritate. În conformitate cu planul lui, se va crea un aparat eficient cu funcþii atât despionaj, cât ºi de contraspionaj care îi va raporta direct lui. Ca bazã a acestui aparat,avea intenþia sã utilizeze o componentã a Serviciului de Investigaþii [Serviciul chiliande securitate] ºi sã recruteze personal de încredere de la partidele socialist ºi comunist.Principalele eforturi ale acestui organ vor fi îndreptate cãtre descoperirea ºi suprimareaactivitãþii subversive a americanilor ºi a forþelor reacþionare locale ºi cãtre organizareaactivitãþii de spionaj din cadrul forþelor armate, deoarece poziþia acestora era un factor decisiv care va determina soarta procesului revoluþionar chilian.Allende conteazã foarte mult pe ajutorul sovietic în aceastã chestiune.

Încercarea de reorganizare nu s-a soldat cu rezultate deosebite. Serviciul deInvestigaþii a reuºit sã intimideze cu succes câþiva oponenþi ai regimului ºi ºi-acâºtigat reputaþia de a fi transformat celule de detenþie de la sediul sãu în camere



101

de torturã. Nathaniel Davis, ambasadorul SUA, nota totuºi cã Serviciul „eramãcinat de neînþelegerile personale dintre socialiºti ºi comuniºti“. Orice încercarede a se întãri comunitatea de spionaj civilã se confrunta cu o dilemã aproapeimposibilã. Mãsurile necesare pentru realizarea unei lovituri de stat – în specialorice încercare de a obþine informaþii cu privire la comploturile din cadrulserviciilor armatei – i-ar fi provocat pe militari sã declanºeze exact acþiunea pecare trebuiau s-o împiedice.

La alegerile din martie pentru Congres, Unitatea Popularã a lui Allende acâºtigat 44% din voturi, în comparaþie cu cele 56% ale opoziþiei. Nathaniel Davisa caracterizat rezultatele drept „descurajante pentru ambele pãrþi…UnitateaPopularã s-a ales cu o minoritate previzibilã pentru viitorul apropiat, iar opoziþia

a obþinut o majoritate insuficientã pentru a impune o schimbare legitimã“. Nuexistã nicio dovadã cã KGB ar fi încercat sã explice Biroului Politic de ce „relaþiilesale confidenþiale“ cu politicienii chilieni de frunte din întregul spectru politic nuau dus la victoria UP, aºa cum dãduse asigurãri Biroului Politic cu trei luni maidevreme. Preferând ca de obicei sã se concentreze asupra propriului succes, KGBa subliniat disponibilitatea preºedintelui de a asigura ºi în viitor asistenþã pentruoperaþiunile sale. Andropov i-a scris lui Brejnev pentru a-i cere aprobarea de afinanþa colectarea de informaþii de cãtre Allende în alte þãri din America de Sud,în numele KGB-ului:

Ofiþerul nostru a avut o discuþie cu Allende în legãturã cu primirea de informaþii despre

America Latinã cu ajutorul preºedintelui. Allende a manifestat interes în aceastã chestiuneºi a formulat mai multe idei personale. În mod deosebit, ºi-a exprimat disponibilitateade a-ºi trimite propriii oameni de încredere în þãrile din America Latinã, unde ar puteasã stabileascã contacte cu prietenii. Astfel ar fi putut sã-ºi trimitã emisarii în Venezuelaîn scopul evaluãrii situaþiei din aceastã þarã în ajunul alegerilor prezidenþiale care vor avea loc în noiembrie anul curent. Printre contactele lui personale de încredere, Allendel-a numit pe Luis Beltrán Prieto [Figeroa], liderul partidului progresist din Venezuela,numit Miºcarea Electoralã a Poporului.În plus, preºedintele este dispus sã coopereze în obþinerea informaþiilor despre Argen-tina ºi Ecuador, unde situaþia se caracterizeazã prin complexitãþi ºi contradicþii.

Brejnev a scris „Se aprobã“ pe cererea lui Andropov. Dar Andropov era totmai pesimist în ceea ce priveºte perspectivele de supravieþuire ale lui Allende.Într-o zi din primãvara anului 1973, a fãcut o vizitã inopinatã la sediul KGB-uluidin Iasenovo. Dupã cum afirmã Nikolai Leonov:

I-a convocat pe toþi cei care aveau ceva de-a face cu America Latinã ºi ne-a pus tuturor o întrebare simplã: Ce pãrere avem despre cazul Chile? Avea vreo ºansã sau nu? Meritãsã ne angajãm resursele, sau era deja prea târziu pentru a ne asuma un asemenea risc?Am ajuns la concluzia cã mãsura care se discuta – un împrumut în numerar, cred în



102

valoare de 30 de milioane de dolari – nu va putea salva situaþia din Chile. Ar fi ca ºi

când ai petici un cauciuc uzat.

Dupã pãrerea KGB-ului, eroarea fundamentalã a lui Allende era refuzulacestuia de a folosi forþa împotriva oponenþilor sãi. Fãrã stabilirea unui controldeplin asupra maºinãriei statului, puterea lui nu putea fi sigurã. „Am avut toatãsimpatia pentru experimentul lui Allende“, îºi aminteºte Leonov, „dar nu am crezutîn succesul lui.“ În urmãtoarele câteva luni, rezidenþa din Santiago a raportatceea ce considera cã sunt „semnele alarmante de tensiune crescutã“.

Prima încercare de rãsturnare a regimului a fost fãcutã de activiºtii miºcãriide extremã dreaptã, „Patrie ºi Libertate“, care a organizat un complot cu câþivaofiþeri nemulþumiþi din cadrul Regimentului Doi Blindate pentru a-l rãpi pe Allendela 27 iunie. Rezidenþa din Santiago a informat Centrul cã obþinuse informaþii cu

privire la planul loviturii ºi îl prevenise pe Allende. Dar realizarea KGB-ului afost mai puþin impresionantã decât se vedea de la Moscova. Securitateacomplotiºtilor era aºa de slabã, încât s-a aflat despre planurile lor ºi lovitura

planificatã pentru 27 iunie a fost amânatã. În ziua de 29, trei grupe de combat cutancuri ºi maºini blindate ºi cu aproximativ 100 de soldaþi au pãrãsit cazãrmile ºis-au îndreptat cãtre centrul oraºului Santiago. Lovitura a eºuat, transformându-seîntr-un fel de farsã. Aºa cum nota Nathaniel Davis, „coloana a oprit la toate stopurileºi cel puþin unul dintre tancuri a ieºit din formaþie ca sã facã plinul la o staþie de

benzinã“. Aspectul cel mai semnificativ al loviturii eºuate a fost reacþia apaticã a

muncitorilor chilieni, care ar fi trebuit sã fie principalul sprijin al lui Allende.Allende a transmis un apel cãtre „popor … sã vinã în centrul oraºului“ pentru aapãra guvernul. Dar nu a venit nimeni. Acest fapt semnificativ a fost înregistratca atare de generalul Augusto Pinochet Ugarte, ºeful Statului-Major al armatei.

Urmãtoarele zece luni au fost o perioadã de continuã crizã politicã, economicãºi militarã. De la alegerea lui Allende în 1970, moneda chilianã fusese devalorizatã

pe piaþa liberã cu ameþitoarea cifrã de 10 000%. David Holden ºi-a intitulat unreportaj din Santiago: „Chile: Drumul pieþei negre cãtre socialism“ ºi relata cã„oricine are timp sã stea la coadã ca sã cumpere benzinã în mod legal, poate sã seîmbogãþeascã revânzându-ºi raþia zilnicã la un preþ de 30 de ori mai mare decâtcel oficial… Pentru cineva din afarã, pare un drum aparte cãtre socialism – sau în

orice altã direcþie“.În apelul sãu fãrã succes adresat muncitorilor chilieni la 29 iulie sã vinã ºi sã

apere regimul, Allende declarase: „La momentul potrivit, poporul va avea arme“ – prima lui declaraþie publicã potrivit cãreia va mobiliza grupãrile paramilitarede stânga dacã se va confrunta cu o revoltã militarã. În luna august, forþele armateau organizat percheziþii incredibile de arme deþinute ilegal – aºa cum era de

prevãzut concentrându-se asupra celor deþinute de stânga. KGB-ul s-a plâns maitârziu cã Allende a acordat prea puþinã atenþie avertismentelor sale cu privire la o



103

loviturã de stat iminentã. Când Pinochet ºi junta militarã au declanºat lovitura în primele ore ale zilei de 11 septembrie, Corvalán ºi conducerea comunistã, carefuseserã ºi ei informaþi de KGB, erau mai bine pregãtiþi decât Allende. ZiarulPartidului Comunist din dimineaþa aceea publica editorialul „Toatã lumea la

posturile de luptã!“ „Muncitorii de la oraºe ºi sate“ erau convocaþi sã lupte pentru„a respinge încercarea grãbitã a reacþionarilor care sunt deciºi sã rãstoarne guvernulconstituþional.“ În timp ce Corvalán ºi conducerea comunistã acþionau în subteran,directori comuniºti ai fabricilor au început sã-i mobilizeze pe muncitorii din zonaindustrialã.

Allende nu s-a ridicat la înãlþimea promisiunii fãcute cu ºase sãptãmâni maiînainte. La 11 septembrie, când s-a declanºat lovitura de stat, în loc sã caute

sprijin în zonele muncitoreºti din Santiago, s-a retras la birourile prezidenþialedin La Moneda, unde era apãrat de numai cincizeci-ºaizeci de cubanezi ºi câþivaofiþeri de la Serviciul de Investigaþii. Lipsa de pregãtire a lui Allende pentru aface faþã loviturii deriva ºi din preferinþa lui pentru improvizaþii în detrimentulunei planificãri prealabile. Confidentul lui francez, Régis Debray, a afirmat maitârziu cã „nu planifica nimic niciodatã cu mai mult de 48 de ore înainte“. Dar Allende dorea sã evite vãrsarea de sânge. Convins cã o rezistenþã popularã va fizdrobitã de trupele lui Pinochet, a decis în mod curajos sã se sacrifice el însuºi, înloc sã-i sacrifice pe susþinãtorii sãi. Castro ºi mulþi dintre suporterii lui Allendeau afirmat mai târziu cã a fost ucis cu pistoalele mitralierã de forþele lui Pinochetîn momentul când acestea au ocupat La Moneda. În realitate, pare mult mai

plauzibil faptul cã, atunci când a fost confruntat cu înfrângerea inevitabilã, Allendes-a aºezat pe o canapea din Salonul Independenþei din La Moneda, ºi-a fixat o puºcã sub bãrbie ºi s-a sinucis.

Allende – scrie David Holden – a fost „canonizat imediat ca cel mai recentmartir de stânga al lumii occidentale“, devenind peste noapte „cea mai proeminentã

personalitate de cult dupã prietenul sãu, Che Guevara“. Adulatorii cultului luiAllende au fost de acord cu afirmaþia lui Castro cã Allende nu se sinucisese, cifusese împuºcat cu sânge rece de trupele lui Pinochet. Ziarul Guardian declara la17 septembrie: „Pentru socialiºtii acestei generaþii, Chile este Spania noastrã…este cel mai crunt fascism pe care l-am vãzut de mai multe generaþii“. Regimullui Pinochet a fost detestat în anii ’70 la fel de mult ca dictatura lui Franco în

anii ’30.Pe lângã faptul cã a fãcut tot ce a putut pentru a promova cultul lui Allende,

KGB-ul a organizat mãsuri active pentru a stabili ºi un al doilea cult în jurulfigurii eroice a liderului comunist Luis Corvalán, care fusese capturat dupã loviturade stat ºi, împreunã cu câþiva dintre foºtii miniºtri ai lui Allende, fusese trimis laînchisoare în condiþii severe de detenþie în Insula Dawson din StrâmtoareaMagellan. KGB a recurs la apeluri internaþionale pentru eliberarea lui Corvalánºi a încercat sã elaboreze o metodã de salvare a lui ºi a celorlalþi prizonieri din



104

Insula Dawson printr-un raid de comando organizat de Direcþia Acþiuni SpecialeV, care a fost aprobat în principiu de Andropov la 27 martie 1974. Direcþia V afãcut fotografii din satelit ºi le-a folosit pentru a construi o machetã a închisorii.Planul de rãpire prevedea ca un vas comercial foarte mare sã intre în StrâmtoareaMagellan cu trei sau patru elicoptere ascunse sub punte. Când vasul ar fi fost lacincisprezece kilometri de Dawson, elicopterele urmau sã decoleze cu trupe decomando care sã ucidã gardienii relativ puþin numeroºi ai închisorii, sã-l salveze

pe Corvalán ºi pe ceilalþi deþinuþi ºi sã-i transfere pe un submarin din apropiere.Elicopterele urmau apoi sã fie distruse ºi scufundate în largul oceanului, nelãsândastfel nicio dovadã care sã împiedice vasul de transport sovietic sã-ºi continuedrumul. Dar planul de salvare nu a fost pus în aplicare. Dupã cum afirmã Leonov:

„Atunci când planul a fost prezentat conducerii, oamenii s-au uitat la noi de parcãam fi fost pe jumãtate nebuni ºi toate încercãrile noastre de a-i convinge sã-lstudieze în detaliu s-au dovedit a fi inutile, deºi armata a fost de acord sã nefurnizeze mijloacele necesare pentru aducerea lui la îndeplinire“.

Exista ºi o altã schemã potrivit cãreia ar fi trebuit rãpit un membru al familieiPinochet, sau al guvernului militar, care sã fie apoi schimbat cu Corvalán. Toateaceste scheme au fost apoi abandonate, Corvalán fiind în cele din urmã schimbatcu un disident sovietic supus unor persecuþii severe, Vladimir Bukovski.

Pentru KGB, Pinochet reprezenta ticãlosul perfect, o contrapondere idealã pentru martirizatul Allende. Pinochet a dat el însuºi apã la moarã propagandiºtilor ostili. Cãrþile marxiste au fost arse pe strãzi, iar Pinochet vorbea ameninþãtor,

spunând cã va extirpa „tumoarea malignã“ a comunismului din viaþa chilianã.Direcþia de Investigaþii Naþionale (DINA) a început sã transpunã în realitate reto-rica lui Pinochet. Din 1973 pânã în 1977, directorul acesteia, generalul ManuelContreras Sepulveda, i-a raportat direct lui Pinochet. Comisiile oficiale stabilitede guvernele civile din Chile dupã încheierea regimului militar în 1990 auconsemnat un numãr total de 3197 de execuþii extrajudiciare, morþi în timpultorturii ºi „dispariþii“ în perioada lui Pinochet. ªi întrucât nu totul putea ficonsemnat în documente, cifrele adevãrate erau fãrã îndoialã mai mari. Un raportal guvernului chilian din 2004 conchidea cã au fost torturaþi sau închiºi în modilegal un numãr de 27 000 de persoane.

Mãsurile active ale KGB-ului au deteriorat ºi mai mult reputaþia oribilã, dar

binemeritatã a DINA. Operaþiunea TOUCAN, aprobatã de Andropov la 10 august1976, a avut un deosebit succes în popularizarea ºi exagerarea operaþiunilor externe ale DINA împotriva exilaþilor chilieni de stânga. DINA a fost fãrã îndoialãimplicatã în asasinarea fostului ministru de Externe al lui Allende, Orlando Letelier,care avea sã fie ucis de o maºinã cu bombã în Statele Unite în 1976, ºi s-ar puteasã fi fost implicatã ºi în asasinarea altor susþinãtori ai lui Allende care trãiau înexil. Operaþiunea TOUCAN a reprezentat astfel o bazã plauzibilã pentruoperaþiunile DINA. TOUCAN se baza pe o scrisoare contrafãcutã a lui Contreras



105

cãtre Pinochet, datatã 16 septembrie 1975, care se referea la cheltuielile implica-te de extinderea operaþiunilor externe ale DINA, mai ales a planurilor de a-i„neutraliza“ (asasina) pe oponenþii regimului Pinochet din Mexic, Argentina, CostaRica, Statele Unite, Franþa ºi Italia. Falsificatorii de la Serviciul A au imitat cugrijã documentele DINA aflate în posesia lor ºi semnãtura directorului. Scrisoareaa fost acceptatã ca autenticã de câteva ziare principale ºi staþii de radio din Euro-

pa de Vest, precum ºi din America. Comentariul din presa occidentalã care producea cea mai mare plãcere Centrului era probabil speculaþia cu privire lalegãtura dintre DINA ºi CIA. Reputatul jurnalist american Jack Anderson, carecita falsurile KGB-ului, susþinea cã DINA opera în mod liber în Statele Unite, iar CIA avea deplinã cunoºtinþã de aceasta. Comisia pentru afaceri externe a Senatului,

afirma el, investiga activitãþile DINA.Regimul militar al lui Pinochet a fost mult mai des denunþat în presaoccidentalã decât alte regimuri cu dosare încã mai cumplite în domeniul drepturilor omului. Mãsurile active ale KGB-ului au avut ºi ele meritul lor. În timp ceoperaþiunea TOUCAN era în culmea succesului, Pol Pot ºi Khmerii Roºii se aflauîn centrul unui regim al terorii în Cambodgia, care în numai trei ani a ucis 1,5milioane de oameni din populaþia de 7,5 milioane a þãrii. În 1976, New York Times a publicat ºaizeci ºi ºase de articole despre abuzurile împotriva drepturilor omului din Chile, ºi numai patru despre Cambodgia. Dificultatea în obþinereainformaþiilor din Cambodgia nu oferã o explicaþie nici mãcar pe departesatisfãcãtoare cu privire la aceastã extraordinarã discrepanþã.

ANEXÃ: SERVICIUL A – FALSIFICÃRI – IMPLICATÎN OPERAÞIUNEA TOUCAN

Secret cãtre Serviciul de Spionaj din ChileCãtre Secretariatul Preºedintelui Republicii Exemplarul 1

DINA /R / Nr. 1795/107

Explicarea cererii de creºtere a cheltuielilor estimateDINA Santiago, 16 septembrie 1975De la Directorul Agenþiei Naþionale de Informaþii cãtre Preºedintele RepubliciiÎn conformitate cu înþelegerea noastrã cu dvs., vã prezint motivele cererii de creºtere a

cheltuielilor DINA cu 600 000 dolari SUA în anul financiar curent.

1. 10 noi membri ai DINA vor fi trimiºi în misiuni în strãinãtate: doi în Peru, doi înBrazilia, doi în Argentina, unul în Venezuela, unul în Costa Rica, unul în Belgia ºi unulîn Italia.



106

2. Este nevoie de cheltuieli suplimentare pentru a-i neutraliza pe oponenþii activi ai Juntei

din strãinãtate, mai ales din Mexico, Argentina, Costa Rica, SUA, Franþa ºi Italia.3. Cheltuielile pentru operaþiunile noastre din Peru în sprijinul aliaþilor noºtri din forþele

armate ºi din presã ( Equise ºi Opinion Libre).4. Costurile de întreþinere pentru lucrãtorii noºtri care se ocupã de grupurile antipartizane

ale SNI din centrul oraºului Manaus, Brazilia.

Al dvs. sincer,Colonel Manuel Contreras SepulvedaDirector al Informaþiilor Naþionaleªtampila oficialã a DINA.



107

5

Prioritãþile serviciilor de informaþiidupã Allende

În februarie 1974, Biroul Politic a efectuat ceea ce se pare cã era prima saanalizã generalã a politicii din America Latinã de dupã lovitura de stat din Chile.El a definit cele trei scopuri principale ale politicii sovietice: „sã lãrgeascã ºi sãîntãreascã continuu poziþia URSS pe continent; sã ofere sprijin elementelor

progresiste antiamericane care luptã pentru independenþa politicã ºi economicã;ºi sã se opunã activ penetrãrii chineze“. Semnificativ este faptul cã nu s-a menþionatnici încurajarea miºcãrilor revoluþionare din America Latinã ºi nici perspectivaaltui guvern marxist-leninist în afara Cubei dupã modelul Allende. Principalele

prioritãþi ale KGB-ului erau sã „demaºte planurile SUA ºi ale aliaþilor lor împotrivaforþelor progresiste, patriotice ºi a URSS“; sã ofere „acoperire totalã ºi la timp

prin serviciul de informaþii“ a întregii Americi Latine (inclusiv a ceea ce numeaCentrul „petele albe“ – adicã acele þãri cu care Uniunea Sovieticã cu avea legãturidiplomatice); sã extindã numãrul de contacte confidenþiale cu regimurile dinAmerica Latinã fãrã a recurge la procesul mai riscant al recrutãrii de agenþi; ºi sãmenþinã contactul clandestin cu cele nouãsprezece partide comuniste, din caredouã treimi erau în continuare ilegale sau semilegale.

Principalele cinci þinte ale operaþiunilor KGB identificate în 1974 erau Cuba,

Argentina, Peru, Brazilia ºi Mexic. Semnificativ este faptul cã nici Nicaragua,nici Chile nu se mai numãrau printre þintele prioritare. În Nicaragua, perspectivaunei revoluþii sandiniste nu mai era luatã în serios de cãtre Centru. În Chile,

puterea fermã exercitatã de regimul militar al lui Pinochet pãrea sã excludã oricealtã experienþã a „socialismului cu vin roºu“ pentru viitorul previzibil.

Ca unic regim marxist supravieþuitor în America Latinã dupã rãsturnarearegimului lui Allende, Cuba era clar prioritatea nr. 1 a KGB-ului. Dupã pãrereaCentrului ºi a Biroului Politic: „Cuba joacã un rol important ca propagator al



108

ideilor socialiste. Reorientarea lui Fidel Castro în problemele politice importante(renunþarea la politica exportului de revoluþie ºi acceptarea unei singure forme asocialismului pe baza doctrinei marxist-leniniste) este de mare importanþã.

La Congresul SSIV al PCUS, þinut în marele Palat al Kremlinului în 1971,Fidel Castro a fost întâmpinat cu aplauze mai furtunoase decât oricare altã delegaþiefrãþeascã, spre marea iritare – exprimatã în particular – a unora dintre ele. Multor

birocraþi strãini ai partidului îmbrãcaþi în costumele lor sobre, oficiale, trebuie sãli se fi pãrut incorect cã, dupã atâþia ani în care nu se abãtuserã niciodatã de lalinia Moscovei, prezenþa lor stârnea mai puþin entuziasm decât flamboaiantulFidel Castro, care pânã nu de mult se jucase de-a revizionismul.

Popularitatea lui Castro la Moscova se datora printre altele ºi faptului cã se

afirmase drept cel mai convingãtor avocat al Uniunii Sovietice în Lumea a Treia.Fusese actorul vedetã la a Patra Conferinþã a Miºcãrii de Nealiniere care se întrunisela Alger în 1973, susþinând dosarul sovietic mai elocvent decât ar fi putut s-o facãorice purtãtor de cuvânt al sovieticilor. Þara gazdã, Algeria, sprijinea politicatradiþionalã a nealiniaþilor de echidistanþã între Est ºi Vest, susþinând cã existau„douã imperialisme“: unul capitalist, altul comunist. Castro a insistat însã cã þãriledin blocul sovietic erau aliaþii fireºti ºi necesari ai nealiniaþilor:

Cum poate fi etichetatã Uniunea Sovieticã drept imperialistã? Unde sunt corporaþiile eimonopoliste? Unde sunt participaþiile ei la companii multinaþionale? Ce fabrici, cemine, ce câmpuri petrolifere posedã ea în þãrile subdezvoltate? Ce muncitor este exploatat

de capitalul sovietic în vreo þarã din Asia, Africa sau America Latinã?…Numai alianþa cea mai strânsã între toate forþele progresiste din întreaga lume ne vaconferi puterea necesarã pentru a depãºi forþele încã puternice ale imperialismului,colonialismului, neocolonialismului ºi rasismului ºi pentru a duce o luptã încununatãcu succes pentru aspiraþiile de pace ºi dreptate ale tuturor popoarelor lumii.

Delegaþii au fost cel puþin parþial convinºi. Conferinþa a respins opiniile gazdeialgeriene, nu a calificat Uniunea Sovieticã drept imperialistã ºi a denunþat„imperialismul agresiv“ al Occidentului ca „cel mai mare obstacol în calea cãtreemanciparea ºi progresul þãrilor în curs de dezvoltare“.

Pe lângã faptul cã era un sprijinitor elocvent al cauzei sovietice în arenainternaþionalã, Cuba era ºi un important aliat în spionaj. Centrul a stabilit ceea ceconsidera cã sunt „relaþii de bunã conlucrare“ cu ºeful DGI, José MéndezCominches. În 1973, dacã nu chiar mai înainte, Méndez Cominches participa laºedinþele ºefilor serviciilor de informaþii din blocul sovietic. La vremea respectivã,ºaptezeci ºi opt de ofiþeri cubanezi de informaþii urmau ºcolile de instruire aleKGB-ului. Centrul oferise gratuit DGI echipamente tehnice în valoare de 2milioane de ruble. Misiunea de legãturã cu KGB la Havana avea experþi în toate„liniile“ principale ale operaþiunilor de informaþii care le ofereau cubanezilor



109

„asistenþã în planificarea muncii lor“. Dupã expulzarea în masã a ofiþerilor deinformaþii sovietici din Londra în 1971, oficiul DGI din Londra a preluat o partedin operaþiunile KGB în desfãºurare în Marea Britanie. În 1973, probabil chiar înainte de aceastã datã, KGB-ul menþinea „contact operaþional“ cu DGI în ºasecapitale strãine, inclusiv în Havana. În anii 1970, KGB-ul a apelat din ce în cemai des la asistenþa DGI în operaþiunile împotriva Adversarului Principal atât îninteriorul, cât ºi în exteriorul Statelor Unite. În 1976, de exemplu, KGB ºi DGI aucãzut de acord asupra „cultivãrii în comun“ a þintelor din Agenþia de Securitate

Naþionalã, din Pentagon ºi din bazele militare SUA din America Latinã ºi dinSpania. DGI era consideratã deosebit de folositoare în cultivarea hispanicilor ºi anegrilor. Doi dintre cei cinci „descoperitori de talente“ din Statele Unite selectaþi

de KGB pentru „cultivarea în comun“ cu DGI în 1976 erau ofiþeri de cifru afro-americani.În anii ’70 DGI avea mai puþine rezidenþe legale în America Latinã decât

KGB, în principal din cauza numãrului mai mic de state cu care Cuba stabiliserelaþii diplomatice. În 1976–1977 se pare cã existau rezidenþe DGI numai înEcuador, Jamaica, Guyana, Mexic, Panama, Peru ºi Venezuela. Deºi notaþiile luiMitrokhin oferã numai informaþii fragmentare, se pare cã toate acestea au ajutatKGB-ul în diverse operaþiuni. În 1977, DGI a informat oficiul de legãturã KGBdin Havana cã are o serie de agenþi în „înalte poziþii oficiale“ în Mexic, inclusivMinisterul de Interne ºi forþele de poliþie, ºi a sugerat ca acestea sã fie gestionateîmpreunã. Mitrokhin nu menþioneazã dacã aceastã ofertã a fost acceptatã.

Se pare cã Centrul era foarte bine informat chiar ºi în legãturã cu cele maistrict secrete aspecte ale activitãþii DGI – operaþiunile sale secrete. La începutulanilor 1970, DGI avea aproximativ patruzeci ºi cinci de agenþi secreþi, ºi toþiaceºtia fãcuserã un curs de câte un an la Moscova. Unii dintre agenþii secreþiKGB cu identitãþi false de latino-americani fuseserã trimiºi în Cuba pentru a-ºi

perfecþiona cunoºtinþele de limbã spaniolã ºi pentru a se obiºnui cu traiul într-unmediu latino-american, înainte de a fi trimiºi la destinaþia lor finalã. În 1976, odelegaþie la nivel înalt a KGB, din care fãceau parte atât ºeful cât ºi adjunctulDirecþiei Agenþi Secreþi, Vadim Alekseievici Kirpicenko ºi Marius AramoviciIuzbaºean, a sosit la Havana ca sã discute despre instruirea câtorva agenþi secreþilatino-americani pentru a fi plasaþi împotriva þintelor americane, latino-america-

ne, spaniole ºi maoiste. DGI a fost de acord ca KGB-ul sã poatã utiliza sistemulde radiocomunicaþii pentru a transmite mesaje agenþilor sãi secreþi care operau înStatele Unite ºi în America Latinã. În timpul vizitei de rãspuns la Moscova înanul urmãtor, ºeful Direcþiei Agenþi Secreþi DGI a fost de acord sã recruteze alþidoi sau trei agenþi secreþi pentru KGB.

Cuba era ºi una dintre cele mai importante baze ale KGB-ului pentruoperaþiunile SIGINT, mai ales împotriva þintelor SUA. Dupã cum reiese din dosarulKGB cu privire la costurile curente ale posturilor de interceptare ale rezidenþelor



110

KGB din întreaga lume, bugetul postului din Havana (numit TERMIT-S) era altreilea ca mãrime, dupã posturile din Washington ºi New York. Un post încã ºimai mare de interceptare, îndreptat tot spre Statele Unite, era situat în masiva

bazã SIGINT înfiinþatã de GRU la Lourdes în Cuba la mijlocul anilor 1960, pentrua monitoriza comunicaþiile Marinei Militare americane ºi alte transmisii de înaltãfrecvenþã. La 25 aprilie 1975, un decret secret al guvernului sovietic (nr. 342– 115) a autorizat înfiinþarea unei noi staþii SIGINT a KGB (numitã TERMIT-P) încadrul bazei de la Lourdes, care a început sã opereze în decembrie 1976.Administratã de Direcþia 16, TERMIT-P avea o antenã fixã sub formã de disc cuo înãlþime de 12 metri ºi o antenã mobilã de 7 metri montate pe un camion acoperit,cu care putea intercepta comunicaþiile pe microunde „descãrcate“ de pe sateliþii

SUA sau transmise prin turnurile cu microunde.Pe lângã faptul cã întreþinea legãturi strânse de cooperare cu DGI în diverseoperaþiuni de spionaj, KGB mai dispunea ºi de o rezidenþã nedeclaratã la Havana,care monitoriza îndeaproape regimul lui Castro ºi atitudinea populaþiei. În 1974 atrimis 205 rapoarte telegrafiate ºi 64 prin valiza diplomaticã. Printre sursele ei seaflau 63 de agenþi ºi 67 de persoane cooptate din cadrul numeroasei comunitãþisovietice. Serviciul de spionaj cubanez producea mari neliniºti rezidenþei dinHavana din cauza securitãþii sale interne. Deºi brutalã dupã standardele occiden-tale, supravegherea internã cubanezã îi ºoca pe cei de la Centru prin slãbiciuneaei inacceptabilã. Secþia însãrcinatã cu combaterea subversiunii ideologice aveaun numãr total de numai 180 de persoane, din care mulþi – dupã pãrerea KGB-

ului – slab calificaþi. Dupã cum susþine un raport de la rezidenþa din Havana,datând din 1976, un ofiþer de la secþia antisubversiune recrutase 5 din cei 14membri ai unei orchestre cubaneze pur ºi simplu pentru eventualitatea în careorchestra ar fi plecat peste hotare. Centrul era supãrat în mod deosebit pentru cãnu reuºea sã convingã DGI sã împãrtãºeascã obsesia sovieticã legatã de„subversiunea sionistã“. Ofiþerul de legãturã KGB a atras atenþia DGI asupra

prezenþei a 17 organizaþii sioniste în Cuba, dar s-a plâns Centrului cã nu s-auîntreprins niciun fel de acþiuni împotriva lor.

Dupã standardele sovietice, departamentul de filaj cubanez nu avea suficient personal. Cu un numãr total de angajaþi de 278 în Havana ºi 112 în provincii înanul 1976, rezidenþa KGB a calculat cã nu puteau desfãºura decât 12 grupuri de

filaj de 9 sau 10 persoane pe zi. Din cauza sistemului de lucru în douã schimburi,aceasta însemna cã nu putea sã supravegheze neîntrerupt decât 6 þinte în miºcare.KGB era nemulþumit ºi de amploarea supravegherii convorbirilor telefonice ºi acorespondenþei. Cei 260 de oameni angajaþi sã monitorizeze convorbirile telefonice

puteau asculta în medie numai 900 de convorbiri internaþionale. Cenzura cubanezãmonitoriza aproximativ 800 de adrese în mod permanent ºi traducea aproximativ300–500 de scrisori în limbi strãine pe zi.

Îngrijorarea provocatã Centrului de faptul cã spionajul cubanez nu reproducea



111

propriul sãu model absurd de intens de filaj ºi urmãrirea obsesivã pânã ºi a celor mai banale forme de subversiune ideologicã a fost foarte evidentã în lunile dedinaintea vizitei lui Brejnev în Cuba, care a avut loc la începutul anului 1974.Rezidenþa din Havana era îngrijoratã ºi de tratamentul prea blând aplicat deþinuþilor

politici cubanezi. Din cei 8000 de oameni „condamnaþi pentru activitatecontrarevoluþionarã“ se raporta cã multora li se permisese sã meargã acasã o datã

pe lunã, cu ocazia sãrbãtorilor legale. O îngrijorare specialã era stârnitã de faptulcã unii dintre „contrarevoluþionari“, dat fiind tratamentul indulgent de care

beneficiau, fãcuserã în trecut „declaraþii antisovietice“ ºi s-ar fi putut afla pe strãzicu ocazia vizitei lui Brejnev.

Cu toate acestea, niciun disident nu a tulburat ceremonia de bun-venit pusã

în scenã pentru vanitosul ºi decrepitul lider sovietic în Piaþa Revoluþiei din Havana,unde a fost salutat de o mulþime apreciatã la peste un milion de oameni. Princuvintele sale de bun-venit, Castro a ajuns la noi profunzimi de platitudine înservilismul lui. „Niciun alt vizitator strãin din Cuba“, a declarat el, „nu a fostsalutat vreodatã de poporul nostru cu atâta bucurie sau cu asemenea entuziasmcopleºitor ca tovarãºul Brejnev.“ Castro a elogiat banalitãþile bâlbâite ale luiBrejnev, considerându-le drept „declaraþii politice majore de o uriaºã importanþã“

pentru întreaga lume:

Trebuie sã amintim faptul cã acordãm o importanþã uriaºã istoriei Uniunii Sovietice caatare ºi rolului jucat de PCUS. Mã refer atât la rolul URSS în dezvoltarea istoriei

întregii omeniri ºi la rolul jucat de URSS ºi PCUS în cauza solidaritãþii cu Cuba…Pentru noi, tovarãºul Brejnev – cel mai eminent lider sovietic – este personificareaîntregii politici a URSS ºi a PCUS. ªi acesta este motivul pentru care poporul nostru aaºteptat cu nerãbdare sosirea sa ºi s-a grãbit sã-ºi exprime sentimentele de prietenie, profund respect ºi gratitudine faþã de Uniunea Sovieticã.

Dar Castro nu a considerat necesar sã-i linguºeascã ºi pe alþi lideri ai bloculuisovietic. KGB a raportat cã vizita în Cuba a liderului est-german, Erich Honecker,care a urmat la puþin timp dupã vizita lui Brejnev, n-a decurs în cele mai bunecondiþii. La întâlnirile particulare, Castro a acuzat Germania de Est ºi celelalte„þãri socialiste“ cã fac foarte puþin ca sã ajute Cuba ºi profitã de pe urma acesteia,

refuzând sã plãteascã un preþ corect pentru zahãrul cubanez. Se relateazã cãHonecker a rãspuns „pe un ton furios ºi necontrolat“: „Dacã aº fi ºtiut cã FidelCastro va reacþiona în felul acesta la vizita noastrã“, a spus el personalului, „n-aºfi venit aici“. S-a afirmat cã atmosfera de pe aeroport la plecarea lui Honecker era„extrem de rece“. Anturajul ºi-a petrecut cea mai mare parte a drumului înapoi,spre casã, încercând sã-l liniºteascã ºi temându-se – dupã cum susþine KGB – caºtirea disputei lui cu Castro sã nu ajungã în Occident. În culise însã, conflictul acontinuat. În 1977, Johann Münzel, ofiþerul de legãturã est-german al Ministerului



112

Securitãþii Statului (Stasi), i-a spus unuia dintre colegii lui din KGB cã cei dinconducerea Cubei fãceau foarte puþin pentru a-ºi rezolva problemele economiceºi aºteptau, pur ºi simplu, ca celelalte þãri socialiste sã-i scoatã la liman, în numele„internaþionalismului proletar“. În acelaºi timp, DGI s-a plâns la KGB cã ofiþerilor din Stasi le plãcea sã le þinã predici, în loc sã-i trateze ca pe niºte colegi.

Dar Moscova considera certurile particulare cu unele dintre statele membreale Pactului de la Varºovia de la mijlocul anilor ’70 mai puþin importante decâtcontribuþia sa la instaurarea unor noi regimuri marxiste în Africa. FCD a declaratîntr-un raport cãtre Andropov din 1976: „Africa s-a transformat într-o zonã aluptei globale între cele douã sisteme [comunist ºi capitalist] pentru o bunã perioadãde timp de aici înainte“. Ajutorul cubanez în aceastã luptã avea o importanþã

crucialã. Douã evenimente aproape simultane, destrãmarea imperiului colonial portughez ºi rãsturnarea împãratului etiopian Haile Selassie, au adus la putereregimurile marxiste autoproclamate din Angola, Mozambic ºi Etiopia. În Ango-la, cea mai bogatã dintre coloniile portugheze, sfârºitul dominaþiei portugheze afost urmat în 1975 de un rãzboi civil care a cuprins întreaga þarã ºi în care MiºcareaPopularã Marxistã pentru Eliberarea Angolei (MPLA) s-a confruntat cu Frontul

Naþional de Eliberare din Angola (FNLA) ºi Uniunea Naþionalã pentruIndependenþa Totalã a Angolei (UNITA). Deºi sovieticii acordaserã un sprijinrestrâns pentru MPLA, condusã de Agostinho Neto, cu un deceniu mai devreme,factorul decisiv în lupta pentru putere l-a constituit sosirea în þarã a trupelor cubaneze începând din toamna anului 1975. Dezamãgit de perspectivele tot mai

slabe ale unei revoluþii în America Latinã, Castro ºi-a îndreptat privirile cãtreAngola, vãzând aici o oportunitate ce se afirma ca mare lider revoluþionar pescena mondialã ºi de a reînvia elanul revoluþionar de acasã. Dupã cum susþine

prietenul lui Castro, scriitorul columbian Gabriel García Márquez:

A ales personal comandanþii batalionului de forþe speciale care au plecat primii ºi i-acondus chiar el cu jeep-ul lui sovietic pânã la scara avionului. Nu exista niciun loc de pe harta Angolei pe care sã nu-l fi memorat. Concentrarea lui asupra rãzboiului era atâtde intensã, încât ar fi putut cita orice cifrã legatã de Angola, ca ºi când s-ar fi referit laCuba ºi vorbea despre oraºele din Angola, despre obiceiurile ºi poporul angolez ca ºicând ar fi trãit acolo toatã viaþa.

Deºi iniþiativa intervenþiei în Angola a fost cubanezã, din octombrie 1975Moscova a încurajat-o cu mult entuziasm. În urmãtoarele trei luni, ComandamentulSuprem sovietic a asigurat transportul a aproximativ 12 000 de soldaþi cubaneziîn Africa pe mare ºi pe calea aerului ºi le-a furnizat tehnicã militarã. Moscova eraîncântatã de dorinþa lui Castro de a respecta primatul sãu politic în Angola.Însãrcinatul sovietic cu afaceri din Luanda, G. A. Zverev, raporta în martie 1976:„Coordonarea strânsã [sovieto-cubanezã] din Angola în timpul rãzboiului a avut



113

rezultate pozitive“. Ambasada de la Luanda ºi-a demonstrat zelul misionar distribuind cantitãþi uriaºe de materiale propagandistice sovietice. În timpul veriia rãmas fãrã portretele lui Lenin ºi a cerut sã i se mai trimitã încã un transport.

Centrul era încântat ºi de nivelul colaborãrii dintre serviciile de spionaj.Castro l-a trimis pe ºeful DGI, Méndez Cominches, sã se ocupe personal deoperaþiunile de informaþii din Angola unde, dupã cum reiese din dosarele KGB, aoferit în mod regulat „informaþii operaþionale ºi politice valoroase“. Vladimir Kriucikov, ºeful FCD, a obþinut aprobarea lui Andropov de a-i trimite în modregulat lui Méndez Cominches pachete cu alimente de la Moscova, evaluat fiecarela 500 de ruble, pentru a-l încuraja sã continue colaborarea. Pedro Pupo Pérez,ºeful în DGI din Havana în timpul absenþei lui Méndez Cominches, a oferit ºi el

informaþii cu privire la Africa ºi America Latinã ºi a fost rãsplãtit cu un cadou învaloare de 350 de ruble, menit sã consolideze „relaþiile confidenþiale“. Printreoperaþiunile DGI din Angola efectuate pentru a ajuta KGB s-au numãrat infiltrareaAmbasadei braziliene ºi obþinerea de informaþii cu privire la sistemul ei de cifru.Un tehnician specialist de la Direcþia ªaisprezece a KGB (SIGINT) a venit cuavionul de la Moscova ºi a adus echipament care i-a dat posibilitatea agentuluiDGI sã fotografieze sistemul de conexiuni al maºinii de cifrat TS-803 de fabricaþieelveþianã a ambasadei. KGB ºi-a manifestat în mod regulat aprecierea faþã deministrul de Interne cubanez, Sergio del Valle, care rãspundea de DGI, pentru cãîi þinea la curent în legãturã cu „chestiuni politice ºi operaþionale importante“. Întimpul unei vizite efectuate la Moscova în 1975, Viktor Cebrikov, preºedinte

adjunct (ºi viitor preºedinte) al KGB i-a oferit un cadou în valoare de 160 deruble. În ianuarie 1977, în timpul altei vizite la Moscova, Andropov a aprobat cadel Valle sã primeascã din partea lui Kriucikov un alt cadou în valoare de 600 deruble „ca recompensã pentru informaþii ºi pentru a consolida relaþiile“. Legãturilelui Del Valle cu ofiþerii superiori din KGB au devenit atât de apropiate, încâtacesta era uneori dispus chiar sã li se plângã de iluziile de grandoare ale lui Castro,care se credea mare lider revoluþionar internaþional.

Spre sfârºitul anului 1977, colaborarea sovieto-cubanezã din Angola s-a extinsºi în Etiopia pentru a sprijini junta militarã de orientare marxistã, condusã delocotenent-colonelul Mengistu Haile Marian în rãzboiul sãu împotriva Somaliei.În iarna 1977–1978, avioanele militare sovietice au transportat cantitãþi uriaºe de

arme ºi 17 000 de soldaþi cubanezi la Addis Abeba. Forþele cubaneze lucrau înstrânsã conlucrare cu consilierii militari sovietici pentru a coordona miºcãrile detrupe ºi tactica militarã. Prezenþa lor în Etiopia, iniþial þinutã în secret, a fostrecunoscutã în mod public de Castro la 15 martie 1978. „Luptãtorii internaþionaliºticubanezi“, a declarat el, „s-au remarcat prin extraordinara lor eficacitate ºiadmirabilele calitãþi de combatanþi.“ Era de-a dreptul „admirabil“ sã vezi „cât demulþi fii ai poporului nostru sunt capabili sã se ducã în acea þarã îndepãrtatã ºi sãlupte acolo ca ºi când ar fi luptat în propria lor þarã“. Atât la Moscova, cât ºi la



114

Havana, intervenþia militarã cubanezã ºi înfrângerea decisivã a forþelor somalezeau fost sãrbãtorite ca un triumf al internaþionalismului proletar. Un raport comundin aprilie al Ministerului Sovietic de Externe ºi al Departamentului Internaþionalal Comitetului Central consemna cu satisfacþie: „Uniunea Sovieticã ºi Cuba menþin

permanent legãtura în scopul coordonãrii acþiunilor lor în sprijinul revoluþieietiopiene“.

Nivelul de colaborare dintre informaþiile ºi armata cubanezã la mijlocul anilor ’70 s-a ridicat la nivelul aºteptãrilor Centrului ºi ale Biroului Politic la analiza

politicii din 1974. O delegaþie KGB în frunte cu Vadim Petrovici Pirojkov, adjunctul preºedintelui, le-a fãcut cadou lui Fidel ºi Raúl Castro pistoale PSM cu muniþie.Raúl a mai primit ºi un serviciu de masã ºi un pachet cu alimente în valoare de

450 de ruble. În schimb, operaþiunile KGB-ului în celelalte patru þinte prioritaredin America Latinã convenite în 1974 – Argentina, Peru, Mexic ºi Brazilia – nu s-ausoldat cu rezultatele scontate de Centru.

Imediat dupã lovitura de stat a lui Pinochet din Chile, principala oportunitateidentificatã de KGB pentru a extinde influenþa sovieticã în America de Sud a fostArgentina. La douãsprezece zile dupã moartea lui Allende, Juan Domingo Peróna fost ales preºedinte. Cea de-a treia soþie a lui Perón, María Estela (Isabel)Martínez, o legãturã confidenþialã a KGB-ului, a devenit vicepreºedinte.

Naþionalismul peronist, cândva considerat de Moscova drept un fenomen „fascist“,era în concordanþã cu strategia KGB de subminare a preponderenþei SUA în

America Latinã prin cultivarea liderilor antiamericani.Ales pentru prima oarã preºedinte al Argentinei în 1946, Perón fusese obligatsã plece în exil, în Spania, iar amanta lui minorã fusese trimisã la o ºcoalã decorecþie dupã lovitura de stat militarã din 1955. Optsprezece ani mai târziu, destinul

politic i-a surâs din nou prin alegerea ca preºedinte în mai 1973 a unui candidat peronist, Héctor José Cámpora. Singurii ºefi de stat strãini care au participat laînscãunarea lui Cámpora, boicotat de aproape toþi ceilalþi lideri politici, au fostcei doi preºedinþi marxiºti din America Latinã: Salvador Allende din Chile ºiOsvaldo Dorticós din Cuba. În câteva zile, Cámpora a stabilit relaþii diplomaticecu Cuba, Germania de Est ºi Coreea de Nord. ªi a readus foarte rapid în legalitatePartidul Comunist Argentinian, aflat în afara legii. Conºtient de faptul cã Cámpora

fusese ales numai pentru a netezi calea pentru Perón, Centrul a obþinut permisiunealui Brejnev de a folosi un deputat peronist, care fusese recrutat ca legãturãconfidenþialã de cãtre rezidenþa din Buenos Aires, pentru a-l aborda pe Perónîncã de pe când se afla în exil, în Spania, ca sã-i sondeze opiniile cu privire la

politica faþã de Uniunea Sovieticã ºi ca sã-i propunã „un contact neoficial cureprezentanþii sovietici“ dupã ce va deveni preºedinte. Deºi lui Perón nu i s-aspus acest lucru, „reprezentanþii sovietici“ urmau sã fie ofiþeri KGB. Isabel Peróna fost abordatã mai direct de KGB. Vladimir Konstantinovici Tolstikov (cu numele



115

conspirativ LOMOV), care îi urmase lui Leonov în funcþia de ºef al Direcþiei Doi(America Latinã) în 1971, s-a dus în Spania pentru a stabili personal contactul cuea, dându-se drept reprezentant al unei agenþii de export de filme sovietice ºiaducând cu el numeroase cadouri.

La 13 iulie, Cámpora a demisionat din funcþia de preºedinte pentru a-i da posibilitatea lui Perón sã participe la noile alegeri prezidenþiale din septembrie.CPA i-a propus imediat o alianþã electoralã. Deºi Perón a refuzat oferta ºi i-aepurat pe marxiºti din miºcarea peronistã, a acceptat totuºi sprijinul comuniºtilor în timpul campaniei. La ceremonia înscãunãrii lui ca preºedinte din octombrie a

participat ºi o delegaþie sovieticã, din care fãcea parte ºi Tolstikov; acesta cãlãtoreaacum sub numele de Serghei Sergheievici Konstantinov. Nedorind sã atragã atenþia

asupra sa printr-o abordare directã a vicepreºedintei Isabel Perón, Tolstikov astabilit un contact indirect cu ea printr-un reputat exilat chilian din Argentina,generalul Carlos Prats González, fost comandant-ºef al armatei chiliene, pe careAllende îl ridicase la rangul de ministru de Interne cu un an înainte de lovitura destat. Prats a primit 10 000 de dolari din fondurile alocate de Comitetul Central

pentru „munca cu rezistenþa chilianã ºi comunitatea emigranþilor“, dupã rãsturnarearegimului Allende. La cererea lui Tolstikov, Prats i-a amintit Isabelei Perón deîntâlnirea lor din Spania ºi de darurile pe care le primise de la Tolstikov ºi i-acerut sã aranjeze o întâlnire între acesta ºi soþul ei dupã plecarea restului delegaþieisovietice. Tolstikov nu s-a prezentat ca ofiþer KGB. A pretins cã este specialistsuperior în America Latinã în cadrul Ministerului de Externe care putea aºadar sã

ofere un canal direct confidenþial cãtre conducerea sovieticã. Isabel Perón a aranjatca Tolstikov sã fie primit de preºedinte la reºedinþa lui privatã în ziua de 21octombrie, ora 9 dimineaþa.

KGB nu-ºi fãcea niciun fel de iluzii cu privire la perspectiva de a-l transforma pe Juan Perón într-un Allende argentinian. Întâlnirea lui secretã cu Tolstikov aconfirmat însã potenþialul lui de aliat împotriva Adversarului Principal. Perón adenunþat „politica economicã expoliatoare a Statelor Unite faþã de Argentina“ ºiatitudinea arogantã a companiilor americane: „Capitalul american pãtrunde printoate crãpãturile ca o infecþie“. I-a spus lui Tolstikov sã nu se lase indus în eroarede declaraþiile lui publice de „prietenie faþã de Statele Unite“: „Dacã nu avem

posibilitatea de a ne apãra de duºman, atunci trebuie sã încercãm sã-l pãcãlim“.

Perón i-a prezentat lui Tolstikov ºi o expunere a filosofiei sale politice confuze,susþinând cã „ideea lui de justicialismo, adicã o societate bazatã pe corectitudine,se deosebea foarte puþin de socialism“. Cu toate acestea, „transformarea societãþiise desfãºoarã armonios ºi în stadii, modificând treptat structurile sociale ºi nusupunându-le unor schimbãri radicale, care provoacã mari rupturi ºi ruinãeconomicã“. Tolstikov a trebuit sã asculte rãbdãtor în timp ce Perón i-a prezentatopiniile lui dezlânate despre diverse alte subiecte. Pentru Centru însã, întâlnireadintre Tolstikov ºi Perón trebuie sã fi însemnat un mare succes. Pentru prima oarã



116

de la moartea lui Allende, KGB a deschis un canal direct, secret cãtre preºedinteleunui stat important din America de Sud.

Tolstikov a avut discuþii ºi cu José Gelbard (cu numele conspirativ BAKIN),influentul ministru al Economiei, un contact confidenþial al rezidenþei din BuenosAires încã din 1970 care, spera Centrul, va putea „sã exercite o influenþã utilã“asupra lui Perón. Dupã cum reiese din dosarele KGB, Gelbard a fost descris deCastro drept comunist nedeclarat. Împreunã cu alþi doi oameni de afaceri evrei, acontribuit în secret la finanþarea Partidului Comunist Argentinian ºi avuseseîntâlniri regulate cu rezidentul KGB, Vasili Mihailovici Muraviev, într-una dincasele oamenilor de afaceri. Înainte de fiecare întrevedere, omul de afaceri îl lua

pe rezident cu maºina de la un loc stabilit din Buenos Aires ºi îl ducea la casa lui

pentru a se întâlni cu Gelbard, care intra pe uºa din spate ºi furniza ceea ce KGBconsidera cã sunt „informaþii economice ºi politice importante“. Întâlnirile cuconducerea comunistã aveau loc uneori în aceeaºi casã.

În decembrie 1973, Tolstikov a raportat Centrului cã Gelbard era, aºa cumse aºteptaserã, „în favoarea strângerii relaþiilor politice ºi economice cu URSS“.„Crede cã cooperarea cu URSS în domeniile energiei hidroelectrice, al

petrochimiei, construcþiilor de vase ºi pescuitului vor ajuta Argentina sã punãcapãt dependenþei de SUA ºi vor consolida tendinþele progresiste ale politiciiguvernamentale.“

Gelbard i-a cerut lui Tolstikov ca o delegaþie comercialã sovieticã sã fietrimisã în Argentina. Solicitarea lui a fost susþinutã ºi de secretarul general al

Partidului Comunist Argentinian, Arnedo Alvarez, care i-a spus lui Tolstikov cãdelegaþia va consolida legãturile lui Perón cu „forþele democratice“. Întâlnireadintre Tolstikov ºi Gelbard a fost consideratã atât de importantã, încât Centrul i-a

prezentat lui Brejnev un raport asupra ei, iar acesta s-a grãbit sã aprobe trimitereaunei misiuni comerciale. Perón a transformat sosirea delegaþiei sovietice în ianuarie1974 într-un circ public, în contrast izbitor cu primirea rece care i se fãcuse cu olunã mai înainte unei delegaþii americane. Centrul considera multe dintre rapoartele

pe care le primea de la rezidenþa din Buenos Aires drept „deosebit de valoroase“ºi a transmis câteva dintre ele chiar lui Brejnev.

În mai 1974, Gelbard ºi o puternicã delegaþie argentinianã numãrând 140 de persoane au fãcut o vizitã de rãspuns, foarte mediatizatã în blocul sovietic.

Importanþa acordatã vizitei a fost subliniatã de numeroasele covoare roºii întinse pentru Gelbard la Moscova, unde i s-a acordat o audienþã particularã de cãtreBrejnev, Aleksei Kosîghin, primul-ministru, ºi Nikolai Podgornîi, preºedinteleSovietului. Radio Moscova a felicitat Argentina „pentru cã le-a demonstratcelorlalte þãri din America de Sud cum sã-ºi întãreascã independenþa ºi cum sã seelibereze din cãtuºele corporaþiilor multinaþionale“. În timp ce se afla la Moscova,Gelbard a semnat acorduri de cooperare comercialã ºi economicã prin care UniuneaSovieticã se angaja sã acorde credite pe termen lung în valoare de 600 de milioane



117

de dolari – aproape de douã ori mai mari decât cele oferite lui Allende. Acordurisimilare cu alte þãri din blocul sovietic au prevãzut alocarea de credite în valoaretotalã de încã 350 milioane de dolari. Existau avantaje pentru ambele pãrþi înaceste acorduri. Uniunea Sovieticã, obligatã de falimentul agriculturii colectivesã importe cantitãþi masive de cereale, avea un interes clar în creºterea numãruluide furnizori ºi mai ales în limitarea dependenþei sale de importurile din SUA.Argentina, confruntatã cu protecþionismul Comunitãþii Europene ºi cererile decontractare din alte pãrþi ca urmare a creºterii dramatice a preþului la petrol în1973, era doritoare sã gãseascã noi pieþe.

Dar speranþele Centrului pentru operaþiunile din Argentina, crescute datoritãalegerii lui Juan Perón în septembrie 1973, au pãlit curând dupã moartea lui subitã

ca urmare a unui atac de cord, la 1 iulie 1974. Deºi vãduva ºi succesoarea lui,Isabel, era un contact confidenþial al KGB-ului, ea nu avea nici autoritatea personalã ºi nici capacitatea politicã a soþului ei. În 1975, Gelbard a fost demisdin funcþia de ministru al Economiei. În martie 1976, Isabel Perón a fost înlãturatãde la putere ca urmare a unei lovituri militare de dreapta, condusã de generalulJorge Videla, care a început o campanie împotriva „subversiunii comuniste“.Moscova s-a strãduit din rãsputeri sã salveze ce se mai putea salva din conexiunileei în Argentina. Prin faptul cã s-a abþinut sã denunþe în public regimul Videla,Partidul Comunist Argentinian n-a avut de suferit. Delegaþia sovieticã de la

Naþiunile Unite a recurs la procedura de veto împotriva tuturor încercãrilor ame-ricane de a asigura condamnarea de cãtre ONU a dosarului înfricoºãtor al regimului

la capitolul drepturilor omului. Din punct de vedere politic, nu s-a realizat decâtun exerciþiu de „salvare a obrazului“. Dar au existat ºi beneficii economice reale.În 1980, 80% din exportul de cereale al Argentinei se fãcea cãtre Uniunea Sovieticã.

La sfârºitul anilor ’70, KGB ºi-a pierdut în mare mãsurã poziþiile pe care ledobândise în Peru în deceniul precedent. În 1974, Centrul încã mai consideramulte dintre rapoartele de la rezidenþa din Lima drept „foarte valoroase“ ºi i-atransmis unele dintre ele ºi lui Brejnev, fãrã îndoialã din dorinþa de a demonstraviabilitatea contactelor sale cu junta. Politica economicã a juntei, în ciuda apeluluiconstant la Moscova, a dus la inflaþie cronicã, stagnare economicã ºi creºtereadatoriilor. Dupã lovitura de stat din august 1975 condusã de generalul FranciscoMorales Bermúdez, guvernul militar a înclinat spre dreapta. Ca ºi în Argentina,

Moscova a încercat sã perpetueze relaþiile stabilite în anii precedenþi. Cu aprobarealui Andropov, KGB i-a oferit lui Morales Bermúdez un pistol Makarov cu 200 decartuºe. În decembrie 1975, Centrul a oferit serviciului de informaþii peruan, SIN,echipament operaþional evaluat la aproximativ 300 000 de dolari. Anul urmãtor,noii ºefi ai SIN ºi ai informaþiilor militare peruane au primit fiecare, la fel ca ºiMorales Bermúdez, alte cadouri evaluate la 300 ºi 150 de ruble aur. Ofiþerii SINau fost instruiþi, pe cheltuiala KGB, la Institutul Steagul Roºu în anul 1976.

Dar aceste gesturi nu au avut rezultatul scontat. În august 1976, Tolstikov a



118

fost informat de cãtre ambasadorul cubanez din Peru ºi de cãtre ministrul adjunctal Afacerilor Interne, Abrahantes, cã Morales Bermúdez l-a asigurat pe Castro cãera „un sprijinitor al schimbãrilor revoluþionare din Peru“ ºi se pregãtea sãcolaboreze la lupta împotriva CIA. În acelaºi timp, însã, îi îndepãrta pe funcþionarii„progresiºti“ ºi se îndrepta cãtre dreapta. Regimul cubanez a tras concluzia cãMorales Bermúdez nu era demn de încredere ºi a suspendat ajutorul acordatRepublicii Peru. În 1976, informaþiile cubaneze erau pesimiste în ceea ce priveºte

perspectivele de a contesta supremaþia influenþei americane în America de Sud.Manuel Piñeiro, ºeful Departamentului America, cel care rãspundea de exportulde revoluþie, i-a spus lui Tolstikov în august cã, dupã turneul efectuat prin cinciþãri latino-americane de cãtre Henry Kissinger, „începe sã se observe o reacþie ºi

fascizarea regimurilor de acolo“. Pe continentul sud-american, spunea Piñeiro,numai Guyana urma un curs antiimperialist: „[Forbes] Burnham, prim-ministrual Guyanei, împãrtãºeºte anumite idei marxist-leniniste, dar din motive tacticeeste nevoit sã ascundã acest lucru“.

Prezenþa Mexicului pe lista celor cinci prioritãþi ale KGB-ului pentru Ame-rica Latinã în 1974 se datora atât importanþei strategice ca stat foarte mare lafrontiera sudicã a SUA, cât ºi aparentelor oportunitãþi create prin alegerea în1970 a lui Luis Echeverría Alvarez ca preºedinte. În conformitate cu Constituþiamexicanã, Echeverría a rãmas în funcþie pentru un mandat de ºase ani, fãrã

posibilitatea de a fi reînnoit. În aceastã perioadã, el a avut ultimul cuvânt în toate

chestiunile majore de politicã. La fel ca ºi predecesorii sãi, deºi a fost legitimat prin alegerile prezidenþiale, îºi datora poziþia de preºedinte unui proces secret deselecþie în cadrul Partidului Revoluþionar Instituþional (PRI), care dominase poli-tica mexicanã în ultimii patruzeci de ani.

Ambiþia supremã a lui Echeverría (pe care nu ºi-a realizat-o nici mãcar pedeparte) era, aºa cum credea KGB-ul, sã devinã secretar general al ONU. Aºadar,dorea ca în timpul mandatului sãu de preºedinte sã se afirme ca apãrãtor al cauzelor Lumii a Treia ºi a devenit primul preºedinte mexican care a vizitat Cuba, a luatdeseori atitudine criticã în public faþã de Statele Unite ºi, în 1973, a fãcut o vizitã

puternic mediatizatã în Uniunea Sovieticã. KGB-ul nu a reuºit sã stabileascã uncontact direct cu Echeverría aºa cum fãcuse în cazul lui Juan ºi Isabel Perón din

Argentina ºi cu unii dintre membrii juntei militare din Peru. Dar începând din1972, rezidenþa din Ciudad de Mexico pretindea cã are un agent ºi douã contacteconfidenþiale care reprezintã „canale stabile pentru exercitarea influenþei asupra

preºedintelui“. Agentul, cu numele conspirativ URAN, era un fost diplomat chiliandin perioada lui Allende. Cele douã contacte confidenþiale, despre care se spuneacã pot sã influenþeze politica externã a lui Echeverría, erau MARTINA, rectorulunei universitãþi mexicane, ºi OLMEK, un membru de frunte al Partidului Popular Socialist, unul din cele câteva mici partide pregãtite de regulã sã încheie acorduri



119

cu PRI, aflat la putere. Rezidenþa din Mexic ºi-a asumat meritele pentru cã l-aconvins pe Echeverría sã rupã relaþiile cu regimul lui Pinochet ºi pentru deciziade a recunoaºte regimul marxist MPLA din Angola. S-a raportat cã persoanele decontact îi spuseserã lui Echeverría cã aceste acþiuni îi vor consolida reputaþia înLumea a Treia ºi vor spori perspectivele lui de a deveni secretar general ONU. În1975 a semnat un acord de cooperare reciprocã cu CAER-ul. În acelaºi an, spreîncântarea Moscovei, Echeverría a dat instrucþiuni reprezentantului mexican laONU sã sprijine o rezoluþie antiisraelianã prin care se condamna sionismul caformã de rasism – deºi ºi-a revizuit întrucâtva atitudinea când aceasta i-a provocat

pe liderii evrei din Statele Unite sã promoveze un boicot al turismului spre Mexic.S-ar putea ca KGB sã fi exagerat în ceea ce priveºte capacitatea sa de a

influenþa politica lui Echeverría. Atunci când oamenii de stat strãini sau presafãceau declaraþii aliniate la politica sovieticã, KGB se grãbea sã-ºi aroge meritele pentru mãsurile sale active. KGB probabil cã a exagerat ºi în privinþa influenþei pe care o avea asupra presei. În 1974, de exemplu, rezidenþa din Ciudad de Mexicoa raportat cã a inserat 300 de articole în presa mexicanã, printre care în ziarele

Excélsior , pe atunci cel mai important ziar din Mexic, Diario de México ºiUniversal .

Dar una dintre cele mai spectaculoase mãsuri active ale KGB a avut unricoºeu nedorit. În 1973, agentul dezertor CIA Philip Agee (ulterior primind de laKGB numele conspirativ de PONT) s-a adresat rezidenþei din Ciudad de Mexicoºi a oferit ceea ce ºeful Direcþiei de Contrainformaþii, Oleg Kalughin, a descris

drept: „crema informaþiilor despre operaþiunile CIA“. Rezidenþa, suspectând cãeste vorba de o activitate de dezinformare a CIA, l-a respins. Dupã cum susþineKalughin, „Agee s-a dus atunci la cubanezi, care l-au primit cu braþele deschise…ºi ne-au transmis ºi nouã informaþiile lui Agee“. Serviciul A, Departamentul demãsuri active, ºi-a arogat o mare parte din meritele pentru publicarea în ianuarie1975 a memoriilor senzaþionale ale lui Agee: Inside the Company: CIA Diary (Îninteriorul companiei: jurnal CIA), care se ocupau în cea mai mare parte dedenunþarea operaþiunilor CIA din America Latinã, identificând aproximativ 250de ofiþeri ºi agenþi ai acesteia. Inside the Company a devenit imediat un bestseller,calificat de ziarul intern al CIA drept „o loviturã severã împotriva Agenþiei“.

Înainte de publicare, s-a renunþat la materialele referitoare la infiltrarea CIA

în conducerea partidelor comuniste din America Latinã la insistenþele Serviciului A.Serviciul A pare sã nu fi ºtiut totuºi cã rezidenþele KGB se strãduiau sã-i cultive

pe cei identificaþi acum public drept agenþi sau contacte CIA. Printre ei se numãraºi preºedintele Echeverría care, se spunea, în timp ce fusese ministru responsabilcu securitatea internã, avusese numele conspirativ, dat de CIA, LITEMPO-14,stabilise legãturi strânse cu filiala CIA din Ciudad de Mexico ºi dezvãluise

procesele nedemocratice prin care, cu mult înainte de alegerea sa din 1970, fuseseselectat de PRI, aflat la putere, ca viitor preºedinte. Ministrul de Externe al



120

Mexicului fusese informat despre implicarea KGB-ului în publicarea cãrþii luiAgee ºi l-a considerat un act neprietenos faþã de Mexic ºi, personal, faþã de

preºedintele acestuia. În urma instrucþiunilor primite de Andropov ºi Brejnev,ambasadorul a afirmat fãrã prea multã convingere cã Uniunea Sovieticã nu aveaniciun fel de responsabilitate pentru carte.

Brazilia îºi datora locul pe care îl ocupa pe lista celor cinci prioritãþi aleKGB-ului în America Latinã dimensiunii ºi importanþei sale strategice:

Braziliei i se acordã o importanþã specialã – este o þarã mare cu multe bogãþii careaspirã sã devinã una dintre puterile majore în viitor, dobândeºte caracteristicile unui

stat imperialist ºi participã activ la viaþa internaþionalã. Dar rezidenþa de acolo esteslabã din cauza limitãrilor sale [impuse de guvernul brazilian în privinþa dimensiuniiAmbasadei sovietice] ºi astfel are capacitãþi modeste.

În general, pe parcursul întregii sale existenþe, regimul militar care a deþinut puterea în Brazilia din 1964 pânã în 1985 a fãcut din aceastã þarã un mediu relativostil pentru operaþiunile KGB. În anii ’70 au existat puþine perspective de a stabilicontacte confidenþiale în cadrul guvernului, aºa cum se întâmplase în Argentinaºi Peru, sau de a se gãsi contacte cu acces direct la preºedinte, ca în Mexic. Celemai bune informaþii ale KGB din Brazilia au fost probabil obþinute datoritãcapacitãþii sale tot mai mari de a descifra traficul diplomatic. În 1979 postul de

interceptare radio (numit conspirativ KLEN) din Brazilia putea intercepta 19 000de telegrame cifrate trimise ºi primite de Ministerul de Externe ºi aproximativ2000 de alte comunicãri oficiale secrete.

SIGINT a creat pentru Centru posibilitatea de a monitoriza unele dintreactivitãþile agentului brazilian, probabil cel mai important, cu numele conspirativde IZOT, care a fost recrutat în timp ce lucra ca ambasador al Braziliei în bloculsovietic. IZOT a furnizat informaþii ºi a contribuit la recrutarea altor trei diplomaþi,iar uneori includea în rapoartele sale informaþii (probabil dezinformãri) furnizatede KGB. Evaluat de KGB ca „aderent la linia antiamericanã ºi la opiniile liberalecu privire la dezvoltarea societãþii burgheze“, IZOT era un agent plãtit.Remuneraþia lui îmbrãca diferite forme, inclusiv un serviciu de masã din argint,

evaluat de Centru la 513 ruble. Centrul avea tot mai multe îndoieli cu privire laloialitatea lui IZOT. Într-o anumitã împrejurare, a fost chiar convins cã acesta sefãcea vinovat de „trãdare“, susþinând cã a transmis informaþiile furnizate de KGBla Ministerul de Externe, dar telegramele descifrate au demonstrat cã nu fãcuseacest lucru.

În timpul preºedinþiei lui Ernesto Geisel (1974–1979) s-au fãcut primeleîncercãri de democratizare a regimului militar autoritar ºi oarecum brutal dinBrazilia. Dar acesta a rãmas în mod ferm anticomunist. În 1976 cenzura oficialã



121

a interzis chiar ºi o transmisie TV a spectacolului cu Bolºoi Teatr de teamacontagiunii culturale comuniste. În 1978, când Geisel a revocat deciziile de exil

pentru cei mai mulþi exilaþi politici, l-a exclus în mod deliberat pe secretarulgeneral al Partidului Comunist Brazilian, aflat de mult timp în aceastã funcþie,Luis Carlos Prestes. În mod paradoxal, reînnoirea mandatului prezidenþial în martie1979 al generalului João Batista Figueiredo, ºeful Serviciului Naþional deInformaþii, a uºurat viaþa atât pentru Partidul Comunist Brazilian, cât ºi pentrurezidenþa KGB. Comunitatea spionajului brazilian era împãrþitã între reformatoricare erau în favoarea unei tranziþii treptate la democraþie ºi adepþii liniei dure,care erau preocupaþi de pericolul subversiunii. Figueiredo s-a situat de parteareformatorilor. O atitudine similarã, ba chiar mai clarã, avea principalul consilier

politic ºi ºeful personalului sãu civil, generalul Golbery do Couto e Silva, care cucincisprezece ani în urmã fusese principalul arhitect ºi ºeful Serviciului Naþionalde Informaþii. În pofida opoziþiei linei dure, Figueiredo a dat o amnistie pentrucei mai mulþi dintre exilaþii brazilieni rãmaºi, printre care ºi Prestes ºi alþi lidericomuniºti.

Deºi acceptase acest lucru, în lupta Est-Vest, Brazilia era de partea uriaºuluide la nord, însã Golbery s-a pronunþat public în favoarea unei politici externe

pragmatice care sã evite subordonarea faþã de Statele Unite: „Ni se pare corect caºi noi sã învãþãm sã ne târguim pentru preþuri mari [la fel ca SUA]“. Aceasta,dupã cum pãrea sã creadã Golbery, implica un dialog cu Uniunea Sovieticã. În

primãvara anului 1980, o delegaþie parlamentarã sovieticã condusã de Eduard

ªevardnadze, pe atunci membru supleant (fãrã drept de vot) al Biroului Politic, avizitat Brazilia. Fãrã ºtirea gazdelor, avionul (zborul special L-62) a transportatechipament de radiorecepþie pentru a îmbunãtãþi performanþele staþiei SIGINT arezidenþei ºi a luat echipamentul vechi atunci când a plecat. Printre membriidelegaþiei se afla asistentul personal al lui Brejnev, Andrei MihailoviciAleksandrov. Instrucþiunile detaliate date rezidentului cu privire la modul în caretrebuia sã-l întreþinã pe Aleksandrov oferã un foarte bun exemplu al eforturilor fãcute de Centru pentru a impresiona conducerea politicã. I s-a atras atenþia caofiþerul KGB selectat pentru a-i arãta frumuseþile oraºului lui Aleksandrov întimpul vizitei sale sã fie îmbrãcat elegant, dar sobru, cu pãrul tuns scurt ºi sã seexprime coerent ºi concis de fiecare datã.

Rãsfãþata delegaþie parlamentarã a netezit calea pentru alte contacte maiascunse ale KGB cu conducerea brazilianã. În decembrie 1980, Nikolai Leonovs-a dus în Brazilia pentru a purta convorbiri cu generalul Golbery. Deºi Leonovse prezenta drept profesor universitar care lucra în calitate de consilier al guvernuluisovietic, þinând seama de pregãtirea lui Golbery ºi de informaþiile pe care le deþinea,

pare greu de crezut cã nu a reuºit sã-ºi dea seama cã este ofiþer superior în KGB.În iunie 1981, cu aprobarea lui Figueiredo, Golbery a trimis un membru al

personalului sãu pentru continuarea discuþiilor la Moscova, la care s-a convenit



122

sã se mai adauge la personalul ambasadei din Brazilia încã un „consilier“ (adicãun ofiþer KGB) cãruia îi revenea sarcina de a stabili în mod periodic întâlniri„neoficiale“ cu preºedintele. O altã dovadã a noii ere din istoria relaþiilor sovieto-

braziliene a fost semnarea în 1981 a unei serii de acorduri comerciale în valoaretotalã de aproximativ 2 miliarde de dolari.

Principala opoziþie împotriva sprijinului acordat de Golbery pentru reformeledemocratice de acasã ºi pentru îmbunãtãþirea relaþiilor cu blocul sovietic a venitde la militarii adepþi ai liniei dure, conduºi de generalul Octávio Aguiar deMedeiros, ºeful SNI. Golbery se opunea ºi programelor de austeritate aleministrului Economiei, António Delfim Neto. În august 1981 el a demisionat însemn de protest împotriva neurmãririi extremiºtilor militari implicaþi în atacurile

cu bombã ce vizau opoziþia politicã. Golbery a fost înlocuit în fruntea personaluluicivil al lui Figueiredo de João Leitão de Abreu, un avocat mai acceptabil pentrumilitarii de linie durã. În însemnãrile lui Mitrokhin referitoare la dosarele brazilienede la sfârºitul anului 1981 nu existã nicio indicaþie cu privire la continuarea sausistarea întâlnirilor aranjate de Golbery între Figueiredo ºi un ofiþer KGB.

Pentru a contrabalansa insuccesul operaþiunilor sale împotriva þintelor prioritare fixate în 1974 KGB-ul a încercat sã stabileascã „contacte confidenþiale“în rândul liderilor „progresiºti“ antiamericani. Printre þintele sale de la mijloculanilor 1970 s-a numãrat ºi Alfonso López Michelson (cu numele conspirativMENTOR), liderul Miºcãrii Revoluþionare Columbiene de Eliberare, care a fost

ales preºedinte în 1974 ºi a declarat o stare economicã de urgenþã, anunþând cã, pe viitor, Columbia va respinge ajutorul economic american, pentru cã „pâineastrãinã duce la o dependenþã economicã nesãnãtoasã ºi întârzie sau anihileazãmãsurile care ar trebui luate pentru dezvoltare“. În martie 1975, Biroul Politic aaprobat operaþiunea KGB numitã REDUT, menitã sã stabileascã „relaþii neoficiale“cu preºedintele López. La Bogotá a fost trimis un ofiþer superior KGB, care s-aîntâlnit cu López la 29 mai ºi a obþinut acordul lui de a se întâlni ºi în viitor. Deºiîn însemnãrile sale Mitrokhin nu-l identificã pe ofiþerul în cauzã, acesta era înmod sigur ºeful Direcþiei Doi (America Latinã), Vladimir Tolstikov, care s-a întâlnitîn mai multe rânduri cu López. La fel ca ºi în cazul întâlnirilor sale de început cuPerón, Tolstikov s-a prezentat în timpul vizitei la Bogotá ca Serghei Sergheievici

Konstantinov, specialist în America Latinã din cadrul Ministerului de Externe, ºia afirmat cã este în stare sã asigure un canal direct confidenþial de comunicare cuconducerea sovieticã. La prima întâlnire cu Tolstikov, neºtiind de legãtura lui cuKGB, López i-a înmânat un album cu imagini din Columbia ºi l-a rugat sã-ldãruiascã lui Brejnev ºi sã-i transmitã un mesaj personal din partea lui – un gestdiplomatic lipsit de importanþã care fãrã îndoialã i-a fost prezentat lui Brejnev cao mare realizare.

Speranþele exagerate ale Centrului de a stabili „relaþii neoficiale“ cu López



123

derivau din neîncrederea lui în Statele Unite, pe care, asemenea multor altor statelatino-americane, le învinovãþea de exploatarea economicã a Americii Latine.Dupã ce Jimmy Carter a fost ales preºedinte al SUA în noiembrie 1976, se spunecã López l-ar fi calificat drept un „politician de provincie înzestrat cu o încãpãþânare

patologicã ºi raþionamentul primitiv al unei persoane care produce ºi vinde alune – un personaj apãrut în mod accidental pe scena politicã americanã“.

Operând sub aceastã identitate diplomaticã, Tolstikov a stabilit relaþii perso-nale bune cu López, care în 1976 l-a rãsplãtit pe „Serghei SergheieviciKonstantinov“ cu Ordinul San Carlos „pentru participarea activã la strângerearelaþiilor dintre URSS ºi Columbia“. O realizare ceva mai substanþialã a rezidenþeidin Bogotá au reprezentat-o stabilirea unor contacte secrete cu nivelul superior al

serviciilor de informaþii columbiene, Departamentul Administrativ de Securitateºi influenþarea evaluãrii informaþiilor dupã cum pretindea KGB.Alfonso López a fost primul preºedinte columbian care a vizitat Republica

Panama ce se desprinsese din Columbia în 1903 dupã o revoltã orchestratã deStatele Unite. Noua republicã a fost rapid pãcãlitã pentru a acorda în leasing zonaCanalului Panama Statelor Unite pentru totdeauna. López a sprijinit în mod publiccampania pentru abrogarea tratatului dusã de preºedintele Republicii Panama,generalul Omar Torrijos Herrera (cu numele conspirativ RODOM la KGB) ºi afost de acord cu cererea lui Tolstikov de a-i aranja o întâlnire cu Torrijos. Pentruacest eveniment, Centrul a ales un ofiþer cu rang încã ºi mai înalt care lucra subacoperire de diplomat, Nikolai Leonov. Cu douãzeci de ani în urmã, acesta fusese

primul contact al lui Castro cu KGB ºi avansase între timp devenind ºefulServiciului UNU (Analizã ºi raportare). La 28 iunie 1977 Torrijos i-a trimis avionullui personal la Bogotá pentru a-l aduce pe Leonov la o fostã bazã aerianã SUA dinPanama, unde discuþiile dintre cei doi au durat patru zile. Deºi adusese cu elcadouri evaluate de Centru la 1200 de ruble, iniþial l-a gãsit pe Torrijos într-odispoziþie proastã. Cu câteva zile mai înainte, Guatemala rupsese relaþiilediplomatice cu Panama, dupã ce Torrijos afirmase în treacãt în faþa unui ziaristamerican cã respingea pretenþiile de suveranitate ale Guatemalei asupra Insulelor Belize. Torrijos i-a spus supãrat lui Leonov: „Nu am de gând sã mai primescniciun strãin, nici mãcar pe Papã!“

Dar furia lui Torrijos s-a canalizat rapid împotriva Statelor Unite. I-a spus

lui Leonov cã era hotãrât sã restabileascã suveranitatea Republicii Panama asupraZonei Canalului ºi sã elimine orice urmã a prezenþei americane. „Aceasta estereligia vieþii mele!“ I-a dat lui Leonov un film intitulat The Struggle of People of

Panama for the Canal (Lupta poporului din Panama pentru Canal) pe care l-arugat sã-l transmitã lui Brejnev. La rândul sãu, Leonov i-a fãcut cadou lui Torrijoso puºcã de vânãtoare ºi o selecþie de sticle de votcã, iar soþiei lui o cutie de email.Torrijos ºi-a afirmat disponibilitatea de a menþine „contactul neoficial“ cureprezentanþii sovietici ºi i-a dat lui Leonov numerele de telefon directe ale



124

secretarei sale prin care urmau sã stabileascã întâlnirile în viitor. A mai dispus calui Leonov sã i se acorde o vizã care sã-i permitã sã viziteze Panama oricând pe

parcursul anului urmãtor. Leonov i-a dat lui Torrijos numãrul sãu de telefon deacasã de la Moscova – o procedurã oarecum neobiºnuitã, aºa cum a recunoscut ºiLeonov mai târziu, derutând atât Centrul, cât ºi pe acei membri ai familiei luicare întâmplãtor rãspundeau la apelurile lui Torrijos. La scurt timp dupã ce seîntorsese la Moscova, Torrijos i-a telefonat ºi i-a spus cã dorea sã ºtie dacã a ajunscu bine înapoi ºi a discutat cu el renegocierea tratatului comercial sovieto-panamez.Torrijos nu se îndoia de faptul cã discuþia lui cu Leonov era ascultatã de NSA,agenþia SIGINT a americanilor, dar – dupã cum susþine Leonov – considera cãeste ºi acesta un mijloc de a exercita presiuni asupra Administraþiei Carter, despre

care ºtia cã este foarte sensibil la contactele lui cu sovieticii.În pofida acoperirii diplomatice folosite de Leonov, mai mult ca sigur cãTorrijos ºi-a dat seama cã este ofiþer KGB. Dupã ce a analizat rezultatele misiuniilui Leonov, Centrul a decis sã aranjeze întâlniri cu Torrijos la fiecare ºase-optluni, în principal pentru a-i influenþa politica (fireºte, faþã de Statele Unite). Unofiþer KGB care lucra sub acoperire în calitate de corespondent TASS, agenþiasovieticã de ºtiri, a primit sarcina de a se ocupa de detaliile aranjamentelor învederea acestor întâlniri. Pentru a-l mãguli pe Torrijos, a fost trimis un alt ofiþer operaþional, tot sub acoperire de ziarist la TASS, ca sã-i înmâneze o scrisoare

personalã de la Brejnev. Pentru a întãri suspiciunile lui Torrijos cu privire laAdministraþia Carter, i s-a dat ºi un document fals al Departamentului de Stat,

fabricat de Serviciul A, care cuprindea date despre modul de tergiversare anegocierilor referitoare la Canalul Panama ºi înlãturarea lui Torrijos de la putere.La 7 septembrie 1977, Torrijos ºi preºedintele Jimmy Carter s-au întâlnit la

Washington ca sã semneze douã tratate: Tratatul Canalului, prin care se transferaZona Canalului sub control panamez în mai multe etape care urmau sã se încheie

pânã în 2000, ºi un Tratat de Neutralitate, care prevedea apãrarea cu forþe unite aneutralitãþii Canalului. La o altã întâlnire de la Washington pe 14 octombrie, Carter i-a spus însã lui Torrijos cã administraþia avea numai cincizeci ºi cinci din celeºaizeci ºi ºapte de voturi din Senat necesare pentru ratificarea tratatelor. Lunileurmãtoare, Torrijos a trebuit sã joace rolul de gazdã jovialã în Panama a senatorilor SUA pe care de fapt îi detesta. Dupã cum aratã diplomatul american Jack Vaughn:

[Torrijos] avea o abilitate ieºitã din comun ca, atunci când se uita la un VIP, sã-ºi deaseama ce fel de om este – dacã doreºte sã aibã fete în jurul lui, sau dacã este puritan ºiîncorsetat, sau poate dacã îl intereseazã o prezenþã intelectualã. ªi, unde doriþi sã mergeþi?Îi ducea cu elicopterul în vizite scurte, apoi se dãdeau jos ºi se plimbau printre locuitoriidin zonã. Un spectacol orchestrat cu mare grijã ºi deosebit de eficace. Un politicianamerican a remarcat: „Tipul chiar are putere, poate sã facã ceva“. ªi a fãcut o treabãfoarte bunã cu Senatul.



125

Ratificarea a rãmas sub semnul întrebãrii pânã în ultimul moment. La sfârºitulanului 1977, Torrijos a cerut sã se întâlneascã cu Leonov ca sã discute stadiulnegocierilor cu Statele Unite. Ceea ce îl îngrijora probabil cel mai mult erauanumite acuzaþii din partea senatorilor republicani care se opuneau ratificãrii,

potrivit cãrora el, Torrijos, ar fi implicat în traficul de droguri. Dar Carter eraconvins cã acuzaþiile n-aveau nicio bazã realã. La mijlocul lui februarie 1978,Senatul a organizat o sesiune secretã pentru a asculta dovezile furnizate de Comisia

pentru Informaþii a Senatului, care a respins acuzaþiile. În mod ironic, KGB-ulcredea în acuzaþiile pe care Carter ºi Comisia pentru Informaþii a Senatului tocmaile respinseserã.

ªi nu existã motive sã ne îndoim cã aceste acuzaþii erau întemeiate. Dupã

cum susþine Floyd Carlton Caceres, un cunoscut traficant de droguri ºi pilot al luiTorrijos ºi al ºefului informaþiilor, Manuel Noriega Morena (ulterior preºedinte),Torrijos stabilise contactul cu traficanþii de droguri aproape imediat dupã ce a

preluat puterea. În 1971, fratele lui, Moises, „Monchi“, Torrijos, care era diplomat,le furniza curierilor transportatori de droguri paºapoarte oficiale panameze pentruca sã poatã evita controalele vamale. În 1992, Noriega avea sã devinã primul ºef de stat strãin cãruia i s-a intentat un proces penal într-un tribunal american; a fostcondamnat la patruzeci de ani de închisoare pe opt capete de acuzare legate detraficul de cocainã, jafuri ºi spãlare de bani.

Dacã acuzaþiile de trafic de droguri formulate împotriva lui Torrijos ar fi fostmenþinute în 1978, nu ar fi existat nicio ºansã de ratificare a tratatelor cu Statele

Unite. Dar la 16 martie, Tratatul de Neutralitate a fost votat în Senat cu un vot în plus faþã de majoritatea necesarã de douã treimi. Carter îºi amintea mai târziu:„Nu am fost niciodatã mai încordat în toatã viaþa mea ca atunci când ascultamnumãrãtoarea voturilor la radio“. Aparent necunoscut de Carter ºi de serviciulamerican de informaþii, Leonov a sosit în Panama City la 22 martie pentruconvorbiri de ºase zile cu Torrijos, aducând cu el cadouri pentru familia acestuiaîn valoare totalã de 3500 de ruble. În timpul convorbirilor secrete cu Leonov,Torrijos a profitat de ocazie pentru a da frâu liber resentimentelor sale faþã deyankei pe care nu ºi le putea manifesta în public. „Urãsc Statele Unite“, i-a spusel lui Leonov, „dar poziþia mea mã obligã sã tolerez foarte multe. Cum îl invidiez

pe Fidel Castro!“Discuþia cu Senatul SUA era extrem de tensionatã:

Din noiembrie anul trecut pânã în martie anul acesta, au sosit în Panama 50 de senatorila invitaþia noastrã. Am lucrat cu fiecare din ei personal ºi a fost o grea încercare pentrumine. Aproape toþi senatorii sunt rãi, aroganþi ºi incapabili sã asculte vreun argumentdin partea cealaltã… Sunt niºte oameni ai cavernelor ale cãror procese de gândire þinde secolul trecut.



126

Torrijos nutrea ºi un dispreþ profund faþã de Carter, care era „dureros denepotrivit pentru funcþia de preºedinte“. Carter, dimpotrivã, avea o anumitãadmiraþie pentru Torrijos. „Nimeni nu ar fi putut rezolva problemele RepubliciiPanama ºi ale poporului ei într-un mod mai eficient decât acest lider tãcut ºicurajos“, spunea el.

Deºi KGB-ul l-a flatat cu multã dibãcie pe Torrijos, nu împãrtãºea respectul preºedintelui american pentru el. Dosarul lui Torrijos de la KGB conþine o descrierefãcutã lui de cãtre Allende care îl numeºte „desfrânat“. Datã fiind propria sa

promiscuitate, Allende probabil cã dorea sã dea de înþeles cã la capitolul relaþiisexuale Torrijos se comporta cu mai puþinã demnitate decât el. În 1981, înmomentul morþii subite a lui Torrijos, iubita lui era o studentã, prietenã cu una

dintre propriile lui fiice nelegitime. Dosarul Torrijos include ºi rapoartelespionajului cubanez cu privire la implicarea lui, alãturi de unii dintre membriifamiliei ºi din cercul lui intim, în comerþul cu droguri ºi alte reþele criminaleinternaþionale. Republica Panama în timpul lui Torrijos începea sã rivalizeze cuCuba de pe vremea lui Batista, acþionând ca un magnet pentru spãlarea banilor,contrabanda de arme ºi droguri. KGB considera unele dintre comportamentelelui Torrijos drept imitaþii jalnice ale celor adoptate de Castro. La fel ca ºi Castro,se îmbrãca în salopete militare, purta pistol ºi fuma trabuce cubaneze (dãruite luide cãtre Castro, fiecare cu o banderolã specialã pe care era imprimat numele lui).Tot ca ºi Castro, pãstra secretul în privinþa rutelor ºi programului zilnic ºi pretindeacã face gesturi ºi ia decizii spontane, care, în realitate, erau premeditate cu grijã.Torrijos cerea în mod periodic sfatul lui Castro în privinþa negocierilor lui cuStatele Unite, dar sfatul era secret, fiind ascuns chiar ºi de ambasadorul panamezla Havana. KGB a raportat cã Noriega venea adesea la Havana, cu un avion

particular. Din câte ºtia KGB, ºi Noriega era în legãturã cu CIA.La 18 aprilie 1978, Tratatul Canalului a trecut, în sfârºit, de Senatul SUA cu

aceeaºi majoritate slabã ca ºi Tratatul de Neutralitate. Dupã o înþelegere prealabilãcu Centrul, fãrã îndoialã, Leonov i-a dat de înþeles lui Torrijos cã cea mai bunãmodalitate de a împiedica Statele Unite sã pretindã drepturi speciale de apãrare aCanalului ar fi ca Panama sã se transforme într-un „stat permanent neutru, dupãmodelul Elveþiei, Suediei sau Austriei“. Torrijos respingea aceastã idee, în principal

pentru cã se temea de efectul ei asupra propriei lui autoritãþi. „Oare o Panamaneutrã va putea sã-ºi construiascã propria politicã externã?“ l-a întrebat el peLeonov. „Ar fi posibil sã ajutãm miºcarea antiimperialistã? Sau voi deveni uneunuc politic?“ Deºi Torrijos a fost urmat în funcþia de preºedinte în anul 1978 deMinistrul Educaþiei, Aristedes Royo, a continuat sã deþinã puterea realã în calitatede ºef al Gãrzii Naþionale, opunându-se cu blândeþe presiunilor din partea luiLeonov de a pune capãt dictaturii militare. A prezentat trei motive pentru care nudorea sã urmeze sfatul lui Leonov de a-ºi înfiinþa propriul partid politic:



127

În primul rând, aº înceta sã mai fiu conducãtorul întregii naþiuni ºi aº fi numai liderul

unui partid. În al doilea rând, dupã ce voi înfiinþa un partid, va trebui sã permit ºiformarea unor partide de opoziþie. ªi în al treilea rând, nu vreau sã fac acest lucru, pentru cã asta este ceea ce doresc americanii de la mine.

Torrijos i-a spus lui Leonov cã era totuºi convins cã, pânã în anul 2000,majoritatea statelor din America Latinã vor adopta „socialismul într-o formã saualta“. În Panama, singura formaþiune politicã ce avea voie sã activeze era PartidulComunist al Poporului, promoscovit, în timp ce partidul rival comunist maoistera persecutat în mod brutal, câþiva dintre liderii lui fiind asasinaþi.

În perioada sa timpurie, regimul lui Torrijos, corupt ºi autoritar, fãcuseanumite reforme în distribuþia pãmântului, în domeniul asistenþei medicale ºi al

învãþãmântului. Dar progresul cãtre socialismul panamez continua sã rãmânã undeziderat. Partidul Comunist a declarat în mod neconvingãtor cã este vorba de la

yunta pueblo-gobierno – o uniune strânsã între popor ºi guvern. Corupta ºi brutalaGardã Naþionalã a devenit braþul înarmat al poporului – el brazo armado del

pueblo. Dupã cum reiese din rapoartele KGB, conducerea Partidului Comunistmenþinea „contacte clandestine“ cu doi miniºtri din guvernul Torrijos. InfluenþaPartidului Comunist era deosebit de puternicã în Ministerul Învãþãmântului.Reformele de inspiraþie comunistã n-au obþinut însã câºtig de cauzã în faþa grevelor ºi a demonstraþiilor profesorilor. Dezastrul economic ºi corupþia au avut dreptconsecinþã faptul cã Panama avea una dintre cele mai mari datorii pe cap de

locuitor din întreaga lume.La 31 iulie 1981, în timp ce Torrijos se îndrepta cãtre iubita lui, spre o vilãde la munte, avionul lui s-a izbit de creasta muntelui ºi toþi cei aflaþi la bord ºi-au

pierdut viaþa. KGB-ul, întotdeauna înclinat spre teoriile conspiraþiei, a ajuns laconcluzia cã a fost victima unui complot pus la cale de CIA. Cu câþiva ani maiînainte, prin rezolvarea marii plângeri istorice împotriva Statelor Unite, care dataîncã din perioada întemeierii statului, Torrijos a conferit panamezilor un nou sensal identitãþii ºi mândriei naþionale. Dar în momentul când a murit, mulþi oameniau fost încântaþi de dispariþia lui. Sãrbãtoririle în unele din cantinas, care au urmatdupã prãbuºirea avionului lui, au devenit atât de zgomotoase încât a trebuit sã fieînchise de Garda Naþionalã. KGB îºi vedea irosite eforturile pe care le fãcuse

pentru susþinerea regimului Torrijos.Acelaºi lucru este valabil ºi în cazul celor mai multe eforturi ale KGB-uluidin anii 1970 de a susþine regimurile „progresiste“ antiamericane din AmericaLatinã. Seria de succese pe termen scurt pe care KGB le raportase cu mândrieBiroului Politic nu au reuºit sã creeze o bazã stabilã pentru extinderea influenþeisovietice în America Latinã. KGB îºi pierduse încrederea în rãmânerea regimuluilui Allende la putere cu mult timp înainte ca acesta sã fie înlãturat. Contactelesecrete cu junta „progresistã“ din Peru, Torres în Bolivia, Perón în Argentina ºi



128

Torrijos în Panama au durat numai câþiva ani, pânã când aceºti lideri au fostîndepãrtaþi sau au murit. La sfârºitul deceniului, totuºi, destinul KGB-ului s-arevigorat pe neaºteptate. Revoluþia din America Centralã, la care sperase atât demult în anii ’60 ºi în care ulterior îºi pierduse încrederea, a devenit pe neaºteptateo realitate la sfârºitul anilor 1970.



129

6

Revoluþia din America Centralã

Pentru Fidel Castro anul 1979 a marcat un eºec economic, dar ºi un triumf internaþional. Dupã douã decenii de când se afla la putere, regimul era la fel dedependent de subvenþiile mari din partea Uniunii Sovietice pe care ºi le putea

permite economia precarã a acesteia. Nemulþumirea popularã era mai vizibilã caoricând. În anul 1979 au fugit cu bãrcile cãtre Florida de zece ori mai mulþi cubanezidecât în anul precedent. Dar Castro pãrea mult mai preocupat de creºterearecunoaºterii internaþionale a rolului lui pe arena mondialã, subliniatã de curând

prin alegerea lui ca preºedinte al Miºcãrii de Nealiniere. Ofiþerul de legãturãKGB de la Havana raporta o îngrijorare crescândã din cauza iluziilor de grandoare

ale lui Castro:

Influenþa personalã a lui F. Castro asupra politicii Cubei devine tot mai puternicã.Prestigiul lui ca „strateg ºi comandant ºef de excepþie“ în legãturã cu victoriile dinAfrica (Angola, Etiopia) ºi ca politician ºi om de stat cu vederi de perspectivã creºteconsiderabil. Vanitatea lui Fidel Castro devine tot mai vizibilã.Forþele Armate Revoluþionare ale Cubei sunt ridicate în slãvi. Este nevoie de aprobarealui Castro pentru orice chestiune, chiar ºi pentru cea mai neînsemnatã, ºi aceasta ducela întârzieri mari, birocraþie ºi la adunarea unor stive întregi de documente care aºteaptãsemnãtura lui Castro. Toatã lumea vede cã este o situaþie anormalã, dar nimeni nuspune nimic de teamã cã orice remarcã ar putea fi interpretatã ca o atingere adusãautoritãþii incontestabile a ºefului suprem. Spiritul revoluþionar al Cubei se dilueazã tot

mai mult, se manifestã în schimb servilismul, carierismul ºi concurenþa între agenþiileguvernamentale, ai cãror lideri încearcã sã se arate lui Castro în lumina cea maifavorabilã. Existã concurenþã între Ministerul Afacerilor Interne ºi Forþele ArmateRevoluþionare în cadrul guvernului pentru a contesta poziþia ministrului Afacerilor In-terne, Sergio del Valle, faþã de Castro. Relaþiile lor cândva amicale s-au rãcit.Cuprins de exasperare, ministrul Afacerilor Interne, Valle [printre responsabilitãþilecãruia era inclusã ºi Direcþia de Investigaþii], i-a spus lui P. I. Vasiliev, un reprezentat alKGB, urmãtoarele:„Dumneavoastrã credeþi cã eu, ca ministru al Afacerilor Interne ºi membru al Biroului



130

Politic, pod sã decid totul, dar nu pot – nu pot nici mãcar sã-i dau un apartament unui

funcþionar din minister. Chiar ºi pentru asta trebuie sã obþin aprobarea comandantuluiºef [Fidel Castro].“

Importanþa pe care ºi-o asuma Castro a fost accentuatã de rãspândirea cuîntârziere a revoluþiei în America Centralã. În martie 1979, Miºcarea Marxistã a

Noului Giuvaier condusã de Maurice Bishop a preluat controlul asupra miciiinsule din Caraibe, Grenada. O lunã mai târziu, cincizeci de consilieri cubanezisoseau cu vaporul, aducând cu ei un transport masiv de arme ºi muniþii pentru asprijini noul regim. În septembrie, 400 de soldaþi din trupele regulate cubanezeau sosit pentru a instrui noua armatã din Grenada. În decembrie, 300 de cubaneziau început construcþia unui mare aeroport cu o pistã ce permitea aterizarea ºidecolarea celor mai mari avioane militare de transport sovietice ºi cubaneze.Documente cândva secrete ale Miºcãrii Noului Giuvaier aratã clar cã marxismullui Bishop, pe lângã faptul cã era inspirat de exemplul cubanez, avea ºi foartemulte lucruri în comun cu ceea ce studenþii revoluþionari francezi numeau cândva„tendinþa Groucho“. Dar Bishop era hotãrât sã neutralizeze opoziþia. Aºa cum le-a spus colegilor lui: „Gândiþi-vã, tovarãºi… cum sunt arestaþi oamenii în aceastãþarã. Nu mergem sã vedem cum voteazã oamenii. Eºti deþinut atunci când semnezeu un ordin dupã ce l-am discutat cu Comitetul Securitãþii Naþionale al Partiduluisau cu un alt organism superior de partid. Dupã ce l-am semnat – indiferent dacãle place sau nu, treaba s-a terminat“.

Satisfãcutã cã regimul lui Bishop se consolidase, Moscova a început sãfurnizeze ajutor militar masiv. Un general din Grenada, Hudson Austin, i-a scrisla începutul anului 1982 lui Andropov în calitatea acestuia de ºef al KGB-ul casã-i mulþumeascã „încã o datã pentru uriaºa asistenþã pe care forþele noastre ar-mate au primit-o de la partidul ºi guvernul dumneavoastrã“ ºi sã cearã KGB-uluisã instruiascã patru ofiþeri de informaþii. În încheierea scrisorii Austin a transmisîncã o datã „cele mai cãlduroase îmbrãþiºãri pentru dumneavoastrã ºi partiduldumneavoastrã – pentru fiii ºi fiicele eroicului Lenin“.

De o importanþã mult mai mare decât preluarea puterii de cãtre Bishop înGrenada a fost înlãturarea regimului corupt ºi brutal al lui Somoza din Nicaraguade cãtre sandiniºti. În urmã cu aproape un an, Frontul Sandinist de Eliberare

Naþionalã obþinuse câteva succese majore. Dar la 25 august 1978, „Terceristas“(sau „Tendinþa insurecþionalã“) au dat una dintre cele mai spectaculoase lovituridin istoria luptei de gherilã. Douãzeci ºi patru de Terceristas, deghizaþi ca mem-

bri ai unei unitãþi de elitã a Gãrzii Naþionale, au preluat controlul asupra Palatului Naþional din Managua, unde se desfãºura sesiunea Congresului Naþional dominatde Somoza ºi i-a luat ostatici pe toþi membrii Congresului. Dosarele KGB aratãcã gherilele au fost instruite ºi finanþate de Centru, care le-a dat numele conspirativde ISKRA („Scânteia“) – la fel ca ºi acela al grupului de sabotaj ºi informaþii



131

sandinist înfiinþat de KGB cu paisprezece ani mai devreme. În ajunul ataculuiISKRA împotriva Palatului Naþional, Vladimir Kriucikov, ºeful FCD, a fostinformat personal cu privire la operaþiune de cãtre ofiþerii Departamentului 8(„Operaþiuni speciale“) din cadrul Direcþiei S – Agenþi secreþi. În schimbuleliberãrii ostaticilor, regimul Somoza a fost obligat sã plãteascã o rãscumpãrareuriaºã ºi sã elibereze cincizeci ºi nouã de deþinuþi sandiniºti. În drum spre aeroportuldin Managua, unde îi aºtepta un avion ca sã-i ducã în Cuba, gherilele ºi deþinuþiieliberaþi au fost ovaþionaþi de mulþimea entuziastã. Dar, deºi FSLN câºtigase inimileºi minþile oamenilor, Somoza continua sã þinã puterea ferm în mânã. Insurecþiileurbane din septembrie ale sandiniºtilor au fost zdrobite cu brutalitate de Garda

Naþionalã.

La Havana, Castro ºi alþi lideri cubanezi au avut o serie de întâlniri cu treidintre cei mai influenþi sandiniºti: liderii Terceristas, Humberto ºi Daniel OrtegaSaavedra ºi singurul membru fondator supravieþuitor al FSLN, Tomás Borge,care fusese eliberat dintr-o închisoare din Nicaragua, ca urmare a operaþiunii SIKA.Datoritã presiunii mari exercitate de cubanezi asupra lor, cele trei facþiuni aleFSLN s-au reunit formal printr-un acord semnat la Havana în martie 1979. Înacelaºi timp, Departamentul Cubanez pentru America i-a ajutat pe sandiniºti sã-ºistabileascã o bazã în Costa Rica, de unde urmau sã pregãteascã ofensiva împotrivaregimului Somoza. La sfârºitul lui mai, forþele FSLN au trecut în Nicaragua.Armele ºi sfaturile tehnice oferite de centrul de operaþiuni al DepartamentuluiAmerica din San José au avut o contribuþie majorã la victoria rapidã a sandiniºtilor.Fostul preºedinte din Costa Rica, José Figueres, a spus mai târziu cã, în absenþaarmelor din Cuba ºi a sprijinului din Costa Rica pentru operaþiunile sandiniºtilor,victoria împotriva regimului Somoza „nu ar fi fost posibilã“. Viteza cu care fuseseînfrântã rezistenþa Gãrzii Naþionale a lui Somoza a luat prin surprindere atât CIA,cât ºi KGB-ul. Când a început ofensiva sandinistã, CIA a raportat la Casa Albã cãare puþine ºanse de izbândã. Dar la 19 iulie, îmbrãcaþi în uniforme de culoareverde-oliv ºi cu berete negre pe cap, membrii FSLN au intrat triumfãtori înManagua.

Consilierii cubanezi au venit imediat în urma sandiniºtilor. Cel mai influentdintre ei, fostul ºef al Centrului de operaþiuni DA din San José, Julián López

Díaz, a fost numit ambasador la Managua. La o sãptãmânã dupã preluarea puterii,o delegaþie sandinistã, condusã de comandantul lor militar, Humberto Ortega, a

plecat la Havana ca sã ia parte la sãrbãtorirea anualã a zilei de 26 iulie, cândatacul împotriva cazãrmilor de la Moncada a marcat începutul campaniei lui Castroîmpotriva regimului lui Batista. Contrar afirmaþiei fãcute de Radio Havana, potrivitcãreia era vorba de o „demonstraþie de bucurie“, o membrã a gherilei sandinisteîn uniformã de luptã i-a fãcut cadou Liderului Suprem o puºcã ce fusese capturatãîn lupta împotriva Gãrzii Naþionale a lui Somoza. Castro a adus un omagiu



132

sentimental acestei „constelaþii de comandanþi eroici, curajoºi, inteligenþi ºicapabili ai Frontului de Eliberare Naþionalã Sandinist din Nicaragua“:

Au obþinut victoria mergând pe un drum asemãnãtor cu al nostru. Au dobândit victoria pe singura cale pe care ºi ei, ca ºi noi, se puteau elibera de tiranie ºi de dominaþiaimperialistã – punând mâna pe arme (aplauze), luptând cu abnegaþie ºi eroism. ªi trebuiesã subliniem cã revoluþia din Nicaragua a fost o dovadã exemplarã de eroism, de perseverenþã, de rezistenþã a luptãtorilor ei – pentru cã nu este vorba de victoria uneisingure zile, ci este victoria dupã douãzeci de ani de luptã (aplauze), douãzeci de ani de planificare (aplauze).

La începutul lui august, analiºtii CIA au prevãzut corect cã sandiniºtii vor

recurge la ajutorul cubanez pentru „ a transforma forþele de gherilã într-o armatãconvenþionalã“, Armata Popularã Sandinistã. Potrivit aceleiaºi evaluãri deinformaþii, „ne putem, de asemenea, aºtepta ca în urmãtoarele luni cubanezii sãînceapã sã foloseascã Nicaragua pentru a sprijini gherilele din þãrile din partea denord a Americii Centrale“.

Recunoaºterea lui Castro ca om de stat de anvergurã internaþionalã, sporitãdeja de revoluþia nicaraguanã, a venit în septembrie 1979, la Conferinþa Miºcãriide Nealiniere de la Havana. Mãsurile active pentru exploatarea lucrãrilor conferinþei în interesul sovieticilor au fost coordonate în prealabil la ºedinþele dintrePedro Pupo Pérez de la DGI ºi Oleg Maksimovici Neciporenko ºi A. N. Iþkov de la

KGB. În cuvântarea lui inauguralã în calitate de preºedinte al Miºcãrii de Nealiniere, Castro i-a denunþat nu numai pe „yankeii imperialiºti“, ci ºi pe „noiilor aliaþi – guvernul chinez“. ªi apoi a adus un omagiu Uniunii Sovietice:

Suntem recunoscãtori glorioasei Revoluþii din Octombrie pentru cã a marcat începutulunei noi ere în istoria omenirii. Ea a fãcut posibilã înfrângerea fascismului ºi a creat înlume condiþii care au unit lupta altruistã a popoarelor ºi a condus la prãbuºirea odiosuluisistem colonial. A ignora acest lucru înseamnã a ignora istoria însãºi. Nu numai înCuba, ci ºi în Vietnam, þãrile arabe atacate, fostele colonii portugheze, proceselerevoluþionare din multe þãri ale lumii, miºcãrile de eliberare, care militeazã împotrivaasupririi, rasismului, sionismului ºi fascismului în Africa de Sud, Namibia, Zimbabwe,Palestina ºi în alte zone au multe motive pentru care trebuie sã fie recunoscãtoare

solidaritãþii socialiste. Mã întreb dacã Statele Unite sau vreuna din þãrile membre ale NATO au sprijinit vreodatã o singurã miºcare de eliberare naþionalã din lumea noastrã.

Dupã cum reiese din transcrierea oficialã a discursului lui Castro, acest pasaja fost urmat de aplauze. Deºi în salã mai erau prezenþi alþi nouãzeci ºi doi de ºefide state, Castro s-a situat în centrul atenþiei. În urmãtorii trei ani a continuat sã fie

preºedintele Miºcãrii de Nealiniere.Prima persoanã oficialã care a sosit la Managua imediat dupã ce sandiniºtii



133

au preluat puterea a fost specialistul în America Latinã de la Centru, NikolaiLeonov, ºeful Serviciului UNU (Analizã ºi raportare). „Oraºul încã mai fumega“,îºi aminteºte Leonov, „ºi nu aveam ambasadã, dar eram acolo sub acoperire, caziarist.“ Aºa cum se întâmplase ºi cu douãzeci de ani mai devreme, dupã revoluþiacubanezã, KGB a jucat un rol mult mai important decât Ministerul Afacerilor Externe în stabilirea ºi gestionarea relaþiilor cu noul regim. Ambasadorul sovieticdintr-o altã þarã latino-americanã care a sosit la Managua pentru a purta discuþiileoficiale în vederea stabilirii relaþiilor diplomatice a creat o impresie încã ºi mai

proastã decât primul ambasador sovietic în Cuba lui Castro. La sosirea la aeroport,ambasadorul s-a împleticit în timp ce cobora treptele avionului, cu respiraþiaduhnind a alcool, ºi s-a prãbuºit în braþele colaboratorilor sãi, în faþa comitetului

de întâmpinare sandinist indignat. S-a anunþat oficial cã „i s-a fãcut rãu din cauzazborului dificil cu avionul“ ºi a fost dus la spital unde s-au fãcut încercãri sã fieresuscitat la timp pentru a participa la ceremoniile oficiale care urmau sã aibã locîn acea searã pe scena unui teatru din Managua. Ambasadorul a reuºit sã ajungã lateatru, dar s-a prãbuºit din nou ºi a fost nevoit sã plece în toiul cuvântãrilor.Colaboratorii lui abia reuºiserã sã-i scoatã pantofii ºi sã-l urce în pat, când unministru sandinist furios a venit sã cearã explicaþii. Leonov a participat la întâlnireadin dimineaþa urmãtoare de la casa ambasadorului cubanez, unde sandiniºtii dinconducere doreau sã formuleze un protest oficial.

Dupã ce i-am lãsat pe oaspeþii mei indignaþi sã spunã tot ce aveau de spus, le-am declaratcã împãrtãºesc ºi eu pãrerea ºi sentimentele lor. Dar nu merita sã începem istoriarelaþiilor noastre cu un protest ºi cu un conflict diplomatic. Ambasadorul era ºi el om,cu slãbiciunile, bolile ºi infirmitãþile vârstei… O notã oficialã de protest (care se afla pe biroul din faþa mea) nu era necesarã, pentru cã nu reflectã climatul real al relaþiilor noastre, ba, dimpotrivã, ar putea sã le deterioreze. Le-am promis ferm sã informezBiroul Politic despre ceea ce se întâmplase, dar aº prefera sã fac acest lucru prin viugrai. Ar fi jenant din partea mea sã accept nota deoarece [în calitatea mea de ofiþer KGB sub acoperire] nu aveam niciun statut oficial, iar ambasada încã nu fusese deschisã.Am vorbit ºi am tot vorbit, ca sã câºtig timp pentru ca oamenii sã se calmeze.

Leonov i-a raportat incidentul lui Andropov printr-o telegramã marcatã „strict

personal“, iar Andropov l-a informat pe Gromîko, tot personal. Nu peste multtimp, Leonov avea impresia cã cel puþin jumãtate din Ministerul de Externe aflasedespre necazul ambasadorului. Leonov ºi sandiniºtii au îngropat securea rãzboiuluicu ministerul, care, i s-a spus, este „jignit“ de raportul lui.

Dupã ce a predat raportul preliminar la Centru, Leonov s-a întors la Managuaîn ziua de 12 octombrie pentru o sãptãmânã de convorbiri secrete cu fraþii Ortegaºi cu Borge, cele trei personalitãþi dominante ale noului regim, precum ºi cu alþicinci sandiniºti de frunte. Leonov a raportat Centrului cã:



134

Conducerea FSLN decisese sã realizeze transformarea acestei formaþiuni într-un partid

marxist-leninist, incluzând în el alte partide de stânga ºi grupãri individuale.Minipartidele de centru ºi burgheze care existau deja în þarã urmau sã fie pãstrate numai pentru cã nu prezentau niciun pericol ºi serveau drept faþadã foarte convenabilã pentrulumea din afarã.

Daniel Ortega i-a spus lui Leonov:

Nu vrem sã repetãm greºelile Cubei în ceea ce priveºte Statele Unite, iar Statele Uniteevitã în mod clar sã repete greºelile pe care le-a fãcut în privinþa Cubei. Strategia noastrãeste sã smulgem Nicaragua de pe orbita capitalistã ºi, cu timpul, sã devenim membri aiCAER.

Dupã cum susþine Leonov, Ortega „privea URSS ca pe un aliat strategic ºide clasã ºi considera experienþa sovieticã în organizarea partidului ºi a statului caun model de studiat ºi folosit pentru acþiunile practice din Nicaragua“. DeºiMitrokhin nu a notat conþinutul lui, acesta era, fãrã îndoialã, aºa-numitul„Document al celor ºaptezeci ºi douã de ore“ numit în mod oficial „Analiza situaþieiºi sarcinile revoluþiei poporului sandinist“ ºi pregãtit de cãtre conducerea sandinistãîn douã ºedinþe secrete a câte ºaptezeci ºi douã de ore în septembrie. El denunþa„imperialismul american“ drept „duºmanul înverºunat al popoarelor care luptã

pentru a dobândi eliberarea definitivã“ ºi îºi exprima intenþia de a transformaFSLN într-un „partid marxist-leninist de avangardã“ care, în alianþã cu Cuba ºicu blocul sovietic, va conduce lupta de clasã nu numai în Nicaragua, ci ºi dincolode frontiere, în America Centralã.

Prima þarã cãtre care conducerea sandinistã spera sã exporte revoluþia era ElSalvador, cel mai mic ºi cel mai dens populat stat din America Latinã, condus deun guvern represiv militar. KGB raporta cã în august 1979, la o ºedinþã aComitetului Central al Partidului Comunist din Salvador, dupã ce se discutaserãevenimentele din Nicaragua, se convenise sã se facã pregãtiri pentru revoluþie. Seconsidera chiar cã, dupã fuga dictatorului nicaraguan Anastasio Somoza,

preºedintele Salvadorului, generalul Julio Rivera, ar putea sã predea puterea fãrãluptã. În septembrie, liderul Partidului Comunist, Schafik Handal, a vizitat

Nicaragua ºi sandiniºtii i-au promis arme. Leonov s-a întâlnit ºi el cu Handal, probabil la puþin timp dupã ce avusese convorbirile cu liderii sandiniºti înoctombrie ºi a discutat cu el planul conform cãruia þãrile blocului comunist ar fiurmat sã le furnizeze arme de fabricaþie occidentalã, spre a-ºi masca sprijinul

pentru revoluþia din Salvador. Dar aceste planuri au fost dejucate de o loviturã destat din El Salvador, condusã de ofiþerii dornici sã menþinã poziþia dominantã aforþelor armate. Situaþia politicã s-a stabilizat temporar la începutul anilor ’80,când Partidul Creºtin-Democrat a fost de acord sã formeze o nouã juntã cu militarii



135

ºi cu liderul lor în exil, José Napoleón Duarte. Dar în timp ce guvernul lui Duarteîncerca sã aplice un program de reformã socialã, organizaþia de dreapta,Escadroanele morþii, a continuat campania de teroare împotriva oponenþilor poli-tici.

Atitudinea sovieticilor faþã de perspectivele revoluþiei în America Centralãera ambivalentã. Invadarea Afganistanului în decembrie 1979 fãcea ca Americasã evite alte angajamente militare ºi sã-ºi manifeste dorinþa de a compensa

prejudiciile aduse reputaþiei sale internaþionale prin succese în altã parte. Dorinþalor de a exploata revoluþia sandinistã era contrabalansatã de neliniºtea lor cu privirela reacþia probabilã a Statelor Unite. Administraþia Carter, deºi îºi exprimaseîngrijorarea legatã de politicile de stânga ale sandiniºtilor, le acordase ajutor

economic. În încercarea de a diminua riscurile pe care le presupunea influenþaSUA în America Centralã, Moscova era încântatã sã cedeze rolul cel mai vizibillui Fidel Castro.

În anul care a urmat dupã victoria sandinistã, Castro a zburat în secret în Nicaragua în mai multe rânduri, aterizând pe pista particularã de la una din moºiilefostului dictator Anastasio Somoza. În iulie 1980, a fãcut prima vizitã oficialã laManagua pentru a lua parte la prima aniversare a revoluþiei ºi a fost întâmpinat laaeroport de comandanþii sandiniºti, îmbrãcaþi cu toþii în uniforme de luptã practicidentice cu a lui. „Întrucât sunteþi un popor profund revoluþionar“, a spus el mulþimiicare ovaþiona, „noi, cubanezii, ne simþim aici ca ºi când am fi acasã!“ Pe parcursul

primilor ani ai puterii sandiniºtilor, asistenþa militarã ºi economicã pentru noul

regim a fost discutatã în comitete tripartite, sovieto-cubanezo-nicaraguane. Înmai 1980, o delegaþie sandinistã a vizitat Moscova ºi a cerut ajutor militar pescarã largã pentru a transforma Armata Popularã Sandinistã în cea mai puternicãforþã din America Centralã. Deºi Uniunea Sovieticã a fost de acord sã înarmeze ºisã echipeze Armata Popularã Sandinistã în urmãtorii câþiva ani, a lãsat ca deciziasã fie luatã de un comitet tripartit, care urma sã se întruneascã la Managua abia

peste un an.Între timp, în El Salvador începea rãzboiul civil. În anii ’80, Escadroanele

morþii au comis o serie de atrocitãþi foarte puternic mediatizate, printre careuciderea arhiepiscopului Oscar Arnulfo Romero în timp ce slujea în bisericã,asasinarea mai multor creºtini-democraþi de frunte, violarea ºi asasinarea a trei

cãlugãriþe americane ºi lichidarea unui activist bisericesc. În martie PCS a decissã sprijine „calea armatã“ spre revoluþie. Trei luni mai târziu, la o întâlnire secretãde la Havana la care au participat Fidel Castro ºi Humberto Ortega, Schafik Handalºi liderii altor patru facþiuni marxiste din El Salvador s-au unit sub denumirea deDirecþia Revoluþionarã Unitã. KGB a raportat cã existau douã figuri dominanteîn DRU: Handal, liderul PCS, ºi un fost secretar general al PCS, Cayetano Carpio,liderul unei miºcãri disidente. DRU a obþinut o bazã sigurã în Nicaragua ºi,consultându-se cu Ortega, a fost de acord sã aplice strategia sandinistã împotriva



136

regimului Somoza, încercând sã creeze o maºinã militarã suficient de puternicã pentru a înfrânge armata statului. Mii de revoluþionari sandiniºti au fost instruiþirapid în Cuba; câteva sute au fost instruiþi în Nicaragua. DRU a fost de acord cualiaþii sãi cubanezi ºi sandiniºti cu privire la importanþa administrãrii „unei lovituridecisive“ pânã în ianuarie 1981, adicã înainte de încheierea mandatuluiAdministraþiei Carter, de teamã cã dacã va fi ales preºedinte Ronald Reagan,acesta va furniza un ajutor militar mai activ guvernului lui Duarte (aºa cum acestaa ºi decis sã facã).

În conformitate cu strategia convenitã cu Leonov, Handal a fãcut un turneu prin þãrile blocului sovietic ºi pe la doi din aliaþii sãi în iunie ºi iulie 1980, pentrua cãuta arme ºi echipament de fabricaþie vesticã ce urmau sã fie utilizate în El

Salvador. La sfatul sovieticilor, prima lui oprire a fost la Hanoi, unde liderulPartidului Comunist, Le Duan, l-a primit cu entuziasm ºi i-a dat suficiente armecapturate de la americani în timpul rãzboiului din Vietnam pentru a echipa trei

batalioane. Urmãtoarea escalã a lui Handal a fost Berlinul de Est, unde Honecker i-a promis 3 milioane de mãrci est-germane pentru a plãti echipamentul, dar nu afost în stare sã-i furnizeze arme occidentale. La Praga, Vasil Biliak a fost de acordsã-i furnizeze arme cehe de tipul existent pe piaþa deschisã. Liderul PartiduluiComunist Bulgar, Dimitãr Stanicev, i-a dat 300 de mitraliere germanerecondiþionate din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, 200 000 de lãzi cu muniþie,10 000 de uniforme ºi 2000 de truse sanitare. Ungaria nu avea arme occidentale,dar liderul comunist Janos Kadar i-a promis 10 000 de uniforme ºi echipament

medical. Ultima escalã a lui Handal a fost în Etiopia, a cãrei armatã fusese completreechipatã de Uniunea Sovieticã în ultimii câþiva ani. Locotenent-colonelulMengistu i-a promis sã-i furnizeze 700 de arme automate Thompson ºi alte armeoccidentale rãmase de pe vremea lui Haile Selassie. Dupã cum reiese din raportulKGB, Handal a recunoscut cã succesul misiunii sale fusese posibil numai datoritãsprijinului sovietic:

Suntem pe deplin conºtienþi de faptul cã, în ultimã instanþã, relaþiile noastre cu celelalteþãri din lagãrul socialist vor fi determinate de poziþia Uniunii Sovietice ºi cã vom aveanevoie de sfatul ºi recomandãrile conducerii Comitetului Central al PCUS. Nu putemsã declarãm rãzboi ºi sã conducem personalul instruit în luptã fãrã sã fim siguri de

întregul sprijin frãþesc al comuniºtilor sovietici.

Dupã întoarcerea lui Handal în America Centralã, diversele facþiuni de gherilãdin El Salvador s-au unit sub denumirea Farabundo Martí de Liberación Nacional(FMLN). KGB a raportat cã cubanezii erau convinºi cã revoluþia va avea succesîn El Salvador pânã la sfârºitul anului. Guvernul din Salvador era considerat atâtde dezbinat ºi corupt, iar armata sa atât de slab echipatã ºi motivatã, încât victoriagherilei pãrea certã.



137

Cu toate acestea, presupusa „ofensivã finalã“ din ianuarie 1981 a FMLN,aprobatã de cubanezi, a eºuat, obligând gherilele sã se refugieze în munþi. Înacelaºi timp, noua Administraþie Reagan a lãsat sã se înþeleagã foarte clar cãintenþiona sã adopte o linie mult mai durã în America Centralã. Folosind un limbajsurprinzãtor de nediplomatic, primul secretar de stat al lui Reagan, Alexander Haig, a transmis un avertisment dur Moscovei cã „vremea aventurilor lor nelimitate în Lumea a Treia s-a încheiat“. Toþi funcþionarii din Departamentul deStat au fost instruiþi sã repete acelaºi mesaj ori de câte ori vor avea de-a face cufuncþionarii sovietici. Nedorind sã provoace pe faþã noua administraþie, Moscovaa preferat sã se distanþeze de baia de sânge din El Salvador. La Congresul alXXVI-lea al PCUS din februarie, la care au participat lideri comuniºti ºi alþi

delegaþi ai partidelor frãþeºti din întreaga lume, Handal ºi PCS au frapat asistenþa prin absenþa lor – fãrã îndoialã urmând instrucþiunile Moscovei.Deºi era foarte circumspectã în privinþa declaraþiile publice, conducerea

sovieticã a autorizat totuºi o creºtere a livrãrilor de arme cãtre Cuba, dintre careunele erau destinate în secret altor þãri din America Centralã. Dupã cum susþineauoficialitãþile americane, în primele opt luni ale anului 1981 au fost trimise înCuba mai multe arme decât în orice altã perioadã de la criza rachetelor din 1962.În mai 1981, o comisie nicaraguano-sovieto-cubanezã s-a întâlnit la Managua casã discute livrãrile de arme sovietice pentru sandiniºti. Ca urmare a acorduluiîncheiat în iunie, primele arme grele (tancuri ºi artilerie) au început sã soseascã laPort Bluff în iulie. Ulterior Castro s-a plâns cã, în loc sã discute în continuare

cererile de arme cu Cuba, sandiniºtii îi abordau acum pe sovietici direct. La 21noiembrie, Humberto Ortega ºi mareºalul Ustinov au semnat un tratat militar laMoscova care ratifica acordul încheiat în iunie la Managua. Câþiva ani mai târziu,sandiniºtii aveau 100 000 de oameni sub arme ºi deveniserã cea mai importantãforþã militarã din istoria Americii Centrale.

Castro compara în mod exagerat instalarea lui Ronald Reagan în funcþia de preºedinte al SUA în ianuarie 1981 cu numirea lui Adolf Hitler în ianuarie 1933în postul de cancelar al Austriei. Dupã alegerea lui Reagan, survenitã cu douãluni mai înainte, Castro convocase poporul cubanez pentru a se organiza în miliþiiteritoriale, ºi a-ºi apãra patria împotriva atacului american. Pentru a plãti armele,muncitorii au cedat „voluntar“ salariul pe o zi. Invadatorii yankei, declara Castro,

„se vor afla în faþa unui muºuroi de furnici, un muºuroi de furnici înarmate,invincibile ºi necruþãtoare, care nu vor ceda niciodatã, niciodatã!“ Pe lângãavertismentele particulare pe care diplomaþii americani instruiþi de Alexander Haig urmau sã le transmitã ruºilor, Haig a denunþat public Cuba ºi UniuneaSovieticã fiindcã acþioneazã ca „protectori ºi furnizori de arme“ pentrurevoluþionarii din America Centralã. Activitãþile Cubei, a declarat el, „nu maierau acceptabile în aceastã emisferã“. Statele Unite vor rezolva aceastã chestiunetãind rãul „de la rãdãcinã“. Castro a interpretat spusele lui ca o ameninþare cu



138

invadarea. În particular, era foarte supãrat pentru cã Moscova nu luase o atitudinemai fermã în public faþã de noua Administraþie Reagan. Dupã cum reiese dintr-unraport al KGB, a spus unei delegaþii militare sovietice care a vizitat Cuba înfebruarie, sub conducerea ºefului Statului-Major al Forþelor Armate, mareºalul

Nikolai Ogarkov, cã Uniunea Sovieticã ar trebui sã adopte o politicã mai durãfaþã de Statele Unite. În mod special, ar trebui sã nu accepte desfãºurarea rachetelor americane de croazierã în Europa. Castro a fãcut propunerea surprinzãtoare cã,dacã desfãºurarea va continua, Moscova ar urma sã examineze posibilitateareinstalãrii bazelor nucleare din Cuba, demontate dupã criza rachetelor de acumnouãsprezece ani. Noile miliþii cubaneze numãrau în prezent 500 000 de oameni,s-a lãudat el.

KGB a raportat cã temerile lui Castro de un atac american erau alimentate ºide criza din Polonia, unde autoritatea comuniºtilor ca partid unic se erodase dincauza sprijinului popular acordat miºcãrii Solidaritatea. Deºi nu nutrea mai multãsimpatie pentru Solidaritatea polonezã decât avusese pentru reformatorii Primãveriide la Praga din 1968, Castro i-a spus unui reprezentant sovietic (probabil ofiþer KGB) cã dacã Armata Roºie va interveni în Polonia în 1981, aºa cum a fãcut înCehoslovacia în 1968, aceasta ar putea avea „consecinþe serioase pentru Cuba,datã fiind apropierea ei de SUA“. Cu alte cuvinte, Castro se temea cã o intervenþiesovieticã în Polonia ar putea provoca o invazie americanã în Cuba. În octombrie,când generalul Wojciech Jaruzelski a devenit liderul partidului, Castro a insistatasupra nevoii ca acesta sã ia „mãsuri decisive“ care sã facã inutilã intervenþia

sovieticã: „Altfel va fi terminat; atât ca lider militar, cât ºi ca personalitate politicã“.Singura soluþie, a argumentat Castro, era ca Jaruzelski sã instituie legea marþialã,chiar dacã Solidaritatea reacþiona prin declanºarea grevei generale: „Nu trebuiesã ne temem de greve, deoarece acestea nu pot schimba guvernul“. Se pare cãFidel Castro îºi dãdea seama de faptul cã politica Moscovei era, în esenþã, aceeaºicu a lui. Andropov a spus Biroului Politic cã intervenþia militarã sovieticã era

prea riscantã. Ameninþãrile voalate cu intervenþia, pe care Castro le-a luat în serios,trebuiau sã-l convingã pe ºovãielnicul Jaruzelski sã instituie legea marþialã ºi sãscoatã Solidaritatea în afara legii, ceea ce a ºi fãcut în decembrie 1981.

În pofida ortodoxiei ideologice a lui Fidel Castro ºi a denunþãriirevizionismului polonez, iluziile lui de grandoare ca om de stat de importanþã

majorã în lume continuau sã provoace îngrijorare la Moscova. În 1981, KGB araportat cã prezenþa cubanezã în Africa „dãdea naºtere unor complicaþii“:„Personalitãþi de frunte din Angola ºi din Etiopia se îndoiesc cã prezenþa trupelor cubaneze este dezirabilã pe teritoriul acestor þãri. Eforturile cubanezilor de ainfluenþa cursul evenimentelor din þãrile în curs de dezvoltare se transformã într-unamestec în treburile lor interne“.

Ingerinþa cubanezã era tot mai mult respinsã din cauza gestionãrii defectuoasea propriei economii, ceea ce fãcea imposibilã acordarea de ajutor economic. KGB



139

a mai raportat cã Fidel Castro se lãsa luat de valul perspectivei revoluþiei în Ame-rica Centralã:

Victoria Frontului Sandinist de Eliberare Naþionalã din Nicaragua ºi a forþelor progresistedin Grenada, numãrul tot mai mare de incidente din El Salvador ºi mobilizarea grupãrilor de stânga din Guatemala ºi Honduras dau unora dintre liderii cubanezi impresia cã avenit momentul istoric pentru o revoluþie totalã în America Centralã ºi cã aceasta trebuieimpulsionatã prin lansarea luptei armate în þãrile din regiune.Raúl Castro raporteazã cã unii membri ai Comitetului Central al Partidului ComunistCubanez – Manuel Piñeiro, ºeful Departamentului pentru America ºi secretar alComitetului Central, împreunã cu José Abrahantes, prim-adjunct al ministrului de In-terne – îl îndeamnã pe Castro sã întreprindã o acþiune nesãbuitã ºi sã facã apel la exportul

de revoluþie.

Prima þintã a lui Castro pentru „exportul de revoluþie“ rãmânea El Salvador.În februarie 1981, el i-a spus lui Ogarkov cã a convocat o ºedinþã secretã laHavana a liderilor DRU ºi FMLN pentru a elabora o strategie comunã în vedereacontinuãrii luptei revoluþionare dupã eºecul a ceea ce se intenþionase a fi „ofensivafinalã“ din ianuarie. Deºi în însemnãrile lui Mitrokhin nu se aminteºte de rezultateleacestei întâlniri, Schafik Handal a informat ulterior un ofiþer operativ al KGB-ului cã PCS adoptase o politicã a rãzboiului de gherilã ºi a operaþiunilor de sabotaj,cu scopul de a forþa junta sã poarte negocieri cu DRU. În octombrie, DRU a avuto ºedinþã la Managua cu reprezentanþii regimului sandinist ºi ºase grupãri

revoluþionare din Honduras. Aceºtia au convenit sã se pregãteascã pentru oinsurecþie a gherilelor din Honduras în cazul în care acest lucru s-ar dovedi necesar

pentru a preîntâmpina acþiunea armatei din Honduras împotriva gherilelor FMLN.Dupã cum reiese din rapoartele KGB, s-au fãcut presiuni asupra preºedinteluiHondurasului, generalul Policarpo Paz García, pentru a împiedica atragereatrupelor sale în rãzboiul civil din El Salvador. Forþele de gherilã din Guatemalaerau, chipurile, suficient de puternice pentru a respinge o intervenþie a armateiguatemaleze. Comuniºtii costaricani aveau, se pare, 600 de grupãri de gherilã

bine instruite ºi echipate, care erau pregãtite sã intervinã de partea FMLN.Revoluþionarii columbieni primiserã arme ºi muniþii în valoare de peste 1,2milioane de dolari ºi se spunea cã sunt „capabili sã iniþieze acþiuni de combat înColumbia la comandã“. Liderul libian, colonelul Gaddafi, furniza sume mari de

bani pentru transportul armelor cãtre grupãrile de gherilã.La sfârºitul anului 1981, FMLN a convenit cu Castro asupra unei strategii

menite sã întrerupã alegerile programate în El Salvador în martie 1982. Armelesovietice trimise de cãtre cubanezi prin Honduras ºi Belize au fost folosite ca sã

blocheze drumurile, sã distrugã transportul public ºi sã atace centrele de vot ºialte clãdiri publice. Printre alþii, se pare cã ºi Ogarkov era convins cã aceastãstrategie ar putea sã aibã succes. Dupã cum reiese din minutele din Grenada ale



140

acestei întâlniri de la Moscova cu ºeful Statului-Major al Forþelor ArmateRevoluþionare din Grenada, cu puþin timp înainte de alegeri:

Mareºalul [Ogarkov] a spus cã acum douã decenii în America Latinã era numai Cuba,dar acum sunt Nicaragua, Grenada ºi în El Salvador se duce o luptã serioasã. MareºalulUniunii Sovietice a subliniat apoi cã imperialismul din Statele Unite va încerca sãîmpiedice progresul, dar nu existau perspective pentru ca imperialismul sã întoarcãistoria înapoi.

Dar strategia FMLN a eºuat. Prezenþa la urne la alegerile din El Salvador,urmãrite de sute de observatori ºi ziariºti strãini, a fost de peste 80%. Astfel cã

DRU ºi FMLN s-au resemnat cu un „rãzboi al poporului“ prelungit dupã modelulvietnamez, simbolizat prin lozinca „Vietnamul a câºtigat! El Salvador va câºtiga“Rãzboiul civil a continuat în El Salvador încã un deceniu.

Se pare cã Moscova nu întrevedea perspectiva unei victorii apropiate a FMLN,astfel încât principala prioritate a KGB a devenit exploatarea rãzboiului civil prinmãsuri active menite sã discrediteze politica SUA. În mod deosebit, ºi-a propussã facã în aºa fel, încât ajutorul militar acordat guvernului din El Salvador (crescutde peste cinci ori în timpul Administraþiei Reagan între 1981 ºi 1984) sã devinãatât de nepopular, încât opinia publicã sã cearã sistarea acestuia. Însemnãrile luiMitrokhin cu privire la mãsurile active ale KGB-ului constau numai într-un scurtrezumat: „S-a exercitat influenþã asupra opiniei publice din SUA: au fost create

aproximativ 150 de comitete în SUA care se pronunþau împotriva amesteculuiSUA în El Salvador ºi s-au stabilit contacte cu senatorii SUA“.Aºa cum se întâmplã adesea, se pare cã Centrul exagerase în privinþa

capacitãþii sale de a influenþa opinia publicã occidentalã. Majoritatea celor care protestau în SUA nu aveau nevoie de niciun stimulent din partea KGB-ului ca sãse opunã politicii Administraþiei Reagan în El Salvador. Atât KGB-ul, cât ºiDepartamentul pentru America din Cuba au jucat totuºi un rol important ºi probabilºi-au coordonat eforturile pentru extinderea protestelor. Farid, fratele lui Schafik Handal, a efectuat un turneu prin SUA la începutul anului 1980 care a dus lacrearea Comitetului de solidaritate cu poporul din El Salvador, un grup ce serveadrept umbrelã pentru coordonarea activitãþii mai multor comitete locale care se

opuneau amestecului SUA. Cele mai importante contacte ale lui Farid Handal în New York erau Alfredo García Almedo, ºeful DA America de Nord, care operasub acoperirea diplomaticã de membru al misiunii cubaneze la ONU ºi conducereaPartidului Comunist al Statelor Unite, care era în legãturã cu KGB.

Imediat dupã înfiinþarea sa, Comitetul a distribuit un aºa-zis document despre„Disidenþa cu privire la El Salvador ºi America Centralã“, care îºi propunea sãreflecte îngrijorarea multor „analiºti ºi oficialitãþi actuale ºi din trecut“ din cadrulConsiliului Securitãþii Naþionale, al Departamentului de Stat, Pentagonului ºi CIA.



141

În realitate, documentul era un fals, produs mai mult ca sigur de Serviciul A alFCD. El avertiza cu privire la faptul cã, dacã va continua sã acorde ajutor militar guvernului din El Salvador, în cele din urmã Statele Unite vor fi obligate sãintervinã direct ºi lãuda aripa localã a FMLN ca „forþã politicã legitimã ºireprezentativã“ cu un larg sprijin popular. Printre ziariºtii care au citat documentuls-au numãrat doi titulari de rubricã de la New York Times. Unul dintre ei, FloraLewis, ºi-a cerut ulterior scuze de la cititori pentru cã fusese indusã în eroare deun fals. Celãlalt, Anthony Lewis (nu era rudã cu ea), nu i-a urmat exemplul.

Atitudinea precautã a sovieticilor faþã de „exportul de revoluþie“ din Ameri-ca Centralã a fost întãritã de riscurile crescute de confruntare cu Statele Unite. La1 decembrie 1981, Reagan a autorizat sprijinirea în secret a opoziþiei „Contras“,

aprobând iniþial cheltuieli în valoarea de 19 milioane de dolari pentru instruirea a500 „de luptãtori din rezistenþã“. Sprijinul pentru Contras a încetat curând sã maifie un secret ºi s-a transformat într-un dezastru al relaþiilor publice, pe care mãsurileactive ale KGB-ului au încercat sã-l exploateze în întreaga lume. Aºa cum arecunoscut ulterior „Marele Comunicator“ în memoriile sale, „Una dintre celemai mari frustrãri ale mele… a fost incapacitatea de a comunica poporului americanºi Congresului gravitatea ameninþãrii cu care ne confruntam în America Centralã“.La 10 martie 1982, Washington Post a dezvãluit programul acþiunii secrete aprobatcu trei luni mai înainte ºi a arãtat cã 500 de membri ai forþelor Contras erauinstruiþi în secret pentru a distruge centralele electrice ºi podurile din Nicaragua,

precum ºi „pentru a întrerupe linia livrãrilor de arme nicaraguane cãtre El

Salvador“. ªase luni mai târziu, forþele Contras numãrau aproximativ 3500 de persoane. La 8 noiembrie, reportajul principal din Newsweek , intitulat „Rãzboiulsecret al Americii: Þinta Nicaragua“ a dezvãluit utilizarea forþelor Contras într-ooperaþiune secretã a CIA menitã sã rãstoarne guvernul din Nicaragua ºi implicareaambasadei SUA din Honduras în instruirea ºi organizarea lor. Administraþia Reagana fost nevoitã sã recunoascã faptul cã sprijinise în secret forþele Contras, dar asusþinut – puþin plauzibil, de altfel – cã se urmãrise numai sã se exercite presiuniasupra sandiniºtilor, ºi nu sã fie rãsturnat guvernul.

Congresul SUA nu s-a lãsat convins. La 8 decembrie, cu o majoritate de 411la 0, Camera Reprezentanþilor a votat Amendamentul Boland, prin care seinterzicea Departamentului Apãrãrii ºi CIA de a furniza echipament militar,

instruire sau consiliere în scopul rãsturnãrii regimului sandinist. Experienþaîncercãrii sprijinite de SUA de rãsturnare a regimului lui Castro prin debarcareadin Golful Porcilor din 1961 ar fi trebuit sã demonstreze cã operaþiunile

paramilitare pe scarã largã planificate împotriva regimului sandinist douãzeci deani mai târziu, în plinã epocã a jurnalismului de investigaþie, nu puteau rãmânesecrete. „O operaþiune secretã“, scrie George Shultz, care i-a urmat lui Haig casecretar de stat în 1982, „se transforma în acþiune pe faþã, datoritã discuþiilor de

pe Colina Capitoliului ºi reflectãrii lor zilnice în presa scrisã ºi la televiziune.“ În



142

vara anului 1983, CIA s-a pronunþat în favoarea prezentãrii în public a sprijinuluiamerican pentru operaþiunile Contras ºi a transferãrii gestionãrii lui cãtreDepartamentul Apãrãrii. Dar Pentagonul s-a opus preluãrii responsabilitãþii pentruun program atât de controversat. Acþiunea secretã a lui Reagan în America Centralãera astfel plinã de contradicþii care au fost foarte uºor de exploatat atât de adversariilui politici, cât ºi prin mãsurile active ale sovieticilor. Ceea ce devenise, în realitate,un program de sprijinire fãþiºã a forþelor Contras, se implementa în continuare caoperaþiune sub acoperire – cu rezultatul – aºa cum se plângea Shultz – cã„administraþia nu putea sã-l apere în mod deschis“. Reagan însuºi a complicatlucrurile, promovând în public o anumitã politicã, în timp ce în secret aplica alta.Scopul declarat al sprijinului pentru forþele Contras era împiedicarea sandiniºtilor

sã-i submineze pe vecinii lor „prin exportul de subversiune ºi violenþã“. „Haideþisã fim expliciþi în privinþa atitudinii americane faþã de guvernul din Nicaragua“,a spus preºedintele la sesiunea comunã a Congresului din 27 aprilie. „Nu dorimrãsturnarea lui.“ Dar KGB-ul ºtia foarte bine cã adevãratul scop al lui Reagan eratocmai acesta – sã rãstoarne guvernul din Nicaragua.

Deºi comentatorii sovietici au continuat sã exprime „solidaritatea denezdruncinat“ cu poporul din Nicaragua ºi „condamnarea hotãrâtã“ a agresiuniiSUA împotriva acestora, nu au inclus Nicaragua în lista statelor de orientaresocialistã“ din Lumea a Treia – etichetã care ar fi implicat o angajare mai mare înapãrarea revoluþiei sandiniste decât era dispusã sã accepte Moscova. Atât UniuneaSovieticã, cât ºi Cuba au dat clar de înþeles liderilor sandiniºti cã nu aveau de

gând sã-i apere împotriva unui atac american. În martie 1983, în timpul vizitei luiDaniel Ortega la Moscova, acesta a fost obligat – fãrã îndoialã, împotriva voinþeisale – sã fie de acord cu declaraþia lui Andropov, fãcutã în calitate de lider sovietic,cã „guvernul revoluþionar din Nicaragua are toate resursele necesare pentru a-ºiapãra patria“. Cu alte cuvinte, nu avea nevoie de asistenþã din partea UniuniiSovietice „pentru a-ºi apãra libertatea ºi independenþa“.

Vizita lui Ortega a coincis cu începutul celei mai tensionate perioade dinistoria relaþiilor sovieto-americane de la criza rachetelor încoace. Din mai 1981,KGB ºi GRU colaborau în operaþiunea RYAN, o operaþiune globalã menitã sãstrângã informaþii cu privire la presupusele (deºi, în realitate, inexistente) planuriale Administraþiei Reagan de a lansa primul atac nuclear împotriva Uniunii

Sovietice. În urmãtorii trei ani, Kremlinul ºi Centrul au fost obsedate de ceea ceambasadorul sovietic la Washington, Anatoli Dobrînin, numea o „interpretare

paranoidã“ a politicii lui Reagan. Rezidenþele din capitalele occidentale, Tokyoºi câteva dintre statele Lumii a Treia au fost solicitate sã transmitã din douã îndouã sãptãmâni rapoarte foarte ample despre pregãtirile SUA ºi NATO pentru unatac nuclear. Mulþi ofiþeri FCD staþionaþi în strãinãtate erau mult mai puþin alarmiºtidecât Centrul ºi priveau cu oarecare scepticism operaþiunea RYAN. Nimeni nudorea însã sã-ºi pericliteze cariera contestând aceste afirmaþii. RYAN a creat astfel



143

un cerc vicios de strângere ºi evaluare a informaþiilor. Rezidenþele erau, într-adevãr,solicitate sã raporteze informaþii alarmante, chiar dacã erau sceptice în privinþalor. Centrul era ºi el alarmat în mod corespunzãtor ºi cerea ºi mai multe informaþii.În martie 1983 Reagan a anunþat lansarea programului SDI („Rãzboiului stelelor“)ºi a denunþat în acelaºi timp Uniunea Sovieticã drept „imperiul rãului“, ceea ce afãcut ca temerile Moscovei sã sporeascã ºi mai mult. Andropov susþinea cã poporulamerican era pregãtit psihologic de cãtre Administraþia Reagan pentru un rãzboinuclear. La 28 septembrie, aflat în stadiul terminal al bolii sale, Andropov a emisde pe patul de suferinþã o denunþare apocalipticã a „psihozei militare demente“care, spunea el, cuprinsese Statele Unite: „Administraþia Reagan, în ambiþiile eiimperiale, merge atât de departe încât începem sã ne întrebãm dacã Washingtonul

are vreo frânã care s-o împiedice sã depãºeascã punctul limitã la care orice persoanãcu mintea limpede trebuie sã se opreascã“.Câteva sãptãmâni mai târziu, rãsturnarea regimului marxist din Grenada pãrea

sã ofere Moscovei încã o dovadã a „ambiþiilor imperiale“ ale Statelor Unite. Înoctombrie 1983 un conflict mai vechi dintre prim-ministrul Maurice Bishop ºiadjunctul acestuia, Bernard Coard, a izbucnit cu violenþã ºi a culminat cuîmpuºcarea lui Bishop, a amantului acestuia ºi a câtorva dintre principalii lor sprijinitori în faþa unui memorial al lui Che Guevara. Ronald Reagan ºi MargaretThatcher nu au fost de acord cu privire la interpretarea asasinatelor. DoamnaThatcher credea cã noul regim, în pofida creºterii numãrului de ucigaºi, nu sedeosebea prea mult de precedentul. Reagan, la fel ca ºi Bill Casey, considera

lovitura de stat ca o escaladare serioasã a ameninþãrii comuniste din zonaCaraibelor. Dupã pãrerea lui, Grenada este o „colonie sovieto-cubanezã, pregãtitãca bastion militar major pentru a exporta teroarea ºi pentru a submina democraþia“.Reagan era îngrijorat ºi pentru soarta a 800 de studenþi mediciniºti americani dinGrenada. La 25 octombrie, o invazie americanã a rãsturnat regimul ºi i-a salvat

pe studenþi. Operaþiunea a alimentat ºi mai mult paranoia sovieticilor.Vicepreºedintele Vasili Kuzneþov a acuzat Administraþia Reagan cã „face planuridemente pentru a domina lumea“ împingând omenirea pe marginea dezastrului.Presa sovieticã îl descria pe Reagan ca pe un „nebun“. Sandiniºtii se temeau cã

Nicaragua ar putea fi urmãtoarea þintã a invaziei americane. La fel ºi KGB-ul.Impactul invaziei din Grenada asupra Moscovei a fost accentuat ºi de faptul

cã a urmat imediat dupã cea mai delicatã fazã a operaþiunii RYAN. În timpulexerciþiului postului de comandã NATO, Able Archer 83, desfãºurat între 2 ºi 11noiembrie pentru a exersa procedurile de lansare nuclearã, paranoia de la Centrua atins cote periculoase. Un timp, conducerea KGB-ului a fost dominatã de teamacã exerciþiul ar fi fost destinat sã acopere un prim atac nuclear. Câþiva ofiþeri FCDstaþionaþi în Occident erau acum mai îngrijoraþi de alarmismul Centrului decât de

pericolul unui atac occidental prin surprindere. Operaþiunea RYAN a murit demoarte naturalã în anul 1984, ca urmare a decesului principalilor doi protagoniºti,



144

Andropov ºi ministrul Apãrãrii, Ustinov, ºi datoritã semnalelor primite de la Londraºi Washington, ambele neliniºtite de rapoartele spionajului cu privire la creºtereanivelului de paranoia al sovieticilor.

Perioada de tensiune acutã dintre SUA ºi URSS, care a atins apogeul lasfârºitul anului 1983, a determinat Moscova sã nu mai ridice miza din AmericaCentralã. Tratatul armelor dintre Uniunea Sovieticã ºi Nicaragua din 1981 prevedealivrarea unui escadron de MiG-21 în 1985. Moscova era însã cât se poate deconºtientã de faptul cã aceastã livrare va întâmpina o opoziþie fermã din parteaStatelor Unite. La începutul anului 1984, Castro a încercat sã-i convingã pesandiniºti cã trebuie sã accepte un escadron de elicoptere. Humberto Ortega areacþionat furios, spunând la o întrunire a Conducerii Naþionale Sandiniste: „Nu

mi se pare deloc improbabil ca sovieticii sã-i fi cerut lui Castro sã ne convingã sãrenunþãm la MiG-21. Dar nu trebuie sã renunþãm niciodatã la ele ºi nici nu maitrebuie sã permitem erijarea Cubei în intermediar între noi ºi sovietici“. Însãaparatele MiG-21 nu au fost livrate. La mijlocul anilor ’80, sprijinul bloculuisovietic pentru economia nicaraguanã varia între 150 ºi 400 de milioane de dolari

pe an, totul în credite comerciale bilaterale ºi mai puþin în împrumuturi în valutãforte – un efort semnificativ pentru resursele sovietice, dar o micã parte din ajutorul

pe care îl dãdea Cubei.Din motive diferite, America Centralã a devenit un eºec politic major atât

pentru Uniunea Sovieticã, cât ºi pentru Statele Unite. Forþele Contras dezorganizate(al cãror numãr, chiar ºi potrivit celor mai optimiste estimãri, nu a fost niciodatã

mai mare de o cincime din cele ale EPS) nu aveau nicio ºansã sã-i învingã pesandiniºti. Campania lor stupidã a slujit în principal ca sã-i discrediteze, atât peei, cât ºi pe suporterii lor americani. La 24 mai 1984, Camera a votat încã unAmendament Boland, mai drastic decât primul. Semnat ºi promulgat ca lege deReagan în octombrie, Boland II (aºa cum a fost cunoscut) interzicea sprijinulmilitar sau paramilitar pentru forþele Contras din partea CIA, a DepartamentuluiApãrãrii „sau a altor agenþii ori entitãþi implicate în activitãþile de informaþii“

pentru anul viitor. Directorul adjunct pentru informaþii (ºi viitor DCI), RobertGates, îi scria lui Bill Casey la 14 decembrie 1984:

Cursul pe care l-am adoptat (chiar ºi înainte de tãierea fondurilor) – aºa cum vor dovedi ultimii doi ani – va avea drept rezultat consolidarea în continuare a regimului ºia unui stat comunist în Nicaragua care, în alianþã cu Uniunea Sovieticã ºi cu prieteniicubanezi, va servi ca motor al destabilizãrii în America Centralã. Nici chiar miºcarea bine finanþatã a forþelor Contras nu poate preîntâmpina acest lucru. Sprijinul acordatforþelor Contras poate de fapt sã grãbeascã rezultatul final nefericit.

Singura modalitate de a-i înlãtura pe sandiniºti, susþinea Gates, era sã seacorde pe faþã asistenþã militarã oponenþilor lor, la care se adãugau „lovituri aeriene



145

menite sã distrugã o porþiune considerabilã din structurile militare nicaraguane“.Cu acþiunile secrete problema nu se putea rezolva. Nici Casey, nici Reagan nuerau dispuºi sã priveascã în faþã acest adevãr neplãcut.

Încercãrile de a ocoli veto-ul Congresului cu privire la ajutorul acordattrupelor Contras a condus Casa Albã spre comedia neagrã „Iran-Contra“ – otentativã ilegalã de a direcþiona spre Contras profiturile din vânzãrile secrete dearme cãtre Iran, urmate de o încercare de acoperire. Deºi expresia „punere subacuzare“ nu a fost probabil rostitã niciodatã de cãtre preºedinte sau de cãtreconsilierii acestuia în discuþiile lor din timpul crizei Iran-Contra, ea se afla înmintea tuturor dupã ce afacerea a ieºit la ivealã la conferinþa de presã din 25noiembrie 1986. Reporterii de la Casa Albã – aºa credea ºeful personalului lui

Reagan – aveau un singur gând: „Iatã un alt preºedinte care era pe cale sã seautodistrugã“. În acea searã, preºedintele George Bush dicta pentru jurnalul sãu oserie întreagã de fraze eliptice reflectând descurajarea care domnea la Casa Albã:„Administraþia este în derutã – politica externã în derutã – acoperirea – Cine aºtiut ce ºi când?“ Sprijinul SUA pentru forþele Contras s-a dovedit a fi extrem decontraproductiv, împingând preºedinþia Reagan la nivelul ei cel mai de jos.

Deºi eºecurile politicii americane în America Centralã au fost exploatateimediat de mãsurile active sovietice, Moscova începea totuºi sã-ºi piardã rãbdareacu sandiniºtii. În mai 1986, în ciuda faptului cã Nicaragua datora deja UniuniiSovietice 1,1 miliarde de dolari, Biroul Politic era în continuare dispus „sãfurnizeze gratuit uniforme, alimente ºi medicamente pentru ºaptezeci de mii de

soldaþi ai armatei sandiniste“. În 1987, confruntat cu problemele economice totmai mari ale Uniunii Sovietice, Gorbaciov era tot mai reticent în privinþa aruncãrii banilor în America Centralã. Ministrul nicaraguan al Cooperãrii Externe, HenryRuiz, a recunoscut cam fãrã chef cã criticile sovieticilor la adresa proasteiadministrãri cronice a economiei de cãtre sandiniºti erau „legitime“. Presiuneaeconomicã creatã de reducerea sprijinului acordat de blocul sovietic a fostaccentuatã de un embargo simultan din partea SUA. Dupã cum susþinea AlejandroBendana, secretarul general al Ministerului de Externe sandinist, Moscova a spus

brutal cã „venise momentul ca problemele de securitate sã fie reglementate pe plan regional“. Dupã trei ani de negocieri anevoioase, conflict militar continuu ºitermene nerespectate, un plan de pace elaborat în esenþã de preºedintele din Costa

Rica, Oscar Arias Sánchez, a avut în cele din urmã succes. „Aceasta nu s-a datoratstrãlucirii intelectuale a lui Oscar Arias. Noi am fost aceia care ne-am agãþatfrenetic de tot ce era acolo, încercând sã ne diminuãm pierderile.“ În cadrul planuluide pace, sandiniºtii au fost de acord cu organizarea de alegeri în februarie 1990,supervizate de la nivel internaþional ºi – spre marea lor surprizã – au pierdut înfavoarea unei coaliþii cu bazã largã a mai multor partide de opoziþie.

Odatã cu înlãturarea sandiniºtilor, Cuba era din nou singurul stat marxist-leninist din America Latinã. La sfârºitul anilor ’80, s-a produs o inversare curioasã



146

a poziþiilor ideologice ale Cubei ºi Uniunii Sovietice. Cu douãzeci de ani maiînainte, Castro fusese suspectat de erezie de cãtre liderii sovietici. În epoca luiGorbaciov, dimpotrivã, Castro se considera tot mai mult apãrãtorul ortodoxieiideologice împotriva revizionismului sovietic. În 1987, misiunea de legãturã aKGB-ului în Havana raporta Centrului cã DGI îi þinea tot mai mult la distanþã.Situaþia a fost consideratã atât de gravã, încât preºedintele KGB-ului, Viktor Cebrikov, a sosit la Havana pentru a încerca sã restabileascã relaþiile. Se pare cãnu prea a avut succes. La puþin timp dupã aceea, rezidentul cubanez de la Praga,Florentino Aspillaga Lombard, a fugit în Statele Unite ºi a dezvãluit public cãDGI începuse sã þinteascã þãrile din blocul sovietic. El a mai susþinut, probabil înmod corect, cã Fidel Castro avea un cont secret în Elveþia „folosit pentru a finanþa

miºcãrile de eliberare, pentru mituirea liderilor ºi pentru orice capriciu personalal lui Castro“. La sãrbãtoarea anualã de la 25 iulie 1988, când se aniversau 35 deani de la declanºarea revoluþiei de cãtre Castro, ambasadorul sovietic a fost absent.În cuvântarea lui, Castro l-a criticat public pe Gorbaciov pentru prima datã.Promovarea de cãtre Gorbaciov a principiilor glasnost ºi perestroika erau, a spusel, o ameninþare la adresa principiilor socialiste fundamentale. Cuba trebuie sãvegheze asupra puritãþii ideologice a revoluþiei. Vizita lui Gorbaciov în Cuba înaprilie 1989 nu a reuºit sã îmbunãtãþeascã relaþiile.

Dezintegrarea rapidã a blocului sovietic în acel an, în loc sã-l convingã peCastro de necesitatea reformelor, nu a fãcut decât sã-i întãreascã convingerea cãliberalizarea ameninþã supravieþuirea regimului sãu. În mai 1991 a declarat cã

Gorbaciov era rãspunzãtor „pentru distrugerea autoritãþii Partidului Comunist“.ªtirea loviturii de stat a celor „duri“ a fost întâmpinatã cu euforie de conducereacubanezã. Un diplomat occidental spunea cã nu-i vãzuse niciodatã atât de fericiþi

pe colaboratorii lui Castro. Dar euforia a cedat repede locul disperãrii, atuncicând lovitura a eºuat. Guvernele Federaþiei Ruse ºi ale celorlalte state care auapãrut pe fostul teritoriu al Uniunii Sovietice au rupt rapid relaþiile cu Cuba.Scãderea bruscã a ajutorului din partea blocului sovietic ºi a comerþului cu acestaa avut consecinþe devastatoare pentru economia cubanezã. Castro a declarat în1992 cã dezintegrarea Uniunii Sovietice a fost „mai rea decât criza rachetelor dinoctombrie“. Niciodatã, nici în cele mai cumplite coºmaruri ale sale nu-ºi închipuisecã Cuba va fi singurul stat cu un singur partid marxist-leninist din afara Asiei care

va supravieþui în secolul al XXI-lea.



147

Orientul Mijlociu



148



149

7

Orientul Mijlociu: Introducere

Aproape pe tot parcursul Rãzboiului Rece, politicienii sovietici au fostconvinºi cã au un avantaj inerent în lupta cu Adversarul Principal ºi aliaþii acestuia

pentru putere ºi influenþã în Orientul Mijlociu. Dacã America Latina era „curteadin spate“ a Americii, Orientul Mijlociu reprezenta acelaºi lucru pentru UniuneaSovieticã. Relaþia specialã a Israelului cu SUA fãcea din duºmanii lui arabi, dupã

pãrerea Moscovei, aliaþii fireºti ai Uniunii Sovietice. Gromîko ºi Ponomarev audenunþat împreunã Israelul ºi sionismul internaþional ca „principalul instrumental atacului imperialismului american împotriva Orientului Mijlociu“. Pierdereadramaticã a încrederii în lumea musulmanã dupã cãderea aliatului sãu, ªahul

Iranului, ºi ascensiunea Ayatollahului Khomeini au fost simbolizate de deciziaAdministraþiei Carter de a nu trimite niciun fel de felicitãri liderilor musulmanicu ocazia celebrãrii celei de-a 1400 aniversãri a islamului, în 1979, de teamã caaceasta sã nu jigneascã pe cineva. Uniunea Sovieticã, dimpotrivã, în pofidaateismului ei oficial, a inundat capitalele arabe cu mesaje de felicitãri.

Cea mai mare cantitate de informaþii ale sovieticilor din Orientul Mijlociu,ca ºi din Lumea a Treia au fost obþinute mai mult prin SIGINT ºi mai puþin prinHUMINT. În 1967, spãrgãtorii de coduri ai KGB-ului reuºeau sã descifreze 152de sisteme de cifru utilizate de un numãr total de ºaptezeci ºi douã de state. Deºinu mai existã statistici disponibile, volumul de decriptãri a continuat fãrã îndoialãsã creascã. În fiecare zi, un cerc restrâns din cadrul Biroului Politic – constând în

1980 din Brejnev, Andropov, Gromîko, Kirilenko, Suslov ºi Ustinov – primeaexemplare ale celor mai importante decriptãri. ªefii Direcþiei Unu ºi Doi a KGB-ului primeau o selecþie mai amplã. Deºi niciuna dintre decriptãri nu a fost încãdeclasificatã, într-o bunã zi ele vor reprezenta o sursã majorã pentru istoricii

politicii externe sovietice.Sarcina spãrgãtorilor de coduri ai KGB ºi GRU era mult simplificatã de

vulnerabilitatea sistemelor de cifrare din Orientul Mijlociu, care era exploatatã ºide spionajul american ºi englez. În timpul crizei Suezului din 1956, secretarul



150

englez pentru Afaceri Externe, Selwyn Lloyd, a scris la GCQH pentru a-i felicitaatât pentru „volumul“, cât ºi pentru „calitatea“ informaþiilor decriptate din OrientulMijlociu pe care le furnizaserã ºi pentru a le spune cât de valoroase se dovediserãa fi. Spãrgãtorii sovietici de coduri beneficiau de succesele remarcabile ale KGB-uluiîn obþinerea informaþiilor cu privire la sistemele de cifru prin penetrareaambasadelor de la Moscova. Deºi Mitrokhin nu a avut acces la decriptãri, atât el,cât ºi alþi transfugi au oferit informaþii importante cu privire la amploarea acestor

penetrãri. Ilia Djirkvelov ºi-a dezvãluit rolul jucat la începutul anilor ’50 în penetrarea cu succes a ambasadelor Egiptului, Siriei, Iranului, Turciei ºi a altor state din Orientul Apropiat aflate la Moscova pentru care el ºi alþi colegi au fostrãsplãtiþi cu ceasuri gravate ºi cu titlul de „Cekist de onoare“. Dosarele adnotate

de Mitrokhin evidenþiazã faptul cã în epoca mai târzie a Rãzboiului Rece, cel puþin treizeci ºi patru de agenþi KGB ºi contacte confidenþiale au luat parte la ooperaþiune de mare succes pentru penetrarea ambasadei Siriei la Moscova, peatunci principalul aliat al Uniunii Sovietice în Orientul Mijlociu. Statele dinOrientul Mijlociu nu ºtiau aproape deloc în ce mãsurã fac o diplomaþie pe faþã – cel puþin în relaþie cu Moscova – din cauza vulnerabilitãþii sistemelor lor decifrare.

SIGINT oferea numai informaþii parþiale cu privire la politica din regiune,þinutã în mare secret. Din cauza naturii autocrate a regimurilor din OrientulMijlociu, telegramele decriptate ale diplomaþilor lor nu dezvãluiau întotdeaunaintenþiile reale ale acestora. Anwar al-Sadat era unul din numeroºii conducãtori

din regiune, a cãrui diplomaþie secretã nu corespundea adesea cu politica externãoficialã a þãrii. KGB decripta degeaba cifrul prezidenþial ºi traficul diplomaticegiptean. Rãmâne neclar dacã KGB a descoperit contactele lui secrete cuAdministraþia Nixon prin SIGINT sau prin HUMINT, sau prin amândouã.Descoperirea a provocat o mare neliniºte în Biroul Politic.

Penetrarea cercurilor intime ale celor mai suspicioºi conducãtori din OrientulMijlociu era mai dificilã decât penetrarea ambasadelor lor de la Moscova ºi acifrurilor diplomatice. Cu toate acestea, KGB avea legãturi strânse cu serviciilede informaþii ale lui Gamal Abdel Nasser, primul aliat important al UniuniiSovietice în Orientul Mijlociu. Principalul lui consilier pe probleme de informaþii,Sami Sharaf, era gata întotdeauna sã-ºi manifeste recunoºtinþa ºi prietenia faþã de

„tovarãºul Brejnev“ ºi afirma cã este convins cã, în calitate de discipol „al mareluiconducãtor“, Gamal Abdel Nasser, ocupã „o poziþie specialã faþã de prietenii luisovietici“. Probabil cã cel mai longeviv agent KGB în Siria a fost diplomatul ºiavocatul Tarazi Salah al-Din (cu numele conspirativ IZZAT), care fusese recrutatde KGB în 1954, devenise director general în Ministerul de Externe la începutulanilor ’70 ºi era membru al Tribunalului Internaþional de la Haga în momentulmorþii sale accidentale, survenite în 1980. KGB a pretins un timp cã poate sã-linfluenþeze pe fratele cel mai tânãr al preºedintelui Asad, Rif’at, care comanda



151

„Companiile de Elitã pentru Apãrare“, unitãþile cele mai bine instruite ºi înarmatedin armata sirianã, precum ºi grupele de comando care operau împotrivadisidenþilor sirieni din afara þãrii. În pofida sau, poate, datoritã fascinaþiei pe careo simþea Saddam Hussein pentru cariera lui Iosif Stalin, se pare cã a fãcut dinBagdad un loc mai dificil de operat pentru KGB decât Cairo sau Damasc.

În Orientul Mijlociu, spre deosebire de America Latinã, nu existau niciun felde perspective realiste de apariþie a unui regim marxist-leninist important, care sã

joace rolul de model pentru lumea arabã ºi sã rãspândeascã revoluþia în regiune.Deºi Republica Popularã Democratã a Yemenului [de Sud] pretindea cã este unastfel de regim, luptele sale interne continue ºi asasinatele care se þineau lanþ ofãceau sã fie, dupã pãrerea Moscovei, mai degrabã o responsabilitate, decât un

punct de sprijin. Aºadar, Moscova cãuta sã-ºi bazeze strategia din Orientul Mijlociu pe alianþa cu una dintre puterile arabe „progresiste“ care, spera ea, va înaintatreptat cãtre marxism-leninism. Principalele ei speranþe între 1955 ºi 1970 seîndreptau spre Nasser, de departe liderul arab cel mai charismatic din timpulRãzboiului Rece, precum ºi conducãtorul celui mai mare stat din Orientul Mijlociu.În timpul anilor liniºtiþi ai relaþiei speciale a lui Nasser cu Moscova, a fost unuldintre cei mai elocvenþi sprijinitori ai rolului Uniunii Sovietice în Orientul Mijlociu.„Ruºii“ spunea el unui ziarist american care îi lua un interviu în 1957, „ne-auajutat sã supravieþuim. Da, ºi ne-au sprijinit pentru a scãpa de dominaþiaOccidentului.“ Dupã moartea subitã a lui Nasser în 1970, Moscova nu a mai fostniciodatã capabilã sã gãseascã un aliat arab nici mãcar pe departe de anvergura

lui. Succesorul lui, Sadat, i-a dat afarã pe toþi consilierii sovietici ºi a optat pentruo relaþie specialã cu Statele Unite ºi pentru pacea cu Israelul. Deºi la mijloculanilor 1970 Irakul a devenit principalul beneficiar al ajutorului militar sovieticdin Lumea a Treia, suspiciunile lui Saddam Hussein faþã de politica sovieticã – în

pofida admiraþiei lui pentru Stalin – au fãcut ca acest cap de pod sovietic dinBagdad sã nu fie niciodatã foarte sigur. Aºadar, tot ce mai rãmânea era o alianþãcu Siria lui Asad, cunoscutã din ce în ce mai mult ca stat sponsor al terorismuluiºi sursã tot mai importantã de secãtuire a economiei sovietice. Nu este de mirarecã pânã ºi Gromîko, de regulã prea puþin sentimental, la sfârºitul carierei sale

privea înapoi cu nostalgie la vremurile când avea o relaþie specialã cu Nasser,susþinând nu foarte convingãtor cã, dacã ar fi trãit numai câþiva ani mai mult,

istoria Orientului Mijlociu ar fi fost diferitã.În timpul Rãzboiului Rece, KGB a menþinut legãturile ºi canalele secrete

prin care trimitea subvenþii cu aproape toate partidele comuniste din OrientulMijlociu. Dar niciunul dintre aceste partide nu avea un lider la fel de charismaticca Guevara, Castro, Allende sau sandiniºtii de frunte ºi toþi puteau fi uºor sacrificaþi

pentru interesele strategice ale sovieticilor. În 1965, într-o perioadã în care Moscovafãcea în continuare curte lui Nasser, Partidul Comunist Egiptean a fost convins sãse autodizolve ºi sã le cearã membrilor sãi sã intre în Uniunea Socialistã Arabã,



152

aflatã la putere. Când Hruºciov i-a acordat lui Nasser titlul de Erou al UniuniiSovietice, unul dintre membrii Prezidiului i-a reproºat în particular cã îl onora peun lider care „i-a trimis pe comuniºti în lagãrele de concentrare“. În 1972 Moscovaa fãcut presiuni asupra Partidului Comunist Irakian, care era destul de reticent,

pentru a-l face sã ajungã la o înþelegere cu regimul Ba’th. Dar la sfârºitul deceniului,când mii de membri de partid au fost întemniþaþi ºi mulþi dintre ei torturaþi sãlbatic,Moscova a pãstrat tãcere de teamã sã nu supere Bagdadul într-un moment cândacesta se afla în linia întâi a campaniei care urmãrea sã împiedice Statele Unite sãmijloceascã o pace între Egipt ºi Israel. În Siria se producea o rupturã tot maiaccentuatã între liderul de partid cu state de funcþiuni îndelungate ºi neostalinistuldogmatic Khalid Bakdash ºi majoritatea Biroului Politic care respingea atâtconducerea de tip autocrat a lui Bakdash cât ºi sprijinul Moscovei pentru la fel deautocratul Asad.

Întrucât Uniunea Sovieticã era ea însãºi o putere din Orientul Mijlociu carese învecina cu multe alte state principale din aceeaºi regiune, Orientul Mijlociureprezenta pentru Gromîko ºi Ministerul de Externe o preocupare mai importantãdecât America Latinã. Din acest motiv, rolul jucat de rezidenþele KGB în celemai mari state din Orientul Mijlociu a fost mai puþin semnificativ decât cel alambasadelor sovietice. Principala excepþie a constituit-o Israelul cu care, în 1967– spre disperarea Ministerului de Externe –, Uniunea Sovieticã a rupt relaþiilediplomatice. Politica sovieticã faþã de Israel a fost ulterior dominatã permanentde obsesia antisionistã a KGB-ului. „Subversiunea sionistã“ a reprezentat o obsesiedeosebitã pentru Andropov care, în calitate de ºef al KGB-ului, interpreta orice

protest al evreilor cãrora li se refuzase viza de emigrare („refuzenik“) ca ocomponentã a conspiraþiei sioniste internaþionale împotriva Uniunii Sovietice.Într-o serie întreagã de rapoarte cãtre Biroul Politic, el a insistat asupra necesitãþiide a se întreprinde acþiuni hotãrâte pentru a se „neutraliza“ pânã ºi cele maineînsemnate proteste. Chiar ºi Brejnev s-a plâns uneori de faptul cã KGB nu

pãstra nicio mãsurã în campania sa împotriva celor cãrora li se refuzase viza. În1973, dupã o discuþie obositoare din Biroul Politic, el a conchis: „sionismul neface sã arãtãm ca niºte proºti“. Gromîko s-a spãlat pe mâini în chestiunea campanieiantisioniste, spunând personalului sãu sã „nu-l mai plictiseascã cu… astfel de

probleme absurde“. Cu toate acestea, Moscova a considerat cã rolul sãu înadoptarea rezoluþiei ONU nr. 3379 cu privire la denunþarea sionismului ca formãde rasism a reprezentat o victorie diplomaticã majorã, demonstrând astfel „uriaºulsprijin acordat de URSS luptei popoarelor arabe“. Obsesia sionistã a conduceriiKGB-ului a ajuns adesea aproape de pragul unei halucinaþii paranoice. În 1982,la o conferinþã a KGB-ului s-a ajuns în mod absurd la concluzia cã „practic,niciun incident negativ major nu a avut loc nicãieri în þãrile socialiste din Europafãrã implicarea sioniºtilor“. Andropov a insistat cã pânã ºi expedierea de pascã(pâine nedospitã) din Occident cãtre evreii sovietici cu ocazia Paºtelui lor reprezenta în mod potenþial un serios act de sabotaj ideologic.



153

Exacerbarea neaºteptatã a terorismului internaþional la începutul anilor 1970ºi precedentul creat cu câþiva ani înainte de utilizarea de cãtre KGB a gherilelor sandiniste împotriva þintelor SUA din America Centralã ºi de Nord au încurajatCentrul sã reflecteze la utilizarea teroriºtilor palestinieni ca marionete în OrientulMijlociu ºi în Europa. În 1970, KGB a început livrãrile secrete de arme cãtreFrontul Popular pentru Eliberarea Palestinei de orientare marxist-leninistã. Secretula fost pãstrat cu o remarcabilã stricteþe. Deºi au existat mai multe reportaje în

presa occidentalã referitoare la sprijinul pentru PFLP din partea Siriei, Irakului ºiLibiei, nu s-a fãcut nicio legãturã semnificativã cu Uniunea Sovieticã.Disponibilitatea KGB-ului de a recurge la alte marionete teroriste a fost inhibatãnumai de teama ca aceºtia sã nu-ºi dea în vileag implicarea – exact aºa dupã cum

în cea de-a doua jumãtate a Rãzboiului Rece nu ºi-a adus la îndeplinire niciunuldin numeroasele ºi detaliatele sale planuri de asasinare a dezertorilor KGB, deteamã sã nu fie acuzat pentru dispariþia lor. În 1978, dupã moartea celor doi agenþi

principali sovietici din cadrul PFLP, se pare cã legãtura directã a KGB-ului cuacesta fusese definitiv sistatã. ªi se pare cã KGB nu a mai stabilit nicio legãturãcu niciun alt grup terorist foarte apropiate de PFLP timp de aproape un deceniu.Dupã toate probabilitãþile Centrul considera cã cei mai activi lideri teroriºti aianilor 1970 ºi 1980, Ilici Ramirez Sánchez (poreclit ºi „Carlos ªacalul“) ºi Sabrial-Banna (cunoscut mai ales sub numele de „Abu Nidal“) erau niºte nonconformiºticu care era mai prudent sã se evite orice legãturã directã. Estimarea Centrului s-adovedit corectã în ambele cazuri. Carlos era un terorist de paradã, cu un mare

apetit pentru asasinate, cu un standard foarte ridicat de viaþã ºi o retoricã extremde pompoasã. Cât despre Abu Nidal, pe lângã faptul cã ataca þinte din Europa ºiAmerica, devenea din ce în ce mai paranoic ºi obsedat de vânarea unor imaginaritrãdãtori palestinieni pe care îi supunea unor torturi ºi execuþii oribile. Deºi refuzasã aibã de-a face direct cu Carlos sau cu Abu Nidal, Andropov era mulþumit dacãalte servicii de spionaj din cadrul blocului sovietic fãceau acest lucru. Cu ºtireaºi, fãrã îndoialã, chiar binecuvântarea lui Andropov, Germania de Est a devenitceea ce ultimul sãu ministru de Interne, Peter-Michael Diestel, a numit mai târziu„un Eldorado al teroriºtilor“. Dar la mijlocul anilor ’80, atât Carlos, cât ºi Abu

Nidal ajunseserã sã-ºi incomodeze atât de mult gazdele din blocul sovietic, încât bazele lor din Europa de Est au fost închise. Amândoi au continuat sã primeascã

sprijin din partea principalului aliat al sovieticilor din Orientul Mijlociu, Hafezal-Asad. Mai târziu, într-o rãbufnire caracteristicã de retoricã pe care nu se putea

pune prea multã bazã, Carlos a afirmat cã este „ofiþer superior al serviciilor secretesiriene“. Abu Nidal a murit la Bagdad în 2002, chipurile de propria sa mânã, dar mai probabil ucis la ordinul fostului sãu protector, Saddam Hussein.

Relaþiile KGB-ului cu Yasser Arafat ºi OEP au fost ambivalente. Moscova aacordat un sprijin puternic iniþiativei arabe din cadrul Adunãrii Generale ONU

pentru recunoaºterea OEP ca reprezentant legitim al arabilor palestinieni ºi pentru



154

a i se acorda statutul de observator la ONU. În 1975, o delegaþie a OEP în fruntecu Yasser Arafat a venit la Moscova ºi ºi-a exprimat profunda recunoºtinþã faþã deUniunea Sovieticã „pentru sprijinul sãu neprecupeþit acordat luptei poporului

palestinian pentru aspiraþiile sale naþionale, împotriva intrigilor imperialismului,sionismului ºi reacþiunii“. Dar în ciuda laudelor aduse în public de Moscova laadresa OEP ºi a instruirii în secret de cãtre KGB a gherilelor acesteia, Arafat nu acâºtigat niciodatã încrederea deplinã a Centrului sau a Kremlinului. În 1982, cândforþele OEP din Liban au fost înfrânte de o invazie israelianã, Uniunea Sovieticãnu a oferit niciun fel de asistenþã. Deºi Moscova era vãdit stânjenitã de uraînverºunatã care a izbucnit între Asad ºi Arafat în 1983, alianþa sa cu Siria nu afost afectatã de acest lucru. În ultimii ani ai Rãzboiului Rece, Arafat se bucura de

o popularitatela fel de scãzutã la Moscova, ca ºi la Washington.



155

8

Creºterea ºi declinul influenþeisovietice în Egipt

Primul lider arab curtat de Kremlin a fost Gamal Abdel Nasser, care, în1954, în vârstã de numai treizeci ºi ºase de ani, a devenit primul conducãtor natival Egiptului independent de la invazia perºilor, care înlãturase de la putere ultimulfaraon cu aproximativ 2500 de ani mai înainte. Campania lui Nasser împotrivaimperialismului data din perioada copilãriei lui, când protestase împotriva ocupaþiei

britanice din Egipt. „Pe când eram mic copil“, îºi amintea el, „de fiecare datãcând vedeam avioane zburând pe deasupra capului, strigam:

O, Dumnezeule Atotputernic,fã ca o calamitate sã-i distrugã pe englezi!“

În pofida ostilitãþii lui faþã de britanici la început, nici Kremlinul, nici Centrulnu au fost foarte binevoitori faþã de Nasser. Hruºciov a recunoscut mai târziu:„Credeam cã lovitura de stat a lui Nasser nu era altceva decât o altã preluare a

puterii de cãtre militari, cu care ne obiºnuiserãm deja în America de Sud. Nu neaºteptam la mare lucru de aici“. Ivan Aleksandrovici Serov, care a devenit în1954 ºeful KGB-ului, ºtia atât de puþin despre Egipt, încât îºi închipuia cã egiptenii

sunt mai mult negri africani ºi mai puþin arabi. Iar specialiºtii lui în OrientulMijlociu erau, se pare, mult prea stânjeniþi de ignoranþa lui ca sã-i atragã atenþiacã greºea.

Moscova a început sã-i acorde în mod serios atenþie lui Nasser atunci când,la numai ºase luni dupã preluarea puterii, a reuºit sã-i oblige pe britanici sã-ºiretragã trupele din zona Canalului Suez. Douã luni mai târziu, în decembrie 1954,tânãrul angajat al FCD, Vadim Kirpicenko, venea la Cairo în fruntea unei echipede ofiþeri de informaþii animat de dorinþa de a se infiltra în anturajul lui Nasser. ªi



156

a avut succes imediat, deºi nici memoriile lui Kirpicenko (ceea ce nu ne surprinde)ºi nici însemnãrile lui Mitrokhin nu dezvãluie identitatea persoanei implicate.Kirpicenko o identificã numai ca „un prieten de nãdejde care i-a oferit informaþiiinteresante“, fãrã a preciza dacã era agent sau un contact confidenþial. Þinândseama de faptul cã anturajul lui Nasser ºtia cã persoana era uneori în legãturã cuKirpicenko, pare mai probabil ca aceasta sã fi fost un contact confidenþial. Într-o

perioadã în care ambasadorul sovietic de la Cairo, Daniil Semionovici Solod, eraînclinat mai curând sã-l considere pe Nasser un naþionalist reacþionar, contactullui Kirpicenko i-a oferit acestuia prima dovadã solidã asupra direcþiei „spre care

Nasser intenþiona sã conducã þara“ – adicã spre o relaþie specialã cu UniuneaSovieticã. În septembrie 1955, Nasser a încântat Moscova ºi a ºocat Occidentul

semnând un acord de achiziþionare a unei însemnate cantitãþi de arme sovieticedin Cehoslovacia – acord încheiat într-un secret atât de desãvârºit, încât nici mãcar ambasadorul egiptean de la Moscova nu a ºtiut de negocierile care s-au purtat învederea perfectãrii lui.

Contactul lui Kirpicenko ºi-a dovedit valoarea ºi în timpul vizitei la Cairo atrimisului personal al lui Hruºciov (care urma sã devinã curând ministrul lui deExterne), Dmitri ªepilov, în cadrul unei misiuni de recunoaºtere din mai 1956.Dupã ce Solod încercase fãrã succes timp de mai multe zile sã aranjeze o întâlnireîntre ªepilov ºi Nasser, la ora 1 noaptea Kirpicenko s-a dus acasã la contactul sãu

pe care nu l-a gãsit, dar a reuºit sã dea de el cam prin zorii zilei. La ora 9.30contactul i-a dat telefon lui ªepilov ca sã-l anunþe cã o coloanã de automobile

prezidenþiale va veni curând pentru a-l conduce la o întâlnire cu Nasser, programatã pentru ora 10. Doi dezertori sovietici, ofiþerul KGB Vladimir Kuzicikin ºidiplomatul Vladimir Saharov, amândoi specialiºti în problemele OrientuluiMijlociu, l-au identificat mai târziu pe informatorul confidenþial al lui Kirpicenkoîn persoana lui Sami Sharaf, un bãrbat pântecos cu o mustaþã pleoºtitã ºi numeleconspirativ de ASD (Leul) care, în 1959, în calitate de director al OficiuluiPrezidenþial pentru Informaþii, urma sã devinã principalul consilier pe problemede informaþii al lui Nasser. Kirpicenko insistã cã „Sami Sharaf nu a fost niciodatãagentul nostru ºi eu nici mãcar nu l-am cunoscut“. Cu toate acestea, el recunoaºtecã Sharaf era un „sprijinitor înfocat“ al prieteniei sovieto-egiptene care, dupãmoartea lui Nasser, a avut în repetate rânduri discuþii neautorizate despre chestiuni

oficiale la Ambasada sovieticã – genul de om, cu alte cuvinte, pe care în modaproape sigur KGB-ul a încercat sã-l recruteze cel puþin în calitate de „contactconfidenþial“. Când în cele din urmã Sharaf l-a întâlnit pe Brejnev, la un an dupãmoartea lui Nasser, ºi-a exprimat foarte emoþionat recunoºtinþa ºi prietenia:

Trebuie sã-i mulþumesc tovarãºului Brejnev pentru cã mi-a dat ocazia sã-l vãd, în pofidatuturor grijilor pe care le are. Sunt sigur… cã aceasta este o favoare specialã pentrumine personal. Sunt convins cã relaþiile dintre noi se vor menþine totdeauna ºi cã în anii



157

ce vin poziþiile pe care le vom adopta vor sta mãrturie prieteniei care existã între Egipt

ºi Uniunea Sovieticã, între partidele, popoarele ºi guvernele noastre … Sunt ferm convinscã, întrucât Sami Sharaf este fiul marelui lider, Gamal Abdel Nasser, el ocupã o poziþiespecialã în relaþia cu prietenii sãi sovietici.

În iulie 1956, Nasser a provocat senzaþie la nivel internaþional prinnaþionalizarea Canalului Suez, pânã atunci o concesiune condusã de CompaniaCanalului Suez, cu sediul la Paris – dupã pãrerea arabilor, simbolul suprem alexploatãrii imperialiste occidentale. Atunci a cãutat în grabã sprijinul sovieticilor în legãturã cu modul în care urma sã reacþioneze la opoziþia Occidentului. Comedianeagrã din noiembrie, reprezentatã de tentativa anglo-francezã nereuºitã, încolaborare cu Israelul, de a relua controlul asupra Canalului Suez prin forþa armelor

a adus apa la moarã atât pentru Hruºciov, cât ºi pentru Nasser. În Orientul Mijlociu, balanþa puterii s-a înclinat în mod decisiv în favoarea forþelor radicale conduse deEgipt, îndreptate împotriva regimurilor conservatoare prooccidentale din Irak ºiIordania. Nasser a apãrut ca un erou al lumii arabe. Suezul l-a apropiat mai multde Moscova ºi de KGB. În ajunul invaziei anglo-franceze, Nasser a primitinformaþii cu privire la planurile de asasinare puse la cale împotriva lui se pare decãtre Serviciile de Informaþii Secrete britanice (SIS), la ordinul primului-ministru

britanic, Sir Anthony Eden, temporar dezechilibrat, care era obsedat de ideea de„a-l da jos pe Nasser de pe piedestalul sãu“. Kirpicenko a primit o cerere de laomul lui de contact din anturajul lui Nasser sã i se asigure securitate sporitã. Doi

ofiþeri superiori din KGB, Direcþia Nouã (Securitate ºi Protecþie) au venit laCairo ºi, împreunã cu Kirpicenko, au fost invitaþi la masã la Nasser în ceea ceKirpicenko a numit „un decor foarte casnic“. Cercetãrile ulterioare au scos laivealã faptul cã securitatea lui Nasser era asiguratã numai de un grup de gãrzi decorp. În niciuna din clãdirile în care locuia ºi lucra el nu exista vreun sistem dealarmã. Bucãtarul lui cumpãra pâinea de la o brutãrie de vizavi de reºedinþa

prezidenþialã, carnea ºi legumele de la cea mai apropiatã piaþã. Dupã ce au remediataceste defecþiuni de securitate, consilierii KGB au fost solicitaþi sã asigure protecþiaîmpotriva radiaþiilor ºi a gazelor toxice. Cea mai bunã metodã, au explicat ei, estesã se þinã colivii cu pãsãri în toate încãperile în care stã Nasser. Dacã vreuna din

pãsãri murea, clãdirea trebuia evacuatã. Serviciile de informaþii egiptene au cerut

zadarnic sisteme de securitate ºi de detecþie mai sofisticate, KGB-ul a refuzat sãle furnizeze.În 1958, Nasser a fost primit ca un erou în momentul sosirii sale la Moscova,

pentru un turneu triumfal de trei sãptãmâni prin Uniunea Sovieticã, prin care atâtKremlinul, cât ºi Centrul intenþionau sã cimenteze relaþia specialã cu el. Toatãconducerea sovieticã s-a deplasat la aeroport ca sã-l salute pe Nasser ºi a fost

proclamat oaspete de onoare la defilarea de 1 Mai. A stat alãturi de Hruºciov latribuna de deasupra mausoleului lui Lenin. Rolul important asumat de KGB în



158

relaþiile sovieto-egiptene era vizibil în alegerea lui Kirpicenko, ºi nu a unuidiplomat, ca interpret în timpul vizitei lui Nasser, tot aºa dupã cum mai târziuLeonov fusese desemnat ca interpret al lui Castro. Când a sosit la Moscova,Kirpicenko l-a gãsit pe Nasser deja obosit ºi l-a privit cu compasiune, în timp ceacesta parcurgea lista lungã de întâlniri oficiale pregãtite pentru vizita sa. Dar întrucât toate întâlnirile fuseserã aprobate de Hruºciov, Kirpicenko se simþeaneputincios – nu avea cum sã anuleze niciuna dintre ele. Hruºciov, spre deosebirede oaspetele sãu, a fost într-o dispoziþie de-a dreptul efervescentã pe tot parcursulvizitei. În timpul unui spectacol de la Bolºoi Teatr cu „Lacul lebedelor“, înmomentul în care lebãda neagrã a apãrut pe scenã, Hruºciov a exclamat: „Acestae Dulles! [secretarul de stat al SUA]. Dar nu te teme, tovarãºe Nasser, nu-þi face

griji! La sfârºitul actului o sã-i rupem aripile…“ Kirpicenko a tradus exact. Se pare cã Nasser a fost impresionat, dar ºi epuizat de seria de primiri entuziastecare i s-au fãcut pe tot parcursul vizitei. La întoarcerea la Cairo a spus în faþamulþimii uriaºe care ovaþiona cã Uniunea Sovieticã „este o þarã prietenã fãrã niciunfel de gânduri ascunse, care nutrea o mare stimã pentru poporul arab“.

Principalul folos tras de KGB de pe urma vizitei de stat a fost legãtura stabilitãîntre Kirpicenko ºi ºeful principalului serviciu de informaþii egiptene, SalahMuhammad Nasr, care îl însoþise pe Nasser în vizita sa. „Salah Nasr“, scrieKirpicenko, „a fost atent cu mine ºi a încercat în diverse moduri sã-mi arate cãacorda o mare importanþã legãturii dintre noi.“ S-a convenit ca, dupã întoarcereasa la Cairo, Kirpicenko sã reînnoiascã legãtura sub pseudonimul „George“. Dar

recepþionera cu care a vorbit la întoarcerea la biroul lui Nasr i-a spus: „DomnuleGeorge, noi ºtim cu toþii cine sunteþi. Aþi fost traducãtorul preºedintelui nostru.Figuraþi în toate buletinele de ºtiri din toate cinematografele!“ Cu toate acestemici neajunsuri, cei doi au întreþinut relaþii personale bune ºi au lucrat împreunãîn urmãtorii nouã ani, pânã când Nasr a fost arestat pentru complot împotriva lui

Nasser.Relaþia specialã cu Nasser a cunoscut ºi momente de tensiune, în special din

cauza faptului cã îi persecuta pe comuniºtii din Egipt ºi din Siria (în timpul uniuniidintre cele douã þãri sub numele de Republica Arabã Unitã, între 1958 ºi 1961).Denunþarea de cãtre el a Partidului Comunist din Irak a produs serioase fricþiuni.La începutul anilor 1960, Hruºciov ºi Centrul, deºi nu tot Prezidiul, erau convinºi

cã în Orientul Mijlociu exista „un nou raport de forþe“, care trebuia exploatat înlupta împotriva Adversarului Principal. Marea strategie globalã agresivã elaboratãde preºedintele KGB-ului, Aleksandr ªelepin, ºi aprobatã de Hruºciov în varaanului 1961, prevedea utilizarea miºcãrilor de eliberare naþionalã ca bazã a unei

politici de înaintare în Lumea a Treia. Victoria lui Castro în Cuba a încurajat ºinoua politicã de alianþã cu naþionaliºtii antiimperialiºti dar neortodocºi din Lumeaa Treia, în locul apropierii numai de partidele comuniste ortodoxe, care urmauneabãtut linia Moscovei. Pe lângã faptul cã îi sprijinea pe cubanezi ºi sandiniºti,



159

ªelepin a conceput ºi o schemã remarcabilã pentru a sprijini rebeliunea kurdã dinnordul Irakului ºi pentru a-i spune lui Nasser prin canale „neoficiale“ (probabilKGB) cã, dacã rebeliunea va avea succes, „Moscova ar putea privi cu ochi buniintegrarea pãrþii non-kurde a Irakului cu RAU [Republica Arabã Unitã], cu condiþiaca Nasser sã sprijine crearea unui Kurdistan independent“. Oricât de nerealistã ar

pãrea o astfel de schemã, mai ales în ultimele luni ale existenþei RAU, planulextrem de ambiþios al unei unificãri între Egiptul lui Nasser, Siria ºi cea mai mare

parte a Irakului, pe care ªelepin i l-a înfãþiºat lui Hruºciov, ilustreazã speranþeleCentrului în legãturã cu exploatarea uriaºului lui prestigiu ca cel mai popular lider al lumii arabe din secolul al XX-lea ºi a disponibilitãþii lui de a stabili orelaþie specialã cu Uniunea Sovieticã.

De-a lungul anilor ’60, speranþele sovietice erau legate de Nasser mai multdecât de oricare alt lider din Lumea a Treia, din afara Americii Latine. Ideologiisovietici au inventat termenul de „cale necapitalistã“ ºi „democraþie revoluþionarã“

pentru a defini un stadiu progresist, intermediar între capitalism ºi socialism. În1961, decizia lui Nasser de a naþionaliza cea mai mare parte a industriei egiptenea oferit o dovadã încurajatoare a propriului sãu progres de-a lungul „cãiinecapitaliste“. Printre agenþii sovietici din mass-media care au elogiat realizãrilelui Nasser s-a numãrat fostul ofiþer SIS, Kim Philby, care, pânã în 1963, când afugit la Moscova, a fost corespondentul la Beirut al publicaþiilor Observer ºi The

Economist . Într-un articol intitulat „Mândria ºi Gloria lui Nasser“ cu ocazia celeide-a zecea aniversãri a revoluþiei egiptene din vara anului 1962, Philby a declarat

cã acesta transformase cu succes Egiptul într-o „democraþie socialistã cooperativã“:„Acum este la fel de greu sã concepi Egiptul fãrã Nasser cum ar fi sã ne imaginãmIugoslavia fãrã Tito sau India fãrã Nehru – iar Nasser este încã foarte tânãr“. Încadrul ajutorului sovietic pentru Lumea a Treia între anii 1954 ºi 1961, 43% afost destinat Egiptului. În 1964, Nasser a primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice,cea mai înaltã distincþie sovieticã. Un an mai târziu, Partidul Comunist Egipteans-a dizolvat ºi membrii lui au fãcut cerere de a intra în partidul de guvernãmânt,Uniunea Socialistã Arabã.

La mijlocul anilor ’60, majoritatea experþilor sovietici în problemele OrientuluiMijlociu considerau cã echipamentul ºi instrucþia sovieticã au transformat forþelearmate egiptene. Toþi aceºtia au fost profund dezamãgiþi de rezultatul Rãzboiului

de ªase Zile dintre arabi ºi Israel din 1967. Atacul Israelului împotriva Egiptuluis-a declanºat la 8.45 dimineaþa (ora Cairoului) în ziua de 5 iunie ºi a luat prinsurprindere ºi Centrul ºi pe Nasser. Presa sovieticã a aflat de atac înainteaKGB-ului, care a luat cunoºtinþã de izbucnirea rãzboiului numai din rapoarteleAgenþiei Associated Press pe care le interceptase. Soarta rãzboiului a fost practicdecisã în primele trei ore, când raidurile aeriene ale israelienilor au distrus 286 dincele 340 de avioane de luptã ale Egiptului la sol, lãsând armata egipteanã fãrãacoperire aerianã în timpul urmãtoarelor lupte care s-au dat în deºertul Sinai.



160

La 28 iunie 1967, în cadrul uneia dintre primele lui cuvântãri în calitate de preºedinte al KGB, Iuri Andropov a vorbit activiºtilor KGB din cadrul PartiduluiComunist despre „Politica Uniunii Sovietice cu privire la agresiunea Israelului înOrientul Apropiat“. Pentru a evita pe viitor astfel de lipsuri în serviciile deinformaþii ºi pentru „a avea informaþii ºi prognoze la timp asupra evenimentelor“,KGB „trebuie sã atragã specialiºti de înaltã calificare în munca de informaþii dindiverse domenii academice“. Printre ziariºtii ºi experþii academici sovietici trimiºiîn misiune pentru a îmbunãtãþi cunoºtinþele Centrului despre Orientul Mijlociu s-anumãrat ºi Evgheni Primakov, cu numele conspirativ de MAKS (ulterior ºefulagenþiei postsovietice de informaþii, SVR, ºi unul dintre primii miniºtri ai luiElþîn). La sfârºitul anilor 1960, Primakov a reuºit sã facã cunoºtinþã ºi cu Hafez

al-Asad din Siria, ºi cu Saddam Hussein din Irak. Analiza informaþiilor, care pânãatunci abia dacã existase într-un KGB înspãimântat la gândul cã ar putea oferiopinii care sã nu fie în consonanþã cu pãrerea conducerii politice, a fãcut paºimodeºti – deºi întotdeauna corecþi din punct de vedere politic – în perioada luiAndropov.

În public, Moscova a îmbrãþiºat cauza lui Nasser ºi a arabilor dupã umilireadin timpul Rãzboiului celor ªase Zile, denunþând agresiunea imperialistã ºi (spreregretul sãu ulterior) a rupt relaþiile diplomatice cu Israelul. În particular însã, s-auformulat critici severe la adresa incompetenþei forþelor arabe ºi s-a exprimatindignarea din cauza cantitãþii uriaºe de material de rãzboi capturate de israelieni.În cadrul Centrului, creºtea admiraþia pentru capacitãþile militare ale Israelului ºi

pentru succesul propagandei israeliene, care se strãduia sã creeze o imagine alaºitãþii arabilor în luptã, fotografiind soldaþi egipteni în izmene stând în apropiereatancurilor sovietice neatinse. Dezastrul celor ºase zile a lãsat Moscovei numaidouã opþiuni: fie sã-ºi asume pierderile, fie sã refacã armatele arabe. A ales ceade-a doua soluþie. Preºedintele Podgornîi a vizitat Egiptul cu o suitã din carefãceau parte ºi mareºalul Matvei Zaharov, ºeful Statului-Major General sovietic,Kirpicenko, care lucra pe atunci la Centru, ºi Primakov. Zaharov a rãmas maimult pentru a oferi consiliere în vederea reorganizãrii ºi a reechipãrii armateiegiptene. Nerãbdãtor sã-ºi redobândeascã postura de erou al lumii arabe, Nasser era dispus sã facã concesii mult mai mari în schimbul ajutorului sovietic decâtînainte de Rãzboiul de ªase Zile. I-a spus lui Podgornîi:

Esenþial pentru noi acum este cã ne dãm seama cã principalul nostru duºman sunt StateleUnite ºi cã singura cale posibilã de a ne continua lupta este sã ne aliem cu UniuneaSovieticã… Înainte de izbucnirea luptelor, ne era teamã cã vom fi acuzaþi de presaoccidentalã cã suntem aliniaþi [cu Uniunea Sovieticã], dar nimic de genul acesta nu nemai intereseazã. Suntem gata sã oferim facilitãþi flotei sovietice de la Port Said pânã laSalloum ºi de la al-Arish la Gaza.



161

Numãrul consilierilor sovietici din Egipt a ajuns la 20 000. În 1970, la cererealui Nasser au fost înfiinþate baze sovietice echipate cu rachete SAM-3 ºi avioanede luptã cu echipaje ruseºti, pentru a consolida sistemul de apãrare aerian egiptean.

Cele mai importante calitãþi politice ale lui Nasser erau retorica ºi prezenþasa charismaticã, ce i-au dat posibilitatea sã supravieþuiascã umilirii militare din1967, de care se fãcea rãspunzãtor în mare parte, ºi sã ofere lumii arabe viziuneaseducãtoare, dar imposibil de transpus în practicã a unei unitãþi panarabe menitesã reîntroneze mândria ºi onoarea pe care i le rãpise imperialismul. Vestitul barajde la Asuan ºi uzinele metalurgice de la Helwan, amândouã finanþate de UniuneaSovieticã ºi lãudate ca modele ale realizãrilor socialiste, au fost construite fãrã ase þine seama de condiþiile locale. Socialismul egiptean a eºuat. Aºa cum a

recunoscut la un moment dat Nasser, „oamenii nu pot sã mãnânce socialism.Dacã nu ar fi egipteni, m-ar bate cu pantofii [umilinþa supremã la arabi!]“.Principalul domeniu care s-a dezvoltat în epoca lui Nasser a fost serviciul public,care a crescut de la 325 000 la 1,2 milioane de funcþionari birocraþi în cea maimare parte ineficienþi. Cairo, construit pentru 3 milioane de oameni, era gata sãse prãbuºeascã sufocat de o populaþie de trei ori mai numeroasã. Conductele deaprovizionare cu apã ºi sistemele de canalizare se înfundau regulat, inundânddiverse porþiuni ale oraºului. Din punct de vedere politic, Nasser a lãsat în urmalui un stat unipartinic cu o economie precarã, construit pe temeliile gemene alealegerilor dirijate ºi ale lagãrelor de concentrare pentru terorizarea oponenþilor.

Marile investiþii sovietice din Egiptul lui Nasser, din anii 1950 ºi 1960, se

sprijineau pe un fundament mult mai ºubred decât era dispusã Moscova sãrecunoascã. Afluxul de consilieri sovietici nu fãcea decât sã sublinieze ºi maimult prãpastia dintre societatea sovieticã ºi cea egipteanã. Ruºii ºi egiptenii nu-ºifãceau vizite acasã. Deºi aproape jumãtate din cei 15 000 de arabi care au studiatîn America la sfârºitul anilor ’50 ºi începutul anilor ’60 s-au cãsãtorit cuamericance, nu s-a înregistrat nicio cãsãtorie între consilierii sovietici ºi gazdelelor egiptene. Resentimentul faþã de aerul distant al consilierilor a fost accentuat ºide aroganþa ambasadorului sovietic, Vladimir Mihailovici Vinogradov. „UniuneaSovieticã“, se plângea vicepreºedintele Anwar al-Sadat, „considerã cã se bucurãde o poziþie privilegiatã în Egipt – în asemenea mãsurã încât ambasadorul sovieticadoptã o poziþie similarã cu cea a înaltului comisar britanic din perioada ocupaþiei

britanice din Egipt.“Odatã cu moartea neaºteptatã a lui Nasser în septembrie 1970 ºi înlocuirea

lui cu Sadat, impunãtorul dar fragilul edificiu al influenþei sovietice din Egipt aînceput sã se prãbuºeascã. Aproape douã decenii mai târziu, Andrei Gromîko,ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, încã mai susþinea cã, „dacã Nasser ar fitrãit încã câþiva ani, situaþia din regiune ar fi fost astãzi total diferitã“. Prim-ministrul sovietic, Aleksei Kosîghin, i-a spus lui Sadat la scurt timp dupã ce acestaa devenit preºedinte: „Nu am avut niciodatã vreun secret faþã de Nasser ºi nici el



162

nu a avut faþã de noi“. Prima parte a afirmaþiei, aºa cum ºtia prea bine Kosîghin,era o absurditate; cea de-a doua parte, datoritã lui Sami Sharaf ºi altora ca el, se

poate sã fi fost uneori mai aproape de adevãr. În prima lui zi ca preºedinte,Sadat a avut o confruntare imediatã cu Sharaf în biroul sãu. Dupã cum susþineSadat:

Avea un teanc de hârtii pe care voia sã mi le prezinte. „Ce e cu astea?“ am întrebat eu.„Sunt textele dactilografiate ale conversaþiilor telefonice dintre anumite persoane aflatesub supraveghere.“ „Regret“, am spus eu, „nu-mi place sã citesc asemenea gunoaie…ªi, oricum, cine v-a dat dreptul sã înregistraþi convorbirile telefonice ale acestor oameni?Ia dosarul acesta de aici“. L-am aruncat imediat de pe biroul meu.

Dar au existat ºi ocazii în care Sadat s-a arãtat mai interesat de astfel de„gunoaie“ decât era dispus sã recunoascã faþã de Sharaf. Kirpicenko, care s-aîntors la Cairo ca rezident în 1970, a descoperit cã Sadat „asculta“ conversaþiileunui grup de complotiºti prosovietici împotriva lui: cei mai importanþi dintreaceºtia erau vicepreºedintele Ali Sabry, ministrul de Interne, Shara’wi Gum’a,ministrul de Rãzboi, Muhammad Fawzi ºi ministrul pentru Afacerile prezidenþiale,Sami Sharaf. Grupul pe care Sadat îl numea în particular „crocodilii“ (expresieadoptatã ºi de rezidenþa sovieticã) avea întâlniri frecvente cu Vinogradov ºi, dupãcum se exprima eufemistic Kirpicenko, „îi împãrtãºeau neplãcerea pe care le-o

provoca linia lui Sadat“ – cu alte cuvinte, planurile de înlãturare a lui de la putere.

Complotiºtii au încercat sã obþinã sprijinul lui Vinogradov, dar, dupã cum afirmã Nikolai Leonov, ambasadorul era „copleºit de fricã“ ºi nu a dat niciun rãspuns.Rapoartele de la Cairo care alarmau cel mai mult Biroul Politic erau cele în

care Kirpicenko susþinea cã are informaþii „de încredere“ referitoare la contactelesecrete dintre Sadat ºi preºedintele Nixon. Aceasta stârnea bãnuiala cã Sadatintenþiona sã slãbeascã legãturile cu Uniunea Sovieticã ºi sã se apropie mai multde Statele Unite. În ianuarie 1971, Fawzi, printre responsabilitãþile cãruia figuraºi securitatea din Cairo, a primit un raport cu privire la o transmisie radioneautorizatã. Tehnicile de detecþie folosite pentru localizarea sursei transmisiilor au scos la ivealã faptul cã acestea proveneau din casa lui Sadat. Cercetãrileulterioare au demonstrat cã acesta fãcea un schimb secret de mesaje cu

Washingtonul – în pofida faptului cã relaþiile cu Statele Unite fuseserã rupte de Nasser. Fawzi susþinea cã l-a întrebat pe Sadat, care i-a spus cã legãturile luisecrete nu-l priveau pe Fawzi. Acesta ar fi rãspuns, chipurile, cã era misiuneaserviciilor secrete sã descopere astfel de lucruri. S-ar putea foarte bine caKirpicenko sã fi fost informat cu privire la înfruntarea dintre Fawzi ºi Sadat fie decãtre unul din „crocodili“, fie de unul din informatorii lui din cadrul serviciilor egiptene de informaþii. Este la fel de probabil ca mesajele radio de la ºi cãtreWashington sã fi fost interceptate de staþia SIGINT (cu numele conspirativ de



163

ORION) de la rezidenþa din Cairo. Succesul remarcabil repurtat de KGB îndomeniul cifrurilor din Lumea a Treia le-a dat posibilitatea decriptorilor sãi sãdecodifice cifrul prezidenþial al lui Sadat mai bine decât oricare agenþie egipteanãde informaþii. Având în vedere neliniºtea provocatã la Moscova de politica luiSadat, decriptarea mesajelor sale trebuie sã fi reprezentat într-adevãr o mare

prioritate. La fel de neliniºtitoare erau dupã pãrerea Moscovei discuþiile secretede la Cairo din martie ºi aprilie, dintre diplomatul american Donald Bergus ºiemisarii lui Sadat. Benzile cu conversaþiile înregistrate fãrã ºtirea lui Sadat decãtre o secþiune a spionajului egiptean au fost transmise „crocodililor“ ºi, în modsigur, dezvãluite de aceºtia Ambasadei sovietice.

La 28 aprilie 1971, pentru prima datã în cariera sa de ofiþer de informaþii în

strãinãtate, Kirpicenko a fost convocat pe neaºteptate înapoi la Moscova, împreunãcu Vinogradov ºi un consilier militar superior din Egipt, generalul Vasili VasilieviciOkunev, pentru a raporta cu privire la intenþiile lui Sadat chiar în faþa BirouluiPolitic. Vinogradov a fost criticat de cãtre Suslov pentru ceea ce considera el cãsunt contradicþiile între tonul „foarte optimist“ al declaraþiilor sale verbale (caresemãnau cu cele ale lui Okunev) ºi câteva dintre dovezile specificate în mesajelelui diplomatice. Kirpicenko, spre deosebire de ei, a declarat deschis cã Sadatînºela Uniunea Sovieticã. Andropov i-a spus dupã aceea: „Tot ceea ce ai spus afost mai mult sau mai puþin corect, dar exprimat cam dur“. A mai fost informat cã

preºedintele Podgornîi a afirmat despre comentariile lui în legãturã cu Sadat cã„Nu se cuvine sã se vorbeascã despre preºedinþi în acest fel!“ Ceea ce i-a mai

rãmas lui Kirpicenko întipãrit în memorie este faptul cã, în timp ce pe masa lacare ºedeau membrii Biroului Politic se aflau icre negre ºi icre de Manciuria, precum ºi o selecþie de alte delicatese de peºte, el ºi cei care stãteau de-a lungul peretelui au fost serviþi numai cu cârnaþi ºi sandviciuri cu brânzã.

Evenimentele din urmãtoarele câteva sãptãmâni au confirmat pe deplin pesimismul lui Kirpicenko. La 11 mai, un tânãr ofiþer de poliþie i-a adus lui Sadato bandã înregistratã în care se demonstra, dupã pãrerea lui Sadat, cã „crocodilii“„conspirã ca sã mã rãstoarne, pe mine ºi regimul meu“. (Deºi în memoriile luiSadat nu se menþioneazã acest lucru, fãrã îndoialã cã primise astfel de benzi ºimai înainte.) La o întâlnire cu Vinogradov, principalii complotiºti au cerut sprijinulsovieticilor pentru complotul în vederea înlãturãrii lui Sadat ºi a „instaurãrii

socialismului în Egipt“. Dar Moscova nu a îndrãznit sã promitã sprijin ºi Sadat alovit primul. Momentul arestãrii „crocodililor“ – în seara de 13 mai – a luat prinsurprindere rezidenþa de la Cairo. Kirpicenko îºi petrecea acea searã, ca cei maimulþi dintre ceilalþi reprezentanþi sovietici, la o recepþie datã în onoarea lor îngrãdina Ambasadei est-germane. În momentul culminant al petrecerii, exact când

pe masã îºi fãceau apariþia purceii de lapte, a sosit vestea arestãrii, ceea ce l-aobligat pe Kirpicenko sã plece în grabã ºi sã se întoarcã la ambasada sa.

Dar Sadat a mai continuat multã vreme sã-ºi ascundã intenþiile reale în privinþa



164

ruºilor. Douã sãptãmâni mai târziu a semnat la Cairo cu reºedintele Podgornîi untratat sovieto-egiptean de prietenie ºi cooperare. Principalul lui motiv, aºa cum arecunoscut mai târziu, era sã „adoarmã neliniºtile conducãtorilor sovietici“încercând sã-i convingã cã era angajat într-o luptã internã pentru putere ºi nu înreorientarea politicii externe egiptene în direcþia depãrtãrii de Moscova. Când l-acondus pe Podgornîi la aeroport, l-a rugat sã transmitã Biroului Politic: „Vã rogsã aveþi încredere în noi! Aveþi încredere! Încredere!“ Dar pledoaria lui nesincerãnu a avut prea mare efect. Încrederea Centrului în Sadat dispãruse aproape com-

plet. Rezidenþa din Cairo nu avea nicio îndoialã cã Sadat „intenþiona sã slãbeascãrelaþiile sovieto-egiptene ºi sã ia mãsuri active pentru a restricþiona activitateaspionajului sovietic în Egipt“. Dar pentru moment, Moscova nu ºi-a exprimat cu

voce tare bãnuielile, temându-se cã o opoziþie pe faþã împotriva lui Sadat nu vaface decât sã-i submineze ºi mai mult influenþa ºi investiþiile uriaºe din Egipt.Iritarea Centrului provocatã de scãderea influenþei sale la Cairo a fost

contrabalansatã de speranþa preluãrii puterii de cãtre comuniºti la Khartoum.Conducãtorii Partidului Comunist Sudanez erau consideraþi de KGB drept ceimai loiali ºi devotaþi din Orientul Mijlociu. În iulie 1971, o loviturã de statorganizatã de ofiþerii armatei sudaneze, sprijiniþi de comuniºti, a reuºit sã-l înlãturede la putere pentru scurt timp pe preºedintele Gaafar Muhammad al-Nimeiri.Vinogradov s-a dus la Sadat pentru a-l îndemna sã recunoascã noul regim. Întrecei doi a izbucnit o ceartã urâtã, în timpul cãreia Sadat a declarat cã „nu pot

permite sã se instaureze un regim comunist într-o þarã cu care am frontierã

comunã“. Cu ajutorul lui Sadat, lovitura de stat a fost brutal reprimatã ºi Nimeiria revenit la putere. Printre cei executaþi pentru participarea la lovitura de stat s-anumãrat ºi secretarul general al Partidului Comunist Sudanez, Abdel Maghoub.În acelaºi timp, Centrul a descoperit cã un diplomat sovietic din Orientul Mijlociucooptat de KGB, Vladimir Nikolaievici Saharov, lucra pentru CIA. Avertizat

printr-un semnal prestabilit – un buchet de flori plasat pe bancheta din spate amaºinii sale – Saharov a fugit exact la timp. Printre secretele pe care le-a dezvãluitla CIA a figurat ºi cel referitor la legãtura lui Sharaf cu KGB.

În timp ce influenþa sovieticã continua sã scadã în timpul domniei lui Sadat,comuniºtii egipteni regretau tot mai mult decizia luatã în 1965 de a-ºi dizolva

partidul. În 1971, Ambasada sovieticã de la Cairo, probabil prin rezidenþa KGB,

a plãtit suma relativ modestã de 1000 de lire egiptene unui comunist egiptean defrunte cu numele conspirativ SOIUZNIK („Aliatul“), în vederea sprijiniriicandidaþilor de stânga pentru Adunarea Poporului. Dar Moscova a avut totuºigrijã sã nu-l irite pe Sadat prin resuscitarea defunctului partid comunist. În aprilie1972, cele trei grupãri marxiste principale din ilegalitate s-au unit ºi au început sãelaboreze rapoarte critice la adresa stãrii actuale din Egipt. SOIUZNIK ºi alþilideri ai noii miºcãri clandestine unificate au cerut în secret Ambasadei sovieticede la Cairo sã-i punã în legãturã cu conducerea Partidului Comunist al Uniunii



165

Sovietice. Dar Moscova le-a transmis cã încã nu era timpul pentru înfiinþareaunei organizaþii marxiste în Egipt. SOIUZNIK a rãspuns cã tovarãºii sovietici pur ºi simplu nu înþelegeau starea realã de lucruri din Egipt, dar cã noua miºcare vaconta oricum pe sprijinul financiar al partidelor comuniste frãþeºti. Doi ani maitârziu, KGB a început sã trimitã bani lui SOIUZNIK prin intermediul PartiduluiComunist Irakian.

În vara anului 1972, Sadat a decis în secret sã-i expulzeze pe toþi consilieriimilitari sovietici. La 8 iulie, l-a convocat pe ambasadorul sovietic la el. Dupãcum afirmã Vinogradov, „Sadat m-a anunþat brusc cã toþi consilierii noºtri mili-tari pot sã se întoarcã acasã, cãci erau «foarte obosiþi»! Eram de-a dreptul furios.«Obosiþi, domnule preºedinte!» l-am provocat eu. «Dacã nu mai aveþi nevoie de

ei, spuneþi-o pe faþã!»“. Potrivit versiunii lui Sadat referitoare la acelaºi episod,acesta a anunþat pur ºi simplu cã „decisese sã se dispenseze de serviciile experþilor militari sovietici“, ºi le-a ordonat sã pãrãseascã þara în termen de o sãptãmânã.Dar Moscova nu se putea împãca cu gândul sã sacrifice ce mai rãmãsese din

poziþia cu greu câºtigatã în Egipt printr-o rupturã fãþiºã cu Sadat. Conducereasovieticã a conchis cã nu are încotro ºi trebuie sã continue sã acorde sprijin politicºi militar Egiptului, de teamã ca nu cumva Sadat sã se alieze cu Statele Unite.Aºadar a optat pentru o declaraþie oficialã în care încerca sã-ºi salveze reputaþia,spunând nu foarte convingãtor cã „Dupã un schimb de pãreri, cele douã pãrþi audecis ca personalul militar care fusese trimis în Egipt pentru o perioadã limitatãde timp sã fie retras“. Relaþiile cu Egiptul, se afirma în declaraþie, continuau sã se

sprijine pe „fundamentul solid al Tratatului sovieto-egiptean de prietenie ºicooperare în lupta comunã pentru înlãturarea rezultatelor agresiunii israeliene“.Dupã o scurtã întrerupere, livrãrile de armament sovietic cãtre Egipt au fost reluate.În aprilie 1973, Sadat declara: „Ruºii ne furnizeazã tot ce pot sã ne dea. ªi eu suntacum cât se poate de mulþumit“.

Arestarea de cãtre Sadat a facþiunii prosovietice din conducerea egipteanã ºiexpulzarea consilierilor sovietici au afectat moralului reþelei de agenþi KGB ºi acomplicat munca rezidenþei la Cairo. De teamã sã nu fie descoperiþi, mai mulþiagenþi egipteni au început sã se distanþeze de ofiþerii care rãspundeau de ei.

În ianuarie 1973, ca mãsurã de securitate, Centrul a ordonat încetareaoperaþiunilor împotriva þintelor egiptene „de pe poziþiile agenþilor“. Agenþii

existenþi, retrogradaþi acum la nivel de „contacte confidenþiale“, au continuat înunele cazuri sã furnizeze informaþii importante în legãturã cu planurile militareale lui Sadat.

La fel ca ºi agenþiile de spionaj occidentale, KGB-ul era derutat deoarece nucunoºtea intenþiile lui Sadat în privinþa Israelului. În anii 1972–1973, forþeleegiptene au fost mobilizate de douãzeci ºi douã de ori pentru perioade de patru-cinci zile, fiind apoi trimise acasã. În primãvara anului 1973, se pãrea cã rãzboiuleste iminent, iar Israelul ºi-a mobilizat forþele. Urmând instrucþiunile lui Andro-



166

pov, FCD a pregãtit un raport cu privire la criza din Orientul Mijlociu care a fost prezentat Biroului Politic la 7 mai:

Potrivit informaþiilor de care dispunea, în armata egipteanã se iau mãsuri în vedereacreºterii capacitãþii de luptã. Pentru a ridica moralul trupelor, Sadat ºi conducerea militarãsuperioarã fac vizite în rândul acestora. Statul-Major al Forþelor Armate ale RepubliciiArabe Egipt a elaborat un plan operaþional pentru traversarea Canalului Suez. Mãsurisimilare se iau în Siria, unde conducerea a decis sã se pregãteascã pentru operaþiunimilitare de agresiune împotriva Israelului împreunã cu armata egipteanã.Intenþiile militare ale Egiptului ºi Siriei sunt cunoscute nu numai în cercurile conducãtoareale þãrilor arabe, ci ºi în Occident ºi în Israel.Potrivit informaþiilor de care dispunem, americanii ºi englezii sunt înclinaþi sã creadã

cã declaraþiile liderilor egiptean ºi sirian cu privire la confruntarea iminentã cu Israelulsunt destinate exclusiv „uzului intern“, dar îºi propun sã exercite ºi un efect psihologicasupra þãrilor occidentale ºi a Israelului. În acelaºi timp, nu se exclude posibilitatea caSadat sã efectueze operaþiuni militare specifice.Analiza informaþiilor de care dispunem aratã cã acþiunile lui Sadat cu sprijinul coloneluluiGaddafi al Libiei ºi al preºedintelui Asad al Siriei ar putea duce la un lanþ de evenimentenecontrolabile în Orientul Apropiat. Nu este imposibil ca, în scopul sensibilizãrii opiniei publice mondiale în problemaOrientului Apropiat ºi al exercitãrii de presiuni asupra URSS ºi SUA, Sadat sã opteze pentru reluarea operaþiunilor militare limitate în ajunul viitoarei întâlniri dintre tovarãºulLeonid Ilici Brejnev ºi Nixon.

Era extrem de important ca vizita lui Brejnev la Washington programatã pentru luna iunie sã nu fie afectatã de niciun fel de conflict în Orientul Mijlociu.Pentru Brejnev, cunoscut prin slãbiciunea lui pentru pompã ºi strãlucire, recepþiade pe pajiºtea de sud a Casei Albe era, dupã cum susþine Dobrînin, ambasadorulsovietic de la Washington, „un moment de triumf. Ce putea conta mai mult pentruel decât ºansa de a fi plasat pe picior de egalitate cu preºedintele Americii…?“

„Pentru a-l influenþa pe Sadat în favoarea noastrã“ ºi a-l convinge sã renunþela rãzboiul împotriva Israelului, KGB-ul a propus sã fie trimis un reprezentantsuperior sovietic care sã discute ºi cu el, ºi cu Asad. De asemenea, a mai propussã se întârzie livrarea cãtre Egipt a rachetelor pe care URSS fusese de acord sã lefurnizeze. La aceasta se adãuga utilizarea „canalelor neoficiale“, mai ales ºeful

staþiei CIA de la Cairo, pentru a-i convinge pe americani cã „reluarea operaþiunilor militare în Orientul Apropiat în momentul de faþã nu ar fi nici în interesul UniuniiSovietice ºi nici al Americii“ ºi ar produce presiuni asupra Israelului.

În cele din urmã, niciun fel de conflict din Orientul Mijlociu nu a tulburatºederea la Washington a lui Brejnev, care se considera un lider mondial. „Chiar ºisoarele strãlucitor pare sã accentueze importanþa evenimentului“, îºi aminteºtecu nostalgie Dobrînin: „Ceremonia solemnã, cu imnurile de stat ale celor douãþãri ºi garda de onoare, liderul Partidului Comunist Sovietic stând alãturi de



167

preºedintele Americii în vãzul întregii lumi – toate acestea erau pentru conducereasovieticã actul suprem de recunoaºtere a puterii ºi influenþei sale de cãtrecomunitatea internaþionalã“.

Dar ameninþarea cu rãzboiul din mai 1973 a servit scopului lui Sadat. Maimult chiar decât alarmele false de dinainte, a convins comunitatea spionajuluiamerican ºi israelian cã mobilizãrile repetate ºi ameninþãrile cu rãzboiul erau un

bluf. Atacul simultan al forþelor siriene ºi egiptene din 6 octombrie 1973, în ziuasãrbãtorii evreieºti de Yom Kippur, a prins Israelul ca ºi Statele Unite penepregãtite. Viitorul DCI, Robert Gates, îºi aminteºte de acea datã ca despre „ceamai cumplitã zi a carierei mele din informaþii“. În timp ce îl asigura pe unnegociator superior al armatei SUA cã nu exista riscul unui conflict, la radio s-a

difuzat ºtirea izbucnirii rãzboiului. Gates „a zburat afarã din birou“. KGB-ul s-adescurcat mult mai bine. Conºtient încã de faptul cã fusese luat prin surprinderede rãzboiul arabo-israelian din urmã cu ºase ani, a reuºit sã transmitã avertizãritimpurii Biroului Politic, înainte de Yom Kippur – probabil ca rezultat alinformaþiilor obþinute de la SIGINT ºi prin infiltrãrile din forþele armate egipteneºi în comunitatea de spionaj.

Dupã umilinþa suferitã cu ocazia Rãzboiului de ªase Zile din 1967, succesulrapid repurtat în Rãzboiul de Yom Kippur le-a redat arabilor mândria ºi încredereaîn sine. Dar deºi din punct de vedere militar rãzboiul a început bine pentru Egiptºi Siria, s-a terminat prost, cãci forþele israeliene au ajuns la ºaizeci de mile deCairo ºi la douãzeci de mile de Damasc. Sadat a tras concluzia cã, datoritã influenþei

lor asupra Israelului, numai Statele Unite ar putea media un acord de pace. Întimp ce influenþa sovieticã scãdea, Henry Kissinger a devenit figura dominantã în procesul de pace. Pânã la vizita sa din 1973 în Orientul Mijlociu, „globe-troterul“Henry Kissinger nu mai fusese niciodatã într-o þarã arabã. În urmãtorii doi ani denavetã diplomaticã a fãcut alte unsprezece vizite ºi a condus patru runde majorede negocieri. Centrul a încercat cu disperare cã elaboreze mãsuri active pentru a-lconvinge pe Sadat cã Henry Kissinger o sã-l pãcãleascã. În cadrul operaþiuniiIBIS, Serviciul A din cadrul FCD a fabricat o depeºã a ambasadorului elveþian laWashington cãtre ministrul sãu de Externe în care se raporta cã un specialist în

problemele Orientului Mijlociu din Departamentul de Stat îi spusese cã StateleUnite nu vor încãlca niciunul din interesele Israelului. Falsul i-a fost arãtat lui

Sadat la sfârºitul anului 1973, dar nu a avut niciun efect vizibil asupra lui. Neliniºtea Centrului în legãturã cu pierderea influenþei în Orientul Mijlociu

în favoarea Statelor Unite s-a reflectat în instrucþiunile lui Andropov cãtre FCDdin 25 aprilie 1974 de a elabora mãsuri active pentru a împiedica orice altãînrãutãþire a relaþiilor sovieto-arabe, pentru a-i obliga pe politicienii antisovieticisã se retragã în defensivã ºi pentru a submina influenþa Occidentului ºi a Chinei,care creºtea tot mai mult, în detrimentul Uniunii Sovietice. Centrul era deosebitde ofensat de legãturile lui Sadat cu CIA. În octombrie 1974 William Colby,



168

directorul CIA, a vizitat Egiptul în calitate de oaspete personal al lui Sadat.KGB-ul ºi-a pus în gând sã se rãzbune pe secretarul prezidenþial pentru afaceriexterne, Ashraf Marwan (ginerele lui Nasser), despre care credea cã rãspunde delegãtura cu CIA. Secþiunea A a întreprins o campanie de mãsuri active menite sã-lînfãþiºeze pe Marwan ca agent CIA. Centrul acorda o asemenea importanþãcampaniei încât în mai 1975 l-a trimis la rezidenþa din Cairo pe ºeful DirecþieiUnu (America de Nord), Vladimir Kazakov, sã supervizeze pregãtirile finale pentruimplementarea lor. În ziarele libaneze, siriene ºi libiene au apãrut articole caredenunþau aºa-zisele legãturi ale lui Marwan cu CIA. Pe parcursul campaniei KGBde dezinformare împotriva lui Marwan, acesta a fost acuzat cã a luat mitã ºi asubtilizat sume mari de bani date Egiptului de Arabia Sauditã ºi de Kuweit pentru

procurarea de arme. Rezidenþa din Cairo a rãspândit ºi zvonuri cã Marwan ar fiavut o legãturã amoroasã cu soþia lui Sadat, Jihan, ºi a raportat cã acestea au ajunschiar la Sadat. Aºa cum era de aºteptat, KGB ºi-a asumat toate meritele atuncicând Sadat l-a înlocuit pe Marwan din funcþia de secretar pentru relaþii externe.

Mãsurile active ale Serviciului A împotriva lui Sadat au þinut seama deentuziasmul lui din tinereþe pentru Adolf Hitler. Sadat însuºi a recunoscut înautobiografia sa cã, pe când avea paisprezece ani ºi Hitler a devenit cancelar alGermaniei, fusese impresionat de modul în care Führerul îºi pusese în gând „sãreconstruiascã þara“: „I-am adunat pe prietenii mei ºi le-am spus cã trebuie sãluãm exemplu de la Hitler ºi sã mergem înainte… cãtre Cairo. Au râs ºi au plecat“.În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Sadat a fost ºi un mare admirator al

campaniei lui Rommel împotriva britanicilor din Deºertul de Vest, iar mai târziua înfiinþat ºi un muzeu în memoria lui la El-Alamein. În 1953 a afirmat în publiccã l-a admirat pe Hitler „din adâncul sufletului“. KGB ºi-a arogat meritele pentrucã inspirase anumite titluri din presã de felul: „Anwar Sadat – de la fascism lasionism“, care îl înfãþiºau ca pe un fost agent nazist, vândut CIA. Controlul exercitatde Sadat asupra presei fãcea ca mãsurile active din Egipt sã fie limitate în cea maimare parte la rãspândirea de zvonuri ºi de manifeste. În alte þãri arabe, KGB

pretindea cã este capabil sã inspire articole de presã în care Sadat era denunþatdrept complice al Statelor Unite ºi Israelului în încercarea acestora de a þine subcontrol teritoriile ocupate. Printre acuzaþiile fabricate de Serviciul A, figura ºiafirmaþia cã Sadat obþinuse sprijin prin conturi secrete pe numele lui din bãncile

controlate de evrei. Alte agenþii de spionaj din blocul sovietic au colaborat lacampania de mãsuri active. Într-o operaþie cu numele conspirativ de RAMZES,VH din Ungaria a falsificat o depeºã cãtre Departamentul de Stat din parteaambasadorului SUA la Cairo în care se fãcea evaluarea psihologicã a lui Sadat ºise ajungea la concluzia cã era dependent de droguri, nu mai avea relaþii sexualecu soþia lui ºi prezenta o deteriorare evidentã a facultãþilor mentale.

În pofida prioritãþii acordate mãsurilor active împotriva lui Sadat din lumeaarabã ºi dincolo de hotarele acesteia în anii care au urmat dupã Rãzboiul de Yom



169

Kippur, KGB-ul a continuat sã fie extrem de precaut în legãturã cu operaþiuniledin Egiptul propriu-zis. Precauþia lui s-a extins ºi asupra Partidului ComunistEgiptean care la 1 Mai 1975 ºi-a anunþat renaºterea prin mesaje frãþeºti adresatecelorlalte partide comuniste din întreaga lume. Andropov a dat instrucþiuniCentrului sã facã cercetãri în legãturã cu conducerea ºi componenþa partidului,apoi sã pregãteascã împreunã cu Departamentul Internaþional al Comitetului Cen-tral al PCUS o propunere de acordare de asistenþã financiarã. „Pentru noi este

periculos sã dãm bani direct Partidului Comunist Egiptean“, a spus el, „fiindcã s-ar putea sã se afle.“ De aceea s-a luat decizia sã se transmitã bani în continuarecomuniºtilor egipteni prin intermediul Partidului Irakian. În 1976 Sadat a introduso formã limitatã de pluripartitism, ceea ce le-a permis membrilor de frunte ai

partidului comunist aflat tot în ilegalitate sã-ºi facã o campanie publicã – iar KGB-ul sã menþinã contactul cu acesta. Au existat trei platforme de opoziþiecãrora li s-a permis sã conteste alegerile generale din acel an – printre acestea eraºi partidul de stânga Uniunea Naþionalã Progresistã, condusã de un lider comunist,Khaled Mohieddin, cãruia KGB i-a dat numele conspirativ de LIUBOMIR. În1976, rezidenþa de la Cairo a înmânat unui contact comunist douã sume de câte50 000 de dolari (ceva mai mult de 18 000 de lire egiptene): una pentru PartidulComunist, iar cealaltã pentru campania electoralã a Uniunii Naþionale Progresiste.

La o întâlnire cu Aleksandr Sergheievici Kulik, succesorul lui Kirpicenko laconducerea rezidenþei din Cairo ºi conducerea FCCD 18 (Statele arabe) din 1975,Andropov a reafirmat interdicþia referitoare la menþinerea unor agenþi egipteni

chiar în Egipt. A mai dat instrucþiuni sã nu fie acceptate documente de la contacteleconfidenþiale, probabil de teamã ca ofiþerii KGB sã nu fie prinºi în timp ce le primeau. Nu existã aproape nicio îndoialã cu privire la faptul cã rezidenþa dinCairo se simþea frustratã de restricþiile care i se impuneau. În mai 1976, Vladimir Kriucikov ºi N. A. Duºin, ºeful Direcþiei Trei a KGB (contrainformaþii militare)au semnat o declaraþie comunã adresatã lui Andropov în care cerea permisiuneasã recruteze un ofiþer superior de informaþii din Egipt, cu numele conspirativ deGERALD. „Din ordinul celei mai înalte autoritãþi [instanþe] este interzis sã sedesfãºoare activitãþi cu agenþii în Republica Arabã Egipt.“ GERALD a rãmas uncontact confidenþial. Dosarele FCD adnotate de Mitrokhin conþin o serie de exem-

ple de foºti agenþi egipteni, retrogradaþi la rangul de contacte confidenþiale, care

au rupt legãtura cu rezidenþa din Cairo – printre aceºtia, FEDOR în 1976, colonelîn armata egipteanã, recrutat la Odessa în 1972, ºi MURTARS, funcþionar alOficiului Prezidenþial, recrutat la Moscova în 1971. Un raport al Centrului din1977 conchidea cã rezidenþa din Cairo nu are surse în „cele mai multe þinte deinfiltrare“. Mai târziu, pe parcursul aceluiaºi an, s-a descoperit cã HASAN,funcþionar la Centrul Cultural Sovietic din Cairo, pe care rezidenþa îl folosise

pentru a transmite dezinformãrile cãtre spionajul egiptean, opera, în realitate, subcontrol egiptean.



170

Denunþarea unilateralã de cãtre Sadat a Tratatului de prietenie sovieto-egiptean, survenitã în martie 1976, nu a provocat la Centru prea multã surprindere,ci numai o previzibilã indignare. FCD a pretins cã aceastã indignare era împãrtãºitãîn cercuri mai largi. În noiembrie, Centrul raporta, probabil exagerând oarecum:„Potrivit informaþiilor din cercurile de afaceri egiptene, întreruperea relaþiilor cuURSS a creat nemulþumire într-un sector important al burgheziei egiptene…“;„În efortul de a micºora nemulþumirea din þarã provocatã de politica sa faþã deOccident, conducerea egipteanã întreprinde anumiþi paºi vrând sã lase impresiacã este interesatã de normalizarea relaþiilor cu Uniunea Sovieticã“. Cu toate acestea,FCD cita în mod aprobator opinia fostului prim-ministru egiptean, Aziz Sidqi (cunumele conspirativ de NAGIB „Baronul“): „Disponibilitatea lui Sadat de a cãuta

reconcilierea cu URSS este numai o manevrã“. Sadat, considera Centrul, intenþionasã se apropie mai mult de Statele Unite.Deºi Centrul a încercat sã îmbunãtãþeascã înfãþiºarea rapoartelor sale din

Orientul Mijlociu citând conversaþii confidenþiale cu personalitãþi egiptene defrunte, accesul la informaþii scãzuse considerabil la rezidenþa din Cairo la începutulanilor 1970. Concludent în acest sens este faptul cã a fost luatã prin surprinderede protestele populare de masã din ianuarie 1977 împotriva reducerii subvenþiilor guvernamentale la produsele alimentare de bazã ºi gazul pentru gãtit. În celedouã zile de rebeliune au fost uciºi 160 de protestatari ºi sute de oameni au fostrãniþi pânã când armata a restaurat ordinea. Guvernul lui Sadat a dat vina pentrurevolte pe „complotiºtii de stânga“, care au pus la cale un „act criminal odios“.

„Multe elemente comuniste“, spunea el, s-au infiltrat în Partidul Unitãþii Progresisteºi au încercat sã se foloseascã de el pentru „a rãsturna guvernul ºi pentru a ins-taura un regim comunist.“ Într-o perioadã de trei luni, 3000 de egipteni au fostarestaþi ºi acuzaþi de „conspiraþie subversivã“. În timpul campaniei împotriva„complotiºtilor de stânga“ un consilier de la Ambasada sovieticã l-a vizitat pe

principalul sãu contact comunist în biroul acestuia. Temându-se cã ar putea aveamicrofoane în birou, acesta a vorbit foarte puþin, dar a scris pe o bucãþicã dehârtie: „Aproximativ 35 de membri ai organizaþiei noastre au fost arestaþi ºi 17stau ascunºi. Tipografia organizaþiei nu a fost afectatã ºi nici cei mai mulþi lideriai organizaþiei. Avem nevoie urgentã de sprijin material, aproximativ 3000 de lireegiptene.“ Aparent temându-se sã-i înmâneze lui Kovtunovici hârtia, omul a

aºteptat pânã când acesta s-a ridicat sã plece ºi i-a dat-o pe coridor. Probabil cã înurma unor experienþe similare, trei comuniºti egipteni au fost trimiºi în UniuneaSovieticã la instruire în domeniul spionajului, pentru a putea sã punã bazele unuiserviciu de securitate al partidului. Principalul contact comunist al rezidenþei dinCairo a trimis mulþumiri conducerii sovietice. Numai sprijinul lor, a spus el, amenþinut partidul pe linia de plutire în 1977.

La 1 octombrie 1977, Uniunea Sovieticã ºi Statele Unite au semnat odeclaraþie comunã cu privire la necesitatea rezolvãrii conflictului arabo-israelian.



171

Moscova era convinsã cã recuperase o mare parte din terenul diplomatic pe careîl pierduse în Orientul Mijlociu ca urmare a Rãzboiului de Yom Kippur ºi obþinuserecunoaºterea de cãtre SUA a rolului Uniunii Sovietice în negocierile de pace.Dar aproape imediat, dupã cum consemneazã istoria oficialã a politicii externesovietice, „Sub presiunea Israelului, Administraþia Carter a încãlcat în mod fla-grant acordul“. La numai ºapte sãptãmâni dupã semnarea acordului, Sadat a plecatla Ierusalim ca sã iniþieze un dialog cu israelienii. Vizita lui a fost una dintre celemai uimitoare lovituri de teatru din vremurile moderne. În momentul în careSadat a coborât din avion la Tel Aviv în ziua de 20 noiembrie, un reporter de laRadio Israel a rãmas cu gura cãscatã ºi apoi a spus: „Preºedintele Sadat inspecteazãacum garda de onoare a Forþelor Armate Israeliene. Vãd cu ochii mei, dar nu-mi

vine sã cred!“ Fostul prim-ministru al Israelului, Golda Meir, a spus despre Sadatºi actualul prim-ministru, Menachem Begin, la sfârºitul vizitei: „Nu conteazãPremiul Nobel pentru pace [pe care Sadat ºi Begin urmau sã-l primeascã un anmai târziu]. Daþi-le amândurora câte un Oscar!“

Cu tendinþa sa obiºnuitã de a adera la teoria conspiraþiei, la fel de marcatã caºi atitudinea faþã de sionism ºi lobby-ul fãcut de evrei în Statele Unite, Centrul ainterpretat vizita lui Sadat mai puþin ca o piesã de teatru ºi mai mult ca pe uncomplot cu rãdãcini adânci. Sadat, credea Centrul, aranjase cãlãtoria cu americanii,care ºtiuserã cã aceasta este iminentã în momentul în care ca niºte trãdãtori semnautratatul cu Uniunea Sovieticã. „Acordul pentru pace în Orientul Mijlociu“ semnatde Sadat, Begin ºi Carter la Camp David în septembrie 1978 a fost imediat denunþat

de Pravda ca „o vânzare tranzacþionatã pe la spatele naþiunii arabe, care serveºteinteresele Israelului, ale Americii, imperialismului ºi reacþionarilor arabi“. Centrulconsidera cã Jimmy Carter ºi CIA îl atrãseserã pe Sadat într-un complot americano-sionist cu intenþia de a lichida influenþa sovieticã din Orientul Mijlociu. El areacþionat printr-o campanie de mãsuri active acuzându-l pe Sadat cã este agentCIA, cã are o vilã la Montreux cu securitate asiguratã de CIA 24 de ore din 24

pentru momentul când va fi în cele din urmã obligat sã fugã de mânia naþiuniiarabe pe care o trãdase.

În martie 1979, Sadat a revenit în Statele Unite pentru a semna un tratat de pace cu Israelul în cadrul unei ceremonii desfãºurate pe pajiºtea de sud de la CasaAlbã, la care au participat oaspeþi de seamã ºi reporteri de televiziune din întreaga

lume. La fel ca ºi dupã Acordul de la Camp David, semnat cu ºase luni maiînainte, Sadat a fost întâmpinat la întoarcerea sa la Cairo de o mulþime entuziastã,convinsã cã fusese întronatã o nouã erã de pace ºi prosperitate. S-a raportat cãºoferii de taxiuri egipteni se ofereau sã-i ducã pe gratis pe israelieni. Iniþial, opoziþiaconducerii Partidului Unitãþii Naþionale Progresiste faþã de Camp David a provocatresentimente chiar ºi în rândurile propriilor membrii de partid. În multe þãri arabe,Sadat era privit ca un paria, vândut Israelului. Egiptul a fost exclus din Liga Arabã,care ºi-a mutat sediul de la Cairo la Tunis. Aproximativ douã milioane de egipteni



172

care lucrau în afara graniþelor þãrii, în alte state arabe, au fost trimiºi acasã. ÎnEgipt, noua erã de prosperitate a întârziat sã soseascã; euforia a lãsat loculdezamãgirii. Deºi în martie 1979 a fost semnat un tratat de pace israelo-egiptean,

planurile fãcute la Camp David pentru rezolvarea conflictului arabo-israelian nuau dat niciun rezultat. Oponenþii lui Sadat l-au acuzat pe acesta cã a trãdat poporul

palestinian ºi a întãrit controlul Israelului asupra teritoriilor ocupate.Rezidenþa din Cairo a pretins cã în anul 1979, datoritã contactelor sale

comuniste, a inspirat mai multe articole din presã, ºedinþe publice ºi interpelãri înAdunarea Poporului. Procesele din 1978–1979 împotriva celor acuzaþi decomplicitate în „conspiraþia“ din ianuarie 1977 au oferit Partidului UnitãþiiProgresiste o platformã de atac împotriva regimului lui Sadat pe care altfel n-ar fi

putut s-o facã publicã. Mohieddin a anunþat cã Partidul Unitãþii Progresiste aconstituit un „comitet democratic pentru apãrarea libertãþilor, incluzând avocaþicare nu erau membri de partid, reuniþi în jurul principiului asigurãrii garanþiilor de apãrare legalã pentru cei închiºi din cauza opiniilor lor ºi pentru a sprijinifamiliile acestora“. Dovezile împotriva celor mai mulþi dintre cei arestaþi eraufoarte inconsistente chiar ºi pentru a fi aduºi în faþa Curþii. În cele mai multecazuri, inculpaþii nu au fost gãsiþi vinovaþi sau au primit sentinþe uºoare. S-au

pronunþat numai douãzeci de sentinþe de încarcerare, niciuna mai mare de treiani. Mohieddin însuºi a dat în judecatã cu succes presa proguvernamentalã cânda fost acuzat de comportament nepatriotic din cauza opoziþiei sale faþã de politicade pace a lui Sadat în relaþie cu Israelul ºi i s-au acordat daune în valoare de

20 000 de lire egiptene.Pe lângã faptul cã primea aproximativ 100 000 de dolari pentru PartidulComunist Egiptean, principalul contact comunist al rezidenþei a cerut – ºi probabilcã a primit – o sumã anualã similarã pentru Partidul Unitãþii Progresiste. Unuldin liderii lui a recunoscut în 1978 cã fãrã cei 100 000 de dolari anual de laMoscova, partidul „era în pericol sã se destrame“. Soarta miºcãrii de stânga dinEgipt depindea de aceºti bani. Centrul avea planuri grandioase vizând formareaunui „front anti-Sadat“ bazat pe Partidul Unitãþii Progresiste care, considera el,va organiza opoziþia popularã împotriva politicilor lui proimperialiste. Dar aceste

planuri nu s-au soldat cu rezultate semnificative. În pofida succeselor tactice, partidul nu a fost capabil sã mobilizeze sprijinul maselor. La alegerile pentru

Adunarea Popularã din 1983, a câºtigat numai 4% din voturi.Probabil cã niciun alt lider din Lumea a Treia nu a generat atâta urã la Moscova

ca Sadat. La sfârºitul anilor 1970, în timp ce era staþionat la Centru, OlegGordievski a auzit mai mulþi ofiþeri KGB indignaþi care spuneau cã ar trebuilichidat. Deºi nu existã nicio dovadã cã Centrul ar fi fost implicat într-un astfelde complot, nu acelaºi lucru se poate spune despre unele din contactele sale. Îndecembrie 1977, s-a primit informaþia cã la o întâlnire secretã de la Damasc întreliderii spionajului sirian ºi Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei s-au discutat



173

planurile pentru asasinarea lui Sadat ºi a lui Ashraf Marwan. La 6 octombrie1981, la aniversarea izbucnirii Rãzboiului de Yom Kippur, Sadat a fost asasinatde fanaticii fundamentaliºti, în timp ce asista la o paradã militarã. Deºi în dosarelelui Mitrokhin nu existã nicio indicaþie cã KGB ar fi avut cunoºtinþã de complotulde asasinat, ºtirea cã acesta a reuºit a fost salutatã cu entuziasm la Centru – ºi fãrãîndoialã ºi la Kremlin.

La aproximativ un deceniu dupã moartea lui Sadat, Gromîko manifestaaceeaºi urã împotriva lui: „A fost numit «Întunericul egiptean» dupã numele ce-lui mai mare nor de praf din istoria omenirii care s-a abãtut peste Egipt acum 3500 de ani, când a erupt insula vulcanicã Santorini… Toatã viaþa a suferit demegalomanie, dar proporþiile acesteia au devenit patologice atunci când a ajuns

preºedinte“. Strigãtul de furie al lui Gromîko izvora din conºtientizarea faptuluicã era lui Sadat a fost martora eºecului total al politicii sovietice din Egipt ºi a pierderii celei mai mari investiþii militare, economice ºi politice pe care a fãcut-oMoscova într-o þarã din Lumea a Treia – ajungând pânã la gestul fãrã precedentreprezentat de aprobarea dizolvãrii Partidului Comunist Egiptean în 1965. Dar sistemul politic care i-a dat lui Sadat posibilitatea sã efectueze ceea ce a numit el„revoluþia corectivã“ de la începutul anilor ’70 ºi sã înlãture grupul prosovieticde la putere fusese pus la punct de Eroul Uniunii Sovietice, Gamal Abdel Nasser.Sistemul prezidenþial implementat de Nasser era o structurã foarte slab deghizatãde domnie personalã care a supravieþuit practic intactã pânã în secolul al XXI-lea.Principalul efect asupra aºa-ziselor reforme democratice introduse de Sadat ºi de

succesorul lui, fostul vicepreºedinte Hosni Mubarak, l-a constituit faptul cã aconsolidat clientelismul pe care se întemeia domnia prezidenþialã. Chiar ºi PartidulUnitãþii Progresiste, de care la începutul anilor ’80 Moscova ºi-a legat speranþelede revenire la alianþa sovieto-egipteanã, a sucombat în cele din urmã în faþaregimului clientelar al lui Mubarak. Miºcarea Partidului Unitãþii Progresiste, dela atitudinea de confruntare la cea de cooperare, a fost simbolizatã de numirea decãtre Mubarak a unuia dintre liderii acesteia, Rifa’at al-Sa’id, în ConsiliulConsultativ (Shura). „Era o nebunie“, a declarat Sa’id „sã ne izolãm de sistemuldin care facem parte.“



174

9

Iranul ºi Irakul

În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Armata Roºie, împreunã cuforþele aliaþilor occidentali, au ocupat Iranul. Spionajul sovietic a profitat de ocazie

pentru a-ºi impune cea mai amplã prezenþã de pânã acum în afara graniþelor, cuaproximativ patruzeci de rezidenþe ºi sub-rezidenþe. Rezidenþa principalã, ceadin Teheran, avea 115 ofiþeri operativi. Principala lor misiune, la fel ca ºi în zoneleînvecinate ale Uniunii Sovietice, era identificarea, rãpirea ºi lichidarea celor pecare Stalin îi considera „elemente antisovietice“. Numai presiunea postbelicã foarte

puternicã atât din partea Statelor Unite, cât ºi a Marii Britanii i-a determinat pesovietici sã punã capãt ocupaþiei militare în 1946. Timp de aproape alte douã

decenii dupã aceea, Moscova a sperat ºi Occidentul s-a temut cã o revoluþie iranianãar putea aduce la putere un regim prosovietic. Muhammad Reza Pahlavi, care adevenit ªah în 1941 cu puþin înainte sã împlineascã douãzeci ºi doi de ani, nu sesimþea foarte sigur pe „tronul lui de pãun“. În 1949, un grup de membri ai PartiduluiTudeh (Comunist) din corpul de ofiþeri iranian a atentat la viaþa lui. Deºi ªahul asupravieþuit, autoritatea lui a fost slãbitã ºi doi ani mai târziu a cedat în faþa

presiunilor publice ºi a numit ca prim-ministru un naþionalist excentric, dr. Mu-hammad Mossadeq. Acesta s-a grãbit sã naþionalizeze industria petrolului – spreindignarea guvernului britanic care deþinea 50% din acþiunile Companiei Iranienede Petrol.

Atât britanicii, cât mai ales Statele Unite au exagerat foarte mult

susceptibilitatea lui Mossadeq la influenþa comunistã. În ianuarie 1953, cândDwight Eisenhower a devenit preºedintele SUA, Sir Anthony Eden, secretarul destat în guvernul lui Winston Churchill a constatat cã „este obsedat de teama de unIran comunist“. ªase luni mai târziu, CIA ºi SIS au organizat împreunã o loviturãde stat pentru a-l îndepãrta pe Mossadeq ºi au restaurat autoritatea ªahului. Dupãcum afirma Kermit Roosevelt, ofiþerul CIA care a rãspuns de planificarea loviturii,ªahul i-ar fi spus emoþionat dupã aceea „Îmi datorez tronul lui Dumnezeu,

poporului meu, armatei mele – ºi dumneavoastrã!“ Dupã care a bãgat mâna în



175

buzunar ºi i-a fãcut cadou lui Roosevelt o tabacherã mare de aur. Pe drumul deîntoarcere spre Washington, Roosevelt s-a oprit la Londra ca sã-l informeze

personal pe Churchill. L-a gãsit pe primul-ministru în pat, rezemat de perne,revenindu-ºi dupã o crizã, dar foarte dornic sã audã o relatare „de la primã mânã“despre acea loviturã. „Tinere“, a spus Churchill dupã ce Roosevelt ºi-a terminatrelatarea, „dacã aº fi fost numai cu câþiva ani mai tânãr, nimic nu mi-ar fi plãcutmai mult decât sã servesc sub comanda dumitale în aceastã aventurã mãreaþã!“ ªiEisenhower a fost la fel de entuziasmat. A notat în jurnalul sãu cã raportulemoþionant al lui Roosevelt „semãna mai mult cu un roman, decât cu relatareaunui fapt istoric“. Succesul pe termen scurt al loviturii a fost contrabalansat însãde prejudiciile pe termen lung aduse politicii americane ºi britanice în Iran. KGB

a încurajat convingerea larg rãspânditã în Iran cã CIA ºi SIS continuau sã seangajeze în conspiraþii sinistre în spatele scenei.Cu toate acestea, timp de un sfert de secol dupã lovitura de stat din 1953,

influenþa CIA la Teheran a continuat sã fie mai mare decât cea a KGB-ului.Interzicerea Partidului Tudeh ºi exilarea conducerii lui a demonstrat cã, în Iran,Centrul nu se putea baza pe asistenþa pe care o primea de la liderii partidelor frãþeºti din numeroase alte state din Orientul Mijlociu. În 1957, pentru a monitorizaºi pentru a intimida opoziþia internã, ªahul a creat cu ajutorul CIA ºi al Mossaduluio nouã securitate de stat ºi o organizaþie de spionaj, cunoscutã mai bine sub numelede SAVAK, care a devenit curând cunoscutã prin brutalitatea sa. La doi ani dupãcrearea ei, Iranul ºi Israelul au semnat un acord secret cu privire la cooperarea în

domeniul informaþiilor ºi al armatei.KGB a ripostat cu o serie de mãsuri active cãrora se pare cã le-a acordat oatenþie exageratã. La sfârºitul anului 1957, ºeful departamentului sovietic alMinisterului de Externe iranian a fost surprins de un agent KGB în momentul, încare, chipurile schimba bani în mod ilegal în timpul unei vizite la Moscova. Faptula fost adus la cunoºtinþã ambasadorului iranian. Dupã cum reiese dintr-un raportal KGB-ului, a fost demis la ordinul personal al ªahului ºi înlocuit cu un succesor mai puþin antisovietic. Cea mai eficace tacticã a Centrului era sã exploatezesentimentul continuu de nesiguranþã al ªahului ºi teama recurentã cã va fi tras pesfoarã de americani. În februarie 1958, Serviciul A a „fabricat“ o scrisoare de laJohn Foster Dulles, secretarul de stat american, cãtre ambasadorul lui de la Teheran,

în care se denigra capacitatea ªahului ºi se lãsa sã se înþeleagã cã Statele Unitecomplotau sã-l înlãture de la putere. Rezidenþa de la Teheran a pus în circulaþieexemplare ale scrisorii trimiþându-le parlamentarilor influenþi ºi editurilor cusperanþa cã unul dintre ele va ajunge ºi la ªah, ceea ce s-a ºi întâmplat. Dupã cumreiese din dosarul KGB cu privire la aceastã operaþiune, ªahul s-a lãsat complet

pãcãlit de aºa-zisa scrisoare a lui Dulles ºi a dat personal instrucþiuni sã se trimitãun exemplar la Ambasada SUA ºi sã se cearã explicaþii. Deºi ambasada a afirmatcã este un fals, rezidenþa de la Teheran a raportat cã explicaþiile ambasadei nu au



176

fost crezute. Se spunea cã referirile jignitoare ale lui Dulles la adresa ªahuluierau un subiect frecvent de discuþie în cadrul elitei iraniene. Impactul acestor insulte asupra personalitãþii ezitante a ªahului era cu atât mai mare, cu cât practica„adulãrii ªahului“ de la curtea acestuia de regulã îl proteja împotriva oricãreialuzii critice.

Iritarea ªahului faþã de Statele Unite era accentuatã ºi de faptul cã acestea nuîi furnizaserã ajutorul militar de care avea nevoie. În 1959 a cochetat cu ideea dea semna un pact de neagresiune cu Uniunea Sovieticã în cazul în care cererile luinu vor fi îndeplinite de Washington. În particular, Dulles s-a plâns cã ªahul aplica„tacticile de ºantaj“. Fricþiunile dintre Teheran ºi Washington au fost exacerbatecu dibãcie de cãtre Centru. În 1960 Serviciul A a „fabricat“ niºte instrucþiuni

secrete de la Pentagon prin care se ordona misiunilor SUA din Iran ºi din alte þãriale Lumii a Treia sã colaboreze în operaþiunile de spionaj împotriva þãrilor undeerau acreditate ºi sã sprijine operaþiunile de rãsturnare a regimurilor cu care nuera de acord Washingtonul. Còpii dupã instrucþiunile false au fost trimise înnoiembrie la ambasadele din Teheran ale þãrilor musulmane de cãtre un aºa-zisiranian demis dintr-o misiune militarã SUA. Încã o datã, aºa cum intenþionaCentrul, falsul s-a bucurat de crezare din partea guvernului iranian ºi a ajuns laªah. Ambasadorul SUA a fost convocat de cãtre ministrul de Externe care i-acerut explicaþii. Ca urmare a mãsurilor active, dupã cum susþinea rezidenþa dinTeheran, în 1961 a ordonat personal înlocuirea mai multor ofiþeri iranieni

proamericani.

KGB a susþinut cã l-a influenþat pe ªah ºi în alegerea celei de-a treia (ºiultimei) soþii, Farah Diba, în vârstã de douãzeci ºi unu de ani, despre care credeaîn mod eronat cã are simpatii comuniste. Centrul s-a lãudat cã, pe vremea cânddomniºoara Diba era studentã la arhitecturã, la Paris, un agent KGB îl convinsese

pe ataºatul cultural iranian, Djahanguir Tafazoli, s-o prezinte ªahului. Deºi nuºtia nimic despre interesul KGB-ului pentru ea, Farah Diba, în corespondenþa eicu mama sa, menþioneazã cã exista un sâmbure de adevãr în laudele Centrului.Prima ei întâlnire cu ªahul a avut loc la o recepþie de la Ambasada iranianã întimpul vizitei acestuia la Paris din primãvara anului 1959. Tafazoli a luat-o pedomniºoara Diba de mânã cu intenþia de a-i face cunoºtinþã cu ªahul. DomniºoaraDiba era foarte sfioasã ºi s-a tras înapoi, dar în momentul în care, ceva mai târziu,

ªahul i s-a adresat, i-a povestit mamei ei cã domnul Tafazoli a intervenit imediatºi a adãugat: „Mademoiselle este o studentã foarte bunã. Este prima în clasa ei ºivorbeºte fluent franceza.“ Domniºoara Diba a afirmat cã era foarte drãguþ din

partea domnului Tafazoli sã spunã lucruri atât de frumoase despre ea. O veriºoarãcare participase la recepþie a asigurat-o cã îi plãcuse ªahului ºi cã acesta o urmãrisecu privirea în timp ce ieºea din încãpere. „Fireºte“, scrie domniºoara Diba, „asteanu sunt decât vorbe.“ Dar numai câteva luni mai târziu se logodea cu ªahul.Interesul prost plasat al KGB-ului pentru viitoarea împãrãteasã deriva din faptul



177

cã avea un cerc de prieteni, studenþi comuniºti, în cadrul societãþii de pe malulstâng al Senei pe care o frecventa. Un prieten care o convinsese sã participe la odemonstraþie în sprijinul algerienilor „ce luptau împotriva imperialismului francez“a fost mai târziu închis în Iran ca membru al Partidului Tudeh. Centrul s-a simþitîncurajat ºi de faptul cã, fãrã ºtirea lui Farah Diba, una din rudele ei era agentKGB cu numele conspirativ de RION. Dar KGB-ul nu ºi-a dat seama cã ea con-tinua sã rãmânã regalistã convinsã, aºa cum fusese crescutã.

Deºi Farah Diba s-a dus la demonstraþia algerienilor pentru a-ºi demonstracã are suficient curaj sã facã acest lucru, îºi aminteºte cã pãrerea despre lume acolegilor ºi tovarãºilor ei de drum comuniºti i se pãrea „sumbrã ºi profunddeprimantã“: „Sunt aºa de tineri, dar par deja porniþi împotriva întregii lumi,

extrem de acriþi ºi de scârbiþi. Dupã pãrerea lor pe planeta asta nu mai meritã sãrãmânã nimic altceva decât Uniunea Sovieticã.“Imediat dupã ce Farah Diba a devenit împãrãteasa Iranului în decembrie

1959, s-a vãzut foarte clar cã KGB-ul o judecase greºit. Radicalismul noiiîmpãrãtese s-a manifestat nu în politicã, ci în gusturile ei artistice. Farah Diba aºocat atât clerul ºiit, cât ºi pe iranienii conservatori prin faptul cã patrona artaoccidentalã de avangardã. Într-o perioadã în care, aºa cum s-a exprimat un om deafaceri iranian, „noi abia începeam sã ascultãm Bach, interesul împãrãtesei pentruStockhausen era ºocant“.

Încã câþiva ani dupã cãsãtoria cu Farah Diba, poziþia ªahului pãrea departede a fi consolidatã. La întâlnirea la cel mai înalt nivel cu John F. Kennedy de la

Viena, din 1961, Hruºciov a prezis în particular cã Iranul va cãdea ca un fructrãscopt în mâinile sovieticilor. ªi CIA considera cã în Iran revoluþia era iminentã.Un raport estimativ al Informaþiilor Naþionale din 1961 conchidea cã „O schimbare

politicã ºi socialã profundã într-o formã sau alta este practic inevitabilã“. Printrecei care complotau împotriva ªahului era ºi brutalul ºef al SAVAK, generalulTeimur Bahtiar, pe care ªahul îl concediase dupã ce primise un avertisment de laCIA. Împotriva ªahului au mai existat ºi alte câteva tentative de asasinat. Dupãcum susþine un dezertor de la KGB, Vladimir Kuzicikin, una dintre încercãri afost orchestratã de KGB ºi aprobatã personal de Hruºciov. În februarie 1962, unVolkswagen plin cu explozibil a fost parcat de un agent KGB pe drumul pe careªahul mergea la parlament. Când a trecut coloana cu ªahul prin dreptul maºinii,

agentul secret a apãsat pe detonator, dar acesta nu a explodat. Nu a mai existatniciun alt complot KGB de asasinare a ªahului, în mare parte ºi datoritã fapuluicã numãrul asasinatelor din strãinãtate executate de KGB a scãzut drastic dupã

publicitatea internaþionalã foarte dãunãtoare pe care a fãcut-o în Germania deVest spre sfârºitul anului procesul unuia dintre asasinii de frunte ai Centrului,Bogdan Staºinski.

În timpul lui Hruºciov, asasinatele au fost înlocuite cu sabotajul, aceastafiind cea mai importantã dintre „acþiunile speciale“ de care a rãspuns FCD.



178

Planificarea sabotajelor presupunea identificarea þintelor strãine, de cele mai multeori în Occident, ºi pregãtirile pentru distrugerea lor în vreme de rãzboi sau întimpul altor crize de cãtre grupurile de spionaj sovietice (diversionnîerazvedîvatelnîe gruppî sau DRG) care operau în colaborare cu comuniºtii localisau alþi partizani. În Iran s-au întreprins acþiuni pregãtitoare de sabotaj mai im-

portante decât în oricare altã þarã occidentalã. Între 1967 ºi 1973 au fost selectate,fotografiate ºi studiate mai multe piste de aterizare, baze ºi depozite de arme

pentru DRG în Kurdistanul iranian, în Azerbaidjanul iranian ºi Abadan, cele maimulte cu ajutorul agenþilor secreþi ai KGB. KGB-iºtii din Azerbaidjan, Kazahstanºi Kîrgîzstan au primit ordin sã sprijine recrutarea agenþilor secreþi care ar fi pututtrece drept membri ai grupurilor etnice iraniene ºi stabilirea rezidenþelor ilegale

de pe teritoriul Iranului. Ca urmare a apelului lui Andropov din 1967 la o nouã„ofensivã pentru paralizarea acþiunilor duºmanilor noºtri“ principala prioritate aDepartamentului V din FCD a devenit planificarea „acþiunilor speciale de naturã

politicã“ – adicã utilizarea pe timp de pace a sabotajului ºi a altor forme de violenþãºi de promovare a politicii sovietice. Ofiþerii de Linia F din rezidenþe, care þineaude Departamentul V, au primit instrucþiuni sã dea dovadã de mai multã ingeniozitateîn elaborarea „acþiunilor speciale“ în care implicarea KGB-ului sã nu poatã fidetectatã. Numai la Teheran se fãceau pregãtiri pentru bombardarea a douãzeci ºitrei de clãdiri importante, printre care palatele regale, ministerele, principala staþiede cale feratã, poliþia ºi sediul SAVAK, staþiile de radio ºi televiziune, precum ºi

punctele-cheie ale sistemului de furnizare de electricitate ºi 15 centrale telefonice.

Dar niciuna dintre aceste scheme atât de complicate nu a trecut de stadiul de planificare pe hârtie. În septembrie 1971, dezertarea unui ofiþer de Linia F de larezidenþa din Londra, Oleg Adolfovici Lealin, a compromis multe din planurileDepartamentului V ºi a dus la rechemarea celor mai mulþi ofiþeri de Linie F. DeºiKGB a continuat sã planifice „acþiuni speciale“, acestora nu li s-a mai acordatniciodatã aceeaºi prioritate.

Spre sfârºitul anilor ’60, regimul ªahului a pãrut sã se stabilizeze. StateleUnite, al cãror sprijin militar era mult mai amplu decât în deceniul precedent,vedeau în parteneriatul cu Iranul ºi Arabia Sauditã o cale de acces al Occidentuluila petrolul din Golful Persic. În Occident, ªahul era perceput ca un despot luminat,care aplica reforme liberale în pofida opoziþiei bigote. Washingtonul ºi alte capi-

tale occidentale se prefãceau cã nu observã faptul cã ªahul folosea SAVAK pentrua zdrobi protestele militanþilor de stânga, ale liberalilor cu o gândire independentãºi ale activiºtilor islamici, cel mai important dintre aceºtia fiind AyatollahulKhomeini. O informare pentru preºedintele Lyndon Johnson înainte de vizita din1968 la Washington a primului-ministru iranian, Amir Abbas Hoveyda, avertiza:„Întrebãrile în legãturã cu politica partidului trebuie evitate pentru cã parlamentuliranian este un organism unipartinic, ales de ªah în efortul de a realiza o«democraþie îndrumatã». Libertatea presei este, de asemenea, un subiect delicat.“



179

Deºi Uniunea Sovieticã menþinea un ton de cordialitate oficialã în relaþiile salecu Iranul, era perfect conºtientã de faptul cã pierdea bãtãlia pentru influenþã laTeheran în favoarea Statelor Unite. În 1973 fostul director al CIA, Richard Helms,a fost numit ambasador al SUA la Teheran, ceea ce pãrea sã demonstreze cãrelaþia specialã dintre ªah ºi CIA supravieþuise încercãrilor KGB de a aplica mãsuriactive. Ambasadorul sovietic, Vladimir Erofiev, i-a spus dispreþuitor lui Hoveyda:„Am auzit cã americanii îl trimit în Iran pe spionul lor nr. 1!“ „Americanii sunt

prietenii noºtri“, a ripostat Hoveyda. „Cel puþin nu ne trimit spionul lor nr. 10!“La începutul anilor 1970, cel mai de nãdejde aliat al Uniunii Sovietice în

Orientul Mijlociu pãrea sã fie principalul oponent regional al Iranului, ºi anumeIrakul. Preocuparea regimului Ba’th de la Bagdad de a organiza comploturi,

probabil chiar mai intensã decât cea a ªahului, a fost exploatatã cu dibãcie deLKGB, care îºi aroga meritul de a-i fi alertat pe preºedintele Ahmad Hasanal-Bakr ºi pe alþi lideri irakieni cu privire la o conspiraþie împotriva lor dinianuarie 1970. Guvernul irakian a declarat cã conspiratorii acþionaserã în colaborarecu „guvernul reacþionar din Iran“ (cu care avea o serioasã disputã teritorialã înlegãturã cu cursul de apã Shatt el-Arab) ºi l-a expulzat pe ambasadorul iranian.La rândul sãu, Iranul a acuzat în decembrie Irakul cã comploteazã pentru a-lînlãtura de la putere pe ªah. Relaþiile diplomatice dintre cele douã state au fostrupte în anul urmãtor. Rezidenþa din Bagdad a raportat cu satisfacþie cã, în urmamãsurilor sale active, mulþi ofiþeri „reacþionari“ din armatã ºi politicieni au fostarestaþi ºi executaþi – printre aceºtia ºi un fost guvernator militar al Bagdadului

învinuit de masacrarea comuniºtilor irakieni cu ºapte ani mai înainte. În 1972, oaltã mãsurã activã, numitã FEMIDA, i-a compromis ºi mai mult pe „reacþionarii“irakieni care au fost acuzaþi cã întreþin legãturi cu SAVAK ºi SIS. În acelaºi timp,Moscova a exercitat presiuni asupra Partidului Comunist Irakian care era oarecumreticent, pentru a ajunge la o înþelegere cu regimul Ba’th. În aprilie 1972, UniuneaSovieticã ºi Irakul au semnat un tratat de prietenie ºi cooperare pe cincisprezeceani. O lunã mai târziu, doi comuniºti au pãtruns în Cabinet. În iulie 1973, PartidulBa’th ºi Partidul Comunist Irakian s-au unit în cadrul Frontului Patriotic ºi NaþionalProgresist, dominat de Ba’th.

În acelaºi timp, KGB-ul menþinea în secret legãtura cu nordul Irakului, ºianume cu liderul Partidului Democratic al Kurdistanului, Mullah Mustafa Barzani

(cu numele conspirativ RAIS), care petrecuse peste zece ani în exil în UniuneaSovieticã dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Între 1968 ºi 1972, KGB-ul aefectuat douãzeci ºi trei de operaþiuni pentru a-i trimite fonduri lui Barzani. În1973, dupã o serie de ciocniri cu forþele irakiene, Barzani a acuzat în publicguvernul de la Bagdad de duplicitate ºi politicã dublã. Obligatã sã aleagã întreregimul Ba’th ºi kurzi, Moscova a optat pentru Ba’th. Trãdat de Uniunea Sovieticã,Barzani s-a întors cãtre Iran, Statele Unite ºi Israel, care i-au acordat sprijin dis-cret. În 1974 între kurzi ºi forþele regimului Ba’th a izbucnit un rãzboi în toatã



180

regula. În momentul culminant, 45 000 de luptãtori de gherilã kurzi au reuºit sãanihileze 80 000 de soldaþi irakieni, adicã 80% din total. Dupã cum se aratã într-un raport ONU, 300 000 de oameni au fost siliþi sã-ºi pãrãseascã locuinþele.Rãzboiul s-a încheiat cu victoria Bagdadului în 1975, când Iranul ºi Irakul ºi-aurezolvat disputele, iar ªahul ºi-a retras ajutorul acordat kurzilor. Barzani a fostsilit sã plece în exil în Statele Unite, unde a murit patru ani mai târziu. În iulie1975, Irakul a devenit primul stat din Orientul Mijlociu care a fost primit în CAER cu statutul de observator.

Din 1969, ambasada britanicã de la Bagdad l-a identificat în mod corect peSaddam Hussein drept „moºtenitorul de drept“ al preºedintelui Bakr. Ambasadaîl considera „un tânãr prezentabil, cu un zâmbet cuceritor“ care, în pofida reputaþiei

sale de „extremist al partidului“, ar putea sã devinã mai flexibil dacã va avea maimulte responsabilitãþi. Vorbind cu multã „cãldurã ºi cu ceea ce ambasadorului britanic i se pãrea a fi sinceritate“, Saddam l-a asigurat pe ambasadorul britaniccã relaþiile Irakului cu blocul sovietic „au fost impuse cu forþa din cauza problemeicentrale a Palestinei“ ºi ºi-a exprimat speranþa aparent sincerã cã legãturile cuAnglia ºi Statele Unite se vor îmbunãtãþi. Ambasadorul britanic l-a descris înconcluzie pe Saddam ca pe un „membru formidabil, sincer ºi dur al PartiduluiBa’th, dar cu care, dacã îl întâlneºti de mai multe ori, s-ar putea face afaceri“.Moscova era impresionatã de o cu totul altã laturã a personalitãþii deviante amoºtenitorului preºedintelui. Fascinaþia exercitatã asupra lui Saddam Hussein decariera lui Stalin pãrea sã ofere o oportunitate cu totul aparte de strângere a

legãturilor sovieto-irakiene. Ucigaºii plãtiþi ai lui Saddam trebuiau sã asculte adesearelatãrile acestuia referitoare la puterile de dictator ale lui Stalin. Un politiciankurd, dr. Mahmoud Othman, care îl vizita în apartamentele lui private, a fostfrapat nu numai de nenumãratele lãzi cu whisky Johnnie Walker, dar ºi de rafturile

pe care se aflau lucrãrile lui Stalin traduse în arabã. „Se pare cã eºti îndrãgostit deStalin“, i-a spus Othman. „Da“, a rãspuns Saddam, „îmi place modul în care aguvernat þara.“ KGB-ul a aranjat ca Saddam sã viziteze în secret toate vilelerezervate pentru uzul privat al lui Stalin pe coasta Mãrii Negre. Biograful luiStalin, Simon Sebag Montefiore, a susþinut pe drept cuvânt cã una dintre calitãþile

pe care a admirat-o Saddam cel mai mult la Stalin era plãcerea sadicã a acestuiade a se debarasa de duºmanii sãi. „Cea mai mare plãcere a mea“, a recunoscut

odatã Stalin, „este sã reperez un duºman, sã mã rãzbun cum se cuvine pe el, apoisã mã duc la culcare.“

Speranþele Moscovei de a transforma Irakul în principalul sãu cap de poddin Orientul Mijlociu s-au reflectat în creºterea investiþiilor sale militare. Între1974 ºi 1978, Irakul a fost principalul beneficiar al ajutorului militar sovietic dinLumea a Treia. Capul de pod de la Bagdad a rãmas însã nesigur. Dupã 1975, cândrezistenþa kurdã a fost învinsã, brutalul regim Ba’th a avut mai puþinã nevoie desprijinul comunist ºi ºi-a pus în gând sã-ºi subordoneze total Partidul Comunist



181

Irakian. Dorind cu disperare sã evite o rupturã fãþiºã cu Bagdadul, Moscova nu a protestat în public împotriva persecutãrii comuniºtilor irakieni care a început în1977. Liderul irakian probabil cel mai suspicios în privinþa legãturii sovieticilor cu PCI era Saddam Hussein, a cãrui admiraþie pentru Stalin nu însemna cã nutreºtesimpatii pentru comuniºtii irakieni. Bãnuielile lui Saddam cu privire la existenþaunui complot pentru pregãtirea preluãrii puterii de cãtre comuniºti în Irak eraualimentate de sprijinul acordat de sovietici unei lovituri de stat din Afganistan înaprilie 1978, care a adus la putere un regim marxist, în frunte cu Nur MuhammadTaraki. Regimul Ba’th din Irak a denunþat imediat „aservirea PCI faþã de Moscova“.Douãzeci ºi unu de membri de partid au fost executaþi sub acuzaþia cã „au formatgrupãri secrete în cadrul forþelor armate irakiene“. „Uniunea Sovieticã“, a declarat

Hussein, „n-o sã se mulþumeascã pânã când întreaga lume nu va deveni comunistã.“Întrucât Partidul Comunist Irakian fusese silit sã intre în ilegalitate, un membru al Biroului Politic al acestuia, Zaki Khayri (cu numele conspirativ SEDOI,„Cãruntul“) l-a rugat pe rezidentul KGB de la Bagdad sã preia arhivele partidului

pentru a le pune în siguranþã. În cadrul unei operaþiuni foarte strict elaborate, la18 august 1978, cu aprobarea Centrului, o maºinã a PCI care conþinea trei lãzi dedocumente de partid a pornit pe o rutã prestabilitã prin Bagdad, sub supraveghereaofiþerilor KGB, cãtre un punct de întâlnire secret, unde arhivele au fost transferateîntr-o maºinã a rezidenþei. În noiembrie, A. A. Barkovski, ambasadorul sovieticdin Irak, a raportat la Moscova cã trei dintre cei ºapte membri ai Biroului Politic,inclusiv secretarul general, Aziz Muhammad (cu numele conspirativ GLAVNÎI,

„ªeful“), plecaserã în strãinãtate câteva luni mai devreme. Dupã cum afirmaambasadorul, absenþa lor provocase multe suspiciuni din partea reprezentanþilor regimului Ba’th, care fãrã îndoialã bãnuiau cã este vorba de un complot. Bãnuielilelor ar fi fost ºi mai mari dacã ar fi ºtiut cã Muhammad era în exil la Moscova ºicomunica cu PCI prin intermediul rezidenþei KGB din Bagdad.

La începutul anului 1979, epurarea membrilor PCI s-a intensificat. Într-unarticol publicat în numãrul din martie al publicaþiei World Marxist Review,comunista irakianã Nazibah Bulaymi a declarat cã, pe lângã execuþiile militanþilor

partidului, „peste 10 000 de persoane au fost arestate ºi supuse unor torturi men-tale ºi fizice“. Autoarea ºi-a exprimat speranþa naivã cã „partidele comuniste ºimuncitoreºti frãþeºti“ vor cere „sã se punã capãt imediat represiunilor împotriva

comuniºtilor ºi prietenilor lor din Irak“. Dar Partidul Comunist Sovietic a pãstrattãcerea. În momentul în care Irakul se afla în linia întâi a campaniei arabe pentrua-l împiedica pe preºedintele Carter sã mijloceascã tratatul de pace dintre Egipt ºiIsrael, Moscova era cât se poate de atentã sã nu irite Bagdadul. Torturarea ºiexecutarea comuniºtilor irakieni aveau mai puþinã importanþã în ochii Moscoveidecât încercãrile Irakului de a zãdãrnici procesul de pace din Orientul Mijlociu.

Persecutarea brutalã a comuniºtilor irakieni în anii 1978–1979 a coincis cudeclinul rapid ºi prãbuºirea ªahului Iranului. La fel ca ºi agenþiile de spionaj



182

occidentale, KGB-ul a fost luat prin surprindere. În cei doisprezece ani cât a fost prim-ministru Hoveyda (1965–1977) rezidenþa din Teheran a avut un succes limitatîn infiltrarea regimului. Cei mai importanþi agenþi ai sãi iranieni din aceastã

perioadã, generalul Ahmad Mogarebi, cu numele conspirativ MAN, ºi o rudã alui Hoveyda, cu numele conspirativ JAMAN, fuseserã recrutaþi ca agenþi ideologicispre sfârºitul Rãzboiului Rece. În ultimii ani ai domniei ªahului, Mogarebirãspunsese de achiziþiile de arme din Statele Unite ºi din alte state occidentale.Dupã cum susþine Vladimir Kuzicikin, care a dezertat ulterior de la rezidenþa dinTeheran, „era considerat cel mai bun agent al rezidenþei“ ºi avea numeroase legãturiîn diverse sfere ale vieþii iraniene, inclusiv la curtea ªahului, la guvern ºi în SAVAK.Mogarebi a devenit tot mai mult un agent mercenar a cãrui importanþã în creºtere

se reflecta în majorarea salariului lunar în 1972 de 150-200 la 350 de rubleconvertibile ºi în 1976 la 500 de ruble. În 1976 i s-a conferit Ordinul SteagulRoºu. Din cauza lipsei de informaþii de calitate din alte surse, în anii 1976–1977rezidenþa a încãlcat regulile ºi procedurile normale de securitate, contactându-l

pe Mogarebi din douã în douã sãptãmâni. Metoda curentã de contact era princomunicaþii radio din maºina rezidenþei, parcatã de regulã la 1500 de metri decasa lui. În vederea întâlnirilor cu legãtura lui, Boris Kabanov (de care Kuzicikinîºi aminteºte ca de „favoritul tuturor, cu mult simþ al umorului, o fire plãcutã,liniºtit, întotdeauna zâmbitor…“), Mogarebi pleca de acasã ºi se oprea în apropiereamaºinii. Faptul cã o maºinã cu numãr diplomatic era vãzutã din douã în douãsãptãmâni în apropiere de casa lui s-ar putea sã fi condus la arestarea lui de cãtre

SAVAK în septembrie 1977.KGB-ul considera cã în JAMAN se putea avea ºi mai puþinã încredere decâtîn Mogarebi. În 1952, când fusese recrutat ca agent ideologic, elogia UniuneaSovieticã, pe care o considera un „bastion al progresului ºi al luptei împotrivaimperialismului ºi a dominaþiei anglo-americane în Iran“. Din dosarul lui de laKGB, reiese însã cã era uneori „necontrolabil“. În 1956, l-a ºocat pe omul lui delegãturã condamnând reprimarea de cãtre Uniunea Sovieticã a revoltei din Ungaria.În momentul în care ruda lui, Amir Abbas Hoveyda, a devenit prim-ministru,angajamentul ideologic al lui JAMAN faþã de cauza sovieticã se estompase mult.Deºi în dosarul lui se afirmã cã a adoptat o atitudine mai prooccidentalã pentru anu-ºi periclita cariera, se recunoaºte, de asemenea, cã a devenit sincer devotat

ªahului, cãruia îi datora cariera din cadrul birocraþiei oficiale. Rezidenþa de laTeheran raporta cã, din cauza bogãþiei sale personale, nu putea sã exercite presiunifinanciare asupra lui. La mijlocul anilor ’70, JAMAN a luat totuºi parte laoperaþiunile active ale KGB-ului, transmiþând dezinformãri pregãtite de Serviciul Aatât ªahului, cât ºi contactelor americane, egiptene, pakistaneze ºi somaleze. În1977, JAMAN a primit în dar de la KGB o pereche de butoni în valoare de o miede dolari, pentru sprijinul acordat în promovarea mãsurilor active sovietice.

În vara anului 1977, criza economicã ºi nemulþumirea tot mai mare provocatã



183

de creºterea preþurilor ºi de întreruperea zilnicã a curentului electric la Teheranau dus la demisia lui Hoveyda din funcþia de prim-ministru. Anul urmãtor, noulambasador sovietic, Vladimir Vinogradov, anterior staþionat la Cairo, i-a fãcut înmod periodic vizite acasã lui Hoveyda. Fireºte, SAVAK a început sã fie interesatde miºcãrile lui. La un moment dat, Hoveyda i-a spus lui Vinogradov cã vãzuseun raport adresat ªahului în care se spunea cã au împreunã „lungi discuþii politice“.Pe mãsurã ce tulburãrile erau tot mai frecvente pe strãzile Teheranului, lozincileutilizate de demonstranþi deveneau mai mult religioase decât politice: Allahu

Akhbar!, apoi tot mai mult Allahu Akhbar! Khomeini Rakhbar!“ („Dumnezeueste Mare! Khomeini este conducãtorul nostru!“) Mujahedinii ºi fedayinii,grupãrile de stânga care organizau demonstraþii ºi greve, au ales aceleaºi lozinci

pentru a câºtiga sprijinul maselor. Rezidenþa KGB nu a luat în serios efervescenþareligioasã a demonstraþiilor de la Teheran, în schimb ºi-a legat speranþele de orevoluþie de stânga menitã sã-l înlãture pe ªah de la putere. Centrul era mult mai

puþin optimist în legãturã cu perspectivele stângii iraniene. „Alternativa cea mai probabilã în cazul în care ªahul ar urma sã pãrãseascã scena politicã“, credeaCentrul, „ar fi cea a unei guvernãri militare. Opoziþia faþã de regimul din Iran esteslabã ºi nu este coordonatã. În general, opoziþia din Iran nu reprezintã un pericol

pentru regimul actual…“ Dar nici KGB ºi nici serviciile de spionaj occidentalenu ºi-au dat seama cã fundamentalistul ºiit în vârstã de ºaptezeci ºi doi de ani,Ayatollahul Khomeini, care trãise în exil ultimii treisprezece ani, reprezenta defapt cea mai serioasã ameninþare la adresa ªahului. Gary Sick, ofiþerul care

rãspundea de Iran în Consiliul Naþional de Securitate al SUA, nota mai târziu:„Ideea unei revoluþii populare care sã conducã la instaurarea unui stat teocratic pãrea atât de puþin probabilã, încât friza chiar absurdul“. Asupra acestui punct ºiCasa Albã ºi Kremlinul erau de acord. Vizitând Teheranul la începutul anului1978, preºedintele Jimmy Carter declara în cuvântarea de Anul Nou: „Iranul esteo insulã de stabilitate într-una din cele mai tulburi pãrþi ale lumii“. Numai un anmai târziu, ªahul era obligat sã abdice.

Arestarea puternic mediatizatã a lui Mogarebi în septembrie 1977 a produsceea ce Kuzicikin a descris drept un „vacuum de informaþii“ la rezidenþa dinTeheran. Ca mãsurã de precauþie, s-a ordonat suspendarea operaþiunilor cu agenþiºi pregãtirea unei evaluãri a daunelor. Acum când JAMAN era în strãinãtate,

rezidenþa nu mai avea niciun alt agent în stare sã furnizeze informaþii de maximãimportanþã în aceastã perioadã criticã. Problemele rezidenþei erau agravate derefuzul Iranului de a acorda vize de intrare unor ofiþeri FCD pe care Centrulintenþiona sã-i staþioneze în Teheran. În februarie 1978, în timpul unei vizite acasãla Hoveyda, Vinogradov a întrebat dacã acesta nu ar putea interveni pe lângãautoritãþi pentru a obþine vizele. Hoveyda a refuzat. „Am sã vã spun sincer ce seîntâmplã“, a declarat el. „Problema este cã SAVAK nu vrea sã permitã KGB-uluisã intre în Iran.“ Între timp, condiþiile de operare din Teheran deveniserã atât de



184

dificile, iar supravegherea Ambasadei sovietice era atât de strictã, încât rezidenþaa fãcut apel la Centru sã ia mãsuri similare de represalii împotriva AmbasadeiIranului de la Moscova. Propunerile de hãrþuire a personalului ambasadei de laMoscova vizau sustragerea lichidului de frânã de la maºinile lor ºi spargereacauciucurilor.

Deºi ofiþerii operativi aflaþi sub acoperire diplomaticã la Teheran abia dacãmai reuºeau sã-ºi desfãºoare activitatea, agenþii secreþi ai KGB au reuºit în 1977sã ascundã douãzeci ºi ºapte de pistoale Walther ºi 2500 de cutii de muniþie într-unadin suburbiile Teheranului, într-o cutie poºtalã dezactivatã. În conformitate cuuzanþele KGB-ului, probabil cã aceasta era prevãzutã cu un dispozitiv Molniia(Fulger) care urma sã-i distrugã conþinutul dacã altcineva decât personalul KGB

ar fi încercat s-o deschidã. Întrucât este puþin probabil ca KGB sã-ºi fi asumatriscul de a încerca sã recupereze armele mai târziu, ascunzãtoarea s-ar putea sãmai fie tot acolo ºi sã prezinte un mare pericol. (Un echipament de comunicare alKGB-ului din Elveþia dotat cu un astfel de dispozitiv ºi identificat de Mitrokhin,a explodat atunci când s-a tras în el cu un tun cu apã. Dupã cum afirmã ProcuraturaFederalã elveþianã, „oricine ar fi încercat sã mute containerul din ascunzãtoareºi-ar fi pierdut viaþa“.) Deºi scopul ascunzãtorii cu arme nu este consemnat înnotaþiile lui Mitrokhin cu privire la operaþiunea secretã în cadrul cãreia fuseserã

puse acolo, armele erau probabil destinate sã fie utilizate în cazul unei revolte populare împotriva ªahului. În primãvara anului 1978, un ofiþer de la rezidenþadin Teheran care lucra sub acoperire diplomaticã, Viktor Kazakov, a spus

confidenþial unui contact american cã ªahul va fi înlãturat de la putetre de „maseleasuprite care se vor ridica pentru a-ºi scutura cãtuºele“. Partidul Comunist Tudeh,aflat încã în ilegalitate, opera prin intermediul unor organizaþii de front ºi a începutsã dea din nou semne de viaþã, distribuind broºuri împotriva ªahului, elaborate însecret cu ajutorul rezidenþei din Teheran ºi al agenþiei sovietice de presã TASS.Dar în primãvara anului 1978, cei mai mulþi experþi în problemele OrientuluiMijlociu de la Centru tot mai credeau cã regimul ªahului era prea puternic pentrua fi rãsturnat în viitorul apropiat. În iulie 1978, la o întâlnire de la Moscova curezidentul de la Teheran, Ivan Anisimovici Fadeikin, Andropov era mai puþin

preocupat de eventualele consecinþe ale înlãturãrii ªahului de la putere decât de pericolul reprezentat la frontiera de sud a Uniunii Sovietice de alianþa dintre ªah

ºi Statele Unite. Andropov i-a dat instrucþiuni lui Fadeikin sã intensifice mãsurileactive menite sã destabilizeze regimul ªahului ºi sã deterioreze relaþiile acestuiacu Statele Unite ºi aliaþii lor.

Pe mãsurã ce poziþia sa se înrãutãþea, ªahul recurgea tot mai mult la teoriileconspiraþiei pentru a-ºi explica nereuºitele. Mãsurile active ale KGB-ului probabilcã avuseserã, în ultimã instanþã, un oarecare succes în întãrirea suspiciunilor luifaþã de Statele Unite. „De ce m-au ales americanii pe mine?“ se plângea el unuiadintre consilierii sãi în vara anului 1978. KGB-ul l-a alimentat pe ªah cu



185

dezinformãri potrivit cãrora CIA plãnuia sã creeze tulburãri în Teheran ºi în alteoraºe pentru a-l înlãtura de la putere, iar Washingtonul cãuta un succesor care ar fi putut sã stabilizeze þara dupã rãsturnarea lui cu ajutorul armatei ºi al SAVAK.Erau momente în care ªahul chiar se temea cã Washingtonul are de gând sã-l

pãrãseascã ºi sã se adreseze fundamentalismului islamic pentru a înãlþa o barierãîn calea influenþei sovietice din Orientul Mijlociu. Dar nu toate teoriile despreconspiraþie ale ªahului se potriveau cu cele puse la cale de Serviciul A. Uneori,ªahul se temea cã Statele Unite ºi Uniunea Sovieticã conspirau împreunã pentrua împãrþi Iranul între ele. Unii dintre membrii familiei ªahului aveau teorii încã ºimai bizare. Fiul ºi moºtenitorul lui, Reza, susþinea cã americanii l-au bombardat

pe ªah cu radiaþii care îi produseserã limfomul malign de care a ºi murit în cele

din urmã.Rezidenþa din Teheran a rãmas în mod clar ostilã lui Khomeini. S-a raportatcã acesta îi denunþase pe comuniºtii iranieni ca marionete nepatriotice ale Moscoveiºi era furios din cauza loviturii de stat comuniste din Afganistan, din luna aprilie,care, dupã pãrerea lui, zãdãrnicise posibilitatea instaurãrii în þarã a unui regimislamic. Deºi înregistra creºterea sprijinului popular pentru Khomeini, rezidenþanu credea cã acesta se pregãteºte chiar sã ia locul ªahului. Greºea profund. DeºiKhomeini ºi-a început revolta împotriva ªahului fãrã ambiþii politice personale,cei paisprezece ani de exil l-au fãcut sã-ºi schimbe pãrerea. Acum scopul lui erasã conducã Iranul transformându-l într-o republicã islamicã, guvernatã de cãrturariireligioºi ºiiþi. Neînþelegerea de cãtre KGB a intenþiilor lui Khomeini deriva nu

dintr-o lipsã de informaþii secrete, ci din faptul cã nu s-a obosit sã studiezecuvântãrile lui înregistrate pe bandã, care generau puternice reacþii emoþionale înmoscheile iraniene. CIA a fãcut aceeaºi greºealã. Liberalii iranieni din clasa demijloc care doreau sã scape de autocraþia ºi corupþia regimului ªahului erau la felde surprinºi de consecinþele înlãturãrii lui de la putere.

La 16 ianuarie 1979, ªahul a plecat din Iran în Egipt, sperând zadarnic cãarmata va prelua controlul ºi îl va ajuta sã se întoarcã. În loc sã se întâmple aºa, la1 februarie Khomeini s-a întors din exilul de la Paris ºi a fost întâmpinat de omulþime de 3 milioane de oameni în delir, care au împânzit strãzile din jurulaeroportului ºi din centrul Teheranului. Într-o sãptãmânã suporterii lui Khomeiniau preluat controlul asupra poliþiei ºi administraþiei din mai multe oraºe din întreaga

þarã. La 9 februarie, în rândul tehnicienilor din cadrul forþelor aeriene a izbucnit orevoltã pro-Khomeini care s-a rãspândit ºi în alte sectoare ale armatei. Rezidenþade la Teheran a fost martora transferului dramatic al puterii cãtre noul regimislamic, prin monitorizarea reþelei de radio a poliþiei ºi a serviciilor armatei. Înziua de 10 februarie, în timp ce era de serviciu la staþia de intercepþie radio IMPULSa rezidenþei, Kuzicikin asculta staþiile de radio ale guvernului ºi cele ale poliþieicontrolate de rebeli cum schimbau între ele insulte cu conotaþie sexualã. A douazi a devenit clar cã rebelii câºtigaserã. Guvernul a demisionat ºi Mehdi Bazargan



186

a fost numit de Khomeini în funcþia de prim-ministru. Printre primele victime proeminente ale revoluþiei lui Khomeini s-a numãrat Amir Abbas Hoveyda, carea fost condamnat la moarte de un tribunal revoluþionar condus de „Marele Aya-tollah“ Hojjat al-Islam Khalkhali ºi executat în mai 1979. Khalkhali a pãstrat casuvenir pistolul cu care a fost împuºcat Hoveyda. Ziarele din Teheran au publicatîn prima paginã fotografii înspãimântãtoare ale trupului plin de sânge. OfiþerulFCD care a închis dosarul Hoveyda din cadrul Centrului a scris la sfârºit: „Pãcatde bietul om. Era inofensiv ºi util pentru noi.“

Ayatollahul Khomeini (cãruia KGB îi dãduse numele conspirativ deKHATAB), era încã ºi mai înclinat decât ªahul sã dea crezare teoriilor conspiraþiilor. Orice opoziþie împotriva revoluþiei islamice reprezenta, dupã pãrerea

lui, rezultatul unei conspiraþii ºi toþi conspiratorii iranieni erau în slujba puterilor strãine. I-a denunþat pe musulmanii care nu împãrtãºeau opiniile lui radicale drept„musulmani americani“ ºi pe mulþi dintre cei de stânga drept „spioni ruºi“. ªiîntrucât Khomeini pretindea cã instaurase „domnia lui Dumnezeu“, oponenþii luideveneau în mod automat duºmani ai însuºi Domnului: „Revolta împotrivadomniei lui Dumnezeu este o revoltã împotriva lui Dumnezeu. Revolta împotrivalui Dumnezeu este blasfemie.“ Cel puþin în primii ani ai noii republici islamicedin Iran, KGB-ul a constatat cã Iranul devenise un teren mai fertil de acþiune

pentru mãsurile sale active decât pe vremea ªahului. Principalele sale þinteincludeau atât Ambasada SUA din Teheran, cât ºi pe membrii noului regim desprecare se considera cã au „tendinþe antisovietice“. Operaþiunile KGB împotriva

Ambasadei SUA au devenit nesemnificative, în comparaþie cu cele ale nouluiregim. La 4 noiembrie 1979, câteva mii de militanþi confirmaþi oficial, care pretindeau cã sunt „studenþi ce urmeazã linia Imamului [Khomeini]“ au asaltatAmbasada americanã, au declarat-o „bârlog de spioni“ ºi au luat ostatici peste 50de membri ai personalului diplomatic. Dar dacã Statele Unite au fost denunþateca „Marele Satana“ de cãtre revoluþionarii fundamentaliºti, Uniunea Sovieticãera „Micul Satan“. Dupã invadarea Afganistanului de cãtre Uniunea Sovieticã dela sfârºitul anului, Leonid ªebarºin (cu numele conspirativ ªABROV) caredevenise rezidentul de la Teheran cu câteva luni mai înainte, se temea de un atacîmpotriva Ambasadei sovietice. O primã incursiune din ziua de Anul Nou 1980nu a produs daune mari ºi a fost respinsã de poliþie. În momentul când a avut loc

un al doilea atac cu ocazia aniversãrii unui an de la invazia din Afganistan, în jurul ambasadei se instalaserã atâþia stâlpi ºi bare de metal încât aceasta semãna,dupã cum afirmã ªebarºin, cu ceva între „grãdinã zoologicã ºi închisoare“. Nu aufost luaþi ostatici ºi nu s-au confiscat niciun fel de documente. Atenþia lumii arãmas aþintitã asupra ostaticilor americani, care au fost în cele din urmã eliberaþiîn ianuarie 1981.

Ascunzãtoarea mare cu documente diplomatice ºi ale CIA descoperitã înAmbasada SUA, multe dintre ele refãcute cu trudã de iranieni din fragmente



187

rupte ºi împrãºtiate, a reprezentat o nouã bazã pentru teoriile conspiraþiilor. Printrevictimele teoriilor conspiraþiilor s-a numãrat preºedintele relativ moderat alRepublicii Islamice, Abolhassan Bani-Sadr, unul dintre foºtii tovarãºi de exil ailui Khomeini. Telegramele ºi rapoartele capturate de CIA arãtau cã Agenþia îidãduse numele conspirativ de SDLURE-1 ºi încercase sã-l „cultive ºi sã-lrecruteze“ atât la Teheran, cât ºi la Paris. Deºi nu existau dovezi cã Bani-Sadr ar fi avut de-a face vreodatã în mod conºtient cu CIA, simplul fapt cã aceasta îºimanifestase interesul pentru el îl condamna în ochii multor militanþi. Bani-Sadr afost în acelaºi timp ºi o þintã a operaþiunilor active KGB. Deºi însemnãrile luiMitrokhin nu oferã niciun fel de detalii, scopul operaþiunilor l-a constituit probabilîntãrirea suspiciunilor cã fusese agent SUA. În iunie 1981 Bani-Sadr a fost nevoit

sã demisioneze din funcþia de preºedinte. Nemulþumit de capturarea documentelor compromiþãtoare de cãtre forþelemilitante iraniene de la Ambasada SUA, KGB a organizat o operaþiune comunã(cu numele conspirativ de TAIFUN), împreunã cu serviciile de informaþii bul-gare în anul 1980, folosind o serie de falsuri mult mai senzaþionale care ar fi

provenit, chipurile, de la un Consiliu Militar al Salvãrii ilegal (fictiv) care doreasã-l înlãture pe Khomeini ºi sã restaureze monarhia. Centrul susþinea cã regimullui Khomeini se impusese prin falsuri ºi dãdea vina pe inexistentul Consiliu Militar

pentru o serie de atacuri împotriva suporterilor acestuia. Alte dezinformãrireferitoare la comploturile împotriva revoluþiei islamice (inclusiv presupusaîncercare de asasinare a lui Khomeini) pusã la cale de CIA, SIS, Mossad, SDECE

din Franþa ºi BND din Germania au fost transmise de rezidentul KGB din Beirut,cu numele conspirativ de KOLCIN, liderului OEP, Yasser Arafat. Dupã cum reiesedin rapoartele KGB, Arafat personal i-a transmis aceste dezinformãri lui Khomeini.Serviciul A a fabricat un raport cãtre CIA din partea unui agent iranian fictiv careoferea alte dovezi în sprijinul unei încercãri de atentat la viaþa lui Khomeini,sponsorizate de CIA.

Printre principalele þinte ale mãsurilor active ale KGB din cadrul regimuluiKhomeini, pe lângã Bani-Sadr a fost ºi Sadeq Qotbzadeh, care a fãcut ºi el partedin cercul intim al lui Khomeini în timpul anilor de exil ºi a devenit ministru deExterne la scurt timp dupã ocuparea Ambasadei americane. În primãvara anului1980, Qotbzadeh a avertizat Moscova cã, dacã nu-ºi retrage trupele din Afganistan,

Iranul va acorda asistenþã militarã mujahedinilor. În iulie el a ordonat Ambasadeisovietice de la Teheran sã-ºi reducã personalul. Deºi niciunul dintre aceste episoadenu a fost menþionat în presa sovieticã, Moscova s-a rãzbunat în secret. Serviciul Aa fabricat o scrisoare cãtre Qotbzadeh din partea senatorului SUA HarrisonWilliams, care îl cunoscuse cu douãzeci de ani în urmã, pe când Qotbzadeh erastudent în SUA. Autorul scrisorii îl sfãtuia pe Qotbzadeh sã nu-i elibereze peostaticii americani în viitorul apropiat ºi furniza informaþii menite sã-l compromitã

pe Qotbzadeh personal. În iulie 1980, ambasadorul iranian de la Paris a fost



188

alimentat cu alte dezinformãri, în care se pretindea cã Qotbzadeh complota cuamericanii ca sã-l înlãture pe Khomeini. Se mai spunea cã Qotbzadeh primisemitã în valoare de 6 milioane de dolari pentru a sprijini scoaterea discretã a ºasediplomaþi americani din Iran, dupã ce aceºtia se refugiaserã la Ambasada Canadeidin Teheran. Deºi nu existau probe, aceste mãsuri active probabil cã au contribuitla demisia lui Qotbzadeh, survenitã în luna august.

KGB-ul îl considera pe Qotbzadeh o þintã atât de importantã, încât încercarealui de a-l discredita a continuat ºi dupã ce acesta a încetat sã mai fie ministru deExterne. Dovezile contrafãcute prin care se încerca sã se demonstreze cã era agentCIA au contribuit probabil la arestarea lui în aprilie 1982 sub acuzaþia cã acomplotat pentru asasinarea lui Khomeini. Serviciul A a continuat sã fabrice ºi

alte documente incriminatorii dupã arestarea lui. Rezidenþa din Teheran aconsiderat drept „ultimul cui în sicriu“ o telegramã falsã CIA scrisã de Serviciul Aîntr-un cod uºor de descifrat ºi adresatã unui agent lesne de identificat caQotbzadeh. În septembrie a fost împuºcat împreunã cu alþi aproximativ ºaptezecide ofiþeri ai armatei, acuzaþi de conspiraþie.

O altã þintã a mãsurilor active ale KGB-ului, Marele Ayatollah KazemShari’atmadari, un cãrturar religios de frunte, vãzut drept rival de Khomeini, afost ºi el acuzat de complicitate la complot. Ameninþat cu execuþia fiului sãu,Shari’atmadari a fost silit sã se umileascã la televiziune ºi a implorat iertarea luiKhomeini. Ulterior a devenit primul Ayatollah care a fost vreodatã rãspopit ºi ºi-a

petrecut ultimii ani ai vieþii în arest la domiciliu.

În pofida succesului sãu în incriminarea mai multor personalitãþi proeminenteale noii republici islamice, KGB-ul a avut numai o influenþã minorã asupra vãrsãriide sânge, în general. Impactul aºa-ziselor conspiraþii inventate de Serviciul A afost mult mai mic decât încercarea realã de rãsturnare a regimului lui Khomeinidin iunie 1981 pusã la cale de Mujahidi yi Khalq (Rãzboinicii Sfinþi) din Iran,care s-au inspirat ºi din islamism ºi din marxism. Din cei 2665 de deþinuþi politiciexecutaþi de tribunalele revoluþionare între iunie ºi noiembrie 1981, 2200 eraumujahedini ºi aproximativ 400 membri ai diverselor grupãri de stânga – un totalde ºapte ori mai mare decât cel al monarhiºtilor, reali ºi presupuºi, executaþi încele ºaisprezece luni anterioare. Tributul morþilor mujahedinilor a continuat sãcreascã în urmãtorii câþiva ani.

Colectarea de informaþii KGB în primii ani ai regimului Khomeini a avut unimpact mai mic decât mãsurile lui active. În 1979, când a devenit rezident laTeheran, ªebarºin i-a criticat pe câþiva dintre ofiþerii lui operaþionali pentru lipsade energie în încercarea de a stabili contacte în rândurile armatei ºi ale mullahilor,ºi pentru încercarea de a ascunde absenþa informaþiilor de calitate. Ironia fãcea cãunul dintre cei în care avea cea mai mare încredere era Vladimir Kuzicikin, care,aºa cum a descoperit ceva mai târziu, stabilise un contact secret la Teheran cuSIS. Problemele lui ªebarºin s-au complicat ºi mai mult în 1981, când ºeful



189

rezidenþei pe linie de PR a fost arestat în timp ce se întâlnea cu un om de afaceristrãin, pe care dorea sã-l recruteze; în ziua urmãtoare autoritãþile l-au expulzatdin Iran. În urma reorganizãrii rezidenþei care a urmat dupã aceea, Kuzicikin afost promovat. În anul urmãtor, dupã ce acesta a dezertat, ªebarºin a tras concluziacã ºeful de linie PR fusese compromis în mod intenþionat de Kuzicikin, pentru a

putea promova el însuºi.ªebarºin avea probleme ºi cu comisia specialã pentru Iran, înfiinþatã de Biroul

Politic dupã cãderea ªahului, condusã aparent de Brejnev, dar în care membrulcu cea mai mare influenþã era Andropov. Rezidenþa din Teheran a trimis ceea ceªebarºin considera cã sunt rapoarte valoroase de la patru ofiþeri FCD de altãorigine etnicã decât cea rusã – respectiv armean, azer, turkmen ºi uzbek – care le

permitea sã se amestece neobservaþi printre localnici. Dar Comisia Biroului Politicera nemulþumitã de lipsa de informaþii de la surse de nivel înalt din cadrul regimuluilui Khomeini ºi de felul în care era prezentatã criza ostaticilor de la Ambasadaamericanã. La 24 aprilie 1980 (o zi de care preºedintele Carter îºi aminteºte cadespre „una din cele mai cumplite zile din viaþa mea“), o încercare secretã a SUAde a-i salva pe ostatici a dat greº dupã ce s-au produs mai multe defecþiuni mecaniceºi accidente la elicopterele ºi avioanele implicate în misiunea de salvare. La ora 1noaptea, ora Washingtonului, în ziua de 25, Casa Albã a anunþat eºecul misiuniide salvare. ªebarºin a fost admonestat foarte sever de Centru pentru cã nu a reuºitsã transmitã raportul decât a doua zi. ªebarºin susþinea în mod rezonabil cã nu se

poate cere rezidenþei sã fie la fel de promptã ca presa ºi cã era mai bine sã aºtepte

douãzeci ºi patru de ore înainte de a elabora o evaluare serioasã. În mai multeocazii – poate fãrã sã vrea – ªebarºin a comis eroarea politicã de a trimite rapoartecare contraziceau pãrerile eronate ale lui Andropov despre Iran. ªebarºin a raportatcorect cã ºtirile despre moartea ªahului în exil din iulie 1980 nu au avut niciunimpact semnificativ asupra sprijinului încã foarte entuziast pentru Khomeini ºicã monarhia pierduse complet terenul. Andropov ºi-a exprimat în mod clar dezaprobarea pentru raport. Dupã pãrerea lui ªebarºin, Andropov, la fel ca ºi alþimembri ai Biroului Politic care îl cunoscuserã pe ªah, „i-au supraestimat foartemult importanþa“.

Cãderea ªahului ºi venirea lui Khomeini la putere în Iran au fost urmateaproape imediat de triumful lui Saddam Hussein în Irak. La 16 iulie 1979, dupã

desãvârºirea loviturii de stat îndelung pregãtite, Consiliul Revoluþionar deComandã din Irak l-a eliberat pe preºedintele Bakr din toate funcþiile sale ºi l-ainstalat în locul lui pe Saddam, fostul lui adjunct. ªase zile mai târziu, Saddamsãrbãtorea cucerirea puterii în cadrul unei conferinþe filmate a oficialitãþilor Partidului Ba’th care poate fi interpretatã ca un omagiu adus modelului sãu, Iosif Stalin. Ceremonia a început prin anunþarea unui „complot dureros ºi atroce“ ºi cuo confesiune îndelung exersatã, amintind de procesele-spectacol ale lui Stalin,fãcutã de unul dintre oponenþii lui Saddam, Muhi al-Din ’Abd al-Husain Mashhadi,



190

care a declarat cã în ultimii patru ani participase la un complot sirian cu scopul dea-i îndepãrta pe Bakr ºi pe Saddam. Dar Saddam, spre deosebire de Stalin, ºi-aasumat un rol mai activ în procedurã. Dupã ce Mashhadi ºi-a încheiat confesiunea,Saddam a citit cu voce tare numele a ºaizeci ºi ºase de presupuºi trãdãtori, toþi

prezenþi la conferinþã, fãcând din când în când câte o pauzã ca sã-ºi aprindãtrabucul. În timp ce persoanele respective erau conduse afarã pentru a fi executatede tovarãºii lor de partid, publicul a izbucnit în aclamaþii isterice exprimându-ºiadeziunea faþã de Saddam ºi cerând moartea pentru trãdãtori. O mare parte dinenergia serviciilor secrete ale lui Saddam, la fel ca ºi în cazul celor aflate în slujbalui Stalin, avea sã se consume în hãituirea ºi vânarea „trãdãtorilor“ de acasã ºi dinstrãinãtate. Dar admiraþia lui Saddam pentru Stalin ca model de viaþã nu i-a

diminuat suspiciunile faþã de politica sovieticã. Printre victimele primei lui epurãris-au numãrat toþi cei pe care îi suspecta de legãturi strânse cu Uniunea Sovieticã,unul dintre cei dintâi fiind Murtada Sa’d’Abd al-Baqi, ambasadorul irakian de laMoscova.

În momentul în care Saddam Hussein a preluat puterea, Partidul ComunistIrakian a fost trimis în ilegalitate. Deºi Moscova avea mare grijã sã evite o rupturãfãþiºã cu Bagdadul, Biroul Politic a acordat sprijin în secret Partidului pentru caacesta sã poatã organiza opoziþia împotriva lui Saddam. În aprilie 1979, un mem-

bru al Biroului Politic al Partidului Comunist Irakian, cu numele conspirativ deSTOGOV a avut douã întâlniri secrete la Teheran cu adjunctul DepartamentuluiOPT FCD (Iran ºi Orientul Mijlociu non-arab), Lev Petrovici Kostromin, pentru

a raporta despre mãsurile luate de Partid în vederea pregãtirii „luptei armate“. Înmunþii Kurdistanului irakian se înfiinþase o tabãrã de antrenament pentru 100 de partizani, cu ajutorul Uniunii Patriotice a Kurdistanului de orientare marxistã,condusã de Jalal Talabani, cu scopul de a se forma un front unit împotriva regimuluidin Irak. La 19 iulie, Biroul Politic sovietic a autorizat KGB-ul sã furnizezePartidului Comunist Irakian echipament pentru o staþie secretã de radio la baza sadin Kurdistanul irakian. În Uniunea Sovieticã s-a asigurat instruirea gratuitã atrei irakieni aleºi pentru a deservi staþia radio. În ziua de 19 octombrie, la o întâlnirecu adjunctul ºefului Departamentului OPTSPREZECE (Statele Arabe),G. P. Kapustean, liderul Partidului Comunist Irakian, Aziz Muhammad, a raportatcã apelurile la rezistenþã împotriva lui Saddam erau difuzate de douã miºcãri

kurde, Uniunea Patrioticã a Kurdistanului ºi Partidul Democrat din Kurdistan,condus de Mas’ud Barzani (fiul întemeietorului partidului, Mullah MustafaBarzani). Muhammad a cerut zece staþii de releu, pentru a extinde aria de acoperirea staþiei radio.

Ostilitatea sovieticilor faþã de Saddam Hussein s-a accentuat din cauzadenunþãrii de cãtre acesta a invaziei sovietice din Afganistan, din decembrie 1979.În luna urmãtoare, Cehoslovacia a fost de acord sã furnizeze în secret bazei dinKurdistan a Partidului Comunist Irakian 1000 de rachete antitanc ºi câteva mii de



191

mitraliere cu muniþia aferentã. Alte efecte militare au fost furnizate apoi de UniuneaSovieticã ºi de Ungaria. În afarã de faptul cã a funcþionat ca un canal de transmiterea armelor din blocul sovietic cãtre Kurdistan, Partidul Comunist Irakian a contribuitfoarte puþin la consolidarea rezistenþei kurde. Aziz Muhammad a recunoscut faþãde un contact KGB cã organizaþia de partid din interiorul Irakului se destrãmaseîn cea mai mare parte. Planul lui de a muta Biroul Politic al Partidului ComunistIrakian în Kurdistan fusese respins de „câþiva dintre tovarãºii din conducere“,care preferau sã stea în exil, în þãrile din blocul sovietic. Muhammad a recunoscutcã partidul trebuia sã-ºi perfecþioneze munca ideologicã, sã-ºi rezolve disputeleinterne, sã-ºi reorganizeze sistemul de securitate ºi de informaþii, sã-ºiîmbunãtãþeascã conducerea centralã.

În momentul izbucnirii rãzboiului Iran-Irak în septembrie 1980 relaþiilesovieto-irakiene au înregistrat punctul lor cel mai scãzut de la instalarea regimuluiBa’th. Invadarea Iranului de cãtre Saddam, sub pretextul disputei mai vechireferitoare la cursul de apã Shatt al-Arab, a fost determinatã de un amestec deteamã ºi agresivitate: teama cã Khomeini îi va îndemna pe ºiiþii majoritari dinIrak sã se revolte, asociatã cu dorinþa de a profita de dezorientarea din cadrulforþelor armate iraniene provocatã de revoluþia islamicã. Moscova s-a declaratneutrã faþã de þãrile angrenate în conflict ºi a sistat toate ajutoarele militare cãtreIrak, inclusiv pe cele care trebuia livrate conform contractelor deja existente. Dar iluziile de grandoare ale lui Saddam îl fãceau sã fie foarte încrezãtor într-o victorieuºoarã. O anecdotã foarte rãspânditã spunea cã Irakul are o populaþie de 28 de

milioane de locuitori: 14 milioane de irakieni ºi 14 milioane de portrete ale luiSaddam Hussein. Veniturile din exportul de petrol, care crescuserã de la 1 miliardde dolari în 1972, la 21 de miliarde în 1979, alimentau ambiþiile lui Saddam.„Irakul“, se lãuda el, este la fel de mare precum China, la fel de mare ca UniuneaSovieticã ºi la fel de mare ca Statele Unite.“ Una dintre cele mai frecvente amãgiriale lui Saddam o constituia încrederea sa nemãsuratã în propriul sãu geniu militar,deºi nu avea niciun fel de experienþã militarã. Nepriceperea lui crasã a avut dreptconsecinþã faptul cã, în loc sã se termine cu o victorie rapidã, rãzboiul cu Iranulavea sã se tãrãgãneze timp de opt ani ºi sã se încheie cu lupte pe teritoriul Irakului.

Kurzii au avut ºi ei de câºtigat, la fel ca ºi iranienii, de pe urma incompetenþeimilitare a lui Saddam. La sfârºitul anului 1980, Aziz Muhammad a trimis un

mesaj optimist Biroului Politic al PCUS prin intermediul rezidentului KGB dinDamasc. Rãzboiul cu Iranul l-a obligat pe Saddam sã-ºi reducã forþele dinKurdistan. Partidul Comunist Irakian, raporta Muhammad, fãcea progrese înunificarea facþiunilor kurde într-o campanie militarã în vederea rãsturnãrii de la

putere a dictaturii lui Saddam. Unitãþile de partizani înarmaþi din Kurdistanulirakian, inclusiv unii membri ai Comitetului Central, erau gata sã se implice înlupta armatã. Semnificativ este însã faptul cã Muhammad vorbeºte numai de „sute“ºi nu de „mii“ de partizani comuniºti. În realitate, deºi Muhammad a refuzat sã



192

recunoascã acest lucru, unitãþile Partidului Comunist Irakian nu aveau nicio ºansãsã reprezinte un pericol real pentru Saddam Hussein sau sã asigure conducereamai multor detaºamente de kurzi. „Dumneavoastrã, dragi tovarãºi“, a spus elBiroului Politic sovietic, „rãmâneþi principalul nostru sprijin ºi principala noastrãsperanþã.“ A cerut 500 000 de dolari pentru a sprijini „lupta detaºamentelor noastrede partizani ºi activitatea partidului nostru în Irak“, în timpul anului ce se apropia.

Sprijinul sovietic pentru partizanii kurzi din Irak a rãmas secret. În timpulcelui de-al XXVI-lea Congres al PCUS din primãvara anului 1981, Aziz Muham-mad a denunþat campania de „represiuni sãlbatice“ împotriva Partidului ComunistIrakian ºi a poporului kurd condusã de regimul Ba’th. Dar, cel puþin în versiuneadin Pravda a cuvântãrii sale, nu i s-a permis sã facã niciun fel de referiri la rãzboiul

de partizani în vederea rãsturnãrii regimului lui Saddam Hussein. Lui Muham-mad i s-a dat voie sã afirme doar în mod vag cã Partidul Comunist Irakian folosea„diverse metode de luptã pentru instaurarea unui regim democratic ºi a autonomiei

poporului kurd“. În ultimã instanþã, Moscova nu dorea sã acorde sprijin pe scarãlargã kurzilor pentru a nu-l ajuta pe Khomeini sã obþinã victoria în rãzboiul dintreIran ºi Irak.

În vara anului 1981, dupã ce pierduse speranþa unei victorii rapide împotrivaIranului, Saddam nu ºi-a mai manifestat opoziþia faþã de invadarea Afganistanuluide cãtre sovietici. Uniunea Sovieticã a reacþionat punând capãt în mod discretembargoului sãu asupra armelor. Livrãrile de armament sovietic pânã la sfârºitulanului au fost totuºi insuficiente faþã de cererile irakienilor. În 1982, soarta

rãzboiului a înclinat în favoarea Teheranului. Primãvara, Iranul ºi-a recuperataproape tot teritoriul pierdut de la începutul conflictului. În iunie, Irakul a anunþatretragerea unilateralã din teritoriul iranian. Dar Iranul nu a reacþionat la tentativelede pace ale lui Saddam ºi a continuat rãzboiul pe teritoriul irakian. Dornicã sãîmpiedice victoria Iranului, Moscova a reluat pe scarã largã livrãrile de armecãtre Irak pentru prima datã de la declanºarea rãzboiului. La rândul sãu, Saddama declarat amnistie generalã pentru comuniºtii irakieni ºi i-a eliberat pe mulþidintre ei din închisoare. Uniunea Sovieticã nu-ºi mai fãcea niciun fel de iluzii cu

privire la perspectiva transformãrii Irakului în principalul sãu cap de pod dinOrientul Mijlociu. Dar perspectiva unei victorii a Iranului împotriva Irakului,urmatã de incitãrile proferate de triumfãtorul Khomeini pentru a-i îndemna la

revoltã pe musulmanii sovietici era absolut inacceptabilã. Amploarea livrãrilor sovietice de arme cãtre Bagdad a fost aºadar calculatã cu grijã, pentru a împiedicavictoria decisivã a vreuneia dintre cele douã pãrþi. Kissinger a fãcut atuncicomentariul sãu celebru: „Ce pãcat cã nu pot pierde amândoi!“ care vãdeºte ooarecare simpatie pentru Moscova.

Repararea parþialã a punþilor dintre Moscova ºi Bagdad a coincis cu undezastru al spionajului sovietic de la Teheran. La 5 iunie 1982, în timp ce se aflaîn concediu la un sanatoriu al KGB-ului ºi recitea Rãzboi ºi pace, ªebarºin a fost



193

convocat de urgenþã sã se prezinte la Moscova, unde i s-a spus cã Kuzicikindispãruse de la Teheran cu trei zile în urmã. A urmat o cercetare a KGB-ului carea ajuns în mod corect la concluzia cã ªebarºin lucra pentru SIS ºi trecuse frontieraturcã folosind un paºaport britanic. „Urmãtoarele douã luni, scrie ªebarºin, aumarcat cele mai dificile momente din viaþa mea“: „Era dureros sã-mi amintesc cãmã înþelesesem cândva aºa de bine cu Kuzicikin ºi îl ajutasem sã promoveze.“ªebarºin a fost nevoit sã se întoarcã la Teheran ca sã lichideze reþelele de agenþi

pe care Kuzicikin le-ar fi putut deconspira.Umilirea finalã, cel puþin în ceea ce îl priveºte pe ªebarºin, a reprezentat-o

un ordin din partea Centrului de a-i face o vizitã ºefului misiunii diplomatice britanice, Nicholas Barrington (ulterior învestit cu titlul de cavaler) pentru a-l

întreba cum a fost posibil ca un paºaport britanic sã ajungã în posesia lui Kuzicikin:„Îmi era foarte clar cã acest plan este absurd, dar cineva de la Centru îºi imaginasecã un englez îmi va dezvãlui mie tot adevãrul. Era încã unul din acele ordinestupide pe care am fost obligat sã le execut pe tot parcursul carierei mele în cadrulKGB-ului“.

ªebarºin ºi Barrington erau în relaþii amicale de pe la mijlocul anilor ’60, decând se cunoscuserã la posturile lor diplomatice din Pakistan, înainte ca ªebarºinsã intre în KGB – dar gama largã de contacte pakistaneze ale lui Barrington îlconduseserã pe ªebarºin la concluzia greºitã cã Barrington este ofiþer SIS. În varaanului 1982, când a plecat de la Ambasada sovieticã din Teheran pentru a se ducela întâlnirea aranjatã de secretara lui cu Barrington, ªebarºin nu trebuia decât sã

teacã strada pentru a intra în Ambasada britanicã. Dar de la începutul crizeiostaticilor de la Ambasada SUA, deasupra Ambasadei britanice flutura steagulsuedez, nu cel britanic. Pentru a-i proteja pe membrii personalului care rãmãseserãla Teheran, aceasta devenise secþia englezã a ambasadei suedeze. În loc sã res-

pecte instrucþiunile absurde ale Centrului ºi sã-l întrebe pe Barrington despre paºaportul britanic eliberat pentru Kuzicikin spre a-l ajuta sã treacã frontiera cuTurcia, întrebare la care niciun diplomat britanic nu s-ar fi gândit sã rãspundãvreodatã, ªebarºin s-a mulþumit sã-i spunã cã Kuzicikin a dispãrut ºi sã-l întrebedacã ºtie ceva în aceastã privinþã. Dupã aceea, cei doi bãrbaþi au purtat o discuþiegeneralã cu privire la pericolele cu care se confrunta un diplomat în Iranul luiKhomeini. „Barrington“, îºi aminteºte ªebarºin mai târziu, „a fost amabil, chiar a

manifestat înþelegere ºi mi-a promis cã se va consulta cu Londra.“În Marea Britanie, Kuzicikin a oferit informaþii ample referitoare la

operaþiunile spionajului sovietic din Iran, pe care SIS le-a transmis mai departe laCIA. La începutul anului 1983, CIA a transmis multe din acestea la Teheran.Regimul lui Khomeini a reacþionat prompt: l-a expulzat pe ªebarºin ºi alþiºaptesprezece ofiþeri sovietici de informaþii ºi a arestat 200 de militanþi Tudeh defrunte, inclusiv întregul Comitet Central, sub acuzaþia de spionaj pentru Moscova.La 1 Mai, rezidenþa KGB a fost foarte stânjenitã când a vãzut la televiziune cã



194

atât secretarul general al Partidului Tudeh, Nureddin Kianuri, cât ºi principalulideolog al acestuia, Ehsan Tabari, au fãcut mãrturisiri umilitoare de „trãdare“ ºi„subversiune“ ºi au recunoscut cã au comis ºi alte „crime oribile“. Ulterior aurepetat aceste mãrturisiri la procesele-spectacol unde au mulþumit în mod politicosautoritãþilor pentru „tratamentul uman“ de care s-au bucurat. Deºi amândurora lis-a cruþat viaþa, mai ales datoritã marii valori propagandistice a actelor lor deumilire, mulþi alþi militanþi au fost încarceraþi sau executaþi. Partidul Tudeh s-adezintegrat ºi a încetat sã mai reprezinte o forþã importantã în politica iranianã.Ziarele din Teheran publicau articole cu titluri ca: „Membri ai Comitetului Cen-tral mãrturisesc cã fac spionaj pentru KGB“, „Partidul Tudeh creat pentru singurulscop de a spiona“ ºi „Mãrturisiri fãrã precedent în istoria mondialã“.

Astfel, operaþiunile KGB s-au încheiat cu un eºec strategic atât în Irak, cât ºiîn Iran. Principala lor prioritate pentru ceea ce mai rãmãsese din era sovieticã adevenit limitarea daunelor. În stadiile finale ale rãzboiului din Irak ºi Iran,Gorbaciov a fost de acord sã furnizeze Irakului rachete Scud-B a cãror utilizare înatacurile împotriva oraºelor iraniene l-a convins pe Khomeini „sã bea otravã“,aºa cum s-a exprimat chiar el, ºi sã accepte un acord de încetare a focului. În

pofida faptului cã se pierduserã aproximativ un milion de vieþi omeneºti, graniþadintre Iran ºi Irak a rãmas exact acolo unde fusese cu opt ani în urmã, când Saddamdeclanºase rãzboiul.

Invadarea Kuweitului de cãtre Saddam la 2 august 1990 – prima crizãinternaþionalã din epoca de dupã Rãzboiul Rece – a produs o mare divergenþã de

opinii în rândul consilierilor lui Gorbaciov. În ziua urmãtoare, Eduard Amrosieviciªevardnadze, ministrul de Externe sovietic, ºi James Baker, secretarul de stat alSUA, au condamnat împreunã invazia ºi au fãcut apel la „restul comunitãþiiinternaþionale sã fie alãturi de noi în sistarea la scarã internaþionalã a livrãrilor dearme cãtre Irak“. Douã sãptãmâni mai târziu, Gorbaciov a vorbit la televiziunedespre cooperarea dintre Uniunea Sovieticã ºi Statele Unite: „Pentru noi, a acþionaîn alt mod ar fi fost inacceptabil, deoarece actul irakian de agresiune a fost comiscu ajutorul armelor noastre, pe care le-am furnizat Irakului pentru a-l ajuta sã-ºimenþinã capacitatea de apãrare, nu pentru a ocupa teritorii strãine…“

La 25 august, Statele Unite au început blocada navalã a Irakului, unavertisment implicit cã erau gata sã declanºeze rãzboiul, dacã Saddam nu se

retrãgea din Kuweit. Dar Centrul se temea ca nu cumva cooperarea cu StateleUnite sã slãbeascã influenþa sovieticã în Orientul Mijlociu. Cu sprijinul

preºedintelui KGB, Vladimir Kriucikov, ºi al ministrului Apãrãrii, Dmitri Iazov,Evgheni Primakov, expertul în problemele Orientului Mijlociu din ConsiliulPrezidenþial al lui Gorbaciov care avea legãturi cu KGB-ul de peste treizeci deani, l-a convins pe Gorbaciov sã-l trimitã în misiune la Bagdad. James Baker afost impresionat de „aptitudinile ºi dibãcia“ lui Primakov, precum ºi de cunoºtinþelelui de istorie arabã, dar îl considera un „apologet al lui Saddam Hussein“. Scopul



195

declarat al lui Primakov era sã ajungã la un compromis care sã-i lase lui Saddamcele douã insule disputate ºi un teren petrolifer în schimbul retragerii lui dinrestul Kuweitului ºi al promisiunii de a convoca o conferinþã internaþionalã în

problema palestinianã. Dar dupã pãrerea lui Baker, propunerile lui Primakov eraumai degrabã „o capitulare decât un compromis“. „ªi a acceptat strategia lui Saddamde slãbire a coaliþiei arabe [împotriva lui] asociind criza kuweitianã cu conflictulmai larg, arabo-israelian.“ La fel ca ºi Baker, CIA avea mari suspiciuni în legãturãcu „jocul de picioare“ cu Saddam. La fel ºi ªevardnadze, care i-a comunicat în

particular lui Baker aceste suspiciuni. Primakov, aºa cum a recunoscut singur mai târziu, ºi-a ieºit din fire, ridiculizând cunoºtinþele ministrului de Externedespre Irak: „cum îndrãzneºti dumneata“, a pufnit el dispreþuitor, „un absolvent

al cursurilor prin corespondenþã al Colegiului de învãþãtori din Kutaisi, sã-mi þiimie predici despre Orientul Mijlociu, regiune pe care am studiat-o încã de pevremea studenþiei!“ „Evgheni“, a intervenit Gorbaciov, „înceteazã chiar în aceastãclipã!“ „ªevardnadze“, scrie Baker, „s-a simþit trãdat de Primakov ºi umilit deGorbaciov care, permiþându-i lui Primakov sã punã în discuþie o iniþiativã de

pace, a uzurpat autoritatea de ministru de Externe a lui ªevardnadze. În decembrie1990, profund decepþionat de creºterea puterii adepþilor liniei dure de la Moscova,

pe care îi bãnuia pe bunã dreptate cã pun la cale o loviturã de stat, ªevardnadze ademisionat din funcþia de ministru de Externe, declarându-ºi în mod public sprijinul

pentru Gorbaciov, dar spunând cã demisia lui este „un protest împotriva instaurãriidictaturii“.

Însã misiunea lui Primakov la Bagdad nu s-a ridicat la nivelul aºteptãrilor.Saddam a devenit foarte bãnuitor în privinþa intenþiilor sovieticilor, astfel cã amanifestat foarte puþin interes pentru colacul de salvare pe care încerca sã i-larunce Primakov. Le-a spus consilierilor sãi cã avertismentul lui Primakov potrivitcãruia Irakul se va confrunta cu o coaliþie multinaþionalã dacã nu se va ajunge lao reglementare prin negociere este o simplã încercare a sovieticilor de a-l inti-mida. Saddam a refuzat sã creadã pânã în ultima clipã cã atacul aerian condus deSUA va fi urmat de o ofensivã la sol. Suspiciunea lui la adresa politicii sovieticel-a fãcut sã nesocoteascã informaþii de mare importanþã. Chiar înainte de lansareaofensivei la sol – operaþiunea cunoscutã sub numele de „Furtunã în Deºert“ dinfebruarie 1991 – imaginile prin satelit prezentate conducerii irakiene de experþii

militari sovietici ofereau dovezi convingãtoare cã forþele coaliþiei erau pe punctulde a lansa un atac din flanc ºi nu – aºa cum se aºtepta toatã lumea – o operaþiuneamfibie îndreptatã direct împotriva armatei de ocupaþie din Kuweit. Dar Saddama interpretat aceste informaþii ca o încercare din partea sovieticilor de a-l înºela,

pusã la cale împreunã cu Statele Unite, ºi nu a luat niciun fel de mãsuri pentru a-ºiîntãri poziþiile împotriva unui atac din flanc. În parte ºi ca urmare a acestui lucru,forþele lui au fost anihilate în numai o sutã de ore de luptã la sol.



196

10

Alianþa cu Siria

Regimul Ba’th din Siria, dominat de Hafez al-Asad din 1970 pânã la moarteaacestuia survenitã treizeci de ani mai târziu, lãsa impresia în anii ’70 cã estesingurul aliat de nãdejde al Uniunii Sovietice printre toate statele importante dinOrientul Mijlociu. Imediat dupã lovitura de stat, numitã „revoluþie“, care a adusla putere Partidul Ba’th în martie 1963, Moscova a privit acest nou regim cu o

profundã suspiciune – în pofida angajamentului declarat faþã de socialism ºiunitatea arabã. Noii guvernanþi ai Siriei susþineau în mod public necesitateazdrobirii Partidului Comunist ºi a celorlalþi „duºmani ai revoluþiei“. Moscova aripostat. Publicaþia sovieticã Timpuri Noi a etichetat Partidul Ba’th drept „sinonim

pentru brutalitate amestecatã cu o demagogie neruºinatã“. Însã în primãvara anului1964, încurajatã de naþionalizarea principalelor fabrici textile din Siria ºi a altor industrii mari, Moscova a început sã facã distincþie între forþele „progresiste“ ºicele de dreapta din cadrul noului regim. Ea s-a simþit atrasã ºi de retoricaantioccidentalã lipsitã de compromis a regimului Ba’th. În pofida faptului cãPartidul Comunist Sirian continua sã fie interzis, Uniunea Sovieticã a fost deacord sã furnizeze Siriei atât arme, cât ºi experþi militari.

Încã de la bun început KGB-ul s-a infiltrat puternic în serviciile externe alenoului regim ºi în comunitatea spionajului. Diplomatul ºi avocatul Tarazi Salahal-Din (cu numele conspirativ IZZAT) fusese recrutat de KGB încã din 1954 ºiavea sã devinã unul dintre agenþii sovietici cu cele mai impresionante state de

serviciu. La începutul anilor ’70, era director general la Ministerul de Externe.Un alt funcþionar superior din Ministerul de Externe, cu numele conspirativ deKAREAN, a fost recrutat în 1967. Dosarele lui Mitrokhin identificã o infiltraremajorã în spionajul sirian: KERIM, care fusese recrutat de KGB în Berlinul deEst la începutul anilor ’60. Rezidenþa din Damasc ºi-a arogat meritele pentrufaptul cã l-a ajutat sã obþinã un loc de muncã în principala agenþie de informaþiicivile din Siria, Biroul Securitãþii Naþionale, dupã întoarcerea sa în Siria. În 1964,KERIM a jucat un rol central în operaþiunea RUCEI, în timpul cãreia KGB a



197

reuºit sã instaleze microfoane în mai multe încãperi ale Biroului Securitãþii Naþionale.

Aºa dupã cum mãsurile active ale KGB-ului în Iran au reuºit sã exploatezeamintirile CIA ºi SIS despre acþiunea secretã din timpul loviturii de stat din 1953în vederea rãsturnãrii lui Mossadeq ºi a restaurãrii autoritãþii ªahului, la fel a

beneficiat ºi în Siria de suspiciunile profunde induse de încercãrile nereuºite aleCIA/SIS din anii 1956-1957 de a iniþia o loviturã de stat în Damasc pentru asubmina influenþa crescândã a Partidului Ba’th. La Damasc ca ºi în alte capitaledin Orientul Mijlociu, teoriile conspiraþiei ofereau un teren fertil pentru falsurilefabricate de Serviciul A. Primul succes major al KGB-ului în domeniuldezinformãrii dupã „revoluþia“ Partidului Ba’th a fost operaþiunea PULIA

(„Glonþul“): o serie de mãsuri active iniþiate în anii 1964–1965 cu scopul de ademasca un aºa-zis complot pus la cale de CIA în cooperare cu BND din Germaniade Vest, pentru a submina regimul Ba’th. În vara anului 1964, ataºatul militar sovietic de la Damasc l-a vizitat pe generalul Amin al-Hafiz, comandantul-ºef alarmatei siriene, o personalitate din ce în ce mai proeminentã a regimului Ba’th,

pentru a-i arãta un raport contrafãcut al spionajului din Germania de Vest, cuscopul de a-i identifica pe ofiþerii din armata sirianã aflaþi în contact atât cu BND,cât ºi cu CIA, precum ºi pe ofiþerii CIA implicaþi în recrutarea lor. Ataºatul primiseinstrucþiuni foarte stricte sã nu lase raportul în posesia lui Hafiz sub pretextul cãîºi protejeazã sursele – în realitate pentru ca falsul sã nu poatã fi scos la ivealã. Cutoate acestea, el i-a permis lui Hafiz sã-ºi noteze numele ofiþerilor sirieni ºi al

personalului CIA menþionat în raport. Se pare cã lui Hafiz nu i-a trecut prin mintesã punã la îndoialã autenticitatea raportului. L-a asigurat pe ataºat cã va pãstrasecretul cu privire la existenþa acelui document ºi va lua „mãsuri eficace“ împotrivacelor numiþi în el. Puþin mai târziu, rezidenþa KGB a trimis o scrisoare anonimãla Biroul Securitãþii Naþionale, cu scopul de a oferi informaþii referitoare laactivitãþile biroului CIA din Damasc. Pozând în persoanã binevoitoare faþã deamericani, un ofiþer operativ al rezidenþei a dat un telefon anonim unui ofiþer

proamerican din armata sirianã pentru a-l preveni cã legãturile lui cu Statele Uniteerau pe cale de a fi date în vileag. ªocat de acest avertisment, ofiþerul a întrebatdacã trebuie sã se ascundã sau sã se ducã la Ambasada americanã sã cearã azil

politic. Aºa cum se aºtepta KGB, întreaga conversaþie telefonicã a fost interceptatã

de Biroul Securitãþii Naþionale. Ofiþerul a fost îndepãrtat din delegaþia militarãsirianã care urma sã facã o vizitã la Moscova. Soarta lui ulterioarã nu mai esteconsemnatã în dosarele lui Mitrokhin.

KGB-ul ºi-a asumat meritele pentru cã a anunþat în februarie 1956 regimulBa’th despre descoperirea „unei organizaþii de spioni americani… a cãrei misiuneera sã culeagã informaþii despre armata sirianã ºi despre tipurile de echipamentmilitar“. Curând dupã aceea, pe fundalul unei denunþãri furioase a politiciiamericane de cãtre presa sirianã ºi al unor demonstraþii de protest în faþa Ambasadei



198

SUA, doi sirieni au fost judecaþi ºi executaþi sub acuzaþia de spionaj pentru CIA.Un protest al Departamentului de Stat a fost respins de regimul Ba’th pe motiv cã„politica americanã din Siria se bazeazã pe spionaj ºi crearea de reþele deconspiraþie ºi sabotaj în þarã“. KGB-ul mai credea cã mãsurile sale active auconvins regimul în 1966 cã ambasadorul SUA pregãtea o loviturã de stat ºi l-adeterminat sã opereze 200 de arestãri la mijlocul lui septembrie.

La 23 februarie 1967, o loviturã de stat militarã, elogiatã de Moscova caopera „forþelor patriotice“, a adus la putere un regim Ba’th de stânga, condus deausterul Salah Jadid, care apãrea foarte rar în public. La loc de frunte pe listacererilor de ajutor din partea Uniunii Sovietice se afla solicitarea de sprijin financiar

pentru construirea barajului de pe Eufrat. Se pare cã Moscova a pus trei condiþii,

toate acceptate imediat de Damasc: întoarcerea în Siria a comunistului exilatKhalid Bakdash; includerea unui comunist în Cabinet; ºi permisiunea pentruPartidul Comunist Sirian sã publice un cotidian. Partidul putea acum sãfuncþioneze, deºi nu fusese legalizat oficial, iar rezidenþa din Damasc a stabilit uncontact clandestin regulat cu acesta. Intermediarul comunist, pe numele sãuconspirativ RASUL, selectat de conducerea de partid, a fost trimis pentru ins-truire la Moscova, unde i-au fost predate noþiuni de comunicaþii secrete,transmisiuni radio, fotografii documentare, modul de folosire a cutiilor de scrisoridezafectate, modalitatea de semnalare a pericolui ºi de stabilire a întâlnirilor deurgenþã cu rezidenþa din Damasc. I s-a dat un mic transmiþãtor radio, cu numeleconspirativ de ISKUL-2, ascuns într-o servietã, care îi permitea sã trimitã semnale

secrete cãtre rezidenþã de la peste 500 de metri distanþã. Din 1968 ºi cel puþin pânã la începutul anilor 1980, un ofiþer operativ al rezidenþei s-a întâlnit cu RASULo datã sau de douã ori pe lunã.

Umilinþa suferitã ca urmare a Rãzboiului de ªase Zile din iunie 1967 la mai puþin de patru luni de la lovitura de stat din februarie a reprezentat o grea încercare pentru regimul Jadid. În cadrul mãsurilor represive care au urmat, Hafez al-Asad,ministrul Apãrãrii ºi viitorul lider al Siriei, ºi-a pãstrat portofoliul numai pentrucã se bucura de sprijinul ºefului brutal ºi deosebit de temut al Biroului Securitãþii

Naþionale, ’Abd al-Karim al-Jundi. Între Asad ºi Jadid s-a produs o rupturã serioasã.Principala preocupare a lui Jadid a rãmas în continuare „revoluþia“ internã Ba’th.Pentru Asad, dimpotrivã, prioritatea principalã era conflictul cu Israelul ºi

recuperarea Înãlþimilor Golan, pierdute în urma Rãzboiului de ªase Zile. Siriaintrase în rãzboi cu forþe armate slab instruite ºi prost echipate cu arme depãºite,casate în cadrul Armatei Roºii. Nu avea rachete pentru apãrare antiaerianã ºinumai jumãtate din cele 500 de tancuri ale sale erau operaþionale. Asad era perfectconºtient de faptul cã, pentru a se lupta cu Israelul, Siria are nevoie nu numai desoldaþi mai bine instruiþi, ci ºi de livrãri masive de arme din Uniunea Sovieticã.

În timpul ciocnirii dintre Jadid ºi Asad, KERIM a continua sã opereze caagent KGB în interiorul Biroului Securitãþii Naþionale. Printre operaþiunile la



199

care a luat parte KERIM ºi care sunt înregistrate în dosarele KGB se numãrã ºi pãtrunderea pe furiº în Ambasada Germaniei de Vest de la Damasc, pentru asustrage (ºi probabil pentru a fotografia) documente secrete. Operaþiunea, care aînceput la ora 22, în seara de 10 aprilie, ºi s-a încheiat la ora 4 în dimineaþa zileiurmãtoare, a fost asistatã de un agent sirian al BNS din interiorul ambasadei. La24 aprilie, Ambasada germanã a fost jefuitã din nou în cadrul unei operaþiunisimilare, probabil tot cu implicarea lui KERIM.

În noiembrie 1970, cu sprijinul forþelor armate ºi al securitãþii, Asad l-aînlãturat pe Salah Jadid ºi a pus mâna pe putere. „ªeful þãrii sunt eu, ºi nu guvernul“,obiºnuia sã spunã Asad. În realitate, teama de a lua ºi cea mai micã decizie care ar

putea sã nu fie pe placul lui a fãcut ca ºi cele mai banale chestiuni sã fie trimisespre rezolvare preºedintelui Asad. Se pare cã KGB-ul a ajuns la concluzia cã egreu sã se infiltreze în anturajul lui apropiat. În cercul intim al regimului sãuautoritar, Asad punea mare preþ pe loialitatea personalã. Chiar ºi funcþionarii ºicei care fãceau cafea în cadrul personalului prezidenþial nu erau decât rareorischimbaþi. Membrii-cheie ai regimului sãu – miniºtrii de Externe ºi al Apãrãrii,ºeful statului-major ºi ºeful spionajului – au rãmas la putere timp de un sfert deveac sau mai mult. La începutul anilor ’70, Muhammad al-Khuly, fostul ºef alspionajului din forþele aeriene, a organizat un serviciu de spionaj prezidenþialcare era subordonat direct lui Asad. Iar Asad îºi începea fiecare zi de lucru cuinformãri despre securitate ºi spionaj. Faptul cã Asad ºi majoritatea ºefilor sãi,care deþineau funcþiile înalte de comandã ºi în spionaj, proveneau din secta ’Alawi(ale cãrei credinþe îmbinau doctrina ºiitã cu elemente ale adorãrii naturii), înciuda tradiþiei potrivit cãreia puterea era deþinutã de musulmanii sunniþi, l-a fãcutsã acorde o atenþie deosebitã rapoartelor periodice referitoare la starea de spiritdin þarã. Chiar ºi Jadid, membru al aceleiaºi secte ’Alawi ca ºi Asad, alesese unsunnit pentru funcþia de preºedinte oficial. În cele din urmã, Asad a ajuns sã aibãcincisprezece agenþii de securitate ºi de informaþii, toate relativ independenteuna de alta, cu un personal care totaliza 50 000 de oameni (un sirian din 240) ºi cuun numãr încã ºi mai mare de informatori. Fiecare din aceste agenþii erasubordonatã direct preºedintelui, fiind instruitã de extrem de suspiciosul Asad sãstea la pândã ca sã vadã ce pun la cale ceilalþi. Deºi se considera mai presus de lege,îºi încarcera ºi îºi tortura victimele, sistemul de securitate al lui Asad era ºi foartegreoi. O investigaþie efectuatã de Human Rights Watch a condus la concluzia cã:

Un vizitator care vine la Damasc nu poate sã nu remarce confuzia ce domneºte laserviciul de imigrãri de la aeroport, teancurile de formulare oficiale neatinse ºicomputerul plin de praf, care nu este folosit. Birourile locale ale securitãþii lasã aceeaºiimpresie de dezordine cu teancurile lor de formulare îngãlbenite ºi prãfuite care zac pemese, cu ofiþerii care sporovãiesc la telefon în timp ce solicitanþii aºteaptã nerãbdãtorisã fie ascultaþi. Este o atmosferã de haos asociat cu o corupþie mãruntã ºi cu exercitareaunei puteri birocratice care nu transmite imaginea unei poliþii statale dure ºi eficiente.



200

Dar aparenta dezordine din cadrul birourilor securitãþii siriene inducea îneroare. Au fost foarte puþini disidenþi care s-au sustras uriaºei ei reþele de filaj.Obsedat de propria securitate, Asad era protejat de o gardã prezidenþialã formatãdin 12 000 de persoane. Deºi imaginea lui se afla pretutindeni – pe pereþii clãdirilor

publice, pe camioane, în trenuri ºi în autobuze, în birouri, magazine ºi ºcoli – stilul de conducere al lui Asad a devenit din ce în ce mai distant. În anii ’80 ceimai mulþi dintre miniºtrii Cabinetului nu-l mai vedeau decât cu ocazia depunerii

jurãmântului de Investiturã. Numai câteva dintre personalitãþile-cheie aveaudreptul sã-i telefoneze direct. Cei mai mulþi dintre aceºtia erau ºefii diverselor luiagenþii de securitate. În calitate de ambasador britanic la Damasc la mijloculanilor ’80, Sir Roger Tomkys a avut o datã ocazia sã telefoneze ºefului unei agenþii

siriene de informaþii, care i-a rãspuns o jumãtate de orã mai târziu, dupã ce tocmaidiscutase cu Asad.La începutul anilor ’70, rezidenþa KGB de la Damasc a reuºit sã stabileascã

ceea ce numea ea un „contact semioficial“ cu cel mai tânãr frate al lui Asad,Rif’at, cu numele conspirativ de MUNZIR, care fãcea parte din cercul lui intim

pânã la începutul anilor ’80. Dupã pãrerea KGB-ului, exprimatã într-un raportdin 1974, importanþa lui Rif’at consta în faptul cã era comandantul Brigãzilor deApãrare, unitãþi de elitã ale lui Asad, cele mai bine înarmate ºi instruite unitãþidin armata sirianã care, dupã cum se credea, aveau ºi un rol de frunte în comunitateaspionajului. Spre deosebire de fratele lui retras ºi relativ auster, Rif’at al-Asad

prinsese gustul cãlãtoriilor în strãinãtate ºi al luxului occidental, nesocotind legea

ºi folosindu-ºi poziþia pentru a acumula averi personale. Sub comanda lui, Brigãzilede Apãrare organizau un târg sãptãmânal la Damasc pentru a vinde bunurile decontrabandã aduse ilegal din Liban. Libanezii îl numeau uneori pe Rif’at „Regelecovoarelor orientale“, deoarece miliþiile lui libaneze personale, cunoscute ºi subnumele de „Panterele roz“, confiscau adesea aceste obiecte apreciate. Aºadar,accesul la Rif’at, care era corupt ºi avea un standard de viaþã foarte ridicat, eramai lesnicios decât la Asad cel retras ºi sobru. În 1974, KGB a pretins cã, prinmãsurile sale active, a reuºit sã-l foloseascã pe Rif’at fãrã ca acesta sã-ºi deaseama, dar scurtele însemnãri ale lui Mitrokhin de pe raport nu dezvãluie cumanume s-a fãcut acest lucru. Un alt raport al KGB-ului din 1974 identificã dreptcontact confidenþial o rudã de-a lui Asad (cu numele conspirativ de KARIB) cu

simpatii comuniste, care era funcþionar superior la Consiliul de Miniºtri al Siriei.Dupã cum reiese din dosarul lui KARIB, acesta a furnizat informaþii „valoroaseºi credibile“ despre anturajul lui Asad ºi despre politicile acestuia. Dosarele KGBsusþin, de asemenea, cã SAKR, un ºef de departament de la informaþiile militare,recrutat în 1974, a fost folosit pentru a transmite dezinformãri cãtre Asad ºi ÎnaltulComandament sirian.

Alte contacte ale KGB-ului în guvernul sirian sau în apropierea acestuia în primii ani ai regimului lui Asad au fost IZZAT, agentul cu state de serviciu



201

îndelungate, Tarazi Salah al-Din, director general în Ministerul de Externe alSiriei, ulterior membru al Tribunalului Internaþional de la Haga. Printre alte con-tacte ale KGB-ului s-au numãrat doi generali din armata sirianã, OFIÞER ºi RE-MIZ; SARKIS, general în forþele aeriene; PREIER ºi NIK, amândoi miniºtri sirieni;PATRIOT, consilier al primului-ministru al lui Asad, ’Abd al-Ra’hman Khulayfawi(1970–1974); ªARL (Charles), consilier al celui de-al doilea prim-ministru al luiAsad, Mahmud al-Ayyubi (1974–1976); VATAR, care a furnizat còpii aletelegramelor cifrate obþinute de spionajul sirian de la Ambasada SUA din Beirut;BRAT, ofiþer operativ de informaþii; FARES ºi GARGUNIA, proprietari ºiredactori-ºefi ai unor ziare siriene; VALID, funcþionar superior la Direcþia Centralãde Statisticã: ºi TAGIR, funcþionar important al Uniunii Socialiste Arabe Siriene.

Nu existã nicio indicaþie cã vreunul din aceºtia ar fi avut acces direct la Asad.Scurtele însemnãri ale lui Mitrokhin cu privire la ei dau foarte puþine indiciireferitoare la informaþiile pe care le-au furnizat ºi la calitatea lor de agenþi saucontacte confidenþiale.

Cele mai bune oportunitãþi ale KGB-ului de a infiltra anturajul lui Asad s-auivit fãrã îndoialã în timpul cãlãtoriilor lui în Uniunea Sovieticã, pe care a vizitat-ode ºase ori în primii trei ani dupã preluarea puterii. „Ar putea sã parã oarecumineficient“, spunea Andrei Gromîko, „dar în realitate dispune de un excelentautocontrol ºi este tot timpul în stare de alertã.“ În timp ce era la Moscova, Asadera gãzduit în apartamente luxoase la Kremlin, care în mod inevitabil erau plinede microfoane – „în vederea obþinerii de informaþii în legãturã cu planurile ºi

reacþiile lui Hafez Asad ºi ale anturajului sãu“, dupã cum reiese dintr-un raport allui Grigori Feodorovici Grigorenko, ºeful Direcþiei Doi din KGB, cãtre Andro- pov. Informaþiile de cel mai mare interes pentru KGB se refereau probabil lareacþia lui Asad la presiunile exercitate asupra lui de a semna Tratatul de prietenie.Deºi dorea sã primeascã arme de la sovietici, Asad nu voia sã aparã în postura declient al sovieticilor. Poate cã tocmai datoritã microfoanelor pe care le montaserãîn apartament în timpul vizitei lui din iulie 1972, KGB-ul a descoperit cã era atâtde iritat de insistenþele lui Brejnev de a semna Tratatul de prietenie, cã ordonasedelegaþiei sale sã-ºi facã bagajele. Avertizat în legãturã cu plecarea lui iminentã,Brejnev i-a fãcut o vizitã lui Asad în apartamentul acestuia ºi l-a asigurat cã laurmãtoarele convorbiri nu se va mai menþiona deloc problema Tratatului. În ultima

zi a vizitei lui Asad, Brejnev a recunoscut cã, în pofida existenþei Tratatului de prietenie sovieto-egiptean, Egiptul tocmai expulzase toþi consilierii sovietici dinEgipt: „ªtiu cã o sã-mi spui cã tratatul cu Egiptul nu ne-a scutit de situaþia jenantãde acolo“. Asad a rezistat ºi în faþa presiunilor din partea lui Sadat de a-i expulza

pe consilierii sovietici din Siria, declarând public: „Se aflã aici spre binele nostru“.Deºi nu era dispus sã semneze un Tratat de prietenie, Asad a oferit ºi Partidului

Comunist Sirian – aflat tot în ilegalitate – douã posturi în Cabinetul sãu. În martie1972, partidului i s-a dat voie sã se uneascã cu Frontul Naþional Progresist, dominat



202

de facþiunea Ba’th, dobândind astfel legitimitate, ºi i s-a permis sã publice un ziar bilunar, Nidal al-Sha’b („Lupta poporului“). Dar intrarea în Front a accentuat ºimai mult ruptura dintre Khalid Bakdash (KGB-ul i-a dat numele conspirativ deBESHIR), un loialist sovietic dogmatic care fusese liderul partidului în ultimii

patruzeci de ani ºi majoritatea Biroului Politic al Partidului, care nu agrea niciconducerea autocraticã a lui Bakdash, nici sprijinul acordat de Moscova lui Asad.În aprilie 1972, criticii lui Bakdash din cadrul conducerii partidului au profitat deabsenþa lui temporarã, pe când se afla la Moscova în vederea unei tratament,

pentru a vota o rezoluþie în care era acuzat de metode staliniste. În iulie facþiunile pro ºi contra Bakdash au fost convocate la Moscova pentru a-ºi rezolva divergenþeleîn cadrul unei întâlniri organizate de funcþionari superiori ai Departamentului

Internaþional din cadrul PCUS. Deºi unul dintre criticii lui Bakdash susþinea cãacesta crease un cult al personalitãþii ºi suferea de „sclerozã ideologicã“ ce îlfãcea „incapabil sã identifice fenomenele noi din societatea noastrã arabã“, Pravdaa anunþat cã întâlnirea s-a desfãºurat într-o „atmosferã caldã, prieteneascã“ ºi s-acãzut de acord asupra importanþei „unitãþii ideologice, politice ºi organizatoricea Partidului Comunist Sirian“. Bakdash i-a manipulat pe oponenþii sãi, jucândrolul unui sprijinitor loial atât al Uniunii Sovietice, cât ºi al regimului lui Asad.„Acordul de la Moscova“ a acoperit cu hârtie crãpãturile din partid ºi a pus atât

prietenia sovieto-arabã, cât ºi realizãrile Siriei sub egida lui Asad. În timpul cât amai rãmas pânã la apusul erei sovietice conflictul dintre Bakdash ºi criticii lui din

partid a continuat sã complice politica sovieticã faþã de Siria.

Cea mai reuºitã infiltrare a KGB-ului în timpul regimului lui Asad consemnatãîn dosarele lui Mitrokhin a fost aceea de la Ambasada sirianã de la Moscova. Pelângã faptul cã a instalat microfoane în biroul ambasadorului ºi în alte pãrþi aleambasadei, KGB-ul intercepta în mod regulat curierul diplomatic de la ambasadãcãtre Damasc ºi deschidea atât corespondenþa oficialã, cât ºi scrisorile personalede la primul ambasador al lui Asad la Moscova, Jamil Shaya, cãtre ministrul deExterne, ’Abd al-Halim Khaddam, marcate „Strict secret, numai destinatarului“.Ca de obicei, specialiºtii KGB în deschiderea scrisorilor erau foarte atenþi sãfoloseascã exact aceleaºi cleiuri, benzi adezive ºi sigilii utilizate la plicurile ºi

pachetele din valiza diplomaticã. Deºi Shaya ceruse ca toate plicurile sã-i fiereturnate pentru a putea verifica personal dacã existã semne cã s-a umblat la ele,

se pare cã nu a descoperit nimic dubios.Însemnãrile lui Mitrokhin din dosarele KGB includ numele conspirative (ºi

câteva nume reale) a treizeci ºi patru de agenþi ºi contacte confidenþiale folosite pentru infiltrarea Ambasadei siriene. Deºi acest numãr poate fi incomplet, estesuficient pentru a ne face o idee despre anvergura operaþiunilor KGB. Majoritateaagenþilor folosiþi erau cetãþeni sovietici; numai ºase dintre ei pot fi identificaþiclar ca sirieni. Metodele operaþionale erau asemãnãtoare cu cele utilizate împotrivamultor altor ambasade din Moscova. Ca ºi în cazul altor infiltrãri, agenþii aveau



203

misiunea sã prezinte informãri despre personalitãþi, precum ºi opiniile diplomaþilor.În dosarul ambasadorului Shaya, de exemplu, se specifica faptul cã era camneglijent în respectarea ritualurilor islamice. De asemenea, acesta conþine ºi alte

banalitãþi raportate de agentul MARIA, cum ar fi aceea referitoare la intenþia luide a trimite la Damasc un pian pe care îl cumpãrase la Moscova. Angajatelesovietice ale ambasadei, de la interprete la femeile de serviciu, trebuiau sã evaluezevulnerabilitatea diplomaþilor sirieni la seducþia sexualã. Agenta SOKOLOVA,care lucra la cancelarie, raporta cã ambasadorul pãrea interesat de persoana ei.VASILIEVA îi fusese „plantatã“ lui Shaya la o recepþie de la Ambasada egipteanãîn speranþa – aºa cum reiese dintr-un raport KGB – cã ambasadorul îºi va „mani-festa interesul faþã de ea ca femeie“. Deºi în dosarele lui Mitrokhin nu existã

nicio dovadã cã vreun ambasador sirian (spre deosebire de colegii lui moscoviþi)ar fi cãzut în „capcana cu miere“ o „rândunicã“ a KGB-ului l-a sedus pe un altdiplomat sirian, cei doi ajungând sã trãiascã împreunã. Schimbul neoficial devalutã era o altã metodã curentã de a-i compromite pe diplomaþii strãini. NAªITraporta cã un funcþionar de la biroul sirian de achiziþii militare din Moscovaschimbase în mod ilegal 300 de dolari pentru Shaya la negru. KGB-ul a fãcut un

plan pentru arestarea ºi expulzarea funcþionarului, probabil ca mijloc de a exercita presiuni asupra ambasadorului.

Unul dintre ofiþerii KGB implicaþi în operaþiuni împotriva Ambasadei sirieneavea rãspunderea de a organiza expediþii de vânãtoare pentru ambasador ºi alþidiplomaþi de rang înalt. Ospitalitatea KGB-ului era cu totul deosebitã. La o astfel

de partidã de vânãtoare pe terenul de stat de la Bezborodovski, Shaya a avutocazia sã împuºte elani, bouri ºi iepuri. Distracþia s-a încheiat cu o vizitã la o vilãsituatã într-o livadã de pe Volga. Aceste expediþii aveau un dublu scop: sã oferecertitudinea cã ambasadorul nu se aflã la ambasadã în timpul unor anumite„operaþiuni“ cum ar fi fotografierea documentelor secrete ºi sã încurajeze discuþiileconfidenþiale cu partenerii de vânãtoare. Un ofiþer KGB sub acoperire, cu numeleconspirativ de OSIPOV, care l-a însoþit pe Shaya în expediþiile de vânãtoare,raporta la 12 septembrie 1973 cã ambasadorul i-a mãrturisit cã statele arabe nuaveau nicio ºansã sã distrugã statul Israel în perspectiva urmãtorilor zece, poatechiar cincisprezece ani. Cu toate acestea, în anii imediat urmãtori, vor lansa unatac împotriva Israelului cu scopul mai limitat de a spulbera mitul invincibilitãþii

Israelului ºi pentru a descuraja investiþiile ºi pe imigranþii evrei. Drept consecinþã,KGB a tras concluzia cã Shaya avea cunoºtinþe avansate despre izbucnirearãzboiului de Yom Kippur, care urma sã se producã peste mai puþin de o lunã, la6 octombrie.

Asad a fost profund nemulþumit de performanþele avioanelor MiG-19 ºi Mig-21ale Siriei în timpul Rãzboiului de Yom Kippur ºi furios cã Uniunea Sovieticãrefuzase sã-i furnizeze modelul mai avansat, MiG-23. ªi-a manifestatnemulþumirea refuzând sã trimitã obiºnuitele felicitãri Moscovei cu ocazia



204

aniversãrii Revoluþiei din Octombrie. Vizita efectuatã în februarie 1974 în Siriade mareºalul Aerului A. Pokrîºkin pentru evaluarea nevoilor militare ale Siriei nua reuºit sã atenueze fricþiunile dintre Damasc ºi Moscova. Un comunicat oficialde dupã vizita lui Asad la Moscova din aprilie a descris atmosfera ca „sincerã“(expresie codificatã care semnificã o disputã serioasã), precum ºi – ceea ce eramai puþin convingãtor – de „înþelegere reciprocã“. Dorinþa Moscovei de a rezolvadisputa cu Asad a fost accentuatã ºi mai mult de atitudinea duºmãnoasã a luiSadat ºi orientarea lui cãtre Statele Unite. La o lunã dupã vizita din aprilie a luiAsad, mareºalul Viktor Kulikov, ºeful Statului-Major al Forþelor Armate sovietice,a venit la Damasc pentru a face o nouã evaluare a nevoilor Siriei. Pe parcursulanului 1974, Siria a primit peste 300 de avioane de luptã sovietice, inclusiv 45 de

MiG-23 cu piloþi nord-coreeni ºi cubanezi, peste 1000 de tancuri, 30 de racheteScud (cu o razã de pânã la 300 de kilometri), 100 de rachete Frog cu razã scurtãde acþiune ºi alte echipamente militare. Pânã la sfârºitul anului, în Siria au fosttrimiºi peste 3000 de consilieri militari ºi în Uniunea Sovieticã a început instruirea

piloþilor sirieni pentru MiG-23.În iunie 1975, ºeful Secþiei Internaþionale a PCUS, Boris Ponomarev, a

declarat în faþa unei delegaþii Ba’th de la Moscova „cât de mult apreciazã poporulsovietic ºi partidul acestuia existenþa în Siria a unui front naþional progresist cu

participarea Partidului Comunist Sirian. În acelaºi timp însã, fãrã ºtirea lui Asad,KGB folosea aripa Bakdash a conducerii partidului pentru a recruta agenþi secreþi.La o întâlnire de la Moscova cu P. D. ªein, funcþionar superior în Direcþia S a

FCD – Agenþi Secreþi din 19 martie 1975, Bakdash ºi un colaborator apropiat (cunumele conspirativ de FARID) au fost de acord sã înceapã cãutãrile pentrudepistarea candidaþilor potriviþi imediat ce se vor întoarce la Damasc. Li s-au daturmãtoarele criterii dupã care sã se conducã în selecþia lor:

[Candidaþii] trebuie sã fie membri devotaþi ºi de nãdejde ai Partidului Comunist, caresã apere ferm poziþiile marxist-leniniste internaþionale, sã aibã experienþã în muncailegalã de partid, sã nu fie foarte cunoscuþi în þarã ca fãcând parte din Partidul Comunist,sã fie curajoºi, ingenioºi, înzestraþi cu aptitudini organizatorice, cu o sãnãtate fizicã bunã, foarte disciplinaþi ºi sârguincioºi, de preferinþã necãsãtoriþi, cu vârsta cuprinsãîntre 25 ºi 45 de ani. Este necesar ca aceºtia sã aibã cunoºtinþe temeinice în domeniulrelaþiilor internaþionale, sã fie capabili sã analizeze ºi sã însumeze informaþiile politice.Aceºti candidaþi trebuiau sã lucreze pentru Arabia Sauditã ºi în Iran. Pe lângã stãpânirealimbii engleze ºi persane (pentru Iran), era necesar sã mai aibã ºi posibilitatea de aobþine personal o vizã de intrare pentru Arabia Sauditã sau Iran în scopul de a lucra ºi pe bazã de acorduri pe termen lung; trebuiau sã posede calificãrile necesare pentruþãrile menþionate (cum ar fi inginer, tehnician în domeniul petrochimic, construcþii civile,construcþii de drumuri ºi locuinþe, aprovizionarea cu apã ºi gaz, electronicã, aviaþiecivilã, servicii).Era de dorit sã aibã rude sau contacte personale care sã-i poatã ajuta sã pãtrundã în þarãºi sã se stabileascã acolo gãsindu-ºi un loc de muncã sau începând o afacere pe cont



205

propriu în comerþ ori în producþia de bunuri: sau sã aibã posibilitatea sã obþinã un loc

de muncã în þara lor sau într-o þarã terþã la o întreprindere cu reprezentanþã ori o filialãîn Arabia Sauditã sau Iran, ºi sã poatã astfel sã se ducã sã lucreze acolo. Numai secretarulgeneral al partidului sau un asistent de încredere al acestuia trebuie sã ºtie ce urmeazãsã facã aceºti oameni.

Probabil cã Bakdash a salutat cererea KGB-ului, considerând-o o reafirmarea relaþiei sale speciale cu conducerea sovieticã de care rivalii lui din conducereaPartidului Comunist Sirian nu beneficiau.

În cuvântarea lui la cel de-al XXV-lea Congres al PCUS din februarie 1976,Brejnev a evidenþiat Siria ca cel mai apropiat aliat al Uniunii Sovietice în OrientulMijlociu ºi a declarat cã cele douã þãri „acþionau de comun acord în multe probleme

internaþionale, mai ales în Orientul Mijlociu“. Asad nu ºtia cã „prin canalelereprezentate de agenþi“, KGB îi planta în acelaºi timp falsuri fabricate de Serviciul A,menite sã-i accentueze suspiciunile referitoare la Sadat ºi Statele Unite. Printreacestea a existat ºi o telegramã falsã din 1976 de la Ministerul de Externe alFranþei cãtre ambasadele sale din capitalele þãrilor arabe în care se raporta cãdecizia lui Sadat de a pune capãt Tratatului de prietenie cu Uniunea Sovieticãfusese luatã sub presiunea Statelor Unite ºi fãcea parte din strategia lui de asolicita investiþii americane ºi de a transforma Egiptul într-un canal de exercitarea influenþei SUA în þãrile producãtoare de petrol din Orientul Mijlociu.

Prietenia sovieto-sirianã a fost afectatã în iunie 1976, când Siria a intervenit

în rãzboiul civil din Liban, în favoarea creºtinilor maroniþi împotriva OEP ºi aoponenþilor de stânga, cu care KGB avea relaþii strânse. Liderul aripii de stânga,Kamal Jumblatt, era unul dintre cei câþiva arabi cãrora le fusese conferit OrdinulLenin pentru pace. Convorbirile din iulie de la Moscova dintre Khaddam, ministrulde Externe al Siriei, ºi omologul lui sovietic, Gromîko, s-au încheiat cu unasemenea eºec, încât nu a fost dat publicitãþii niciun comunicat comun. Pravda adeclarat cã Siria „înfigea cuþitul pe la spate“ în miºcarea palestinianã. Asad ar fifost încã ºi mai furios dacã ar fi ºtiut cã rezidenþa KGB de la Damasc furniza însecret fonduri pentru sprijinirea Partidului Comunist Libanez care se opuneaintervenþiei Siriei. La 26 iulie, o maºinã Buick Apollo a KGB, cu numãr diplomatic,a pornit de la Damasc cãtre frontiera libanezã, chipurile pentru a prelua

corespondenþa ºi alimentele trimise de Ambasada sovieticã de la Beirut. În realitate,ea transporta 50 000 de dolari ascunºi în cauciucurile maºinii, destinaþi PartiduluiComunist Libanez. Douã luni mai târziu au mai fost transmiºi alþi 100 000 dedolari.

Principalul efect practic asupra disputei sovieto-siriene din cea de-a doua jumãtate a anului 1976 a fost o reducere drasticã a livrãrilor de arme din UniuneaSovieticã. În replicã, Asad a refuzat invitaþia de a vizita Moscova ºi a expulzatcirca jumãtate din consilierii militari sovietici (pe atunci mai numeroºi în Siria



206

decât în oricare altã þarã din lume). În ianuarie 1977, a dat instrucþiuni MarineiMilitare sovietice sã-ºi ia submarinele ºi vasele auxiliare ale acestora din portulTartus. În urmãtoarele câteva luni, scãderea gradului de implicare a Siriei înrãzboiul civil din Liban a fãcut posibilã ameliorarea relaþiilor cu Moscova. Dupãasasinarea lui Kama Jumblatt din martie 1977, fiul ºi succesorul acestuia, Walid,i-a fãcut o vizitã lui Asad la încheierea perioadei de 40 de zile de doliu – în ciuda

bãnuielilor larg rãspândite ºi evident întemeiate cã Asad ordonase asasinarea tatãluisãu. În aprilie, Asad a decis sã reia relaþiile cu Uniunea Sovieticã ºi s-a dus laMoscova, unde a fost întâmpinat la aeroport de Brejnev în persoanã. La banchetuloferit la Kremlin, Asad a declarat cã relaþiile sovieto-siriene au „depãºit dificultãþiledin calea lor“: „Am fost întotdeauna convinºi cã relaþiile dintre þãrile noastre se

bazeazã pe identitatea de principii ºi pe prietenia ºi interesele noastre comune…“Extrema ostilitate a lui Asad atât faþã de vizita lui Sadat la Ierusalim, dinnoiembrie 1977 (o zi de doliu naþional în Siria) cât ºi faþã de Acordul de la CampDavid din septembrie 1978, i-a întãrit dorinþa de a obþine sprijin din parteasovieticilor ºi a determinat chiar o reconciliere de scurtã duratã între Siria ºi Irak.Asad a recunoscut mai târziu cã, atunci când Sadat l-a vizitat la Damasc cu puþintimp înainte de a pleca la Ierusalim, s-a gândit la un moment dat sã-l închidã casã-l împiedice sã se ducã la Ierusalim. Dupã cum reiese din dosarele KGB, îndecembrie 1977, Asad a autorizat o întâlnire secretã la Damasc între ºefii serviciilor lui de informaþii ºi Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, la care s-au discutat

planurile de asasinare a lui Sadat.

La sfârºitul anilor 1970, Moscova a comis din nou greºeala de a încerca sãimpunã consolidarea alianþei sale cu Asad. Într-o referire clarã la reînnoirea propunerii sovietice de semnare a unui Tratat de prietenie ºi cooperare, Brejnev i-aspus lui Asad în octombrie 1978, în timpul unui banchet de la Moscova în onoareasa, cã Uniunea Sovieticã era dispusã sã extindã ºi mai mult cooperarea cu Siria,„mai ales în domeniul politic“. O lunã mai târziu, cu ocazia unei vizite la Moscovaa ºefului Statului-Major General sirian, generalul Hikmat Shihabi, s-au fãcutîncercãri de a se exercita presiuni asupra lui sã încheie un pact trilateral cu UniuneaSovieticã ºi Irakul. I s-a mai spus cã, pentru a se evita riscul expunerii avioanelor siriene MiG-27 unor atacuri prin surprindere din partea Israelului, ar fi mai bineca acestea sã fie staþionate în Irak. Shihabi s-a simþit profund jignit ºi a plecat

acasã cu douã zile mai devreme decât fusese prevãzut. Curând dupã aceea,ambasadorul sirian de la Moscova a fost rechemat la Damasc.

Dar ruptura a fost cârpitã încã o datã, mai ales datoritã opoziþiei comune aUniunii Sovietice ºi Siriei faþã de Acordul de la Camp David ºi faþã de sprijinulacordat falangiºtilor maroniþi din sudul Libanului. Încurajat de mãsurile activeale KGB-ului, care continua sã susþinã teoria conspiraþiei, Asad vedea în Acordulde la Camp David o parte a uriaºei conspiraþii americano-israeliene. În martie1980, Asad a acuzat public CIA cã încurajeazã „sabotajul ºi subversiunea“ în



207

Siria pentru a „aduce întreaga lume arabã sub dominaþia comunã americano-israelianã“. Asad a afirmat în repetate rânduri ºi, mai mult ca sigur, era ºi convinscã un element central al planului de subordonare „a întregii lumi arabe“ eraconspiraþia secretã sionistã, cu sprijin american, de a se crea un Israel mai mare.Prietenul lui apropiat ºi ministru al Apãrãrii, Mustafa Talas, a susþinut în modabsurd mai târziu cã „Dacã nu ar fi fost Hafez al-Asad, s-ar fi întemeiat Israelulmare de la Nil la Eufrat“.

Pe parcursul anului 1979, Moscova a furnizat mai multe aparate MiG-27 ºialte arme avansate ºi a ºters ºi 25% din datoria militarã a Siriei, estimatã la douãmiliarde de dolari. Dupã invadarea Afganistanului de cãtre Uniunea Sovieticã îndecembrie 1979, Asad a fost unul din puþinii lideri din afara blocului sovietic care

nu a fãcut parte din corul mondial al condamnãrii acestui act. Ministrul lui deExterne, Khaddam, a spus într-un interviu: „Am studiat situaþia ºi am ajuns laconcluzia cã toatã aceastã tevaturã în legãturã cu Afganistanul este numai teatrufãrã sens, având menirea de a reîmpãrþi cãrþile în regiunea arabã, de a pune capãtizolãrii lui Sadat ºi de a contribui la succesul acordurilor de la Camp David“.

În ianuarie 1980, într-o nouã încercare de a fi pe placul Moscovei, Asad ainclus doi membri ai facþiunii Bakdash a Partidului Comunist Sirian în noul sãuguvern. De asemenea, i-a permis liderului exilat al Partidului Comunist Irakian,Aziz Muhammad, sã se stabileascã în Siria. În octombrie, Asad a fost în cele dinurmã de acord sã semneze un Tratat de prietenie ºi cooperare cu Uniunea Sovieticã.Pe parcursul anului 1980, importurile siriene de arme din Uniunea Sovieticã au

depãºit trei miliarde de dolari.În timp ce îºi întãrea alianþa cu Asad, Moscova îºi strângea în secret ºilegãturile cu Bakdash. În 1978, Bakdash l-a asigurat pe unul din contactele lui cuKGB-ul cã, atâta timp cât el va fi conducãtorul partidului „nu va exista un Carillo,ºi nici chiar un Marchais“ – cu alte cuvinte, partidul va rãmâne fidel Moscovei ºicorect din punct de vedere ideologic. La Congresul Partidului din 1980 el a spus:„Sunt ferm convins cã nu este suficient sã declarãm prietenia cu Uniunea Sovieticã.Trebuie sã sprijinim toate acþiunile din politica ei externã care a fost, este ºi va fiîntotdeauna în armonie cu interesele tuturor popoarelor“.

Bakdash beneficia ºi de sprijin din partea lui Asad. Imediat dupã semnareaTratatului de prietenie din octombrie 1980, Asad a început o campanie de

intimidare ºi teroare împotriva unui grup disident al comuniºtilor, conduºi derivalul lui Bakdash, Riyadh al-Turk. Cei mai mulþi dintre suporterii lui al-Turk auajuns la închisoare, au fost obligaþi sã pãrãseascã partidul, sau sã ia calea exilului.Unii dintre ei au fost torturaþi. Dupã cum raporteazã Amnesty International ºigrupurile pentru drepturile omului din anii ’80, al-Turk a fost torturat în modsistematic pe tot parcursul deceniului ºi a fost internat de urgenþã în spital cel

puþin de ºase ori, în pragul morþii, pentru a fi resuscitat în vederea supunerii lui laalte abuzuri, printre care ºi fracturarea membrelor.



208

În 1978, 108 comuniºti sirieni au participat la cursuri de instruire (fãrãîndoialã, pe cheltuiala sovieticilor) în Uniunea Sovieticã. KGB noteazã cã ceimai mulþi erau prieteni sau rude ale liderilor de partid. În 1979, rezidenþa de laDamasc a KGB-ului a efectuat cinci plãþi conducerii partidului, în valoarea totalãde 275 000 de dolari. Bakdash a informat rezidenþa cã peste 50 000 de dolari aufost cheltuiþi pentru înfiinþarea unei tipografii ilegale ºi a cerut alocaþiisuplimentare. Plãþile din 1980 s-au ridicat la cel puþin 329 000 de dolari. Dar sume cu mult mai substanþiale au fost achitate partidului ca rezultat al contractelor sovietice cu companiile comerciale aflate sub controlul partidului. De exemplu,în 1982, rezidenþa din Damasc a raportat cã una dintre companiile înfiinþate cufondurile partidului va contribui în anul acela cu 1 200 000 de lire siriene la

fondurile partidului. La cererea personalã a lui Bakdash, rezidenþa din Damasc afurnizat în secret arme partidului: o sutã de pistoale Makarov ºi muniþie, în iunie1980. Ca mãsurã de precauþie, în cazul cã armele ar fi fost descoperite ulterior,acestea au fost împachetate în ambalaje siriene, obþinute de KGB la negru. Un alttransport de ºaptezeci ºi cinci de pistoale Makarov cu muniþia aferentã a fosttransmis în martie 1981. Bakdash a mulþumit KGB-ului pentru „asistenþa safrãþeascã ºi preocuparea constantã pentru nevoile Partidului Comunist Sirian“.Un an mai târziu, la o întâlnire cu doi ofiþeri operativi de la rezidenþa din Damascîntr-un apartament conspirativ, Bakdash i-a enumerat unul câte unul pe rezidenþiicu care stabilise relaþii strânse de colaborare în cei douãzeci ºi cinci de ani decând se întorsese din exil. În încheiere a elogiat KGB-ul: „Sunteþi singura autoritate

sovieticã cu care am avut întotdeauna ºi încã mai avem o înþelegere reciprocã pecele mai variate chestiuni. Vã rog sã transmiteþi tovarãºului Andropov profundarecunoºtinþã a partidului nostru“.

Dar KGB-ul era tot mai preocupat de dezbinarea crescândã din interiorulPartidului Comunist Sirian. Spre sfârºitul anului 1982, Nikolai Fiodorovici Vetrovde la rezidenþa din Damasc s-a întâlnit de mai multe ori cu Bakdash, care avea peatunci ºaptezeci de ani ºi fusese lider al Partidului timp de un sfert de veac. Bakdashs-a plâns cã „nu toþi membrii de partid erau total devotaþi cauzei marxist-leniniste“,ºi cã la vârsta lui ºi din cauza sãnãtãþii precare îi era tot mai greu sã exercite uncontrol deplin asupra tuturor activitãþilor partidului. Bakdash era tot mai bãnuitor în legãturã cu asociatul lui, Farid. I-a spus lui Vetrov cã, deºi era un bun membru

de partid, Farid nu a reuºit „s-o rupã definitiv cu mediul mic-burghez din care provenea“. Obiecþia realã a lui Bakdash împotriva lui Farid izvora însã din teamacã acesta complota împotriva lui. I-a mai spus lui Vetrov cã Farid nu numai cã„promova oamenii care îi erau loiali lui însuºi“, dar era corupt, cãci a împrumutat50 000 de lire siriene (pe care nu le-a mai dat înapoi) pentru a-ºi cumpãra o casãla Damasc de la un om de afaceri care fãcuse avere din contractele cu UniuneaSovieticã, însã ulterior încetase sã mai sprijine partidul. Dar la mijlocul anilor ’80, cel care provoca mai multã îngrijorare Centrului era Bakdash, ºi nu Farid. În



209

pofida afirmaþiilor lui din trecut referitoare la loialitatea faþã de sovietici,Bakdash nu era capabil sã se adapteze noii ere a glasnostului ºi a perestroikãi.Când Uniunea Sovieticã s-a destrãmat, Bakdash l-a apãrat pe Stalin ºi l-a denunþat

pe Gorbaciov.Invadarea Libanului de cãtre Israel în iunie 1982 într-o încercare nereuºitã

de a distruge PLO ºi a întãri poziþia aliaþilor sãi maroniþi a provocat o nouã crizãîn relaþiile sovieto-siriene. Între 9 ºi 11 iunie, Israelul ºi Siria s-au angajat într-unadin cele mai mari bãtãlii aeriene a secolului al XX-lea deasupra vãii Biqa’. Forþeleaeriene israeliene au distrus toate rachetele SAM-6 ale Siriei de pe ambele laturiale frontierei siriano-libaneze ºi au doborât douãzeci ºi trei de aparate sirieneMiG fãrã a pierde niciun singur avion. Când pe parcursul verii au fost instalate

alte rachete SAM, israelienii le-au distrus ºi pe acestea. În spatele scenei, sirieniidãdeau vina pentru înfrângerea lor pe calitatea slabã a echipamentului militar sovietic, în timp ce ruºii le reproºau sirienilor incompetenþa de a-l utiliza. Ambele

pãrþi contau pe un ajutor reciproc. „Asad avea nevoie de arme“, scrie Patrick Seale, „în timp ce Rusia voia ca Siria sã-i reabiliteze reputaþia armamentului sãude înaltã performanþã, precum ºi poziþia politicã generalã din Orientul Mijlociu.“Vizita la Moscova cu ocazia funeraliilor lui Brejnev i-a oferit lui Asad ocazia dea relua relaþiile cu noul lider sovietic, Iuri Andropov. În pofida opoziþiei exprimatede Gromîko ºi de Ustinov, ministrul Apãrãrii, Andropov a fost de acord sã furnizezeSiriei echipament militar avansat pe care nu-l furnizase niciunei alte þãri din Lumeaa Treia, unele dintre acestea fiind deservite chiar de personal sovietic.

Memoriile lui Vadim Kirpicenko, unul dintre cei mai de seamã experþi aiCentrului în problemele Orientului Mijlociu, conþin un ciudat omagiu adus luiAsad. În timpul a douã întâlniri, materializate în cinci ore de conversaþie cu privirela chestiuni de securitate ºi informaþii, pe parcursul cãrora Asad a pus în discuþiefoarte multe probleme referitoare la structura ºi funcþionarea KGB-ului, Kirpicenkoa ajuns la concluzia cã Asad este „o persoanã cu o fire plãcutã, blândã ºi atentã.

Nu este deloc nervos, nu se grãbeºte, nu pozeazã în niciun fel“. ªi îi amintea luiKirpicenko de legendarul ofiþer KGB Ivan Ivanovici Agaianþ, care fusese rezidentla Teheran în timpul rãzboiului ºi la Paris dupã aceea: „Vechii ofiþeri de informaþiiîncã îºi mai amintesc de acest om înþelept ºi cu fire blândã“. (Kirpicenko numenþioneazã cã Agaianþ fusese mare specialist în înºelãtorii, un alt punct comun

cu Asad.)Amintirile edulcorate ale lui Kirpicenko ne dau o idee despre imaginea

puternic cosmetizatã a Siriei lui Asad, care fusese transmisã conducerii sovieticeîn momentul semnãrii Tratatului de prietenie ºi colaborare. În realitate, indiferentde standarde, Asad fusese un aliat neatrãgãtor. Semnarea tratatului a coincis cuînceperea celei mai brutale perioade din domnia lui Asad. La începutul anilor ’80, regimul lui a ucis cel puþin de 10 000 de oameni dintre propriii lui cetãþeni ºia aruncat în închisoare mii de persoane care au fost supuse unui tratament inuman.



210

Cea mai mare parte a oraºului Hama, unde se concentrase rezistenþa sunnitã, celmai frumos oraº al Siriei ºi centru al opoziþiei împotriva regimului ’Alawi a fostdistrus, mãreaþa moschee fiind transformatã într-un morman de ruine. Mulþilibanezi din teritoriul libanez controlat de Siria au dispãrut în închisorile sirieneºi nu au mai ieºit niciodatã de acolo. La fel ca Saddam Hussein ºi Muammar al-Gaddafi, Asad ºi-a folosit agenþiile de informaþii pentru a-i vâna pe duºmaniisãi în strãinãtate. Pe lângã faptul cã a devenit notoriu pentru cã a acordat adãpostunora dintre cei mai nemiloºi teroriºti din Orientul Mijlociu, regimul lui s-a fãcutcunoscut ºi prin incapacitatea sa de a-ºi acoperi urmele atunci când a efectuatoperaþiuni teroriste împotriva disidenþilor emigraþi ºi a altor critici ai lumii arabe.La începutul anului 1981, o grupã operativã sirianã, acþionând din ordinul fratelui

lui Asad, Rif’at, despre care KGB afirmase cândva cã poate sã-l influenþeze, aintrat în Iordania cu instrucþiuni de a-l asasina pe primul-ministru al Iordaniei,Mudar Badran, pe care Asad îl condamnase public deoarece cãzuse la înþelegerecu americanii, sioniºtii ºi disidenþii sirieni. Întregul grup a fost prins ºi a fãcut omãrturisire umilitoare timp de trei ore la televiziunea iordanianã, care putea fiurmãritã de mulþi telespectatori sirieni. În pofida acestei situaþii jenante, Rif’at adeclarat în public cã „duºmanii“ care au fugit în strãinãtate vor avea de-a face cuel. În martie 1982 în presa britanicã au apãrut reportaje bazate pe informaþii de la„surse diplomatice occidentale din Damasc“, cã „ºase grupuri de comando“înarmate au fost trimise în Europa ca sã asasineze disidenþi. Un astfel de grup detrei persoane a fost arestat la Stuttgart, în Germania, purtând mitraliere ºi explozivi.

O lunã mai târziu, un atac cu bombã împotriva birourilor din Paris ale unui ziar arab cunoscut pentru poziþia lui împotriva regimului lui Asad a ucis o femeieînsãrcinatã care trecea pe acolo ºi a rãnit alte ºaizeci ºi trei de persoane, dintrecare douãsprezece foarte grav. Guvernul francez, care nu fãcea niciun secret dinconvingerea lui cã regimul lui Asad era rãspunzãtor de atac, a expulzat promptdoi „diplomaþi“ sirieni pentru „activitãþi inacceptabile“. Este foarte puþin probabilca în ultimii sãi ani de viaþã Brejnev sã fi fost tulburat cu informaþii despre acestcomportament de-a dreptul jenant al regimului cu care tocmai semnase, dupã aniîntregi de persuasiune, un tratat de prietenie.

Indiferent cât de neatrãgãtoare devenise Siria ca aliatã pentru UniuneaSovieticã, toate celelalte opþiuni ale sovieticilor de alianþã cu puterile majore din

Orientul Mijlociu dispãruserã. Încercarea Siriei din urmãtorii câþiva ani de a ajungela o paritate strategicã cu Israelul a fãcut-o ºi mai dependentã decât înainte dearmele sovietice, printre care avioane de luptã, rachete sol-aer ºi sol-sol, sistemelede luptã electronice ºi de control al traficului aerian. Generalul Dmitri Volkogonov,

pe atunci în GRU, îºi amintea mai târziu: „Nicio þarã nu a avut atât de mulþiconsilieri sovietici vorbitori de limba rusã ca Siria… În þarã era pe jumãtate pace,

pe jumãtate rãzboi. Uniunea Sovieticã ºi ideologia ei aveau adepþi acolo, dar tancurile, mitralierele ºi tehnicienii militari erau foarte apreciaþi.“



211

Spre sfârºitul anului 1985, economia sirianã era gata sã se prãbuºeascã sub povara bugetului militar care consuma o jumãtate din produsul intern brut. ÎntrucâtGorbaciov a refuzat sã-l scoatã din impas, Asad a acceptat destul de reticent în1986 cã paritatea strategicã cu Israelul depãºea puterile Siriei. Ambasadorul

britanic de la Damasc, Sir Roger Tomkys, a constatat cã Asad era extrem derealist în privinþa schimbãrii raporturilor de forþe din Orientul Mijlociu. „Dacã aºfi prim-ministru al Israelului!“, i-a spus Asad, „cu actuala superioritate militarã ºicu sprijinul celei mai mari puteri a lumii, n-aº face nicio concesie.“

Spre sfârºitul anilor ’80, Moscova a respins cele mai multe cereri de armamentadresate de Siria. Cu toate acestea, Asad a considerat dezintegrarea UniuniiSovietice ºi a blocului sovietic ca un dezastru. În pofida tuturor disputelor sale cu

Moscova din ultimele douã decenii, ajunsese la concluzia cã alianþa cu sovieticiieste esenþialã pentru securitatea Siriei. Un funcþionar superior din Damasc a spuscu tristeþe în momentul în care la sfârºitul anului 1991, la Kremlin puterea treceade la Gorbaciov la Elþîn: „Regretãm prãbuºirea Uniunii Sovietice mai mult decâtruºii“.



212

11

Republica Popularã Democratãa Yemenului

Cel mai apropiat aliat ideologic al Uniunii Sovietice în lumea arabã eraRepublica Popularã Democratã a Yemenului (de Sud), întemeiatã în 1970, la treiani dupã dobândirea independenþei faþã de Anglia. La fel ca ºi în Cuba, Frontul

Naþional de Eliberare, aflat la guvernare, ajunsese la putere cu ajutorul uneicampanii de gherilã ºi se declarase dupã aceea partid marxist-leninist. Pe mãsurãce prezenþa sovieticã în Oceanul Indian s-a extins tot mai mult în anii ’70, flotasovieticã a folosit tot mai frecvent facilitãþile portuare din Aden ºi Insula Socotra.Dupã cum aratã ambasadorul sovietic în Yemen, O. G. Peresîpkin:

Am pornit de la presupunerea cã socialismul ºtiinþific este o teorie universalã ºi doreamsã dovedim cã o þarã arabã micã ºi subdezvoltatã, o fostã colonie britanicã, va înaintacu paºi uriaºi cãtre un viitor luminos, dacã era înarmatã cu lozincile socialismuluiºtiinþific.

Dar lozincile s-au dovedit inutile. Consilierii sovietici care îi secondau peminiºtrii yemeniþi le-au transmis ineficienþa copleºitoare a economiei centralizate,singura pe care o cunoºteau. Aleksandr Vasiliev, una dintre oficialitãþile care auvizitat Yemenul, nota mai târziu: „Când am vizitat Adenul înainte de

colectivizare… piaþa din Aden ºi malurile mãrii erau pline de peºte ºi produse din peºte. Când pescarii au fost supuºi colectivizãrii, peºtele a dispãrut imediat.“Privind retrospectiv, Peresîpkin era „înclinat sã-i ierte pe liderii din Yemenul deSud care au adus þara într-o situaþie dificilã. Îi urmau pur ºi simplu orbeºte pefraþii mai mari care construiserã socialismul“.

În ciuda speranþelor sale de la început cu privire la transformarea Yemenuluiîntr-o torþã a „socialismului ºtiinþific“, Moscova a constatat cã acesta îi creeazã



213

probleme aproape permanente. Una dintre principalele sarcini ale rezidenþei dinAden era sã monitorizeze intrigile nesfârºite ºi luptele pentru putere care sedesfãºurau în Frontul de Eliberare Naþionalã ºi apoi în cadrul formaþiunii care i-asuccedat – Partidul Socialist Yemenit (din octombrie 1978). Dar nu putea facemare lucru pentru a controla aceste lupte. Între 1969 ºi 1978 s-a dus o luptãcontinuã între Abd al-Fattah Isma’il, liderul prosovietic dur al Frontului, ºi SalimRuabi’ Ali, ºeful statului, de orientare prochinezã. În iunie 1978, cu ajutorulsovieticilor ºi al cubanezilor, Isma’il a organizat o loviturã de stat reuºitã împotrivalui Rubai’ Ali, care a fost executat sub acuzaþia de complot armat în sprijinulOccidentului ºi al Arabiei Saudite.

Principalii susþinãtori ai Yemenului de la Centru în anii 1970 au fost Nikolai

Leonov ºi Serviciul I (analiza informaþiilor). În 1975, Leonov i-a prezentat luiAndropov un raport în care afirma cã Uniunea Sovieticã are câºtiguri neînsemnatedin investiþiile sale în Orientul Mijlociu. Egiptul, Siria ºi Irakul nu aveau intenþiasã-ºi plãteascã datoriile uriaºe. Egiptul încetase sã mai fie un aliat de nãdejde,legãtura cu Irakul era nesigurã ºi Siria nu dorea sã se angajeze printr-un tratat de

prietenie. De aceea, Serviciul I propunea ca Moscova sã-ºi se concentreze eforturileasupra Yemenului de Sud, care nu cerea un ajutor prea mare. Regimul sãu era„cel mai marxist-leninist“, Adenul avea o semnificaþie strategicã majorã, rafinãriilelui de petrol puteau sã facã faþã nevoilor marinei ºi aviaþiei sovietice. Raportulcita modul în care Imperiul Britanic folosise Adenul ca pe unul din punctele-cheie ale strategiei sale globale. Yemenul se afla departe de toate zonele princi-

pale de conflict din Orientul Mijlociu. Singurul lui obiectiv strategic – realizabil – era sã facã pace cu Yemenul de Nord. Ideea Serviciului I de a transforma Yemenulde Sud într-o torþã a „socialismului ºtiinþific“ nu a fost privitã cu prea multãsimpatie de cãtre Andropov. Dupã ce a pãstrat raportul la el mai multe zile, acestal-a înapoiat cu solicitarea de a fi scurtat. A respins ºi versiunea scurtatã ºi a cerutsã fie ºterse toate propunerile ºi sã se lase numai informaþiile despre poziþia actualãa Republicii Yemen. Dupã pãrerea lui Leonov, tot ceea ce prezentase interes în

prima versiune fusese acum înlãturat din document. Nu se îndoia deloc cã cererealui Andropov de a se scurta documentul deriva din discuþiile lui personale asupra

propunerilor cu membrii Biroului Politic cãrora nu le plãcea ideea unor contactetot mai strânse cu un regim destinat probabil sã fie mereu mãcinat de lupte in-

terne.Cu toate acestea, începând din 1972, Centrul a stabilit legãturi strânse cu

serviciile de informaþii din Yemen, care îºi numeau cu mândrie ofiþerii „cekiºti“în onoarea aliaþilor lui sovietici. La 12 mai 1972, Andropov a avut o întâlnire laMoscova cu Ministrul de Interne al Yemenului, Muhammad Salih Mutiya, încursul cãreia KGB a fost de acord sã asigure instruire gratuitã pentru ofiþerii deinformaþii din Yemen ºi pentru personalul cifrului. Faptul cã Mutiya a acceptat ºio ofertã sovieticã de cifruri gratuite a dat probabil Centrului posibilitatea sã



214

decripteze informaþiile transmise de Yemen prin radio. Din iulie 1973, un ofiþer de legãturã al KGB-ului a fost staþionat la Aden (pe lângã personalul nedeclaratal rezidenþei din Aden). În mai 1974, KGB ºi agenþia de informaþii din Yemen ausemnat un acord secret de colaborare în operaþiuni de informaþii împotriva Statelor Unite, a Marii Britanii ºi Arabiei Saudite. În cadrul acordului, s-a furnizatYemenului „echipament special“, probabil pentru a fi utilizat în operaþiunile deascultare ºi filaj. În 1976, cele douã agenþii au colaborat în operaþiunea HAMSIN,în cadrul cãreia au instalat microfoane în Ambasada Arabiei Saudite din Aden.

Dacã Biroului Politic nu-i plãcea sã aibã de-a face cu un regim yemenitdezbinat, tot aºa KGB îi dispreþuia pe unii dintre aliaþii sãi din domeniulinformaþiilor. Un prim exemplu l-a reprezentat un ofiþer superior de informaþii

yemenit, cu numele conspirativ de AREF, cãruia i s-a oferit în 1978 o vacanþãgratuitã la Sanatoriul Dubovaia Roºa din Jeleznovodsk, unde i s-a pus diagnosticulde insuficienþã cardiacã, diabet, insomnie, epuizare fizicã ºi nervoasã, la care seadaugã ºi consumul excesiv de alcool. Dar aceste afecþiuni nu reprezentau

principala preocupare a lui AREF. Prioritãþile lui erau tratamentul împotrivaînceputului de chelie ºi chirurgia plasticã pentru a-ºi schimba în bine înfãþiºarea.Doctorul lui sovietic a ajuns la concluzia cã multe dintre problemele lui derivaudin masturbarea obsesivã ºi o relaþie homosexualã de tip pasiv cu un ministruyemenit, care îi accentuau starea de tensiune nervoasã ºi sexualã. AREF s-a doveditînsã a fi bisexual ºi l-a pisat pe interpretul lui, V. Konavalov, ofiþer operativ KGB,sã convingã o femeie pe care o cunoscuse la clinicã sã întreþinã relaþii sexuale cuel. Când Konavalov a refuzat, spunând cã sarcina lui se limita la asigurareatraducerii ºi la administrarea tratamentelor medicale, AREF a replicat: „TovarãºulAleksandrov [Kriucikov, ºeful FCD] mi-a plãtit biletele, mi-a asigurat loc gratuitla sanatoriu ºi sunt convins cã nu va obiecta dacã întreþin relaþii sexuale cu femei“.

Întrucât Konavalov a continuat sã refuze, AREF l-a acuzat cã este rasist.Konavalov a mai raportat ºi cã, deºi AREF adusese cu el câteva lucrãri ale luiMarx ºi Lenin, nu le-a citit ºi le folosea numai ca sã le arate celorlalþi.

Dupã pãrerea lui Kirpicenko, „cekiºtii“ yemeniþi formulau solicitãri din ceîn ce mai numeroase:

Erau adesea agresivi în negocieri, mai ales atunci când trebuiau sã obþinã ajutor mate-rial ºi tehnologic de la noi. „Întrucât suntem în aceeaºi barcã (argumentul lor preferatcã erau aliaþii noºtri arabi), trebuie sã ne ajutaþi.“ Le furnizam, fireºte, tehnologieoperaþionalã ºi îi pregãteam pe yemeniþi pe gratis la cursurile noastre de scurtã duratã…Dar partenerii din Yemenul de Sud îºi exprimau adesea dorinþele lipsite de moderaþie.În ultimii ani ne-au cerut insistent sã le construim un Minister al Securitãþii de Stat laAden, clãdiri pentru serviciile de securitate în toate centrele provinciale ºi chiar oînchisoare.



215

Dar principala problemã a KGB-ului o reprezenta totuºi Yemenul de Nord,ºi nu Republica Popularã Democratã a Yemenului (de Sud). În iulie 1972, Yemenulde Nord a devenit prima þarã din Liga Arabã care a reluat relaþiile diplomatice cuStatele Unite, dupã ce acestea fuseserã întrerupte cinci ani mai înainte, în urmaRãzboiului de ªase Zile. Îngrijorarea Moscovei a crescut ºi mai mult când unregim militar condus de prosauditul locotenent-colonelul Ibrahim al-Hamdi a

preluat puterea în iunie 1974 ºi a cerut arme Statelor Unite, plãtite de saudiþii bogaþi datoritã zãcãmintelor lor petrolifere. Al-Hamdi a fost nemulþumit de reacþiaamericanilor. Aºa cum raporta la Washington ataºatul militar din capitalaYemenului de Nord, Arabia Sauditã voia un Yemen de Nord „puternic, dar nu

prea puternic“. Statele Unite, la rândul lor, nu doreau sã-l jigneascã pe principalul

lor aliat din regiune, Arabia Sauditã, dacã satisfãcea cererile lui Al-Hamdi deasistenþã militarã. Relaþia dintre regimul lui Al-Hamdi ºi Washingtonul ºi Riyadulnu a ajuns astfel niciodatã atât de strânsã pe cât se temea Centrul. Dar KGB s-aangajat totuºi într-o campanie de mãsuri active de lungã duratã pentru a-i discredita

pe cei trei bãrbaþi care dupã pãrerea lui exercitau principalele influenþe proamericane ºi prosaudite din guvernul Yemenului: Abd Allah al-Asnadji,ministrul Afacerilor Externe, M. Khamis, ministrul Afacerilor Interne ºi ºefulDirecþiei Securitãþii Naþionale, ºi Muhammad Salim Basindawa, ministru alCulturii ºi Informaþiilor. În 1976, KGB i-a trimis o scrisoare anonimã lui al-Hamdi,în care îl acuza pe Khamis cã este agent CIA ºi anexa un document fals reprezentândchitanþa pentru banii americani primiþi. Dar Khamis a reuºit sã-l convingã pe al-

Hamdi cã acea chitanþã era un fals, deºi, dupã cum reiese din dosarele KGB,acesta i-a învinuit pentru fals pe saudiþi sau pe rebelii ºiiþi, ºi nu KGB-ul.La 12 octombrie 1977, al-Hamdi a fost asasinat în condiþii care au rãmas

neelucidate. Mãsurile active ale KGB-ului urmau sã-l convingã pe succesorullui, Ahmad al-Gashmi, cã cel care purta rãspunderea pentru asasinarea luial-Hamdi era Khamis. Agenþii sovietici l-au informat pe al-Gashmi cã Khamiscomplota ºi el pentru a-l înlãtura de la conducerea þãrii ºi conspira pentru a preluachiar el puterea. La 24 iunie 1978, al-Gashmi a fost asasinat, dar nu de Khamis.Cu o zi înainte, preºedintele Yemenului, Salim Rubai’ Ali, îi telefonase luial-Gashmi ca sã-i spunã cã îi va trimite un emisar special în ziua urmãtoare.Când emisarul a ajuns în biroul lui al-Gashmi a deschis o servietã care a explodat,

omorându-i pe amândoi. Douã zile mai târziu, Salim Rubai’ Ali a fost executat înAden, chipurile pentru cã pusese la cale asasinarea lui al-Gashmi ºi organizase oloviturã de stat în Yemen cu sprijinul Occidentului ºi al Arabiei Saudite. Susþinãtoriilui Rubai’ Ali au afirmat mai târziu cã explozibilul fusese pus în servietã la ordinelerivalului sãu prosovietic, Abd al-Fattah Isma’il, care i-a succedat ceva mai târziuca preºedinte. Moscova a iniþiat imediat o ofensivã propagandisticã în sprijinullui Isma’il, denunþând orice presupusã ameninþare sauditã sau americanã împotrivaYemenului de Sud ºi trimiþând cu avionul trupe cubaneze din Etiopia, în sprijinul



216

noului regim, în timp ce vasele de rãzboi sovietice patrulau în Golful Aden.Succesorul lui al-Gashmi în funcþia de preºedinte al Yemenului, Ali Abdul-

lah Salih, a supravieþuit unui atentat la numai câteva zile dupã preluarea puterii.Unul dintre obiectivele politicii sovietice era sã exploateze nemulþumirea

preºedintelui Salih faþã de ceea ce considera el cã este un nivel nesatisfãcãtor allivrãrii de arme din partea SUA. În noiembrie 1978 ºi în ianuarie 1979, Salih aavut convorbiri foarte mediatizate cu ambasadorul sovietic despre „modalitãþilede strângere a relaþiilor“ – inclusiv despre furnizarea de arme sovietice. Încercãrilesovieticilor de a-l cultiva pe Salih au fost totuºi complicate de un atac al Yemenuluide Sud împotriva Yemenului de Nord, la sfârºitul lui februarie 1979. Un comunistsud-yemenit de frunte i-a spus ambasadorului sovietic, fãrã îndoialã, spre marea

neplãcere a Moscovei „Da, noi suntem cei care am început rãzboiul. Dacã pierdem,aºteptãm sã interveniþi ca sã ne salvaþi“. Dar rãzboiul s-a încheiat într-un mod bizar la 27 martie, cu o întâlnire în Kuweit între preºedinþii Salih ºi Isma’il, careau semnat un acord de un optimism dezarmant, de a elabora în patru luni un

proiect de Constituþie pentru unificarea Yemenului de Sud ºi de Nord (unificareas-a produs de fapt abia în 1990).

Imediat dupã întâlnirea lui cu Isma’il, Salih a anunþat demisia ministruluisãu de Externe, al-Asnadji, ºi a ministrului Culturii ºi Informaþiilor, Basindawa.Centrul ºi-a asumat meritele pentru ambele demisii, împotriva cãrora – a raportatel – Arabia Sauditã se pronunþase foarte ferm. Din momentul în care Salih adevenit preºedinte, KGB ºi-a folosit agenþii ºi contactele confidenþiale pentru a-l

alimenta cu dezinformaþii potrivit cãrora un grup prosaudit, condus de al-Asnadjiºi care îl includea ºi pe Basindawa, complota sã-l înlãture de la putere împreunãcu Arabia Sauditã ºi cu americanii ºi sã-l asasineze. Dar victoria KGB-ului eradeparte de a fi completã. În ciuda demiterii sale din funcþia de ministru de Ex-terne, al-Asnadji a rãmas unul dintre principalii consilieri politici ai lui Salih. Îniunie 1979, al-Asnadji a vizitat Washingtonul pentru a cere „implicarea militarãmai directã a SUA în Peninsula Arabicã ºi în Regiunea Golfului“ ºi trimitereaunor consilieri militari superiori americani pentru a instrui forþele armate yemenite.

În aprilie 1980, politica sovieticã în Yemen a fost afectatã de o loviturã destat din Yemenul de Sud care l-a înlãturat de la putere pe aliatul sãu de nãdejde,

preºedintele Isma’il. Una dintre cauzele loviturii de stat a reprezentat-o

nemulþumirea faþã de ajutorul sovietic – mult mai mic decât cel acordat altor aliaþi ideologici din Lumea a Treia. Întreruperile curentului electric la Aden erau

puse de yemeniþi pe seama faptului cã sovieticii nu terminaserã construcþia lacentrala electricã promisã. Spre deosebire de predecesorul sãu, Isma’il asupravieþuit înlãturãrii de la putere. Probabil datoritã intervenþiei ambasadoruluisovietic, i s-a permis sã plece în exil la Moscova, în loc sã fie executat sau aruncatîn închisoare, aºa cum intenþionau sã facã principalii lui oponenþi. Moscova s-agrãbit sã reînnoiascã relaþiile cu noul regim din Republica Yemen, invitându-l pe



217

succesorul lui Isma’il, Ali Nasir Muhammad, sã facã o vizitã de stat la Moscovala numai o lunã dupã lovitura de stat. Vizita a avut drept rezultat un nou acord cu

privire la ajutorul sovietic (inclusiv construirea centralei electrice promise) ºi uncomunicat comun în care se condamna politica SUA în Orientul Mijlociu ºi sesprijinea regimul prosovietic din Afganistan.

În septembrie 1980, KGB-ul a obþinut de la agenþii din serviciile de informaþiiyemenite o copie a unei benzi pe care era înregistratã o discuþie între preºedinþiiSalih ºi Muhammad, ce fusese realizatã fãrã ºtirea lor, din dispoziþia lui Khamis.Banda a fost apoi înmânatã lui Salih, ca dovadã a trãdãrii lui Khamis. S-au fãcut,de asemenea, încercãri de a-l convinge pe Salih cã Khamis stabilise legãturi cuCIA. Khamis a fost demis în octombrie ºi, dupã cum reiese din dosarele KGB,

„eliminat fizic“ în ianuarie 1981. KGB a transmis ºi rapoarte lui Salih în care pretindea cã al-Asnadji întreþinerea o relaþie amoroasã cu o femeie din CorpulPãcii al SUA, cã avea 30 de milioane de dolari într-o bancã din Anglia ºi cã

poseda un hotel ºi trei case în suburbiile Londrei. În martie 1981, al-Asnadji ºicâþiva dintre susþinãtorii lui au fost arestaþi sub acuzaþia cã pregãtesc o loviturã destat. Se pare cã Salih a fost influenþat de mãsurile active ale KGB-ului, care sugerasecã complotiºtii conspiraserã cu CIA. El a spus consiliului sãu consultativ la 21martie cã „dacã se confirmã imixtiunea americanilor în organizarea conspiraþiei,atunci se va pune problema prezenþei americanilor în Yemenul de Nord“. KGBºi-a asumat meritele ºi pentru cã l-ar fi convins pe Salih sã ordone expulzareaunui consilier militar american, acuzat de spionaj.

Succesele tactice ale KGB-ului în Yemenul de Nord au avut totuºi osemnificaþie redusã. Începând din 1982, când au fost descoperite câmpuri petrolifere în Yemenul de Nord, au urmat o serie de concesionãri cãtre companiileSUA. În aprilie 1986, preºedintele Salih ºi vicepreºedintele George Bush au

participat la ceremonia deschiderii primei rafinãrii de petrol din Yemenul de Nord.Colaborarea în domeniul petrolului, a declarat Bush, marca „un parteneriat mai

puternic între SUA ºi poporul yemenit“. Între timp, Yemenul de Sud era în fierbere.La 13 ianuarie 1986, mai mulþi oponenþi ai preºedintelui Muhammad au fostmitraliaþi în sala de ºedinþe a Biroului Politic. Se pare cã rezidenþa din Aden nu atransmis niciun fel de avertismente în legãturã cu aceastã nouã baie de sânge. Înrãzboiul de paisprezece zile care a urmat, au fost uciºi mii de membri ai Partidului

Socialist Yemenit, ai miliþiilor ºi ai forþelor armate. Daunele provocate clãdirilor ºi infrastructurii economice din Aden au fost estimate la 140 de milioane de dolari.Muhammad a pierdut puterea ºi a fost obligat sã fugã cu câteva mii de susþinãtoriîn Yemenul de Nord. Comandantul-ºef al forþelor terestre sovietice, generalulEvgheni Ivanovski, care a fost trimis la Aden într-o misiune „de pacificare“, araportat cã aproximativ o treime din ofiþerii yemeniþi uciºi în lupte fuseserã instruiþiîn academiile militare sovietice. Se spune cã Fidel Castro ar fi pus delegaþieiyemenite o întrebare care reflecta în mare mãsurã frustrãrile sovieticilor în legãturã



218

cu politica Yemenului de Sud din ultimul sfert de veac: „Când o sã încetaþi sã vãmai ucideþi unii pe alþii?“

În mai 1990, dupã negocieri îndelungate, Republica Popularã Democratã aYemenului ºi Republica Arabã Yemen au reuºit în sfârºit sã se uneascã sub numelede Republica Yemen, ai cãrei 16 milioane de locuitori reprezintã peste jumãtatedin populaþia Peninsulei Arabice. În aprilie 1994, conducerea mai puternicã din

Nord a lansat un atac împotriva Sudului, care a avut drept consecinþã instituireacontrolului Nordului asupra întregii þãri, încã destul de instabile.



219

12

Israelul ºi sionismul

Subversiunea sionistã a fost una dintre teoriile conspiraþioniste cu cel maidurabil impact al KGB-ului. Epoca lui Stalin a lãsat moºtenire KGB-ului o tradiþiede antisemitism sub masca unui aºa-zis antisionism care se manifesta încã foarteclar ºi la mijlocul anilor ’80. Cu toate acestea, în 1948, Uniunea Sovieticã a fost

prima care a recunoscut statul Israel, vãzând în crearea lui o loviturã datãimperialismului britanic din Orientul Mijlociu impusã de evreii „progresiºti“ dinRusia ºi Polonia. Moscova conta ºi pe recunoºtinþa sionistã pentru rolul hotãrâtor

jucat de Armata Roºie în înfrângerea lui Hitler. Armele furnizate sioniºtilor din

Cehoslovacia cu binecuvântarea Moscovei în timpul primului rãzboi arabo-israelian, numit de israelieni Rãzboiul de Independenþã ºi de arabi al-Nakbah„Dezastrul“, precum ºi sprijinul diplomatic sovietic au avut o importanþã crucialã

pentru naºterea Israelului. În cadrul noului stat, aripa de stânga, Partidul Mapam(Muncitorii Uniþi) se considera la întemeierea sa în anul 1948 „o parte inseparabilãa lagãrului revoluþionar internaþional, în frunte cu URSS“. Dr. Moshe Sneh, mem-

bru al Comitetului Executiv Mapam ºi ºeful Ligii Israeliene pentru relaþiile de prietenie cu URSS, a spus în cuvântarea lui de bun-venit adresatã legaþiei sovieticede la Tel Aviv:

Poporul nostru iubeºte Uniunea Sovieticã ºi are încredere în aceastã þarã, care ne-asprijinit ºi nu ne-a dezamãgit niciodatã. În ceea ce ne priveºte, jurãm cã nu vom dezamãginiciodatã Uniunea Sovieticã ºi nu vom precupeþi niciun efort pentru strângerea relaþiilor de prieteniei ºi încheierea unei alianþe de nezdruncinat cu marele nostru prieten ºi apãrãtor al umanitãþii – Uniunea Sovieticã.

Spre sfârºitul anului 1947, Andrei Mihailovici Ostroºcenko, ºeful SecþieiOrientul Mijlociu ºi Îndepãrtat din cadrul Comitetului Informaþiilor, care pe atuncirãspundea de informaþiile externe, a convocat o conferinþã operativã ca sã anunþe



220

cã Stalin trasase Comitetului sarcina de a lua mãsurile necesare pentru ca Israelulsã devinã un aliat al Uniunii Sovietice. Pentru a contracara încercãrile americanilor de a exploata legãturile Israelului cu comunitatea evreiascã din Statele Unite,Comitetul trebuia sã facã demersurile necesare pentru ca un numãr mare dintreagenþii sãi sã fie incluºi printre evreii cãrora li se dãdea voie sã plece în Israel.ªeful Secþiei Agenþi Secreþi din cadrul Comitetului Informaþiilor (ulterior FCD),Aleksandr Mihailovici „Saºa“ Korotkov, a cãrui soþie era evreicã, a fost însãrcinatcu selectarea agenþilor. Principalul lui asistent, Vladimir Vertiporoh, a fost numit

primul rezident în Israel în 1948 sub acoperire diplomaticã, cu numele de „Rojkov“.Vertiporoh i-a spus unuia dintre colegii sãi cã îºi fãcea probleme în legãturã cunoua sa funcþie – în parte pentru cã nu-i plãceau „evreii vicleni“, în parte pentru

cã se îndoia cã va putea sã îndeplineascã misiunea pe care i-o încredinþaserãComitetul ºi Stalin de a transforma Israelul într-un aliat al URSS: „Activitatea pecare va trebui s-o desfãºoare rezidenþa este atât de serioasã ºi de importantã încât,

pur ºi simplu, mi-e teamã cã nu am sã fac faþã ºi ºtii ce înseamnã asta“.Probabil cã cel mai eficient dintre agenþii sovietici din prima generaþie

infiltraþi în Israel a fost epidemiologul Avraham Marcus Klingberg, care, la vârstade treizeci de ani, a fost recrutat de primul-ministru al Israelului în aprilie 1948 sã

punã la punct armele biologice ºi chimice. Klingberg a fost mai târziu director adjunct ºi unul dintre întemeietorii Institutului Israelian pentru Cercetãri Biologicedin Ness Ziona, la sud-est de Tel Aviv. El a continuat sã lucreze pentru spionajulsovietic ºi est-german, timp de o remarcabilã perioadã de 35 de ani. Serviciile de

informaþii din blocul sovietic au cooperat cu Comitetul în problema infiltrãriiagenþilor în noul stat Israel; treizeci ºi ºase din evreii care au pãrãsit Bulgaria pentru a merge în Israel în perioada 1947–1950, de exemplu, erau agenþi bulgari.Deºi însemnãrile lui Mitrokhin din dosarele KGB oferã foarte puþine detalii despreactivitãþile lor, este clar cã au înregistrat câteva succese importante. HAIMOV,de exemplu, a obþinut un post la secretariatul primului preºedinte al Israelului,Chaim Weizmann. Contactul cu un alt agent bulgar, PEREÞ, al cãrui rol nu estemenþionat, a continuat pânã în 1975.

Satisfacþia Centrului faþã de succesele timpurii ale infiltrãrii agenþilor în Israela fost totuºi umbritã de îngrijorarea provocatã de entuziasmul evreilor sovieticifaþã de noul stat ºi dovezile cã Israelul avea legãturi tot mai strânse cu Statele

Unite. La un an dupã întemeierea Israelului, în politica sovieticã s-a produs oîntoarcere de 180°. Din acest moment, sionismul a fost condamnat în mod oficialca parte componentã a unui complot imperialist în vederea subminãrii UniuniiSovietice. Activitatea lui Vertiporoh ca rezident la Tel Aviv pare sã fi fost dedicatãîn principal urmãririi teoriilor conspiraþiilor antisioniste ºi mai puþin strângeriiconvenþionale de informaþii. În 1949, el a avut trei ºedinþe prelungite cu Yitzak Rabinovici, fost membru al Agenþiei evreieºti a Comitetului sovietic de legãturã,

pentru a discuta în detaliu despre natura sionismului. Un an mai târziu, Rabinovici



221

a elaborat, la cererea lui Vertiporoh, un raport de cincizeci de pagini referitor la principalele teme abordate în conversaþia lor.

În ultimii ani ai domniei lui Stalin, campania antisemitã împotrivaconspiraþiilor sioniste imaginare din Rusia s-a rãspândit în tot blocul sovietic. ÎnCehoslovacia, la procesul din 1952 împotriva „Conducerii CentruluiConspiraþional Antistatal“ condus de fostul lider de partid, Rudolf Slánský, aufost identificaþi unsprezece din cei paisprezece acuzaþi, inclusiv Slánský însuºi,ca fiind de origine evreiascã. Epurarea simultanã a evreilor din nomenclaturasovieticã nu a fost aplicatã nicãieri cu mai multã înverºunare decât la Centru. Laînceputul anului 1953, toþi fuseserã îndepãrtaþi din MGB (predecesorul KGB), cuexcepþia unui mic numãr de „evrei ascunºi“: persoane de origine parþial evreiascã

ce erau înregistrate ca membri ai altor grupe etnice. În iarna 1952–1953, MGB azdrobit un inexistent „complot al doctorilor evrei“ care ar fi intenþionat sã-iasasineze pe Stalin ºi pe membrii conducerii sovietice, denunþând un grup demedici nevinovaþi drept „monºtri ºi asasini“, aflaþi în slujba spionajului anglo-american. În urma acestui complot al doctorilor, legaþia de la Tel Aviv s-a plânscã „isteria sovieticã“ ajunsese la culmi fãrã precedent. Întrucât legaþia nu putea sãrecunoascã realitatea antisemitismului sovietic, îi atribuia în mod absurdguvernului Israelului intenþia de a convinge Statele Unite cã nu pot conta pesprijinul Israelului pentru „planurile lor agresive“ ºi pe „continua utilizare aIsraelului ca centru de spionaj în þãrile lagãrului socialist“, pentru a „distrageatenþia populaþiei Israelului de la dificultãþile economice cu care se confruntã

acasã“.Deºi s-a înregistrat o diminuare a paranoiei antisemite ºi antisionite dupãmoartea lui Stalin, survenitã în martie 1953, ea nu a dispãrut complet. Niciunuldintre evreii daþi afarã din MGB în perioada de apogeu a vânãtorii antisemite devrãjitoare nu a fost reangajat. Patruzeci de ani mai târziu, la începutul epocii luiGorbaciov, evreii erau încã excluºi (împreunã cu alte câteva minoritãþi) din KGB.Singurele excepþii erau câþiva recruþi cu mame evreice ºi taþi de altã origine,înregistraþi ca membri ai altor grupãri etnice. Pânã ºi Comitetul Central era mai

puþin rigid decât KGB în privinþa respingerii solicitanþilor de origine evreiascã.În pofida paranoiei antisemite din ultimii ani ai domniei lui Stalin, serviciul

de securitate israelian, Shin Bet, suspecta Mapam cã transmite în mod clandestin

materiale Uniunii Sovietice ºi a instalat un dispozitiv de ascultare cu transmiþãtor radio cu baterie sub biroul secretarului general al partidului. În ianuarie 1953, doiofiþeri Shin Bet au fost prinºi în flagrant, când intrau prin efracþie la sediul Mapam,ca sã schimbe bateriile radio. Dar bãnuielile Shin Bet erau pe deplin justificate.Dosarele Ministerului de Externe sovietic indicã faptul cã doi politicieni Mapamde frunte din Knesset furnizau Ambasadei sovietice materiale secrete. YaakovRiftin, care activa în Comitetul de securitate ºi afaceri externe al Knessetului,numit de primul-ministru David Ben-Gurion „predicator din Cominform“, furniza



222

în mod regulat ambasadei documente ale comitetului, inclusiv pe cele ale sesiunilor þinute la camerã. Probabil cã Moshe Sneh a furnizat o cantitate mai micã deinformaþii despre politica externã a Israelului. Materialul furnizat de Riftin ºiSneh a contribuit la întãrirea bãnuielilor sovieticilor cu privire la relaþia specialãdintre Israel ºi Statele Unite. În august 1962, de exemplu, legaþia de la Tel Aviva raportat la Moscova cã, dupã cum susþine Sneh, ministrul de Externe, MosheSharett a declarat cã „situaþia Israelului impunea ca acesta sã urmeze SUA fãrãniciun fel de condiþii sau rezerve preliminare“.

Pe la mijlocul anilor ’50, poate chiar mai devreme, KGB avea un grup deagenþi în interiorul Mapam, cu numele conspirativ TREST (unul dintre cele mai

prestigioase nume conspirative din istoria KGB), folosit iniþial în anii ’20 pentru

o operaþiune de dezinformare de mare anvergurã împotriva emigranþilor ruºi albiºi a serviciilor de informaþii occidentale). În 1956 a fost recrutat un curier cunumele de BOKER pentru a menþine legãtura cu grupul. Faptul cã a avut treicontrolori succesivi în anii care au urmat demonstreazã cã operaþiunea eraconsideratã de o oarecare importanþã. Deºi însemnãrile lui Mitrokhin nu-iidentificã pe membrii grupului de agenþi, probabil cã printre aceºtia s-au numãratAharon Cohen, principalul expert al Mapam-ului în probleme arabe. Contactelelui Cohen cu rezidenþa din Tel Aviv au fost descoperite dupã ce o maºinã cunumãr diplomatic, înregistratã pe numele unui cunoscut ofiþer operativ KGB,Viktor Sokolov, a fost zãritã de un poliþist în faþa intrãrii principale a kibbutzuluilui Cohen din apropiere de Haifa, în aprilie 1958. Shin Bet a supravegheat în

continuare întâlnirile dintre Cohen ºi ofiþerii KGB ºi Cohen a fost arestat. DeºiCohen a afirmat cã relaþiile lui cu ruºii s-au limitat la discuþii academice, a fostcondamnat la cinci ani închisoare pentru contacte neautorizate cu agenþi strãini; afost eliberat dupã ce a ispãºit ºaptesprezece luni. Isser Harel, ºeful serviciuluiisraelian de spionaj, Mossad, a declarat în mod patetic cã Mapam fusese „nãscutcu o tumoare malignã în pântec – dîbuk-ul [spiritul rãu] sovietic“.

Chiar ºi Mossadul a fost infiltrat de sovietici la mijlocul anilor ’50. Agentul poate cel mai important al KGB-ului din primul deceniu de existenþã a Israeluluia fost Ze’ev Avni, nãscut Wolf Goldstein, economist poliglot ºi comunist înflãcãrat,care stãtuse în Elveþia în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi în 1943fusese recrutat de GRU. Avni era un agent angajat din punct de vedere ideologic.

„În mintea mea nu exista niciun dubiu“, scria el mai târziu, „cã fãceam parte nunumai din avangarda revoluþiei, ci chiar din elita ei.“ În 1948, el a emigrat înIsrael, a intrat într-un kibbutz ºi a contactat Ambasada sovieticã pentru a-ºi reînnoilegãturile cu GRU. A fost dezamãgit de primirea formalã, neangajantã care i s-afãcut – poate ºi din cauza lipsei de securitate din kibbutz, unde nu fãcuse unsecret din convingerile sale comuniste ºi a spus unui funcþionar superior din Mapamcã ar fi fericit sã ajute partidul sã stabileascã „o legãturã directã cu Moscova“. În1950, Avni a intrat în Ministerul de Externe al Israelului unde a avut un



223

comportament foarte discret. O anchetã a securitãþii fãcutã mai târziu a descoperitfãrã dificultate „oameni care ºtiuserã cã Avni este militant comunist“ la kibbutzulsãu, dar a constatat „practic o admiraþie generalã“ faþã de el printre colegii sãidiplomaþi, care nu aveau nici cea mai micã idee cã acesta era în principal loialUniunii Sovietice.

În 1952, Avni a obþinut primul sãu post în strãinãtate, ca ataºat comercial alIsraelului la Bruxelles, unde a fost numit ºi ofiþer cu securitatea ºi i s-au dat cheilede la singurul seif al legaþiei, în care se pãstrau documentele secrete. Dupã ce areluat legãtura cu GRU, a început sã fotografieze conþinutul seifului. Patru animai târziu, când a fost arestat, a recunoscut în faþa anchetatorului sãu cã „le-amoferit tot ce am avut“. În mod remarcabil, Avni a continuat sã fie entuziasmat de

Uniunea Sovieticã chiar ºi dupã paranoia „complotului doctorilor evrei“. Maitârziu, el i-a spus anchetatorului sãu cã Stalin era un „geniu“ ºi la început a contestatautenticitatea „Discursului secret“ al lui Hruºciov din 1956 prin care acesta îldenunþa pe Stalin.

În timp ce se afla la Bruxelles, Avni a început sã fie folosit ºi de Mossad,care a profitat de germana lui fluentã pentru a-l face sã pozeze în om de afacerigerman ºi sã ia legãtura cu foºti naziºti. La sfârºitul anului 1953, lui Avni i s-aoferit o funcþie cu normã întreagã la Mossad ºi postul de ataºat comercial la Belgradºi Atena. S-a cãzut de acord ca în timpul urmãtoarei sale misiuni la post sã îmbineactivitatea de spionaj pentru Mossad cu cea de ataºat comercial, la Belgrad, dupãcare ar fi urmat sã ocupe o funcþie permanentã la Mossad. Odatã ajuns la Belgrad,

lui Avni i-a fost repartizat un nou controlor care opera, sub acoperire diplomaticã,ca prim-secretar al Ambasadei sovietice. Deºi el credea cã încã mai lucreazã pentru GRU, fusese transferat – fãrã ºtirea lui – la KGB, sub numele conspirativde CEH. Dosarul lui de la KGB aratã cã în timp ce era la Belgrad, acþiona ca ºef al operaþiunilor Mossadului în Germania de Vest ºi în Grecia. Printre operaþiunile

pe care le-a condus personal pentru Mossad, folosindu-se de acoperirea de om deafaceri german, s-a numãrat infiltrarea rândurilor foºtilor ofiþeri germani dinWehrmacht folosiþi de Gamal Abdel Nasser, dupã lovitura lui 1954, în calitate deconsilieri militari în Egipt. În 1955-1956, Avni a furnizat rezidenþei KGB dinBelgrad cifrurile folosite de Mossad în comunicaþiile cu staþiile sale din Belgradºi Atena (ajutându-i, probabil, sã le decripteze), precum ºi detalii despre personalul

Mossadului (probabil atât despre ofiþeri, cât ºi despre agenþi din Franþa, Germania,Grecia, Italia, Elveþia ºi Iugoslavia). La fel ca ºi la Bruxelles, a dat superioruluisãu „tot ce aveam“.

Avni a fost prins la începutul anului 1956 ºi a fost condamnat la paisprezeceani de închisoare. Când în cele din urmã s-a împãcat cu ideea cã „Discursul se-cret“ al lui Hruºciov în care era denunþat Stalin nu reprezenta un fals – aºa cumcrezuse iniþial –, ºi-a pierdut credinþa comunistã lipsitã de compromisuri care îlinspirase de la vârsta de cincisprezece ani. Experienþa lui, îºi aminteºte el, semãna



224

foarte mult cu cea descrisã în mod memorabil de Arthur Koestler: „M-am îndreptatspre comunism aºa cum te duci spre un izvor de apã proaspãtã ºi am pãrãsitcomunismul aºa cum ieºi dintr-un râu otrãvit plin de resturile oraºelor inundate ºide cadavrele înecaþilor“.

Probabil cam în perioada arestãrii lui Avni, KGB a realizat contactul iniþialcu Yisrael Beer, profesor de istorie militarã la Universitatea din Tel Aviv, precumºi comentator militar foarte cunoscut, locotenent-colonel în rezervele Forþelor deApãrare ale Israelului, recrutat ulterior ca agent sovietic. Beer sosise în Palestinavenind din Austria în ajunul Anschluss-ului din 1938, pretinzând cã a fost mem-

bru al Schutzbund-ului, organizaþia paramilitarã de apãrare a Partidului Social-Democrat Austriac, ºi cã luase parte în 1934 la revolta muncitorilor vienezi

împotriva cancelarului pronazist Engelbert Dolfuss. În 1936, partidul îl trimisese,chipurile, în Brigãzile Internaþionale din Spania, unde îºi luase pseudonimul deJosé Gregorio ºi ajunsese pânã la gradul de colonel. Ulterior îºi continuaseinstruirea militarã la Moscova, la Academia Militarã Frunze. Beer susþinea cã laînceputul anului 1938 dãduse din întâmplare peste biografia întemeietoruluisionismului modern, Theodor Herzl: „Am citit-o toatã noaptea pe nerãsuflate, iar dimineaþa… m-am hotãrât sã plec în Palestina“. Dupã arestarea lui survenitã în1961, relatarea lui Beer referitoare la începuturile carierei sale s-a dovedit a fi cutotul falsã. Nu fusese niciodatã membru în Schutzbund, nu luptase în Spania înrãzboiul civil ºi nici nu fusese înscris la Academia Militarã Frunze. În realitate,înainte de a pleca în Palestina în 1938, fusese doar un simplu funcþionar la Federaþia

Sionistã Austriacã. În timpul interogatoriului la care a fost supus Avni de ShinBet, Ambasada britanicã de la Tel Aviv a raportat la Londra cã „existau anumiteîndoieli cu privire la originea evreiascã a lui Beer, deoarece nu era circumcis,trãsãturã neobiºnuitã chiar ºi în cercurile evreilor asimilaþi din Austria“.

Ulterior s-au fãcut speculaþii în sensul cã biografia falsã a lui Beer era o„legendã“ fabricatã pentru el de spionajul sovietic. Este totuºi de neconceput caKGB sau predecesorii acestuia sã fi inventat o acoperire care sã poatã fi demascatãatât de uºor. Cariera fantezistã a lui Beer în Schutzbund ºi în BrigãzileInternaþionale era mai degrabã propria lui invenþie, ºi mai puþin opera Moscovei.Faptul cã afirmaþiile lui Beer nu au fost contestate în cei douãzeci ºi trei de anidintre sosirea lui în Palestina în 1938 ºi arestarea lui din 1961 reflectã, aºa cum a

spus Ambasada britanicã Ministerului de Externe Britanic, „eterna problemã asecuritãþii cu care Israelul, prin însãºi natura sa, trebuie sã se confrunte“: „Este oþarã de imigranþi despre a cãror origine ºi trecut adesea nu se ºtie nimic, în afarãde ceea ce sunt dispuºi sã dezvãluie ei înºiºi. S-a subliniat cã sute de persoane înfuncþii de rãspundere, teoretic, prezintã acelaºi risc ca ºi Beer“.

În 1938, la sosirea lui în Palestina, Beer a reuºit sã intre în poliþia evreiascãa coloniºtilor. În scurt timp dupã aceea a devenit membru al Biroului de Planificaredin Haganah ºi s-a distins în primul rãzboi arabo-israelian, devenind apoi mem-



225

bru fondator al Mapam. Ataºatul militar britanic a raportat mai târziu cã Beer devenise „un prieten foarte apropiat al lui Simon Peres“, ambiþiosul ºi tânãrulministru adjunct al Apãrãrii. Printre cele mai importante informaþii furnizate deBeer la începutul carierei sale de agent KGB a figurat aceea cu privire la încercãrilesecrete ale lui Peres din 1957 de a obþine ajutor militar din Germania de Vest ºi dea cumpãra submarine germane recondiþionate. Când ºtirea a ajuns în presã, poatechiar prin Beer, a izbucnit un asemenea scandal, încât primul-ministru, DavidBen-Gurion, cu care Beer avea, de asemenea, relaþii strânse de prietenie, aameninþat cã îºi va da demisia. Shin Bet a intrat prin efracþie în apartamentul luiBeer din Tel Aviv dar nu a reuºit sã gãseascã dovezi.

S-a afirmat ºi este foarte plauzibil, cã Shin Bet n-a fost suficient de prompt

în verificarea bãnuielilor legate de Beer dupã 1957, din cauza relaþiilor sale cu primul-ministru. La începutul anului 1961, însã, o echipã de filaj s-a instalat înlocuinþa de vizavi de apartamentul lui Beer. La 30 martie, a fost observat în timpce îi dãdea o servietã lui Viktor Sokolov, identificat anterior ca unul dintre ofiþeriicare se ocupaserã de Aharon Cohen. Între timp, s-a obþinut un mandat împotrivalui Beer ºi acesta a fost arestat în primele ore ale dimineþii urmãtoare. În momentularestãrii, servieta era din nou în posesia lui. În interior, fotografiate fãrã îndoialãde rezidenþa de la Tel Aviv, se aflau un raport militar secret ºi extrase din jurnalullui Ben-Gurion. Mai târziu s-a descoperit cã jurnalul primului-ministru pe ianuarie

– iulie 1956 lipsea. Existã probabilitatea ca acesta sã se fi aflat printre documentelefurnizate de Beer KGB-ului. Ambasada britanicã a informat Ministerul de Ex-

terne cã „Nu numai cã Beer era familiarizat cu problemele Ministerului de In-terne, dar se împrietenise cu multe persoane aflate în funcþii înalte în cadrulguvernului. Poliþia interogase deja peste o sutã de persoane ºi multe dintre elerecunoscuserã cã vorbiserã cu el mai liber decât s-ar fi cuvenit“. Beer a fostcondamnat la cincisprezece ani închisoare în 1962 ºi a murit în detenþie patru animai târziu.

Niciunul dintre agenþii israelieni recrutaþi la mijlocul anilor 1960, ale cãror dosare au fost adnotate de Mitrokhin, nu pare sã se fi comparat ca importanþã cuAvni sau Beer. Cel mai bun indiciu al lipsei de surse de înalt nivel ale KGB-uluiîn Israel este faptul cã acesta a fost luat total prin surprindere de izbucnireaRãzboiului de ªase Zile din iunie 1967. Înainte de rãzboi, Ambasada sovieticã

manifesta dispreþ faþã de capacitatea Israelului de a se mãsura cu vecinii sãi arabi.În mai, unul dintre principalii informatori ai ambasadei, Moshe Sneh, fost politicianMapam ºi la momentul respectiv lider al Partidului Comunist Israelian, i-a spusambasadorului sovietic, Dmitri Ciubahin, cã, dacã ar izbucni încã un rãzboi arabo-israelian, Israelul va câºtiga. Ciubahin a rãspuns dispreþuitor: „ªi cine o sã lupte

pentru Israel? Bãieþii din cafenele ºi peºtii de pe Dizengoff Street [strada principalãdin Tel Aviv]?“ Centrul a aflat de atacurile-surprizã ale Israelului împotriva þintelor egiptene, iordaniene ºi siriene din dimineaþa zilei de 5 iunie nu de la rezidenþa din



226

Tel Aviv, ci din interceptarea ºtirilor transmise de Associated Press. Imediat dupãvictoria uluitoare a Israelului, rezidenþa pãrea ºi ea buimãcitã. Iatã ce afirma unofiþer Shin Bet care rãspundea de supravegherea personalului rezidenþei:

Erau ca niºte ºoareci speriaþi. Nu înþelegeau ce se întâmplã, habar nu aveau de unde seabãtuse atacul acesta asupra lor din senin ºi cine se lupta cu cine. Au fãcut câtevaîncercãri de a pãrãsi ambasada ca sã se întâlneascã cu agenþii lor ºi sã afle care erauscopurile Israelului. Nu au reuºit sã descopere nimic. Aceasta a fost poziþia înainte de afi scoºi afarã.

Decizia Moscovei (pe care a regretat-o mai târziu) de a rupe relaþiile

diplomatice cu Israelul ºi de a închide aºadar rezidenþa legalã din legaþie a provocato altã mare discontinuitate în operaþiunile KGB. Din 1964, Centrul plãnuise sãinstaleze un grup de ofiþeri operativi la misiunea Bisericii Ortodoxe Ruse dinIerusalim. Dupã închiderea Ambasadei sovietice, Shin Bet ºi-a dat repede seamacã rezidenþa KGB se mutase la misiune. Dar misiunea oferea o bazã mult maimicã ºi mai puþin sigurã pentru operaþiunile KGB decât legaþia. Faptul cã bugetulei reprezenta doar o fracþiune din cel al rezidenþelor principale din Orientul Mijlociudovedeºte declinul operaþiunilor de informaþii din interiorul Israelului dupã 1967.KGB a pierdut legãtura cu mai mulþi dintre agenþii pe care îi recrutase înainte deRãzboiul de ªase Zile.

Dupã Rãzboiul de ªase Zile, Markus Wolf, ºeful HVA din Germania de Est,

constata cã KGB, în pofida declinului operaþiunilor sale din interiorul Israelului,„avea o fixaþie pentru Israel ca duºman“. Centrul, la fel ca ºi Biroul Politic, eraalarmat de efectul rãzboiului asupra comunitãþilor evreieºti din Uniunea Sovieticã.Un evreu rus., Anatoli Dekatov, a scris mai târziu un articol pe care a îndrãznit sã-ltrimitã spre publicare la Jerusalem Post:

Victoria micului stat Israel împotriva duºmanilor arabi a trezit emoþie în inimile evreilor din Rusia, aºa cum s-a întâmplat, probabil, cu evreii din toatã lumea. Sentimentul de profundã îngrijorare pentru soarta Israelului cu care evreimea sovieticã a urmãritevenimentele a fost urmat de o bucurie fãrã margini ºi o mândrie copleºitoare faþã de poporul nostru. Mulþi oameni, mai ales dintre cei tineri, au devenit conºtienþi pentru

prima datã de identitatea lor evreiascã… Campania antiisraelianã din presa sovieticã aavut ca efect propagarea sentimentelor sioniste în rândurile evreilor.

Imediat dupã Rãzboiul de ªase Zile, Moscova a interzis toate emigrãrilecãtre Israel. Dar un an mai târziu, iritatã de faptul cã interdicþia era denunþatã deOccident ca o încãlcare a drepturilor omului, Andropov ºi Gromîko au propusîmpreunã Biroului Politic sã se reia, la o scarã ceva mai restrânsã, emigraþia „pentrua pune capãt afirmaþiilor defãimãtoare ale propagandei occidentale cu privire la



227

discriminarea evreilor din Uniunea Sovieticã“. KGB, au adãugat ei, va continuasã foloseascã emigraþia „în scopuri operaþionale“ – cu alte cuvinte pentru infiltrareaagenþilor sãi în Israel. În 1969 s-a permis unui numãr record de evrei sã emigrezeîn Israel – aproape 3000. Deºi numãrul a scãzut la 1000 în 1970, el a crescut bruscla 13 000 în 1971 – mai mult decât pe parcursul întregului deceniu precedent. În1972 ºi 1973, peste 30 000 de evrei au putut pleca în Israel.

Creºterea simþitoare a numãrului de vize de ieºire nu reuºea totuºi sã þinã pasul cu cererea. Paralel cu creºterea fãrã precedent a cererilor evreilor de a obþine permis de emigrare în Israel se intensificau obstrucþionismul birocratic ºi persecuþiile oficiale. Toþi solicitanþii tehnicieni, chiar ºi cei angajaþi ca funcþionari,au fost daþi afarã din slujbele lor. Studenþii ale cãror familii fãcuserã cerere de

plecare au fost exmatriculaþi din universitãþi ºi obligaþi sã efectueze un stagiumilitar de trei ani, dupã care nu mai puteau cere vizã alþi cinci ani. KGB examinafiecare cerere ºi era, de regulã, rãspunzãtor pentru decizie. În cazul unor persoanefoarte cunoscute în Uniunea Sovieticã sau în Occident, decizia purta întotdeaunasemnãtura lui Andropov. În august 1972, s-a introdus o „taxã de diplomã“, princare emigranþii absolvenþi ai institutelor de învãþãmânt superior erau obligaþi sãramburseze costul studiilor. Toþi solicitanþii de vize de plecare erau etichetaþi caduºmani ai Uniunii Sovietice.

La începutul anilor ’70, aºa-numiþii „refiuzenik“, cei cãrora li se refuzaseviza de plecare, s-au organizat în grupuri, au contactat jurnaliºti occidentali ºi aucondus acþiuni de protest, de la demonstraþii, la greve ale foamei. KGB a trimis o

serie întreagã de rapoarte, adesea semnate chiar de Andropov, la Biroul Politic ºila Comitetul Central, în care se raporta cã s-au luat mãsuri hotãrâte pentru a se„neutraliza“ chiar ºi cele mai mici proteste. Fiecare protest era interpretat ca partea unei conspiraþii sioniste internaþionale împotriva Uniunii Sovietice:

Odatã cu creºterea agresivitãþii imperialismului internaþional, datele primite atestã faptulcã activitatea subversivã a centrelor sioniste împotriva þãrilor socialiste a crescutconsiderabil. În momentul de faþã, existã peste 600 de centre ºi organizaþii sioniste înstatele capitaliste cu resurse propagandistice importante. De la agresiunea Israeluluiîmpotriva þãrilor arabe din iunie 1967, a început o campanie de provocare fãþiºã împotrivaUniunii Sovietice ºi a celorlalte þãri socialiste.

Cercurile sioniste, în încercarea lor de a distrage atenþia opiniei publice de la acþiunileagresive ale SUA în Indochina ºi ale Israelului în Orientul Mijlociu orientând-o cãtre„problema“ inexistentã a evreilor din URSS, au dezlãnþuit împotriva þãrii noastre oamplã campanie de denigrare ºi în acest scop organizeazã în strãinãtate mitinguri,conferinþe, adunãri, marºuri ºi alte acte ostile, antisovietice.… Alãturi de cultivarea opiniei publice antisovietice, sioniºtii se strãduiesc sã exerciteo influenþã ideologicã asupra populaþiei evreieºti a Uniunii Sovietice pentru a declanºamanifestãri negative ºi pentru a crea o atmosferã naþionalistã în þara noastrã.… Organele KGB s-au concentrat pe operaþiuni menite sã stãvileascã activitãþile ostileºi special organizate ale naþionaliºtilor evrei, mai ales prin metode de împrãºtiere,



1

1. Vasili Mitrokhin fotografiat de un ofiþer de informaþii la prima sa întâlnire cu SIS înÞãrile Baltice la 9 aprilie 1992. Se îmbrãcase în haine ponosite cu scopul de a-i împiedica

pe ofiþerii de la frontierã sã-l punã sã-ºi deschidã servieta, care conþinea un eºantionsubstanþial din arhiva lui strict secretã.



2

2. Vasili ºi Nina Mitrokhin laînceputul cãsãtoriei lor.

3. Mitrokhin acasã înAnglia, dupã fuga din

Rusia.



3

4. Carnetul de Partid al lui Mitrokhin.



4

5. Septembrie 1960: Nikita Hruºciov, cel mai exuberant lider al lumii la vremea sa, îlîmbrãþiºeazã pe Fidel Castro, Liderul Suprem al revoluþiei cubaneze, la Organizaþia

Naþiunilor Unite.



5

6. Iunie 1979: Leonid Brejnev, cel mai decrepit lider al lumii din acea vreme, este ajutat decãtre un ofiþer KGB ºi de preºedintele american Jimmy Carter sã coboare de pe podium la

Conferinþa de la Viena.



6

7. Castro la vila lui Hruºciovîn timpul primei sale vizite înUniunea Sovieticã din mai1963. În spatele lui Hruºciov, Nikolai Leonov, principalulexpert KGB în problemeleAmericii Latine. În dreapta luiCastro, Aleksandr Alekseiev,ofiþer KGB care a devenitambasadorul sovietic în Cuba.

8. Memoriile lui VadimKirpicenko, expert de frunte alKGB în problemele Orientului

Mijlociu ºi ale Africii. Coperta îlînfãþiºeazã pe Kirpicenko în

uniforma de general cuimpresionanta colecþie de

medalii care devenise foarte lamodã în epoca lui Brejnev.



7

9. Formularul KGB utilizat în anii1980 pentru a se înregistra plãþileagenþilor ºi altor contacte (originalºi traducere englezã).



8

10. Aleksandr ªelepin, tânãrul

preºedinte al KGB-ului care în1961 a elaborat o strategie amplãde utilizare a miºcãrilor naþionale

de eliberare ca avangardã a politicii avansate în Lumea a

Treia.

11. Vadim Kriucikov, singurul ºef al serviciilor de informaþii externe

(1974-1988) care a devenit preºedinte al KGB, pe podiumulCongresului Deputaþilor Poporuluiîn 1990.În spatele lui se aflã Boris Elþân(stânga) ºi Mihail Gorbaciov(dreapta). În august 1991, Kriucikova fost liderul loviturii de stat a linieidure, al cãrei eºec a grãbitdestrãmarea Uniunii Sovietice.



9

12. Iuri Andropov, preºedintele KGB cu cele mai lungi state de serviciu din timpul RãzboiuluiRece (1967-1982) ºi singurul care a devenit liderul Uniunii Sovietice, lasã impresia cã apreciazão glumã a lui Brejnev din 1975. Ministrul de Externe, Andrei Gromîko, pare mai puþin amuzat.



10

13. Un episod din ofensiva prelungitã de linguºire a IndireiGandhi. Viktor Cerkaºin de larezidenþa din New Delhi (aldoilea din dreapta) la prezentareaunui portret al doamnei Gandhiexecutat de pictorul sovietic IliaGlazunov ( alãturi de Cerkaºin).

14. Leonid ªebarºin, rezident la New Delhi (1975-1977) ºi expert

principal al KGB în problemelesub-continentului indian. Ulterior

a devenit ºeful informaþiilor externe (1988-1991).



11

15. O fotografie foarte rarã a lui Wadi

Haddad, teroristul preferat al KGB-ului,ºeful operaþiunilor externe din FrontulPopular de Eliberare a Palestinei, care afost recrutat în 1970 ca agentul cu numeleconspirativ NAÞIONALIST.

16. Liderul OEP Yasser Arafat, depunând ocoroanã de flori la Moscova în 1974. Chiar în spatele lui se aflã Vasili Smolenko, ofiþer KGB ales de Centru sã cultive relaþia cu el.A fãcut puþine progrese. Spre deosebire deHaddad, Arafat nu s-a bucurat niciodatã de

încrederea KGB-ului.



12

17. Campania KGB împotriva evreilor care doreau sã emigreze în Israel ºi li se refuzaseviza. Un ofiþer KGB în haine civile (dreapta) sfâºie bannerul unui demonstrant. „Sionismul

ne face sã arãtãm ca niºte proºti“, se plângea Brejnev în 1973.



13

18. KGB a realizat un flux continuu de falsuri menite sã discrediteze politica SUA dinAfrica, furnizând dovezi false referitoare la acordurile secrete ale americanilor cu regimulde apartheid din Africa de Sud. Un astfel de fals a fost piesa centralã dintr-un articol din

New Statesman, noiembrie 1982, în care era atacatã politica SUA.



14

19. Un alt fals al Serviciului A a fost publicat în ianuarie 1984 în Observer . Articolul purtatitlul: Complotul SUA – Africa de Sud în Angola. Deºi prezenta afirmaþiile americanilor cãdocumentul este fals, Observer dã mai multã greutate presupuselor dovezi de autenticitate.



15

21. Brutalul ºef al KHAD, serviciul deinformaþii ºi securitate afgan susþinut de KGB,dr. Muhammad Najibullah, care uneori îiexecuta chiar el pe prizonieri prin metode careincludeau bãtaia pânã la moarte. În 1986,dupã ce sovieticii au fãcut presiuni asupra luiKarmal sã demisioneze, Najibullah l-aînlocuit în funcþia de preºedinte.

22. Forþele sovietice ocupând Kabulul în decembrie 1979.

20. Preºedintele Afganistanului, HafizallahAmin, asasinat de forþele speciale KGB ladata de 27 decembrie 1979 la începuturileinvaziei sovietice ºi înlocuit de linguºitorulBabrak Karmal, un vechi agent KGB.



16

23. În martie 2002, biserica rusãortodoxã Sf. Sofia din centrulMoscovei a fost restauratã ºi

sfinþitã de Patriarhul Aleksei alII-lea ca biserica parohialã aFSB, succesoarea KGB-ului

militant ºi ateu.

24. Un triptic al Sf. Gheorghe (omorâtorul balaurului) dãruit de ºeful FSB, Nikolai Petruºev, bisericii Sf. Sofia. Pe lângã faptul cã este patronul Angliei, Sf. Gheorghe este uneori

considerat ºi patronul ofiþerilor ruºi de informaþii.



228

separare ºi divizare a grupurilor, de compromitere a liderilor lor spirituali ºi de izolare

a indivizilor înºelaþi de ei.

Politica sovieticã oscila între dorinþa de a diminua emigraþia evreilor cãtreIsrael ºi îngrijorarea provocatã de impactul persecutãrii „refiuzenicilor“ asupraopiniei publice din strãinãtate. Brejnev era deosebit de neliniºtit cu câteva luniînainte de vizita sa la Washington, din iunie 1973. În martie, el a spus BirouluiPolitic: „În ultimele câteva luni, isteria a crescut în legãturã cu aºa-numita taxã

pe învãþãturã impusã indivizilor care emigreazã în strãinãtate. M-am gândit foartemult ce sã facem“. În mod cu totul neobiºnuit, l-a criticat pe Andropov pentru cãnu a respectat instrucþiunile lui de a desfiinþa aceastã taxã. „A fost greºeala meacã am întârziat implementarea instrucþiunilor dumneavoastrã cu ºase zile“, amãrturisit Andropov. „Pur ºi simplu, este vorba de înþepeneala aparatului nostru.“Pe mãsurã ce continua sã se plângã, tonul lui Brejnev devenea tot maiautocompãtimitor. „Sâmbãtã ºi duminicã nici mãcar n-am ieºit din casã“, a spusel Biroului Politic, „ºi acum va trebui sã-mi consacru ºi mai mult timp acestor chestiuni.“ A încheiat discuþia cu un monolog bizar ºi dezlânat care era expresiaconfuziei din politica sovieticã:

De ce sã nu le dãm evreilor un mic teatru cu 500 de locuri pentru un spectacol devarieteu evreiesc care sã fie cenzurat de noi ºi sã aibã un repertoriu supervizat de noi?Tuºa Sonea n-are decât sã cânte cântece de nuntã evreieºti acolo. Dar nu vreau sã

propun asta, vorbesc numai aºa… Vorbesc liber pentru cã încã nu am ridicat mâna pentru nimic din ceea ce spun. Deocamdatã, îmi þin mâinile lângã corp ºi mã gândesc lalucrurile astea, aceasta e problema… sionismul ne prosteºte ºi cerem bani chiar ºi de lao bãtrânã care a terminat o facultate.

Izbucnirea Rãzboiului de Yom Kippur i-a dat lui Andropov posibilitatea dea-ºi recâºtiga o parte din prestigiul personal în cadrul Biroului Politic. Ataculsimultan al Egiptului ºi Siriei din ziua de 6 octombrie 1973 a luat Statele Unite – dar nu ºi KGB-ul – prin surprindere. Conºtient încã de faptul cã fusese prinsdescoperit de Rãzboiul de ªase Zile, KGB a reuºit sã trimitã din timp avertismenteBiroului Politic înainte de Yom Kippur, probabil pe baza informaþiilor primite ca

urmare a infiltrãrilor din forþele armate egiptene ºi din comunitatea de spionaj.Se pare cã KGB nu realizase o infiltrare similarã în Forþele de Apãrare aleIsraelului ºi în agenþiile de spionaj ale acestuia, deºi inclusese un numãr mare deagenþi printre cei cãrora le permisese sã emigreze în Israel. Dupã cum afirmãOleg Kalughin, ºeful Contraspionajului FCD:

Mulþi au promis cã vor lucra pentru noi în strãinãtate, dar aproape invariabil ºi-au uitat promisiunile în momentul în care au trecut frontiera sovieticã. Câþiva ne-au ajutat, þinând



229

KGB la curent cu planurile ºi activitãþile grupurilor de emigranþi evrei ºi de „refiuzenik“.

Scopul nostru final era sã-i plasãm pe aceºti emigranþi evrei, dintre care mulþi erauoameni de ºtiinþã, în funcþii importante ale guvernului occidental, în domeniul ºtiinþeisau în complexul militar industrial. Dar ne-am bucurat de foarte puþin succes ºi înmomentul în care, în 1980, plecam de la conducerea Serviciilor de Contrainformaþii,nu cunoºteam nici mãcar un singur informator evreu emigrat în Vest care sã lucreze pentru KGB.

Nici alte serviciu de informaþii din blocul sovietic nu au avut mai mult succesdecât KGB. Markus Wolf a recunoscut mai târziu cã în timpul celor treizeci ºi treide ani, cât a fost ºeful HVA din Germania de Est, „niciodatã nu am reuºit sã neinfiltrãm în informaþiile israeliene“.

KGB a constatat cã este mai uºor sã-ºi infiltreze agenþii în Israel decât sã-icontroleze dupã ce ajungeau acolo. Mica rezidenþã de la Biserica Ortodoxã Rusãdin Ierusalim, care era þinutã sub supraveghere strictã de Shin Bet, nu putea facefaþã cererilor formulate de Centru. În octombrie 1970, Centrul a aprobat planulde extindere a operaþiunilor de spionaj din Israel trimiþând o serie de agenþi secreþiîn misiuni pe termen scurt ºi luând în acelaºi timp mãsurile necesare pentrustabilirea unei rezidenþe ilegale permanente. Printre agenþii secreþi trimiºi în Israelîn 1971–1972 pentru a-i contacta pe agenþii existenþi ºi pentru a cultiva eventualinoi recruþi s-au numãrat KARSKY, PATRIA, RUN ºi IORIS, care se prezentaudrept canadian, spaniol, mexican ºi, respectiv, finlandez. În 1972, a început sãopereze ºi o rezidenþã ilegalã din Israel, condusã de Iuri Fiodorovici Linov (cu

numele conspirativ de KRAVCENKO) care se dãdea drept austriacul Karl-BerndMotl. Exista planul de a i se încredinþa lui Linov controlul asupra unei reþele decinci agenþi: LEON, cercetãtor medical cu legãturi în spionajul israelian, carefusese recrutat în 1966, în timpul unei vizite în Uniunea Sovieticã; KIM, un falsrefugiat evreu trimis în Israel în 1970, unde se înscrisese la Universitatea Ebraicãdin Ierusalim pentru a infiltra organizaþii precum Prizonierii Asociaþiei Sionuluicare fãcea campanii pentru ca „refiuzenicilor“ sovietici sã li se dea voie sã plecedin Uniunea Sovieticã; PETRESKU, alt agent evreu KGB care venise în Israel în1970; GERDA, angajatã a Ambasadei Germaniei: ºi RON, un ambasador strãindin Israel.

Noua rezidenþã ilegalã a lui Linov a supravieþuit însã numai un an. Primulsemnal de pericol, a cãrui importanþã se pare cã nu a fost apreciatã de Centru, l-aconstituit apariþia pe neaºteptate ºi neautorizatã a lui KIM în Berlinul de Vest înfebruarie 1973, unde s-a plâns cã Shin Bet manifesta interes pentru el. O lunã maitârziu, Linov a fost arestat în timp ce desfãºura o operaþiune de spionaj. Centrul atras concluzia cã fusese trãdat de LEON, care s-ar fi putut foarte bine sã fie unagent dublu, controlat de Shin Bet. ªi PETRESKU a fost suspectat cã deveniseagent israelian. Deºi contactul cu RON (ºi probabil cu GERDA) a continuat,Centrul a notat cã RON „pãrea sã fie cam lacom“ în cererile lui financiare.



230

Dupã arestarea lui Linov, Centrul a pus la pãstrare planurile rezidenþei ilegaleºi a anulat vizitele agenþilor secreþi în Israel. Planurile AVH din Ungaria de a-ltrimite pe agentul lor secret YASAI în Israel, acesta prezentându-se drept evreunãscut în Franþa, au fost puse ºi ele la pãstrare când agentul a refuzat sã se lasecircumcis. Doi ofiþeri FCD, V. N. Ohulov ºi I. F. Hohlov, au luat parte la negocierilesecrete prelungite cu ofiþerii de informaþii din Israel pentru a obþine eliberarea luiLinov. Pe tot parcursul negocierilor i s-a spus pe numele lui fals austriac Motl.Israelienii cereau în schimbul lui eliberarea lui Heinrich Speter, un evreu bulgar condamnat la moarte pe baza unei acuzaþi nefondate de spionaj, ºi a altor ºaisprezece evrei sovietici aflaþi în închisoare pentru o aºa-zisã încercare dedeturnare a unui avion sovietic. KGB a insistat la început pentru un schimb simplu

Linov – Speter, susþinând cã ambii bãrbaþi fuseserã gãsiþi vinovaþi de delictesimilare de spionaj. În cele din urmã însã Centrul a fost de acord s-o elibereze ºi pe Silva Zalmonson, membrã a presupusului grup care încercase sã deturnezeavionul, ºi sã permitã altor doi tovarãºi ai ei sã emigreze în Israel dupã ce îºiispãºesc sentinþa în închisoare. Ca o condiþie a schimbului, negociatorii israelieniau insistat sã nu se menþioneze în public eliberarea lui „Motl“ – probabil pentru anu se crea impresia cã Israelul era dispus sã facã schimb de spioni sovietici capturaþi

pentru evrei persecutaþi în blocul sovietic.Sosirea în Israel a lui Speter ºi a Silvei Zalmonson în septembrie 1974 a fost

astfel interpretatã de observatorii occidentali ca o dovadã cã Kremlinul se decisesesã adopte o politicã mai conciliantã faþã de emigraþia evreiascã. Corespondentul

de la Moscova al publicaþiei Time a vãzut în eliberarea lor o încercare a sovieticilor de a influenþa Congresul SUA, fãcând un gest umanitar. Andropov pãrea încântatde rezultatele negocierilor pentru eliberarea lui Linov ºi le-a trimis lui Ohulov ºiHohlov scrisori oficiale de felicitãri. Centrul era însã mai puþin mulþumit de Linov.Ofiþerii din Direcþia Agenþi Secreþi a FCD credeau cã divulgase mai mult decâtar fi trebuit în timpul interogatoriilor la care fusese supus de israelieni.

La mijlocul anilor 1970, politica sovieticã faþã de emigraþia evreiascã s-aînãsprit din nou. Cauza imediatã a fost adoptarea de cãtre Congres în 1974 aamendamentelor Jackson–Vanik ºi Stevenson la Tratatul Comercial SUA–URSSdin 1972, condiþionând obþinerea clauzei naþiunii celei mai favorizate de reducerearestricþiilor impuse emigraþiei. Numãrul de vize de plecare definitivã acordate la

mijlocul anilor ’70 a scãzut de la numerele record de peste 30 000 din anii 1972– 1973, la 20 000 în 1974 ºi mai puþin de 15 000 în anii 1975–1976. Andropov acontinuat sã se implice personal, obsedat de supravegherea potenþialilor emigranþievrei ºi a tuturor contactelor dintre evreii sovietici ºi suporterii lor din strãinãtate.Considera cã pânã ºi expedierea de pascã (pâine nedospitã) din Occident pentruevreii sovietici era o chestiune de o importanþã atât de mare, încât trebuia discutatãîn cadrul Biroului Politic. În 1975, el scria:



231

Experienþa anilor precedenþi demonstreazã cã trimiterea acestor pachete se repercuteazã

nefavorabil asupra populaþiei evreieºti din URSS, încurajând-o sã emigreze.În acest sens, ºi þinând seama de faptul cã în momentul de faþã comunitãþile evreieºtisunt aprovizionate cu pascã fãcutã pe plan local, Comitetul Securitãþii Statului considerãcã este necesar ca pachetele cu pascã trimise din strãinãtate sã fie confiscate.

Afirmaþia cã evreii sovietici erau aprovizionaþi cu pascã pe plan local cuocazia sãrbãtorii de Paºti era o dezinformare menitã sã evite opoziþia împotriva

propunerii lui Andropov manifestatã de unii membri ai Biroului Politic care, lafel ca Brejnev, îºi dãdeau seama uneori cã obsesia legatã de conspiraþia sionistãne „fãcea sã arãtãm ca niºte proºti“. Andropov considera convorbirile telefonicedin strãinãtate drept un pericol ºi mai mare decât pasca de import, din cauza

tendinþei condamnabile a evreilor sovietici de a se plânge strãinilor în legãturã cudiferitele forme de persecuþii la care erau supuºi. În 1975, el raporta personalBiroului Politic cu privire la succesul mãsurilor KGB „de a preveni utilizareacanalelor de comunicare internaþionale pentru transmiterea în strãinãtate ainformaþiilor defãimãtoare“ de cãtre evreii sovietici. În cei doi ani precedenþi,

peste o sutã de linii telefonice utilizate de „naþionaliºtii evrei“ pentru a telefona înstrãinãtate fuseserã deconectate, „dându-se în felul acesta o loviturã decisivãorganizaþiilor sioniste din strãinãtate“. În ultima vreme, însã, evreii începuserã sãutilizeze cabinele telefonice de la oficiile poºtale, dând personalului numeneevreieºti pentru a nu crea suspiciuni ºi folosind liniile telefonice cu legãturã

directã în strãinãtate, unde nu exista operator care sã le ia urma.Sionismul era, dupã Statele Unite (Adversarul Principal), a doua þintã amãsurilor active ale KGB-ului. Pentru anumiþi teoreticieni ai conspiraþiei de laCentru ºi din alte pãrþi ale Moscovei, cele douã þinte erau oricum foarte strânslegate. Arkadi ªevcenko, subsecretar general al Naþiunilor Unite la mijlocul anilor ’70, nu înþelegea mirarea Moscovei cã Statele Unite pot sã funcþioneze cu oasemenea eficienþã tehnologicã, în pofida faptului cã existã aparent atât de puþinereglementãri: „Mulþi sunt înclinaþi sã creadã cã trebuie sã existe un centru secretde control undeva în Statele Unite“. Puterea din culise – susþineau – era un monopoldespre care mulþi îºi imaginau cã se identificã cu lobby-ul evreiesc.

Centrul a acordat o atenþie deosebitã mãsurilor active antisioniste din

interiorul Statelor Unite care, sperau sovieticii, vor discredita ºi lobby-ul evreiesc.Probabil cã cea mai reuºitã tacticã a Centrului a fost exploatarea activitãþilor organizaþiei extremiste Liga de Apãrare Evreiascã, întemeiatã de rabinul din Broo-klyn, Meir Kahane, a cãrui retoricã înfierbântatã susþinea nevoia ca evreii sã se

protejeze prin „toate mijloacele necesare“ – inclusiv prin violenþã. Liga se potriveaatât de bine cu imaginea violentã ºi rasistã a sionismului pe care KGB dorea s-o

promoveze încât, dacã nu ar fi existat, probabil cã Serviciul A s-ar fi gândit sãinventeze o miºcare extremistã similarã clandestinã cu baza în SUA. În septembrie



232

1969, misiunile arabe de la ONU au primit telegrame de ameninþare de la Ligã, încare se afirma cã sunt „þinte legitime“ ale atacurilor întreprinse ca formã derãzbunare pentru actele teroriste comise de arabi. Un an mai târziu, la 4 octombrie1970, ofiþerii KGB de la New York au trimis prin poºtã scrisori contrafãcuteconþinând alte ameninþãri asemãnãtoare, chipurile ca din partea Ligii ºi a altor organizaþii extremiste, adresate ºefilor misiunilor diplomatice arabe. Centrul aestimat cã aceste scrisori vor provoca proteste ale misiunilor atât pe lângãU Thant, secretarul general al ONU, cât ºi la guvernul SUA.

În primele ore ale zilei de 25 noiembrie 1970 s-a produs un atac cu bombãîmpotriva birourilor din Manhattan ale liniilor aeriene sovietice Aeroflot, urmatde un telefon anonim la Associated Press din partea atentatorului care ºi-a asumat

rãspunderea pentru atac ºi a folosit sloganul Ligii, „Niciodatã din nou!“ Un altatac cu bombã din 8 ianuarie 1971, de astã datã în faþa Centrului Cultural sovieticdin Washington, a fost urmat de un telefon similar ºi de utilizarea aceluiaºi slo-gan. Un purtãtor de cuvânt al Ligii a negat implicarea acesteia în atentate, dar arefuzat sã le condamne. Încã o datã, Centrul s-a hotãrât sã imite exemplul Ligii.La 25 iulie, ºeful Secþiei Unu a FCD (America de Nord), Anatoli TihonoviciKireiev, a dat instrucþiuni rezidenþei de la New York sã punã în aplicare operaþiuneaPANDORA: instalarea unui dispozitiv cu explozie întârziatã în „cartierul negrual New Yorkului, de preferinþã la unul din colegiile negrilor“. Dupã explozie,rezidenþa a primit ordin sã dea un telefon anonim organizaþiilor negrilor ºi sã-ºiasume responsabilitatea în numele Ligii. PANDORA a fost cea mai dramaticã

dintr-o serie de mãsuri active menite sã intensifice ostilitãþile locale întrecomunitãþile negrilor ºi cele evreieºti. În acelaºi timp, Andropov a aprobatdistribuirea unor manifeste false în numele Ligii, fabricate de Serviciul A, în carese denunþau crimele comise de „corciturile negre“. ªaizeci de scrisori au fosttrimise studenþilor negri ºi grupurilor de tineri de culoare în care se relatau atrocitãþifictive comise, chipurile, de Ligã, adresându-se un îndemn la rãzbunare. Alte

pamflete antisemite, rãspândite în numele unei organizaþii inexistente, „PartidulRenaºterii Naþionale“, fãceau apel la albi sã salveze America de evrei. Principala

bazã de date folositã de Serviciul A în campaniile sale de mãsuri active din 1973împotriva þintelor sioniste a fost obþinutã în timpul operaþiunii SIMON, executatãde un agent de la rezidenþa din Viena, cu numele conspirativ de CIUB (Buclã),

împotriva sediului de la Paris al Congresului Mondial al Evreilor. În urma acþiunii preliminare de recunoaºtere efectuate de CIUB s-a constatat cã sediul nu era pãzit pe timpul nopþii ºi cã nu exista alarmã antiefracþie. Folosind o dublurã acheii de la intrarea principalã, acesta a intrat în birourile Congresului în noapteade 12 -13 februarie 1972 ºi a sustras toatã lista de nume ºi adrese ale celor 20 000de suporteri francezi ai Congresului, împreunã cu detaliile referitoare lacontribuþiile lor financiare, registrele ce conþineau adresele a peste 30 000 de

persoane din cincizeci ºi cinci de þãri la care era distribuit periodicul de limbã



233

francezã Information Juive, dosarele de finanþe referitoare la activitãþileComitetului Executiv European al Congresului ºi detalii cu privire la finanþareaunei cãrþi despre antisemitism în Polonia. La ora 11 a.m. în ziua de 14 iunie,CIUB a predat tot acest material, transportat în douã serviete ºi o sacoºã decumpãrãturi, Consulatului sovietic de la Paris, apoi s-a întors la Viena folosindun paºaport fals.

Serviciul A a petrecut tot anul urmãtor plãnuind cum sã producã falsuri pe baza documentelor furate, menite sã discrediteze Congresul Mondial al Evreilor ºi sionismul. La 4 ianuarie 1973, N. A. Kosov, ºeful Serviciului A, a prezentat un

plan amplu de mãsuri active bazate pe falsuri care a fost aprobat de Andropov înziua urmãtoare. Multe dintre documentele fabricate au fost trimise la adrese din

Europa ºi America de Nord în urmãtorii câþiva ani în numele unei organizaþiifictive, Uniunea Tinerilor Sioniºti; printre acestea era ºi o scrisoare de la unuldintre liderii filialei franceze a Congresului Mondial al Evreilor ce conþineainformaþii compromiþãtoare referitoare la Organizaþia Sionistã Mondialã care,

prin organul sãu executiv, Agenþia Evreiascã, rãspundea de emigraþia evreilor înIsrael; documente financiare care încercau sã arate cã liderii Congresului aufraudat sume mari de bani colectaþi pentru a se acorda ajutor Israelului; dovezi cão serie de ziare au fost mituite ca sã publice propagandã proisraelianã; ºi materialemenite sã demonstreze cã Congresul Mondial al Evreilor avea legãturi cuextremiºtii evrei care încercau în secret sã provoace izbucniri de antisemitism

pentru a încuraja emigraþia spre Israel. Nu existã însã nicio dovadã cã acest

complicat exerciþiu de dezinformare ar fi avut vreun impact semnificativ. Niciunadin campaniile de mãsuri active ale KGB-ului nu a fost capabilã sã contracareze publicitatea negativã generatã de persecutarea „refiuzenicilor“. Obsesia Centrului pentru pericolul subversiunii sioniste a introdus în campanie ºi un element uneoriabsurd prin exagerare. S-a decis, de pildã, sã se exploateze asasinarea în octombrie1973 a unei rude a viitorului preºedinte al Franþei, Valéry Giscard d’Estaing, ºi aufost distribuite – în numele unui grup de sprijin fictiv franco-israelian – broºurifabricate în care se spunea cã a fost ucisã de sioniºti ca rãzbunare pentru rolul

jucat de Giscard cu câþiva ani mai înainte în urmãrirea unui grup de finanþiºtievrei. Centrul era atât de incapabil sã înþeleagã inutilitatea mãsurii sale active,încât s-a declarat mândru de ea.

Deºi este extrem de dificil sã estimãm impactul mãsurilor active antisionisteºi antiisraeliene ale KGB-ului, acestea par sã fi înregistrat succese marginale.Printre aceste succese marginale s-a numãrat ºi vizita în Uniunea Sovieticã arabinului-ºef al Marii Britanii, Immanuel (ulterior Lord) Jakobovits, în decembrie1975. La întoarcere, Jerusalem Post i-a consacrat un articol cu urmãtorul titlu:

Jakobovits „pãcãlit“ de sovietici, spun cei care au trãit acolo. Deºi afirmaþia eraexageratã, rabinul-ºef a dat dovadã de naivitate când, în timpul vizitei, a fostsupus unei serii întregi de mãsuri active pregãtite cu minuþiozitate de KGB. Chiar



234

ºi nouã ani mai târziu, când ºi-a scris memoriile în legãturã cu vizita, se pare cãnu i-a trecut prin minte cã evreii ruºi cu care avusese discuþii lungi în timpulvizitei erau de fapt agenþi KGB foarte bine instruiþi. Însemnãrile lui Mitrokhinconþin numele conspirative a unsprezece dintre aceºtia; sarcina lor era, printrealtele, sã transmitã „informaþii distorsionate despre Uniunea Sovieticã“.

Deºi Jakobovits s-a întâlnit cu disidenþi ºi cu reprezentanþi oficiali pe parcursulvizitei sale, s-a întors cu o falsã imagine asupra numãrului celor care doreau sãemigreze ºi a spus publicului care se înghesuise în sinagoga St. John Wood: „Deºi

porþile Uniunii Sovietice au fost larg deschise pentru emigrare, potrivit celor maioptimiste estimãri doar circa o jumãtate de milion de evrei vor profita de aceastãocazie, în timp ce unii cred cã cifra nu va trece cu mult peste 100 000“.

Faptul cã Jakobovits a menþionat ipoteza foarte puþin plauzibilã cã numai100 000 de evrei sovietici ar dori sã emigreze dovedeºte cã fusese puternicinfluenþat de „informaþiile distorsionate“ transmise lui de agenþii KGB. În realitate,la douãzeci de ani dupã vizita lui, numãrul total al emigranþilor ajunsese la pesteun milion. Convins cã „marea majoritate a evreimii sovietice“ nu doreºte sãemigreze, rabinul-ºef a pus accentul pe îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã aleevreilor din Uniunea Sovieticã ºi pe sprijinirea celor cãrora li se refuzase viza.Dar dacã Jakobovits a dat dovadã de naivitate, ºi KGB a fãcut acelaºi lucru.Agentul ªCERBAKOV a primit misiunea imposibilã de a-l cultiva pe directorulexecutiv al Biroului rabinului, Moshe Davis, cu scopul recrutãrii lui pentru KGB.

Probabil cã cel mai mare succes al campaniei sovietice antisioniste a KGB-

ului a derivat din rolul pe care l-a jucat în promovarea adoptãrii de cãtre AdunareaGeneralã a ONU în noiembrie 1975 cu ºaizeci ºi ºapte de voturi la cincizeci ºicinci (cu cincisprezece abþineri) a Rezoluþiei 3379 prin care se denunþa sionismulca o formã de fascism. Dupã pãrerea lui Jakobovits, „Rezoluþiile ONU ostileIsraelului reprezintã ceva obiºnuit, dar niciuna nu se poate compara cu virulenþaacesteia. Impactul ei asupra evreilor de pretutindeni a fost devastator…“Majoritatea antioccidentalã care a votat pentru Rezoluþia 3379 a fost obþinutãmai ales prin lobby pe lângã þãrile arabe ºi cele din blocul sovietic. Deºi ofiþeriiKGB care operau sub acoperire diplomaticã la New York ºi în altã parte au avutfãrã îndoialã un rol de jucat aici, în niciunul din dosarele lui Mitrokhin nu existãvreo indicaþie cã KGB ar fi avut o contribuþie substanþialã la succesul votului. Se

pare cã diplomaþia sovieticã a contribuit mult mai mult decât spionajul sovietic laadoptarea Rezoluþiei 3379.

În 1977 Uniunea Sovieticã a început sã mãreascã treptat numãrul vizelor de plecare definitivã acordate potenþialilor emigranþi evrei în încercarea de ademonstra cã respectã prevederile referitoare la drepturile omului din Acordurilede la Helsinki, din 1975. Aproape 29 000 de evrei au emigrat în 1978, urmaþi deun numãr record de 51 000 în 1979. Dar presiunile exercitate de KGB asupra„refiuzenicilor“ au continuat ca ºi pânã acum. În martie 1977, cel mai proeminent



235

dintre aceºtia, Anatoli (Natan) ªcearanski, a fost arestat. Un an întreg, ªcearanskia rezistat interogatoriilor de la KGB care încercau sã-l înduplece sã colaboreze la

propriul proces-spectacol, recunoscând cã a lucrat pentru CIA. Andropov nu eradispus sã se recunoascã învins. În iunie 1978 a informat în mod fals Biroul Politiccã „ªcearanski îºi recunoaºte vinovãþia; a participat la acþiuni de spionaj ºi putem

prezenta dovezile corespunzãtoare“. Oricât de grea ar fi sentinþa pentru ªcearanski,a spus Andropov, aceasta „va depinde de modul în care se va comporta la tribu-nal“. Procesul, care a trecut aproape neobservat în Uniunea Sovieticã, s-a încheiatcu victoria moralã a lui ªcearanski, care a pronunþat un zguduitor discurs final:

Timp de douã mii de ani, poporul evreu, poporul meu, a fost împrãºtiat în întreaga lume

ºi lipsit de orice speranþã de întoarcere. Cu toate acestea, în fiecare an evreii ºi-au spusunul altuia cu încãpãþânare ºi, aparent, fãrã sã facã apel la raþiune: „Anul viitor laIerusalim!“ ªi astãzi, când sunt mai departe ca oricând de visul meu, de poporul meu ºide soþia mea Avita, când mã aºteaptã mulþi ani grei de închisoare ºi de lagãr, spun soþieimele ºi poporului meu: „Anul viitor la Ierusalim!“Iar Curþii, care nu are altceva de fãcut decât sã citeascã o sentinþã ce a fost pregãtitã demult – vouã nu am nimic sã vã spun.

ªcearanski a fost condamnat la treisprezece ani de închisoare ºi detenþie înlagãr pe baza unei acuzaþii de spionaj ºi trãdare de þarã. Nu existã nicio îndoialãcã Andropov însuºi a fost rãspunzãtor pentru persecutarea lui. În ciuda teoriilor

conspiraþioniste despre sionism, alþi membri ai Biroului Politic – probabil ceimai mulþi – abia dacã auziserã de numele lui ªcearanski sau ale altor „refiuzenici“.În septembrie, preºedintele Jimmy Carter a pus în discuþie cazul ªcearanski la oîntâlnire cu Gromîko de la Casa Albã. Gromîko a rãspuns cã nu auzise niciodatãnumele de ªcearanski. Dobrînin, care era prezent la întâlnire, credea la vremearespectivã cã Gromîko dãduse dovadã de „mare abilitate diplomaticã în tratareaacestui subiect atât de delicat, prefãcându-se cã nu ºtie nimic despre el“. Dar dupã întâlnire, Dobrînin a descoperit spre surprinderea sa cã ignoranþa lui Gromîkoera autenticã: „Dãduse instrucþiuni subordonaþilor sãi de la Moscova sã nu-l

plictiseascã cu ceea ce numea el aceste chestiuni «absurde»“.Dupã rãcirea relaþiilor Est-Vest provocatã de invadarea sovieticã a

Afganistanului în decembrie 1979, a urmat o scãdere drasticã a numãrului de vizede plecare definitivã acordate evreilor sovietici. Numãrul emigranþilor s-a redusde la 51 000 în 1979 la 25 000 în 1980 – mulþi dintre ei probabil cu vize eliberateînainte de schimbarea politicii sovietice. În 1981 au fost mai puþin de 10 000, în1982, sub 5000, iar în anii urmãtori maximum 2000 pe an. În prima jumãtate aanilor ’80, „refiuzenicii“, la fel ca ºi toþi ceilalþi disidenþi din Uniunea Sovieticã,se aflau în situaþia cea mai grea de la sfârºitul anilor ’60 încoace, când apãruserã

pentru prima datã aceste fenomene. Cei care mai erau în libertate se aflau sub



236

supravegherea continuã a KGB. Andropov ºi succesorii lui în funcþia de ºef alKGB, Fedorciuk ºi Cebrikov, raportau cu mândrie Biroului Politic ºi ComitetuluiCentral cu privire la succesele lor în eforturile de a contracara activitãþile„antisovietice“ ale „refiuzenicilor“. În mai multe rânduri, KGB a exploatatantisemitismul popular pentru a-i intimida pe „refiuzenici“. Andropov raporta înmai 1981, de exemplu, cã o încercare a „naþionaliºtilor evrei“ de a þine o întâlnireîntr-o pãdure din apropiere de Moscova pentru a comemora Holocaustul ºi a pro-testa împotriva refuzului vizelor de plecare fusese preîntâmpinatã „cu participareaactivã a publicului sovietic“.

Mandatul lui Andropov ca lider sovietic, între 1982 ºi 1984, a marcat perioadade cea mai mare tensiune din relaþiile sovieto-americane de la criza rachetelor

din Cuba, 1962. Teoriile conspiraþioniste ale Centrului în legãturã cu colaborareasionisto-americanã în vederea subminãrii blocului sovietic a dat un nou impulsactivitãþilor KGB-ului împotriva þintelor sioniste. În 1982, KGB a þinut o conferinþãinternã la nivel înalt la Leningrad, dedicatã „Principalelor tendinþe ale activitãþiisubversive a centrelor sioniste din strãinãtate ºi ale naþionaliºtilor evrei din þarã ºichestiunilor actuale referitoare la creºterea eficacitãþii agenþiilor KGB încombaterea acestei activitãþi în condiþiile actuale“. Întrunitã la scurt timp dupãsuprimarea miºcãrii poloneze Solidaritatea (al cãrei mic numãr de lideri evrei astârnit un interes disproporþionat de mare din partea Centrului) conferinþa aîmpãrtãºit punctul de vedere potrivit cãruia „practic, niciun fel de incident negativmajor nu a avut loc în þãrile socialiste din Europa fãrã implicarea sioniºtilor“.

Câþiva vorbitori au afirmat cã pãtrunderea sioniºtilor în conducerea politicã amultor þãri occidentale le-a conferit o influenþã majorã asupra politicii occiden-tale care exacerba tensiunile Est-Vest ºi „tendinþele trãdãtoare“ manifestate înrândurile evreilor sovietici. În vara anului 1982, probabil ca urmare a acesteiconferinþe, rezidenþii au primit un plan amãnunþit pe patru ani, „plan de muncãîmpotriva sionismului în perioada 1982–1986“, în care erau avertizaþi cã bloculsovietic este ameninþat de „tot felul de operaþiuni subversive“ organizate de sioniºtiîn complicitate cu Israelul ºi „serviciile de spionaj imperialiste“ , în special CIA.Acestea a trebuit sã fie contracarate de o intensificare a strângerii de informaþiireferitoare la „planurile, formele ºi metodele subversiunii sioniste“, precum ºi

printr-o gamã largã de mãsuri active menite sã slãbeascã ºi sã dezbine miºcarea

sionistã.La începutul anului 1984, fãcând analiza operaþiunilor din strãinãtate, Vla-

dimir Kriucikov, ºeful FCD, a afirmat cã pe parcursul celor doi ani precedenþi„Activitatea subversivã a organizaþiilor ºi asociaþiilor naþionaliste, sioniste ºi aemigranþilor din strãinãtate a înregistrat o creºtere importantã“. Principalul obiectivcare figura în planul de muncã al FCD pe anul 1984 îl reprezentau þintele decontrainformaþii: „Planurile de acþiuni subversive sau secrete ale serviciilor speciale ale adversarului, ale centrelor de diversiune ideologicã ºi ale



237

naþionaliºtilor, în special ale sioniºtilor ºi ale altor organizaþii antisovietice,împotriva URSS ºi a altor þãri din comunitatea socialistã.“

La începutul epocii lui Gorbaciov, mai existau încã mulþi oameni la Centrucare considerau „complexul militar-industrial“ american ca fiind dominat delobby-ul evreiesc. Printre sprijinitorii teoriilor sioniste extreme se numãra ºiL.P. Zamoiski, adjunct al Direcþiei FCD pentru Informaþii ºi Spionaj. Deºi se

bucura de reputaþia de a se numãra printre cei mai talentaþi analiºti ai Centrului,Zamoiski susþinea cã sionismul are în spatele lui nu numai capitalul financiar evreiesc, ci ºi puterea ocultã a francmasoneriei, ale cãrei rituri ar fi fost de origineevreiascã. Era un „fapt“, insista el, cã francmasonii fãceau parte integrantã dinconspiraþia evreiascã.

La începutul carierei sale, Mihail Gorbaciov a împãrtãºit cel puþin o partedin prejudecãþile sioniste care fãceau parte din modul de gândire al PCUS. Aceste prejudecãþi s-au manifestat vizibil la o ºedinþã a Biroului Politic din 19 august1985, la care s-a discutat cazul disidentului de frunte Andrei Saharov ºi al soþieide origine evreiascã a acestuia, Elena Bonner. Amândoi fuseserã exilaþi la Gorkicu cinci ani mai înainte. Cebrikov, ºeful KGB, a declarat (incorect) cã ElenaBonner îl influenþa în proporþie de 100% pe soþul sãu ºi îi dicta acþiunile. „Astaeste mâna sionismului!“ a glumit Gorbaciov. Liderul sovietic a fost cel care înurmãtorii patru ani a jucat un rol esenþial în rezolvarea problemei „refiuzenicilor“.Gorbaciov ºi-a dat seama cã nicio reformã democraticã ºi nici normalizarearelaþiilor Est-Vest nu sunt posibile atât timp cât va continua exilul lui Saharov ºi

persecutarea disidenþilor. Din cauza opoziþiei KGB-ului ºi a membrilor din vecheagardã a Biroului Politic, a fost nevoit sã procedeze cu multã precauþie. Abia îndecembrie 1986, la douãzeci ºi una de luni dupã ce devenise secretar general, aconsiderat cã Biroul Politic era pregãtit pentru a accepta întoarcerea lui Saharovºi a Elenei Bonner din exilul intern. Vechea gardã a reacþionat încã ºi mai puternicîmpotriva încheierii persecuþiilor „refiuzenicilor“ decât în cazul disidenþilor neevrei. Eliberarea lui Natan ªcearanski din gulag în 1986 ºi plecarea lui în Israel,unde a fost întâmpinat ca un erou, a marcat un moment de cotiturã în lupta pentruemigraþia evreiascã.

În august 1987, la cererea conducerii KGB, Biroul Politic a fost de acord cu ocampanie de propagandã destinatã sã-i descurajeze pe potenþialii emigranþi evrei

care doreau sã plece în Israel, precum ºi cu adoptarea unor mãsuri cum ar fi înfiinþareaunor asociaþii cultural evreieºti care sã ofere stimulente pentru rãmânerea în UniuneaSovieticã. Între timp, politica lui Gorbaciov viza îndepãrtarea obstacolelor din caleaemigrãrii „refiuzenicilor“, concomitent cu încurajarea celorlalþi de a rãmâne pe loc.Deºi vedea în plecarea profesioniºtilor evrei o „scurgere de creiere“ care ameninþasã încetineascã procesul de perestroika, a renunþat la încercarea de a-i þine pe loc pecei deciºi sã plece. Din cei 8000 de emigranþi evrei din 1987, 77% erau cei cãroraanterior li se refuzase viza de plecare definitivã.



238

Noile asociaþii culturale evreieºti au fost supuse unei serii de atacuriantisemite. În 1988, de exemplu, „refiuzenic“-ul Judith Lurie a sosit la întrunireauneia dintre asociaþii, dar a gãsit un lacãt pe uºã ºi doi ofiþeri KGB care stãteau de

pazã. Într-un anunþ fixat pe uºã se spunea cã: „De ce trebuie ca noi, slavii mãreþiºi frumoºi, sã considerãm drept un fenomen normal convieþuirea cu jidanii? Cum

pot evreii aceºtia murdari ºi împuþiþi sã adopte un nume atât de mândru ºi eroic caacela de «ruºi»?“

În 1989, când campania pentru descurajarea emigraþiei evreieºti era într-unevident regres, porþile ecluzei s-au deschis, în sfârºit, definitiv. În acel an, 71 000de evrei au pãrãsit Uniunea Sovieticã, urmaþi în doi ani de alþi 400 000. Pentruvechea gardã a KGB-ului, amãrãciunea pricinuitã de prãbuºirea Uniunii Sovietice

s-a împletit cu durerea provocatã de ceea ce considerau ei cã este victoriasubversiunii sioniste.



239

13

Terorismul din Orientul Mijlociu ºipalestinienii

Precedentul creat de utilizarea de cãtre KGB a gherilelor sandiniste împotrivaþintelor SUA din America Centralã ºi de Nord în anii 1960 a încurajat Centrul sãse gândeascã la utilizarea teroriºtilor palestinieni în Orientul Mijlociu ºi în Europa.Principalul rãspunzãtor pentru exportul de terorism palestinian în Europa a fostdr. Wadi Haddad, lider adjunct ºi ºef al operaþiunilor în strãinãtate al FrontuluiPopular de Eliberare a Palestinei (PFLP), pe numele sãu conspirativ HUTOR, alcãrui ºef era dr. George Habash. În momentul în care forþele israeliene i-au distrus

familia din Galileea, Haddad jurase cã îi va urmãri pe israelieni tot restul vieþii sale.Convins de inutilitatea unui atac împotriva þintelor militare ale Israelului

dupã umilinþa suferitã prin Rãzboiul de ªase Zile, Haddad a conceput o nouãstrategie de deturnare a avioanelor ºi de atacuri teroriste împotriva þintelor „sio-niste“ din Europa care au þinut prima paginã a ziarelor în întreaga lume ºi austârnit interesul Centrului. „Sã omori un evreu departe de câmpul de luptã“, adeclarat el, „are mai mult efect decât lichidarea a sute de evrei în luptã.“ Primadeturnare organizatã de Haddad s-a produs în iulie 1968 la bordul avionului El AlBoeing 707 cu destinaþia Tel Aviv. Ea a fost executatã de doi piraþi ai aeruluimembri ai PFLP, numiþi „Eliberarea Palestinei 007“, iar avionul a fost silit sãaterizeze la Alger. Deºi Israelul a declarat în mod public cã nu va negocia niciodatã

cu teroriºtii, Haddad l-a obligat sã facã exact acest lucru. Dupã mai mult de olunã de negocieri, pasagerii israelieni de la bord au fost schimbaþi cu ºaisprezece

palestinieni aflaþi în închisorile Israelului. Probabil cã în urma acestei deturnãriKGB a stabilit primul contact cu Haddad. KGB a rãmas în legãturã cu el în timpulvalului de deturnãri organizate de PFLP ºi de atacuri împotriva þintelor evreieºtidin capitalele europene din urmãtorii câþiva ani.

În 1970, Haddad a fost recrutat de KGB ca agent sub numele de NAÞIONALIST. Andropov îi raporta lui Brejnev în mai:



240

Natura relaþiilor noastre cu W. Haddad ne dã posibilitatea sã controlãm operaþiunile

externe ale PFLP într-o oarecare mãsurã, sã exercitãm influenþã într-un mod favorabil pentru Uniunea Sovieticã ºi sã aplicãm mãsuri active în sprijinul intereselor noastre întoate locaþiile organizaþiei respectând în acelaºi timp caracterul secret al conspiraþiilor.

Cariera lui Haddad de agent KGB s-a încheiat la numai câteva luni dupã cea început. În seara de 1 iulie, avea o întâlnire în apartamentul sãu din Beirut cuunul dintre piraþii PFLP, Laila Khalid, în vârstã de douãzeci ºi patru ani, figurãfoarte fotogenicã ce atrãsese atenþia presei ºi devenise cea mai bine-cunoscutãteroristã din lume. În timp ce discutau, ºase rachete sovietice tip Katiuºa – lansateaproape sigur de Mossad din apartamentul de vizavi– au lovit apartamentul lui.În mod surprinzãtor, Haddad ºi Laila Khalid au suferit numai rãni uºoare.

Unul dintre motivele pentru care Haddad a devenit agent KGB a fost probabilacela de a obþine arme pentru PFLP. Cu aprobarea lui Brejnev, în iulie au fostlivrate cinci lansatoare manuale de grenade antitanc RPG-7, dupã care a urmat ooperaþiune mai elaboratã, numitã VOSTOK (Estul) în timpul cãreia a fost livratun transport masiv de arme ºi muniþii cãtre PFLP pe mare, în apropiere de Aden,la adãpostul întunericului. Pentru ca armele sau muniþiile sã nu poatã fi asociatecu KGB în cazul în care ar fi fost capturate, transportul a constat din cincizeci de

pistoale din Germania de Vest (zece cu amortizor), cu 5000 de seturi de muniþie;cincizeci de mitraliere MG.ZI capturate cu 10 000 de seturi de muniþie; cinciautomate Sterling fabricate în Marea Britanie cu amortizor ºi 36 000 de seturi demuniþie; cincizeci de automate americane AR-16 cu 30 000 de seturi de muniþie;

cincisprezece mine confecþionate din materiale strãine; cinci mine SNOP activate prin radio, asamblate în acelaºi mod, din materiale strãine. Cele douã tipuri demine se numãrau printre cele mai avansate arme mici din uriaºul arsenal sovieticºi, la fel ca ºi unele dintre amortizoare, nu fuseserã furnizate nimãnui pânã atunci,nici chiar membrilor Pactului de la Varºovia.

Haddad a fost folosit pentru prima datã ca om al KGB-ului în operaþiuneaVINT: încercarea – aprobatã de Brejnev personal – de a-l rãpi pe adjunctul misiuniiCIA din Liban, cu numele conspirativ VIR, ºi de „a-l duce în Uniunea Sovieticã“.Andropov l-a asigurat pe Brejnev cã nimeni nu va bãnui implicarea KGB-ului:

Þinând seama de faptul cã organizaþiile palestiniene de gherilã ºi-au intensificat recent

acþiunile în Liban împotriva spionajului american ºi a agenþilor acestuia, autoritãþilelibaneze ºi americane îi vor suspecta pe palestinieni de executarea operaþiunii [VINT].Scopul final al operaþiunii va fi cunoscut numai de NAÞIONALIST [Haddad], dintrestrãini, ºi de ofiþerii KGB direct implicaþi în planificarea ºi executarea operaþiunii, din partea sovieticã.

În ciuda tuturor acestor preparative atât de elaborate, operaþiunea VINT aeºuat. VIR s-a abãtut de la rutina zilnicã ºi oamenii lui Haddad nu au reuºit sã-lrãpeascã. Un alt plan al ucigaºilor de a-l asasina a eºuat la rândul lui.



241

Dar multe alte operaþiuni ale PFLP împotriva Mossadului ºi a CIA au reuºit.În 1970, o persoanã cu numele conspirativ de SOLIST, care fusese cultivatã derezidenþa KGB din Beirut, a trezit suspiciuni cã lucreazã pentru israelieni dupã cefratele sãu a fost arestat la Cairo, sub acuzaþia cã este agent Mossad. SOLIST afost rãpit de un comando al PFLP, condus de Ahmad Yunis (cunoscut ºi sub numelede Abu Ahmad), ºeful serviciului de securitate al PFLP din Liban, ºi adus larezidenþa din Beirut pentru a fi interogat. Curând dupã aceea, Yunis a devenitcontact confidenþial KGB (dar nu agent recrutat, aºa ca Haddad) cu numeleconspirativ de TARªIH.

KGB a fost complice la mai multe alte rãpiri efectuate de Yunis. În august1970, serviciul lui de securitate a rãpit un universitar american, pe profesorul

Hani Korda, despre care credea – ºi se pare cã ºi KGB la fel, deºi eronat – cã esteofiþer CIA sub acoperire care opereazã în Liban împotriva þintelor palestiniene.În apartamentul lui din Beirut au gãsit un carnet cu numele ºi adresele contactelor lui din þãrile arabe. Korda a fost scos pe furiº din Liban ºi dus la baza PFLP dinIordania, dar, deºi a fost interogat cu brutalitate, a refuzat sã mãrturiseascã ºi areuºit sã se sinucidã. În octombrie, PFLP l-a rãpit pe Aredis Derounian, ziaristamerican de origine armeanã din Beirut, suspectat cã are legãturi cu CIA. DeºiDerounian era cunoscut mai ales pentru atacurile lui împotriva simpatizanþilor fasciºti, realizate sub pseudonimul John Roy Carlson, PFLP avea în vedereactivitatea lui prosionistã ºi antiarabã. În apartamentul lui au fost gãsite douã

paºapoarte ºi mai multe documente pe care le-a predat KGB-ului. Derounian aavut mai mult noroc decât Korda. Dupã ce a fost þinut prizonier câteva zileîntr-un lagãr de refugiaþi din Tripoli, a reuºit sã evadeze ºi sã se refugieze laAmbasada SUA.

Colaborarea KGB cu Haddad a fost chiar mai strânsã decât cu Yunis. Haddadîl trimitea pe secretarul lui cu maºina la o întâlnire cu ofiþerul operativ KGB careîl urma, tot cu maºina, cãtre o locaþie aleasã de Haddad, care se schimba întotdeaunade la o întâlnire la alta. KGB-ul urmãrea ca prin intermediul acestor întâlniri sã-lîncurajeze pe Haddad sã întreprindã acþiuni speciale propuse ºi aprobate de KGBºi sã preîntâmpine operaþiunile PFLP care contraveneau intereselor sovietice.Datoritã lui Haddad, KGB avea întotdeauna informaþii despre principalele atacuri

teroriste ale PFLP.Cea mai dramaticã operaþiune organizatã de Haddad în 1970, în ziua de 6

septembrie, a fost planul unei deturnãri aproape simultane a patru avioane cudestinaþia New York ºi trimiterea lor cãtre o bazã îndepãrtatã a RAF din Iordania,cunoscutã sub numele de Dawson’s Field. Misiunea cea mai dificilã a revenitLailei Khalid, încã foarte fotogenicã, în pofida chirurgiei plastice care îi schimbaseînfãþiºarea de la ultima deturnare, ºi americanului de origine nicaraguanã Patrick Arguello. Cei doi se dãdeau drept tineri cãsãtoriþi. Avionul lor, un Boeing 707 al



242

companiei El Al plecat de la Tel Aviv, era unul din cele patru care, ca urmare adeturnãrilor anterioare de avioane, avea la bord ºi un poliþist înarmat. ªi LailaKhalid ºi Arguello au reuºit sã introducã la bord pe ascuns arme ºi grenade, însãdeturnarea a eºuat. Arguello a fost împuºcat de poliþist ºi Laila, care avea sã fieîmpiedicatã de alþi pasageri sã scoatã grenadele pe care le ascunsese în sutien, afost arestatã dupã ce avionul a fãcut o aterizare forþatã la Heathrow. Piraþii de la

bordul avioanelor Boeing 707 al companiei TWA ºi DC 8 al companiei Swissair au reuºit sã le deturneze cu succes la Dawson’s Field, pe care l-au botezat imediatAeroportul Revoluþiei. Un avion Boeing 747 al companiei Pan Am, considerat

prea mare pentru a putea ateriza pe acea pistã, a aterizat în schimb la Cairo, unde pasagerii ºi echipajul au fost evacuaþi rapid, iar avionul a fost aruncat în aer. Un al

cincilea avion, un VC10 al companiei BOAC, a fost deturnat trei zile mai târziuºi a ajuns la Aeroportul Revoluþiei pentru a oferi ostatici englezi în schimbulLailei Khalid. În cele din urmã, s-a efectuat schimbul între ostatici ºi Laila Khalidºi teroriºtii palestinieni închiºi în Germania de Vest ºi Elveþia, iar avionul a fostdistrus de rãpitori.

Materialul lui Mitrokhin nu conþine niciun fel de indicaþii despre sfatul pecare experþii în „acþiuni speciale“ ai FCD i l-au dat lui Haddad în legãturã curãpitorii PLFP. Dovada cã a fost sfãtuit în legãturã cu atacurile teroriste este oferitãde dosarul operaþiunii NASOS: un atac împotriva petrolierului israelian Coral Sea, în timp ce efectua un transport sub pavilion liberian.

KGB l-a sfãtuit pe Haddad atât cu privire la metoda, cât ºi la locaþia atacului

din strâmtoarea Bab El Mandeb, în apropierea insulei Mandaran. La 13 iunie1971, doi teroriºti PFLP, cu numele conspirative CIUK ºi GHEK date de KGB, s-auurcat la bordul unei ambarcaþiuni de mare vitezã pe coasta Yemenului de Sud ºiau lansat un atac împotriva petrolierului, folosind trei din lansatoarele manualede grenade antitanc RPG-7 furnizate de KGB cu un an înainte. Dupã cum reiesedin raportul de dupã operaþiune al KGB, au fost trase între ºapte ºi nouã rachete,dintre care cinci ºi-au atins þinta. Deºi Coral Sea a lua foc, totuºi nu s-a scufundat.CIUK ªI GHEK au reuºit sã se refugieze pe coasta Yemenului de Nord. ªefulFCD, Fiodor Mortin, s-a simþit suficient de încurajat de succesul parþial aloperaþiunii NASOS pentru a-i recomanda ulterior lui Andropov ca KGB „sã-lfoloseascã mai des pe NAÞIONALIST ºi pe oamenii acestuia pentru a lansa atacuri

îndreptate direct împotriva Israelului“. Relaþiile cu Haddad s-au complicat ºi dincauza tulburãrilor din interiorul PFLP. În 1972, Habash, liderul PFLP, s-a disociatîn mod public de terorismul internaþional, provocând a rupturã dramaticã cuHaddad, care ºi-a stabilit un nou sediu la Bagdad, unde a înfiinþat o grupare derivatãdin PFLP, Grupul de Operaþiuni Speciale. KGB a continuat totuºi sã-l sprijine peHaddad.

Moscova a manifestat ceva mai puþin interes faþã de Organizaþia pentruEliberarea Palestinei (OEP, cu numele conspirativ KARUSEL), organizaþia-



243

umbrelã pentru toate miºcãrile palestiniene care îºi aveau sediul în Iordania pânãîn anul 1970, decât pentru organizaþia lui Haddad. Deghizat în tehnician egiptean,

preºedintele OEP, Yasser Arafat (iniþial avusese numele conspirativ de AREF), l-aînsoþit pe Nasser într-o vizitã în Uniunea Sovieticã în 1968 ºi, probabil ca urmarea sprijinului lui Nasser, i s-a promis cã i se vor da arme. În urmãtorii câþiva ani,Arafat a fost cultivat cu oarecare succes de un ofiþer FCD, Vasili FiodoroviciSamoilenko. Arafat însã nu ºtia cã, începând din 1968, KGB a avut un agent, cunumele conspirativ GIDAR, în biroul ºefului informaþiilor sale personale ºi celmai de încredere sfãtuitor, Hani al-Hasan.

În septembrie 1970, regele Hussein al Iordaniei, înfuriat de faptul cã PFLPdeturnase de curând un avion cãtre un aeroport iordanian, ca ºi de apariþia OEP ca

stat practic independent în cadrul regatului sãu, a recurs la armata sa ca sã-i deaafarã. Mii de palestinieni au fost uciºi în ceea ce a rãmas cunoscut în istorie caSeptembrie Negru. O organizaþie teroristã din umbrã cu acest nume fusese înfiinþatãîn cadrul miºcãrii Fatah a lui Arafat în inima OEP, atunci când aceasta s-a regrupatîn Liban. Printre atrocitãþile sãvârºite de Septembrie Negru, pentru care Arafat ºi-aasumat nonºalant responsabilitatea, s-a numãrat ºi atacul împotriva atleþilor israelieni care au participat în august 1972 la Olimpiada de la München, cândunsprezece dintre ei au fost uciºi.

În 1972, Arafat a fãcut prima sa vizitã oficialã la Moscova, în fruntea uneidelegaþii a OEP, dar nu a impresionat în mod deosebit Centrul, care nu aveaîncredere în caracterul distorsionat al informaþiilor pe care le oferea ºi a constatat

cã este foarte dornic sã menþinã relaþiile cu „regimurile arabe reacþionare“, precumºi cu blocul sovietic. Deºi în însemnãrile lui Mitrokhin nu se menþioneazã acestlucru, Centrul era fãrã îndoialã cât se poate de conºtient ºi de faptul cã afirmaþiilelui Arafat cã s-a nãscut în Ierusalim n-aveau o bazã realã; de fapt, deºi pãrinþii luierau palestinieni devotaþi cauzei palestiniene, el se nãscuse la Cairo ºi îºi petrecuse

primii douãzeci ºi opt de ani de viaþã în Egipt. Centrul mai ºtia ºi cã în timpulrãzboiului din Suez din 1956, când Arafat pretinsese cã fusese ofiþer în armataegipteanã ºi luptase pentru apãrarea oraºului Port Said, de fapt participase la oconferinþã studenþeascã sponsorizatã de comuniºti în Cehoslovacia. Faptul cãArafat avea relaþii prieteneºti cu dictatorul comunist rebel din România, NicolaeCeauºescu, a întãrit suspiciunile Moscovei legate de el. Arafat era mai sincer cu

Ceauºescu decât cu Kremlinul. Dupã cum susþine ºeful serviciilor de securitateromâne, Ion Pacepa, în timpul vizitei sale la Bucureºti din octombrie 1972, Ara-fat a afirmat cã Hani al-Hasan, care îl însoþea, era rãspunzãtor de atacul produs deSeptembrie Negru împotriva atleþilor de la München.

Vizita lui Arafat la Bucureºti a dus la stabilirea unei relaþii strânse între OEPºi serviciile de informaþii române. Probabil ca reacþie la dorinþa Centrului de a nufi eclipsat de România, Rezoluþia Biroului Politic din 7 septembrie 1973 dãdeainstrucþiuni KGB-ului sã menþinã în secret relaþia cu serviciul de informaþii al lui



244

Arafat. Interesul Moscovei pentru el a crescut în anul urmãtor, dupã ce a devenit primul ºef al unei organizaþii neguvernamentale care a fost invitat sã ia cuvântulîn faþa sesiunii plenare a Naþiunilor Unite. „Am venit purtând o ramurã de mãslinîntr-o mânã ºi puºca luptãtorului pentru libertate în cealaltã“, a declarat Arafat.„Nu lãsaþi ramurã de mãslin sã cadã din mâna mea.“ În 1974, în timpul uneivizite a lui Arafat la Moscova un comunicat oficial a recunoscut OEP ca „unicareprezentantã legitimã a poporului arab al Palestinei“. Pe parcursul vizitei,Samoilenko, ofiþerul KGB care îl cultivase pe Arafat de la sfârºitul anilor 1960, s-afotografiat cu el la o ceremonie de depunere de coroane de flori. Moscova a anunþatîn mod oficial cã autorizase OEP sã-ºi deschidã un birou la Moscova – deºi a maidurat încã doi ani pânã a permis efectiv deschiderea biroului. Singura miºcare

naþionalã de eliberare cãreia i s-a mai acordat un astfel de statut în UniuneaSovieticã a fost Frontul Naþional de Eliberare a Vietnamului.Centrul avea însã mai multã încredere în Haddad decât în Arafat. Uniunea

Sovieticã dorea sã se distanþeze de terorism în public, continuând însã sã-i acordesprijin în secret, promovând atacurile teroriste ale palestinienilor. Atunci cândcerea aprobarea Biroului Politic pentru operaþiunile teroriste ale lui Haddad, An-dropov îl inducea în eroare referindu-se la acestea ca la operaþiuni „speciale“ sau„de sabotaj“. Dar în realitate nu exista o linie clarã de demarcaþie între atacurileteroriste cu care „în principiu“ conducerea sovieticã nu era de acord ºi „operaþiunilede sabotaj“ pe care pãrea dispusã sã le sprijine. La 23 aprilie 1964, Andropov l-ainformat pe Brejnev cã Haddad ceruse „alte dispozitive tehnice speciale“ pentru

viitoarele sale operaþiuni:

În prezent, Secþia lui Haddad a PFLP este angajatã în pregãtirea mai multor operaþiunispeciale, inclusiv lovituri împotriva principalelor rezervoare de petrol din diferite pãrþiale lumii (Arabia Sauditã, Golful Persic, Hong Kong ºi în alte locuri); distrugereatancurilor ºi a supertancurilor petroliere; operaþiuni împotriva reprezentanþilor americaniºi israelieni din Iran, Grecia, Etiopia ºi Kenya; un raid împotriva clãdirii CentruluiDiamantelor din Tel Aviv ºi a altor þinte.

Andropov ºi-a repetat asigurãrile de mai înainte cã, prin Haddad, KGB aveacapacitatea „de a controla într-o oarecare mãsurã activitãþile departamentului

extern al PFLP ºi de a le influenþa în favoarea Uniunii Sovietice“. Trei zile maitârziu, Brejnev a aprobat furnizarea de „dispozitive tehnice speciale“ destinatelui Haddad. În iunie 1978, Andropov a probat acorduri detaliate pentru furnizareaîn secret de armament lui Haddad ºi pregãtirea instructorilor din Grupul deOperaþiuni Speciale al PFLP pentru utilizarea minelor ºi a echipamentului desabotaj. În septembrie, Haddad a vizitat Rusia ºi a stat împreunã cu soþia ºi fiulîntr-o vilã a KGB-ului (cu numele conspirativ de BARVIHA-1). În timpuldiscuþiilor despre viitoarele operaþiuni a fost de acord sã delege câþiva dintre



245

oamenii sãi pentru vânãtoarea de duºmani ºi dezertori ai Uniunii Sovietice. Armelefurnizate lui Haddad erau pistoale fabricate în strãinãtate ºi arme automate

prevãzute cu amortizoare, precum ºi mine controlate prin radio, construite dinmateriale strãine, la preþul de 50 000 de dolari, pentru a se ascunde faptul cã eraude fapt de fabricaþie sovieticã. Printre alte transporturi de arme livrate lui Haddadºi aprobate de Biroul Politic s-a numãrat ºi cel din mai 1975, incluzând cincizeciºi trei de automate produse în strãinãtate, cincizeci de pistoale (zece cu amortizor)ºi 34 000 de seturi de muniþie. Brejnev a fost informat cã Haddad era singurul înafarã de ruºi ce cunoºtea sursa armelor care, ca ºi în cazul primei livrãri de armecu cinci ani în urmã, fuseserã transferate pe mare, în apropiere de Aden, la adãpostulîntunericului. Printre alte ajutoare date de KGB lui Haddad în anul 1975 figura ºi

suma de 30 000 de dolari.Prin rezidenþa din Beirut, KGB a stabilit legãtura cu douã grupuri de teroriºticare au devenit vestite dupã atacurile împotriva civililor israelieni din primãvaraanului 1974: Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei (DFLP), condus de

Nayif Hawatmeh (cu numele conspirativ INJENER), un grec creºtin-ortodox; ºiFrontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, Comandamentul General, o aripãderivatã din PFLP condusã de un fost ofiþer sirian, Ahmad Jibril (cu numeleconspirativ MAIOROV). Rezidenþa din Beirut a aranjat întâlniri cu Hawatmehde douã sau trei ori pe lunã (nu se ºtie cât de mult timp) ºi a inserat dezinformãrifabricate de Serviciul A în ziarul DFLP Hurriya, în valoare de 700 de lire libaneze

pagina. Însemnãrile lui Mitrokhin nu conþin detalii referitoare la contactele KGB

cu Jibril.Cea mai spectaculoasã operaþiune teroristã de la mijlocul anilor ’70, în privinþa cãreia fãrã îndoialã cã KGB fusese înºtiinþat dinainte de Haddad, areprezentat-o raidul Grupului Special de Operaþiuni al PFLP împotriva uneireuniuni a miniºtrilor petrolului din þãrile OPEC þinutã la sediul din Viena îndecembrie 1975. Raidul a fost efectuat de un grup de comando germano-palestiniancondus de Ilici Ramirez Sánchez, cunoscut mai bine sub numele de „Carlosªacalul“. Carlos era fiul rãsfãþat al unui comunist venezuelan milionar care îºi

botezase cei trei fii Vladimir, Ilici ºi Lenin în onoarea liderului Revoluþiei dinOctombrie. KGB l-a cunoscut pe Carlos în 1968, când a fost admis, împreunã cufratele sãu, Lenin, la Universitatea Lumumba din Moscova, destinatã studenþilor

din Lumea a Treia. Dupã cum spunea un lider comunist venezuelan, Carlos nu s-a preocupat prea mult de studii: „Nimeni nu putea sã-l controleze. Primea o mulþimede bani, cânta la chitarã, alerga dupã fete“. ªi nu greºim dacã vom trage concluziacã KGB nu a vãzut în el un recrut potrivit. În 1970, a fost exmatriculat de laUniversitatea Lumumba pentru „provocare antisovieticã ºi indisciplinã“. Dupãexmatricularea sa, Carlos a plecat în Iordania ºi a intrat în PFLP, devenind maitârziu unul dintre principalii ucigaºi teroriºti de la Londra ºi Paris. Deºi pretindeacã este revoluþionar marxist, pasiunea lui pentru terorism deriva din propria lui



246

vanitate de a fi numit „marele Carlos“. „Revoluþia“, a declarat el cu emfazã,„este euforia mea supremã.“

Fazele timpurii ale atacului lui Carlos împotriva sediului slab apãrat al OPECde la Viena din decembrie 1975 s-au desfãºurat fãrã incidente. Toþi miniºtrii

petrolului au fost luaþi ostatici, iar guvernul austriac a cedat în faþa cererilor luiCarlos de a i se pune la dispoziþie un avion cu care sã-i transporte în afara þãrii.Haddad îi dãduse instrucþiuni lui Carlos sã zboare cu ostaticii în jurul lumii ºi sã-ielibereze unul câte unul în capitalele lor, în schimbul unor declaraþii de sprijin

pentru cauza palestinianã, însã a ordonat ca ministrul saudit ºi cel iranian, pe careîi considera „criminali“, sã fie executaþi. Dar Carlos nu i-a ucis pe niciunul din eiºi i-a eliberat în schimbul unei sume considerabile ca rãscumpãrare. Furios, Haddad

i-a spus lui Carlos cã i-a nesocotit ordinele ºi l-a dat afarã din „echipa operativã“.În urmãtorii doi ani, Haddad a suferit douã înfrângeri umilitoare. În iulie1976, teroriºtii din grupul de Operaþiuni Speciale PFLP au deturnat un avionAirbus al companiei Air France cu peste o sutã de israelieni la bord cãtre aeroportulEntebbe din Uganda. Dar ostaticii au fost salvaþi ºi teroriºtii uciºi într-un raidcurajos al unui comando israelian. În octombrie 1977, un Boeing 737 al CompanieiLufthansa a fost deturnat cãtre Mogadishu, cei optzeci ºi ºase de pasageri ai sãifiind luaþi ostatici. Deºi liderul instabil psihic al piraþilor aerului l-a ucis pe cãpitanîn timpul unei escale în Yemenul de Sud, avionul a fost luat cu asalt la Mogadishude un comando german care a eliberat restul ostaticilor.

În pofida acestor dezastre, Haddad a menþinut o strânsã legãturã cu KGB. În

1976, zece din teroriºtii lui au fost trimiºi la un curs de trei luni la InstitutulSteagul Roºu al FCD (cunoscut ulterior sub numele de Institutul Andropov),unde au studiat tehnici de informaþii, contrainformaþii, interogatoriu, filaj ºi sabotaj.Alte cursuri s-au þinut în 1977–1978. În martie 1977, Haddad a vizitat Moscovaîn vederea unei discuþii operative cu ºeful FCD pentru „operaþiuni speciale“, Vla-dimir Grigorievici Krasovski, ºi adjunctul acestuia, A. F. Hlîstov. Ajutorul acordatlui Haddad a inclus ºi 10 000 de dolari ºi zece pistoale Walther prevãzute cuamortizor. La cererea KGB-ului, Haddad a fost de acord sã acþioneze ca intermediar în stabilirea contactului cu reprezentantul provizoriu al IRA la Alger, cu numeleconspirativ IGROK („Jucãtorul“), despre care se credea cã are informaþii utiledespre operaþiunile de spionaj britanice. Din 1974, KGB a avut un alt doilea

agent în cadrul conducerii PFLP, ºi anume pe Ahmad Mahmud Samman (cu numeleconspirativ VASIT), un arab nãscut la Ierusalim în 1935. Scurtele însemnãri alelui Mitrokhin de pe dosarul lui Samman atestã cã acesta a furnizat KGB-uluiinformaþii referitoare la operaþiunile PFLP, dar nu sunt oferite alte detalii.

În 1978, Centrul ºi-a pierdut ambii agenþi din PFLP. Haddad a murit dincauza unei hemoragii cerebrale în timp ce se afla în Germania de Est. Dosarul luide la KGB consemneazã cã, în pofida disputei de mai înainte, liderul PFLP, GeorgeHabash, a declarat într-un discurs foarte emoþionant la înmormântarea lui Haddad



247

de la Bagdad: „Fie ca duºmanii noºtri sã ºtie cã el nu a murit, ci trãieºte în inimilenoastre, iar numele lui este în mâinile noastre; este legat organic de poporul nostruºi de revoluþia noastrã“. Samman, dupã cum reiese din însemnarea lui Mitrokhinde pe dosarul lui, a fost „lichidat de PFLP ca urmare a unor disensiuni interne(probabil dupã moartea lui Haddad) ºi a activitãþilor serviciilor speciale siriene“.Rezidenþa din Beirut a pierdut ºi ea probabil persoana de contact cea mai importantãde la PFLP, pe Ahmad Yunis, ºeful serviciului de securitate PFLP din Liban. În1978, Yunis a fost gãsit vinovat de un tribunal al PFLP de moartea unuia dintrecolegii lui ºi de încercarea de asasinare a altuia ºi a fost executat.

Ultima însemnare fãcutã de Mitrokhin în dosarul lui Haddad se referea la odecizie a Centrului de a stabili contactul cu succesorul acestuia. Mitrokhin nu a

descoperit însã nicio dovadã cã KGB ar fi stabilit cu vreun terorist importantlegãturi la fel de strânse ca cele pe care le avusese cu Haddad. Carlos, care fuseseexpulzat de Haddad din grupul de Operaþiuni Speciale ale PFLP, a profitat demoartea acestuia pentru a-ºi forma propriul grup terorist, Organizaþia LupteiArmate Arabe, compusã din militanþi sirieni, libanezi, vest-germani ºi elveþieni,ºi pentru a continua sã se afirme ca vedetã de frunte a terorismului revoluþionar. Aobþinut un paºaport diplomatic de la regimul marxist-leninist din Yemenul de Sud

pe numele de Ahmad Ali Fawaz, din care reieºea cã este nãscut la Aden, ºi ºi-aexagerat meritele în faþa autoritãþilor yemenite afirmând cã fusese instruit ca ofiþer KGB ºi opera în misiuni aprobate de Centru. În februarie 1979, dupã cum reiesedin dosarul lui, Carlos a stabilit contacte regulate cu agenþia de securitate a OEP.

Pânã la sfârºitul anului a fãcut un turneu extraordinar prin þãrile blocului sovietic,început primãvara în Berlinul de Est, pentru a stabili contacte cu agenþiile localede informaþii. Deºi lui Carlos i s-a permis sã-ºi stabileascã baze în Berlinul de Estºi la Budapesta, a fost þinut la distanþã de KGB. Când Erich Mielke, ministrul est-german al Securitãþii Statului, a transmis Moscovei afirmaþiile lui Carlos, aºacum îi fuseserã redate de omologul sãu yemenit, cã lucra pentru KGB, a primit onegare oficialã de la Mihail Andreievici Usatov, adjunctul FCD, ºi de la IakovProkofeievici Medeanik, pe atunci ºeful Departamentului Africa. În cele din urmã,Carlos a devenit o prezenþã foarte stânjenitoare pentru gazdele lui din bloculsovietic. Dupã cum afirmã Markus „Mischa“ Wolf, ºeful HVA, secþia de informaþiiexterne a Stasi, „Carlos avea gura mare, era un aventurier imposibil de controlat.

Îºi petrecea nopþile în baruri, cu un pistol atârnat la centurã, înconjurat de fete ºi bând ca un peºte“. În cele din urmã, în 1985, a fost expulzat din bazele dinBerlinul de Est ºi din Budapesta ºi s-a mutat la Damasc, în Siria, cel mai denãdejde aliat al lui în lumea arabã.

ªi Moscova devenise circumspectã în privinþa colaborãrii cu liderul libian,colonelul Muammar al-Gaddafi, probabil cel mai activ stat sponsor al grupãrilor teroriste de la PFLP pânã la IRA. În 1979 a fost semnat un acord secret sovieto-libian în probleme de informaþii ºi securitate, urmat de desemnarea unui ofiþer



248

de legãturã FCD la ambasada din Tripoli. KGB a organizat cursuri de instruire laMoscova pentru ofiþerii de informaþii libieni, a oferit consiliere în probleme defilaj în interiorul Libiei ºi a furnizat informaþii despre activitãþile SUA înMediterana de Est. În schimb, Libia transmitea informaþii despre Egipt, Africa de

Nord ºi Israel ºi ajuta KGB-ul în penetrarea misiunilor diplomatice occidentaledin Tripoli. Colaborarea s-a redus însã treptat, pe mãsurã ce Moscova a devenittot mai îngrijoratã din cauza reputaþiei lui Gaddafi de naº al terorismuluiinternaþional. Prima vizitã a lui Gaddafi la Moscova din 1981 a contribuit ºi maimult la periclitarea poziþiei lui. La Centru, atitudinea lui arogantã ºi uniformeleextravagante au fost interpretate ca o încercare de a-l eclipsa prin virilitatea lui peBrejnev a cãrui decrepitudine era vizibilã. La o ºedinþã restrânsã a diplomaþilor

sovietici ºi a ofiþerilor KGB de la Londra, în 1984, Aleksandr Bovin, comentator-ºef pe probleme de politicã la Izvestia, l-a denunþat pe Gaddafi ca „criminal ºifascist“.

La începutul anilor ’80, se pare cã Centrul renunþase la speranþele pe care ºile pusese un deceniu mai înainte în colaborarea cu PFLP ºi cu grupãrile derivatedin ea. Contactele cu OEP (în special cu grupul Fatah, dominat de Arafat), s-auameliorat întrucâtva. În iunie 1978, Abu Iyad (cu numele conspirativ deKOCIUBEI), membru al Comitetului Central Fatah ºi ºef al serviciului deinformaþii al lui Arafat, a vizitat Moscova pentru a discuta cu KGB laDepartamentul Internaþional. Abu Iyad s-a plâns de comportamentul dur ºi lipsitde tact al lui Lev Alekseievici Bausin, ofiþer KGB sub acoperire diplomaticã la

rezidenþa din Beirut care rãspundea de contactele cu OEP ºi alte grupãri palestiniene. În mod cu totul neobiºnuit, Centrul ºi-a manifestat dorinþa de a stabilirelaþii mai bune rechemându-l pe Bausin ºi înlocuindu-l cu Nikolai AfanasieviciKuzneþov, care la prima sa întâlnire cu Arafat s-a prezentat ca ofiþer KGB.

Moscova a salutat încercãrile tot mai numeroase ale lui Arafat de a dobândirespectabilitate internaþionalã. În 1979, a fost invitat la o întâlnire a InternaþionaleiSocialiste de la Viena ºi a lansat o ofensivã diplomaticã europeanã încununatã desucces. În 1980, þãrile Comunitãþii Europene, dar nu ºi Statele Unite, au cãzut deacord cã OEP trebuie sã fie implicatã la negocierile de pace din Orientul Mijlociu.Secretarul britanic pentru externe, Lordul Carrington, a declarat: „OEP ca atarenu este o organizaþie teroristã“. Succesul lui Arafat în tentativa de a crea disesiuni

între Statele Unite ºi aliaþii sãi europeni a sporit ºi mai mult interesul Centrului pentru el.

Cursurile de instruire militarã organizate de Moscova pentru OEP au produsanumite resentimente de ambele pãrþi. Un raport cu privire la un curs din 1981

pentru 194 de ofiþeri din 10 facþiuni diferite ale OEP prezintã serioase deficienþeatât în ceea ce priveºte instruirea sovieticã, cât ºi în calitatea multora dintre recruþiiOEP. Dupã cum afirma comandantul OEP, colonelul Rashad Ahmad, „Participanþiila curs nu au înþeles corect implicaþiile politice ale trimiterii de delegaþii militare



249

în strãinãtate. Drept urmare, eºalonul superior al delegaþiei, ºi anume participanþiila cursurile pentru ofiþerii de batalion, au refuzat sã înveþe ºi au cerut sã se întoarcã,invocând tot felul de pretexte ilogice“. Ahmad a raportat cã fusese obligat sãexmatriculeze treisprezece ofiþeri de la cursul de instruire pentru infracþiuni printrecare se numãrau consumul de alcool, falsificarea de bani ºi „perversiunile sexuale“.Dacã ar fi aplicat foarte strict normele de conduitã – spunea el – ar fi fost nevoitsã trimitã acasã peste jumãtate din ofiþeri. Ahmad a pledat pentru asigurarea unuistandard mai ridicat al viitorilor recruþi pentru cursurile din Uniunea Sovieticã.Germania de Est a asigurat instruire suplimentarã pentru OEP în folosireaexplozivilor, a minelor ºi a armelor de foc cu amortizor.

În 1981, Brejnev a acordat în sfârºit OEP recunoaºtere diplomaticã. Dar

limitele sprijinului sovietic s-au manifestat totuºi anul urmãtor, când Israelul ainvadat Libanul într-o încercare de a distruge OEP ca forþã efectivã ºi de a instituio nouã ordine politicã sub conducerea aliaþilor sãi creºtini maroniþi. Moscova – s-a

plâns Abu Iyad – a reacþionat cu „cuvinte frumoase“, dar fãrã niciun fel de asistenþã practicã. În prima fazã a atacului Israelului, ambasada sovieticã ºi rezidenþa de laBeirut aproape cã au devenit incapabile sã funcþioneze. Dupã cum afirmã MarkusWolf:

În Beirutul aflat în ruine, a existat un interval în care Moscova a pierdut legãtura cuambasada ei ºi ofiþerii KGB din capitala Libanului. Ofiþerii noºtri au fost singurii capabilisã menþinã contactul radio ºi personal cu liderii OEP ºi, acþionând ca reprezentanþi ai

Moscovei, oamenii noºtri au primit instrucþiuni sã transmitã reacþia OEP la evenimente.Ei ºi-au riscat viaþa printre împuºcãturi ºi bombe pentru a-i întâlni pe partenerii lor palestinieni.

În rãzboi nu au existat câºtigãtori clari. Dupã ºaptezeci ºi cinci de zile delupte sãlbatice, OEP a fost obligatã sã pãrãseascã Libanul ºi sã-ºi stabileascã o

bazã nouã în Tunisia, la periferia lumii arabe. Dar Israelul nu ºi-a atins scopul dea institui o nouã ordine politicã proisraelianã în Liban. În momentul în care trupelesale s-au retras în vara anului 1983, rãzboiul slãbise guvernul israelian, dezbinase

poporul ºi îi afectase reputaþia internaþionalã. O comisie oficialã israelianã a trasconcluzia cã Israelul purta rãspunderea indirectã pentru masacrarea palestinienilor

de cãtre miliþiile creºtine din taberele de refugiaþi libanezi de la Sabra ºi Shatila.Departe de a expedia problema palestinianã plasând-o pe un plan secundar, aºacum intenþionase Israelul, rãzboiul a atras atenþia opiniei publice internaþionaleasupra necesitãþii de a se gãsi o soluþie.

Dar gãsirea unei soluþii nu se afla pe lista de prioritãþi a Uniunii Sovietice.Dificultãþile Moscovei în relaþiile cu OEP erau accentuate ºi de duºmãnia care aizbucnit în 1983 între principalul sãu aliat din Orientul Mijlociu, Asad, ºi Arafat.Asad l-a expulzat pe Arafat din Damasc, a sprijinit o revoltã armatã eºuatã din



250

cadrul Fatah împotriva conducerii lui ºi a susþinut campania de asasinare împotrivalocotenenþilor lui Arafat, condusã de duºmanul lui palestinian de moarte, Abu

Nidal, un terorist labil, care se referea de regulã la Arafat spunând „fiul evreicei“.Arafat, marele supravieþuitor, ºi-a pãstrat poziþia de lider al OEP, dar nu a reuºitsã recâºtige încrederea Moscovei. Pentru diplomaþii sovietici ca ºi pentru mulþidiplomaþi occidentali, credibilitatea lui era subminatã de interminabilele luimanevre între diferitele facþiuni din cadrul OEP. Pânã la sfârºitul erei sovietice,Moscova a fost implicatã numai periferic în gãsirea unei rezolvãri a problemei

palestiniene. Deºi în cele din urmã, în 1988, Arafat a reuºit sã obþinã invitaþia dea vizita Moscova, Gorbaciov nu a dorit sã-l primeascã. „Ce rost are sã mã întâlnesccu el?“ a întrebat Gorbaciov. Când s-a lãsat convins sã-l primeascã, i-a spus lui

Arafat direct cã disputa arabo-israelianã nu mai era legatã de rivalitatea sovieto-americanã ºi cã un conflict armat ar dãuna foarte mult cauzei palestiniene.Comunicatul de la sfârºitul întâlnirii nu fãcea nicio referire la înfiinþarea unui stat

palestinian. „Convorbirile“, scria un colaborator al lui Gorbaciov, AnatoliCerneaiev, „nu au condus, de fapt, la niciun rezultat… I-au dat numai ºansa luiArafat sã se împãuneze ºi mai mult.“



251

Asia



252



253

14

Asia: Introducere

Cele mai importante cuceriri ale comunismului în timpul rãzboiului rece s-auînregistrat în Asia, unde acesta a cuprins statul cu cea mai numeroasã populaþie a

planetei, China, pe vecina acesteia, Coreea de Nord, întreaga fostã Indochinafrancezã (Vietnamul de Nord ºi de Sud, Laosul ºi Cambodgia) ºi Afganistanul.Dar printr-o ironie a sorþii, tocmai inima comunismului asiatic a fost aceea care,începând din 1960, a devenit cea mai dificilã þintã pentru operaþiunile de spionajsovietice. Mao Tzedun ºi Kim Ir Sen ºi-au transformat þãrile brutalizate în societãþiobsedate de securitate în care KGB a constatat cã este la fel de greu de operat pecât de dificil era ºi pentru agenþiile occidentale sã opereze în Uniunea Sovieticã

de pe vremea lui Stalin.Pânã ºi Stalin cel „bolnav de suspiciune“ (cum l-a numit pe drept cuvântHruºciov) se pare cã nu ºi-a imaginat nicio clipã cã va veni o zi când Mao ºi Kimvor îndrãzni sã conteste rolul Uniunii Sovietice de conducãtor al lumii comuniste.La sfârºitul anului 1949, când Mao a vizitat Moscova dupã proclamarea RepubliciiPopulare Chineze, a fost rãsplãtit cu aplauze frenetice pentru cã a fãcut elogiul luiStalin cu ocazia sãrbãtoririi zilei de naºtere a acestuia la Bolºoi Teatr. Kim IlSung, deºi ardea de nerãbdare sã invadeze Coreea de Sud, nu ºi-a lansat atacul

pânã când nu a primit permisiunea lui Stalin. Stalin a fost de acord ca rãzboiulcoreean sã izbucneascã în iunie 1950 mai ales pentru cã se înºelase în legãturã cu

politica americanã. Informaþiile din Statele Unite, dupã ce acestea nu interveniserã

pentru a împiedica victoria comunismului în China, indicau, dupã pãrerea lui, cã„tendinþa generalã este aceea de a nu se interveni în Coreea“. Aceastã concluzieeronatã se baza, se pare, pe interpretarea greºitã a unui document al ConsiliuluiSecuritãþii Naþionale a SUA (furnizat, probabil, de agentul KGB Donald Maclean),care excludea Asia continentalã din perimetrul de apãrare al Statelor Unite. Aºadar,în urma acestui calcul greºit, Stalin era dispus pentru prima datã sã-i permitã luiKim sã atace Sudul.

Divergenþele sino-sovietice de la începutul anilor ’60 au dus la o încheiere



254

brutalã a deferenþei manifestate de Republica Popularã Chinezã faþã de Stalin, pecare acesta o considera fireascã. Primul atac public împotriva Moscovei a fostlansat de veteranul securitãþi lui Mao, Kang Sheng, ale cãrui epurãri sãlbatice din

perioada aºa-numitului Mare Salt Înainte al lui Mao fuseserã inspirate în maremãsurã de tehnicile pe care ºi le însuºise la Moscova, în perioada Marii Terori.Din partea sovieticã, disputa ideologicã cu China a fost accentuatã de ura împotrivalui Mao – „Marele Cârmaci“ – ºi o aversiune mai generalã faþã de populaþiachinezã. Hruºciov a spus în repetate rânduri unei delegaþii româneºti cu puþintimp înainte de înlãturarea lui de la putere din 1964, cã „Mao Tzedun este bolnav,nebun, cã ar trebui dus la un azil etc.“. Potrivit unei evaluãri a caracterului naþionalchinezesc transmisã rezidenþelor KGB de cãtre Centru doisprezece ani mai târziu,

chinezii erau cunoscuþi pentru „firea lor rãutãcioasã ºi ura care îi domina“.Ceea ce irita cel mai mult Kremlinul ºi Centrul era insolenþa cu care Beijingulse proclama capitala rivalã a comunismului mondial, încercând sã smulgã partidelecomuniste din starea lor de vasalitatea faþã de Uniunea Sovieticã. Moscova dãdeavina pentru ororile regimului lui Pol Pot (de care prefera sã nu se ocupe în detaliu)

pe „clica antipopularã, pro-Beijing“ care se instalase la cârma Partidului ComunistCambodgian. Decizia celui mai mare partid comunist din Asia care nu era partidde guvernãmânt, Partidul Comunist din Japonia, de a trece de partea RepubliciiPopulare Chineze a privat KGB-ul de ceea ce fusese mai înainte un importantavantaj în domeniul spionajului, transformându-l chiar într-o þintã ostilã. PartidulComunist Japonez se plângea cã facþiunea sa minoritarã promoscovitã era susþinutã

de spionii ºi informatorii sovietici. Centrul a fost atât de iritat de avalanºa de portrete ale lui Mao care erau expuse în unele capitale africane, încât a ordonat sãse ia contramãsuri cum ar fi afiºarea de caricaturi în graffiti ale Marelui Cârmaci

pe zidurile din Brazzaville.Observatorii occidentali considerau cã, dintre þãrile asiatice cu regimuri

comuniste, Republica Democratã Vietnam [de Nord] îi crea Uniunii Sovieticecele mai puþine probleme. Pe lângã faptul cã furniza Hanoiului cele mai multedin armele utilizate de acesta în timpul rãzboiului din Vietnam, Moscova era câtse poatã de generoasã în laude publice la adresa „rezistenþei eroice“ împotrivaimperialismului american ºi a gherilelor sud-vietmaneze: „Cu sprijinul militar alRepublicii Democrate Vietnam, patrioþii din Vietnamul de Sud au lovit regimul

de la Saigon, regim al generalilor, birocraþilor ºi latifundiarilor cu o asemeneaforþã, încât nu a putut fi salvat nici de implicarea în rãzboi a celei mai mari puteriimperiale“.

Mai mult chiar decât încercãrile americane de a-l înlãtura de la putere peFidel Castro, rãzboiul din Vietnam a unit cea mai mare parte a Lumii a Treia,

precum ºi ceea ce Moscova numea „naþiunile progresiste ale lumii“, inclusiv StateleUnite, în exprimarea foarte vehementã a opoziþiei împotriva imperialismului SUA.Atât preºedintele Kennedy, cât ºi Johnson au fãcut greºeala de a vedea principalul



255

focar al rãzboiului din Vietnam mai puþin la Hanoi ºi mai mult la Moscova. Teoriileconspiraþioniste ale lui Johnson referitoare la manipulãrile puse la cale de Moscovas-au extins chiar ºi în rândurile senatorilor americani: el susþinea în mod absurdcã senatorii William Fulbright ºi Wayne Morse, doi dintre oponenþii de frunte ai

politicii referitoare la Vietnam, erau „în mod clar sub controlul Ambasadeisovietice“ – prin care înþelegea, fireºte, rezidenþa KGB de la Washington.

În realitate, naþionalistul Ho ªi Min (al cãrui nume era rostit în demonstraþiileantiamericane din întreaga lume) ºi regimul nord-vietnamez erau deciºi sã nuaccepte nici controlul Moscovei, nici al Beijingului. Deºi aparent se declarau înfavoarea cooperãrii frãþeºti cu aliatul sovietic, serviciile de spionaj ale Vietnamuluide Nord þineau KGB la distanþã. Preºedintele KGB-ului din anii 1960, Vladimir

Semiceastnîi, nu a fost niciodatã mulþumit de posibilitãþile oferite ofiþerilor sãide a-i interoga pe prizonierii de rãzboi americani. În mai multe rânduri,interogatoriile erau oprite exact atunci când pãreau cã încep sã dea roade.Semiceastnîi era frustrat ºi datoritã faptului cã nord-vietnamezii nu le permiteauexperþilor militari sovietici sã aibã acces la armele americane capturate pentru aexamina tehnologia acestora. El a ridicat de mai multe ori „problema delicatã“ aaccesului la prizonierii ºi armele americane când ministrul Afacerilor Interne(care rãspundea ºi de informaþii) a venit în vizitã la fiica sa, care studia la Moscova.Singura reacþie a Hanoiului a fost sã îi trimitã în dar mai multe suveniruri, printrecare ºi un pieptene fãcut dintr-un fragment de bombardier american doborât.

Kremlinul era cât se poate de conºtient de incapacitatea sa de a exercita

influenþã asupra politicii Vietnamului de Nord. În 1968, un corespondent al publicaþiei Izvestia de la Hanoi a trimis la CC al PCUS un raport asupra uneidiscuþii pe care o avusese cu un ziarist vietnamez, care îl întrebase în bãtaie de

joc: „ªtii cât reprezintã ajutorul primit de Vietnam din partea Uniunii Sovietice ºicât reprezintã influenþa ei politicã aici (dacã aceasta s-ar putea mãsura în procente)?Cifrele sunt, respectiv, 75–80% pentru prima ºi 4–8% pentru a doua“.Corespondentul de la Izvestia considera cã prima cifrã era probabil cu 15–20%

prea mare, dar evaluarea influenþei Uniunii Sovietice în Vietnamul de Nord eracorectã. Pe lângã „legãturile frãþeºti“, rezidenþa KGB din Hanoi a efectuat înmare parte aceleaºi operaþiuni ostile ca într-o capitalã occidentalã. În 1975conducea o reþea de 25 de agenþi ºi 60 de contacte confidenþiale cãrora le revenea

sarcina de a strânge informaþii despre instalaþiile militare vietnameze, situaþiainternã ºi frontiera cu China. La fel ca ºi în capitalele occidentale, rezidenþadispunea de o staþie radio IMPULS care monitoriza miºcãrile personalului desecuritate vietnamez ºi sistemul lor de filaj în încercarea de a se asigura cã acesteanu se interfereazã cu contactele KGB sau cu reþeaua sa de agenþi. Deºi mult mai

puþin ostil decât Beijingul ºi Phenianul, Hanoiul era totuºi la fel de dificil cadomeniu de operare. Sursa de informaþii de cel mai înalt nivel identificatã deMitrokhin, ISAIEIEV, ofiþer superior de informaþii recrutat probabil în timpul cât



256

a fost staþionat la Moscova, le-a oferit informaþii despre colegii lui din spionajcontra unor sume de bani, dar a refuzat sã stabileascã contacte la Hanoi, de teamãde a nu fi descoperit.

Succesele spionajului în Asia cu care Centrul se mândrea cel mai mult aufost înregistrate în India, al doilea stat ca populaþie din lume ºi cea mai maredemocraþie. În mod de-a dreptul ironic, KGB a constatat cã poate opera cu maimare uºurinþã în mediul democratic din India decât în China comunistã, în Coreeade Nord ºi în Vietnam. Oleg Kalughin, care în 1973 a devenit cel mai tânãr generaldin FCD, îºi aminteºte de India ca de o þintã prestigioasã ºi, în acelaºi timp, „unmodel de infiltrare a KGB-ului într-un guvern din Lumea a Treia“. Caracteruldeschis al democraþiei indiene, combinat cu corupþia foarte puternicã din presã ºi

din sistemul politic, a oferit numeroase oportunitãþi serviciilor sovietice de spionaj.Pe lângã ceea ce numea Kalughin „nenumãrate surse de informaþii în tot guvernulindian – spionaj, contraspionaj, apãrare ºi afaceri externe, poliþie“, infiltrarea cusucces a ambasadelor indiene (în operaþiuni împotriva Japoniei, Pakistanului ºi aaltor þãri asiatice) a contribuit la decriptarea unei cantitãþi probabil apreciabile – deºi încã necuantificate – de corespondenþã diplomaticã indianã.

Conducerea sovieticã privea relaþia specialã cu India ca fundamentul politiciisale din Asia de Sud. Preocuparea crescândã a guvernelor de la Moscova ºi NewDelhi faþã de ameninþarea din partea Chinei a adãugat o valoare în plus acesteirelaþii. Gromîko ºi Ponomariov au declarat împreunã: „Uniunea Sovieticã ºi Indiamerg umãr la umãr în lupta pentru destindere, pace ºi securitate mondialã… India

s-a bizuit întotdeauna pe ajutorul sovietic în arena internaþionalã în apãrareaintereselor sale împotriva forþelor coloniale“.Scopul primordial al mãsurilor active ale KGB-ului în India l-a constituit

încurajarea sprijinului pentru relaþia specialã ºi creºterea suspiciunilor la adresaStatelor Unite. Dupã cum susþinea Leonid ªebarºin, care a fost rezident la NewDelhi la mijlocul anilor ’70, „influenþa CIA putea fi detectatã în anumite ziareindiene. Noi, fireºte, le-am plãtit cu aceeaºi monedã… La fel ca ºi noi, CIA afãcut cu stãruinþã, dar nu întotdeauna cu succes ceea ce trebuia sã facã. Erauinstrumente ale politicii guvernului lor; noi am aplicat politica statului nostru.Ambele pãrþi aveau dreptate sã facã acest lucru“.

Deºi KGB-ul tindea sã exagereze succesul mãsurilor sale active, totuºi se

pare cã acestea s-au desfãºurat pe scarã mai largã decât cele ale CIA. La începutulanilor ’80 existau aproximativ 1500 de societãþi de prietenie indo-sovietice, faþãde numai douã societãþi de prietenie indo-americane. Conducerea sovieticã a tras,se pare, o concluzie eronatã din acest succes aparent spectaculos, dar, în realitate,nesemnificativ. Cultura popularã americanã nu avea nevoie de societãþi de prietenie

pentru a-ºi asigura dominaþia în defavoarea blocului sovietic. Nicio searã de filmesubvenþionate a unei societãþi de prietenie sovieto-indiene nu putea spera cãconcureze cu atracþia exercitatã de Hollywood sau Bollywood. ªi la fel, erau



257

puþini studenþi indieni care, în pofida aversiunii lor faþã de politica externã aSUA, sperau sã obþinã burse de studii în blocul sovietic, în loc de Statele Unite.

În India, ca pretutindeni în Lumea a Treia, mãsurile active ale KGB-uluierau destinate parþial consumului intern sovietic – pentru a oferi poporului sovieticºi mai ales liderilor acestuia o imagine exageratã a stimei de care se bucura URSS.Rezidenþa de la New Delhi a fãcut eforturi considerabile pentru a oferi conducerii

politice sovietice o imagine exageratã a propriei popularitãþi de care se bucura înIndia. Înainte de vizita oficialã a lui Brejnev în 1973, ªebarºin îºi amintea:

Împreunã cu ambasada, reprezentanþii agenþiei de ºtiri Novosti ºi societãþile de prieteniesovieto-indiene, rezidenþa a luat mãsuri pentru a crea o atmosferã favorabilã în þarã

înainte ºi în timpul vizitei, pentru a preveni pe cât posibil manifestãrile ostile din parteaopoziþiei ºi a aliaþilor secreþi ai Adversarului nostru Principal. Aveam contacte extinsecu partidele politice, printre ziariºti ºi organizaþiile publice. Toþi au fost introduºi cuentuziasm în joc.

Prioritatea acordatã de KGB operaþiunilor din India este ilustratã ºi de promovarea ulterioarã a câtorva dintre ofiþerii de frunte de la rezidenþa din NewDelhi. La un deceniu dupã ce a pãrãsit India, ªebarºin a devenit ºeful FCD.Veaceslav Trubnikov, care a lucrat ºi el la New Delhi în anii ’70, a devenit ºef alServiciului de Spionaj postsovietic, cu acces direct la preºedintele Elþîn. Ulterior el a devenit ºi confidentul preºedintelui Putin, fiind numit ministru adjunct al

Afacerilor Externe ºi, din august 2004, ambasadorul Rusiei la New Delhi.Întoarcerea lui Trubnikov în India a fost pusã de comentatorii de presã ruºi peseama dorinþei reciproce a Rusiei ºi Indiei de „a-ºi îmbunãtãþi parteneriatulstrategic“.

În regiunile musulmane ale Asiei, prioritatea principalã a KGB-ului înaintede rãzboiul din Afganistan a reprezentat-o monitorizarea loialitãþii faþã de Moscovaa republicilor sovietice cu populaþie predominant musulmanã. De la cel de-alDoilea Rãzboi Mondial încoace ,,piatra de temelie a politicii sovietice faþã de

popoarele musulmane, la fel ca ºi faþã de Biserica Ortodoxã Rusã, a fost creareaunei ierarhii bisericeºti subversive. Dar în ciuda infiltrãrii importante ºi a influenþeiKGB-ului asupra ierarhiei oficiale a islamului sovietic viaþa musulmanilor a rãmas

în general în afara controlului Centrului. Islamul era mai puþin dependent decâtcreºtinismul ºi iudaismul de un cler oficial. Orice musulman care ºtia sã citeascãCoranul ºi respecta ritualurile islamice putea sã oficieze ceremonii cum ar ficãsãtoria ºi înmormântarea. Stãpânirea sovieticã din republicile musulmane era ofaþadã corectã din punct de vedere politic care ascundea însã realitatea potrivitcãreia populaþia privea mai mult cãtre Mecca decât cãtre Moscova, condusã de oelitã politicã ale cãrei convingeri marxist-leniniste nu erau decât de suprafaþã.Chiar ºi în sediul local al KGB-ului domnea corupþia. Rãzboiul din Afganistan nu



258

numai cã a canalizat opinia publicã mondialã împotriva Uniunii Sovietice, dar asubminat ºi încrederea Moscovei în supuºii ei musulmani. Presa din Asia Centralãa trecut de la sãrbãtorirea propagandisticã a aºa-zisei „prietenii“ dintre musulmaniisovietici ºi „fratele mai mare“ rus la sublinierea capacitãþii „fratelui mai mare“de a-i elimina pe „trãdãtori“ ºi de a respecta legea ºi ordinea.

Decizia invadãrii Afganistanului în decembrie 1979 pentru a se asigurasupravieþuirea regimului comunist de acolo a fost luatã, în esenþã, de o comisie

pentru Afganistan alcãtuitã din patru persoane – Andropov, Gromîko, Ponomariovºi ministrul Apãrãrii, mareºalul Ustinov – care au obþinut consimþãmântul luiBrejnev – grav bolnav la data aceea – în cadrul unei întâlniri private de la biroulacestuia din Kremlin. Dar este clar cã influenþa lui Gromîko în luarea acestei

decizii a fost net inferioarã celei a lui Andropov ºi Ustinov. Forþele speciale aleKGB-ului au jucat un rol mult mai important în invadarea Afganistanului decât înoricare alt conflict precedent ºi au fost însãrcinate sã-l asasineze pe aºa-zisul

preºedinte trãdãtor, Hafizullah Amin. „Iluzia Kremlinului“, îºi aminteºte un ofiþer superior KGB, „era cã o mare victoria în Afganistan va demonstra lumii eficacitateasovieticilor, confirmând faptul cã forþele comunismului reprezentau un sistem

politic în ascensiune.“ Dar cel care-ºi fãcea asemenea iluzii era mai degrabã An-dropov decât Brejnev.

Afirmarea lui Andropov drept cel mai influent membru al Biroului Politic afost demonstratã de alegerea lui ca lider al partidului în 1982, dupã moartea luiBrejnev. Dar între timp Afganistanul devenise, aºa cum se exprimase un general

KGB, „Vietnamul nostru“: „Suntem blocaþi într-un rãzboi pe care nu-l putemcâºtiga ºi nu-l putem abandona. Dar, în timp ce înfrângerea SUA în Vietnam aavut drept rezultat numai o pierdere temporarã a încrederii de care se bucurauSUA în problemele internaþionale, rãzboiul din Afganistan a contribuit lasubminarea temeliilor sistemului sovietic. Mulþi cetãþeni sovietici au început sãnumeascã rãzboiul din Afganistan „Af-gavni-stan“ (Af-rahat-stan). Aºa dezastruoscum a fost, rãzboiul a demonstrat încã o datã rolul jucat de KGB în politica sovieticãîn Lumea a Treia. Dacã entuziasmul generaþiei anterioare KGB stârnit de FidelCastro reuºise sã lanseze politica sovieticã în Lumea a Treia, intervenþia sovieticãdezastruoasã din Afganistan, pentru care conducerea KGB poartã cea mai marerãspundere, i-a pus capãt.



259

15

Republica Popularã Chinezã De la „Prietenia eternã“ la „Ura veºnicã“

Colaborarea între spionajul sovietic ºi Partidul Comunist Chinez data dinanii 1920. În urma unui raid al poliþiei efectuat în 1927 la consulatul sovietic dinBeijing s-au descoperit o mulþime de documente despre spionajul sovietic dinChina, despre implicarea Partidului Comunist Chinez ºi instrucþiunile primite deacesta de la Moscova „de a adopta toate mãsurile necesare, inclusiv jafuri ºimasacre“ pentru a provoca ciocniri între occidentali ºi populaþia localã. În 1931,arestarea reprezentantului Cominternului de la Shanghai, Iakov Rudnik, a condusla capturarea unui mare numãr de dosare despre operaþiunile spionajului sovieticºi despre miºcarea comunistã ilegalã. Un raport al spionajului britanic conchidea

cã dosarele „ofereau o oportunitate unicã de a arunca o privire în interior ºi odovadã irefutabilã a funcþionãrii unei ample organizaþii comuniste ilegale“. Printredocumentele care au atras atenþia în mod deosebit s-au numãrat mai multe scrisoride la „comunistul înverºunat ºi notoriu Nguyen Ai Quac“, cunoscut mai târziumai ales sub numele de Ho ªi Min. Dar „documentul cel mai important“, dupã

pãrerea spionajului britanic, era un raport al Partidului Comunist Chinez cu privirela asasinarea membrilor familiei unui aºa-zis trãdãtor comunist, Ku Shun-chang,efectuatã sub conducerea viitorului prim-ministru al lui Mao Tzedun, Ciu Enlai.În 1933, ºeful securitãþii lui Mao, Kang Sheng, a sosit la Moscova în calitate deadjunct al ºefului delegaþiei chineze la Comintern ºi ºi-a petrecut urmãtorii patruani învãþând din exemplul NKVD din epoca sa de tristã amintire. Kang s-a dovedit

a fi un discipol sârguincios. În timpul Marii Terori, a înfiinþat Oficiul pentrueliminarea contrarevoluþionarilor ºi a epurat comunitatea chinezã comunistãemigratã, cu un zel exemplar, pentru crime imaginare. La sfârºitul anului 1937 arevenit cu un avion sovietic la baza stabilitã de Mao în Yan’an dupã Lungul Marººi a continuat vânãtoarea de vrãjitoare pe care o începuse la Moscova, punând

bazele gulagului chinezesc, laogai (abreviere de la laodong gaizo „reformã prinmuncã“). Pentru subordonaþii lui a devenit „Venerabilul Kang“; pentru alþii „Be-ria al Chinei“. Deºi era un cunoscãtor rafinat al artelor ºi meºteºugurilor tradiþionale



260

chinezeºti, fiind el însuºi un caligraf talentat, ambidextru, Kang l-a depãºit chiar ºi pe Beria, delectându-se în mod special cu supervizarea torturilor la care erausupuºi presupuºii contrarevoluþionari. Kang l-a ajutat pe Mao sã-ºi cizelezeversurile ºi proza ºi i-a îmbogãþit ºi colecþia personalã de obiecte erotice.

Nikolai Leonov afirmã cã, în anii 1930 ºi 1940, spionajul sovietic a construito reþea foarte extinsã ºi bine pusã la punct de informaþii pe teritoriul chinez. Învara anului 1949, în ajunul victoriei forþelor lui Mao împotriva Gomindanuluinaþionalist, condus de Cian Kai-ºi, o delegaþie la nivel înalt sositã la Moscova s-a

plâns, probabil exagerând foarte mult, cã o mare parte din acea reþea fusese infiltratãde Cian ºi de americani. În parte ºi datoritã faptului cã era obsedat de teoriaconspiraþiilor, Stalin a luat plângerea în serios. „Situaþia“, a declarat el, „impune

unificarea eforturilor organizaþiilor noastre de informaþii ºi suntem gata sã facemimediat acest lucru. Sã acþionãm pe un front unit.“ În conformitate cu instrucþiunilelui Stalin, numele tuturor persoanelor aflate în reþeaua de informaþii din China aufost transmise conducerii Partidului Comunist Chinez. În acelaºi timp, PartidulComunist Chinez a cerut ca toþi cei care au lucrat pentru serviciile sovietice deinformaþii sã declare acest lucru partidului.

Iuri Tavroski, sinolog de frunte la Secþia Internaþionalã a CC al PCUS, adescris dupã aceea relaþiile sino-sovietice din perioada de dupã întemeiereaRepublicii Populare Chineze din octombrie 1949 ca fiind caracterizate prin douãfaze total diferite: un deceniu de „prietenie eternã“ între cele mai mari þãri socia-liste din lume urmatã, începând din anii 1960, de epoca „urii veºnice“. Pe tot

parcursul deceniului de „prietenie eternã“ a existat o colaborare strânsã întreserviciile de informaþii sovietice ºi chineze. Din ordinul lui Hruºciov KGB acontinuat sã ofere aliaþilor sãi chinezi date cu privire la reþelele de informaþii dinChina. Pânã în 1957, o serie de agenþi secreþi KGB de origine chinezã, mongolã,turcicã ºi coreeanã au primit identitãþi false în Republica Popularã Chinezã, decele mai multe ori cu colaborarea ministrului chinez al Securitãþii Publice, înaintede a fi trimiºi în primele lor misiuni în strãinãtate. Vizita lui Hruºciov la Beijingîn anul 1958 a fost marcatã de o rãcire considerabilã a „prieteniei eterne“. DeºiMao fusese dispus, într-o oarecare mãsurã, sã se plece în faþa lui Stalin, nu eracuprins de admiraþie în faþa lui Hruºciov, a cãrui experienþã revoluþionarã oconsidera inferioarã celei dobândite de el. Aºa dupã cum gazdele chineze aflaserã

fãrã îndoialã, Hruºciov nu ºtia sã înoate ºi a fãcut o figurã penibilã în fotografiilerealizate cu Mao la bazinul de înot. Dar ºi mai important a fost faptul cã propunerealui Hruºciov de a se înfiinþa o flotã comunã sovieto-chinezã sub conducerea unuiamiral sovietic ºi aceea de a se instala posturi de ascultare radio pe teritoriulchinez au fost respinse categoric de Mao. Viitorul preºedinte al KGB, Iuri Andro-

pov, care pe atunci rãspundea de relaþiile cu partidele comuniste din strãinãtate,le-a reproºat mai târziu chinezilor cã nu l-au avertizat pe Hruºciov în timpulvizitei sale cã deciseserã sã bombardeze douã insule din largul Strâmtorilor Taiwan,



261

care erau încã în stãpânirea lui Cian Kai-ºi, aproape imediat dupã plecarea lui dinBeijing.

La sfârºitul anilor 1950, Kang Sheng, care intrase într-un con de umbrã în perioada precedentã, chipurile din cauza unei boli mentale, a reapãrut în calitatede consilier apropiat (ºi furnizor de adolescente) pentru Mao. Epurarea„deviaþioniºtilor de dreapta“ din timpul Marelui Salt Înainte începutã în 1958 afost o copie a multora dintre ororile din timpul Marii Terori la care Kang participasecu entuziasm la Moscova cu douã decenii mai devreme. Dupã cum susþine doctorullui Mao, „misiunea lui Kang Sheng era sã-i distrugã pe colegii sãi membri de

partid“ ºi „investigaþiile“ lui continue de la începutul anilor ’60 au pus bazeleviitoarei Revoluþii Culturale. Între 1958 ºi 1962, probabil cã aproximativ 10

milioane de „reacþionari ideologici“ reali ºi imaginari au fost bãgaþi la închisoare;multe alte milioane de chinezi au murit ca urmare a foametei.Kang a fost primul care a recunoscut disputa sino-sovieticã. La o conferinþã

a Pactului de la Varºovia din 1960, a þinut o cuvântare în care a atacat politicasovieticã, apoi a avut un schimb înfierbântat de replici cu Hruºciov. „Nu eºti înmãsurã sã discuþi cu mine“, a strigat Hruºciov la Kang. „Eu sunt secretarul generalal Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.“ „Meritele tale sunt mult mai micidecât ale mele!“ a ripostat Kang într-o ruseascã aproximativã. Dupã cum afirmãunul dintre participanþi „Kang putea sã te îngheþe cu privirea. Tuturor le era fricãde el. L-am comparat cu Beria din tabãra sovieticã. Puteai sã-þi dai seama de la

prima privire cã este un om rãu ºi nemilos“. Deºi cuvântarea lui Kang nu a fost

publicatã la Moscova, textul integral al acesteia a apãrut la Beijing. În aprilie, oserie de articole din publicaþiile chineze Ziarul Poporului ºi Steagul Roºu, tipãritecu ocazia celei de-a nouãzecea aniversãri a naºterii lui Lenin, au acuzat efectivMoscova de „revizuirea ºi trãdarea“ învãþãturii leniniste. În iunie, Hruºciov areplicat public, denunþându-l pe Mao ca „ultrastângist, ultradogmatic ºi revizionistde stânga“.

O lunã mai târziu, toþi experþii sovietici din China au fost rechemaþi. Înurmãtorii câþiva ani, mulþi dintre sinologii din KGB ºi din Ministerul de Externesovietic au încercat sã se transfere în alte locuri de muncã de teamã cã reputaþialor ar putea sã le afecteze carierele. Dar Moscova tot mai spera sã preîntâmpinetransformarea rupturii cu Beijingul într-o mare schismã care ar fi dezbinat lumea

comunistã. La începutul anilor ’60, URSS ºi Republica Popularã Chinezã au lansatatacuri reciproce prin intermediul unor terþe pãrþi. În timp ce Moscova i-a denunþat

pe albanezii de linie durã, Beijingul i-a condamnat pe revizioniºtii iugoslavi.Moscova a mai fãcut o ultimã încercare de a astupa crãpãturile din relaþiile sovieto-chineze propunând o întâlnire între funcþionarii superiori ai celor douã partide îniulie 1963. Delegaþia Partidului Comunist Chinez, condusã de viitorul lider DengXiaoping, nu a manifestat niciun interes pentru a se ajunge la un acord. Cele maiînverºunate atacuri la adresa conducerii sovietice au venit din nou din partea lui



262

Kang Sheng, care l-a apãrat cu înflãcãrare pe Stalin împotriva „cuvintelor învrãjbitoare ºi blestemate“ cu care susþinea cã Hruºciov îi defãimasememoria:

Este oare posibil cu adevãrat ca PCUS care a manifestat atâta timp iubire ºi respect pentru popoarele revoluþionare din întreaga lume sã fi avut un „bandit“ ca lider atâteadecenii? Din ceea ce aþi spus reiese cã miºcarea comunistã internaþionalã care a crescutºi a devenit mai puternicã cu fiecare an s-a aflat sub conducerea unui om de nimic.

Aºadar, Kang a îndrãznit sã spunã ceea ce probabil nimeni nu mai spusese lao întâlnire a funcþionarilor superiori de partid de la Moscova dupã „Discursul

secret“ a lui Hruºciov din 1956. L-a zeflemisit pe Hruºciov citând câteva dintrenumeroasele lui elogii linguºitoare la adresa lui Stalin pe care îl numea „un maregeniu, învãþãtor, mare conducãtor al umanitãþii“ ºi a reamintit participarea activãa lui Hruºciov (alãturi de Kang) la încercarea din timpul Marii Terori de „a ºtergegunoiul troþkist de dreapta de pe faþa pãmântului“. Impactul extraordinareicuvântãri a lui Kang asupra ascultãtorilor sovietici ºocaþi a fost accentuat ºi maimult de faptul cã a rostit-o cu dinþii încleºtaþi.

Eºecul discuþiilor de la Moscova din vara anului 1963 a fost urmat de ceamai stridentã polemicã din întreaga istorie a miºcãrii comuniste internaþionale. Înaprilie 1964, o persoanã oficialã sovieticã a acuzat chiar Beijingul de încercarearasistã de a aþâþa rasa galbenã ºi neagrã împotriva rasei albe, politicã ce nu se

deosebea cu nimic, spunea acesta, de nazism. Republica Popularã Chinezã era,de asemenea, acuzatã cã vinde droguri pentru a finanþa Marele Salt Înainte.Virulenþa atacurilor sovietice reflecta indignarea profundã generatã la Moscovade schisma sino-sovieticã. Timp de aproximativ o jumãtate de secol dupã revoluþia

bolºevicã, Uniunea Sovieticã se putuse bizui pe loialitatea necondiþionatã acelorlalte partide comuniste din întreaga lume. Acum se vedea acuzatã de ereziede conducãtorii comuniºti ai celei mai populate þãri din lume. Alarma Moscoveiera accentuatã ºi de ofensiva Beijingului în direcþia atragerii þãrilor din Lumea aTreia. În Asia, China a stabilit legãturi strânse cu Pakistanul, Birmania ºi Indonezia.În 1964, Beijingul a stabilit relaþii diplomatice cu paisprezece state africane, caren-au mai recunoscut regimul chinez naþionalist din Taiwan, împotriva cãruia

ridica pretenþii Republica Popularã Chinezã. Centrul era foarte iritat de rapoartele potrivit cãrora, în unele din aceste þãri, portretele liderilor blocului sovietic fuseserãînlocuite de portretele lui Mao ºi a cerut sã se þinã o evidenþã a numãrului acestor

portrete. Markus Wolf, ºef al serviciilor est-germane HVA cu îndelungate state deserviciu, se plângea cã, la cererea KGB, fusese nevoit sã efectueze „exerciþiullipsit de sens“ de a numãra portretele Marelui Cârmaci expuse în fiecare dinþãrile africane unde operau serviciile lui. Testarea cu succes a primei bombeatomice chineze în octombrie 1964 a fãcut sã creascã prestigiul internaþional al



263

Chinei în Lumea a Treia ºi a sporit în mod dramatic pericolul pe care China îlreprezenta pentru Uniunea Sovieticã.

„Prietenia eternã“ de odinioarã cedase locul „duºmãniei veºnice“.Rezidenþele din multe pãrþi ale lumii au primit ordin sã priveascã Linia K (K dela Kitai, denumirea ruseascã a Chinei) ca prioritate operaþionalã majorã, depãºitãîn importanþã numai de operaþiunile îndreptate împotriva Adversarului Princi-

pal ºi a aliaþilor lui de frunte. Dar în China, decizia anterioarã a lui Stalin de ase dezvãlui conducerii Partidului Comunist Chinez identitãþile tuturor membrilor reþelelor sovietice a paralizat strângerea de informaþii. Pentru tot restul ereisovietice, KGB a rãmas cu ceea ce Nikolai Leonov numea „o lacunãinimaginabilã în sursele noastre de informaþii despre China“. Cei mai mulþi

dintre foºtii agenþi chinezi ai KGB-ului, ale cãror nume fuseserã transmiseMinisterului Securitãþii Statului, au fost executaþi sau trimiºi în laogai. Faptulcã Beijingul cunoºtea identitãþile chineze false atribuite în Republica PopularãChinezã în anii ’50 fãcea imposibilã utilizarea lor împotriva þintelor chineze.Drept urmare, cele mai multe din operaþiunile Liniei K au fost efectuate înafara Republicii Populare Chineze. Oficialii chinezi staþionaþi în strãinãtate aveauînsã instrucþiuni foarte stricte sã iasã numai în grupuri de doi sau mai mulþi. Deaceea, dupã cum îºi aminteºte un ofiþer occidental de informaþii, „Nu puteaisã-l întâlneºti pe niciunul din ei singur“. Din acest motiv, Linia K ºi-a petrecutmult timp încercând sã racoleze alþi cetãþeni în afara celor chinezi, care sã aibãacces la oficialitãþile Republicii Populare Chineze. Printre agenþii de frunte din anii

’60 s-a numãrat omul de afaceri finlandez Harri Ilmari Hartvig (cu numele conspirativde UNTO), care fãcea parte din Comitetul Societãþii de prietenie chino-finlandezeºi avea întâlniri frecvente cu ambasadorul chinez ºi alþi diplomaþi ai RPC. Întâlnirileîntre membrii Comitetului ºi diplomaþii chinezi aveau loc în apartamentul lui Hartvigîn care, fãrã ºtirea acestuia, fusese instalat, în bufet, un dispozitiv de ascultare alKGB. Extrasele dintr-o transcriere a uneia dintre întâlnirile la care a participatambasadorul chinez ºi unde s-a discutat problema relaþiilor sino-sovietice ºi politicaRPC faþã de Scandinavia ºi Iugoslavia au fost transmise Biroului Politic. Faptul cãinformaþiile culese de Hartvig se bucurau de o asemenea importanþã, deºi aparentnu includeau niciun fel de documente secrete, este o dovadã în plus a ineficienþeiactivitãþii de strângere a informaþiilor la KGB.

„Revoluþia Culturalã“ (denumitã oficial „O revoluþie pe scarã largã pentruînfiinþarea unei culturi a clasei muncitoare“) lansatã de Mao în 1966 a fãcut dinChina un loc încã ºi mai periculos pentru operaþiunile KGB decât oricare altuldin lume. Într-o extraordinarã încercare de a remodela societatea chinezã conformunui model revoluþionar utopic, Mao a dezlãnþuit o teroare generalã. Milioane demembri fanatici ºi tineri ai Gãrzilor Roºii au fost îndemnaþi sã smulgã din rãdãcinitendinþele burgheze ºi revizioniste oriunde le gãseau – ºi le-au gãsit peste tot.Oficialitãþi comuniste de frunte, veterani ºi intelectuali au fost plimbaþi pe stradã



264

cu pãlãrii de nebuni pe cap, batjocoriþi, aruncaþi în închisoare ºi, în unele cazuri,determinaþi sã se sinucidã. Reprezentanþii conducerii Uniunii Sovietice au fostdenunþati ca „cei mai mari trãdãtori ºi renegaþi ai istoriei“. La fel ca în timpulMarii Terori a lui Stalin cu treizeci de ani în urmã, cei mai mulþi dintre duºmanii

poporului demascaþi ºi persecutaþi de Gãrzile Roºii comiseserã numai crimeimaginare. ªi la fel ca în Rusia lui Stalin, baia de sânge a fost însoþitã de o formãdezgustãtoare de adorare a Împãratului. Mao era numit „Marele Cârmaci“, „Soarelecel mai roºu din inimile noastre“. Fiecare zi începea cu un „dans al loialitãþii“:„Îþi pui mâna pe cap ºi apoi pe inimã, dupã care faci o piruetã, ca sã arãþi cã inimaºi mintea ta sunt pline de nemãrginitã dragoste pentru preºedintele Mao“. Facþiunilerivale s-au întrecut pe ele însele în terorizarea duºmanilor imaginari ai Marelui

Cârmaci, fiecare pretinzând cã este mai maoistã decât cealaltã.Recrutarea agenþilor în China în timpul Revoluþiei Culturale a fost, aºa cuma recunoscut mai târziu preºedintele KGB, Semiceastnîi, o sarcinã imposibilã.„La Beijing, fiecare din oamenii noºtri, de la diplomaþi la ºoferi, era la fel devizibil ca o cioarã albã.“ O directivã din septembrie 1967 a lui Aleksandr Saharovski, ºeful FCD, consema cã rezidenþa din Beijing era obligatã sã operezeîn condiþii de asediu. Contactele sovietice cu oficialitãþile chineze erau minime ºifoarte strict supravegheate. Mania spionajului ºi xenofobia Gãrzilor Roºii fãceauca diplomaþilor sã le fie greu chiar sã ºi meargã pe jos prin Beijing. Cei care

posedau cãrþi strãine erau obligaþi sã se târascã în genunchi pe strãzi copleºiþi deruºine; cei care erau prinºi cã ascultã posturi de radio strãine ajungeau la închisoare.

Aºa cum se aratã într-un raport chinezesc de mai târziu, „Capacitatea de a vorbi olimbã strãinã sau o vizitã efectuatã în trecut într-o þarã strãinã deveneau dovadafaptului cã eºti agent secret pentru acea þarã“. Strada care ducea cãtre Ambasadasovieticã asediatã a fost redenumitã „Drumul antirevizionismului“. Familiilediplomaþilor sovietici ºi ai ofiþerilor KGB au fost tratate cu asprime când au pãrãsitaeroportul din Beijing îndreptându-se spre Moscova în 1967.

Cele mai bune rapoarte directe primite de Centrul din Beijing în timpulRevoluþiei Culturale au venit de la ofiþerii KGB de origine mongolã sau central-asiaticã ce puteau trece drept cetãþeni chinezi ºi erau scoºi pe furiº din complexulAmbasadei sovietice în maºinile diplomatice, dupã lãsarea întunericului. Eraudaþi jos pe neobservate atunci când se ivea ocazia ºi lãsaþi apoi sã se amestece cu

mulþimile uriaºe care mãrºãluiau prin oraº cu lozinci, citeau gazetele de perete ºiafiºele (pe care le declarau interzise strãinilor), participau la acþiuni politice ºicumpãrau „mici ziare“ cu ºtiri din întreaga Chinã. La sfârºitul anului 1967 auvãzut primele afiºe care îl denunþau pe ºeful statului, Liu Shaoqi, drept „persoananumãrul unu care duce þara pe drumul capitalismului“. În anul urmãtor Liu Shaoqia fost aruncat în închisoare ºi peste 22 000 de persoane au fost arestate ca presupuºisimpatizanþi ai acestuia. Pânã ºi un gunoier de noapte, care fusese fotografiat întimp ce era felicitat de Liu la o conferinþã a muncitorilor, a fost plimbat pe strãzi



265

cu o pancartã de gât ºi maltratat pânã ºi-a pierdut minþile. Acþionând conform principiului: „Copiii revoluþionarilor sunt eroi, iar copiii reacþionarilor sunt niºte pãduchi“, Gãrzile Roºii l-au ucis pe unul dintre copiii lui Liu aºezându-l pe ºineleunui tren care venea în vitezã. Bãtut cu brutalitate ºi suferind de pneumonie ºidiabet pentru care i s-a refuzat tratamentul medical, Liu însuºi a murit gol pe

pardoseala unei închisori în 1969.Deng Xiaoping, secretarul general al partidului ºi „Persoana numãrul doi

care ducea poporul pe calea capitalismului“, a fost demis ºi trimis la muncã de jos, dar, probabil, ca urmare a instrucþiunilor lui Mao, i s-a permis sãsupravieþuiascã. Gãrzile Roºii s-au rãzbunat însã pe fiul lui cel mai mare, studentla fizicã, aruncându-l pe fereastrã de la etajul doi al Universitãþii Pekin. Niciun

coleg nu a îndrãznit sã vinã în ajutorul lui ºi niciun doctor nu a fost dispus sã-lopereze. A rãmas paralizat de la brâu în jos. Alimentat cu o serie nesfârºitã derapoarte despre haos ºi atrocitãþi, Centrul a interpretat Revoluþia Culturalã nu ca

pe o convulsie a statului cu un singur partid, ci ca o particularitate chinezã derivatãdin barbarismul oriental. Deºi probabil cã în timpul Revoluþiei Culturale au fost

persecutaþi aproximativ 30 de milioane de chinezi, numãrul celor uciºi(aproximativ un milion) a fost mai mic decât cel al victimelor din timpul MariiTerori a lui Stalin.

Planul FCD pentru operaþiunile de informaþii din Republica Popularã Chinezãºi din Hong Kong în perioada 1966–1967, aprobat în 1966 de Semiceastnîi încalitate de preºedinte ale KGB, nu fãcea niciun fel de referiri la sarcina imposibil

de îndeplinit a recrutãrii de agenþi în China continentalã. Se concentra în schimbasupra propunerilor de folosire a agenþilor ilegali ºi a celor infiltraþi de-a lungulfrontierei de nord a Chinei cu Uniunea Sovieticã ºi în Republica Mongolã dominatãde sovietici. S-au elaborat planuri pentru stabilirea în Hong Kong a unei rezidenþeilegale ºi pentru efectuarea unor vizite ilegale de scurtã duratã în RPC (uneledintre ele în colaborare cu agenþia de informaþii mongolã), dar s-a recunoscutfaptul cã planificarea referitoare la înfiinþarea unei rezidenþe ilegale a KGB înRPC nu putea merge mai departe de un stadiu preliminar. Cea mai ambiþioasã

parte a planului pentru 1966–1967 se referea la pregãtirile pentru operaþiuniletransfrontaliere în cooperare cu unitãþile KGB din regiunile de frontierã ºi cuserviciile de securitate mongole.

Zona cea mai vulnerabilã pentru penetrarea KGB era cea îndepãrtatã ºi foarteslab populatã a Provinciei Autonome Uigure Xinjiang din nord-vestul Chinei, ouriaºã întindere de munþi ºi deºert la graniþa cu republicile Kazahã, Kirghizã ºicu Mongolia cu care avea legãturi etnice, culturale ºi religioase mult mai strânsedecât cu restul RPC. Deºi acoperã o ºesime din suprafaþa Chinei (o zonã demãrimea Europei Occidentale), regiunea nu reprezintã decât 1,4% din populaþiaChinei (17 milioane din 1,2 miliarde). Chiar ºi astãzi jumãtate din populaþie secompune din grupuri etnice musulmane de origine non-chinezã, dintre care cea



266

mai mare este gruparea uigurã. Înainte de proclamarea RPC, proporþia era cumult mai mare. În 1944, o miºcare condusã de uiguri în nordul provinciei Xin-

jiang înfiinþase statul independent al Turkestanului de Est. Deºi ºi-a pierdutindependenþa în 1950, când a fost încorporat cu forþa în RPC, Beijingul a þinutseama de ameninþarea reprezentatã de separatismul regiunii pe tot parcursulsecolului. Imigraþia chinezilor Han, promovatã de Beijing ºi respinsã puternic deuiguri, a mãrit numãrul membrilor acestor comunitãþi de la numai 6% din populaþieîn 1949, la 40% treizeci de ani mai târziu. Personalitãþile oficiale din conducereaPartidului Comunist Chinez la aproape toate nivelurile au fost ºi au rãmas pânãastãzi numai chinezi. Ororile Revoluþiei Culturale au fost chiar mai cumplite

pentru minoritãþile naþionale din provincia Xinjiang, Mongolia Interioarã (chinezã)

ºi Tibet, a cãror existenþã era pusã în pericol, decât pentru populaþia chinezã Hancare reprezenta 94% din populaþia RPC. Directorul adjunct cu probleme religioasedin Kashgar, unul dintre cele mai religioase oraºe musulmane din Xinjiang,recunoºtea mai târziu:

În timpul Revoluþiei Culturale am vãzut cu ochii mei, în faþa Marii Moschei din Kashgar,teancuri de exemplare din Coran ºi alte cãrþi care au fost arse. Niºte oameni au ordonatmusulmanilor sã ardã chiar ei cãrþile… Am vãzut ºi oameni care încercau sã dãrâmeminaretele de lângã Marea Moschee. Mulþimea era foarte indignatã, dar nu putea facenimic.

Majoritatea moscheilor din provincie au fost închise. Unele dintre ele auservit drept depozite pentru carnea de porc ºi familiile de uiguri au fost obligatesã creascã porci. Budiºtii din Tibet au avut ºi mai mult de suferit decât musulmaniidin provincia Xinjiang, dar Tibetul se afla la o distanþã prea mare ºi accesul la elera mult prea dificil pentru a se organiza acolo operaþiuni KGB importante (deºiCentrul a examinat posibilitatea de a infiltra anturajul lui Dalai Lama aflat înexil). Dar provincia avea o frontierã de 1500 de kilometri cu Kazahstanul ºi unade 1 200 kilometri cu Mongolia. În 1968, KGB-ul din Kazahstan a primitinstrucþiuni sã înfiinþeze o rezidenþã ilegalã în Urumqi, capitala Provinciei Auto-nome Uigure, ºi sã infiltreze grupuri de agenþi în mai multe alte zone, inclusiv înzona de testãri nucleare Lop Nor. Biroul Politic a autorizat, de asemenea, KGB sã

furnizeze arme ºi sã facã instrucþie în Kazahstan cu membrii rezistenþei ilegaleîmpotriva stãpânirii chineze din provincie, care în limba rusã a primit numele

politic corect de Voenno-Trudovaia Narodnaia Revoliuþionnaia Partia (PartidulMilitar Muncitoresc Popular Naþional), cu numele conspirativ PATRIOTÎ. KGB-uldin Kazahstan a primit instrucþiuni sã tipãreascã ziare antichineze în limbile uigurã,kazahã, kirghizã, dunganã ºi alte limbi ale provinciei, care urmau apoi sã fietrecute prin contrabandã peste graniþã. Sherki Türkestan Evasi (VoceaTurkestanului de Est) publicatã la Alma Ata, capitala Kazahstanului, îi chema pe



267

uiguri „sã se uneascã împotriva ºovinismului chinez ºi sã proclame înfiinþareaunui stat liber independent bazat pe principiul autodeterminãrii, potrivit legiiconstituþionale a Naþiunilor Unite“. Emisiunile staþiilor de radio Alma Ata ºiTaºkent încercau sã-i convingã pe uiguri cã nivelul de trai al uigurilor sovieticiera net superior celui din Provincia Autonomã Uigurã.

În aprilie 1968, Biroul Politic a aprobat ºi consolidarea în continuare a forþelor sovietice de-a lungul celor 6000 de kilometri de frontierã cu China, cea mai lungãfrontierã înarmatã din lume. Aproximativ o treime din forþele armate sovietice aufost în cele din urmã desfãºurate împotriva Republicii Populare Chineze. Moscovase temea cã Mao are intenþia sã recucereascã o mare parte din teritoriul cedatRusiei þariste prin „tratatele nedrepte“ din secolul al XIX-lea. În 1969 s-au produs

mai multe ciocniri armate de-a lungul frontierei. Prima, survenitã pe o fâºieîndepãrtatã de pãmânt de pe malul râului Usuri la peste 300 de kilometri de Vla-divostok, se pare cã nu a fost planificatã nici de Moscova, nici de Beijing.

Necazurile au început când pe partea chinezã a râului, soldaþii jigniþi decomportamentul aºa-zis agresiv al unui locotenent sovietic de cealaltã parte, s-auîntors cu spatele, ºi-au dat jos pantalonii ºi s-au strâmbat la gãrzile sovietice de lafrontierã. Când episodul s-a repetat, soldaþii sovietici au ridicat în sus portrete alelui Mao, fãcându-i astfel pe soldaþii chinezi sã manifeste o gravã lipsã de respectfaþã de Marele Cârmaci. Acesta ºi alte episoade similare au condus la ambuscadadin 2 martie, în care chinezii au prins o patrulã sovieticã pe o micã insulã disputatãde pe râul Usuri. Au fost uciºi douãzeci ºi trei de membri ai patrulei. Atât Moscova,

cât ºi Beijingul au ripostat violent, denunþându-se reciproc. Era pentru primaoarã când cele douã pãrþi raportau o ciocnire armatã de-a lungul frontierei. La 7martie, 100 000 de moscoviþi au atacat Ambasada chinezã ºi i-au spart geamurile.Ca sã nu se lase mai prejos, Radio Beijing a afirmat cã 400 de milioane de chinezi,adicã jumãtate din populaþia þãrii, au luat parte la demonstraþii.

La mijlocul lui aprilie 1969, s-au produs ciocniri la 3000 de kilometri vest pe frontiera kazaho-uigurã, urmate de alte conflicte sporadice din aceeaºi zonã înurmãtoarele nouã luni. Henry Kissinger, numit de curând de preºedintele Nixonconsilier în probleme de securitate naþionalã, a fost iniþial înclinat sã dea crezareafirmaþiilor sovieticilor cã aceste ciocniri erau provocate de partea chinezã. Cânda examinat apoi o hartã detaliatã a regiunii de frontierã, ºi-a schimbat pãrerea.

Întrucât ciocnirile se produseserã în apropiere de nodurile sovietice de cale feratãºi la câteva sute de kilometri distanþã de orice cale feratã chinezã, Kissinger a trasconcluzia cã „liderii chinezi nu ar fi ales un loc atât de nefavorabil pentru a ataca“.Concluzia lui cã forþele sovietice erau agresorul a fost confirmatã ºi de doveziledin dosarele KGB. La 4 iunie, doi agenþi KGB din Partidul Militar MuncitorescPopular Naþional, cu numele conspirative de NARIMAN ºi TALAN, amândoidin Kazahstan, au trecut în secret în provincia uigurã pentru a stabili contactul cuconducerea partidului. La întoarcere, în ziua de 9 iulie, au raportat, exagerând



268

probabil, cã Partidul Militar Muncitoresc Popular Naþional are 70 000 de membriºi un Prezidiu format din 41 de membri, dintre care 10 „supleanþi“ (fãrã drept devot). Dar misiunea nu a fost chiar în întregime încununatã de succes. La câtevazile dupã sosirea lor în provincia uigurã, armele automate ºi radiotelefoanele le-aufost furate de rudele lui TALAN. NARIMAN ºi TALAN au explicat cã nu putuserãsã plaseze nici cutia poºtalã la locaþia convenitã din cauza hoardelor de nomazi.Ei au raportat cã mulþi dintre foºtii membri ai Prezidiului Partidului Militar Muncitoresc Popular Naþional erau la închisoare. Serviciul de securitate mongola ajuns la concluzia cã Partidul Militar Muncitoresc Popular Naþional nu era

pregãtit pentru „operaþiuni active“ ºi trebuia sã-ºi concentreze eforturile în direcþiaconsolidãrii organizaþiei sale ilegale. Deºi în însemnãrile lui Mitrokhin nu este

menþionat acordul Centrului, cu siguranþã cã ºi acesta trebuie sã fi ajuns la aceeaºiconcluzie.În august ºi septembrie Moscova a început sã sondeze Washingtonul ºi

partidele comuniste europene cu privire la reacþia lor la o posibilã loviturã de preemþiune a Uniunii Sovietice împotriva instalaþiilor nucleare chineze înainteca acestea sã poatã ameninþa Uniunea Sovieticã. O serie de articole din presaoccidentalã semnate de un ziarist cooptat de KGB, Victor Louis (nãscut VitaliEvghenievici Lui), menþionau posibilitatea unui atac aerian sovietic împotrivaterenului de teste nucleare Lop Nor din Provincia Autonomã Uigurã. Louis afirmacã o staþie de radio clandestinã din Republica Popularã Chinezã a dezvãluitexistenþa forþelor anti-Mao (probabil o referire la Provincia Autonomã Uigurã),

care ar putea cere „ajutor frãþesc“de la celelalte þãri socialiste. Nici chiar ofiþeriiKGB care rãspândeau astfel de zvonuri nu ºtiau cu certitudine dacã erau angajaþiîntr-o mãsurã activã menitã sã-i intimideze pe chinezi sau avertizau Occidentulîn privinþa unor mãsuri serioase care se aflau în vederile Statului-Major General.Retrospectiv privind lucrurile, totul pare sã fi fost mai degrabã o campanie demãsuri active. Deºi ministrul sovietic al Apãrãrii, mareºalul Andrei Greciko, se

pare cã ar fi propus un plan de „a scãpa odatã pentru totdeauna de pericolul chi-nez“, cea mai mare parte a colegilor lui din Biroul Politic nu erau dispuºi sã-ºiasume riscul.

Ca urmare a lipsei de surse de informaþii de la nivel înalt din Beijing, se parecã Moscova nu a ºtiut de reacþia dramaticã a lui Mao la campania ei de intimidare

dupã ciocnirile de la frontierã. Mao a înfiinþat un grup de studiu format din patrumareºali, cãrora le-a dat instrucþiuni sã revizuiascã în mod radical relaþiile Chineicu Uniunea Sovieticã ºi Statele Unite. Mareºalii Chen Yi ºi Ye Jianying au avansat

propunerea fãrã precedent ca Republica Popularã Chinezã sã rãspundã ameninþãriisovietice mizând „pe cartea americanã“. Teama de un atac de preemþiune sovietic

pare sã fi justificat în principal decizia chinezilor de a începe discuþii secrete cuStatele Unite, care au dus în cele din urmã la vizita lui Nixon la Beijing ºi la oapropiere sino-americanã, absolut de neconceput cu câþiva ani mai înainte. În



269

timpul vizitei lui Nixon, Kissinger i-a dat mareºalului Ye Jianying câteva informaþiicu privire la desfãºurarea forþelor sovietice la frontiera chinezã, care, a spus el,erau strict secrete astfel încât chiar ºi unele persoane oficiale din serviciul deinformaþii al SUA nu aveau acces la ele.

În anii ’70 la Centru au avut loc dezbateri aprinse cu privire la mãsura încare Republica Popularã Chinezã era îndreptãþitã acum sã poarte titlul de „Adversar Principal“, aplicat pânã acum în exclusivitate Statelor Unite. În cele din urmã, is-a acordat statutul de „Adversar Major“ în jargonul KGB, iar Statele Unite ºi l-au

pãstrat pe cel de „Adversar Principal“ unic. În schimb, pentru China era clar cãUniunea Sovieticã devenise Adversarul Principal. Suspiciunile lui Mao faþã deMoscova au crescut când i-au ajuns la ureche rapoarte cu privire la un complot al

succesorului lui de drept, Lin Biao. În vara anului 1970, dupã cum susþinea doctorullui, Li Zhisui, paranoia lui Mao era la apogeu. Lui Li îi era fricã sã-i spunã luiMao cã are pneumonie ca sã nu fie acuzat cã este implicat în complotul lui LinBiao. „Lin Biao doreºte ca plãmânii mei sã putrezeascã“, i-a spus Mao. În august1971, lui Mao i s-a comunicat cã fiul lui Lin a înfiinþat o organizaþie secretã despionaj în cadrul forþelor aeriene pentru a pregãti o loviturã de stat. În seara zileide 12 septembrie, Mao a fost informat cã Lin Biao decolase de pe aeroportulShanhaiguan. Li noteazã cã „ Mao a rãmas cu gura cãscatã la auzul veºtii“. Avionullui Lin decolase în asemenea grabã, încât nu fusese alimentat suficient cucombustibil, nu avea operator radio ºi nici copilot la bord. Întrucât, la decolare,avionul lovise o cisternã de aprovizionare ºi îºi pierduse o parte din trenul de

aterizare, era clar cã va avea dificultãþi la aterizare. Radarele chinezeºti au luaturma avionului lui Lin: acesta a traversat mai întâi Mongolia Interioarã, apoi aluat-o brusc spre nord, survolând frontiera cu Republica Popularã Mongolã ºiîndreptându-se spre Uniunea Sovieticã. În ziua urmãtoare, Mao a primit vesteacã avionul se prãbuºise înainte sã ajungã la frontiera sovieticã, iar toþi cei aflaþi la

bord îºi pierduserã viaþa. Dacã avionul ar fi ajuns în Uniunea Sovieticã, fãrãîndoialã cã disputa publicã dintre Beijing ºi Moscova ar fi fost escaladatã, ajungândla noi culmi de isterie. Chiar ºi dupã prãbuºirea avionului, chinezii i-au acuzat pesovietici de complicitate la trãdarea lui Lin Biao. Mao nu a recunoscut niciodatãcã Revoluþia Culturalã fusese o greºealã dezastruoasã. Dar, dupã pãrerea doctoruluiLi, „perfidia lui Lin Biao îl convinsese cã trebuie sã-ºi schimbe strategia. L-a pus

pe Ciu Enlai sã-i reabiliteze pe mulþi dintre liderii pe care îi neutralizase“.În timpul cât a mai rãmas din era sovieticã, KGB s-a strãduit, dar fãrã prea

mare succes, sã compenseze incapacitatea de a infiltra guvernul de la Beijing prin alte douã strategii: infiltrarea agenþilor transfrontalieri, mai ales din Kazahstanîn Provincia Autonomã Uigurã, ºi infiltrarea grupãrilor Republicii PopulareChineze din strãinãtate. În 1969, KGB-ul din Kazahstan a primit încã cincizeci ºicinci de ofiþeri operativi, la care s-au mai adãugat alþi optzeci ºi unu în 1970.Pentru a face rost de garderoba potrivitã pentru agenþii KGB, au fost luate hainele



270

refugiaþilor chinezi care treceau graniþa în Kazahstan. În 1970 operaþiunea ALGA,iniþiatã de KGB-ul din Kazahstan în colaborare cu ofiþerii pentru „acþiuni speciale“de la Centru, ºi-a propus sã creeze o bazã de sabotaj în Provincia AutonomãUigurã cu ascunzãtoare pentru arme ºi explozivi. Dupã ce o expediþie preliminarãde trecere a frontierei efectuatã de doi ofiþeri a avut probleme, operaþiunea a fostsuspendatã, fiind consideratã prematurã, ºi planurile de infiltrare a unui grupînarmat de ºapte sau opt refugiaþi înapoi în Provincie au fost anulate.

În urmãtori câþiva ani s-au mai fãcut câteva încercãri eºuate de infiltrare. Îlmenþionãm în acest sens pe MITOU, fost ºef al Facultãþii de Literaturã Chinezã aunui institut tehnic, care fugise în Uniunea Sovieticã în 1968, în momentul deapogeu al Revoluþiei Culturale, când institutele de învãþãmânt superior au fost

închise timp de mai mulþi ani. Dupã ce a fost recrutat ca agent KGB ºi instruit pentru a învãþa sã foloseascã cutiile poºtale dezactivate, comunicaþiile radio,cifrurile ºi fotografiile, a fost trecut clandestin peste frontiera mongolã în ProvinciaAutonomã Uigurã în august 1971. Deºi MITOU a ridicat banii ºi cupoanele pentrualimente care îi fuseserã lãsate în cutia poºtalã, nu s-a mai auzit nimic despre el.În dosarul lui este inseratã concluzia cã, probabil, era prea înspãimântat ca sã maicontinue munca de agent. LIVENÞOV a fost un alt agent chinez infiltrat înProvincia Autonomã Uigurã prin Mongolia. În 1972, el a participat la operaþiuneaSTRELA care avea drept scop sã efectueze recunoaºterea vizualã a uzinelor industriei nucleare de apãrare. Fusese învãþat sã distingã diferitele tipuri de fumºi emisii ale coºurilor înalte ale fabricilor, sã ia probe de sol ºi apã ºi sã facã

însemnãri detaliate cu privire la ceea ce observa. La fel ca ºi în cazul lui MITOU,încercarea de infiltrare a lui LIVENÞOV s-a încheiat cu un eºec total.Probabil cã, din cauza ratei mari a eºecurilor în rândurile agenþilor chinezi

infiltraþi peste frontierã, KGB a inventat o metodã neobiºnuitã de testare a graduluilor de loialitate în condiþii operaþionale. În operaþiunea ZENIT, agenþilor careerau testaþi li s-a spus cã vor traversa frontiera chinezã într-o zonã din apropierearâului Usuri, mai întâi ca sã localizeze o cutie poºtalã dezactivatã ºi sã înlocuiascãun radio care nu mai funcþiona, lãsat în ea ca model de lucru, apoi sã se întâlneascãcu un agent care opera în interiorul Chinei, la o locaþie prestabilitã, pentru a primiinstrucþiuni. Dar agenþii testaþi nu ºtiau cã zona în care efectuau aceste operaþiunise afla, de fapt, în interiorul Uniunii Sovietice, ºi oamenii erau observaþi de aproape

de la posturile de supraveghere echipate cu instalaþii pentru vedere pe timp denoapte ºi magnetofoane. ZENIT a fost una din cele cinci zone de frontierã în cares-au desfãºurat teste similare. În 1974, ºaizeci ºi ºase de agenþi au fost testaþi; în1975, numãrul acestora a crescut la 107. Pe lângã faptul cã a trimis agenþi sãtraverseze pe jos frontiera de nord a Chinei în locuri îndepãrtate, KGB a examinat

posibilitatea folosirii altor douã metode de infiltrare: pe mare, utilizând mici bãrcigonflabile care puteau fi ascunse dupã acostare, ºi într-un mod încã ºi mai ingenios,

prin ascunderea unui agent în conducta de ventilaþie a vagoanelor de poºtã care



271

traversau frontiera chinezã. Cea de-a doua metodã a fost consideratã practicabilãnumai vara, cãci în timpul iernii agentul ar fi murit îngheþat de frig. Din dosarelevãzute de Mitrokhin nu reiese clar dacã aceste metode au fost utilizate sau nu.

Condiþiile de operare din Republica Popularã Chinezã erau pur ºi simplu prea dificile pentru infiltrarea transfrontalierã. Aºa cum scria Jung Chang maitârziu în Lebedele sãlbatice, „Toatã China era ca o închisoare. Fiecare casã, fiecarestradã era pãzitã chiar de oameni. În aceastã întindere uriaºã nu aveai unde sã teascunzi. Strãinii sau cei care aveau un comportament ciudat trezeau imediat

bãnuieli. Un agent chinez trecut clandestin peste râul Amur din Orientul Îndepãrtatsovietic dupã zece ani de absenþã din China a descoperit cã þigãrile care i sedãduserã deveniserã disponibile numai în magazinele pe valutã rezervate strãinilor.

ªi a mai fãcut o greºealã: a rãmas fãrã þigãri ºi i-a cerut o þigarã unui strãin – obicei pe care îl cãpãtase în Uniunea Sovieticã ºi care a atras imediat atenþia.Obiºnuit între timp cu sistemul metric, agentului îi venea greu sã utilizeze unitãþilede mãsurã chinezeºti ºi ºovãia în mijlocul propoziþiei când trebuia sã facã micisocoteli în cap. Chiar ºi atunci când întreba încotro s-o ia, avea dificultãþi. ÎnRusia se obiºnuise cu noþiunile de „la stânga“ sau „la dreapta“ în loc sã se referela punctele cardinale, aºa cum procedau chinezii. La un moment dat, când a întrebatunde se aflã intrarea într-un restaurant, i s-a spus cã este pe uºa de sud, iar când aîntrebat care este aceea, i s-a rãspuns cã este vizavi de uºa de nord.

Pe la sfârºitul anului 1973, Centrul a trimis o directivã rezidenþelor din întreagalume intitulatã „Mãsuri destinate sã îmbunãtãþeascã activitatea desfãºuratã

împotriva Chinei din terþe þãri“ pentru perioada 1974–1978. Rezidenþele au primitinstrucþiuni sã-i cultive pe cetãþenii chinezi care trãiau în strãinãtate, precum ºi pe membrii diasporei chineze, pe cetãþenii taiwanezi ºi pe strãinii cu contacte înRepublica Popularã Chinezã. Li s-a spus, de asemenea, sã infiltreze grupurilemaoiste ºi centrele de studii chineze, sã planteze „dispozitive operaþionale“(microfoane) pe þintele respective, sã aplice mãsuri active ºi sã întocmeascãrapoarte despre agenþi care puteau fi trimiºi în misiune în RPC. Rezidenþa KGBdin Praga raporta în 1975 cã folosea treizeci de agenþi ca sã infiltreze Ambasadachinezã. Din cei ºaptezeci ºi doi de cetãþeni cehoslovaci care au participat la orecepþie de la ambasadã în octombrie 1975 pentru a celebra aniversarea întemeieriiRepublicii Populare Chineze, douãzeci ºi trei erau agenþi ai KGB-ului sau ai StB

cehoslovace. În niciunul din dosarele lui Mitrokhin nu existã vreo dovadã cãaceasta sau alte încercãri de infiltrare ar fi dus la rezultate palpabile. Cele maimulte ambasade chineze par sã fi fost þinte la fel de dificile ca însãºi RepublicaPopularã Chinezã.

Nu este de mirare cã în dosarele vãzute de Mitrokhin nu se identificã niciunagent KGB cu acces la documente secrete chineze. Dar rezidenþa din Beijing aobþinut totuºi anumite materiale de la un diplomat nord-coreean demis, cu numeleconspirativ FENIKS, care, în particular, critica cultul lui Mao (ºi, fãrã îndoialã,



272

cultul încã ºi mai deºãnþat al lui Kim Ir Sen din Coreea de Nord). Un ofiþer PR sub acoperire diplomaticã, A. A. Jemciugov, a început sã-l cultive pe FENIKS larecepþiile diplomatice ºi cu prilejul altor contacte diplomatice de rutinã. În maimulte rânduri, Jemciugov a aranjat sã-l întâlneascã la el acasã. Rezidenþa a raportatcã FENIKS dãdea dovadã de abilitate în disimularea scopului întrevederilor salecu Jemciugov, respecta reguli stricte de securitate ºi pãrea calm ºi încrezãtor însine în timpul întrevederilor lor, care, treptat, au devenit tot mai frecvente. Datoritãrelaþiilor apropiate dintre regimurile de la Beijing ºi de la Phenian de la mijloculanilor 1970, Ambasada nord-coreeanã primea còpii ale unei serii de documentesecrete ale Comitetului Central Chinez, dintre care unele au fost transmise deFENIKS. Printre alte materiale pe care le-a furnizat s-a numãrat ºi o scrisoare de

la Yao Wenyuan, membru al Biroului Politic, care avea sã devinã dupã moartealui Mao unul dintre membrii „Bandei celor Patru“. Deºi documentele furnizatede FENIKS au fost menþionate în mai multe rapoarte ale KGB-ului cãtre BiroulPolitic, acesta i-a spus clar lui Jemciugov cã intenþioneazã sã-ºi pãstreze libertateade acþiune ºi nu era dispus sã devinã agent KGB. Cu toate acestea, datoritãdisponibilitãþii lui de a furniza materiale secrete ºi, din 1976, de a avea un contactclandestin cu un ofiþer de caz, FENIKS a fost catalogat începând din acel an dreptcontact confidenþial. Din noiembrie 1976 i-a transmis materiale lui Jemciugovatingându-l în treacãt într-un magazin universal din Beijing.

În vara anului 1976, când se aprecia în mod corect cã moartea lui Mao esteiminentã, Biroul Politic a înfiinþat o comisie de înalt nivel menitã sã evalueze

viitorul relaþiilor sino-sovietice. Condusã de ideologul ºef al partidului, MihailSuslov (considerat pe atunci cel mai probabil succesor al lui Brejnev), comisia îiincludea pe Gromîko, ministrul Afacerilor Externe, Ustinov, ministrul Apãrãrii,Andropov, ºeful KGB, ºi pe Konstantin Cernenko, pe atunci ºeful DepartamentuluiGeneral al Comitetului Central, care, în pofida denumirii sale nevinovate, controlaarhivele secrete ale partidului. Dupã moartea lui Mao, survenitã la 9 septembrie,atacurile împotriva Chinei din presa sovieticã au fost suspendate pânã când s-aclarificat politica succesorilor sãi. Rezidenþele KGB din întreaga lume au primitinstrucþiuni sã raporteze orice semn de schimbare de atitudine a oficialitãþilor chineze faþã de Uniunea Sovieticã. De asemenea, li s-a trimis o informare amplã„Despre unele caracteristici naþional-psihologice ale chinezilor ºi evaluarea lor

în contextul activitãþii de informaþii“, care erau menite sã impulsioneze recrutareade agenþi:

Experienþa a arãtat cã succesul în activitatea operaþionalã cu agenþii de naþionalitatechinezã depinde în mare mãsurã de existenþa unui personal de informaþii cu cunoºtinþesolide în domeniul particularitãþilor lor naþionale ºi psihologice. O apreciere corectã atrãsãturilor caracterului chinez este esenþialã pentru studierea surselor potenþiale deinformaþii, pentru a îmbunãtãþi munca de recrutare a agenþilor.



273

Deºi sublinia importanþa „stabilirii unei relaþii solide de prietenie cu chinezii pe baza respectului pentru individ ºi pentru cultura chinezã“, scrisoarea exprimaîn acelaºi timp ura Centrului faþã de cetãþenii Republicii Populare Chineze. Aceºtiaaveau – dupã cum susþinea informarea – o viziune egocentricã despre lume; ºideveneau „incontrolabili“ atunci când mândria lor era atinsã. Se distingeau printemperamentul lor înfierbântat, excitabilitate maximã ºi o tendinþã spre treceri

bruºte de la o extremã la alta; posedau un talent înnãscut de a disimula, ceea ce îifãcea sã fie o naþiune de actori; caracterul lor era în general marcat de „perfidie,cruzime ºi furie“; erau cunoscuþi pentru „atitudinea lor dispreþuitoare“; ºimanifestau indiferenþã faþã de mizeria ºi nefericirea altor oameni. Din cauzaobsesiei lor de „a nu se face de râs“, se recurgea la „compromitere pentru a-i

determina pe chinezi sã colaboreze“. Aprecierii similare, presãrate cu înjurãturiîn care limba rusã este extrem de bogatã, erau frecvent formulate în conversaþiiledespre China ale celor de la Centru. La baza atitudinii KGB faþã de RPC se aflaura rasialã foarte puþin disimulatã ºi rivalitatea ideologicã ºi strategicã.

La mai puþin de o lunã dupã moartea lui Mao, vãduva lui, Jiang Qing, ºi principalii ei asociaþi radicali, aºa-numita „Bandã a celor Patru“, au fost arestaþiºi denunþaþi ca trãdãtori în serviciul naþionaliºtilor chinezi. Ofiþerii KGB îºiaminteau probabil în particular afirmaþiile la fel de absurde de dupã arestarea ºiexecuþia lui Beria cum cã acesta ar fi fost agent englez. În urmãtorii câþiva ani,dupã ce s-a pus în cele din urã capãt Revoluþiei Culturale, „Banda celor Patru“ adevenit un þap ispãºitor foarte convenabil pentru toate ororile din timpul regimului

lui Mao care acum puteau fi recunoscute în public. Aºa cum nota Philip Short,corespondentul BBC:

Toatã lumea ºtia cã membrii „Banda celor Patru“ fuseserã adepþii cei mai înfocaþi ai luiMao, dar fiecare persoanã oficialã chinezã fãrã excepþie îi descria drept cei maiînverºunaþi duºmani ai lui Mao… Orice conversaþie oficialã începea cu: „Din cauzaamestecului ºi a sabotajului Bandei celor Patru…“, urmatã de o înºiruire a pãcatelor pecare, chipurile, le comiseserã.

Serviciul A a încercat sã creeze confuzie printre partidele maoiste din afaraChinei fabricând un aºa-zis testament final al lui Mao cãtre Jiang Qing în care

fãcea apel la ea „sã continue munca pe care am început-o eu“. Falsul a circulat înnumele sprijinitorilor „Bandei celor Patru“, adresând un îndemn marxist-leniniºtilor de pretutindeni sã condamne trãdarea moºtenirii lui Mao de cãtre regimul aflat la

putere.Deºi Moscova a salutat cãderea în dizgraþie a „Bandei celor Patru“, a rãmas

scepticã în privinþa perspectivelor reconcilierii cu succesorii lui Mao. Lista deinformaþii a Centrului pe anul 1977 se încheia cu ideea cã „cercul conducãtor dinChina rãmâne, la fel ca ºi mai înainte, naþionalist, hegemonist ºi antisovietic.



274

China, recunoºtea Centrul, rãmânea „o enigmã“. FCD dorea informaþii cu privirela lupta pentru putere dintre conducerea partidului ºi Armata Popularã de Eliberare,la perspectivele lui Deng Xiaoping (cel mai în vârstã supravieþuitor al celor epuraþide revoluþia culturalã) ºi la schimbãrile de politicã din epoca postmaoistã. Deºinu vedea niciun fel de perspective de îmbunãtãþire a relaþiilor sino-sovietice, speraîntr-o „detronare parþialã a maoismului ºi o înlãturare parþialã a celor mai odioaseaspecte ale acestuia“, ceea ce ar fi dus la o „abordare mai realistã“ a relaþiilor Chinei cu Uniunea Sovieticã.

În iulie 1977, un afiº roºu de 20 de metri lungime cu litere negre de aproape70 de centimetri plasat pe o clãdire oficialã anunþa cã Comitetul Central l-a repusîn drepturi pe Deng Xiaoping; transmiterea comunicatului oficial prin care seconfirma repunerea lui în drepturi a fost urmatã de zgomotul focurilor de artificiiîn tot Beijingul ºi de demonstraþii cu steaguri fâlfâind, rãpãit de tobe ºi bãtãi degong în Piaþa Tiananmen. Deºi demonstraþia fusese orchestratã, bucuria eraautenticã. Pentru demonstranþi, silueta mãrunþicã a lui Deng Xiaoping, cel maiscund dintre principalii lideri ai lumii, reînvia speranþa într-o viaþã mai bunã dupãororile trecutului. Reabilitarea lui Deng ºi afirmarea lui ulterioarã ca lider chinezdominant a stârnit sentimente amestecate la Centru. Deºi se credea cã este maimult un pragmatic decât un ideolog fanatic, dosarul lui din trecut atesta cã are oatitudine clar antisovieticã. FCD a ajuns la concluzia cã Deng are douã obiectivefundamentale în strãinãtate: în primul rând, sã obþinã concesii de la Statele Unite;în al doilea rând, sã amelioreze în mod demonstrativ relaþiile cu Uniunea Sovieticã

pentru ca sã poatã da vina pe ea pentru lipsa de progres real. Programul lui demodernizare economicã, la început bazat în principal pe tehnologia, capitalul ºiexperienþa occidentale, a provocat ºi mai multã neîncredere la Moscova.

În ianuarie 1978, rezidenþii KGB au fost informaþi printr-o circularã de laCentru cã regimul Deng era pe un „curs de coliziune cu URSS“ ºi cã modernizareaforþelor armate chineze cu ajutorul Occidentului reprezenta „un pericol special“.Operaþiunile de informaþii împotriva RPC erau însã serios frânate de „intensificareacontinuã a celor de contrainformaþii de la Beijing“. Aºadar, era imperios necesar sãse compenseze carenþele activitãþii de strângere a informaþiilor din RPC prinintensificarea operaþiunilor împotriva þintelor chineze din strãinãtate. Deºi se spuneacã anumite rezidenþe din terþe þãri au obþinut rezultate pozitive, „lipsa unui aparatesenþial de agenþi“ continua sã fie un handicap sever. Rezidenþii erau admonestaþi

pentru lipsa lor de energie pe Linia K ºi li s-a ordonat sã-ºi dubleze eforturile.Centrul a subliniat în mod special necesitatea extinderii operaþiunilor

împotriva þintelor chineze din Hong Kong. În aprilie 1978, rezidenþii au primit olistã detaliatã a þintelor:

S-a constatat o creºtere simþitoare a numãrului de misiuni oficiale chineze în HongKong în ultimii câþiva ani ºi, la fel, în diverse organizaþii locale ºi întreprinderi aflatesub controlul Beijingului. Astfel, RPC controleazã peste patruzeci din bãncile din Hong



275

Kong, un mare numãr de firme comerciale ºi industriale, precum ºi mai multe ziare

locale. Influenþa chinezã este foarte puternicã ºi în sindicatele din Hong Kong.

Printre alte þinte se numãrau ºi misiunile strãine din Hong Kong, posturilede spionaj americane ºi britanice ºi instituþiile ºtiinþifice ai cãror studenþi erau

priviþi ca potenþiali agenþi ai Liniei X. Deºi unele dintre þintele potenþiale au fostalese cu mult discernãmânt, s-au semnalat ºi câteva omisiuni ciudate, ceea cesugereazã existenþa unor lacune serioase în privinþa informaþiilor KGB despreHong Kong. De exemplu, referirile la „ziarele cel mai bine informate despre scenachinezã“ nu menþioneazã Ming Pao, considerat de unii sinologi occidentali dreptcel mai bine informat dintre toate.

Mãsurile active, precum ºi strângerea de informaþii s-au dovedit a fi multmai dificile împotriva chinezilor decât împotriva principalelor þinte occidentale.Incapacitatea KGB-ului de a recruta agenþi în stare sã furnizeze documenteautentice de la ministerele chineze ale Afacerilor Externe, Apãrãrii ºi SecuritãþiiPublice a pus Serviciul A în imposibilitatea de a executa falsuri plauzibile demateriale emise de aceste ministere comparabile cu falsurile dupã documenteleCIA, ale Departamentului de Stat ºi ale Pentagonului. În ianuarie 1978 Centrul s-a

plâns cã „Viitoarea creºtere a eficienþei mãsurilor active referitoare la China esteafectatã de absenþa unui aparat esenþial de agenþi“. Documentele de partid furnizatede FENIKS (ºi poate ºi de alþii), au dat totuºi posibilitatea Serviciului A sã imiteformatul cuvântãrilor lui Deng Xiaoping ºi ale altor lideri chinezi de la ºedinþele

închise de partid. În cadrul operaþiunii AUT, au fost transmise ambasadelor dinIndonezia, Thailanda, Malaysia ºi Singapore transcrieri ale presupuselor cuvântãrirostite la 29 septembrie 1977 de Deng Xiaoping ºi de ministrul adjunct de Ex-terne la Beijing, în faþa susþinãtorilor de frunte ai RPC din cadrul diasporei chineze,în care se sublinia rolul lor ca „verigã de legãturã cu revoluþia mondialã“. Pentrua compensa lipsa de documente chineze oficiale care sã fie utilizate ca ºabloane

pentru falsuri, Serviciul A a falsificat adesea rapoarte ostile referitoare la RPCatribuite acelor agenþii strãine de spionaj ºi ministere de externe de la care aveadiferite modele de documente. De exemplu, în august 1978, un raport fals alserviciului malaysian de informaþii, cu pretinse detalii asupra activitãþilor sub-versive ale agenþilor chinezi trimiºi în Malaysia ºi Thailanda de Beijing, a fost

înmânat ambasadorului Thailandei de la Kuala Lumpur. O lunã mai târziu, altedezinformãri au fost transmise preºedintelui Asad al Siriei (sub forma unui raportiranian cu privire la discuþiile cu o delegaþie chinezã), chipurile dezvãluind oºedinþã secretã dintre ministrul Chinez de Externe, Huang Hua, ºi un emisar al luiMenachem Begin, primul-ministru al Israelului. S-a raportat cã Asad s-a lãsat

pãcãlit în totalitate. „Întotdeauna i-am privit cu suspiciune pe chinezi“, i-a spus elinformatorului sovietic, „dar cu toate acestea, nu mã aºteptam la aºa ceva din

partea lor.“



276

Centrul a recurs la mãsuri active ºi în încercarea de a strica relaþiile Chineicu regimurile comuniste din afara blocului sovietic. În 1967 a pus la cale ooperaþiune îndreptatã împotriva liderului României, Nicolae Ceauºescu: o versiunecontrafãcutã a comentariilor particulare ale lui Ciu Enlai dupã întoarcerea sadintr-o vizitã efectuatã la Bucureºti cu un an mai înainte. Se afirma cã Ciu Enlaielogiase capacitãþile primului-ministru al României, Ion Gheorghe Maurer,„adevãratul lider al partidului ºi al guvernului“, ale adjunctului acestuia, EmilBodnãraº, care „îl detestã pe Ceauºescu“ ºi ale altor membri ai Prezidiului dinRomânia. L-a catalogat pe Ceauºescu drept un „parvenit necioplit“ care, în ciudavanitãþii lui notorii, nu era decât al cincilea în ierarhia influenþei din partid. Centrulnu se îndoia sã Ceauºescu se va simþi atât de jignit de aceastã insultã personalã,

încât „în relaþiile României cu Republica Popularã Chinezã avea sã se producã oschimbare radicalã“.Serviciul A a încercat sã bage zâzanie ºi între China ºi Coreea de Nord. În

1978, în timpul vizitei generalului Zia ul-Haq la Beijing, Ambasada Coreei de Nord din Islamabad a primit un document pakistanez contrafãcut produs deServiciul A, în care se raporta cã, potrivit informaþiilor primite de acesta,conducerea chinezã îl informase pe secretarul de stat Cyrus Vance cã acceptaunecesitatea ca trupele americane sã rãmânã în Coreea de Sud. Aºa cum speraseCentrul, relaþiile chinezo-nord-coreene s-au deteriorat serios la sfârºitul deceniului.Dar motivele þineau mult mai puþin de mãsurile active ale KGB-ului ºi mai multde apropierea sino-americanã. La 1 ianuarie 1979, Statele Unite ºi RPC au stabilit

relaþii diplomatice. În februarie, forþele chineze au invadat Vietnamul, aliatulUniunii Sovietice, ºi timp de o lunã s-a desfãºura primul rãzboi între state „socia-liste“. Livrãrile de arme sovietice cãtre Coreea de Nord, care fuseserã suspendateîn 1973, au fost reluate în 1979. De ziua Armatei Roºii din februarie 1980, laPhenian s-a sãrbãtorit din nou „prietenia militantã“ dintre forþele sovietice ºi nord-vietnameze.

Agentul de influenþã care s-a bucurat probabil de cea mai mare autoritate încampania de mãsuri active ale KGB-ului în Occident împotriva RPC la sfârºitulanilor ’70 a fost Jean Pasqualini, cunoscut ºi sub numele de Bao Ruowang. Nãscutdin tatã corsican ºi mamã chinezoaicã, Pasqualini a fost arestat în 1957, fiindacuzat de „activitãþi contrarevoluþionare“, imaginare. Catalogat drept „agent al

imperialiºtilor ºi câine de pazã al americanilor“ el ºi-a petrecut urmãtorii ºapteani în laogai. A atras pentru prima oarã atenþia rezidenþei din Paris la începutulanilor ’70 când ºi-a scris, împreunã cu un ziarist francez, memoriile, evocândexperienþa traumatizantã din lagãrul de muncã în cartea Prizonierul lui Mao.„De-a lungul anilor“, scria Pasqualini, „poliþia lui Mao ºi-a perfecþionat metodelede interogatoriu în asemenea mãsurã, încât desfid pe oricine, fie el chinez sau dealtã naþionalitate, care ar pretinde cã le poate face faþã.“ Deºi ulterior ºi-a revenitdupã aceastã spãlare a creierului, în momentul în care a fost condamnat simþea cã



277

„îl iubea sincer pe Mao, politica lui ºi Tribunalele Poporului“. KGB-ul a fost fãrãîndoialã impresionat de faptul cã, deºi fusese folosit „ca sclav la muncã“, Pasqualininu a ieºit din acel laogai ca anticomunist. Cu toate cã era ostil faþã de regimul luiMao, admira „cinstea ºi devotamentul celor mai multe dintre cadrele comuniste“ºi a insistat cã lucrarea lui nu dorea sã ofere sprijin pentru CIA. Publicatã pentru

prima datã în Statele Unite în 1973, Prizonierul lui Mao a vãzut lumina tiparuluidoi ani mai târziu ºi în Marea Britanie, apoi a fost tradusã în chinezã, francezã,germanã, spaniolã ºi alte limbi. A rãmas o lucrare clasicã aflatã în fruntea listei decãrþi evocate de cei care fac campanie împotriva lagãrelor de muncã laogai.Pasqualini a fost contactat pentru prima datã de rezidenþa din Paris în 1972 ºi adevenit agent KGB în 1975, cu numele conspirativ de CHAN, fiind plãtit cu 1500

de franci pe lunã. A fost solicitat sã predea cursuri la Paris la Ecole des LanguesOrientales ºi în 1978 i s-a adresat invitaþia de a þine o serie de prelegeri laUniversitatea Oxford pe tema încãlcãrii drepturilor omului în RPC. Ca ºi în

prelegerile susþinute la Oxford, Pasqualini s-a arãtat dispus sã adauge la experienþasa autenticã din laogai ºi informaþiile transmise lui de KGB, în care erau incluse,dupã cum reiese din dosarul lui, mai multe documente contrafãcute de Serviciul A.Între iunie 1977 ºi decembrie 1978 a avut patruzeci ºi opt de întâlniri cu ofiþerullui de caz, care era convins de „sinceritatea“ lui. Dar în 1979, KGB a descoperitcã Pasqualini era supravegheat de DST, serviciul francez de securitate. Greºealacare dusese la punerea lui sub supraveghere aparþinuse, fãrã îndoialã, rezidenþeidin Paris. În iunie 1979, cel mai important agent de influenþã al rezidenþei, Pierre-

Charles Pathé, a fost arestat în timpul întâlnirii cu ofiþerul lui de caz care fuseseurmãrit de DST. Însemnãrile lui Mitrokhin asupra dosarului lui Pasqualini seîncheie în 1979 ºi nu este clar dacã legãturile lui cu KGB-ul au fost reluate.

Pentru poporul chinez, semnalul cel mai dramatic al noii ere care a urmatdupã victoria lui Deng în lupta pentru succesiune de dupã moartea lui Mao a fostreabilitarea postumã a celei mai cunoscute victime a Revoluþiei Culturale, LiuShaoqi, în februarie 1980, urmatã în noiembrie de începerea procesului „Bandeicelor Patru“, care a durat douã luni. Liu a fost declarat victima „celei mai mariînscenãri din istoria partidului nostru“ ºi i s-au organizat funeralii naþionale cuîntârziere. La procesul „Bandei celor Patru“, din dorinþa de a se pãstra neîntinatãmemoria lui Mao, cei Patru au fost acuzaþi de defãimarea lui Shaoqi ºi de toate

atrocitãþile Revoluþiei Culturale. O dovadã a existenþei unei lacune serioase îninformaþiile sovietice de nivel înalt referitoare la aceste convulsii politice estefaptul cã un raport al ministrului francez de Externe cu privire la vizita preºedinteluiGiscard d’Estaing în China, în octombrie 1980, furnizat de agentul SEN din Pa-ris, a fost înaintat Biroului Politic ca document de importanþã specialã.

Într-un raport de la începutul anului 1984 asupra operaþiunilor KGB din ultimiidoi ani, Vladimir Kriucikov, ºeful FCD, afirma cã: „Beijingul blocheazã normalizarearelaþiilor chino-sovietice… Beijingul doreºte sã obþinã avantaje pentru sine din



278

manipularea þãrilor socialiste ºi a Occidentului ºi încearcã sã ºantajeze Occidentulcu ameninþarea îmbunãtãþirii relaþiilor sale cu Uniunea Sovieticã“.

În general, Kriucikov era nemulþumit de performanþele Liniei K:

FCD a obþinut anumite rezultate utile în ultimii doi ani în activitatea sa împotriva Chinei,dar succesele au reprezentat, în general, episoade izolate. Multe rezidenþe acþioneazãîncã foarte lent în îndeplinirea sarcinilor speciale care derivã din recrutarea de agenþi. Nu se acordã suficientã atenþie unor categorii promiþãtoare de cetãþeni chinezi aflaþi înafara graniþelor cum sunt specialiºtii, studenþii ºi cursanþii. Se face prea puþin efort învederea selectãrii agenþilor pentru perioade mai lungi în RPC, Hong Kong ºi Taiwan.Rezidenþele trebuie sã-ºi intensifice strãdaniile de a obþine rezultate semnificative înrecrutarea persoanelor de naþionalitate chinezã. Ofiþerii cel mai bine formaþi ºi agenþii

cei mai experimentaþi trebuie sã fie îndrumaþi cãtre aceastã muncã. Nu trebuie sã ratãmoportunitãþile create de schimbarea de personal din administraþia de stat chinezã, procesulde discreditare a ideologiei maoiste ºi epurarea care se desfãºoarã în partid. Nicãieri nu este mai multã nevoie de circumspecþie, rãbdare, rezistenþã ºi apreciereobiectivã a caracteristicilor chinezilor decât în activitãþile îndreptate împotriva Chinei.

Planul FCD pentru 1984 a inclus mãsuri active pentru „contracarareaapropierii militare ºi politice dintre RPC ºi SUA ºi alte þãri imperialiste ostileUniunii Sovietice“. Printre acestea s-au numãrat ºi mãsurile active destinate sã

provoace o rupturã în relaþiile anglo-chineze în legãturã cu viitorul Hong Kongului.În Declaraþia Comunã semnatã în decembrie 1984, Marea Britanie ºi RPC au

cãzut de acord cã Hong Kongul va reveni sub suveranitatea deplinã a Chinei în1997, dupã expirarea contractului de leasing asupra coloniei, dar cã, în urmãtoarea jumãtate de veac, sistemul capitalist se va menþine în Hong Kong în conformitatecu formula „O þarã, douã sisteme“. KGB a încercat – ºi a reuºit cu un succesremarcabil – sã rãspândeascã în media teza cã Marea Britanie, slãbitã ºiîngenuncheatã, a suferit o umilire majorã din partea chinezilor.

La începutul epocii lui Gorbaciov, KGB continua sã considere China dreptuna dintre þintele sale majore cel mai greu de infiltrat. În aprilie 1985, o analizã aoperaþiunilor împotriva Chinei organizate de Direcþia T (Spionaj ºtiinþific ºitehnologic), una dintre secþiile FCD cu cel mai mare succes, a dezvãluit existenþaunor „neajunsuri“ grave ºi persistente. Din informaþiile culese de cãtre rezidenþe

reiese cã numai 1% se refereau la China ºi calitatea lor era consideratã „slabã“.Rezidenþii au fost informaþi în legãturã cu aceste constatãri în mai, printr-o circularãcare îi admonesta pentru o serie de „neglijenþe“ – dintre care cea mai importantãera lipsa de contacte cu chinezii, care era descrisã ca o „sursã de extremãîngrijorare“. Îngrijorarea se extindea asupra tuturor aspectelor culegerii deinformaþii împotriva þintelor chineze. Aºa cum recunoºtea Nikolai Leonov dupã

prãbuºirea Uniunii Sovietice, „Exista o lacunã imposibil de acoperit în surselenoastre de informaþii despre China“.



279

Mai rãmâne totuºi o enigmã. Mitrokhin nu a avut acces la arhivele SIGINTale Direcþiilor Opt ºi ªaisprezece ale KGB-ului, care conþin decriptãrilematerialelor diplomatice. Dosarele adnotate de el includ puþine indicii referitoarela capacitatea KGB de a intercepta ºi decripta comunicaþiile RPC. Ca ºi în altecapitale importante, rezidenþa din Beijing poseda o staþie SIGINT, numitãconspirativ KRAB. Bugetul ei pe 1979, o fracþiune din acela pentru rezidenþeleSUA ºi cu mult mai mic decât cel alocat pentru principalele capitale europene, nusugereazã – þinând seama de standardele KGB – o activitate de nivel foarte înalt.Probabil cã în cadrul operaþiunii ALPHA de la mijlocul anilor 1970, s-a reuºit„infiltrarea tehnicã a Ambasadei Republicii Populare Chineze ºi a altor aºezãmintechineze de la Ulan Bator“, dar însemnãrile lui Mitrokhin nu ne oferã niciun fel de

indicaþii cu privire la informaþiile care au fost obþinute. Viktor Makarov, fostofiþer KGB care a lucrat la Direcþia ªaisprezece din 1980 pânã în 1986, crede cãimportanþa SIGINT a scãzut considerabil la începutul anilor 1980. Din 1981 i s-a permis sã intre în biroul folosit de criptanaliºtii chinezi în care pânã atunciaccesul fusese interzis. Makarov a dedus, probabil pe bunã dreptate, cã ratasuccesului acestuia nu mai justifica înaltul nivel de securitate de care beneficiaseanterior biroul. Deºi comunicaþiile chineze erau interceptate ºi de alte secþii alevastei reþele SIGINT a KGB ºi GRU, se pare cã decriptarea documentelor nu a

putut sã compenseze eºecurile din domeniul recrutãrii agenþilor.



280

16

Japonia

Cu excepþia lui Kim Philby, cel mai cunoscut dintre toþi spionii sovietici afost agentul secret de origine germanã al GRU, Richard Sorge, care a fost staþionatla Tokyo în 1933, pozând cu atâta succes drept corespondent de presã nazist înurmãtorii opt ani, încât un ziarist japonez l-a descris ca un „nazist tipic, arogant,iute la mânie ºi mare beþiv“. Aºa dupã cum susþine agenta sovieticã Hede Massing,era ºi „extraordinar de chipeº“. Pe lângã faptul cã s-a infiltrat în Ambasada germanãde la Tokyo ºi a sedus-o pe soþia ambasadorului, Sorge a condus cercul de spioni

din Japonia în fruntea cãruia se afla un tânãr idealist marxist dintr-o familieînstãritã, Hotsumi Osaki, membru al corpului de consilieri ai unui politician defrunte, prinþul Konoye. Sorge a prevãzut în mod corect atât invadarea Chinei decãtre Japonia din 1937, cât ºi invadarea Uniunii Sovietice de cãtre Germania în1941, dând de fiecare datã asigurãri de importanþã vitalã, conform cãrora Japonianu avea intenþia sã invadeze Siberia. Pânã la 22 iunie 1941, când Wehrmachtul adeclanºat atacul împotriva Uniunii Sovietice, Stalin a refuzat sã dea crezareinformaþiilor referitoare la invazia germanã, etichetându-l pe Sorge drept unmincinos „care are acces la câteva fãbricuþe ºi bordeluri din Japonia“. Cu toateacestea, cu puþin timp înainte de arestarea lui, survenitã în octombrie 1941, Sorgea primit un mesaj întârziat de mulþumire de la Moscova. În 1964, la douãzeci de

ani dupã ce fusese executat de japonezi, a primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice,fiind onorat cu o serie de hagiografii aprobate oficial ºi – ceea ce este foarteneobiºnuit pentru un agent strãin – cu o emisiune specialã de timbre poºtale. DeºiSorge lucrase pentru organizaþia rivalã, GRU, Centrul l-a considerat un modeldemn de urmat de membrii noii generaþii de agenþi secreþi KGB. În 1971, la celde-al XXIV-lea Congres al PCUS, ofiþeri superiori ai KGB i-au abordat pe liderii

partidelor comuniste occidentale pentru a le cere ajutorul în recrutarea de agenþisecreþi din þãrile lor. În fiecare caz, ca o indicaþie cu privire la genul de agenþi pe



281

care îi aveau în vedere, dãdeau întotdeauna exemplul lui Richard Sorge. În acelmoment însã, o serie întreagã de agenþi de la Ministerul de Externe al Japonieifurnizau un volum mai mare de documente secrete despre politica externã japonezã(deºi, într-o perioadã mai puþin criticã din istoria relaþiilor sovieto-japoneze) decâtobþinuse cercul de spioni ai lui Sorge din generaþia anterioarã. Numele lor, spredeosebire de cel al lui Sorge, nu au fost niciodatã fãcute publice.

Înfrângerea Japoniei în rãzboiul din Pacific din august 1945 a fost urmatã deocupaþia militarã americanã care i-a impus o nouã Constituþie democraticã. Înseptembrie 1951, semnarea unui tratat de pace într-un loc atât de neaºteptat cumera Opera din San Francisco a pus capãt ocupaþiei, care s-a încheiat practic înluna aprilie a anului urmãtor. Cu toate acestea, un tratat de securitate, semnat în

aceeaºi zi, prevederea menþinerea bazelor militare americane nu numai pentru aapãra Japonia de atacuri strãine ºi pentru a contribui la menþinerea pãcii ºi asecuritãþii în Orientul Îndepãrtat, ci ºi – aºa cum a solicitat guvernul japonez –

pentru a ajuta la „înãbuºirea revoltelor interne de amploare ºi a tulburãrilor dinJaponia, provocate de instigarea sau intervenþia din afarã a unei Puteri a Puterilor“.Uniunea Sovieticã a refuzat sã semneze tratatul de pace de la San Francisco ºi acondamnat tratatul de securitate. Refuzul sãu de a renunþa la cele patru insule dinsudul lanþului Kurilelor de la nord de Hokkaido (cunoscute în Japonia subdenumirea de „Teritoriile Nordice“), pe care le ocupase dupã terminarea rãzboiului,a fãcut imposibilã încheierea tratatului de pace în urmãtoarea jumãtate de secol.În 1956, Uniunea Sovieticã s-a oferit sã retrocedeze cele douã insule aflate cel

mai la sud, Shikotan ºi Habomais, în schimbul unui tratat de pace încheiat încondiþii dictate de ea. Oferta nu a reuºit sã rezolve situaþia ºi ulterior a fost retrasã.Pe tot parcursul Rãzboiului Rece, principala prioritate a mãsurilor active

întreprinse de rezidenþa din Tokyo a constituit-o învrãjbirea Japoniei ºi Statelor Unite. ªi prima mare ocazie în acest sens a apãrut odatã cu negocierea tratatuluide securitate revizuit, care a avut loc în ianuarie 1960. Campania împotrivaratificãrii, iniþiatã de Partidul Socialist Japonez, de Partidul Comunist Japonez,de Consiliul General al Sindicatelor (Sohyo) ºi de Federaþia Studenþilor (Zengakuren) s-a transformat în cea mai mare miºcare de mase din istoria politicãa Japoniei. În momentul culminant al protestelor, în mai ºi iunie 1960, mai multemilioane de oameni din Tokyo ºi din principalele oraºe au luat parte la

demonstraþiile de stradã, urmate de oprirea lucrului, au participat la mitinguri ºiau semnat petiþii. În Dietã au apãrut disensiuni, iar pe stradã au izbucnit revolte,în timpul cãrora o studentã de la Universitatea din Tokyo a fost cãlcatã în picioareºi omorâtã. Aºa cum s-a întâmplat de regulã cu toate miºcãrile de protest cu careera de acord, KGB ºi-a asumat meritele pentru ele. Rezidenþa din Tokyo a provocatcel puþin o parte din incidentele antiamericane – printre care ºi o demonstraþie dela aeroport, condusã de studenþii comuniºti din organizaþia Zengakuren împotrivasosirii secretarului de presã al preºedintelui Dwight D. Eisenhower, James Hagerty.



282

În iunie, Partidul Democrat Liberal al lui Nobusuke Kishi, aflat la guvernare, asuferit umilinþa de a trebui sã anuleze vizita iminentã a lui Eisenhower însuºi pemotiv cã nu-i putea garanta securitatea personalã. „Privit din acest unghi“, scriaEisenhower mai târziu, „evenimentul a reprezentat o victorie a comuniºtilor.“Aºa cum era de aºteptat, Centrul ºi-a asumat meritele pentru aceastã victorie.Rezidenþa din Tokyo a reuºit, de asemenea, sã facã publicitate unor anexe secretecontrafãcute ale tratatului, fabricate de Serviciul A, care susþineau cã scopul

prelungirii tratatului îl reprezenta menþinerea acordului pentru folosirea trupelor americane în vederea înãbuºirii revoltelor civile ºi pentru a extinde cooperareaamericano-japonezã în întregul Orient Îndepãrtat, de la Pacificul sovietic, pânã lacoasta chinezã.

Însã succesele tactice al KGB-ului au avut o importanþã strategicã redusã.La câteva zile dupã anularea vizitei lui Eisenhower, Tratatul de Securitateamericano-japonez a fost ratificat de Dieta japonezã. Demisia guvernului Kishila scurt timp dupã aceea a dezamorsat miºcãrile de protest. Miºcãrile de stânganu au reuºit sã facã din tratat o problemã majorã la alegerile din noiembrie la care

partidul de guvernãmânt, Liberal Democrat, care a dominat politica japonezã din1955 pânã în 1993, a câºtigat o altã majoritate confortabilã. Partidul ComunistJaponez ºi-a adjudecat mai puþin de 3% din voturi ºi a obþinut numai 3 locuri.

Centrul considera Japonia drept un membru efectiv al NATO ceea ce adeterminat activitatea susþinutã din anii ’60 a Liniei F (Acþiuni speciale) de larezidenþa din Tokyo. În cazul unui rãzboi cu NATO, Moscova plãnuise o campanie

masivã de sabotaje ºi blocãri ale activitãþii în spatele liniilor inamicului. În fiecarean, rezidenþele din þãrile membre NATO ºi din alte câteva þãri europene neutretrebuiau sã elaboreze planuri detaliate de sabotaj pentru patru sau ºase þinte ma-

jore. Acelaºi lucru era valabil ºi pentru Japonia, unde erau vizate atât instalaþiile japoneze, cât ºi cele americane. În 1962, de pildã, Linia F a fãcut pregãtiri pentrusabotarea a patru rafinãrii de petrol importante din diferite zone ale Japoniei,

precum ºi a bazelor americane din Okinawa. La fel ca ºi în cazul þãrilor membre NATO, Linia F din Tokyo a primit instrucþiuni sã execute operaþiuni de recunoaºterela bazele din timpul rãzboiului aflate în teritorii izolate din Japonia pentru a fieventual sabotate de sovietici ºi de grupurile de spioni (DRG). De exemplu, în1970, Linia F a identificat patru posibile locuri de aterizare din nord-vestul coastei

insulei Hokkaido. Fiecare dosar referitor la o posibilã bazã DRG conþinea o hartã precisã, referinþe ºi descrieri detaliate ale terenului, precum ºi un jargon codificatstandard. Fiecare zonã de aterizare DRG este cunoscutã sub numele de DOROJKA(pistã); fiecare locaþie pentru o bazã DRG a fost numitã ULEI (stup de albine).

Rezidenþa din Tokyo a elaborat ºi planuri de sabotaj pe timp de pace, pentrua deteriora relaþiile nipono-americane. În jargonul Liniei F, fiecare act de sabotaja fost numit „crinul“ (lilia), dispozitivele de explozie „buchet“ (buket ), detonatorul„floricicã“ ( þvetok ), explozia unui dispozitiv „împroºcare“ ( zaplîv) ºi sabotorul



283

„grãdinar“ ( sadovnik ). Printre planurile de sabotaj elaborate în cadrul operaþiuniiLiniei F intitulatã VULKAN, era inclus ºi un atac împotriva bibliotecii CentruluiCultural american din Tokyo, care a fost planificat sã coincidã cu demonstraþiileîmpotriva rãzboiului din Vietnam din octombrie 1965. Agentul secret NOMOTOtrebuia sã lanseze o bombã într-un dulap din bibliotecã cu puþin timp înainte deora de închidere, împreunã cu un detonator ascuns într-un pachet de þigãriamericane, reglat sã explodeze în primele ore ale dimineþii. Pentru a mascaimplicarea KGB-ului în aceastã operaþiune, Serviciul A trebuia sã pregãteascã

pliante ºi broºuri în care sã-i îndemne pe extremiºtii naþionaliºti japonezi sã comitãatacuri împotriva proprietãþilor americane. Schema cea mai dramaticã elaboratãde Linia F pentru a provoca o crizã majorã în relaþiile americano-japoneze a

reprezentat-o planul din 1969 de a împrãºtia materiale radioactive în Golful Tokyo,în speranþa cã acestea vor fi puse pe seama submarinelor nucleare americane carefoloseau baza navalã din Yokohama ºi vor provoca o revoltã naþionalã. Deºi planula fost sprijinit de rezidentul de la Tokyo, Centrul l-a anulat, din cauza dificultãþiide a se obþine material radioactiv potrivit din Statele Unite ºi a pericolului camaterialul de origine sovieticã sã fie detectat. Doi ani mai târziu, s-a renunþat lamulte din planurile KGB de „acþiuni speciale“, dupã ce o parte din ele au fostcompromise de fuga la Londra a lui Oleg Lealin, ofiþer în cadrul Liniei F.

Principala problemã cu care s-a confruntat Linia PR în anii 1960 a fost pierderea celui mai mare avantaj pe care îl avusese pânã atunci, ºi anume sprijinulPartidului Comunist Japonez, cel mai mare partid comunist din Asia, care nu se

afla la guvernare. Pe mãsurã ce s-a accentuat ruptura chino-sovieticã, conducereaPartidului Comunist Japonez s-a apropiat tot mai mult de partea chinezã. În 1964,Moscova, angajatã deja cu Beijingul în cea mai înverºunatã polemicã din istoriacomunismului internaþional, a acuzat Partidul Comunist Japonez cã se ploconeºteîn faþa Partidului Comunist Chinez ºi cã declarã rãzboi Partidului Comunist alUniunii Sovietice. În replicã, Partidul Comunist Japonez a denunþat încercãrile„insolente ºi de neiertat“ ale acestuia de a-i domina pe tovarãºii sãi japonezi:„Cauza principalã a dezbinãrii miºcãrii comuniste internaþionale ºi a lagãruluisocialist în ziua de astãzi este tocmai îngâmfarea voastrã, amestecul flagrant întreburile interne ale altor state ºi atacurile împotriva partidelor frãþeºti, dezlãnþuiteîn mod insolent de voi“.

Partidul Comunist Japonez s-a plâns ºi de „activitãþile destructive alemembrilor Ambasadei sovietice ºi ale corespondenþilor de presã împotriva

partidului nostru“ – fãrã îndoialã, referindu-se la activitãþile rezidenþei din To-kyo. El a acuzat în mod corect Moscova de faptul cã utilizeazã spioni ºi informatorica sã menþinã contactul ºi sã apere interesele acelor comuniºti japonezi caredesfãºoarã activitãþi antipartinice ºi promoscovite. Preºedintele Comitetului Cen-tral al Partidului Comunist Japonez, Hakamadi Satomi, se lãuda cã arde literaturaPCUS pentru a-ºi încãlzi ofuro (baie japonezã). În decurs de câþiva ani, Partidul



284

Comunist Japonez s-a transformat dintr-un important aliat al KGB în domeniulinformaþiilor, într-o þintã ostilã.

Operaþiunile din Japonia ale Centrului au avut de suferit în 1963, ca urmarea pierderii a ceea ce pare sã fi fost principala rezidenþã ilegalã a KGB de la Tokyo,condusã de un veteran comunist chinez prosovietic, JIMMY, care, cu ajutorulserviciilor chineze de informaþii, reuºise sã înfiinþeze o companie de import-exportcu sediul la Hong Kong ºi Tokyo ºi fãcea rost de acte de identitate false din HongKong pentru alþi agenþi secreþi KGB. Când JIMMY nu s-a mai întors dintr-o vizitãîn China unde se dusese sã-ºi vadã rudele, Centrul a decis sã desfiinþeze rezidenþalui, temându-se probabil sã nu fi fost compromisã. Semnificativ pentru lipsa deinformaþii de la surse de nivel înalt a rezidenþei din Tokyo este ºi faptul cã la

mijlocul anilor ’60 cel mai productiv agent al sãu în perioada 1962–1967 a fostun ziarist de la Tokyo Shimbun, cu numele conspirativ KOCHI, care se pare cã acunoscut bârfele de înalt nivel din cabinet ºi de la Ministerul de Externe, dar

probabil cã n-a avut acces ºi la documentele clasificate.Principala strategie a Liniei PR dupã ruptura cu Partidul Comunist Japonez

a reprezentat-o recrutarea de membri din aripa de stânga a principalului partid deopoziþie din Japonia, Partidul Socialist Japonez, cãruia i-a dat numele conspirativde KOOPERATIVA, ºi folosirea acestora ca agenþi de influenþã. La 26 februarie1970, Biroul Politic a aprobat plata de cãtre KGB a unei sume de 100 000 rubleconvertibile (circa 14 000 de yeni) mai multor personalitãþi de frunte din PartidulSocialist Japonez pentru a subvenþiona ziarul partidului. Subvenþii similare au

fost plãtite dupã cât se pare în fiecare an. Probabil cã în momentul în care BiroulPolitic a aprobat subvenþiile secrete pentru Partidului Socialist Japonez, cincimembri influenþi ai acestuia fuseserã deja recrutaþi ca agenþi KGB: SeiichiKatsumata (cu numele conspirativ GAVR), care candidase la alegerile din 1966

pentru postul de secretar general al partidului ºi în 1974 primise 4 milioane deyeni pentru a-ºi consolida poziþia în partid; Tamotsu Sato (cu un nume conspirativfoarte transparent: TASO), liderul facþiunii marxiste din cadrul Partidului SocialistJaponez, folosit pentru a plasa materiale referitoare la mãsurile active în patru

periodice ale partidului; ALFONS, care a primit 2,5 milioane de yeni în 1972 ºii-a folosit pentru a plasa articole în cotidianul Partidului Socialist, Shakai Shimpo;DUG, oficialitate a Partidului Socialist, foarte apropiat de preºedintele partidului,

care a primit în 1972 390 000 de yeni pentru campania sa electoralã ºi DIK, plãtitcu 200 000 de yeni în 1972 pentru a tipãri pliante ºi postere. Alte persoane recrutateîn anii 1970 au fost: JACK (deputat al Partidului Socialist ºi sindicalist de frunte;Shigero Ito (cu numele conspirativ GRACE), deputat ºi membru al ComitetuluiCentral al Partidului, DENIS, care fusese un colaborator apropiat al fostului

preºedinte al Partidului Socialist Japonez, Saburo Eda. Printre contacteleconfidenþiale ale KGB-ului se numãrau un fost comunist pe nume KING, caredevenise una dintre personalitãþile de frunte din partid, ºi KERK, membru al



285

facþiunii Katsumata a Partidului Socialist din Dietã. Însemnãrile lui Mitrokhindespre DENIS ºi GRACE atestã cã motivaþia lor era ºi ideologicã, ºi financiarã.Acelaºi lucru era valabil ºi pentru cei mai mulþi dintre ceilalþi agenþi ai partidului.Operaþiunile KGB de influenþare a Dietei au fost asistate ºi de academicianulYAMAMOTO, descris în dosarul lui ca apropiat de Moscova din punct de vedereideologic. Dupã ce a fost recrutat ca agent în 1977, formula cu succes cel puþindouã întrebãri parlamentare în fiecare sesiune a Dietei care, dupã evaluarea, fireºte,optimistã a rezidenþei, aveau un impact semnificativ.

Dintre politicienii recrutaþi de KGB în afara Partidului Socialist, cel maiimportant a fost Hirohide Ishida (cu numele conspirativ HOOVER), deputat

parlamentar proeminent, reprezentant al partidului de guvernãmânt – Partidul

Liberal Democrat – fost ministru al Muncii. În februarie 1973, Ishida a devenit preºedinte al recent înfiinþatei Asociaþii de Prietenie sovieto-japoneze (cu numeleconspirativ LOBBY) ºi a condus o delegaþie în Uniunea Sovieticã între 27 augustºi 6 septembrie, cu puþin timp înainte de vizita lui Kakuei Tanaka, prima vizitãa unui prim-ministru japonez în ultimii ºaptesprezece ani. Cu ocazia acesteivizite ºi a celor care au mai urmat la Moscova, la cererea Centrului, Ishida afost primit de Brejnev, de preºedintele Nikolai Podgornîi, de primul-ministruAleksei Kosîghin ºi de alte notabilitãþi. KGB ºi-a dat, de asemenea, ostenealasã-l flateze pe Ishida ºi sã-l asigure de marele respect pe care i-l purtau lideriisovietici. Prestigiosul ziar japonez Asahi Shimbun , unde KGB avea cel puþin unagent bine plasat, scria dupã vizita lui Ishida la Moscova din vara anului 1973:

„Astãzi, Uniunea Sovieticã a spus cã va elibera imediat patruzeci ºi nouã de pescari japonezi arestaþi pentru pãtrunderea în apele teritoriale ale UniuniiSovietice. Anunþul a fost fãcut de preºedintele Prezidiului Sovietului Supremîn timpul întâlnirii sale cu Hirohide Ishida, ºeful delegaþiei parlamentare japonezecare viziteazã Moscova.“

Dupã cum afirmã Stanislav Levcenko, pe atunci aflat la Secþia Japonia aFCD, pescarii japonezi eliberaþi în onoarea lui Ishida erau arestaþi ºi eliberaþifrecvent, fiind folosiþi ca monedã de schimb. Ishida a fost, de asemenea, cooptatîn reþeaua de linguºire globalã pe care o folosea KGB pentru a satisface apetitulvorace de recunoaºtere mondialã al lui Brejnev. Ishida a fost convins de Vladimir Pronnikov, ºeful Liniei PR de la rezidenþa din Tokyo, sã-ºi manifeste satisfacþia

pentru eliberarea pescarilor fãcându-i cadou lui Brejnev o limuzinã Nissan maro, pe care acesta urma s-o adauge la impresionanta lui colecþie de maºini de luxstrãine. Levcenko, care bãnuia – probabil în mod corect – cã limuzina Nissanfusese achiziþionatã din banii KGB, ºi-a asumat rãspunderea pentru maºinã, carea fost livratã într-o ladã de lemn la sediul FCD, pentru ca sã nu se fure pãrþi din eaînainte de a fi înmânatã oficial lui Brejnev. În 1974, când era deja contactconfidenþial al KGB-ului, Ishida a fost recrutat în calitate de agent de cãtrePronnikov, cãruia i s-a acordat în compensaþie Ordinul Steagul Roºu. Ishida a



286

devenit unul dintre cei mai importanþi agenþi de influenþã ai rezidenþei de laTokyo.

Prioritatea acordatã de Centru operaþiunilor din Japonia la începutul anilor ’70 s-a reflectat în faptul cã bugetul alocat în 1973 a fost aproape la fel de mare cacel pentru India ºi de aproape trei ori mai mare decât al oricãreia dintre celelalteunsprezece state asiatice de care rãspundea pe atunci Departamentul ªapte alFCD. Mãsurile active ale KGB-ului înainte ºi în timpul vizitei lui Tanaka laMoscova din 1973 aveau drept scop sã promoveze un tratat de pace ºi acordulasupra relaþiilor japono-sovietice pe baza liniilor convenite de cãtre Biroul Politicla 16 august. Dacã în timpul negocierilor se obþineau progrese, lui Tanaka urmausã i se retrocedeze insulele Habomais ºi Shikotan, precum ºi drepturile de pescuit,în schimbul abrogãrii Tratatului de Securitate americano-japonez ºi al închiderii

bazelor militare americane. Deºi nu se spera ca Tanaka sã accepte aceºti termeni,se lua în calcul creºterea sprijinului public japonez pentru un acord pe aceastãlinie. Dar vizita nu s-a încheiat cu rezultatul scontat. Tanaka a insistat asupraretrocedãrii tuturor teritoriilor nordice, ceea ce reprezenta condiþia preliminarãobligatorie pentru cooperarea economicã ºi alte forme de relaþii îmbunãtãþite cuUniunea Sovieticã.

În continuare, Ishida a fost utilizat în anii ’70 ca agent de influenþã încadrul Partidului Liberal Democrat ºi al Asociaþiei Parlamentare de PrietenieJaponia–URSS. În 1977, la cererea KGB, el s-a plâns personal primului-ministru,Takeo Fukuda, cã ambasadorul japonez de la Moscova ºi soþia lui au fãcut greºealade a stabili contacte cu disidenþii ºi cã era timpul sã fie rechemaþi. În anii ’70 aumai existat încã cel puþin douã alte recrutãri în cadrul Partidului Liberal Democrat.FEN, confident al lui Kakuei Tanaka, ºi KANI, deputat a cãrui carierã fuseseîndeaproape sprijinitã de KGB. Cheia infiltrãrii KGB în politica conservatoare oreprezenta corupþia endemicã în unele facþiuni ale Partidului Liberal Democrat ºiîn alte sectoare ale societãþii japoneze. Tanaka îºi datora o mare parte a succesuluisãu fenomenal în ascensiunea sa pânã la funcþia de ministru în Cabinet la vârstade numai treizeci ºi nouã de ani, în ciuda faptului cã nici mãcar nu absolviseliceul, mãiestriei cu care ºtiuse sã foloseascã arma corupþiei pentru ca prefecturasa îndepãrtatã, Niigata, sã devinã „dintr-o obscurã zonã ruralã, o provincie a

bunãstãrii moderne“. Toþi cei care câºtigau contracte pentru numeroasele lucrãri publice din Niigata trebuiau sã contribuie cu sume consistente la bugetul de rãzboi politic al lui Tanaka. În decembrie 1974 a fost obligat sã demisioneze, chipuriledin motive de sãnãtate, dupã ce anumite detalii cu privire la corupþia lui au apãrutîn presã. În 1976 au ieºit la ivealã alte documente mult mai compromiþãtoare careatestau cã Lockhead, o companie americanã, îi plãtise lui Tanaka ºi altor politicieniliberali de frunte sume importante pentru a câºtiga contractul prin care furnizauavioane companiei Liniilor Aeriene Nipone. Lockhead urma o tradiþie dejaîndelungatã a mitei oferite de firmele strãine. KGB, deºi putea sã exploatezeaceastã tradiþie, nu a fost niciodatã capabil sã concureze din punct de vedere



287

financiar cu ofertele unor companii atât de importante cum era Lockhead ºi, în parte ºi din acest motiv, nu a infiltrat niciodatã cu adevãrat nivelul de comandã al politicii conservatoare japoneze.

Cei mai mulþi dintre agenþii KGB din mass-media aveau probabil motivaþii pecuniare similare. Dosarele lui Mitrokhin identificã cel puþin cinci reputaþi jurnaliºti japonezi care erau agenþi KGB în anii ’70: BLIUM de la Asahi Shimbun ,SEMION de la Yomiuri Shimbun, KARL sau KARLOV de la Sankei Shimbun,FUDZIE de la Tokyo Shimbun ºi ODEKI, identificat ca unul dintre cei maiimportanþi corespondenþi politici de la un ziar japonez de frunte. Ziaristul ROYcare, dupã cum reiese din dosarul lui, considera activitatea sa pentru KGB drepto simplã tranzacþie comercialã, era valoros în special pentru contactele lui de

informaþii ºi prin intermediul lui a fost recrutat KHUN, ofiþer japonez superior din serviciul de contrainformaþii, care furniza informaþii despre China. Dar nutoþi agenþii din presa japonezã erau recrutaþi de bunãvoie. Însemnãrile lui Mitrokhincu privire la dosarul lui SEMION atestã cã, în timpul unei vizite la Moscova de laînceputul anilor ’70, „A fost recrutat pe baza unui material compromiþãtor“:schimba bani la negru (probabil în cadrul unei ambuscade regizate anume pentruel) ºi manifesta un „comportament imoral“ (fãrã îndoialã una din nenumãratele„capcane cu miere“ ale KGB-ului). În timpul celor ºase ani cât a lucrat ca agentsovietic, SEMION a încercat adesea sã punã capãt colaborãrii sale cu KGB-ul. Încele din urmã Centrul a întrerupt contactul cu el, dupã ce s-a descoperit cã transmitecontrainformaþii.

Stanislav Levcenko a identificat ulterior mulþi alþi ziariºti folosiþi pentrumãsurile active KGB, dintre care se pare cã cel mai important era Takuji Yamane(cu numele conspirativ de KANT), redactor-ºef adjunct ºi consilier personal aleditorului cotidianului conservator Sankei Shimbun. Dupã cum susþine Levcenko,unul dintre controlorii lui, Yamane a ascuns cu dibãcie simpatiile sale prosovieticeîn spatele unei faþade de naþionalism antisovietic ºi antichinez ºi a devenit unuldintre principalii agenþi de influenþã ai rezidenþei. Printre falsurile fabricate deServiciul A pe care le-a popularizat s-a numãrat un „Testament“ contrafãcut al luiCiu Enlai, elaborat la puþin timp dupã moartea acestuia în 1976, care conþineanumeroase referiri la luptele interne ºi persoanele nedemne de încredere dinconducerea chinezã ºi avea drept scop sã întrerupã negocierile sino-japoneze pentru

tratatul de pace. Centrul a calculat fãrã îndoialã cã documentul contrafãcut vaavea un impact mai puternic dacã va fi publicat într-un ziar conservator decâtîntr-unul aparþinând Partidului Socialist Japonez. KGB credea chiar cã Beijingul,care fãcea eforturi disperate sã descopere originea documentului, nu a fost sigur la început dacã documentul este sau nu autentic. Dupã cercetãri amãnunþite,serviciile japoneze de informaþii au catalogat în mod corect testamentul lui Ciudrept un fals. Nici aceasta ºi nici mãsurile active nu au reuºit sã împiedice semnareatratatului de pace sino-japonez care, spre marea nemulþumire a Moscovei, conþinea



288

o clauzã prin care ambele semnatare se angajau sã se opunã încercãrilor din parteaoricãrei puteri de a obþine hegemonia (o exprimare care pentru Beijing semnificao referire codificatã la politica sovieticã).

În toamna anului 1979, Linia PR de la rezidenþa din Tokyo avea un numãr total de treizeci ºi unu de agenþi ºi alte contacte confidenþiale. Aceste statistici ºiexemple de dezinformaþii ale KGB-ului plantate în mass-media erau fãrã îndoialãfolosite de Centru pentru a impresiona conducerea politicã sovieticã – mai alescã japonezii deveniserã cei mai avizi cititori de ziare din lume. Rezultatelesondajelor de opinie demonstreazã totuºi cã mãsurile active ale KGB-ului dinJaponia îndreptate împotriva Statelor Unite ºi a Chinei, deºi au fost încununatede o serie de succese tactice, s-au încheiat cu o înfrângere strategicã. În anii

’60, aproximativ 4% din japonezi considerau Uniunea Sovieticã drept þara strãinãcare le plãcea cel mai mult. În ciuda eforturilor combinate ale Serviciului A,Liniei PR din Tokyo ºi a unei importante reþele de agenþi de influenþã, atât înPartidul Socialist Japonez, cât ºi în mass-media, popularitatea sovieticã a scãzut,de fapt, în anii ’70, ajungând la sub 1% dupã invadarea Afganistanului ºinemaireuºind sã creascã peste 2% nici mãcar pe vremea lui Gorbaciov.Dimpotrivã, procentajul celor care considerau Statele Unite drept þara strãinã

preferatã era de regulã peste 10%, cu excepþia scãderii din anii ’70, datoratãrãzboiului din Vietnam. Dupã normalizarea relaþiilor dintre Tokyo ºi Beijingdin 1972, ºi China – deºi nu a rivalizat niciodatã cu Statele Unite – a devenitmult mai popularã decât Uniunea Sovieticã.

Strângerea de informaþii s-a dovedit mult mai eficientã în Japonia decâtmãsurile active. Cea mai reuºitã infiltrare executatã de rezidenþa din Tokyo a fost probabil cea de la Ministerul de Externe. De la sfârºitul anilor ’60 cel puþin pânãla (ºi probabil ºi dupã) dezertarea lui Levcenko din 1979, doi diplomaþi japonezi,cu numele conspirative RENGO ºi EMMA, au furnizat un material foarte bogat,atât de la Tokyo, cât ºi de la posturile lor din strãinãtate. Dosarele lor îi descriu peamândoi ca „agenþi valoroºi“. La începutul carierei, controlorul EMMEI i-a datacesteia o poºetã prevãzutã cu un aparat de fotografiat Minox pe care femeia olua întotdeauna la lucru ca sã fotografieze documentele diplomatice. RENGOacþiona ºi ca descoperitor de talente. Diplomatul OVOD, care fusese victima adouã „capcane cu miere“ în timpul când se afla la post la Moscova, de douã ori la

ºase ani distanþã în timp, s-a dovedit a fi un recrut mult mai recalcitrant. A douaoarã, dupã ce a fost sedus de agenta MARIANA, care era angajatã ca profesoarãde limbi strãine ºi – conform practicilor KGB – fusese confruntat cu fotografiidin timpul întâlnirilor lor amoroase, OVOD i-a spus posomorât ofiþerului lui decaz: „Acum n-o sã mai scap de KGB tot restul carierei mele diplomatice“.

Cea mai reuºitã „capcanã cu miere“ a KGB-ului în care a fost implicatã oþintã a recrutãrilor japoneze a reprezentat-o în mod sigur seducerea ofiþerului decifru MIªA de cãtre „rândunica“ KGB LANDÎª în timp ce se afla la post la



289

Moscova la începutul anilor ’70. MIªA este probabil acelaºi ofiþer de cifru carelucra la Ministerul de Externe din Tokyo la sfârºitul anilor ’70 sub noul numeconspirativ de NAZAR. Informaþiile transmise de NAZAR erau considerate atâtde importante, încât ofiþerii lui de caz din Tokyo, mai întâi Valeri IvanoviciUmanski, apoi Valentin Nikolaievici Belov, au fost scutiþi de orice alte îndatoriri.Din motive de securitate, NAZAR se întâlnea foarte rar cu ofiþerul lui de caz,lãsând materialele într-o cutie poºtalã dezactivatã sau transmiþându-le direct, atuncicând atingea în treacãt o persoanã. Ori de câte ori trebuia sã facã vreo livrare,ofiþerii operativi verificau locaþia unde urma sã aibã loc schimbul ca sã se asigurecã nu este sub supraveghere ºi, dacã era necesar, jucau rolul de momealã în cazulîn care în zonã apãrea vreo persoanã suspectã. Depeºele diplomatice furnizate de

NAZAR, incluzând ºi corespondenþa dintre Tokyo ºi Ambasada japonezã de laWashington, erau uneori atât de voluminoase, încât cei de la rezidenþã nu puteausã le traducã înainte de a le transmite la Centru. Asistenþa acordatã spãrgãtorilor de coduri de la Centru prin materialul de cifrare al lui NAZAR a fost probabilconsideratã ºi mai importantã decât copiile dupã corespondenþa diplomaticã

japonezã. Trebuie sã fi existat momente în care, datoritã lui NAZAR ºi spãrgãtorilor sovietici de coduri, Ministerul de Externe al Japoniei fãcea, fãrã sã ºtie, un fel dediplomaþie fãrã secrete în relaþiile sale cu Uniunea Sovieticã.

Un alt mare succes al rezidenþei din Tokyo în anii ’70 l-a reprezentat creºtereavolumului de informaþii ºtiinþifice ºi tehnologice strânse de cãtre Linia X, ºiraportate la Centru cãtre Direcþia T. În anii ’60, rata anualã de dezvoltare a Japoniei

a fost în medie de peste 10%. Valoarea exporturilor a crescut de la 4,1 miliardedolari în 1960 la 19,3 miliarde zece ani mai târziu. În 1970, Japonia avea cele mai puternice industrii constructoare de nave, radio ºi televiziune din lume. Industriilede consum le-au depãºit cu mult pe cele din Uniunea Sovieticã. În mai puþin deun deceniu, Japonia a trecut de la epoca celor „Trei Comori Sacre“ (maºinã despãlat, frigider, TV alb-negru) la era celor „Trei C“ (car, cooler, Colour TV – maºinã, aer condiþionat, TV color). În 1971, Ministerul Comerþului Internaþionalºi al Industriei a elaborat o nouã agendã de tehnologie de vârf pentru economia

japonezã, axatã pe trecerea la industriile „bazate pe cunoaºtere intensivã“, cumsunt semiconductorii ºi circuitele integrate.

În iunie 1971, agentul TONDA, ºeful unei companii de tehnologie de vârf

din regiunea Tokyo, a furnizat rezidenþei douã volume de documente secretereferitoare la un nou sistem de computer microelectronic destinat forþelor aerieneale SUA ºi rachetelor. Printre cei mai apreciaþi dintre agenþii care au furnizatinformaþii despre semiconductorii japonezi ºi americani ºi mostre ale acestora s-anumãrat TANI, proprietarul unei companii care se specializase în proiectareasemiconductorilor. TANI i-a spus ofiþerului lui de caz cã nu considera cã lucreazã

pentru KGB, ci cã este angrenat pur ºi simplu în spionajul industrial care, lãsa elsã se înþeleagã, este o caracteristicã a lumii afacerilor moderne. Unii dintre agenþii



290

Liniei X, dacã nu chiar cei mai mulþi, aveau probabil o pãrere la fel de cinicã. Unalt agent care a furnizat informaþii despre produsele de ultimã orã din industriasemiconductorilor a fost LEDAL, directorul echipei de cercetare a semicon-ductorilor din cadrul Universitãþii Japoneze. Însemnãrile lui Mitrokhin referitoarela dosarele KGB identificã un numãr total de ºaisprezece agenþi cu funcþiisuperioare în industria tehnologiei de vârf din Japonia ºi din institutele de cercetareîn anii ’70. Aceastã listã, care nu include contactele confidenþiale, este, fãrãîndoialã, departe de a fi completã. Chiar ºi echipamentul folosit de rezidenþaKGB pentru a monitoriza schimbul de comunicaþii între echipele de filaj ale poliþieidin Tokyo ºi sediul lor se baza pe tehnologia furatã din Japonia.

Dupã cum afirmã Levcenko, nu era ceva neobiºnuit ca trimiterile expediate

de Linia X la Moscova prin curierul diplomatic odatã la paisprezece zile sãcântãreascã chiar ºi o tonã. Erau transportate la zborurile Aeroflot care plecau de pe aeroportul din Tokyo într-un microbuz al ambasadei. Statisticile referitoare lastrângerea de informaþii de naturã ºtiinþificã ºi tehnologicã în 1980, furnizate deun agent francez de la Direcþia T, ilustreazã o situaþie mai puþin dramaticã. DeºiJaponia era a cincea sursã ca importanþã, ea urma dupã Statele Unite. În 1980,61,5% din informaþiile despre ºtiinþã ºi tehnologie proveneau din surse americane(nu toate în SUA), 10,5% din Germania de Vest, 8% din Franþa, 7,5% din MareaBritanie ºi 3% din Japonia. Deºi producea tehnologie avansatã pentru scopurimilitare, Japonia nu poseda industrii mari ale apãrãrii, care erau þinta principalã aDirecþiei T. Cele trei procente din volumul global uriaº al informaþiilor sovietice

de naturã ºtiinþificã ºi tehnologicã atestã faptul cã de materialul japonez beneficiauaproximativ 100 de proiecte de cercetare ºi dezvoltare din anii ’80. Aceastãstatisticã ilustreazã importanþa operaþiunilor de naturã ºtiinþificã ºi tehnologicãdin Japonia. În conformitate cu „planul de muncã“ al Direcþiei T pe anii 1978– 1980 ofiþerii Liniei X trebuiau sã respecte urmãtoarele instrucþiuni:

– sã cultive ºi sã recruteze cetãþeni americani din Japonia; – sã-i cultive ºi sã-i recruteze pe japonezii care lucreazã în instituþiile

americane din Japonia ºi în organizaþiile americane implicate încooperarea nipono-americanã în domeniile ºtiinþific, tehnic ºi economic;

– sã-i cultive pe japonezi ºi persoanele de alte naþionalitãþi angajate în

spionajul industrial din SUA în numele monopolurilor japoneze; – sã formeze ºi sã instruiascã agenþi care sã recruteze ºi sã depisteze

persoane capabile sã lucreze cu cetãþenii americani din Japonia ºi dinSUA;

– sã infiltreze colonia japonezã din SUA; – sã obþinã informaþii de provenienþã americanã; – sã caute în mod sistematic, sã cultive ºi sã recruteze japonezi cu scopul

de a-i plasa în SUA unde umau sã acþioneze ca agenþi de sprijin.



291

Linia X a pus la punct ºi modalitãþi de a ocoli embargoul Comitetului deCoordonare a Comerþului Est-Vest (COCOM) menþinut de NATO ºi Japonia cu

privire la exportul de tehnologie cu aplicaþii militare spre Uniunea Sovieticã.Direcþia T considera drept o loviturã majorã negocierea în 1977 a unui contractimportant cu un constructor japonez de vase, Ishikawajima-Harima Heavy Indus-tries, pentru un doc plutitor cu o capacitate de peste 80 000 de tone, chipurile

pentru utilizarea exclusivã de cãtre flota de pescuit sovieticã. Lui Levcenko îivenea greu sã creadã cã „japonezii erau atât de naivi încât sã ia în serios aceleasigurãri“. S-ar putea ca Ministerul Industriilor ºi Comerþului, care a aprobatcontractul, sã se facã pur ºi simplu cã nu vede importanþa militarã a docului plutitor,

pentru a nu pierde o comandã atât de importantã pentru exportul þãrii. Ministerul

Apãrãrii, care fãrã îndoialã cã ar fi avut altã pãrere, nu a aflat de contract decâtdupã semnarea lui. La câteva luni dupã livrarea lui în noiembrie 1978 la Vladi-vostok, principala bazã a flotei sovietice din Pacific, docul uscat era folosit pentrua efectua reparaþii la submarinele nucleare ºi portavionul Minsk .

Rezidentul de la Tokyo, Oleg Aleksandrovici Gurianov, a spus personaluluisãu la sfârºitul anilor ’70: „Profiturile din reparaþii pe care aceºti ofiþeri (ai LinieiX) le scot în fiecare an, ar fi suficiente sã acopere cheltuielile pentru întreaganoastrã rezidenþã din Tokyo ºi încã ar mai rãmâne bani. În realitate, în întreagalume, spionajul tehnic acoperã toate cheltuielile serviciului de informaþii al KGB-ului“.

Dinamicul ºi ambiþiosul ºef al Direcþiei T, Leonid Sergheievici Zaiþev, a

emis pretenþii similare ºi a fãcut fãrã succes o campanie susþinutã pentru ca direcþialui sã devinã independentã faþã de FCD. Deºi informaþiile de naturã tehnicã ºiºtiinþificã erau cruciale pentru ca tehnologia militarã sovieticã sã nu rãmânã seriosîn urma celei occidentale, ea avea o pondere mult mai micã în cadrul economieisovietice în ansamblul sãu. Adevãratul beneficiu economic adus de secreteleºtiinþifice ºi tehnologice occidentale ºi japoneze, deºi estimat de Direcþia T lanivelul a miliarde de dolari, era sever limitat de neajunsurile economiei centralizate.De aici ºi paradoxul anilor ’70 ºi ’80 cã, în pofida existenþei unui mare numãr deoameni de ºtiinþã ºi ingineri calificaþi ºi a unui uriaº volum de cunoºtinþe ºtiinþificeºi tehnice, tehnologia sovieticã a rãmas în permanenþã în urma celei occidentaleºi japoneze.

Dezertarea lui Stanislav Levcenko în toamna anului 1979 a provocat daunemajore operaþiunilor KGB din Japonia, mai ales celor ale Liniei PR. În seara zileide 24 octombrie, puþin dupã ora 20.00, Levcenko l-a abordat pe un comandor naval al SUA în hotelul Sano din apropiere de Ambasada americanã de la Tokyoºi l-a rugat sã-i fixeze imediat o întâlnire cu un ofiþer CIA. În zorii zilei urmãtoare,Levcenko avea deja o vizã SUA în paºaport ºi un bilet de avion clasa întâi la PanAm pentru Washington. Dupã ce a refuzat sã se întâlneascã cu reprezentanþiiAmbasadei sovietice, Levcenko ºi însoþitorul lui de la CIA, înconjuraþi de poliþiºti



292

japonezi, au traversat pista de la aeroportul Narita, îndreptându-se cãtre un avioncare îi aºtepta. Între timp, Centrul a luat mãsuri de limitare a daunelor. A fostsuspendat contactul cu mai mulþi agenþi ai rezidenþei din Tokyo ºi s-a planificat onouã reþea a Liniei PR. Cel mai important dintre agenþii compromiºi de dezertarealui Levcenko a fost probabil NAZAR. Împreunã cu alþi agenþi puºi „la pãstrare“de rezidenþã, probabil cã ºi-a petrecut urmãtorii câþiva ani aºteptând neliniºtit sãvadã dacã va fi expus sau nu în public. Dificultãþile întâmpinate de rezidenþa dinTokyo în gãsirea înlocuitorilor pentru agenþii Liniei PR compromiºi de Levcenkos-au reflectat în directivele trimise în 1980 rezidenþelor din alte douãsprezecestate incluzând instrucþiuni de a cultiva ºi recruta japonezi.

Întreruperea furnizãrii de informaþii politice a coincis cu înrãutãþirea relaþiilor

sovieto-japoneze ca urmare a unei creºteri a numãrului de rachete sovietice curazã medie de acþiune SS-20 staþionate în Orientul Îndepãrtat, a construirii unor noi baze militare în Insulele Kurile („Teritoriile Nordice“) ºi a începerii rãzboiuluidin Afganistan. În 1980, primul-ministru Kenko Suzuki declara: „Dacã UniuneaSovieticã doreºte sã îmbunãtãþeascã relaþiile cu Japonia, trebuie sã satisfacã celedouã cereri ale Japoniei: retragerea trupelor sovietice din Afganistan ºi retrocedareaTeritoriilor Nordice“. Ulterior, el a mai adãugat ºi o a treia cerere referitoare laîndepãrtarea rachetelor sovietice SS-20 din Orientul Îndepãrtat sovietic. La 7februarie 1981, guvernul Suzuki a inaugurat Ziua Teritoriilor Nordice, pentru asolicita sprijinul public în favoarea retrocedãrii celor patru insule.

În noiembrie 1982, când Suzuki ºi ministrul lui de Externe, Yoshio Sakaruchi,

au venit la Moscova cu ocazia funeraliilor lui Brejnev, l-au invitat pe Gromîko sãfacã o vizitã la Tokyo pentru a purta discuþii în vederea îmbunãtãþiri relaþiilor dintre cele douã state, însã demersul lor a fost întâmpinat cu un refuz categoric.Kurilele, a declarat Gromîko, erau un teritoriu sovietic, iar „momentul ºiatmosfera“ nu erau potrivite pentru o vizitã. Relaþiile s-au deteriorat ºi mai multîn decembrie când Levcenko a fãcut publice primele dezvãluiri cu privire laoperaþiunile KGB în Japonia de la dezertarea lui. Acestea includeau ºi senzaþionalaºtire cã „printre cei mai eficienþi agenþi KGB s-au numãrat foºti membri aiguvernului japonez, mai mulþi funcþionari superiori ai Partidului Socialist dinJaponia, unul dintre cei mai reputaþi sinologi care avea relaþii foarte apropiate cufuncþionarii guvernamentali ºi mai mulþi membri ai Parlamentului japonez“. Deºi

Centrul se aºteptase fãrã îndoialã la aceste dezvãluiri, ele au reprezentat totuºi undezastru public care a subminat multe din mãsurile sale active.

Þinând seama de existenþa bazelor militare din Japonia, era inevitabil carelaþiile sovieticilor cu Tokyo de la începutul anilor ’80 sã sufere din cauza temeriiCentrului ºi a Kremlinului cã Administraþia Reagan fãcea pregãtiri pentru un

prim atac nuclear. Principala prioritate pentru rezidenþa din Tokyo, ca ºi pentrurezidenþele din Occident, era sã strângã informaþii despre aceste pregãtiriinexistente în cadrul operaþiunii REAN. Între timp, pânã ºi Partidul Socialist



293

Japonez, care cu numai câþiva ani în urmã era considerat de Centru un instrumentimportant pentru mãsurile active, privea cu îngrijorare escaladarea înarmãriisovieticilor în Orientul Îndepãrtat. În 1983, conducerea Partidului Socialist Japoneza informat în mod oficial Partidul Comunist al Uniunii Sovietice cã bazele sovieticede rachete SS-20 din Asia sovieticã erau „un motiv de îngrijorare pentru poporul

japonez ºi pentru alte popoare din aceastã zonã a Asiei“. În conformitate cusondajele de opinie, proporþia populaþiei japoneze care era îngrijoratã de „un

pericol militar venind din Uniunea Sovieticã“ a crescut de la 55% în 1981 la 80%în 1983.

„Planul de muncã“ al spionajului extern pentru anul 1984, transmis rezidenþeidin Tokyo ºi din alte locuri în noiembrie 1983, în toiul operaþiunii REAN, prevedea:

„Ameninþarea izbucnirii unui rãzboi nuclear este extrem de puternicã. StateleUnite îi implicã pe aliaþii sãi din NATO ºi Japonia în urmãrirea proiectelor saleagresive“. Japonia a fost ridicatã, împreunã cu Statele Unite, aliaþii sãi din NATOºi China, la statutul de una dintre „principalele þinte“ pentru infiltrãrile de agenþiKGB. Rezidenþele au fost instruite sã întreprindã mãsuri active pentru„exacerbarea contradicþiilor dintre SUA, Europa Occidentalã ºi Japonia“.

Zorii epocii Gorbaciov au împrãºtiat tensiunea periculoasã de la începutulanilor ’80, dar nu au contribuit cu nimic la perfectarea întârziatului tratat de pacecu Japonia. În timp ce Gorbaciov imprima un nou curs politicii externe, GheorghiArbatov, directorul Institutului SUA-Canada, încerca sã-l convingã cã UniuneaSovieticã „ar trebui sã dea înapoi douã sau chiar toate cele patru insule [Kurile]

japonezilor, altfel n-o s-o scoatem la capãt cu ei“. Gorbaciov nu l-a ascultat. Înaprilie 1991, cu opt luni înainte de prãbuºirea Uniunii Sovietice, el s-a plâns întimpul unei cuvântãri din Orientul Îndepãrtat, în ajunul primei sale vizite laTokyo: „Toatã lumea mã întreabã… câte insule am intenþia sã cedez“. Atuncicând din public s-au auzit voci: „Nu da niciuna!“, el a rãspuns: „Asta e ºi pãrereamea“.

În pofida prejudiciilor aduse Liniei PR ºi reþelei acesteia ca urmare a dezertãriilui Levcenko, Linia X se pare cã a fost puþin afectatã ºi chiar ºi-a extins activitãþilecel puþin pânã în primãvara anului 1987. În mai 1987, s-a aflat cã o sucursalãToshiba se unise cu o firmã suedezã ca sã vândã Uniunii Sovietice instrumentesofisticate ºi computere care înlesneau fabricarea de elice pentru submarine cu

emisie scãzutã de zgomot, ceea ce le fãcea greu detectabile. Aproape în acelaºitimp s-a descoperit o reþea de spionaj japonezã care lucra pentru serviciul sovieticde informaþii ºi furniza documente secrete despre tehnologia AWACS spionajuluisovietic. Guvernul japonez a reacþionat prin expulzarea unui ofiþer de la rezidenþadin Tokyo. Moscova a ripostat prin expulzarea ataºatului naval japonez ºi a unuidirector de la Mitsubishi.

Deºi ofensiva KGB-ului în Japonia a fost încununatã cu numeroase succesetactice, ea s-a încheiat printr-un eºec strategic. Enorma cantitate de informaþii de



294

naturã ºtiinþificã ºi tehnologicã strânsã de Linia X din Occident ºi din Japonia nua putut salva sistemul sovietic de la prãbuºirea economicã. Mãsurile active aleKGB-ului nu au reuºit nici sã convingã Tokyo sã semneze un tratat de paceacceptabil pentru Moscova. La începutul secolului al XXI-lea Rusia ºi Japoniaerau singurele puteri combatante din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial care încãnu-ºi „normalizaserã“ relaþiile.



295

17

Relaþia specialã cu India Partea I: Supremaþia Congresului Naþional Indian

În Lumea a Treia a existat o þarã asupra cãreia KGB ºi-a concentrat în ultimãinstanþã cele mai multe eforturi operaþionale în timpul Rãzboiului Rece, ºi anumeIndia. Pe vremea lui Stalin, India era privitã ca o marionetã imperialistã. Marea

Enciclopedie Sovieticã îl eticheta pe Mohandas „Mahatma“ Gandhi, cel care acondus India spre independenþa dobânditã în 1947, drept un „reacþionar … careºi-a trãdat poporul ºi i-a ajutat pe imperialiºti împotriva intereselor acestuia; îimaimuþãrea pe asceþi; pretindea în mod demagogic cã este un susþinãtor alindependenþei Indiei ºi duºman al englezilor; a exploatat pe larg prejudecãþilereligioase“. În pofida aversiunii pe care i-o provocau atacurile staliniste, Jawaharlal

Nehru, cel dintâi prim-ministru al Indiei independente, „nu se îndoia de faptul cãrevoluþia sovieticã însemnase un mare salt înainte în societatea omeneascã ºiaprinsese o flacãrã strãlucitoare care nu mai putea fi stinsã“. Deºi a fost elogiatulterior de scriitorii sovietici ca „lider de talie internaþionalã“, ºi „una dintre celemai strãlucite minþi ale secolului al XX-lea“, Nehru era foarte conºtient de faptulcã, pânã la moartea lui Stalin, survenitã în 1953, ºi el, la fel ca ºi Gandhi, eraconsiderat reacþionar. În primii ani ai independenþei indiene, corespondenþa secretãdintre Moscova ºi Partidul Comunist al Indiei (PCI) era adesea interceptatã deFiliala de Informaþii din New Delhi (la fel ca ºi atunci când lucra pentru serviciul

britanic Raj). Dupã cum susþine ºeful acestui serviciu, B. N. Mullik, pânã laînceputul anilor ’50 „toate instrucþiunile transmise de la Moscova subliniau câtde necesar ºi de important este ca Partidul Comunist Indian sã rãstoarne regimulreacþionar al lui Jawaharlal Nehru“. La începutul anului 1951, Mullik i-a dat lui

Nehru o copie a ultimelor indicaþii de la Moscova cãtre Partidul Comunist Indian,care includeau ºi avertismentul cã nu trebuie sã cadã în mâinile guvernului.

Nehru „a râs cu gura pânã la urechi ºi a remarcat cã, dupã cum se vede, Moscovanu ºtie cât sunt de isteþe serviciile noastre de informaþii“.

Dar nici Nehru ºi nici serviciul de informaþii nu ºi-au dat seama cât de temeinicfusese infiltratã Ambasada indianã de la Moscova de cãtre KGB care folosise ca



296

de obicei „capcanele sale cu miere“. Diplomatul indian PROHOR a fost recrutat probabil la începutul anilor ’50 cu ajutorul unei „rândunici“ (agentã), cu numeleconspirativ NEVEROVA, care probabil cã l-a sedus. KGB era în mod clar încântatde materialele pe care le furniza PROHOR, în douã rânduri acestea conþinândchiar manualul de codificare al ambasadei ºi tabelele de cifrare, întrucât din 1954remuneraþia lui lunarã a crescut de la 1000 la 4000 de rupii. Un alt diplomatindian, RADAR, a fost recrutat în 1956, tot cu ajutorul unei „rândunici“, care deastã datã a pretins (probabil neîntemeiat) cã este însãrcinatã. O a treia „rândunicã“a KGB-ului a convins un ofiþer de cifru de la Ambasada indianã, ARTUR, sã seîndatoreze din greu pentru a-l face astfel mai uºor de compromis. A fost recrutatca agent în 1957, dupã ce fusese prins (probabil cu afaceri ilegale cu valutã) de

cãtre un ofiþer KGB care se dãdea drept afacerist de pe piaþa neagrã. Ca urmare aacestor infiltrãri în ambasadã, spãrgãtorii sovietici de coduri au reuºit probabil sãdecripteze un volum considerabil de corespondenþã diplomaticã indianã.

Pe mãsura extinderii operaþiunilor KGB în India în anii ’50 ºi ’60, se pare cãCentrul a descoperit amploarea infiltrãrii anterioare a serviciului de informaþii înPartidul Comunist Indian. Dupã cum reiese dintr-un raport al KGB-ului, o cercetarea lui Promode Das Gupta, care în 1959 a devenit secretar al Partidului Comunistdin Bengal, a ajuns la concluzia cã acesta fusese recrutat de serviciul de informaþiiîn 1947. Alte infiltrãri importante au fost descoperite în partidele din Kerala ºiMadras. În anii ’60, infiltrarea KGB-ului în comunitatea indianã de informaþii ºiîn alte sectoare ale birocraþiei oficiale a creat posibilitatea schimbãrii situaþiei.

Dupã ce KGB a devenit principalul canal de legãturã atât pentru bani, cât ºi pentrucomunicaþiile secrete de la Moscova, infiltrãrile de înalt nivel ale PartiduluiComunist Indian au devenit mai dificile. Ca ºi în cazul altor partide comuniste,acest canal secret a fost cunoscut numai de un numãr mic de oameni din conducere.În 1959, secretarul general al partidului, Ajoy Gosh, a plãnuit, de comun acord curezidenþa din Delhi, înfiinþarea unei întreprinderi de import-export pentru comerþulcu blocul sovietic, condusã de un membru de partid de rang superior cu numeleconspirativ de DED, ale cãrei profituri urmau sã intre în fondurilor partidului. Înmai puþin de un deceniu, profiturile ei anuale au trecut de 3 milioane de rupii.Agenþia de presã sovieticã Novosti oferea ºi ea alte subvenþii, plãtind în modregulat editurii Partidului Comunist Indian cu 50% mai mult decât preþul perceput

în mod normal de aceasta.Interesul Moscovei pentru Nehru a fost sporit în mod considerabil ca urmare

a afirmãrii acestuia (alãturi de Nasser ºi Tito) drept unul din liderii Miºcãrii de Nealiniere, care a început sã prindã contur la Conferinþa de la Bandung din 1955.Un schimb oficial de vizite între Hruºciov ºi Nehru din acelaºi an a deschis onouã erã în relaþiile sovieto-indiene. În decembrie, la întoarcerea sa din India,Hruºciov a raportat Prezidiului cã fusese primit foarte cãlduros, dar a criticatreprezentarea „primitivã“ a Indiei în publicaþiile ºi filmele sovietice, care dovedeau



297

existenþa unor lacune în înþelegerea culturii indiene. Hruºciov fusese în mod clar încântat de informaþiile ºi securitatea asigurate de KGB în timpul deplasãrii saleºi a propus ca ofiþerii respectivi sã fie decoraþi ºi sã beneficieze de majorareasalariului.

America se bizuia pe Pakistan ca aliat strategic ºi contrapondere pentruinfluenþa sovieticã în Asia, ceea ce a încurajat India sã se orienteze cãtre URSS.În 1956, Nehru a declarat cã nu a întâlnit niciun alt caz „de agresiune flagrantã“ca invazia anglo-francezã în Egipt, dar s-a abþinut sã condamne reprimarea brutalãde cãtre sovietici a revoluþiei ungare din acelaºi an. India a votat împotriva uneirezoluþii a ONU care pleda pentru alegeri libere în Ungaria ºi pentru retragereaforþelor Uniunii Sovietice. Kremlinul a început sã aprecieze tot mai mult sprijinul

Indiei, în timp ce reprezentanþii Miºcãrii de Nealiniere tindeau sã voteze în ONUalãturi de blocul sovietic ºi mai rar alãturi de Occident. În anii 1960, India ºiUniunea Sovieticã au mai descoperit ºi o altã cauzã comunã împotriva Chinei luiMao.

În interiorul Partidului Congresului, aflat la guvernare, KGB a început sã-lcultive pe conducãtorul aripii de stânga ºi consilier apropiat al lui Nehru, KrishnaMenon, care în 1957 a devenit ministru al Apãrãrii, dupã ce în deceniul anterior al carierei îndeplinise funcþia de Înalt Comisar al Indiei la Londra ºi reprezentantal acesteia la ONU. Andrei Gromîko, ministrul sovietic de Externe, nutreaconvingerea cã „Menon era un prieten personal al Uniunii Sovietice. Îmi spuneacu înflãcãrare: «Nici nu vã puteþi imagina ura pe care o simþea ºi pe care încã o

mai resimte poporul indian pentru coloniºti, pentru britanici… Metodele folositede capitalul american pentru a exploata þãrile înapoiate poate cã sunt indirecte,dar sunt la fel de dure»“.

În mai 1962, Prezidiul sovietic (care în timpul lui Hruºciov înlocuise BiroulPolitic), a autorizat rezidenþa KGB de la New Delhi sã întreprindã mãsuri activemasive pentru consolidarea poziþiei lui Menon în India ºi pentru a-i spori

popularitatea, probabil în speranþa cã acesta va deveni succesorul lui Nehru. Întimpul cât Menon a fost ministru al Apãrãrii, importul de arme al Indiei s-a axatcu precãdere pe Uniunea Sovieticã în detrimentul Occidentului. Decizia Indieidin vara anului 1962 de a achiziþiona MiG-21 în loc de Lightning de la britanici s-adatorat în cea mai mare mãsurã lui Menon. Înaltul Comisar britanic de la New

Delhi a raportat la Londra: „Krishna Menon a reuºit încã de la bun început sãînvãluie aceastã chestiune într-un secret ministerial desãvârºit, rãspândind cudibãcie relatãri în favoarea MiG ºi împotriva avionului occidental“. Dar carieralui Menon a fost întreruptã în octombrie 1962 odatã cu invadarea Indiei de cãtreChina. Întrucât nu luase în serios posibilitatea unei invazii pânã în preziua atacului,Menon a fost pus în situaþia de þap ispãºitor pentru lipsa de pregãtire a Indiei. Caurmare a înfrângerii forþelor indiene de cãtre chinezi, Nehru l-a demis oarecumîmpotriva voinþei sale la data de 31 octombrie. Douã sãptãmâni mai târziu,



298

Prezidiul a autorizat mãsuri active la rezidenþa din Delhi, inclusiv finanþarea însecret pentru un ziar care îl sprijinea pe Menon într-o încercare disperatã de a-iresuscita cariera politicã. Deºi mãsurile active similare ale KGB-ului în favoarealui Menon de dinainte de alegerile din 1967 nu au avut efectul scontat, un mesajsecret cãtre Menon din partea Comitetului Central al PCUS (trimis probabil deSecþia Internaþionalã), exprima aprecierea pentru atitudinea sa pozitivã faþã deUniunea Sovieticã.

Sprijinul KGB nu a contribuit prea mult la îmbunãtãþãrea situaþiei lui Menon.Înainte sã devinã ministru al Apãrãrii, acesta lucrase în principal în afara Indiei – douãzeci ºi opt de ani în Marea Britanie, unde îndeplinise peste un deceniu funcþiade consilier laburist la Londra. Drept urmare, în ciuda sprijinului susþinut al unor

discipoli devotaþi din Partidul Congresului (dintre care cel puþin unul primea ofinanþare serioasã din partea KGB-ului), Menon nu avea adepþi personali în India.Când s-a întors în India din exil, singura limbã pe care o vorbea era engleza, numai suporta mâncarea picantã indianã ºi prefera jachetele de tweed ºi pantaloniide flanel în locul veºmântului tradiþional indian. Dupã ce nu a mai fost nominalizat

pentru Congres în circumscripþia sa din Bombay la alegerile din 1967, Menon arãmas un independent oarecare. Doi ani mai târziu, cu sprijinul comuniºtilor, afost ales ca independent în Bengalul de Vest. Câteva dintre elementele pe care ºi-a

bazat campania îndreptãþesc presupunerea cã a fost influenþat de mãsurile activeale KGB-ului – de exemplu, cererea lui ca trupele americane din Vietnam sã fie

judecate pentru genocid ºi afirmaþia lui cã au sfârtecat pântecele femeilor

însãrcinate ca sã le scoatã la ivealã pruncii nenãscuþi. Cu mult înainte de decesulsãu, survenit în 1974, Menon încetase sã mai fie o voce în politica indianã.În urma declinului politic al lui Menon, candidatul preferat al Moscovei la

succesiunea lui Nehru dupã moartea acestuia din mai 1964 a fost Gulzarilal Nanda,ministrul de Interne ºi numãrul doi în Cabinet. Rezidenþa de la New Delhi a

primit ordin sã facã tot posibilul pentru a susþine candidatura acestuia, dar sã-lsprijine pe Lal Bahadur Shastri, un alt colaborator apropiat al lui Nehru, în cazulîn care campania lui Nanda ar fi eºuat. Nu existã niciun indiciu în însemnãrile luiMitrokhin potrivit cãruia KGB ar fi fost în contact cu Nanda sau cu Shastri.Principalul motiv pentru care Moscova îi susþinea avea, mai mult ca sigur, ocomponentã negativã – pentru a-l împiedica pe tradiþionalistul hindus de dreapta,

Morarji Desai, care îºi începea fiecare zi bând un pahar din propria urinã (practicãfolositã în vechea medicinã tradiþionalã indianã), sã devinã succesorul lui Nehru. Încele din urmã, dupã ce Desai s-a lãsat convins sã se retragã oarecum fãrã voia luidin competiþie, Shastri a fost ales prim-ministru cu sprijinul unanim al Congresului.Dar în ianuarie 1966 Shastri a murit subit, iar cabala liderilor Congresului(„Sindicatul“) a ales-o pe fiica lui Nehru, Indira Gandhi (cu numele conspirativ datde KGB: VANO), ca succesoare, nutrind convingerea greºitã cã aceasta va fi o

persoanã cu popularitate pe care însã vor putea s-o manipuleze cu uºurinþã.



299

Primul contact prelungit al KGB-ului cu Indira Gandhi a avut loc în 1953, întimpul primei ei vizite în Uniunea Sovieticã, la câteva luni dupã moartea luiStalin. Direcþia Principalã Doi a þinut-o sub o supraveghere continuã ºi a plasat înacelaºi timp în jurul ei admiratori frumoºi ºi foarte atenþi. Neºtiind cã primireacãlduroasã fusese orchestratã de KGB, Indira a fost copleºitã de atenþiile revãrsateasupra ei. Deºi în scrisorile cãtre tatãl ei nu pomenea de admiratori, Indira îispunea: „Toþi – adicã ruºii – sunt foarte drãguþi cu mine… sunt tratatã ca ºi cândaº fi copilul unic al cuiva – am sã fiu îngrozitor de rãsfãþatã când am sã plec.

Nimeni nu a fost niciodatã atât de drãguþ cu mine.“ Indira mai povesteºte despreo vacanþã la Marea Neagrã organizatã pentru ea: „Nu cred cã am mai avut partede o astfel de vacanþã de ani de zile“. Mai târziu, la Leningrad, i-a spus lui Nehru

cã „s-a lãfãit în lux“. Doi ani mai târziu, Indira l-a însoþit pe tatãl ei în prima savizitã oficialã în Uniunea Sovieticã. La fel ca ºi Nehru, era vizibil impresionatãde succesele aparente ale planificãrii sovietice ºi ale modernizãrii economice,

prezentate de gazde într-o vizitã foarte bine regizatã în fabricile sovietice. În timpulcãlãtoriei ei, Hruºciov i-a fãcut cadou o hainã de blanã de herminã care a devenitapoi unul din articolele preferate ale garderobei ei – în ciuda faptului cã cu numaicâþiva ani mai înainte o criticase pe ambasadoarea indianã de la Moscova pentrucã acceptase un cadou similar.

Încercãrile sovieticilor de a o cultiva pe Indira Gandhi în anii ’50 au fostmotivate mai mult de dorinþa de a-l influenþa pe tatãl ei decât de conºtientizarea

propriului ei potenþial politic. La fel ca ºi Sindicatul Congresului ºi Partidul

Comunist Indian, Moscova încã o mai subestima în momentul în care a devenit prim-ministru. La primele ei apariþii în parlament, doamna Gandhi parcã avealimba legatã ºi nu reuºea sã gândeascã cu mintea ei. Porecla jignitoare inventatãde un parlamentar socialist, „pãpuºa proastã“, a început sã se rãspândeascã.Strategia Moscovei în 1966 pentru alegerile din 1967 s-a bazat pe încurajareaPartidului Comunist Indian ºi a Partidului Comunist Marxist al Indiei sã se uneascãîntr-o alianþã de stânga pentru a se opune doamnei Gandhi ºi guvernãriiCongresului. KGB a subvenþionat Partidul Comunist Indian ºi câteva grupãri destânga în campania pentru alegerile din 1967 ºi a mai finanþat ºi campaniile maimultor agenþi ºi contacte confidenþiale din Congres. Cel mai serios agent identificatîn dosarele lui Mitrokhin a fost un ministru cu numele conspirativ ABAD, care

era considerat de KGB drept „extrem de influent“.În timpul campaniei electorale, KGB a recurs frecvent la mãsurile active,

multe dintre ele bazate pe documente americane contrafãcute, realizate de Serviciul A.Un agent de la departamentul de informaþii al Ambasadei SUA din New Delhi,cu numele conspirativ MIHAIL, a furnizat documente ºi modele de semnãturicare au contribuit la executarea unor falsuri convingãtoare. Printre ofiþerii deoperaþiuni care au fãcut publicitate documentelor contrafãcute produse pentrucampania electoralã din 1967 s-a numãrat Iuri Modin, fost controlor al celebrei



300

echipe de la Cambridge a „Celor Cinci Magnifici“. În încercarea de a-l discredita pe S. K. Patil, unul dintre anticomuniºtii de frunte din Sindicatul Congresului,Modin a rãspândit o scrisoare contrafãcutã de la consulul general din Bombaycãtre ambasadorul american din New Delhi care se referea la „intrigile politicecu pakistanezii“ ºi generoasele subvenþii americane care, chipurile, i-ar fi fostacordate. Deºi Patil era unul dintre cei mai înalþi demnitari ai partidului învinºi înalegeri, este greu de apreciat în ce grad îºi datoreazã înfrângerea mãsurilor activeale KGB-ului. Modin a publicat ºi o telegramã falsã trimisã la Londra de cãtreÎnaltul Comisar, John Freeman, în care se raporta cã Statele Unite dãdeau sumemari de bani partidelor ºi politicienilor de dreapta. Faptul cã KGB se pare cã nuavea un agent MIHAIL în Înalta Comisie a fãcut ca Serviciul A sã comitã o gravã

eroare cu aceastã ocazie. În documentul fals, Înaltul Comisar britanic era numitSir John Freeman.Alte falsuri ale Serviciului A au avut mult mai mult succes. Printre acestea s-a

numãrat ºi o scrisoare ca din partea lui Gordon Goldstein de la Biroul de Cercetãri Navale al SUA în care se dezvãluia existenþa unor arme americane pentru un preþios rãzboi bacteriologic în Vietnam ºi Thailanda. Publicatã iniþial în Free Press Journal din Bombay, scrisoarea a fost reluatã de London Times la 7 martie1968 ºi folositã de Radio Moscova în emisiunile destinate Asiei ca dovadã cãAmerica provocase epidemii în Vietnam. Sãptãmânalul indian Blitz a intitulat unreportaj bazat pe acelaºi fals „SUA recunoaºte existenþa rãzboiului biologic ºinuclear“. Ulterior s-a descoperit cã semnãtura lui Goldstein ºi antetul oficial

fuseserã copiate de pe o invitaþie la un simpozion ºtiinþific internaþional trimisãde el cu un an înainte.Dupã alegerile din februarie 1967, KGB susþinea, fãrã îndoialã într-o manierã

foarte optimistã, cã putea influenþa 30-40% din membrii noului parlament.Congresul ºi-a pierdut 21 din locuri. Conflictul dintre Indira Gandhi ºi principalulei rival, Korarji Desai, fãcea ca majoritatea de 44 de locuri sã fie destul de precarã,ceea ce a obligat-o sã-l accepte pe Desai ca prim-ministru. În 1968, Desai ºiKamaraj, ºeful Sindicatului, cãzuserã de acord asupra necesitãþii de a o înlocui pedoamna Gandhi. Congresul se îndrepta în mod inexorabil cãtre o sciziune.

În 1969 s-au produs reorientãri atât la Moscova, cât ºi la Delhi. Ameninþareacrescândã din partea Chinei a convins Kremlinul sã situeze relaþia specialã cu

India la baza politicii sale din Asia de Sud. În acelaºi timp, doamna Gandhi ahotãrât sã-ºi asigure sprijinul aripii de stânga împotriva Sindicatului. În iulie 1969,a naþionalizat paisprezece bãnci comerciale. Desai a fost demis din funcþia deministru de Finanþe ºi a demisionat din funcþia de prim-ministru adjunct. Încurajatde Moscova, Partidul Comunist Indian ºi-a orientat sprijinul cãtre doamna Gandhi.Infiltrându-ºi membrii ºi simpatizanþii în Forumul Congresului pentru AcþiuneSocialistã (cu numele conspirativ SECTOR) Partidul Comunist Indian ºi-aconsolidat poziþia în cadrul partidului de guvernãmânt. În noiembrie, Sindicatul



301

a declarat-o pe doamna Gandhi vinovatã de sfidarea conducerii Congresului ºiexpulzat-o din partid, care atunci s-a scindat în douã: Congresul (O) care urmalinia Sindicatului, ºi Congresul (R), care o sprijinea pe doamna Gandhi. Sindicatulinsinua cã doamna Gandhi intenþioneazã sã „vândã“ India Uniunii Sovietice ºi îlfolosea pe principalul sãu secretar particular, Parmeshwar Narain Haksar, calegãturã directã cu Moscova ºi cu Ambasada sovieticã.

Între 1967 ºi 1973, Haksar, fost protejat al lui Krishan Menon, a fostconsilierul de încredere al doamnei Gandhi. Unul dintre biografii ei, KatherineFrank, îl descrie ca pe un personaj charismatic, care a devenit „probabil cel maiinfluent ºi mai puternic membru al guvernului“, precum ºi „cel mai importantfuncþionar public din þarã“. Haksar a transformat o funcþie publicã neutrã din

punct de vedere politic, cel puþin în principiu, într-o „birocraþie angajatã ideologic“.El a fost cel care a influenþat întoarcerea doamnei Gandhi cãtre stânga, ceea ce s-asoldat cu naþionalizarea bãncilor ºi scindarea Partidului Congresului. Tot Haksar s-a aflat ºi în spatele transferului controlului comunitãþii de informaþii cãtresecretariatul primului-ministru. Dar orientarea lui spre stânga îºi avea sorginteamai mult în convingerile lui socialiste ºi mai puþin în manipularea de cãtre KGB.Însã atât el, cât ºi doamna Gandhi „deveneau mai puþin rigizi când era vorba deamestecul în sistemul democratic sau în structura guvernului pentru a-ºi atingescopurile politice.“ Ziaristul Inder Malhotra consemna existenþa unei „culturi acurtezanului“ în anturajul Indirei Gandhi: „Centrul puterii din cea mai maredemocraþie a lumii se transforma încet într-un durbar .“

La alegerile din februarie 1971, doamna Gandhi a obþinut o victoriecategoricã. Cu ºaptezeci de locuri mai mult decât câºtigase Congresul nedivizatîn 1967, Congresul ei (R) avea acum o majoritate de douã treimi. ForumulCongresului pentru Acþiune Socialistã se bucura de sprijinul a aproximativ 100de membri ai noului parlament. Doamna Gandhi l-a numit în funcþia de ministrual Minelor pe cel mai gãlãgios purtãtor de cuvânt al acestuia, fostul comunistMohan Kumaramangalam; una din primele lui acþiuni a fost naþionalizarea minelor de cãrbune. Kumaramangalam pãrea cã doreºte sã aplice o tezã pe care o susþinuse

pentru prima oarã în 1964: potrivit acesteia, întrucât Partidul Comunist Indian nu putea câºtiga puterea prin forþe proprii, cât mai mulþi dintre membrii ºi simpatizanþiilui trebuie sã intre în Congres, sã facã front comun cu congresiºtii „progresiºti“

ºi sã oblige conducerea partidului sã aplice politici socialiste. O altã personalitatede frunte din Forumul Congresului pentru Acþiune Socialistã a fost recrutatã în1971 ca agentul RERO ºi plãtitã cu 100 000 de rupii pe an pentru ceea ce KGBconsidera cã sunt informaþii politice importante ºi datoritã faptului cã acþiona ºica agent de recrutare. Printre cei care au lucrat cu el în calitate de controlori s-anumãrat ºi Leonid ªebarºin, viitorul ºef al FCD.

În august 1971, doamna Gandhi a semnat un tratat de pace, prietenie ºicooperare cu Uniunea Sovieticã. Dupã cum afirmã T. N. Kaul, secretar perma-



302

nent al Ministerului de Externe al Indiei, „A fost una dintre puþinele negocieristrict secrete purtate de India. Dintre indieni, abia dacã erau douãsprezece persoanecare ºtiau de ele, printre care primul-ministru ºi ministrul de Externe. Mass-me-dia nu a aflat nimic despre negocieri.“ Gromîko declara încântat la ceremonia desemnare: „Importanþa tratatului este incontestabilã“. Popularitatea doamnei Gandhiîn Uniunea Sovieticã, afirma el mai târziu, a fost demonstratã de „numãrul marede copii sovietici cãrora li s-a dat numele neobiºnuit de Indira“. Se pare cã UniuneaSovieticã îºi asigurase sprijinul celei mai mari puteri din Miºcarea de Nealiniere.Ambele þãri au dat imediat un comunicat comun prin care cereau retragereatrupelor SUA din Vietnam. India se putea bizui pe livrãrile sovietice de arme ºi pesprijinul diplomatic al Uniunii Sovietice în conflictul cu Pakistanul care pãrea

iminent. Dupã cum susþine Leonid ªebarºin, care fusese trimis la post la NewDelhi în calitate de ºef al Liniei PR (Informaþii politice), într-un „moment în careIndia beneficia la maximum de tehnologia militarã sovieticã“, Centrul – spredeosebire de multe persoane din Ministerul de Externe – a tras concluzia cã rãzboiuleste inevitabil. ªebarºin ºi-a dat seama cã rãzboiul începuse în momentul în carela o recepþie diplomaticã din seara de 2 decembrie de la Ambasada sovieticãluminile s-au stins brusc. Privind afarã pe geam, ªebarºin ºi-a dat seama cã panade curent afectase întreaga capitalã. Pãrãsind în grabã ambasada, s-a dus la ocabinã telefonicã aflatã ceva mai departe ca sã contacteze un membru al reþeleide agenþi a rezidenþei care i-a confirmat cã ostilitãþile începuserã. Un alt membrual reþelei a aranjat o întâlnire între ªebarºin ºi un comandant superior indian:

Ar însemna sã subestimãm situaþia dacã am spune cã domneºte optimismul. ªtia preciscând ºi cum se va încheia rãzboiul: pe 16 decembrie cu capitularea oraºului Dacca(ulterior numit Dhaka) ºi a armatei pakistaneze (din Pakistanul de Est)… Nu sunt înstare sã reziste ºi nu vor apãra Dacca, pentru cã nu au de la cine sã aºtepte ajutor.„Cunoaºtem armata pakistanezã“, a spus interlocutorul meu. „Orice soldat profesionists-ar comporta la fel în locul lor.“

În pofida sprijinului diplomatic primit din Statele Unite ºi din China,Pakistanul a suferit o înfrângere zdrobitoare în rãzboiul de paisprezece zile cuIndia. Pakistanul de Est ºi-a dobândit independenþa sub numele de Bangladesh.

Pakistanul de Vest, care numãra doar 55 de milioane de oameni, nu mai puteareprezenta un pericol pentru India. Cei mai mulþi indieni considerau cã acesta eramomentul culminant pentru doamna Gandhi. Un diplomat sovietic de la ONUexulta: „Este pentru prima oarã în istorie când Statele Unite ºi China au suferit oînfrângere comunã!“

La Centru, relaþia specialã indo-sovieticã a fost sãrbãtoritã tot ca o victorie aKGB-ului. În semn de recunoºtinþã rezidenþa din New Delhi a fost ridicatã larangul de „rezidenþã principalã“. ªeful ei din perioada 1970–1975, Iakov



303

Prokofievici Medeanik, a primit titlul de „rezident principal“ iar ºefii Liniilor PR (Informaþii politice), KR (Contrainformaþii) ºi X (Informaþii ºtiinþifice ºi tehnice)au primit statutul de rezident – în locul celui anterior de rezident adjunct. Medeanik rãspundea ºi de supervizarea a trei alte rezidenþe, situate în consulatele sovieticede la Bombay, Calcutta ºi Madras. La începutul anilor ’70, prezenþa KGB-ului înIndia a devenit mai semnificativã decât în orice altã þarã dinafara blocului sovietic.Indira Gandhi nu a fixat niciun fel de limite în privinþa numãrului de diplomaþi ºireprezentanþi comerciali sovietici, permiþând astfel GRU ºi KGB sã aibã oricâte

posturi de acoperire îºi doreau. ªi, spre deosebire de multe alte state, Indira nu aobiectat nici împotriva ofiþerilor sovietici de informaþii care fuseserã expulzaþi dealte regimuri. Expansiunea operaþiunilor KGB pe subcontinentul indian (ºi maiales în India) în anii 1970 a impus crearea unei noi secþii în FCD. Din acest

moment, operaþiunile din India ca ºi din restul Asiei de Sud ºi de Sud-Estnecomuniste au intrat în atribuþiile Direcþiei a ªaptea. În 1974, recent înfiinþataSecþie a ªaptesprezecea a devenit rãspunzãtoare pentru subcontinentul indian.

Oleg Kalughin, cãruia i s-a încredinþat funcþia de ºef al Direcþiei K (Contrainformaþii) în 1973, îºi aminteºte de India ca de „un model de infiltrare KGBîntr-un guvern din Lumea a Treia“: „Aveam nenumãrate surse de informaþii în totguvernul indian – la informaþii, contrainformaþii, ministerele Apãrãrii ºi de Externe,la poliþie“. În 1978, Direcþia K, care rãspundea de infiltrarea agenþiilor strãine deinformaþii ºi securitate, coordona prin Linia KR din rezidenþele indiene peste treizecide agenþi – dintre care zece erau ofiþeri indieni de informaþii. Kalughin îºi aminteºte oîmprejurare în care Andropov personal a refuzat o ofertã din partea unui ministru

indian de a-i furniza informaþii în schimbul a 50 000 de dolari pe motiv cã KGBdispunea de suficiente informaþii de la ministerele Apãrãrii ºi de Externe: „Parcãtoatã þara era de vânzare; KGB – ºi CIA – infiltraserã puternic guvernul indian.Dupã un timp, niciuna din pãrþi nu mai transmitea informaþii importante indienilor,deoarece îºi dãdea seama cã în ziua urmãtoare duºmanul le va cunoaºte“.

KGB, dupã pãrerea lui Kalughin, a avut mai mult succes decât CIA, în partedatoritã capacitãþii sale de a exploata corupþia care a devenit endemicã în timpulregimului Gandhi. Aºa cum nota Inder Malhotra, deºi corupþia nu reprezenta nimicnou în India:

Oamenii se aºteptau ca partidul Indirei Gandhi, care se angajase cã va instaura socialismulîn þarã, sã fie mai cinstit decât vechiul Congres nedivizat. Dar aceasta s-a dovedit a fi osperanþã deºartã. Dimpotrivã, raportate la bogãþiile adunate de unii dintre asociaþii eiapropiaþi, fãrãdelegile membrilor demiºi ai Sindicatului, consideraþi cândva drept naºiicongresmenilor corupþi, pãreau acum niºte fleacuri.

Se spunea cã serviete întregi cu bani erau duse în mod regulat acasã la primul-ministru. Circula zvonul cã fostul membru al Sindicatului S. K. Patil ar fi afirmatcã Indira Gandhi nu dãdea înapoi nici mãcar servietele.



304

Este puþin probabil ca primul-ministru sã fi acordat prea multã atenþie provenienþei unora dintre fondurile care intrau în seifurile Congresului. Era osarcinã pe care o lãsa în seama lui Lalit Narayan Mishra, cel care strângea fonduri

pentru ea ºi care – deºi ea cu siguranþã cã nu ºtia – primea ºi bani de la sovietici.Cel puþin o datã, un cadou de douã milioane de rupii de la Biroul Politic pentruCongres (R) a fost livrat personal dupã miezul nopþii de ºeful Liniei PR de la NewDelhi, Leonid ªebarºin. Un alt milion de rupii a fost oferit cu aceeaºi ocazie unuiziar care o sprijinea pe doamna Gandhi. Scund de staturã ºi obez, cu mai multerânduri de guºi, Mishra pãrea potrivit pentru rolul de politician corupt pe care îl

juca din ce în ce mai frecvent. Indira Gandhi, în ciuda faptului cã ducea o viaþãausterã, conta pe banii pe care îi strângea el din diverse surse pentru a finanþa

Congresul (R). La fel ºi fiul ºi moºtenitorul ei oficial, Sanjay, ale cãrui ambiþiineinspirate de a construi prima maºinã popularã indianã ºi de a deveni un HenryFord al Indiei depinde tot de favorurile guvernamentale. În 1975, când Mishra afost asasinat, doamna Gandhi a susþinut cã era vorba de un complot cu implicareaunor „elemente strãine“, expresie folositã fãrã îndoialã de ea ca eufemism pentruCIA. Rezidenþa principalã de la New Delhi i-a oferit vãduvei acestuia 70 000 derupii din fondul sãu pentru mãsuri active.

Deºi au existat unele plângeri din partea conducerii Partidului ComunistIndian cu privire la utilizarea fondurilor sovietice pentru a o sprijini pe doamnaGandhi ºi Congresul (R), finanþarea secretã pentru Partidul Comunist Indian nu

pare sã fi fost afectatã. Pânã în 1972, întreprinderea de import-export înfiinþatã de

Partidul Comunist Indian cu un deceniu mai înainte pentru a face comerþ cuUniunea Sovieticã contribuise cu peste 10 milioane de rupii la fondurile partidului.Alte subvenþii secrete, totalizând cel puþin 1,5 milioane rupii, au ajuns la partidelecomuniste, la persoane individuale ºi organe de presã asociate cu Partidul ComunistIndian. Fondurile trimise de la Moscova la sediul partidului prin KGB erau totmai mari. În primele luni ale anului 1975, ele au atins peste 2,5 milioane rupii.

La mijlocul anilor ’70, fondurile sovietice pentru Partidul Comunist Indianerau transmise prin ofiþerii operativi de la rezidenþa principalã din New Delhiunui membru de rang superior din Consiliul Naþional al Partidului, cu numeleconspirativ BANKIR, în diferite locaþii. Cele mai simple transferuri de fonduri sefãceau atunci când ofiþerii KGB sub acoperire diplomaticã aveau un pretext pentru

a vizita birourile lui BANKIR, cum ar fi de pildã informãrile cu ocazia vizitelor delegaþiilor de presã din blocul sovietic. Existau însã ºi aranjamente mult maicomplexe. Într-unul din dosarele lui Mitrokhin se vorbeºte despre o partidã de

pescuit la un lac nu departe de Delhi, organizatã spre a oferi acoperire pentru untransfer de fonduri cãtre BANKIR. ªebarºin ºi doi ofiþeri operativi de la rezidenþa

principalã au plecat de la ambasadã la ora 6.30 dimineaþa, au sosit cam pe la ora8.00 ºi au petrecut douã ore ºi jumãtate pescuind. La 10.30 au plecat de la lac ºi s-auîndreptat cãtre un loc de întâlnire fixat dinainte cu BANKIR, stabilind contactul



305

vizual cu maºina lui la 11.15. În momentul în care maºina rezidenþei a depãºit-o pe a acestuia pe un sector de drum care nu putea fi vãzut din nicio parte, pachetelede bancnote au fost aruncate pe fereastra deschisã a maºinii lui BANKIR.Rajeshwar Rao, secretar general al Partidului Comunist Indian între 1964 ºi 1990,a dat mai târziu chitanþã pentru sumele primite. Alte sume considerabile au ajunsla Congresul de orientare comunistã al Sindicatelor din Întreaga Indie, condusede S. A. Dange.

Pe vremea Indirei Gandhi, India a fost probabil zona cu cele mai multe mãsuriactive ale KGB din întreaga lume, deºi importanþa lor se pare cã a fost în maremãsurã exageratã de Centru, care ºi-a supraestimat capacitatea de a manipulaopinia publicã indianã. Dupã cum reiese din dosarele KGB, în 1973 existau zece

ziare indiene pe statul sãu de platã (care din motive juridice nu pot fi identificate), precum ºi o agenþie de presã care era sub „controlul“ sãu. În 1972, KGB susþinecã a plasat 3789 de articole în ziarele indiene – probabil mai multe decât în oricarealtã þarã necomunistã din lume. Din aceleaºi dosare reiese cã acest numãr a scãzutla 2769 în 1973, dar a crescut la 4486 în 1974 ºi la 5510 în 1975. În câteva þãriimportante care erau membre ale NATO, în pofida campaniilor de mãsuri active,KGB nu a reuºit sã plaseze decât 1% din articolele pe care le-a plasat în presaindianã.

Printre cele mai semnificative contacte confidenþiale ale KGB-ului din presãs-a numãrat ºi unul dintre cei mai influenþi ziariºti ai Indiei, cu numele conspirativ

NOK. Recrutat în 1976 în calitate de contact confidenþial de cãtre A. A. Arhipov,

NOK a fost ulterior controlat de doi ofiþeri ai Liniei PR care operau sub acoperirede jurnaliºti; mai întâi de A. I. Haceaturian, corespondent oficial al publicaþieiTrud , apoi de V. N. Cerepahin de la agenþia de ºtiri Novosti. Din dosarul lui NOK reiese cã a publicat materiale favorabile Uniunii Sovietice ºi a furnizat informaþiireferitoare la anturajul Indirei Gandhi. Contactul cu el a încetat în 1980, ca urmarea deteriorãrii stãrii lui de sãnãtate. Deºi aparent nu ºtia de implicarea KGB-uluiîn campania de mãsuri active, P. N. Dahr credea cã stânga „manipuleazã presa…

pentru a menþine adeziunea doamnei Gandhi faþã de linia lor ideologicã“. Indiaera ºi unul dintre cele mai favorabile medii pentru diversele organizaþii alesovieticilor. Între 1966 ºi 1986, ºeful celei mai importante dintre acestea, ConsiliulMondial al Pãcii, a fost comunistul indian Romesh Chandra. În bilanþul pe anii

1960 prezentat la Congresul Mondial al Pãcii din 1971, Chandra a denunþat„NATO, organizaþia dominatã de SUA“ drept „cea mai mare ameninþare la adresa

pãcii“ din întreaga lume: „Colþii NATO se simt în Asia ºi în Africa, la fel ca ºi înEuropa… Forþele imperialismului, mai ales ale NATO… poartã rãspunderea pentrufoamea ºi sãrãcia sutelor de milioane de oameni din întreaga lume“.

KGB era încrezãtor, de asemenea, în capacitatea sa de a organiza demonstraþiide masã la New Delhi ºi în alte oraºe importante. În 1969, de exemplu, Andropovinforma Biroul Politic cã „Rezidenþa KGB din India are posibilitatea sã organizeze



306

o demonstraþie de protest cu peste 20 000 de musulmani în faþa Ambasadei SUAdin India. Costurile demonstraþiei vor fi de 5 000 de rupii ºi vor fi acoperite din

bugetul pentru misiuni speciale în India. Propun sã fie avutã în vedere“. Brejneva scris „De acord“ pe cererea lui Andropov. În aprilie 1971, la douã luni dupãvictoria strãlucitã a doamnei Gandhi în alegeri, Biroul Politic a aprobat înfiinþareaunui fond secret de 2,5 milioane de ruble convertibile (cu numele conspirativDEPO) pentru finanþarea mãsurilor active din India pe urmãtorii patru ani. Înaceastã perioadã, rapoartele KGB de la New Delhi susþineau – cu foarte puþinedovezi, însã – cã au contribuit la succesul Congresului (R) în alegerile pentruadunãrile de stat.

Printre mãsurile active care i-au luat lui Leonid ªebarºin, în calitatea lui de

ºef al Liniei PR, cel mai mult timp pentru a fi aplicate, au figurat pregãtirile pentru vizita de stat a lui Brejnev din 1973. Ca de obicei, era necesar sã se asigurecã secretarul general va fi primit cu ceea ce trebuia sã parã un entuziasm debordantºi sã se inventeze dovezi menite sã ateste cã platitudinile din cuvântãrile lui vor fi

privite drept „declaraþii politice de importanþã capitalã“. ªi întrucât Brejnev era probabil cel mai slab orator dintre toþi oamenii de stat ai vremii, aceastã sarcinãnu era deloc uºoarã, mai ales atunci când cãlãtorea în afara blocului sovietic.Publicul sovietic se obiºnuise sã asculte respectuos frazele lui lungi ºi sã-lrãsplãteascã cu aplauze din când în când. Dar publicul indian nu avea experienþaauditoriului sovietic. Brejnev s-ar fi simþit jignit dacã i s-ar fi propus sã rosteascãnumai o cuvântare scurtã, deoarece el credea în legãtura directã dintre lungimea

discursului ºi importanþa vorbitorului. Discursul lui rostit în aer liber, în piaþamare din faþa vestitului Fort Roºu din New Delhi, unde Nehru declaraseindependenþa Indiei cu douãzeci ºi ºase de ani mai înainte, reprezenta astfel o

provocare cu totul aparte. Dupã estimãrile exagerate ale KGB-ului, au fost prezenþiaproape douã milioane de oameni – probabil cel mai numeros public în faþa cãruiaa vorbit Brejnev vreodatã. Aºa cum a recunoscut ªebarºin mai târziu, cuvântareaera extrem de lungã ºi greoaie. Ambasada complicase ºi mai mult lucrurile,traducând discursul într-o hindusã pe care majoritatea oamenilor n-o înþelegeau.În timp ce Brejnev îºi continua discursul pe un ton tãrãgãnat, se înserase ºi oameniiau început sã plece, dar, dupã cum spune ªebarºin, au fost întorºi de poliþie pentrua nu-l ofensa pe liderul sovietic. Deºi Brejnev însuºi a simþit cã ceva era în neregulã,

ulterior i s-au dat asigurãri de cãtre sicofanþii din jurul lui cã nu e nicio problemã.ªebarºin a reuºit sã convingã pe toatã lumea, inclusiv pe sine însuºi ºi Centrul,

cã vizita în ansamblu a fost un mare succes. KGB ºi-a asumat o mare parte dinmeritele pentru „crearea condiþiilor favorabile“ care au asigurat triumful indianal lui Brejnev.

Faptul cã mãsurile active întreprinse de ªebarºin în calitatea sa de ºef alLiniei PR au fost considerate un succes explicã promovarea lui în funcþia derezident principal în 1975 ºi lansarea într-o carierã care în 1988 l-a propulsat la



307

conducerea FCD. Într-un interviu dat dupã retragerea sa din KGB, ªebarºin vorbea„cu nostalgie despre zilele de odinioarã, despre dezinformãri, documente false,crearea unor elemente de suspans pentru presã“. Fãrã îndoialã cã avea în vedereîn special zilele petrecute în India.

Printre cele mai reuºite mãsuri active ale KGB s-au numãrat cele care îºi propuneau sã dezvãluie comploturile CIA pe subcontinent. Probabil cã Centrulavea dreptate atunci când îºi aroga meritele pentru cã o convinsese pe IndiraGandhi cã CIA plãnuieºte înlãturarea ei de la putere. În noiembrie 1973, ea i-aspus lui Fidel Castro în timpul unui banchet de la New Delhi: „Ce i-au fãcut luiAllende vor sã-mi facã ºi mie. Sunt aici oameni aflaþi în legãturã cu aceleaºi forþecare au acþionat în Chile, care ar dori sã mã elimine ºi pe mine“. Nu a pus la

îndoialã afirmaþia lui Castro (susþinutã ºi de KGB) cã Allende fusese ucis cusânge rece de trupele lui Pinochet sprijinite de SUA. Convingerea cã CIA îi rezervaºi ei aceeaºi soartã ca lui Allende a devenit un fel de obsesie. Atunci când cinevaa afirmat (pe drept cuvânt) cã, în realitate, Allende se sinucisese în timpul asaltuluiîmpotriva palatului sãu, doamna Gandhi a declarat: „Când o sã fiu ucisã, o sã sespunã cã am aranjat eu însãmi sã fiu asasinatã“.

Doamna Gandhi s-a lãsat uºor convinsã cã CIA, ºi nu greºelile din propria eiadministraþie, reprezintã explicaþia pentru creºterea opoziþiei din guvernul ei. Laînceputul anului 1974, rãscoalele din Gujarat, în care au fost uciºi peste 100 deoameni, au dus la arestarea altor 8000 ºi au provocat dizolvarea Adunãrii de Stat.Toate acestea i-au întãrit convingerea cã existã o conspiraþie americanã împotriva

ei. Iritat de o serie de cuvântãri ale doamnei Gandhi în care aceasta denunþaameninþarea omniprezentã a subversiunii CIA, ambasadorul SUA la New Delhi,Daniel Patrick Moynihan, a ordonat sã se facã o investigaþie care a scos la ivealãdouã împrejurãri de pe vremea când tatãl ei era prim-ministru când CIA alocaseîn secret fonduri pentru a-i ajuta pe oponenþii comuniºtilor în alegerile statale, odatã în Kerala ºi o datã în Bengalul de Vest. Dupã cum susþine Moynihan:

De fiecare datã, banii au fost daþi Partidului Congresului care îi ceruse. Odatã i s-aufost înmânat chiar doamnei Gandhi, care pe atunci era persoanã oficialã a partidului.Dar întrucât nu i-am mai oferit bani, probabil cã se întreabã cui anume dãm. Însã nueste o practicã ce trebuie încurajatã.

O scurtã vizitã a lui Henry Kissinger în octombrie 1974 în India a oferit oaltã ocazie pentru o campanie KGB de mãsuri active. Agenþilor de influenþã lis-au relatat alte poveºti inventate despre conspiraþiile CIA pentru a le raporta

primului-ministru ºi altor personalitãþi marcante din guvern ºi din parlament. KGBsusþinea cã a plasat peste ºaptezeci de reportaje în presa indianã prin care secondamna subversiunea CIA ºi cã a început campanii de scriere de scrisori ºi de

postere. Rezidenþa principalã din Delhi susþinea cã, datoritã acestei campanii,



308

doamna Gandhi a abordat problema operaþiunilor CIA din India în timpulconvorbirilor ei cu Kissinger.

La 28 aprilie 1975, Andropov a aprobat o altã mãsurã activã în India vizândrãspândirea unor dovezi contrafãcute ale subversiunii CIA. ªaisprezece pacheteconþinând material incriminatoriu pregãtite de Serviciul A pentru trei ofiþeri CIAstaþionaþi sub acoperire diplomaticã la Ambasada SUA au fost trimise anonim derezidenþa din Delhi la presã ºi au generat o serie de articole în ziarele indiene.Dupã cum reiese din dosarele KGB, doamna Gandhi a trimis o scrisoare personalã

primului-ministru din Sri Lanka, Sirimavo Bandaranaike, în care erau inclusecâteva documente CIA contrafãcute ºi o serie de articole din ziarele indiene. Potrivitdosarelor respective, doamna Bandaranaike a ajuns la concluzia cã subversiunea

CIA reprezenta o ameninþare serioasã pentru Sri Lanka ºi a înfiinþat un comitet deinvestigaþii.Unul dintre criticii doamnei Gandhi, Piloo Moody, a ridiculizat obsesia ei

legatã de subversiunea CIA arborând un medalion pe care scria „Sunt agent CIA“.Dar pentru doamna Gandhi, CIA nu era subiect de glumã. În vara anului 1975,suspiciunile ei legate de o vastã conspiraþie a oponenþilor sãi politici, ajutaþi ºiinstigaþi de CIA, ajunsese, dupã pãrerea biografei ei, Katherine Frank, la „cevafoarte apropiat de paranoia“. Starea ei sufleteascã s-a înrãutãþit ºi mai mult în 12iunie, când o decizie a Înaltei Curþi din Allahabad la care fãcuse apel a invalidatalegerea ei ca membrã a parlamentului pe motivul unor nereguli comise la alegeriledin 1971. Douã sãptãmâni mai târziu a reuºit sã-i convingã atât pe preºedinte, cât

ºi Cabinetul sã declare stare de necesitate. Într-o cuvântare cãtre naþiune difuzatãde Radio India la 26 iunie, doamna Gandhi a declarat cã o „larg rãspânditãconspiraþie“ a „dospit mereu din momentul în care am început sã aplic unelemãsuri progresiste în favoarea bãrbaþilor ºi femeilor de rând din India“. Lideriiopoziþiei au ajuns la închisoare sau li s-a impus arest la domiciliu, ºi a fost introdusãcenzura în presã. În primul an al instituirii stãrii de necesitate, dupã cum susþineAmnesty International, peste 110 000 de persoane au fost arestate ºi reþinute, fãrãa fi judecate.

Potrivit rapoartelor primite de la rezidenþa principalã din New Delhi din perioada 1975 – 1977 semnate de Leonid ªebarºin, acestuia îi reveneau meritele(ceea ce probabil era o exagerare) pentru utilizarea agenþilor de influenþã ca s-o

convingã pe doamna Gandhi sã declare starea de necesitate. Comitetul ExecutivCentral al Partidului Comunist Indian ºi-a exprimat „opinia fermã cã mãsurile

prompte luate de primul-ministru ºi de guvernul Indiei împotriva forþelor reacþionare ºi contrarevoluþionare de dreapta erau necesare ºi justificate. Oriceslãbiciune manifestatã în acest moment critic ar fi fost fatalã“. În mod previzibil,CIA era acuzatã cã sprijinã conspiraþia contrarevoluþionarã. Asasinarea ºeiculuiMujibur Rahman ºi a mai multor membri ai familiei lui în Bangladesh la 14august a alimentat în continuare teoriile conspiraþioniste ale doamnei Gandhi. ªi



309

de aceastã datã s-a avansat ideea cã în spatele acestor asasinate s-ar fi aflat CIA.Dupã cum aratã ªebarºin, atât Centrului cât ºi conducerii sovietice le venea

greu sã înþeleagã cã starea de necesitate nu o transformase pe Indira Gandhi îndictator cãci ea trebuia sã rãspundã în faþa opiniei publice ºi a opoziþiei: „La faþalocului, ambasada ºi personalul nostru de informaþii au vãzut toate acestea, dar

pentru Moscova Indira a devenit India, iar India – Indira“. Rapoartele de larezidenþa din New Delhi care conþineau accente critice cu privire la orice aspectal politicii ei erau primite cu rãcealã la Centru. ªebarºin nu crede ca vreunul dinele sã fi fost înaintat la Comitetul Central sau sã fi ajuns la liderii sovietici. Deºidoamnei Gandhi îi plãcea sã spunã în particular cã statele nu au prieteni ºi duºmaniconstanþi, ci numai interese constante, „Uneori Moscova se comporta ca ºi când

India ar fi fãcut un jurãmânt de iubire ºi loialitate faþã de prietenii ei sovietici“.Chiar ºi cele mai mici animozitãþi în relaþii provocau consternare. În anul 1975,au fost cheltuite 10,6 milioane de ruble pentru mãsurile active din India, menitesã consolideze sprijinul pentru doamna Gandhi ºi sã submineze poziþia oponenþilor ei politici. Sprijinul sovietic era deopotrivã fãþiº ºi discret. În iunie 1976, într-o

perioadã în care doamna Gandhi avea un statut aproape de semiparia în cele maimulte þãri din Occident, a fost primitã ca un erou în timpul unei cãlãtorii în UniuneaSovieticã. În ajunul sosirii ei au apãrut în traducere rusã mai multe cuvântãri,articole ºi interviuri ale ei. A participat la mitinguri organizate în onoarea ei întoatã Uniunea Sovieticã. Vizita s-a încheiat, aºa cum a ºi început, într-o atmosferãde adulare reciprocã.

Dar Kremlinul era îngrijorat din cauza rapoartelor referitoare la atitudineaireverenþioasã faþã de Uniunea Sovieticã a fiului ºi succesorului oficial al IndireiGandhi, Sanjav, admirator al lui Ferdinand Marcos, preºedintele anticomunistcorupt din Filipine. La P. N. Dhar (ºi probabil ºi la rezidenþa principalã din NewDelhi) au ajuns rapoarte în care se spunea cã unul dintre prietenii lui Sanjav seîntâlnea periodic cu o persoanã oficialã de la Ambasada SUA ceea ce stârnea„mari suspiciuni“. La puþin timp dupã întoarcerea mamei sale din vizita triumfalãîn Uniunea Sovieticã, Sanjav a acordat un interviu în care ridica în slãvi marileîntreprinderi, denunþa naþionalizarea ºi îºi exprima dispreþul faþã de comuniºti.Plictisit probabil de plângerile împotriva corupþiei lui, a spus despre PartidulComunist Indian: „Nu cred cã veþi gãsi oameni mai bogaþi sau mai corupþi în altã

parte“. Dupã cum a recunoscut chiar ea, Indira s-a înfuriat atunci când comentariilelui au fost date publicitãþii ºi i-a spus lui Dhar cã fiul ei „jignise grav“ PartidulComunist Indian ºi „crease probleme serioase cu întregul bloc sovietic“. Sanjav afost convins sã clarifice lucrurile, dar n-a retractat afirmaþiile fãcute.

Starea de necesitate s-a încheiat la fel de brusc cum a început. La 18 ianuarie1977, doamna Gandhi a anunþat cã alegerile se vor þine în martie. Cenzura preseia fost suspendatã ºi liderii opoziþiei ºi-au recãpãtat libertatea ca urmare a suprimãriiarestului la domiciliu. Rezidenþa principalã din New Delhi, la fel ca ºi doamna



310

Gandhi, era cât se poate de încrezãtoare în rezultatul alegerilor. Pentru a-i asigurasuccesul, s-a organizat o operaþiune majorã, cu numele conspirativ KASKAD, încadrul cãreia au avut loc peste 120 de întâlniri cu agenþii în timpul campanieielectorale. Nouã dintre candidaþii Congresului (R) la alegeri erau agenþi KGB.Dosarele adnotate de Mitrokhin identificã dupã nume ºi douãzeci ºi unu dintre

politicienii necomuniºti (patru dintre ei miniºtri), ale cãror campanii electoraleau fost subvenþionate de KGB. Presa sovieticã a fãcut apel la „unitatea de acþiunea tuturor forþelor democratice“ ºi mai ales la partidul de guvernãmânt, Congresul

Naþional Indian ºi la Partidul Comunist al Indiei. S-au exercitat presiuni repetateasupra conducerii Partidului Comunist Indian atât din partea rezidenþei princi-

pale din New Delhi, cât ºi a Moscovei, în vederea asigurãrii sprijinului pentru

Indira Gandhi. Secretarul General al Partidului Comunist Indian, Rajeshwar Rao,ºi Secretarul Consiliului Naþional al Partidului, N. K. Krishna, au fost convocaþila Ambasada sovieticã la 12 februarie pentru a primi un mesaj de sprijin de la CCal PCUS. Alte mesaje au fost transmise personal la 15 februarie de o delegaþiesovieticã formatã din trei persoane. Dosarele KGB consemneazã cã Rao ºi Krishnaau afirmat cã apreciazã foarte mult sfaturile colegilor lor sovietici ºi erauconsecvenþi în sprijinul acordat doamnei Gandhi. Aprecierea lor reflecta ºi nivelulextrem de înalt al subvenþiilor sovietice din timpul campaniei de alegeri a PCI –

peste 3 milioane de rupii în primele douã luni ale anului 1977.Rapoartele agenþilor au confirmat încrederea rezidenþei principale din New

Delhi cã Indira Gandhi va obþine o nouã victorie în alegeri. Rapoartele în care se

spunea cã existã posibilitatea sã se confrunte cu o înfrângere în circumscripþia einu au fost luate în seamã. În cele din urmã, doamna Gandhi a suferit o înfrângerezdrobitoare. Janata, noua opoziþie necomunistã unitã, a câºtigat 40% din voturifaþã de 35% ale Congresului (R). Una dintre „oile negre“ ale KGB-ului, MorarjiDesai, a devenit prim-ministru. Când a fost anunþat rezultatul alegerilor, scrieKatherine Frank, biografa doamnei Gandhi, „India s-a bucurat aºa cum n-o maifãcuse din ajunul proclamãrii independenþei faþã de britanici, cu 30 de ani înurmã.“ La Delhi, înfrângerea doamnei Gandhi a fost sãrbãtoritã cu dansuri pestradã.



311

18

Relaþia specialã cu India Partea a 2-a. Declinul ºi cãderea Congresului

Rezultatul alegerilor din India din martie 1977 a provocat ºoc ºi consternareatât la Centru, cât ºi la rezidenþa principalã. Leonid ªebarºin, rezidentul princi-

pal, a fost chemat în grabã la Moscova pentru consultãri. Centrul se temea deconsecinþele politice ale înfrângerii doamnei Gandhi, dar era ºi foarte stânjenit demodul în care alegerile demonstrau conducerii sovietice limitele mult lãudatelor campanii de mãsuri active ºi aºa-zisa sa capacitate de a manipula politica indianã.Raportul FCD cu privire la eºecul activitãþii sale de spionaj ºi informaþii era înmare mãsurã o încercare de autojustificare. Se sublinia cã victoria în alegeri a

doamnei Gandhi fusese prevãzutã atât de observatorii occidentali, cât ºi de ceiindieni (inclusiv serviciul indian de informaþii), iar mulþi dintre aceºtia fãcuserãchiar greºeli mai mari. Raportul explica în continuare erorile comise de FCD prinmarea diversitate a uriaºului electorat indian ºi divizarea în familii, caste, claseetnice, religioase, partide ºi linii ceea ce fãcea aproape imposibilã previzionareacomportamentului la vot. Dar nu erau decât vorbe goale. Complexitatea politiciiindiene nu putea oferi o explicaþie credibilã pentru faptul cã KGB (ºi alþiobservatori) nu fuseserã în stare sã înþeleagã retragerea sprijinului pentru doamnaGandhi în întreaga lume hindi, acolo unde se afla centrul de putere al Congresuluiºi unde câºtigase numai douã locuri, precum ºi transformarea lui într-un partidregional din India de Sud, unde a continuat sã pãstreze controlul.

FCD a mai invocat, în apãrarea sa, ºi faptul cã decizia anterioarã a doamneiGandhi de a rãmâne la putere îndreptãþea presupunerea cã va refuza sã renunþe laea în martie 1977 ºi va fi pregãtitã, la nevoie, fie sã aranjeze rezultatele votului,fie sã le declare nule (aºa cum o îndemnau, chipurile, prietenii lui Sanjay). FCDa afirmat cã la 20 martie, atunci când au fost anunþate rezultatele, doamna Gandhia încercat sã împiedice partidul Janata sã preia puterea, dar nu fusese destul dehotãrâtã ºi nu reuºise sã obþinã sprijinul Înaltului Comandament al armatei. Nuexista nicio dovadã în sprijinul acestor afirmaþii, originea lor fiind probabil moara



312

de bârfe din Delhi. Ele fuseserã probabil transmise rezidenþei principale din NewDelhi de reþeaua amplã de contacte confidenþiale ºi agenþi. Contrar celor afirmateîn rapoartele cãtre Moscova ale rezidenþei principale de la New Delhi, transferul

puterii a fost prompt ºi s-a desfãºurat în ordine. În primele ore ale dimineþii de 21martie, doamna Gandhi a convocat o scurtã ºedinþã a Cabinetului, la care ºi-a cititscrisoarea de demisie; aceasta a fost aprobatã de Cabinet numai cu câtevamodificãri minore. La ora 4 dimineaþa a fost condusã cu maºina la locuinþa

preºedintelui în exerciþiu, B. D Jatti, cãruia i-a prezentat demisia. Jatti a fost atâtde surprins încât, dacã nu l-ar fi atenþionat Dhar, ar fi uitat complet sã-i cearãdoamnei Gandhi sã rãmânã în exerciþiu pânã la formarea noului guvern.

Tonul presei sovietice s-a schimbat imediat dupã alegerile din India.

Înfrângerea doamnei Gandhi, pe care pânã atunci nimeni nu o criticase în public,era pusã pe seama „erorilor ºi exceselor“ guvernului ei. Încercând sã exonerezede orice vinã Partidul Comunist Indian, un comentator de la Izvestia afirma: „Estesemnificativ faptul cã reprezentanþii Partidului Congresului au avut cel mai multsucces în locurile unde a existat un acord preelectoral între Congres ºi PartidulComunist din India, sau acolo unde Partidul Comunist, fãrã niciun fel de încurajareoficialã, a sprijinit activ candidaþii progresiºti ai Partidului Congresului. În realitate,alegerile au fost un dezastru, atât pentru Partidul Comunist din India, cât ºi pentruCongres. Târât în jos de lipsa de popularitate a regimului Indirei Gandhi, a mai

pãstrat doar ºapte din cele douãzeci ºi cinci de locuri pe care le câºtigase în 1971,în timp ce rivalul sãu, Partidul Comunist Marxist din India, a obþinut douãzeci ºidouã. Centrul a reacþionat cu precauþie la victoria rãsunãtoare din iunie 1977 acoaliþiei conduse de Partidul Comunist Marxist din India în Bengalul de Vest.Deºi Andropov era foarte dornic sã stabileascã relaþii secrete cu noul guvernstatal, nu voia sã ofenseze Partidul Comunist din India. De aceea, dupã maimulte discuþii cu ªebarºin (promovat recent adjunct de ºef de secþie la Secþiaªaptesprezece a FCD) ºi un înalt funcþionar al PCUS s-a convenit ca ofiþeriiKGB sã poatã stabili contacte cu liderii Partidului Comunist Marxist, dar sãsusþinã cã fac acest lucru în nume absolut personal. Dupã cum reiese din dosareleFCD, „informaþii importante“ despre politica Partidului Comunist Marxist aufost obþinute de rezidenþa principalã din New Delhi datoritã contactelor sale cu

liderii de partid.Principala prioritate a KGB-ului în primele luni ale guvernãrii Janata a fostlimitarea daunelor. În timpul campaniei, Morarji Desai o acuzase pe doamnaGandhi cã „face tot ce face ºi Uniunea Sovieticã“ ºi a declarat cã, în timpul uneiguvernãri Janata, tratatul indo-sovietic ar putea „sã funcþioneze automat“. Centrulse temea „de o întãrire a forþelor reacþionare antisovietice“. La 24 martie, BiroulPolitic a aprobat o directivã a FCD „cu privire la mãsurile impuse de rezultatelealegerilor parlamentare din India“, al cãror obiectiv principal îl reprezenta



313

menþinerea tratatul de prietenie ºi împiedicarea guvernului Janata sã realizeze oapropiere de Statele Unite ºi de China. Deºi guvernul Desai ºi-a propus sãîmbunãtãþeascã relaþiile cu Statele Unite ºi cu China, tratatul indo-sovietic a rãmasîn vigoare.

Într-un comunicat comun publicat dupã vizita lui Gromîko la New Delhi înaprilie, ambele þãri se angajau „sã întãreascã în continuare cooperarea reciprocãºi beneficã în mod egal în spiritul tratatului sovieto-indian de pace, prietenie ºicooperare“. În august, Biroul Politic a aprobat o directivã a KGB-ului referitoarela mãsurile active, intitulatã „Cu privire la mãsurile de influenþare a cercurilor conducãtoare din India în noile condiþii în avantajul URSS“.

„Noile condiþii“ ale guvernãrii Janata îngreunau campaniile de mãsuri ac-tive. Numãrul articolelor plasate de KGB în presa indianã a scãzut drastic: de la1980 în 1976 la 411 în 1977. Dar Centrul a continuat sã facã evaluãri exagerateale succesului mãsurilor sale active, trezind suspiciunile guvernului Janata cu

privire la politica Americii ºi a Chinei. Rezidenþa principalã din New Delhi aafirmat în iunie 1978 cã reuºise sã-l discrediteze pe ministrul de Interne, CharanSingh, cel mai vehement oponent al Indirei Gandhi din guvernul Janata ºi sã-lfacã sã demisioneze. În realitate, Singh a demisionat pentru cã îl acuzase pe Desaiºi pe alþi miniºtri cã sunt „o adunãturã de impotenþi“ din cauzã cã nu reuºiserã s-oaducã pe doamna Gandhi în faþa tribunalului. Ulterior a revenit în guvern ºi i-asuccedat chiar pentru scurt timp lui Desai în calitate de prim-ministru în ultimeleluni ale anului 1979. Directiva KGB din martie 1977 aprobatã de Biroul Politic adat instrucþiuni rezidenþei principale din Delhi sã o „influenþeze pe doamna Gandhi

pentru a reînnoi Congresul Naþional Indian pe o bazã democratã [de stânga]“.Pentru a nu ofensa guvernul Janata, Ambasada sovieticã a avut mare grijã sã evitecontactul oficial cu doamna Gandhi dupã înfrângerea ei electoralã. În acelaºitimp, rezidenþa din New Delhi a restabilit contactul secret cu ea printr-un ofiþer operativ, Viktor Nikolaievici Cerepahin (cu numele conspirativ de VLADLEN),care acþiona sub acoperire ca ziarist, corespondent al publicaþiei Trud , deºi nuexistã nicio dovadã cã doamna Gandhi ar fi ºtiut cã el este agent KGB. Rezidenþaa mai înfiinþat ºi un fond pentru mãsuri active, numit conspirativ DEPO, înîncercarea de a câºtiga influenþã în cadrul Comitetului pentru acþiuni democraticeîntemeiat de doamna Gandhi ºi câþiva dintre suporterii ei în mai 1977. Deºi nuexistã nicio dovadã cã doamna Gandhi ar fi ºtiut de existenþa lui, fondul aveadisponibile în iulie 275 000 de ruble convertibile. De Anul Nou 1978, doamnaGandhi a pus la cale o a doua sciziune în Partidul Congresului. Ea ºi susþinãtoriiei, reprezentând majoritatea partidului, s-au reconstituit în Congresul (I) – I de laIndira. Deºi în cele din urmã a recunoscut cã „lucrurile au cam scãpat de subcontrol“ în timpul stãrii de necesitate, a continuat sã susþinã cã victoria în alegeria lui Janata se datora în mare mãsurã „ajutorului din strãinãtate“. „Miºcareaîmpotriva noastrã“, a declarat ea, „a fost pusã la cale de forþe din afarã“. Ca deobicei, doamna Gandhi se referea de bunã seamã la CIA.



314

Unitatea fragilã a lui Janata, care fusese posibilã în timpul campanieielectorale din 1977 numai datoritã ostilitãþii comune faþã de Indira Gandhi, nu asupravieþuit experienþei de guvernare. La alegerile generale din ianuarie 1980Congresul (I) a câºtigat 351 din cele 542 de locuri. „Indira peste tot“ era intitulatun articol din Times of India. La scurt timp dupã victoria ei în alegeri, doamnaGandhi a încercat sã reînnoiascã contactul cu Cerepahin, dar a descoperit cã acestafusese rechemat la Moscova. Salutând revenirea la putere a doamnei Gandhi,Centrul era circumspect în privinþa viitorului. Puterea lui Sanjay, în care nu aveadeloc încredere, era acum la zenit; rolul lui de moºtenitor declarat era incontestabilºi, în pofida prezenþei – fãrã ºtirea lui Sanjay – a unui agent cu numele conspirativPURI în anturajul sãu, KGB se pare cã a constatat cã nu dispunea de mijloacele

necesare pentru a-ºi exercita influenþa asupra lui. Deºi moartea lui Sanjay într-oaccident aviatic în iunie 1980 a afectat-o foarte mult pe doamna Gandhi, fãrãîndoialã cã ea a fost salutatã de Centru.

Relaþiile doamnei Gandhi cu Moscova de la începutul anilor ’80 nu mai eraula fel de cãlduroase ca în precedentul ei mandat. Resimþea în mod neplãcutîndeosebi faptul cã nu mai putea conta ca înainte pe sprijinul Partidului ComunistIndian. În timpul vizitei de stat a lui Brejnev în India din decembrie 1980, Indiraa spus la o recepþie în onoarea lui: „Este de înþeles, ne confruntãm cu un atacdinspre dreapta ºi, ceea ce pare mai greu de înþeles, dinspre stânga“. Dupã cumreiese din rapoartele KGB, unele dintre atacurile Partidului Comunist Indian erau

personale. Liderii comuniºti indieni au rãspândit zvonuri cã doamna Gandhi ia

mitã atât de la miniºtrii de stat, cât ºi de la furnizorii francezi ai avioanelor deluptã Mirage, pe care se hotãrâse sã le achiziþioneze pentru forþele aeriene indiene.În timpul vizitelor în India ale lui Brejnev ºi a ministrului Apãrãrii, mareºalulUstinov, Indira a cerut sã se exercite presiune din partea sovieticã pentru ca PartidulComunist din India sã revinã la linie. Când aceastã presiune nu s-a concretizat,doamna Gandhi s-a rãzbunat. În mai 1981 a înfiinþat o nouã asociaþie sponsorizatãde Congres (I) – Prietenii Uniunii Sovietice, ca rivalã a societãþii sponsorizate dePartidul Comunist Indian – Societatea Culturalã Indo-sovieticã – declarând cãvenise timpul ca prietenia sovieto-indianã sã fie prezervatã împotriva aceloracare se erijau în „custozii“ ei. „Prietenii ºi duºmanii de profesie ai Uniunii Sovieticesunt cei care ne creeazã probleme“. A mai înfiinþat ºi o organizaþie a „pãcii ºi

solidaritãþii mondiale“ pentru a sparge monopolul Consiliului Mondial al Pãcii,condus de un comunist indian ºi folosit frecvent ca vehicul pentru mãsurile activesovietice.

Dar incapacitatea Moscovei de a aduce Partidul Comunist Indian pe liniacorectã continua totuºi s-o sâcâie pe doamna Gandhi. În iunie 1983, ea i-a trimiso scrisoare secretã liderului sovietic, Iuri Andropov, în care ataca Partidul ComunistIndian pentru cã „se înhãitase“ împotriva ei cu reacþionarii de dreapta. Scrisoareaa fost încredinþatã lui Yogendra Sharma, membru al Biroului Politic care nu era



315

de acord cu opoziþia lui Rajeshwar Rao faþã de Indira Gandhi. Odatã ajuns însã laMoscova, Sharma s-a rãzgândit ºi a „mãrturisit totul“ unui tovarãº de partid. Când

povestea a fost datã publicitãþii în India, criticii Indirei au acuzat-o pe aceasta „cãîi invitã pe sovietici sã se amestece în treburile interne ale Indiei“. Doamna Gandhia refuzat sã facã vreun comentariu. Deºi oarecum „ºifonatã“, relaþia specialã indo-sovieticã a supravieþuit. Când a venit la Moscova pentru a participa la funeraliilelui Brejnev, doamna Gandhi a fost primul lider necomunist primit de Iuri Andropov.

KGB a continuat sã-ºi aroge merite mari pentru succesul mãsurilor sale ac-tive. În iulie 1981, când guvernul indian a refuzat sã-i acorde vizã de intrare unuidiplomat englez pe nume Griffin, care trebuia sã preia postul de consilier laAmbasada SUA, KGB a susþinut cã decizia se datora faptului cã reuºise sã facã

legãtura între Griffin ºi CIA. Vladimir Kriucikov, ºeful FCD, raporta BirouluiPolitic:

În conformitate cu informaþiile primite, iniþiativa în luarea deciziei a venit de la IndiraGandhi însãºi. Un rol important l-au jucat, de asemenea, articolele antiamericane pecare noi le-am inspirat în presa indianã ºi strãinã, care citau diverse surse pentru adezvãlui natura periculoasã a operaþiunilor subversive ale CIA în India. Încercãrilereprezentanþilor SUA ºi ai presei americane de a-ºi justifica metodele ºi de a pretindecã Griffin a fost victima unei campanii de „dezinformare“ sovietice au fost ferm respinsede ministrul Afacerilor Externe, N[arasimha] Rao, care a declarat „cã aceastã acþiune aavut un caracter independent ºi nu a fost în niciun fel inspiratã de altã þarã“.

Cele mai mari succese ale mãsurilor active din India au fost acelea legate deexploatarea susceptibilitãþii Indirei Gandhi ºi a consilierilor sãi faþã de aºa-ziseleconspiraþii CIA împotriva ei. În martie 1980, ministrul Afacerilor Interne, ZailSingh, a învinuit SUA ºi China pentru cã instigã la rãzvrãtire în Assam ºi înzonele tribale din nord-est. La scurt timp dupã aceea, persoane oficiale dinMinisterul de Interne au susþinut cã deþin „informaþii clare“ potrivit cãrora CIA„pompa bani“ în regiune prin intermediul misionarilor creºtini. Însãºi doamnaGandhi s-a referit în repetate rânduri la „mâna strãinã“ care se afla în spateleacestui focar de tulburãri interne ºi al altora asemãnãtoare. Deºi rareori a identificatîn public „mâna strãinã“ era clar cã se gândea la CIA.

Unul dintre principalele scopuri ale mãsurilor active ale KGB-ului de laînceputul anilor 1980 a fost sã fabrice „dovezi“ potrivit cãrora în spatele creºteriimiºcãrii separatiºtilor sikh din Punjab s-ar afla CIA ºi serviciile pakistaneze despionaj. În toamna anului 1981, Serviciul A a lansat operaþiunea KONTAKT, pe

baza unui document falsificat care pretindea cã prezintã detalii referitoare la armeleºi banii furnizaþi de Serviciul de Informaþii pakistanez militanþilor care încercausã creeze statul independent sikh al Kalistanului. În noiembrie, falsul a fost înmânatunui diplomat indian de rang superior din Islamabad. Puþin mai târziu, rezidenþa



316

din Islamabad a raportat Centrului cã, în conformitate cu rapoartele (eventualoptimiste) ale agenþilor, gradul de neliniºte din Ambasada Indiei în legãturã cusprijinul acordat de pakistanezi miºcãrii separatiste sikh confirma faptul cãKONTAKT avea efectul alarmist pe care îl anticipase Serviciul A.

În primãvara anului 1982, rezidenþa din New Delhi a raportat cã agentul „S“(se pare cã era vorba de o recrutare recentã) avea acces direct la doamna Gandhiºi i-a prezentat personal un alt document contrafãcut de Serviciul A, care îºi

propunea sã demonstreze implicarea Pakistanului în conspiraþia legatã deKhalistan. Deºi nu existã nicio dovadã convingãtoare cã agentul „S“ sau falsurilerãspîndite cu ajutorul lui ar fi avut vreo influenþã semnificativã asupra doamneiGandhi, Centrul s-a lãsat încã o datã purtat de visurile sale pe care le lua drept

realitãþi în ceea ce priveºte capacitatea lui de a manipula politica indianã. La 5 mai,l-a felicitat pe recent instalatul rezident principal, Aleksandr Iosifovici Lîsenko (cunumele conspirativ de BOGDAN) pentru presupusul succes al agentului „S“ ºi l-ainformat cã Centrul propune ca „S“ sã fie folosit ca principal canal de furnizare aviitoarelor dezinformãri destinate doamnei Gandhi. Înainte de întâlnirea agentuluicu doamna Gandhi, Centrul a trimis urmãtoarele instrucþiuni detaliate:

(A) În timpul întâlnirilor cu „S“, puneþi-l la curent pe agent cu conþinutuldocumentului [falsificat] ºi manifestaþi interes faþã de opinia lui cu privirela importanþa ºi relevanþa informaþiilor închise în el pentru autoritãþileindiene. De asemenea, trebuie sã i se explice agentului cã documentuleste autentic, obþinut de noi prin canale secrete.

(B) Relataþi amãnunþit modul în care „S“ a obþinut documentul. (Aceasta vaimplica realizarea unei scurte deplasãri a agentului în Pakistan.)

(C) Informaþi-l pe „S“ cã, în conformitate cu condiþiile impuse de sursã [adocumentului], nu trebuie sã-i lase documentul lui VANO [doamnaGandhi]. Recomandaþi agentului sã acþioneze în felul urmãtor pentru anu provoca o reacþie negativã din partea lui VANO: dacã VANO insistãsã i se dea documentul, atunci „S“ trebuie sã lase o copie a acestuia

pregãtitã în prealabil, fãrã antet care sã-i indice originea. Instruiþi-l pe„S“ sã observe reacþia lui VANO la vederea documentului.

(D) Explicaþi-i agentului cã este esenþial ca pe parcursul conversaþiei sale cuVANO sã facã aluzii la ceea ce poate aºtepta ea de la „S“ în viitor ºi ceinformaþii ar prezenta interes special pentru ea.

„S“ a raportat cã îi arãtase documentul doamnei Gandhi la 13 mai 1982.Faptul cã nu i-a cerut o copie, demonstreazã cã nu i-a acordat prea multãimportanþã. Dar KGB a preferat sã-l creadã pe agentul „S“ care susþinea cã areinfluenþã asupra primului-ministru.



317

În noiembrie 1982, la scurt timp dupã ce îi succedase lui Brejnev la putere,Iuri Andropov a aprobat o propunere a lui Kriucikov de a se elabora un alt docu-ment contrafãcut ca venind de la serviciile pakistaneze de informaþii în care sã se

prezinte detaliile planurilor acestora de instigare la revolte religioase în Punjab ºide impulsionare a creãrii Khalistanului, ca stat independent sikh. Centrul credeacã ambasadorul indian din Pakistan, cãruia i s-a trimis acest fals, îl va considerasuficient de important ca sã-l înainteze doamnei Gandhi. KGB se simþea acumfoarte sigur pe el, mizând pe capacitatea sa de a continua s-o pãcãleascã la infinitcu rapoartele false despre conspiraþiile pakistaneze împotriva ei.

Importanþa doamnei Gandhi ca unul dintre cei mai prestigioºi lideri ai Lumiia Treia a fost sporitã ºi mai mult, în ochii Moscovei, de alegerea ei ca preºedintea Miºcãrii de Nealiniere, dupã Fidel Castro. Presa indianã a publicat fotografii cu

Fidel Castro îmbrãþiºând-o pe Indira în timp ce îi preda ºtafeta în martie 1983, laDelhi, cu ocazia celui de-al ºaptelea summit al organizaþiei. În ajunul summit-ului,rezidenþa principalã din Delhi a reuºit sã plaseze în presa indianã un documentcontrafãcut constând dintr-un memorandum secret în numele reprezentantei SUAla ONU, Jeane Kirckpatrick, care dãdea alte detalii false despre planurile americanede a alimenta dezbinarea din Lumea a Treia ºi de a submina influenþa indianã. Întimpul preºedinþiei doamnei Gandhi, Miºcarea de Nealiniere a consacrat foarte

puþin timp rãzboiului din Afganistan ºi s-a axat pe problemele dezarmãrii ºi aledezvoltãrii economice, care ofereau o gamã largã de posibilitãþi de atac împotrivaSUA. Comunicatul de dupã summit condamna Statele Unite de cincisprezeceori; în schimb, Uniunea Sovieticã era menþionatã alãturi de SUA numai o singurã

datã, în legãturã cu rãspunderea comunã pentru cursa înarmãrilor. Moscova a fostîncântatã, aºa cum era ºi de aºteptat. Pravda declara cã „Miºcarea de Nealiniereºi-a demonstrat ataºamanetul faþã de principiile de bazã ale luptei împotrivaimperialismului, colonialismului, rasismului ºi rãzboiului“.

Urmãtorul demers în cultivarea dinastiei Gandhi de cãtre sovietici l-areprezentat vizita fãcutã la Moscova în iulie 1983 de fiul mai mare al Indirei,Rajiv, care a intrat în politicã împotriva voinþei lui, la insistenþele mamei sale,dupã moartea lui Sanjay fiind pregãtit de ea pentru succesiune. Întâlnirile la înaltnivel ºi recepþiile strãlucitoare organizate pentru Rajiv demonstrau, dupã cumafirma un observator indian, cã „era, practic, recunoscut de comisarii sovietici casuccesor indiscutabil al doamnei Gandhi“. În timpul vizitei sale, Rajiv a fost

convins de gazdele sale cã CIA era angajatã într-o amplã acþiune de subversiuneîn Punjab, unde separatiºtii sikh reprezentau o ameninþare serioasã pentru guvern.La întoarcere, el a declarat cã „exista în mod clar imixtiunea din partea SUA însituaþia din Punjab“.

La începutul lunii iunie 1984, doamna Gandhi a trimit trupe în Punjab, undeau luat cu asalt Sfânta Sfintelor, Templul de Aur din Amritsar. Uniunea Sovieticã,la fel ca ºi Partidul Comunist Indian, ºi-a manifestat imediat „înþelegerea faþã demãsurile luate de guvernul indian pentru a îngenunchea terorismul“. Încã o datã,



318

doamna Gandhi a luat în serios afirmaþiile sovieticilor cu privire la sprijinul se-cret acordat de CIA miºcãrii sikh. În cadrul mãsurilor sale active, KGB acontrafãcut documente potrivit cãrora spionajul pakistanez plãnuia sã recrutezerefugiaþi afgani ca s-o asasineze pe ea. Deºi sub influenþa KGB-ului, doamnaGandhi a exagerat în mare mãsurã ameninþarea din partea Statelor Unite ºi aPakistanului, a subestimat în mod regretabil pericolul din partea sikh-ilor în

propriul sãu corp de pazã, contramandând un ordin emis de ºeful Serviciului deInformaþii indian ca acestora sã li se încredinþeze alte misiuni. India, a spus eacurajoasã, „este o þarã laicã“. ªi unul dintre principiile dupã care trãise avea încurând s-o coste viaþa. La 31 octombrie a fost împuºcatã de doi din paznicii ei deorigine sikh în grãdina casei sale. Aºa cum era de prevãzut, ulterior au apãrut

teorii conspiraþioniste, potrivit cãrora cei doi ar fi lucrat pentru CIA. Deºi probabilcã aceste teorii nu au fost lansate de la Centru, încercarea de a implica CIA înasasinarea doamnei Gandhi a devenit una dintre prioritãþile principale ale mãsurilor active ale KGB-ului în India în urmãtorii câþiva ani.

Prima vizitã în strãinãtate a lui Rajiv Gandhi dupã ce i-a succedat mameisale în funcþia de prim-ministru a avut loc în Uniunea Sovieticã, unde a participatla funeraliile lui Konstantin Cernenko, în martie 1985. Rajiv ºi succesorul luiCernenko, Mihail Gorbaciov, au stabilit imediat o relaþie care s-a consolidat ºimai mult în timpul primei vizite oficiale a lui Rajiv, douã luni mai târziu. Întretimp, KGB îºi continua seria de mãsuri active menite sã-l convingã pe Rajiv cãCIA complota împotriva lui. Dar se pare cã documentele sale contrafãcute, printre

care figura ºi o scrisoare falsã din 1987 de la William Casey incluzând planuri pentru rãsturnarea lui, nu au avut efectul scontat. Prietenia personalã între Rajivºi Gorbaciov nu putea sã mascheze diminuarea importanþei relaþiei special cuIndia pentru Uniunea Sovieticã. O parte din „Noua gândire“ a lui Gorbaciov în

politica externã se referea, printre altele, ºi la încercarea de a nu mai implicaUniunea Sovieticã în disputele Indiei cu China ºi Pakistanul. La o conferinþã de

presã din timpul ultimei sale vizite în India din noiembrie 1986, Gorbaciov a fostmult mai echivoc decât predecesorii sãi în legãturã cu sprijinul sovietic în cazulunui conflict militar între India ºi China.

Încetarea Rãzboiului Rece a redus simþitor utilitatea Indiei ca arenã amãsurilor active KGB. Una dintre cele mai reuºite mãsuri active din primii doi

ani de mandat al lui Gorbaciov a fost încercarea de a pune SIDA pe seamarãzboiului biologic american. Povestea a început cu relatarea despre ZiuaIndependenþei americane din 1984 într-un articol publicat în ziarul indian Pa-triot , în care se afirma cã virusul HIV a fost „fabricat“ în timpul ingineriilor genetice de la Fort Detrick, Maryland. În primele ºase luni din anul 1987, reportajula þinut prima paginã a ziarelor din peste 40 de þãri din Lumea a Treia. Confruntaþicu protestele americane ºi denunþarea relatãrii de cãtre comunitatea ºtiinþificãinternaþionalã, Gorbaciov ºi consilierii lui s-au temut ca nu cumva dezvãluirea



319

dezinformãrii de provenienþã sovieticã sã nu dãuneze noii imagini sovietice dinOccident. În august 1987, oficialitãþilor americane de la Moscova li s-a spus cã

povestea despre SIDA era dezavuatã în mod oficial. În epoca glasnost -ului,Moscova a început sã considere organizaþiile de faþadã drept un lucru lipsit deimportanþã. În 1986, Romesh Chandra, preºedintele comunist indian al uneia dintrecele mai importante organizaþii, Consiliul Mondial al Pãcii s-a simþit obligat sã-ºi facã autocritica. „Criticile aduse activitãþii preºedintelui“, a recunoscut el,„trebuie avute în vedere, urmând sã se facã toate corecþiile necesare“. Principala„corecþie“ care a urmat a fost înlocuirea sa.

Rajiv Gandhi a pierdut puterea în India la alegerile din 1989, exact atuncicând blocul sovietic a început sã se dezintegreze. New Delhi a fost prins pe picior

greºit în momentul prãbuºirii finale a Uniunii Sovietice, doi ani mai târziu.Referitor la lovitura de stat a adepþilor liniei dure din august 1991, prin care s-aîncercat rãsturnarea lui Gorbaciov, primul-ministru Narasimha Rao a declarat cãaceasta ar putea fi un avertisment pentru cei care încearcã sã provoace schimbãri

prea repede. Ca urmare a eºecului loviturii câteva zile mai târziu, Rao a fostconfruntat cu aceastã declaraþie atât de Gorbaciov, cât ºi de Elþîn. Când a dattelefon liderilor lumii dupã eliberarea sa din arestul la domiciliu instituit înCrimeea, Gorbaciov nu a încercat sã ia legãtura cu Rao. Ambasadorul indian nu a

participat la informarea fãcutã de Elþîn pentru membrii de rang înalt ai corpuluidiplomatic de la Moscova dupã eºuarea loviturii. Relaþia specialã sovieto-indianã,cãreia KGB acordase o importanþã atât de mare aproape pe tot parcursul rãzboiului

rece a luat sfârºit.



320

19

Pakistan ºi Bangladesh

Relaþia specialã a Uniunii Sovietice cu India a dus la deteriorarea relaþiilor cu Pakistanul. Gromîko se plângea de „reþeaua insidioasã a Occidentului în carea fost atras Pakistanul aproape de la începutul existenþei sale ca stat independent.De asemenea, KGB-ul a întâmpinat dificultãþi mai mari în infiltrarea unor regimurimilitare autoritare care au guvernat Pakistanul aproape pe toatã perioadaRãzboiului Rece, decât a regimului instituit de Partidul Congresului în India.Partidul Comunist din Pakistan, interzis în mod oficial în 1951, avea mult mai

puþinã importanþã decât corespondentul lui indian, care era mai mare ºi foarteinfluent. Dupã cum reiese din dosarele KGB, aproape douãzeci de comuniºti de

frunte de la Karachi ºi Hyderabad au pus bazele unui mic partid în ilegalitate, cunumele de acoperire Comitetul Provincial Sindh, care întreþinea în secret legãturicu rezidenþa KGB de la Karachi. Comitetul Provincial Sindh a fost menþinut înactivitate printr-o subvenþie sovieticã anualã asiguratã de KGB, care la mijloculanilor ’70 se ridica la 25–30 000 dolari. Mai exista ºi o altã micã grupare comunistãilegalã din Pakistanul de Est care primea finanþare în secret. În plus, mai mulþilideri ai Comitetului Provincial Sindh realizau ceea ce KGB considera cã este un

profit considerabil din contractele comerciale cu Uniunea Sovieticã. Dar Moscovanu avea speranþe prea mari în legãturã cu Comitetul Provincial Sindh, care,considera ea, încerca sã exagereze sprijinul pe care îl acorda.

În ciuda aparentei sale incapacitãþi de a pãtrunde în anturajul primului

comandant militar al Pakistanului, Ayub Khan (1958–1969), KGB era bineinformat cu privire la politica externã a acestuia, mai ales ca urmare a existenþeiunei serii de agenþi în Ministerul de Externe pakistanez în ºi corpul diplomatic:

printre care se numãrau GNOM, KURI, GREM ºi GULEAM. Timp de ºapte aniGNOM a furnizat telegrame diplomatice cifrate ºi decriptate, pe care învãþase sãle fotografieze cu o camerã miniaturalã. Fusese recrutat în 1960 sub un „stindardfals“ de cãtre un agent KGB rus vorbitor de englezã care se dãdea drept reprezentantal unei edituri americane ºi susþinea cã strânge material pentru o carte despre



321

relaþiile internaþionale. În 1965 i s-a spus în cele din urmã (deºi s-ar putea sã-ºi fidat seama de acest lucru cu mult mai înainte) cã lucra pentru o agenþie strãinã deinformaþii ºi a semnat un document prin care recunoºtea cã primise un salariulunar de la aceasta în ultimii cinci ani. În 1967, când GNOM s-a întors în Pakis-tan dupã ce a deþinut o serie de funcþii în strãinãtate, el a întrerupt legãtura cuofiþerul lui controlor. La fel ca ºi GNOM, cifrorul KURI a fost recrutat tot sub unstindard fals. În 1961, agentul KGB SAED, care pretindea cã reprezintã o marecompanie pakistanezã, l-a convins pe KURI sã-i furnizeze documente aleMinisterului de Externe, sub pretextul cã vor ajuta compania în activitatea ei pe

pieþele internaþionale. ªi din nou, la fel ca ºi în cazul lui GNOM, probabil cã ºiKURI ºi-a dat ulterior seama cã lucreazã pentru KGB, dar a continuat sã furnizeze

materiale cifrate ºi alte „documente valoroase“, atât de la ambasadele pakistaneze(inclusiv de la cea din Washington), cât ºi de la Ministerul de Externe, cel puþin pânã în anii ’70. În dosarul lui este consemnat ºi faptul cã a devenit „foarte pretenþios“ – probabil în ceea ce priveºte plata pe care o aºtepta în schimbulmaterialelor sale.

Cel mai important diplomat pakistanez identificat în dosarele lui Mitrokhina fost GREM, recrutat în 1965 ºi devenit ulterior ambasador. Despre el se spunecã „a furnizat materiale valoroase“. Faptul cã atunci când a devenit ambasador,controlorul sãu a fost rezidentul local KGB confirmã importanþa agentului.Singurul agent KGB din Ministerul de Externe a cãrui identitate poate fi dezvãluitãeste Abu Said Hasan (cu numele conspirativ GULEAM), care a fost recrutat în

1966. În momentul recrutãrii sale sau curând dupã aceea, a lucrat la secþia sovieticãa Ministerului. În anii 1970 a îndeplinit funcþiile secretar trei la Înalta Comisiedin Bombay, secretar doi în Arabia Sauditã ºi ºef de secþie la DepartamentulAdministrativ al Ministerului. În 1979, cu un an înainte de moartea sa, a fostmutat la Ministerul Culturii, Tineretului ºi Sportului.

Ca rezultat al multiplelor infiltrãri ale KGB-ului în Ministerul Pakistanez deExterne ºi în ambasadele din strãinãtate, spãrgãtorii de coduri de la Direcþia Opt,ulterior Direcþia ªaisprezece, au putut fãrã îndoialã sã decripteze o cantitateimportantã din corespondenþa diplomaticã pakistanezã. Parþial datoritã recrutãriilui ALI, care deþinea o funcþie superioarã în centrul militar de comunicaþii de laRawalpindi, spãrgãtorii sovietici de coduri au reuºit probabil sã decripteze o parte

din corespondenþa Înaltului Comandament pakistanez. ALI a fost recrutat sub unstindard fals în 1965 de cãtre G. M. Evsafiev, ofiþer operativ KGB care se dãdeadrept inginer radio german ce lucra pentru o companie din Germania de Vest ºifurniza detalii despre maºinile de cifrat ale Înaltului Comandament. Faptul cãzece an mai târziu, ALI continua sã lucreze ca agent sovietic iar rezidentul dinKarachi, S. S. Budnik era ofiþerul lui controlor, este un indiciu al importanþeisale.

Principalul scop al mãsurilor active ale KGB din Pakistan, atât în timpul cât



322

ºi dupã era Ayub Khan, l-a reprezentat rãspândirea suspiciunilor cu privire laStatele Unite. În momentul izbucnirii scurtului ºi dezastruosului rãzboi cu India

pentru Kashmir în septembrie 1965, Statele Unite au suspendat asistenþa militarã.KGB a exploatat imediat frustrarea provocatã de abandonul american tocmai înacest moment crucial. Principala þintã a operaþiunilor de influenþare a fost„flamboaiantul“ ministru de Externe al lui Ayub Khan, Zulfikar Ali Bhutto. Cu

patru ani mai înainte, Bhutto, pe atunci ministru al Resurselor Naturale, îl invitase pe ambasadorul sovietic, Mihail Stepanovici Kapiþa, ºi pe soþia acestuia la moºiafamiliei lui. Odatã cu Kapiþa a venit în calitate de traducãtor ºi un tânãr vorbitor de urdu, Leonid ªebarºin, care avea sã fie transferat trei ani mai târziu la KGB.Bhutto a lãsat sã se înþeleagã cã se considera viitorul ministru de externe ºi cã

ambiþia lui supremã (care s-a ºi realizat) era sã devinã prim-ministru ºi preºedinte.Dupã pãrerea lui ªebarºin, Bhutto era „exasperant de îndrãzneþ, ba chiar nesãbuit“.Pãrea obsedat de ideea de a scãpa de influenþa americanã ºi dorea sã obþinã sprijinulsovieticilor în aceastã privinþã. Operaþiunea REBUS din primãvara anului 1966era destinatã în principal sã accentueze ostilitatea lui Bhutto faþã de Statele Unite,transmiþând guvernului pakistanez documente false produse de Serviciul A careurmãreau sã demonstreze cã ambasadorul SUA, Walter McConaughy, complotaca sã-i înlãture de la putere pe Ayub Khan, pe Bhutto ºi alþi miniºtri. Se pare cãoperaþiunea a avut un oarecare succes, cel puþin în ceea ce-l priveºte pe Bhutto,care a fost convins tot restul vieþii lui cã îndepãrtarea lui din funcþie în iunie 1966

s-a datorat presiunilor americane.Operaþiunea REBUS a fost urmatã în iulie 1966 de operaþiunea SPIDER, o

mãsurã activã menitã sã-l convingã pe Ayub Khan cã Statele Unite foloseau agenþiavest-germanã de presã Tarantel pentru a ataca guvernul sãu ºi a deteriora relaþiilestrânse cu China. Un raport fals al agenþiei care cuprindea o caricaturã insultãtoarela adresa lui Ayub, pregãtitã de Serviciul A, pe hârtia originalã a Agenþiei Tarantel,a fost publicat de rezidenþa din Karachi în ziarele opoziþiei. Pentru a se asigura cãacesta va atrage atenþia autoritãþilor, Serviciul A a mai pregãtit ºi o scrisoare din

partea unor aºa-ziºi cetãþeni pakistanezi indignaþi cãtre ºefii de poliþie de la Lahoreºi Karachi, cuprinzând còpii ale raportului. Aceastã scrisoare falsã de la Lahore

susþinea cã doi membri ai Serviciului de Informaþii SUA, ale cãror nume eraudezvãluite, distribuiau materiale ale Agenþiei Tarantel. Scrisoarea de însoþiretrimisã împreunã cu falsurile fabricate de Serviciul A rezidenþei din Karachi la 9iunie de cãtre ºeful Secþiei Asia de Sud, V. I. Starþev (în mod cu totul neobiºnuitcopiatã integral de Mitrokhin), ilustreazã atât instrucþiunile remarcabil de detaliatetrimise rezidenþelor implicate în mãsuri active, incluzând chiar atenþionãri repetatesã se aplice timbrele poºtale corecte, cât ºi speranþele mari pe care ºi le puneaCentrul în rezultatele aplicãrii acestor mãsuri:



323

„Sperãm cã cele douã scrisori [false] de la binevoitori care cuprind informaþii ale Agenþiei

de Presã Tarantel vor servi ca o nouã o dovadã pentru contrainformaþiile pakistaneze cãamericanii folosesc aceastã agenþie pentru a rãspândi material antiguvernamental înþarã. Pentru realizarea operaþiunii SPIDER, trebuie sã executaþi urmãtoarele acþiuni:

1. Pachetul nr. 1 conþine plicurile cu materialele de la Agenþia Tarantel. Ele trebuietrimise la adrese care ne intereseazã (ziare ºi persoane din opoziþie]. Aveþi grijã sã puneþi timbrele corecte ºi sã le trimiteþi prin diferite cutii poºtale din Karachi. Acestlucru trebuie fãcut în zilele de 21 sau 22 iulie anul curent. Presupunem cã uneledintre aceste adrese sunt supravegheate de poliþie. Le-am luat pe cele mai multe dinlista de adrese folositã de Agenþia Tarantel.

2. Pachetul nr. 2 conþine o scrisoare de la un binevoitor cãtre sediul Poliþiei din Karachi.Trebuie sã aplicaþi un timbru cu valoarea corectã ºi sã-l puneþi la poºtã în ziua de 23

iulie a.c.3. Pachetul nr. 3 conþine o scrisoare de la un doritor de bine cãtre sediul Poliþiei din

Lahore. Trebuie sã lipiþi un timbru cu valoarea corectã pe acest plic ºi sã-l puneþi la poºtã în Lahore pe 2 sau 3 august a.c. Am ales aceastã datã ca sã aveþi timpulnecesar pentru a vã deplasa la Lahore.

Evident, toate acþiunile de mai sus trebuie îndeplinite cu foarte multã grijã ºiîn secret, cãci în caz contrar s-ar putea întoarce împotriva noastrã. Aº dori sã neinformaþi dupã ce acþiunile SPIDER vor fi aduse la îndeplinire. De asemenea,trebuie sã observaþi reacþiile autoritãþilor pakistaneze la aceastã acþiune ºi sã neinformaþi în consecinþã. Este posibil ca guvernul pakistanez sã protesteze pe lângã

Ambasada Germaniei de Vest pentru cã materialul antiguvernamental esterãspândit de Agenþia de Presã Tarantel sau ar putea sã ia anumite mãsuri împotrivaSUA. Pakistanezii ar putea chiar sã-i expulzeze pe americanii menþionaþi înmaterialul nostru. Nu excludem nici posibilitatea ca autoritãþile locale sã recurgãla organizarea unei acþiuni împotriva instituþiilor americane, cum ar fi demonstraþii,tulburãri, incendieri, explozii etc. Pentru informarea dumneavoastrã, vã trimitemtextele materialului SPIDER în englezã ºi în rusã în pachetul nr. 4. Dupã ce lecitiþi, vã rugãm sã le distrugeþi.

Nu se ºtie ce efect a avut operaþiunea SPIDER asupra regimului lui AyubKhan. Speranþa Centrului cã autoritãþile pakistaneze ar putea sã bombardezeclãdirile americane ca sã se rãzbune pentru implicarea SUA în rãspândirea „unuimaterial antiguvernamental“ a fost însã mai mult o dorinþã decât o estimare realistã.

În timp ce operaþiunile REBUS ºi SPIDER erau în plinã desfãºurare larezidenþa din Karachi domnea agitaþia ca urmare a numirii, la începutul anului, aunui nou rezident incompetent, cu numele conspirativ ANTON, veteran al SecþieiAsia de Sud. ANTON era unul dintre acei ofiþeri de informaþii cu probleme serioasecu bãutura care era plasat din când în când în þãrile din Lumea a Treia. Dupã cumsusþinea ªebarºin, care a avut ghinionul sã lucreze sub comanda lui, se pare cã nucitise nicio carte de ani de zile, „era incapabil sã se concentreze asupra unei idei,



324

sã evalueze o informaþie, sau sã formuleze o sarcinã ca o persoanã alfabetizatã“.Era adesea beat ºi obiºnuia sã vorbeascã foarte urât. Ofiþerii din rezidenþã sestrãduiau sã-l evite. Una din trãsãturile care mai atenuau carenþele lui ANTONera aceea cã nu se amesteca niciodatã în munca lor. În cele din urmã, dupã ce s-a

prãbuºit beat la o recepþie a ambasadei, ambasadorul sovietic, M. V. Degtiar, ainsistat sã fie rechemat la Moscova. Dar, spre disperarea lui ªebarºin ºi a colegilor lui, ANTON a continuat sã lucreze la FCD. În condiþiile în care la Centru existaunumeroºi bãutori înveteraþi, alcoolismul nu conducea decât rareori la demitere.

Spre sfârºitul anului 1967, Zulfikar Ali Bhutto a avut iniþiativa înfiinþãriiPartidului Poporului din Pakistan (PPP) sub urmãtoarea lozincã populistã: „Islamuleste credinþa noastrã, democraþia este politica noastrã, socialismul este politica

noastrã economicã“. Pentru a ne exprima într-o singurã frazã, se afirma într-unuldintre documentele de constituire, „scopul Partidului este transformareaPakistanului într-o þarã socialistã“. În iarna 1968–1969, PPP, sub conducereacharismaticã a lui Bhutto, a coordonat un val de proteste populare care în martie1969 l-au convins în cele din urmã pe Ayub Khan sã predea puterea. Dar a fãcutacest lucru nu aºa cum cerea Constituþia þãrii, transferând-o Speaker-ului Adunãrii,ci comandantului ºef al armatei, generalului Yahya Khan, care a abrogat imediatConstituþia ºi a instituit legea marþialã.

Centrul a iniþiat imediat o serie de mãsuri active pentru a trezi suspiciunilelui Yahya Khan atât în privinþa Chinei, cât ºi a Statelor Unite. Operaþiunea RAVIse baza pe douã falsuri fabricate de Serviciul A: „Directiva“ datatã 3 iunie 1969,

trimisã, chipurile, de Comitetul Central al Partidului Comunist Chinezînsãrcinatului cu afaceri din India ºi un document al Ministerului de Externechinez în care se expuneau planurile de transformare a Kashmirului într-un statindependent. La 28 iunie, còpii ale celor douã documente au fost trimiseambasadorilor pakistanezi de la New Delhi ºi Washington, fãrã îndoialã în speranþacã aceºtia vor raporta conþinutul lor lui Yahya Khan. În acelaºi timp, a mai fostîntreprinsã o altã mãsurã activã, cu numele conspirativ de ZUBR, prin care serãspândeau zvonuri potrivit cãrora americanii ºi-ar fi pierdut încrederea încapacitatea lui Yahya Khan de a se menþine la putere ºi se temeau ca nu cumva sãfie instalat un guvern de stânga, care va naþionaliza bãncile ºi le va confiscadepozitele. Se spunea cã Ambasada Statelor Unite a raportat la Washington cã

regimul Yahya Khan este foarte corupt ºi va irosi orice ajutor i s-ar trimite.Rezidenþa din Karachi ºi-a arogat merite ºi în privinþa organizãrii unei demonstraþiiîmpotriva rãzboiului din Vietnam.

Dupã RAFI ºi ZUBR a urmat operaþiunea PADMA, care a avut drept scop sãconvingã regimul Yahya Khan cã chinezii instigau la rebeliune în Pakistanul deEst. Serviciul A a „fabricat“ un apel al chinezilor adresat „revoluþionarilor

bengalezi“, prin care aceºtia erau îndemnaþi sã punã mâna pe arme împotrivalatifundiarilor din Punjab ºi a regimului reacþionar al lui Yahya Khan“. Iniþial s-a



325

avansat ideea sã se scrie un apel în limba bengalezã, dar, întrucât nici un ofiþer bengalez nu vorbea suficient de bine bengaleza, iar operaþia era prea delicatã pentru a fi încredinþatã unui agent bengalez, a fost scris în englezã. O copie a fost plasatã în corespondenþa ambasadorului indian în noiembrie 1969, ºtiut fiind faptulcã aceasta va fi deschisã de serviciile secrete pakistaneze înainte de sosirea ei ladestinaþie, ajungând astfel la cunoºtinþa autoritãþilor pakistaneze. O altã copie afost trimisã ambasadorului SUA în speranþa cã ºi el o va supune atenþiei

pakistanezilor. În acelaºi timp, agenþii KGB de la Kabul i-au avertizat pe diplomaþii pakistanezi despre subversiunea chinezã din Pakistanul de Est. Reprezentantul pakistanez la ONU se pare cã a luat aceste rapoarte în serios. O analizã ulterioarãa PADMA a ajuns la concluzia cã a fost o operaþiune încununatã de succes. Se

spunea cã aºa-zisul apel al chinezilor adresat revoluþionarilor bengalezi eracunoscut tuturor diplomaþilor din Pakistan. Centrul a ajuns la concluzia cã nicimãcar americanii nu au bãnuit cã apelul a fost fabricat de KGB.

Noilor veniþi din Secþia Asia de Sud a FCD li se spunea adesea cã, atuncicând i se arãtase o hartã a statului pakistanez divizat dupã împãrþirea Indiei în1947, Stalin ar fi afirmat: „Un stat ca acesta nu poate supravieþui prea mult“. Lasfârºitul anilor ’60, Kremlinul se pare cã ajunsese la concluzia cã separareaPakistanului în zona de vest ºi cea de est, precum ºi desprinderea de India vor servi interesele sovietice ºi indiene. De aceea, KGB ºi-a propus sã-l cultive peliderul Ligii separatiste Awami, ªeicul Mujibar Rahman („Mujib“). Deºi Mujibnu ºtia cã este obiectul acestei atenþii, KGB a pretins cã reuºise sã se infiltreze în

preajma lui ºi sã-l convingã cã Statele Unite erau de vinã pentru arestarea lui înianuarie 1968, când fusese acuzat cã ar fi condus aºa-numita „conspiraþie Agartala“, pusã la cale în timpul întâlnirilor cu oficialitãþile indiene în oraºul de frontierãAgartala, pentru a provoca secesiunea Pakistanului de Est cu ajutorul indienilor.În septembrie 1969, lui Mujib i s-a spus printr-un intermediar cã numele tuturor conspiratorilor îi fuseserã transmise lui Ayub de cãtre ambasadorul SUA. Dupãcum reiese din raportul KGB, Mujib a dat crezare informaþiei false ºi a trasconcluzia cã existã o scurgere de informaþii din anturajul lui cãtre americani.

La sfârºitul anului 1969, Yahya Khan a anunþat cã, deºi legea marþialã rãmâneîn vigoare, partidele politice vor avea voie sã-ºi reia activitatea începând de la 1ianuarie 1970, în vederea pregãtirii alegerilor de la sfârºitul anului. Principala

strategie a Centrului în timpul campaniei electorale a constituit-o asigurareavictoriei Partidului lui Bhutto în vest ºi a Ligii Awami a lui Mujib în est. În iunie1970, V. I. Starþev, ºeful Departamentului Asia de Sud al FCDS, a întreprinsîmpreunã cu N. A. Kosov, ºeful Serviciului A, o amplã campanie de mãsuri activemenitã sã-i discrediteze pe toþi principalii oponenþi ai Partidului ºi ai Ligii Awami.Preºedintele Ligii Musulmane Qaiyum, Abdul Qaiyum Khan, care fusese Ministruªef din 1947 pânã în 1953, urma sã fie discreditat prin discursurile pe care,chipurile, le-ar fi rostit înainte de 1947, opunându-se creãrii unui stat indepen-



326

dent al Pakistanului. Fondatorul ºi conducãtorul partidului religios, Jammat-i-Islami, Maulana Syed Abul Ala Maudidi, urma sã-l eticheteze drept „agentreacþionar al CIA“. ªeful Consiliului Ligii Musulmane, Mian Mumtaz Daultana,trebuia sã fie demascat în calitate de agent britanic veteran (probabil datoritãfaptului cã locuise în trecut la Londra) ºi complice la asasinate politice. ªefulConvenþiei Ligii Musulmane, Fazal Ilahi Chaudry, urma sã fie ºi el implicat înasasinatele politice din trecut precum ºi în planurile de asasinare a lui Bhutto.(Ironia sorþii a fãcut ca el sã devinã în 1973 preºedinte al Pakistanului cu sprijinullui Bhutto). Pentru a fi discreditat în Pakistanul de Vest preºedintele PartiduluiDemocratic Pakistanez, Nurul Amin, urma sã fie demascat drept figurã centralã a„conspiraþiei Agartala“.

Deºi alegerile din decembrie 1970 au dus la rezultatul pentru care KGB-ulfãcuse campanie în secret, nu existã nicio dovadã cã mãsurile active au avut vreunimpact semnificativ asupra rezultatului. Dar ar fi însemnat sã fie inconsecventfaþã de sine dacã nu ºi-ar fi asumat merite substanþiale când a raportat BirouluiPolitic despre alegeri. PPP a câºtigat 81 din cele 138 de locuri repartizatePakistanului de Vest. Contracandidatul din vest, Liga Musulmanã Qaiyum, acâºtigat numai nouã locuri. În Est, Liga Awami a repurtat o victorie ºi maizdrobitoare, cu 160 din cele 162 de locuri. Deºi Mujib nu a reuºit sã obþinã niciunloc în Pakistanul de Vest, a câºtigat o majoritate generalã în Adunarea Naþionalãºi a devenit prim-ministru. Bhutto s-a aliat cu Ayub ºi cu armata, împiedicându-l peMujib sã preia puterea. La 25 martie 1971, Yahya Khan a ordonat arestarea lui

Mujib ºi a declanºat represalii sãlbatice în Pakistanul de Est. Centrul a raportatComitetului Central cã în curând Pakistanul îºi va pierde unitatea. În timp ceBhutto, dând dovadã de naivitate – sau de cinism – declara „Pakistanul a fostsalvat“, Bengalul era scãldat într-o baie de sânge, comparabilã în sãlbãticia sa cumãcelul intercomunal care a urmat în 1947, dupã proclamarea independenþei Indiei.India a oferit refugiu trupelor bengaleze care opuneau rezistenþã împotriva armatei

pakistaneze. În noiembrie, rãzboiul civil dintre Pakistanul de Est ºi de Vest s-atransformat într-un rãzboi indo-pakistanez. La 16 decembrie, Dhaka a cãzut înmâinile trupelor indiene ºi Pakistanul de Est a devenit statul independentBangladesh.

Transformãrile politice ale subcontinentului indian, determinate de separarea

dintre Pakistanul de Est ºi de Vest corespundeau intereselor Moscovei. Relaþiaspecialã indo-sovieticã se consolidase, iar prestigiul personal al Indirei Gandhi erala apogeu. Pakistanul a fost slãbit în mod dramatic de proclamarea independenþeiBangladeshului. Candidaþii preferaþi de Moscova (datã fiind imposibilitatea preluãrii

puterii de cãtre regimuri comuniste) au venit la putere atât la Islamabad, cât ºi laDhaka. Dupã înfrângerea suferitã în faþa Indiei, Yahya Khan a demisionat ºi i-a

predat puterea lui Bhutto. La 10 ianuarie 1972, Mujib s-a întors din captivitatea dinPakistanul de Vest ºi a fost întâmpinat la Dhaka ca un erou.



327

În pofida faptului cã, în ianuarie 1972, Bhutto a naþionalizat peste treizeci defirme mari din industriile de bazã ºi a fãcut o vizitã la Moscova în martie, Kremlinulavea cu mult mai multe rezerve în privinþa lui (iniþial ca preºedinte, iar dupãalegerile din 1973 ca prim-ministru) decât în legãturã cu Mujib. Cel mai constantelement în politica externã instabilã a lui Bhutto era prietenia lui cu China, pecare a vizitat-o imediat ce i-a succedat lui Yahya Khan. La cererea lui, Chinaºi-a exercitat dreptul de veto împotriva primirii Bangladeshului la Naþiunile Unite

pânã când acesta a repatriat tot personalul pakistanez capturat dupã rãzboi (dintrecare unele persoane ar fi urmat sã fie judecate pentru crime de rãzboi). China aajutat Pakistanul sã-ºi construiascã primele uzine din industria grea ºi i-a furnizatarme.

Oarecum în contradicþie cu vederile lui mai favorabile stilului de viaþãoccidental, Bhutto a început sã copieze îmbrãcãmintea ºi ºapca lui Mao Tzedun.În 1976, a publicat chiar o carte a lucrãrilor sale în diversele limbi vorbite înPakistan, dupã modelul oferit de Cãrticica Roºie a lui Mao. Oricât de absurde ar fi fost afilierile neo-maoiste ale lui Bhutto, Moscova nu era deloc amuzatã. Aºacum a recunoscut mai târziu unul dintre consilierii lui Bhutto, Rafi Raza: „Lipsade importanþã a lui ZAB[hutto] pentru Uniunea Sovieticã a fost evidenþiatã defaptul cã niciun demnitar sovietic de frunte nu a vizitat Pakistanul în primii cinciani ºi jumãtate, în pofida faptului cã el fãcuse vizite la Moscova…“

Dupã pãrerea Moscovei, relaþiile lui Mujib cu China, spre deosebire de celeale lui Bhutto, erau suficient de slabe pentru a nu-i stârni îngrijorarea. Bangladeshul

ºi China nu au stabilit relaþii diplomatice decât dupã moartea lui Mujib. La fel caîn India ºi în Pakistan, KGB-ul a reuºit sã exploateze corupþia din recentulBangladesh independent. Pentru politicieni, birocraþi ºi militari, existau numeroase

prilejuri de a profita de pe urma ajutoarelor strãine care au inundat þara. Mujib aîntrebat o datã în mod de-a dreptul descurajant: „Cine ia mitã? Cine facecontrabandã? Cine devine agent strãin? Cine transferã bani în strãinãtate? Cinestrânge bani la ciorap? Noi suntem aceia – cei 5% din populaþie care avem studii.

Noi suntem cei care iau mitã, elementele corupte…“Deºi în mod clar cea mai popularã persoanã din Bangladesh, Mujib era într-o

oarecare mãsurã surprinzãtor de izolat. Iritat de conflictele de personalitate dinLiga Awami, se considera drept unica personificare a Bangladeshului –

Bangabandbu. Era – aºa cum s-a observat pe bunã dreptate – „un admirabil Bangabandbu, dar un prim-ministru slab“. Rezidenþa de la Dhaka a recunoscut înraportul sãu anual pe 1972, dupã primul an de independenþã a Bangladeshului, cãnu reuºise sã recruteze niciun fel de agent din apropierea lui Mujib. Dar printresuccesele repurtate în acel an s-a numãrat, totuºi, recrutarea a trei agenþi dinDirecþia de Securitate Naþionalã (cu numele conspirativ KOMBINAT). KGB-ula reuºit sã preia controlul asupra unui cotidian (cãruia i-a plãtit echivalentul a300 000 de ruble convertibile pentru a-ºi asigura prese noi) ºi a unui sãptãmânal.



328

La 2 februarie 1973, Biroul Politic a dat instrucþiuni KGB-ului sã foloseascãmãsuri active pentru a influenþa rezultatul primelor alegeri parlamentare dinBangladesh. KGB-ul a contribuit la finanþarea campaniei electorale a Ligii Awamia lui Mujib ºi a aliaþilor ei, Partidul Comunist ºi Partidul Naþional Awami destânga. Probabil cã, deºi nu era pe deplin îndreptãþit, ºi-a asumat o parte dinmeritele pentru previzibila victorie copleºitoare a Ligii Awami.

În iunie 1975, fãrã îndoialã spre marea încântare a Moscovei, Mujib atransformat Bangladeshul într-un stat monopartinic, cu un nou partid deguvernãmânt, BAKSAL, care reunea trei partide subvenþionate pânã atunci însecret de KGB (Liga Awami, Partidul Naþional Awami ºi Partidul Comunist) ºiun alt partid de stânga. Între timp, rezidenþa din Dhaka reuºise sã recruteze doi

membri importanþi ai secretariatului lui Mujib, MITRA ºi KALIF, ºi doi ofiþerisuperiori de informaþii, MAKHIR ºi SHEF. Toþi au fost folosiþi împotriva þintelor americane.

Secþia analiticã a FCD, Serviciul I, prevãzuse dupã alegerile din 1973 cãLiga Awami va pãstra puterea pe tot parcursul celor cinci ani ai mandatului ºi cã

principala opoziþie împotriva ei va veni din partea stângii pro-chineze (dintotdeauna„o oaie neagrã“ pentru KGB). Au fost folosite mai multe falsuri fabricate deServiciul A pentru a-l convinge pe Mujib ºi presa din Bangladesh cã chineziiconspirau împreunã cu opoziþia de stânga. Dar adevãrata ameninþare împotrivalui Mujib venea, totuºi,, nu de la maoiºti, ci de la oponenþii lui din cadrul forþelor armate. La 15 august 1975, un grup de ofiþeri l-au asasinat atât pe el, cât ºi mulþi

membri ai familiei sale. KGB-ul a început imediat o campanie de mãsuri active,aºa cum era de prevãzut, ºi a inspirat mai multe articole de ziar într-o serie de þãri,în care se afirma cã lovitura de stat fusese opera CIA. La douãzeci ºi patru de orede la asasinarea lui Mujib, Zulfikar Ali Bhutto a fost primul care a recunoscutnoul regim militar – amãgindu-se cu speranþa cã Bangladeshul va dori sã formezeo federaþie împreunã cu Pakistanul. Bhutto avea sã regrete ulterior entuziasmulsãu pripit, în momentul în care a devenit clar cã legãturile dintre Bangladesh ºi

New Delhi vor rãmâne la fel de strânse ca ºi cele cu Islamabadul. ªi s-a maigândit ºi la faptul cã lovitura de stat din Bangladesh ar putea oferi un exemplu

prost armatei pakistaneze – aºa cum s-a ºi întâmplat.La mijlocul anilor ’70, KGB-ul ºi-a mãrit considerabil influenþa în presa

pakistanezã. În 1973, conform statisticilor KGB, a plasat treizeci ºi trei de articoleîn presa pakistanezã – ceva mai mult de 1% din numãrul celor din India. În 1977,numãrul a crescut la 440, iar KGB-ul a obþinut controlul direct asupra a cel puþinun periodic. Principalul scop al mãsurilor active era, încã o datã, creºtereaneîncrederii Pakistanului faþã de Statele Unite. Potrivit dezinformãrilor cu careera alimentat guvernul Bhutto, Statele Unite considerã Pakistanul drept un aliat

prea nesigur pentru a-i acorda un ajutor militar substanþial. Washingtonul, sespunea, are din ce în ce mai puþinã încredere în guvernul lui Bhutto ºi îl considera



329

pe ªahul Iranului drept principalul sãu aliat în regiune. Se afirma cã ªahul sedecisese sã devinã liderul lumii musulmane ºi îl privea pe Bhutto ca pe un rival.Se mai spunea cã acesta îl dispreþuieºte pe Bhutto pentru cã nu reuºise sã punãcapãt tulburãrilor din Balucistan ºi era gata sã trimitã acolo trupe iraniene dacãsituaþia s-ar fi înrãutãþit.

În 1975, KGB-ul era convins cã mãsurile active aveau o influenþã directã ºi personalã asupra lui Bhutto. La 16 noiembrie ambasadorul sovietic l-a informatcã, „þinând seama de relaþiile prieteneºti ºi de vecinãtate dintre cele douã þãri“,

primise instrucþiuni sã-l avertizeze cã autoritãþile sovietice aveau informaþii cãun grup terorist plãnuia sã-l asasineze în timpul vizitei pe care urma s-o facã înBalucistan. Bhutto a fost extrem de recunoscãtor ambasadorului pentru aceastã

dezinformare:

„Aveam de gând sã zbor spre Balucistan disearã sau mâine-dimineaþã pentru câtevazile. Acum am sã-mi amân vizita ca sã nu-mi pun viaþa în pericol. Sunt pe deplin conºtientde relaþiile de autenticã prietenie dintre þãrile noastre în acest moment dificil al vieþii politice din Pakistan, care reprezintã pentru mine o grea încercare. Sunt de douã orirecunoscãtor þãrii dumneavoastrã ºi conducãtorilor ei“.

KGB a raportat cã Bhutto fusese pãcãlit cu succes prin dezinformãri potrivitcãrora Iranul avea de gând sã desprindã Balucistanul din Pakistan, prezentânddrept certe planurile iraniene de a destabiliza Pakistanul care, în realitate, fuseserã

fabricate de Serviciul A. Se spunea cã agentul DVIN are acces direct la Bhutto pentru a-l alimenta cu alte falsuri.În pofida receptivitãþii lui Bhutto faþã de dezinformãrile sovieticilor, Moscova

a continuat sã-l considere o persoanã pe care nu se putea pune bazã. Aºa cum arecunoscut mai târziu Rafi Raza, unul dintre miniºtrii ºi consilierii apropiaþi ai luiBhutto, „Nici o superputere nu-l considera de nãdejde“. Printre iniþiativele luiBhutto care au supãrat cel mai mult Moscova s-a numãrat campania lui pentru „onouã ordine economicã… pentru înlãturarea gravei nedreptãþi comise împotrivaþãrilor sãrace ale lumii“. Þinut în afara Miºcãrii de Nealiniere printr-un adevãratveto al Indiei, Bhutto a început sã-i conteste autoritatea. În ajunul summit-uluiMiºcãrii de Nealiniere din august 1976 de la Colombo, Bhutto a publicat un articol

intitulat „Lumea a Treia – o nouã direcþie“, în care pleda pentru organizarea unuisummit al Lumii a Treia la Islamabad în primãvara anului 1976 pentru a se discutareforma economicã globalã. Centrul se temea cã, dacã statele nemembre aleMiºcãrii de Nealiniere se vor reuni sub conducerea lui Bhutto, un astfel de sum-mit va dãuna prestigiului Miºcãrii, pe care o considera un vehicul important pentruaplicarea mãsurilor active ale KGB-ului. Ca urmare a unei rezoluþii a BirouluiPolitic în care se lua atitudine împotriva propunerii lui Bhutto, Centrul a întreprinso campanie de mãsuri active de dimensiuni aproape globale. Agenþii KGB trebuiau



330

s-o informeze pe preºedinta în exerciþiu a Miºcãrii, Sirimavo Bandaranaike ºi pealþi politicieni din Sri Lanka în legãturã cu scopul lui Bhutto de a-i subminaautoritatea personalã ºi de a-i dezbina pe membrii Miºcãrii de Nealiniere, slãbindastfel adeziunea miºcãrii faþã de antiimperialism. Dezinformãrile pregãtite deServiciul A ºi destinate sã discrediteze iniþiativa lui Bhutto urmau sã fie trimisede rezidenþele locale KGB guvernelor din Somalia, Nigeria, Ghana, Cipru, Yemen,Mexic, Venezuela, Irak, Afganistan ºi Nepal. Centrul era convins cã mãsurile saleactive îl vor convinge pe preºedintele Boumedienne al Algeriei sã transmitã maideparte mesajul cã o conferinþã la Islamabad va slãbi Miºcarea de Nealiniere ºiva diminua influenþa liderilor „progresiºti“ din miºcare. Delegaþii care participaula o conferinþã de planificare a Miºcãrii de Nealiniere din Delhi urmau sã primeascã

declaraþii ale grupurilor indiene pregãtite sub îndrumarea KGB-ului în care secondamna iniþiativa lui Bhutto, fiind consideratã o ameninþare la adresa unitãþiiMiºcãrii de Nealiniere.

În cele din urmã, conferinþa de la Islamabad nu s-a mai þinut ºi la 5 iulie1977 Bhutto a fost înlãturat de la putere printr-o loviturã de stat militarã condusãde comandantul ºef al armatei, generalul Zia ul-Haq. La 3 septembrie, Bhutto afost acuzat de complot pentru asasinarea tatãlui unui membru al Partidului. Întretimp, entuziasmul popular care îl adusese la putere cu ºapte ani în urmã se stinsesedin cauza manierei sale autocrate de conducere ºi a corupþiei regimului sãu. Aºacum nota în decembrie unul dintre cei mai fervenþi susþinãtori ai lui, „Era durerossã vezi cã, în timp ce se desfãºura procesul lui Bhutto în Lahore, oamenii din oraº

manifestau mai mult interes pentru meciul care se juca acolo“. Bhutto a fostcondamnat la moarte ºi executat la 4 aprilie 1979 dupã ce Curtea Supremã aaprobat la limitã sentinþa. KGB-ul, prin mãsurile sale active a incriminat CIA

pentru rãsturnarea de la putere ºi execuþia lui Bhutto, la fel ca ºi în cazul luiMujib.

Nici generalul Ziaur Rahman ( mai cunoscut ca Zia), care la sfârºitul anului1976 s-a afirmat ca personalitatea dominantã în Bangladesh (iniþial ca Adminis-trator al legii marþiale ºi din 1977 ca preºedinte) ºi nici Zia ul-Haq (la fel, maicunoscut ca Zia, ceea ce producea unele confuzii) nu erau priviþi cu ochi buni deKremlin. Dupã pãrerea Centrului, amândoi înclinau mai degrabã cãtre Washing-ton decât cãtre Moscova. Una dintre primele acþiuni ale lui Ziaur Rahman a

reprezentat-o schimbarea Constituþiei prin înlocuirea „socialismului“ ca principiual statului cu un angajament mai vag faþã de „egalitatea ºi justiþia economicã“.Politica lui economicã s-a bazat pe încurajarea sectorului privat ºi privatizareaîntreprinderilor publice. Cererea tot mai mare de ajutor strãin din parteaBangladeshului ar fi putut fi satisfãcutã, dupã pãrerea lui Zia, printr-o mai mareapropiere de Occident (în special de Statele Unite), de lumea musulmanã ºi deChina. Moscova era vizibil jignitã. Izvestia îºi exprima regretul, în 1977, cãforþele de dreapta ºi maoiste din Bangladesh duceau o campanie de „provocare ºi



331

denigrare a Uniunii Sovietice“. KGB ºi-a asumat meritele pentru organizareaunei serii de demonstraþii de protest în septembrie ºi octombrie 1978 împotrivaacordului semnat de regimul lui Zia cu Washingtonul prin care se permitea CorpuluiPãcii din SUA sã opereze în Bangladesh.

Conform statisticilor KGB, mãsurile active din Bangladesh au sporit de lanouãzeci în 1978 la aproximativ 120 în 1979 ºi au implicat douãzeci de agenþi deinfluenþã. KGB susþinea cã în 1979 a plasat 101 articole în presã, a organizat

patruzeci ºi patru de ºedinþe pentru rãspândirea dezinformãrilor ºi în douãzeci ºiºase de ocazii a aranjat ca falsurile Serviciului A sã ajungã pânã la autoritãþile dinBangladesh. Tema dominantã a falsurilor era conspiraþia CIA împotriva regimuluilui Ziaur Rahman. Operaþiunea ARSENAL din 1978 a adus în atenþia Direcþiei

Securitãþii Naþionale, presupusul complot al unui ofiþer CIA (real sau inventat) penume Young cu grupãrile de opoziþie. Serviciul A s-a inspirat într-o oarecare mãsurãîn falsurile sale din comploturile reale ale oponenþilor preºedinteluiBangladeshului. În timpul celor cinci ani ºi jumãtate cât a rãmas la putere, Zia atrebuit sã înãbuºe cel puþin ºaptesprezece revolte ºi încercãri de loviturã de stat.De exemplu, în august 1979 un grup de ofiþeri a fost arestat la Dhaka ºi acuzat cãa complotat ca sã-l înlãture de la putere. Douã luni mai târziu, Andropov a aprobato propunere ca Serviciul A sã fabrice o scrisoare în care vicemareºalul Aerului,Muhammad Ghulam Tawab, pe care Zia îl demisese din funcþia de ºef al forþelor aeriene, sã-ºi exprime sprijinul pentru complotiºti. Alte materiale plantate în presadin Bangladesh, India ºi Sri Lanka aveau drept scop sã-l demaºte pe Zawab ca

agent cu state îndelungate al CIA: Serviciul A a mai fabricat ºi o scrisoare din partea unui ofiþer CIA din Dhaka cãtre fostul vicepremier Moudud Ahmad, încare îi dãdea asigurãri cu privire la ajutorul SUA pentru opoziþia de dreaptaîmpotriva lui Zia. În 1981, o altã operaþiune de dezinformare a urmãrit sã arate cãAdministraþia Reagan complota rãsturnarea de la putere a lui Zia ºi stabilise legãturisecrete cu Khondakar Mustaque Ahmad, care devenise pentru scurt timp preºedintedupã asasinarea lui Mujib ºi fusese þinut la închisoare de Zia din 1976 pânã în1980. La alegerile generale din 1979, despre care s-a considerat, în linii mari, cãau fost corecte, Partidul Naþional din Bangladesh al lui Zia a câºtigat 207 locuridin 300. Dar Zia nu a reuºit sã rezolve problemele create de tulburãrile în rândulforþelor armate. Dupã mai multe atentate din care a scãpat ca prin farmec, a fost

în cele din urmã asasinat la 29 mai 1981, cu prilejul vizitei sale în Chittagong, întimpul unei încercãri de loviturã de stat condusã de comandantul local al armatei.Indiferent care au fost succesele obþinute de campaniile de mãsuri active dinPakistan ºi Bangladesh la sfârºitul anilor 1970, acestea au fost anulate de reacþiaostilã a ambelor þãri faþã de invadarea Afganistanului în decembrie 1979 de cãtreUniunea Sovieticã ºi faþã de rãzboiul brutal care a urmat. Zia ul-Haq a fostsubestimat ºi în Occident ºi în Rãsãrit. În vara anului 1978, The Economist îldesfiinþa ca pe un „conducãtor militar bine intenþionat, dar din ce în ce mai



332

stângaci“, în timp ce Guardian declara cã „numele lui Zia este asociat cu moarteaîn zilele noastre“. Dar dupã începerea rãzboiului din Afganistan, ºeful Statului-Major al armatei lui Zia ul-Haq, generalul Khalid Mahmud Arif, susþinea cã:

Toþi ochii sunt aþintiþi asupra Pakistanului. Se va încovoia sub presiunea puterii ºi vaaccepta agresiunea superputerii? Þãrile occidentale ºi-au schimbat rapid tonul. Criticiiînverºunaþi ai conducãtorului militar autocrat al Pakistanului au început sã-l admire.Au descoperit brusc calitãþile autentice ale lui Zia, pânã atunci necunoscute, ºi importanþaspecialã a Pakistanului în aceste condiþii schimbate.

Zia a început sã facã presiuni asupra Administraþiei Carter pentru a se furniza

arme ºi ajutor insurgenþilor mujahedini împotriva regimului comunist dinAfganistan chiar înainte de invazia sovieticã. Direcþia Informaþiilor Inter-Serviciidin Pakistan a instrumentat apropieri similare faþã de CIA. În februarie 1980,consilierul naþional pentru securitate al preºedintelui Jimmy Carter, ZbigniewBrzezinski, a vizitat Pakistanul pentru a se pune de acord cu Zia asupra uneiasistenþe secrete acordate mujahedinilor din Afganistan pe la frontiera pakistanezã.Întâlnirea dintre Zia ºi Brzezinski a inaugurat ceea ce a fost în realitate o alianþãamericano-pakistanezã pentru intervenþia mascatã din Afganistan, care a durat petot parcursul rãzboiului. KGB a dedus, fãrã îndoialã, scopul vizitei lui Brzezinski,chiar dacã nu a dispus de dovezi în acest sens. Dupã ce Brzezinski a plecat de laIslamabad, Gromîko a declarat cã Pakistanul îºi punea în joc propria securitate

acþionând „ca trambulinã pentru continuarea agresiunii împotriva Afganistanului“.În acelaºi timp, Andropov a aprobat o serie de mãsuri active complicate pentru a-l împiedica pe Zia sã asigure sprijin mujahedinilor sau sã permitãamericanilor ºi chinezilor sã-l acorde. ªeful postului de informaþii pakistanez dela Moscova urma sã fie avertizat în particular cã, dacã Pakistanul este folosit ca

bazã „pentru o luptã armatã împotriva Afganistanului“, Institutul de Orientalisticã(condus pe atunci de Evgheni Primakov) va fi solicitat sã ajute miºcãrile separatistedin Balucistan ºi Pushtun de la graniþa de nord-vest pentru a se consolida frontieracu Afganistanul. CIA a tras concluzia cã exista posibilitatea „unui ajutor serios pescarã largã acordat de sovietici Balucistanului)“. Mãsurile active ale KGB-uluiurmãreau, de asemenea, sã-l convingã pe Zia cã o parte din ofiþerii lui superiori,

care se opuneau politicii afgane, complotau împotriva lui. Serviciul A a „fabricat“manifeste în englezã ºi urdu pe hârtie pakistanezã ca din partea unui grup secretde opoziþie din armata pakistanezã. În noaptea de 28 februarie spre 1 martie 1980,ofiþerii KGB au mers cu maºinile prin Islamabad, Rawalpindi ºi Karachi ºi audistribuit exemplare ale manifestelor dintr-un dispozitiv ataºat la maºinile lor.Dupã cum reiese din raportul KGB, manifestele au fost luate în serios de securitatea

pakistanezã, care a început imediat o investigaþie ºi l-a incriminat în mod eronat pe adjunctul ºefului Statului-Major al armatei, lt.-general Muhammad Iqbal Khan



333

(despre care un diplomat britanic avea sã spunã cã era un om „decent ºi sincer“).KGB a afirmat cã aceastã cercetare a provocat o loviturã de stat nereuºitã din

partea lui Iqbal Khan la 5 martie, care a dus la rândul ei la îndepãrtarea sauscoaterea la pensie a unei serii de ofiþeri superiori ºi la expulzarea a doi membriai consulatului SUA din Lahore, care avuseserã legãturi cu ei. La 25 martie,Andropov a fost informat cã operaþiunea SARDAR a întãrit convingerea regimuluiZia cã Statele Unite conspirau cu disidenþii din armata pakistanezã. Alte manifestesimilare au fost distribuite anul urmãtor.

Serviciul A a fabricat diverse scrisori în numele unor informatori ºi aºa-ziºiconspiratori care au fost trimise organizaþiilor americane ºi la alte adrese dinPakistan, despre a cãror corespondenþã se credea cã este interceptatã de serviciile

locale de securitate, precum ºi ambasadorului pakistanez de la Washington, pentrua rãspândi ºtirea cã CIA comploteazã în vederea rãsturnãrii regimului Zia. Potrivitdezinformãrilor destinate ambasadorului pakistanez de la Bangkok, Departamentulde Stat considera regimul drept o dictaturã nepopularã ºi incompetentã, care ar fitrebuit sã fie înlocuit cât mai curând. O altã campanie de mãsuri active urmãreasã convingã autoritãþile pakistaneze cã CIA complota cu separatiºtii din Balucistan,

promiþându-le sã sprijine eforturile acestora pentru obþinerea autonomiei înschimbul ajutorului în desfãºurarea operaþiunilor transfrontaliere împotrivaregimului lui Khomeini. Unul dintre cele mai ingenioase falsuri realizate deServiciul A în cadrul acestei operaþiuni l-a constituit un portofel conþinând undocument compromiþãtor, pierdut, chipurile, de un ofiþer CIA care lucra sub

acoperire diplomaticã. Portofelul, gãsit de un pretins exponent al populaþiei pakistaneze, a fost predat la o secþie de poliþie, cu intenþia de a se atrage astfelatenþia autoritãþilor. În acelaºi timp, KGB a orchestrat o campanie amplã în presa

pakistanezã ºi strãinã prin care denunþa implicarea pakistanezã în Afganistan. În primele ºase luni ale rãzboiului, KGB-ul susþine cã ar fi plasat 527 de articole înziarele pakistaneze.

Centrul a fãcut eforturi considerabile pentru a exacerba resentimentul popu-lar împotriva refugiaþilor afgani care treceau frontiera plantând agenþi în mijlocullor cu misiunea de a-i discredita. Dar mãsurile sale active nu au avut niciun efectasupra politicii lui Zia. Taberele de refugiaþi afgani s-au transformat rapid în cen-tre de recrutare pentru mujahedini. Recruþii erau îndrumaþi cãtre ºapte grupuri de

rezistenþã islamicã, toate cu baze în Pakistan, care desfãºurau operaþiuni la frontieraafganã. Partidul Hizm-i-Islami (islamic) condus de Gulbuddin Hekmatyar, celmai important dintre grupurile fundamentaliste ale mujahedinilor, avea legãturideosebit de strânse cu regimul lui Zia ul-Haq. În 1978, încercând sã obþinã sprijin

pentru regimul sãu, Zia a inclus cinci membri ai aripii pakistaneze a Hizb-i-Islamiîn guvernul sãu. Cu sprijinul lui Zia, ISI a înlocuit Ministerul de Externe ca prin-cipal factor al politicii externe în privinþa Afganistanului.

Zia ul-Haq era foarte conºtient, chiar dacã nu cunoºtea multe detalii, de



334

faptul cã KGB desfãºura o amplã campanie de mãsuri active împotriva lui. Deºidetaliile rãmân secrete, încã de la începutul rãzboiului a primit informaþii de laCIA ºi de la propriile lui agenþii. Reacþia lui faþã de ofensiva KGB-ului se pare cãa luat Centrul prin surprindere. În august ºi septembrie 1980, Pakistanul a desfãºuratcea mai amplã acþiune de expulzare a personalului de informaþii sovietic de laoperaþiunea Marii Britanii din 1971, care se soldase cu expulzarea a 105 ofiþeriKGB ºi GRU. Kriucikov a reacþionat la expulzare ºi la problemele create prinreducerea dramaticã a dimensiunilor rezidenþelor pakistaneze prin înfiinþarea unuigrup de lucru interdepartamental în cadrul FCD, condus de unul dintre adjuncþiisãi, V. A. Ciuhrov, în scopul de a elabora modalitãþi de lucru cu forþele de opoziþiedin Pakistan pentru a destabiliza ºi eventual a rãsturna regimul Zia.

Cel mai violent dintre oponenþii lui Zia era Murtaza Bhutto, fiul cel maimare al lui Zulfikar Ali Bhutto, care a înfiinþat un mic grup terorist, susþinândiniþial cã este braþul înarmat al PPP, pentru a rãzbuna moartea tatãlui sãu. În timpce era în închisoare, Ali Bhutto spusese: „Îmi reneg fiii dacã nu vor bea sângelecelor care îndrãznesc astãzi sã-l verse pe al meu“. În mai 1979, la o lunã dupãexecuþia tatãlui sãu, Murtaza a fãcut o vizitã la Kabul pentru a cãuta ajutorulguvernului din Tarak în vederea înfiinþãrii unei baze în Afganistan din care gherilelelui sã poatã lansa atacuri împotriva regimului Zia. Lui Murtaza i s-a permis sã

primeascã un transport masiv de arme de la Yasser Arafat ºi sã gãzduiascã un micgrup de tineri luptãtori de gherilã, aºa-numita lui „armatã revoluþionarã“, într-oclãdire dãrãpãnatã pe care voluntarii o numeau „Casa lui Dracula“. Prima lui

încercare de a introduce prin contrabandã o parte din armele sale în Pakistan s-aîncheiat cu un dezastru, cãci omul care trebuia sã-i conducã peste graniþã s-adovedit a fi agent pakistanez. Murtaza nu a mai avut altceva de fãcut decât sãscotoceascã prin ziarele pakistaneze ºi sã pretindã în faþa gazdelor sale afgane cãaccidentele ºi incendiile prezentate acolo erau opera gherilelor sale. Dar dupãinvazia sovieticã, Murtaza a stabilit relaþii strânse cu Muhammad Najibullah,ºeful KHAD, noul serviciul afgan de informaþii, care, în semn de bunãvoinþã, a

plãtit costurile nunþii lui Murtaza cu o tânãrã afganã.Murtaza ºi Najibullah au purtat o serie de discuþii cu privire la operaþiunile

secrete comune împotriva Pakistanului. Întrucât KHAD opera sub îndrumareaKGB-ului, nu existã nicio îndoialã cu privire la faptul cã discuþiile lor erau aprobate

de Centru. În condiþiile riscurilor pe care le prezenta o operaþiune cu instabilulMurtaza, Centrul a preferat sã lucreze cu el prin intermediul KHAD. S-ar puteaca Murtada sã nu-ºi fi dat niciodatã seama cã în relaþiile cu el, KHAD era, de fapt,un surogat al KGB-ului. Primele lui operaþiuni reuºite în interiorul Pakistanuluiau fost un atac cu bombã împotriva Înaltei Curþi Singh ºi distrugerea avionuluiDC-10 al Liniilor Aeriene Internaþionale ale Pakistanului pe aeroportul din Karachi,în ianuarie 1981. Plãnuia, de asemenea, sã întrerupã vizita Papei Ioan Paul al II-leaîn Pakistan din februarie, detonând o bombã pe stadionul din Karachi în timpul



335

cuvântãrii Pontifului. Dar bomba a explodat mai devreme, la intrarea în stadion ºil-a omorât pe atentator ºi un poliþist.

În decembrie, Murtaza ºi Najibullah s-au pus de acord asupra a ceea ce trebuiasã fie cea mai spectaculoasã operaþiune comunã a lor, cu numele conspirativALAMGIR („Purtãtorul de sabie“) în dosarele KGB. S-a convenit ca gherilele luiMurtaza sã deturneze un avion al Liniilor Aeriene Pakistaneze deasupraPaksitanului ºi sã-l ducã la Damasc sau Tripoli. Dar cei trei atentatori novici cares-au urcat la bordul unui avion la Karachi, în ziua de 2 martie 1981, au fãcutgreºeala sã aleagã un zbor intern, ceea ce însemna cã aeronava nu avea suficientcombustibil pentru a ajunge la Damasc sau la Tripoli. Piratul ºef, SalamullahTipu, a ordonat pilotului sã aterizeze la Kabul. Dupã ce avionul a aterizat, Tipu a

informat turnul de control cã este membru al aripii armate a Partidului care lupta pentru reinstaurarea democraþiei în Pakistan ºi dorea sã vorbeascã cu„dr. Salahuddin“, numele conspirativ al lui Murtaza la Kabul. Murtaza, care a

profitat de aceastã ocazie pentru a-ºi numi grupul terorist Al-Zulfikar (Spada) avenit sã se întâlneascã cu Tipu la scara avionului ºi a fost întâmpinat de Najibullah,deghizat în uniforma unui lucrãtor al aeroportului. Atât misiunea KGB cât ºirezidenþa din Kabul l-au sfãtuit pe Najibullah cu privire la cele mai bune metodede utilizare a deturnãrii avioanelor pentru a discredita regimul Zia. La 4 martie,Anahita Ratebzad, preºedintele Asociaþiei de prietenie sovieto-afgane ºi ministrual Educaþiei, care era „contactul confidenþial“ al KGB-ului, a sosit la aeroportînconjurat de camere TV ca sã-ºi exprime sprijinul pentru „revendicãrile juste“

ale rãpitorilor ºi sã cearã eliberarea femeilor ºi a copiilor de pe avion în cinsteaZilei Internaþionale a Femeii. Acþionând în conformitate cu o înþelegere anterioarã,Tipu a anunþat cã este gata sã accepte cererea lui Ratebzad. La 5 martie, liderulafgan, agent KGB cu state îndelungate, Babrak Karmal, care tocmai se întorsesede la Moscova, a avut o convorbire telefonicã televizatã în direct cu Tipu de laturnul de control. La fel ca ºi Ratebzad, Karmal l-a asigurat de tot sprijinul lui

pentru „cererile juste“ ale rãpitorilor. Tipu a rãspuns cu voce emoþionatã cã îlconsiderã pe Karmal cel mai mare om din întreaga Asie.

Printre cererile rãpitorilor era eliberarea a peste cincizeci de „prizonieri politici“ din închisorile din Pakistan. Când Zia a refuzat, unul dintre pasageri afost bãtut, împuºcat ºi aruncat pe pistã, unde a murit dupã o scurtã agonie. Victima,

Tariq Rahim, fusese un om de încredere al lui Zulfikar Ali Bhutto, dar într-unacces de paranoia Tipu ºi Murtada au stabilit o legãturã între Rahim ºi Zia. Acestepisod sumbru a convins probabil KGB-ul cã era momentul ca avionul sã plece.Înainte ca avionul sã fie realimentat pentru un zbor cãtre Siria, pe atunci cel maiimportant aliat al Uniunii Sovietice în Orientul Mijlociu, la bord au mai fostîncãrcate alte arme, fãrã a fi detectate de camerele TV. Cei trei rãpitori, caresosiserã la Kabul înarmaþi numai cu pistoalele, au plecat echipaþi cu armeKalaºnikov, grenade, explozivi, un dispozitiv de cronometrare ºi 4500 de dolari.



336

Dupã ce avionul a aterizat la Damasc, la început Zia a refuzat sã elibereze deþinuþii,dar în cele din urmã Washingtonul l-a convins sã facã acest lucru pentru a salvavieþile cetãþenilor americani aflaþi la bord. Murtaza a salutat eliberarea celor cincizeci ºi patru de membri ai Partidului din închisorile pakistaneze ca o victorie

pentru Al-Zulfikar. KHAD ºi KGB pãreau sã fie de acord. Baza Al-Zulfikar a fostmutatã din casa dãrãpãnatã a lui Dracula într-un nou sediu asemãnãtor unui palat,unde sosea un flux continuu de refugiaþi ai regimului Zia, dornici sã devinã luptãtoride gherilã ºi sã militeze pentru înlãturarea lui de la putere.

KHAD a sprijinit gruparea Al-Zulfikar ºi a mai fost folosit de KGB ºi pentrua transmite arme grupurilor separatiste ºi disidente din provinciile pakistanezeBalucistan ºi Singh. La sfârºitul anului 1980, liderul unui grup separatist

balucistanez din Afganistan a purtat convorbiri secrete cu Najibullah, care a promiscã va pune la dispoziþia separatiºtilor arme, 400 de instructori militari ºi trei taberede instrucþie. Dupã convorbirile dintre un alt lider balucistanez ºi preºedinteleAfganistanului, Babrak Karmal, în aprilie 1982 KHAD a mai înfiinþat încã douãtabere pentru instruirea gherilelor din Balucistan ce urmau sã lupte împotrivaregimurilor din Pakistan ºi Iran.

Uriaºul flux de refugiaþi afgani în Pakistan (care au ajuns în ultimã instanþãla 3,5 milioane) a oferit numeroase oportunitãþi pentru infiltrarea agenþilor. Întrucâtde regulã agenþii erau afgani, în cele mai multe cazuri KGB folosea KHAD caînlocuitor al sãu. Dupã cum reiese din statisticile din dosarele FCD, acþionând încalitate de înlocuitor al KGB, direcþia de informaþii externe a KHAD avea în anii

1980, 107 agenþi ºi 115 agenþi „cursanþi“ care operau în interiorul Pakistanului,mai ales în cadrul comunitãþii refugiaþilor afgani. Grupul de lucru interdepar-tamental al FCD condus de Ciuhrov a considerat prioritate majorã infiltrarea înrândul mujahedinilor. Se spunea cã existã douãzeci ºi ºase de agenþi KHAD careau acces la sediul grupurilor mujahedine rivale; cincisprezece erau membri aiforþelor armate pakistaneze, ai serviciilor de informaþii ºi ai birocraþiei oficiale.Principala lor realizare o reprezenta creºterea tensiunii existente ºi a neîncrederiiîntre grupurile rivale. Deºi aceastã realizare nu a schimbat cursul rãzboiului dinAfganistan, a diminuat semnificativ eficienþa operaþiunilor mujahedinilor.

Centrul a încercat, de asemenea, sã întrerupã legãturile dintre Zia ºi grupurilede mujahedini din Pakistan prin mãsuri active menite sã-l eticheteze drept un

trãdãtor al Islamului. La 18 aprilie 1981, Kriucikov i-a prezentat lui Andropov onouã propunere de dezinformare destinatã „sã provoace o deteriorare a relaþiilor pakistano-iraniene ºi sã exacerbeze situaþia politicã din Pakistan“:

1. Folosind mostrele Serviciului A de la Centru, se vor scrie pliante în limba urdu decãtre un grup fictiv de opoziþie care va milita pentru rãsturnarea regimului lui Ziaul-Haq ºi pentru revoluþia islamicã în Pakistan. În Pakistan se va tipãri ºi distribuiun numãr mare de manifeste. Textul manifestului trebuie sã arate clar cã autorii sunt puternic influenþaþi de Khomeini. Manifestul va trebui sã reproducã criticile lui



337

Khomeini la adresa lui Zia ul-Haq ºi a regimului actual din Pakistan. Manifestul va

fi distribuit de cãtre rezidenþele noastre din Islamabad ºi Karachi ºi de prieteniinoºtri afgani.

2. Rezidenþele din Bangladesh ºi din India trebuie sã determina presa din aceste þãri sã publice articole despre o puternicã organizaþie de opoziþie din Pakistan care a fostînfiinþatã de serviciile speciale iraniene ºi care acþioneazã pentru rãsturnarea lui Ziaul-Haq.

Aºteptãm aprobarea dvs.

Andropov ºi-a dat acordul la 21 aprilie. Pliantele Serviciului A în care Ziaera denunþat ca trãdãtor al Islamului (operaþiunea ZAKHIR) au îmbrãcat maimulte forme. Unele dintre ele, ca cel care urmeazã (de regulã copiate integral de

Mitrokhin), trebuiau sã parã opera unor grupãri ºiite, inspirate de exemplul luiKhomeini:

În numele lui Allah, cel milostiv ºi blând! Slavã lui Allah care ne-a fãcut musulmani ºia spus în cartea sa Sfântã: „Este oare cineva mai bun decât omul care îl cheamã peAllah pentru a face bine ºi spune cã îl ascultã pe acesta?“ (S.41, A.33) Binecuvântat fie profetul, familia ºi prietenii lui.Fraþi întru credinþã!Duºmanii noºtri sunt nu numai cei care se opun Islamului, dar ºi cei care, sub acoperireaislamismului comit faptele lor murdare. Pentru cã este scris: „Sã nu te temi de duºmaniitãi, ci de ziua în care vei întoarce spatele Islamului ºi moscheilor“. Zia ul-Haq este unipocrit ca ºi fostul ªah al Iranului. ªi el s-a rugat cu musulmanii, s-a dus în pelerinaj la

locurile sfinte ºi a ºtiut cum sã vorbeascã despre Sfântul Coran.Facem apel la armatã ºi la popor sã se ridice împotriva despotului Zia ul-Haq, slujitorullui Satan – Statele Unite ale Americii – ºi sã-i pregãteascã ºi lui soarta ªahului. Satan seteme cã revoluþia islamicã începutã în Iran se va rãspândi ºi în Pakistan. De aceea Satanîi furnizeazã cu generozitate lui Zia ul-Haq arme cu care sã-i ucidã pe credincioºi. Ziaul-Haq a împânzit þara cu fel de fel de americani necredincioºi ºi chinezi necuraþi, careîl învaþã cum sã-i ucidã pe musulmanii curaþi. El crede în sfaturile lor mai mult decât înînvãþãturile lui Allah. Zia ul-Haq este un câine mercenar care trãieºte din dolarii luiSatan. El i-a poruncit lui Zia ul-Haq sã instituie un regim sângeros ºi sã zdrobeascã poporul musulman care trãieºte acum fãrã niciun fel de drepturi.În acelaºi timp, corupþia ºi ipocrizia macinã societatea noastrã. Infracþionalitatea creºte.Cauza acestei stãri de lucruri o constituie nu numai lipsa de credinþã adevãratã, ci ºi prãpastia tot mai mare dintre cei bogaþi ºi cei sãraci. Aºa cum ne învaþã atotputerniculAllah: „Omul va primi numai când este zelos“. Profetul nostru Muhammad, Allah sã-l binecuvânteze, a chemat musulmanii sã munceascã cinstit ºi cu hãrnicie în respectulAtotputernicului. Aceasta înseamnã cã un musulman trebuie sã primeascã numai ceeace a câºtigat prin propria lui muncã. Dar Zia ul-Haq ºi clica lui s-au îmbogãþit ilegal dinmunca altor oameni. Pânã ºi zekat-ul (pomana obligatorie pentru sãraci – unul din pilonii Islamului) a devenit pentru ei un câºtig personal. Profitând de faptul cã nimeninu poate sã-i controleze, dãruiesc o mare parte din zekat. Dar Cel Mai Înalt ne-a poruncit:„Caritatea este pentru sãraci ºi cerºetori, pentru eliberarea sclavilor, pentru cei îndatoraþi, pentru acþiuni în numele Islamului ºi pentru cãlãtorii care îl mãrturisesc pe Allah; el



338

este ºtiutor ºi înþelept.“ ªi profetul nostru Muhammed, odihneascã-se în pace, ne-a

învãþat cã zekat-ul trebuie sã fie folosit pentru nevoile sãracilor, orfanilor ºi vãduvelor.Întrebaþi-i pe sãracii noºtri dacã au primit multã pomanã din zekat. Strângând zekat-ul prin constângere, Zia ul-Haq ºi clica lui nu numai cã îi insultã pe adevãraþii musulmani,dar ignorã cu neruºinare învãþãturile Islamului. ªi reuºesc sã-ºi ascundã banii de zekat.Toþi musulmanii trebuie sã ºtie cã Zia ul-Haq a furat de curând milioane. Îºi þine bogãþiileîn strãinãtate, aºa cum a fãcut ºi fostul ªah al Iranului, ºtiind cã mai devreme sau maitârziu va fi obligat sã fugã. Sperã cã Satan îl va apãra de furia poporului. Între timp îlslujeºte cu credinþã pe Satan, asigurând condiþii favorabile pentru dominaþianecredincioºilor. ªtie cã aceasta va duce la alte furturi de la musulmani.Clica lui Zia ul-Haq a fãcut un recensãmânt al populaþiei ºi al caselor. Acesta a fostinspirat de Satan ca modalitate de a introduce noi impozite ºi condiþii de muncã încontradicþie cu învãþãturile lui Muhammad, Allah sã-l binecuvânteze, care a spus cã cel

care asupreºte un musulman nu este adeptul lui.Zia ul-Haq conduce þara la dezastru. Doreºte sã cãlãreascã pe diavolul atomic ºi sãdevinã despot peste toþi musulmanii.Dar Allah este mare ºi drept. Numai pulbere va rãmâne din duºmanii Islamului, însãlucrãtorii pentru adevãrata credinþã vor fi pomeniþi în veci.Toþi trebuie sã intre în luptã în numele Islamului împotriva sângerosului dictator Ziaul-Haq.Allah e mare!

Alt manifest al Serviciului A era atribuit unor ofiþeri islamici disidenþi, careîl condamnau pe Zia ca trãdãtor ipocrit care, în timp ce întreþinea relaþii de prieteniecu Iranul, complota în secret cu americanii ca sã rãstoarne republica islamicã.

Falsurile Serviciului A îl ameninþau pe Zia cu asasinarea. „Data viitoare“, spuneauele, „Vei plãti pentru asta aºa cum a fãcut Sadat!“

Între timp, Murtaza Bhutto, cu ajutorul lui Najibullah care acþiona în loculKGB-ului, pregãtea un complot real vizând asasinarea lui Zia. Deºi dovezile provinexclusiv din surse ale fostei grupãri Al-Zulfikar, se pare cã Zia a scãpat ca prinurechile acului de douã încercãri de asasinat în primãvara anului 1982. În ambelecazuri arma a fost o rachetã SAM-7 sovieticã (sol-aer). La prima încercare, doiteroriºti Al-Zulfikar au dus o rachetã SAM cu o maºinã pe un deal pustiu dinvecinãtatea aeroportului din Islamabad ºi au aºteptat întoarcerea avionului care îladucea pe Zia acasã dintr-o vizitã fãcutã în Arabia Sauditã. Dar teroristul slabantrenat nu a aºteptat ca semnalul roºu al rachetei sã devinã verde, ceea ce însemnacã racheta a gãsit þinta ºi s-a fixat pe traiectorie. Câteva sãptãmâni mai târziu,

presa pakistanezã a anunþat cã în dimineaþa zilei de 7 februarie Zia va sosi laLahore la bordul avionului sãu personal. Cei doi teroriºti s-au dus cu maºina într-un

parc public din apropierea pistei de aterizare ºi au aºteptat ca avionul sã intre înraza vizualã a rachetei, apoi au lansat-o. Dar din nou au ignorat un amãnuntspecificat în manualul de operare al rachetei SAM-7. De astã datã, teroristul carea lansat racheta a aºteptat ca semnalul sã devinã verde, dar nu a respectatrecomandarea din manual ca þinta sã fie privitã prin vizor pânã când este atinsã.



339

Racheta ºi-a ratat þinta, deºi de aceastã datã pilotul avionului a vãzut cã se lanseazã orachetã ºi a fãcut o miºcare de evitare, care ulterior s-a dovedit inutilã. Cenzura strictãimpusã de regimul Zia a împiedicat menþionarea tentativei de asasinat în presa careapãrea în Pakistan. Cei doi teroriºti au fugit înapoi la Kabul. Alte douã racheteSAM-7 introduse clandestin în Pakistan pentru o altã tentativã de asasinat împotrivalui Zia pe parcursul aceluiaºi an au fost capturate de poliþie înainte sã poatã fi folosite.Paranoia lui Murtaza devenea tot mai accentuatã. El a început sã suspecteze un complotciudat ºi puþin probabil între regimul afgan ºi Zia de a-l schimba cu liderulmujahedinilor, Gulbuddin Hekmatyar, aºa cã s-a mutat la New Delhi.

Fãrã nicio strategie viabilã de a-l rãsturna pe Zia, Centrul nu putea decât sãcontinue sã facã publicitate pentru comploturi imaginare împotriva lui, mai ales

din partea presupusei opoziþii islamice din cadrul forþelor armate pakistaneze. O parte din falsurile realizate de Serviciul A se pare cã au pãcãlit presa indianã. Deexemplu, în 1983, ziarul Patriot din Delhi a publicat un text pregãtit, chipurile deo celulã clandestinã care se autointitula Frãþia Armatei Musulmane (Fauji Biradiri).Acesta denunþa regimul lui Zia ca „o bandã demnã de dispreþ de generali corupþi…mai interesaþi sã-ºi umple buzunarele decât sã apere þara“, care „au trãdat ideeaîntemeietorului Pakistanului, Mohammed Ali Jinnah, ºi conduceau þara spre ruinã“.O istorie recentã a Pakistanului conchide: „Nimic asemãnãtor Frãþiei ArmateiMusulmane nu s-a materializat în cei peste 10 ani cât Zia a rãmas la cârma statuluiºi se pare cã aceasta a fost invenþia minþilor fertile din statul vecin [India]“.

Dar, dupã toate probabilitãþile, acele „minþi fertile“ nu aparþineau indienilor,

ci Serviciului A. Acuzaþiile de corupþie împotriva regimului Zia erau o temã curentãîn dezinformãrile KGB. Se spunea cã Zia deþinea sume mari de bani în bãncileelveþiene, în care fabricanþii americani de arme îi plãteau 10% comision dinvânzãrile lor în Pakistan. De asemenea, potrivit dezinformãrilor KGB susþineaucã Zia avea un avion special pregãtit în permanenþã în cazul în care ar fi trebuit sãfugã din þarã împreunã cu familia.

În Pakistan, la fel ca ºi în India, câteva dintre cele mai eficiente mãsuri se bazau pe dovezile contrafãcute referitoare la rãzboiului biologic ºi chimic al SUA.Operaþiunea TARAKANÎ (Gândacii) s-a axat pe afirmaþia cã specialiºtii americanidin acest domeniu au înfiinþat o bazã în laboratorul de bacteriologice al SUA de laCentrul Medical din Lahore, care fãcea în secret experienþe pe cetãþenii pakistanezi.

Focarele de boli intestinale din Lishin, Surkhab ºi Muslim Bag ºi din zoneleînvecinate cu Afganistanul, la fel ca ºi epidemiile ºi moartea vitelor din Punjab,Maryana, Jammu, Kashmir ºi Rajahstan în India de Vest au fost puse pe seamaoamenilor ºi vitelor infectate de americanii specializaþi în germeni patogeni de rãzboicare au trecut graniþa pakistanezã. La 11 februarie 1982, Daily News din Karachirelata cã dr. Nellin, ºeful american al grupului de cercetãtori de la Centrul MedicalLahore, a fost expulzat de autoritãþile pakistaneze. Ziarul pakistanez Dawn relatala 23 februarie:



340

Ca urmare a expulzãrii din Pakistan a dr. Nellin pentru experimentele periculoase în

domeniul rãspândirii bolilor infecþioase, o delegaþie americanã de doctori face imediato vizitã urgentã la Islamabad. Scopul lor este sã înãbuºe scandalul cu privire la activitateacentrului medical de la Lahore ºi sã exercite presiuni asupra Pakistanului sã nu dea publicitãþii activitatea desfãºuratã la centru… Faptul cã un grup de medici americani s-adeplasat atât de rapid în Pakistan confirmã temerile Washingtonului cã ar putea fidezvãluite experimentele periculoase cu o nouã substanþã pentru armele de distrugereîn masã. Ele vin în sprijinul concluziei cã Pakistanul intenþioneazã sã le permitãamericanilor sã-ºi continue experienþele periculoase, probabil pentru cã aceste noi armear putea fi folosite împotriva Indiei, Iranului ºi Afganistanului.

În mai 1982, KGB a reuºit sã împingã lucrurile ceva mai departe plasândrapoarte în presa indianã, chipurile pe baza unor surse din Islamabad, potrivitcãrora SUA ar fi depozitat arme chimice ºi bacteriologice în Pakistan:

În conformitate cu informaþiile primite de la surse militare locale, reactivi chimici aufost trimiºi recent în Pakistan din arsenalele de arme chimice americane de pe InsulaJohnson din Oceanul Pacific ºi din Japonia. Aceºtia vor fi plasaþi în apropiere deIslamabad, Karachi, Lahore, Quetta ºi Peshawar. Conform acestor surse, este vorba deaceiaºi care au fost utilizaþi de americani în Vietnam. Potrivit unor relatãri, rezerveleamericane de arme chimice ºi bacteriologice din Pakistan sunt destinate unei eventualeutilizãri de cãtre forþele de desfãºurare rapidã în întreaga Asie de Sud ºi de Sud-Vest.Acordul cu privire la staþionarea armelor chimice ºi bacteriologice în Pakistan a fostîncheiat între Washington ºi Islamabad încã din august 1980, când convenþia referitoare

la staþionarea serviciului bacteriologic american pe teritoriul pakistanez a fost prelungitãoficial. Punctul 2 din articolul 5 al acestei convenþii dã americanilor, în cadrul AgenþieiInternaþionale de Dezvoltare a SUA, dreptul de a evalua periodic activitatea ºi de aface propuneri de îmbunãtãþire a acesteia. În practicã, aceasta înseamnã cã americaniideþin controlul deplin asupra tuturor aspectelor activitãþii din Pakistan, asupra noilor forme de arme chimice, bacteriologice ºi biologice. Aceasta dã posibilitatea SUA sãstabileascã în mod independent cum trebuie depozitaþi ºi utilizaþi reactivii chimici înPakistan. O confirmare a acestui fapt este bine cunoscuta activitate de la Centrul Medi-cal din Lahore, unde specialiºtii americani au inventat noi forme de arme bacteriologiceºi chimice.

Centrul a considerat operaþiunea TARAKANÎ un succes rãsunãtor, astfel cã

Andropov i-a acordat o recompensã specialã rezidentului din Pakistan.Propaganda antiamericanã mascatã nu a reuºit totuºi sã punã capãt cooperãrii

tot mai strânse între Zia ºi Washington. Deºi Zia a apreciat oferta din 1980 învaloare de 400 milioane de dolari sub formã de ajutor militar ºi economic din

partea Administraþiei Carter drept simple „alune“ (fãrã îndoialã, o aluzie batjocoritoare la adresa trecutului lui Carter care fusese cultivator de arahide) în1981 a acceptat oferta de 3,2 miliarde dolari eºalonaþi pe ºase ani din parteaAdministraþiei Reagan. În timpul rãzboiului din Afganistan, CIA a furnizat ajutor



341

secret mujahedinilor în valoare de 2 miliarde dolari prin intermediul ISI din Pakis-tan. Între CIA ºi ISI au existat relaþii strânse; astfel, ºefii celor douã agenþii, BillCasey ºi Generalul Akhtar Abdul Rahman, au fãcut un schimb de vizite. Mãsurileactive ale KGB-ului nu au avut niciun efect sesizabil în sensul subminãrii lui Ziasau a sprijinului din partea ISI pentru mujahedini. Pânã în 1988, la moartea luiZia într-un accident de avion a cãrui cauzã nu a fost niciodatã pe deplin elucidatã,regimul lui a fost cel mai stabil din istoria Pakistanului.

Dupã moartea lui Zia, în 1988, Benazir, fiica lui Zulfikar Ali Bhutto a devenit prim-ministru ºi n-a manifestat prea mult entuziasm pentru operaþiunilemujahedinilor din stadiul final al rãzboiului. Dacã ar fi devenit prim-ministrumai devreme sau dacã Zia ar fi fost asasinat în 1982, istoria rãzboiului din

Afganistan ar fi urmat un alt curs. KGB a avut dreptate când a consideratangajamentul personal al lui Zia împotriva invaziei sovietice drept crucial pentrurolul secret al Pakistanului în Afganistan, dar a dat greº în încercãrile sale de aexercita presiuni efective pentru a-l diminua sau contracara.



342



343

20

Islamul în Uniunea Sovieticã*

În timpul Rãzboiului Rece, Uniunea Sovieticã era pe locul al cincilea dinlume în ceea ce priveºte numãrul populaþiei musulmane – avea mai puþinimusulmani decât Indonezia, Pakistanul, India ºi Bangladeshul, dar mai mulþi decâtEgiptul, Turcia ºi Iranul. Expansiunea imperialã a Rusiei þariste în lumeamusulmanã începuse cu patru sute de ani înainte prin cucerirea Kazanului decãtre „Soldaþii lui Hristos“ ai lui Ivan cel Groaznic. Domurile multicolore în formãde ceapã ale Bisericii Sf. Vasile din Piaþa Roºie reprezintã, probabil, capetele cuturbane a opt lideri musulmani care fuseserã tãiate în timpul cuceririi. Ocupareateritoriilor musulmane de cãtre Rusia a continuat la anumite intervale pe parcursulurmãtoarelor trei secole ºi jumãtate. Revoluþia bolºevicã a prefigurat eliberarea

popoarelor musulmane din Imperiul þarist. Lenin ºi Stalin, pe atunci comisar pentrunaþionalitãþi, au declarat împreunã la 3 decembrie 1917:

Musulmani ai Rusiei! Tãtari de pe Volga ºi din Crimeea! Kirghizi ºi sarþi din Siberia ºidin Turkestan! Turci ºi tãtari din Transcaucazia! Ceceni ºi munteni din Caucaz! ªi voitoþi care aþi asistat la distrugerea propriilor moschei ºi locuri de rugãciune ºi la cãlcareaîn picioare a obiceiurilor voastre sub cizmele þariste ºi ale asupritorilor Rusiei! Credinþelevoastre, obiceiurile, Constituþiile naþionale ºi tradiþiile voastre culturale sunt de acumînainte în afara oricãrui pericol. Organizaþi-vã viaþa naþionalã în mod liber, fãrã niciunfel de opreliºti. Aveþi tot dreptul sã faceþi aºa.

În realitate, persecuþia sovieticã exercitatã asupra generaþiei care a urmatdupã revoluþia bolºevicã a fost mult mai cruntã decât tot ce înduraserã supuºiimusulmani ai defunctului Imperiu þarist. Islamul era considerat o relicvã a epocii

* Transliterarea numelor de persoane ºi locuri din zona musulmanã a Uniunii Sovietice pune probleme complexe. În interesul simplificãrii ºi al consecvenþei, cele mai multe dintreele au fost transliterate dupã versiunea lor chirilicã.



344

feudale care nu avea ce cãuta într-o societate a „socialismului avansat“ ºi deaceea era „condamnat sã disparã“.

În timpul Marelui Rãzboi pentru Apãrarea Patriei, Stalin i-a considerat petoþi musulmanii sovietici, la fel ca ºi pe germanii de pe Volga, drept trãdãtori realisau potenþiali. Popoarele musulmane ale cãror teritorii au fost invadate de armatagermanã (karaceai, kalmâci, balkari ºi tãtarii din Crimeea), precum ºi cecenii ºiinguºii, a cãror republicã abia dacã fusese atinsã de Wehrmacht, au fost deportaþide NKVD în Siberia ºi în Asia Centralã, mai ales în perioada 1943–1944, fiindsupuºi unui tratament cumplit. Unul dintre deportaþii balkari îºi amintea mai târziu:„Nu ne-au lãsat decât cincisprezece minute ca sã ne adunãm câteva lucruri ºi nicinu ºtiam ce se întâmplã. Abia când ne-au urcat în vagoanele de tren am înþeles cã

ne duceau undeva, departe“. Deºi sute de mii de oameni au murit de foame ºi defrig în timpul deportãrii ºi în „aºezãrile speciale“ în care au fost aruncaþi, Beria adeclarat cã întreaga operaþiune a fost un real succes ºi a emis un decret al SovietuluiSuprem pentru „acordarea de decoraþii ºi medalii celor mai remarcabili participanþi[NKVD]“. Niciun fel de criticã oficialã nu a fost formulatã pânã la „Discursul“lui Hruºciov de la Congresul al XXV-lea din 1956, prin care a denunþat deportãrileca o „încãlcare brutalã a principiilor leniniste de bazã ale politicii în domeniulnaþionalitãþilor în statul sovietic“. În urmãtorii câþiva ani, cei mai mulþi dintredeportaþii supravieþuitori, cu excepþia tãtarilor din Crimeea ºi a germanilor de peVolga, au avut voie sã se întoarcã acasã. ªi-au gãsit locuinþele ocupate, cele maimulte moschei demolate ºi multe lespezi funerare ale familiilor smulse ºi folosite

ca material de construcþie.Abordarea în public a problemei deportãrilor a rãmas un tabu oficial pânã laîncheierea epocii sovietice. Aºa cum au concluzionat chiar ºi analiºtii sovietici,experienþa deportãrii ºi a persecuþiilor, departe de a slãbi credinþa în islam, acontribuit, dimpotrivã, la consolidarea acesteia. Deportaþii care s-au întors înCaucazul de Nord reprezentau grupul cel mai religios din societatea sovieticã.Pânã la sfârºitul anilor ’80, Moscova a continuat sã numeascã în mod curent

populaþia musulmanã din Asia Centralã ºi din Caucaz „popoarele înapoiate“. Uneiturcmene care ºi-a fãcut studiile la ºcolile ruseºti i se spusese cã, de fapt, culturaei „era la fel de primitivã ca cea a aborigenilor din Australia“. Dar KGB-ul a fostsurprins de tenacitatea cu care s-a conservat aceastã culturã primitivã. În republicile

musulmane, conchidea el în 1973, „Religia se identificã cu naþiunea. Luptaîmpotriva religiei este vãzutã ca un atac la adresa identitãþii naþionale“.

Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, piatra de temelie a politicii sovieticefaþã de popoarele musulmane, la fel ca ºi faþã de Biserica Ortodoxã Rusã, a fostcrearea unei ierarhii religioase aservite. Moscova exercita un control ferm asupracelor patru „direcþii“ islamice (fiecare condusã de un muftiu) înfiinþate saureînfiinþate în 1943, în acelaºi timp cu renaºterea Patriarhatului moscovit alBisericii ortodoxe. Cea mai importantã era Direcþia Spiritualã Asia Centralã a



345

musulmanilor (SADUM) cu sediul la Taºkent, care acoperea cele cinci republicidin Asia (Kazahstan, Uzbekistan, Kîrghîzstan, Tadjikistan ºi Turkmenistan).Deoarece Direcþia Spiritualã Asia Centralã rãspundea de cei mai mulþi musulmanisovietici, ºeful ei era numit adesea Marele Muftiu. Atât SADUM, cât ºi madrasa(ºcolile) pe care le administra la Taºkent ºi Buhara erau puternic infiltrate deagenþi KGB. Întrucât numai absolvenþii acestor madrasa, care aveau un numãr total de studenþi de aproximativ optzeci, puteau sã þinã slujba religioasã, KGBavea dreptul neoficial de a-i respinge pe clericii musulmani „indezirabili“. Printrecei identificaþi ca agenþi KGB în dosarele lui Mitrokhin se numãrã imami de lamoschei din centrele musulmane mari cum ar fi Taºkentul, Duºanbe ºi Cimkent.

Odatã cu alegerea lui Iºan Babahan ibn Abdul Mejid Han, în vârstã de optzeci

ºi doi de ani, ca prim conducãtor al SADUM în 1943 s-a inaugurat o dinastie defamilie de mari muftii aserviþi, care a durat pânã în 1989, când dominaþia sovieticãdin Asia a început sã se prãbuºeascã. Fiul lui Babahanov, Ziautdin (Mare Muftiu1957–1982), s-a dovedit a fi „loial ca un sclav regimului sovietic“. Seria lui de„fatva“ din anii ’50 prin care condamna pelerinajele la locurile sfinte musulmaneîn cadrul jurisdicþiei SADUM au fost fãrã îndoialã inspirate de KGB care se temeade potenþialul lor de a rãspândi islamismul ºi de a încuraja protestele antisovietice.Ziautdin Babahanov a fost folosit ºi pe post de organizator al mai multor conferinþeinternaþionale ºi pentru a conduce o serie de delegaþii ale musulmanilor sovieticiîn strãinãtate, toate acestea promovând cu loialitate opinia sovieticã despre lumeºi mascând campania Moscovei de descurajare a practicilor islamice. Modelul a

fost stabilit de prima conferinþã organizatã de Babahanov la Taºkent în 1970 cutema „Unitatea ºi cooperarea popoarelor musulmane în lupta pentru pace“, lacare au participat delegaþi din douãzeci ºi patru de þãri musulmane. Deºi s-auauzit denunþãri stridente ale „imperialismului“ american, israelian ºi sud-african,Moscova a primit laude pentru presupusa ei preocupare faþã de bunãstarea supuºilor ei musulmani. Formula aceasta s-a schimbat foarte puþin în deceniul care a urmat.La o conferinþã internaþionalã de la Duºanbe din septembrie 1979, convocatã deSADUM la îndemnul secret al KGB-ului, cu tema „Contribuþia musulmanilor din Asia Centralã, din Caucaz ºi de pe Volga la dezvoltarea gândirii islamice, a

pãcii ºi a progresului social“ Babahanov a reluat atacurile devenite deja ritualeîmpotriva „imperialismului american, israelian ºi sud-african“. Printre delegaþii

musulmani la conferinþã veniþi din treizeci de þãri se aflau ofiþeri ºi agenþi aiDirecþiei a Cincea KGB ºi ai KGB-ului local din Azerbaidjan, Uzbekistan,Kazahstan, Tadjikistan, Kîrgîzstan, Baºkiria ºi Tataria. SADUM era folosit ºi pentrua oferi acoperire agenþilor KGB care cãlãtoreau în strãinãtate. Între 1953 ºi 1970(singura perioadã pentru care notaþiile lui Mitrokhin conþin statistici), zece ofiþeriKGB ºi peste cincizeci de agenþi au plecat în misiuni operative în Arabia Sauditãsub pretextul cã merg în pelerinaj (hagialâc) la Mecca (privilegiu acordat unuinumãr foarte mic de musulmani sovietici) sau cã viziteazã ºcoli teologice islamice.



346

În anii ’70 cel puþin un agent KGB, cu numele conspirativ NASIB, a fost alesîntr-o funcþie importantã în Liga Islamicã Mondialã.

În pofida infiltrãrii puternice a KGB-ului ºi a influenþei exercitate asupraierarhiei islamului sovietic, cea mai mare parte a vieþii musulmane a rãmas înafara controlului Centrului. Este foarte clar acum, dupã ce principalele regiunimusulmane din Uniunea Sovieticã ºi-au câºtigat independenþa, cã practica islamicãîn epoca sovieticã a fost mult mai rãspânditã decât se credea la vremea respectivã

– deºi aceasta se petrecea mai mult acasã, ºi mai puþin în numãrul mic de moscheiautorizate. De exemplu, circumcizia la bãrbaþi a rãmas aproape generalã. Aºacum se menþiona în rapoartele KGB, nici chiar membrii de partid ºi de Komsomol(Liga tineretului comunist) nu vedeau nicio contradicþie între profesarea publicã

a marxism-leninismului ºi participarea în particular la ritualurile religioasemusulmane. Existau ºi multe rapoarte referitoare la opoziþia împotriva campaniilor de promovare a „ateismului ºtiinþific“. De exemplu, atunci când la ªcoala nr. 2din oraºul cecen Sernovodsk s-a înfiinþat un „colþ ateist“, acesta a fost distruschiar de cãtre copii, care au aruncat mijloacele vizuale în râu. În 1973, lectorul defilosofie de la Institutul de Învãþãmânt Superior din Groznîi a fost rugat sã þinã o

prelegere împotriva religiei în oraºul Nazran. Temându-se pentru siguranþa lui,lectorul i-a rugat pe prietenii lui care locuiau acolo sã încerce sã-i asigure paza.Aceºtia i-au rãspuns cã nu va fi nevoie, deoarece nu va veni nimeni. ªi

presupunerile lor s-au adeverit.O mare parte din forþa a ceea ce oficialitãþile sovietice numeau „islamul

neoficial“ deriva îndeosebi în Caucazul de Nord din frãþiile mistice ilegale Sufi(tariqa) care încã din secolul al XII-lea preluaserã rolul de apãrãtoare ale credinþeiatunci când islamul era ameninþat de invazia necredincioºilor. Deºi Naqshbandiya,înfiinþatã în secolul al XIX-lea ºi prezentã în întreaga lume musulmanã în secolulal XX-lea, era cea mai mare frãþie Sufi din Uniunea Sovieticã, organizaþia Qadiriyadin secolul al XII-lea era gruparea dominantã în Republica Inguºã – Cecenia.Qadiriya era mai radicalã, mai agresivã ºi mai clandestinã decât Naqshbandiya.

Naqshbandiya erau preocupaþi în special de conservarea practicii islamice dincolode constrângerile impuse de islamismul oficial de stat, dar nu pãreau înclinaþi sãconteste dominaþia socialã ºi politicã a sistemului sovietic. Dar Qadiriya ºi înspecial frãþia ei cea mai influentã, Vis Haji, era în mod clar ºi fãrã compromis

ostilã regimului sovietic.Însemnãrile lui Mitrokhin includ cantitãþi diferite de detalii din dosarele KGB

cu privire la operaþiunile împotriva frãþiilor Sufi. În 1962, KGB a pretins cã l-ar fiidentificat pe liderul frãþiei Qadiriya în persoana unui mullah „neoficial“, pe numeAuaev din clanul Borceaºvili, care refuzase sã presteze muncã la colhoz. KGB aorganizat un proces-spectacol împotriva lui Auaev care a fost condamnat la cinciani închisoare. La îndemnul KGB, muftiatul oficial (Direcþia Spiritualã amusulmanilor) din Caucazul de Nord i-a instruit pe toþi credincioºii sã nu întreþinã



347

niciun fel de legãturi cu „sectele“ neautorizate (frãþiile Sufi) ºi mullahii. DeºiCentrul era capabil, fãrã îndoialã, sã prezinte cazul ca pe o victorie semnificativã,nu-ºi putea face niciun fel de iluzii cã instrucþiunile muftiatului vor avea vreunefect vizibil. Sentinþa relativ blândã în cazul lui Auaev este surprinzãtoare. Alþimembri ai frãþiilor Sufi din Caucaz care fuseserã arestaþi la începutul anilor ’60erau de regulã condamnaþi la moarte sub acuzaþia de „banditism“. Datã fiind însãimportanþa lui Auaev, s-ar putea ca autoritãþile sã fi preferat sã-l menþinã în viaþãîn condiþii mizerabile ºi sã încerce sã-l discrediteze.

Un alt succes înregistrat în dosarele KGB a fost împuºcarea, probabil lamijlocul anilor ’60, a unei alte personalitãþi de frunte din frãþia Qadiriya, HamadGaziev, care fusese vânat de KGB de când condusese o revoltã înarmatã în

Caucazul de Nord în anii ’50. Deºi revolta a fost înãbuºitã ºi Gaziev forþat sã intreîn ilegalitate, KGB a raportat cã rãmãsese un lider charismatic, care îi inspira peadepþii lui fanatici, fãcându-i sã creadã cã posedã puteri supranaturale. KGB aîncercat sã-i submineze reputaþia printr-o campanie de mãsuri active în presa dinCaucazul de Nord, în care îl înfãþiºa pe Gaziev ca pe un aventurier criminal fãrãniciun fel de ataºament real faþã de islam ºi care se folosea de religie ca de un

pretext pentru a organiza jafuri armate ºi pentru a-i ucide pe cetãþenii sovietici.Un articol inspirat de KGB, intitulat „Un turban pãtat cu sânge“, a fost publicat întoate ziarele locale, transmis la radio ºi la televiziune ºi citit cu voce tare înîntreprinderile de stat ºi în colhozuri.

În cele din urmã, un agent KGB, cu numele conspirativ GORSKI, a pãtruns

în reþeaua lui Gaziev ºi a raportat cã acesta se ascundea în casa „complicelui“ sãuAhma Amriev, în satul Cemulg din regiunea Sunjensk din Inguºetia. Încercareade arestare a lui Gaziev s-a soldat cu un schimb de focuri în timpul cãruia atât el,cât ºi garda lui de corp au fost uciºi. Procesul lui Amriev ºi al soþiei lui, HamilaAmrieva, desfãºurat la Casa de Culturã din Sunjensk, orchestrat cu multã atenþiede KGB, a fost folosit pentru a dezvãlui „crimele“ frãþiei Qadiriya. KGB aorganizat la Cemulg ºi în alte sate care îl ascunseserã pe Gaziev întâlniri la careunele dintre rudele ºi „complicii“ lui, precum ºi câþiva clerici musulmani oficiali,care repetaserã temeinic înainte, l-au denunþat ca impostor ºi au condamnatactivitãþile Qadiriya. Muftiul Caucazului de Nord a dat fatve care conþineaudenunþãri similare. Eliminarea liderilor individuali ai Sufi nu a reuºit totuºi sã

submineze decât foarte puþin miºcarea în ansamblu. Numele lor au fost adãugate pe lunga listã a sfinþilor ºi martirilor Sufi.

Unul dintre episoadele care au provocat o deosebitã îngrijorare la Moscoval-a reprezentat o demonstraþie publicã de masã care a început la Groznîi, capitalaCeceniei-Inguºetiei, în dimineaþa zilei de 16 ianuarie 1973. Evenimentul a fostdeosebit de stânjenitor pentru KGB, deoarece demonstra cât de mult se înºelaseasupra nivelului de nemulþumire localã. La început, mulþimea s-a strâns în PiaþaRevoluþiei din centrul oraºului Groznîi ºi nu exista niciun indiciu al tulburãrilor



348

care aveau sã urmeze. Pe banerele colorate erau inscripþionate lozincile obiºnuite, printre care: „Trãiascã Inguºetia sovieticã!“ ºi „Trãiascã Inguºetia Roºie – leagãnulrevoluþiei în Caucazul de Nord!“ Ceremoniile au început cu depunerea coroanelor de flori la picioarele statuii lui Lenin. Pe panglicile coroanelor scria „MareluiLenin din partea poporului Inguºetiei!“ Dar pe mãsurã ce cuvântãrile se derulau,autoritãþile au devenit tot mai neliniºtite. Printre cei vizaþi de criticile vorbitorilor a fost ºi primul-secretar al organizaþiei regionale de partid, Apreatkin, poreclit deoameni Treapkin („cârpa“) sau Preatkin („cel care se ascunde“), pentru cã nu-i

plãcea sã aparã în public. Spre stupoarea autoritãþilor locale, participanþii au cerutretrocedarea teritoriului Daghestanului ºi al Osetiei de Nord care aparþinuserãinguºilor înainte de expulzarea lor din 1944.

La încheierea mitingului, oamenii nu s-a supus ordinului oficial de a sedispersa. În Piaþa Revoluþiei s-au aprins focuri, au fost prãjiþi miei ºi s-au adussticle de votcã. Mitingul a continuat în gerul nãprasnic vreme de trei zile ºi treinopþi, pe parcursul cãrora vorbitorii au denunþat unul dupã altul nedreptãþile pecare le suferiserã inguºii în timpul stãpânirii sovietice. Unul dintre foºtii deportaþia povestit cum o vãzuse pe mama lui înnebunitã, cu un sugar în braþe, aruncatãafarã din casa ei în 1944 de cãtre un ofiþer. În exil, în Kazahstan, pãmântul era aºade tare, cã nu puteau nici sã sape morminte pentru cei care mureau de frig ºifoame. „Sunt bucuros“, a conchis vorbitorul, „cã am vãzut toate acestea cu propriiimei ochi, astfel încât mânia mea nu se va stinge niciodatã.“ Dupã cum seconsemneazã în documentele KGB, o femeie a þipat de pe podiumul vorbitorilor:

Nu avem moschei! Am deschis o moschee în Groznîi, însã autoritãþile au închis-o. Dar aceasta nu ne împiedicã sã ne rugãm. Noi, inguºii, credem în Allah. El ne ascultã ºi neva ajuta. Când eram în Kazahstan, ne-am rugat în fiecare zi ºi i-am cerut lui Allah sã-i pedepseascã pe cei care se fac rãspunzãtori de nefericirea noastrã. El ne-a auzit. Aumurit cu toþii unul dupã altul, sau au dispãrut din scenã – Stalin, Beria, Malenkov,Molotov ºi Hruºciov. Vom continua sã ne rugãm în secret în fiecare zi.

Douã personalitãþi marcante ale partidului, Mihail Solomenþev, primul-ministru al Rusiei, ºi Nikolai ªcelokov, ministrul de Interne al Uniunii Sovietice,au fost trimiºi urgent la Groznîi ca sã punã capãt demonstraþiei. La o întâlnire cu

activul de partid, Solomenþev a admonestat conducerea localã pentru inerþia ºilaºitatea ei. Comitetul Regional de Partid a fost dizolvat ºi ºefii poliþiei ºi al KGB-uluilocal demiºi. Deºi Solomenþev a declarat cã Biroul Politic voia sã se punã capãtdemonstraþiilor fãrã violenþã, participanþii au refuzat sã se împrãºtie. Într-odemonstraþie de forþã, piaþa a fost înconjuratã de soldaþi ºi intrãrile au fost blocatecu camioane ºi transportoare, dar demonstranþilor li s-au dat asigurãri cã, dacã seîmprãºtie, nu se vor lua mãsuri împotriva lor. Aproximativ 100 de agenþi KGB aufost trimiºi sã se amestece în mulþime ca sã-i convingã pe oameni sã plece. Unii



349

dintre ei au pãrãsit piaþa, dar majoritatea a rãmas pe loc. Atunci maºinile pompierilor au scãldat mulþimea cu apã rece ca gheaþa ºi trupele reunite alesoldaþilor, unitãþilor KGB ºi ale miliþiei au reuºit sã scoatã demonstranþii din

piaþã. La început, vreo 400 de persoane au rãmas neclintite în mijlocul pieþei, dar în cele din urmã au fost bãtute cu paturile armelor ºi cu bâtele ºi urcate cu forþa încamioane, pentru a fi conduse la locurile de detenþie ale KGB-ului. Altedemonstraþii de masã au avut loc în localitãþile Nazran, Malgobek ºi Sunjensk din Cecenia-Inguºetia.

Centrul a ordonat sã se facã imediat cercetãri. Exact ca ºi atunci când aveade-a face cu disidenþii din blocul sovietic, Centrul a trimis mai mulþi agenþi secreþicare sã pozeze în simpatizanþi din afarã la Groznîi ºi în alte pãrþi ale Ceceniei-

Inguºetiei pentru a stabili legãtura cu liderii demonstranþilor. AKBAR, STELLA,SABIR, ALI ºi STRELÞOV au primit paºapoarte iraniene, MARK, RAFIEV,DEREVLIOV ºi soþia acestuia, DEREVLIOVA, documente de identitate sovietice,HALEF un paºaport turc, iar BERTRAND un paºaport francez. Cu un an maiînainte, BERTRAND, dându-se drept arheolog francez, reuºise sã câºtigeîncrederea unui disident rus de frunte, Andrei Saharov, numit în particular deAndropov „Inamicul public nr. 1“. La Groznîi ºi Ordjonikidze, BERTRAND a

pretins cã este profesor al Universitãþii din Montpellier, invitat de MinisterulÎnvãþãmântului Superior sã studieze predarea limbii franceze ºi a altor limbi strãineîn Uniunea Sovieticã. Ulterior, DEREVLIOV a primit sarcina de a încerca sãinfiltreze anturajul Papei Ioan Paul al II-lea. Pe baza informaþiilor de la agenþii

secreþi ºi de la alte secþii ale KGB-ului, Andropov a întocmit un raport preliminar cãtre Biroul Politic în aprilie 1973, cu privire la motivele tulburãrilor din ianuarie.S-a vãzut nevoit sã recunoascã eficienþa cu care fuseserã organizate protestele.Disciplina ºi secretul pãstrate de mii de demonstranþi relevau faptul cã autoritãþilenu prinseserã de veste dinainte. Andropov a recunoscut în mod sincer cã influenþaDirecþiei oficiale a islamului din Caucazul de Nord era „minimã“: „Pentru cã nuexistã moschei oficiale, ceremoniile religioase sunt oficiate în secret decredincioºi“. Influenþa realã era exercitatã de mullahii care „nu-i opreau pecredincioºi sã intre în Partid sau în Komsomol, atâta timp cât nu se abãteau de laînvãþãturile islamice. ªi aºa au ºi fãcut“.

KGB a exercitat cu succes presiuni asupra multora dintre participanþii la

demonstraþie pentru a face declaraþii publice de cãinþã. Dar Andropov a recunoscutcã marea majoritate a populaþiei a fost profund impresionatã de demonstraþie ºiera în favoarea ei:

Având în vedere situaþia existentã, s-ar putea ca demonstraþiile din ianuarie sã se repete.Cauzele nu au fost eliminate. Populaþia localã este pornitã împotriva ruºilor, pe care îiconsiderã rãspunzãtori pentru toate necazurile sale. Expulzarea din 1944 ºi poziþiadominantã a ruºilor sunt cauzele principale ale ostilitãþii lor… existã, de asemenea, o



350

puternicã opoziþie împotriva culturii ruse ºi un resentiment în rândul populaþiei care îi

împiedicã sã se amestece cu ruºii. Palatele Culturii, cluburile, bibliotecile, sãlile delecturã, teatrele ºi alte lãcaºuri de culturã sunt literalmente pustii.

KGB-ul credea cã frãþiile Sufi, disciplinate ºi secretoase, erau prezente înfiecare oraº, pe fiecare stradã ºi în fiecare sat din Cecenia-Inguºetia. Singuraautoritate pe care o respectau oamenii era aceea a bãtrânilor religioºi. Disputelese rezolvau în tribunalele islamice, cele sovietice fiind ignorate. În realitate, deºiCentrul nu recunoºtea acest lucru, cei mai mulþi ofiþeri KGB renunþaserã la oricesperanþã de a extinde în Caucazul de Nord sistemul de control social pe care îlexercitau în Rusia. Aºa cum a recunoscut ulterior un fost ofiþer KGB din Cecenia-Inguºetia, cu excepþia cazurilor când erau presaþi de la Centru, membrii KGB-ului local acceptau sistemul tradiþional de justiþie administrat chiar de ceceni ºinu mai puneau accent pe aplicarea legii sovietice: „Altfel, în cazurile în care, dinanumite motive, chiar trebuia sã obþinem un rezultat, nimeni nici nu ar fi statmãcar de vorbã cu noi“.

Cel mai vizibil semn de putere al Sufismului în anii 1970 a fost continuarea pelerinajelor de masã, în ciuda încercãrilor oficiale de a le împiedica, spre diferitelelocuri sfinte care erau deosebit de numeroase în Caucazul de Nord. Multe pelerinajereligioase erau însoþite de cântece ºi dansuri religioase, adesea executate cu ofervoare pe care autoritãþile o considerau excesivã. Un studiu sovietic conchideaîn 1975:

Fanatismul colectiv ºi exaltarea religioasã pot ajunge la paroxism atunci când pelerinii,credincioºi ºi necredincioºi laolaltã, inclusiv studenþii, cântã ore în ºir litanii din zikr – „Nu existã zei, ci numai Dumnezeu“. Pelerinii vin de pretutindeni, din sate ºi oraºe ºicând se întorc acasã cântã cântece religioase ºi se comportã ca niºte propagandiºtiactivi ai locurilor sfinte.

KGB a raportat o împrejurare când 40 000 de pelerini s-au strâns la mormântulsfântului Sufi Hay Imam din Azerbaidjan. Nici chiar distrugerea monumentelor religioase nu reuºea sã-i opreascã întotdeauna pe pelerini. Atunci când autoritãþileuzbece au aruncat în aer stânca sfântã de la Parpiata, credincioºii musulmani au

construit o piramidã din rãmãºiþele ei ºi au continuat s-o venereze.Îngrijorarea Moscovei în legãturã cu loialitatea supuºilor ei musulmani dinCaucaz ºi din Asia Centralã a fost accentuatã la sfârºitul anilor 1970 de „revoluþiaislamicã“ din Iran ºi de începutul rãzboiului din Afganistan. În februarie 1979,Ayatollahul Kazem Shari’atmadari a transmis de la Teheran: „Lupta încununatãde succes a poporului iranian reprezintã un punct de cotiturã în istoria lupteimondiale ºi cel mai bun exemplu de urmat de popoarele musulmane oprimatedin lume“. În calitatea sa de azer turc din Tabriz, probabil cã Shari’atmadari se



351

gândea la musulmanii asupriþi din Azerbaidjan. Campania de mãsuri active aKGB-ului în vederea discreditãrii lui Shari’atmadari, declanºatã de apelul fãcutde acesta la musulmanii sovietici, probabil cã a contribuit la cãderea lui în dizgraþiecâþiva ani mai târziu. În 1980, preºedintele KGB-ului din Azerbaidjan, Yusif Zade,a denunþat în mod public „infiltrarea agenþilor strãini dincoace de frontierelenoastre“ (referire indirectã la încercãrile iraniene de a exporta varianta Khomeinia fundamentalismului în Azerbaidjan) ºi „activitatea antisocialã“ a „sectarilor“ ºia clerului „musulman reacþionar“ (denumirea tradiþionalã codificatã a sovieticilor

pentru frãþiile Sufi ºi mullahii neautorizaþi). Revista azerbaidjanã Kommunist declara doi ani mai târziu cã accentuarea „activitãþii religioase“ neautorizate era„o consecinþã directã a miºcãrilor politice ºi religioase care aveau loc în Iran“.

Rapoartele din Azerbaidjan ºi din alte pãrþi ale Uniunii Sovietice, careînvinuiau Iranul pentru creºterea activitãþii „antisociale“ a sunniþilor, precum ºi aºiiþilor nu aveau o bazã realã. În mod invariabil, KGB-ul manifesta tendinþa de aexplica focarele de „subversiune ideologicã“ în Uniunea Sovieticã printr-oconspiraþie strãinã. În cadrul Direcþiei Cinci a KGB-ului a fost înfiinþatã o secþiespecialã „pentru a lupta cu subversiunea ideologicã din partea musulmanilor strãiniºi împotriva activitãþilor clerului musulman“. În septembrie 1981, Biroul Politica adoptat o rezoluþie propusã de KGB cu privire la „Mãsuri de contracarare aîncercãrilor adversarului de a utiliza factorul islamic pentru scopuri ostile UniuniiSovietice“. O directivã a FCD aprobatã de Andropov o lunã mai târziu îi instruia

pe rezidenþii din strãinãtate „sã elaboreze ºi sã întreprindã mãsuri active ofensive

pentru a contracara acþiunile antisovietice ale forþelor islamice ostile din strãinãtate, pentru a scoate la ivealã legãturile lor cu serviciile speciale [de informaþii]occidentale, pentru a pune capãt acþiunilor antisovietice ºi pentru a dezvãluicontradicþiile ºi dezacordurile între liderii miºcãrii islamice în vederea utilizãriilor în cadrul mãsurilor active“. Pentru a-ºi îndeplini aceste sarcini, membrii KGBtrebuiau sã asigure „supravegherea permanentã“ a musulmanilor strãini de frunte„cu opinii puternic antisovietice“ ºi sã plaseze agenþi în organizaþiile islamice deorice fel. A fost înfiinþat un grup de lucru format din membri a zece secþii deinformaþii sub conducerea adjunctului ºefului FCD, Iakov Prokofievici Medeanik,

pentru a elabora un plan detaliat de acþiune pe perioada 1982–1985, menit sã„contracareze încercãrile Occidentului de a utiliza factorul islamic împotriva

URSS“.Invazia sovieticã în Afganistan din decembrie 1979 ºi rãzboiul care a urmat

(prezentat în capitolul urmãtor), au reprezentat un obstacol fundamental înîncercãrile KGB-ului de extindere a influenþei sovietice în lumea islamicã. La 14ianuarie 1980, Adunarea Generalã ONU a adoptat cu o majoritate de 104 la 18 orezoluþie care cerea „retragerea imediatã, necondiþionatã ºi totalã a trupelor strãine“din Afganistan. Mãsurile active ale KGB-ului s-au dovedit incapabile sã previnãalte voturi ostile. Rezoluþii similare ale ONU au fost adoptate de majoritãþi masive



352

în fiecare an pânã când, în cele din urmã, în 1988, Gorbaciov a fost de acordsã-ºi retragã trupele. Rãzboiul a întãrit ºi el dubiile Moscovei cu privire la loialitateasupuºilor ei musulmani. La sfârºitul lunii februarie 1980, dupã ce unii din soldaþiiasiatici din Afganistan s-au dus la mujahedini, Moscova a început sã-ºi retragãtrupele musulmane ºi sã le înlocuiascã cu unitãþi ruseºti. Presa din Asia Centralãa trecut de la sãrbãtorirea propagandisticã a presupusei „prietenii“ dintremusulmanii sovietici ºi „fraþii lor mai mari“ ruºi la sublinierea capacitãþii „frateluimai mare“ de a-i elimina pe „trãdãtori“ ºi de a institui legea ºi ordinea. S-a constatatun aflux fãrã precedent de publicaþii care îi elogiau pe „bravii noºtri cekiºti“ ºimoºtenirea lui „Feliks de Fier“. Preºedintele adjunct al KGB-ului din Tadjikistan,A. Belousov, raporta cã scopul CIA în rãzboiul din Afganistan nu era numai sã

înfrângã Armata Roºie ºi regimul comunist, ci ºi „sã destabilizeze republicileURSS din Asia Centralã“.În strãinãtate, ambiþiosul program al FCD de extindere a influenþei în lumea

islamicã a degenerat rapid într-un exerciþiu de limitare a daunelor, menit sã înãbuºecât mai multe proteste ale musulmanilor împotriva rãzboiului din Afganistan.Centrul s-a limitat la raportarea ca succese a cazurilor în care agenþii lui laconferinþele regionale islamice reuºeau sã împiedice adoptarea de rezoluþii criticeîmpotriva rãzboiului. Dar reprezentanþii oficiali sovietici au suferit numeroaseînfrângeri. La întâlnirea de la Mecca a Consiliului Mondial Suprem al Moscheilor din 1983, ºeful delegaþiei sovietice, Marele Muftiu Shamsutdin Babahanov aîncercat zadarnic sã împiedice introducerea Afganistanului pe ordinea de zi. Centrul

a afirmat cã obþinuse consimþãmântul delegaþiilor din Iordania, Libia, Tunisia ºiStatele Unite, dar cã familia regalã sauditã a insistat sã se discute rolul trupelor sovietice în rãzboi. Vladimir Kriucikov a spus la o conferinþã a ºefilor departamentali ai FCD încã din 1984 cã „…declaraþiile antisovietice din parteaorganizaþiilor reacþionare musulmane s-au înmulþit“.

În ciuda problemelor mari create de rãzboiul din Afganistan, numeroaseleameninþãri la adresa menþinerii autoritãþii sovietice în regiunile musulmane aufost de naturã internã. Practicile religioase islamice se menþineau nealterate, întimp ce procentul populaþiei musulmane a continuat sã creascã constant în aniiRãzboiului Rece. Pânã în anii 1950, imigraþia constantã a slavilor pãrea sãgaranteze Moscovei dominaþia în zonele musulmane. De la sfârºitul anilor ’50, a

existat o emigraþie slavã din mai toate republicile islamice. În acelaºi timp, ratanatalitãþii musulmanilor a început s-o depãºeascã pe cea a slavilor. Între 1959 ºi1979 musulmanii au crescut de la mai puþin de o optime la o ºesime din totalul

populaþiei sovietice. În anul ºcolar 1988–1989 jumãtate din copiii din ºcolile primare erau de origine musulmanã.

Regimul sovietic din republicile musulmane era o faþadã aparent corectã din punct de vedere politic care ascundea realitatea reprezentatã de o populaþie carese uita mult mai mult la Mecca decât la Moscova, condusã de o elitã politicã



353

coruptã, ale cãrei convingeri marxist-leniniste erau adesea numai de suprafaþã.Chiar ºi secþiile locale ale KGB-ului erau impregnate de corupþie în diverse

proporþii. În Caucazul musulman, zona în care controlul KGB-ului pãrea cel maisolid în anii ’70 era Azerbaidjanul. În deceniul anterior, liderul local al partidului,Muhammad Ahund-Zadeh, transformase corupþia într-un instrument de guvernareîn care, printr-un sistem bine pus la punct de luare ºi dare de mitã, se putea obþineorice, de la locuri la universitate la locuri la coada pentru apartamente. Dar în1969, ºeful KGB-ului local, Geidar Aliev, a lansat o „cruciadã împotriva corupþiei“care s-a soldat cu înlãturarea lui Ahund-Zadeh din funcþie ºi cu numirea lui ca ºef al partidului. În urmãtorul deceniu a „curãþat“ Azerbaidjanul ºi a înãbuºit disidenþamusulmanã punând republica sub conducerea directã a KGB-ului. Baku, capitala

ºi unul din principalele centre ale industriei sovietice a petrolului, a devenitvitrina de propagandã a „socialismului avansat“ în timpul boom-ului petrolier din anii ’70. În realitate, susþine ziaristul David Remnick, laureat al PremiuluiPulitzer, „Aliev a domnit în Azerbaidjan la fel de ferm ca familia Gambino în

portul New York. Mafia caviarului din Marea Caspicã, mafia petrolului de laSumgait, mafia fructelor ºi a legumelor, mafia bumbacului, mafiile vãmii ºitransportului – toate acestea îi dãdeau socotealã lui, îl îmbogãþeau ºi îl idolatrizau“.

Centrul era conºtient de existenþa corupþiei sub diverse forme în cea maimare parte a Asiei Centrale, dar a preferat s-o ignore atunci când aceasta ajungeala vârf. În epoca pregorbaciovistã, noteazã Mitrokhin, „numai peºtii cei mici erau

prinºi“. În anii ’50, în calitate de prim-secretar al partidului din Kazahstan, cea

mai mare republicã islamicã, Brejnev a ajuns la concluzia cã „un anumit grad decorupþie“ era endemic în caracterul naþional al popoarelor din Asia Centralã ºidin Caucaz. Corupþia scãpase însã de sub control. Acolitul lui Brejnev,Dinmuhamed Kunaiev, prim-secretarul partidului din Kazahstan între 1970 ºi1985, era ºeful a ceea ce mai târziu avea sã fie denunþat ca „mafia kazahã“; DavidRemnick a considerat cã omul „era plin de bravadã ºi condescendenþã… Purtaochelari de soare ºi avea un gen de baston de promenadã sculptat care îi conferiseºi lui Mobutu o anumitã autoritate“. Romancierul kazah Abdul-Jamil Nurbeiev îlconsidera pe Kunaiev un fel de ºef de trib tradiþional a cãrui principalã ambiþieera „sã-ºi instaleze rudele ºi prietenii în toate posturile-cheie“.

Corupþia era probabil cea mai puternicã în Uzbekistan, a cãrui populaþie era

depãºitã numai de Rusia ºi Ucraina. Aºa dupã cum „mafia kazahã“ era condusãde Kunaiev, tot aºa ºi „mafia uzbecã“ (acuzatã ulterior cã a deturnat peste 5 miliardede ruble din fondurile publice) era controlatã de primul-secretar al partidului,ªaraf Raºidov, deþinãtor a nu mai puþin de zece Premii Lenin. În 1977 Centrul s-aconfruntat cu dovezile clare referitoare la corupþia lui Raºidov când a primitrapoarte în care se spunea cã o fostã personalitate oficialã din MinisterulTransporturilor Auto din Uzbekistan, pe nume Ibrahim, plãnuia sã publice odezvãluire în Occident. În aceasta se arãta cã Raºidov îl mituise pe un



354

vicepreºedinte al Gosplan-ului (Comisia de Stat a Planificãrii) cu blãnuri deherminã ºi o serie de delicatese pentru a i se aproba construirea unui aeroport înapropiere de casa lui, sfidând un alt plan deja aprobat potrivit cãruia aeroportultrebuia sã fie amplasat în altã parte. Ibrahim însuºi s-a plâns chiar el cã fusese silitsã plãteascã o mitã de 20 000 de ruble unui oficial uzbek pentru a obþine viza decare avea nevoie ca sã cãlãtoreascã în Occident. Fãrã îndoialã cã Andropov a fostinformat cu privire la acel caz, dar se pare cã era mai îngrijorat de perspectivadezvãluirii decât de corupþia pe care o scotea la ivealã. Cu altã ocazie, Raºidovl-a concediat pe ºeful KGB-ului din Uzbekistan, Melkumov, pentru cã îi arestase

pe membrii corupþi ai Partidului Comunist fãrã sã fi obþinut aprobarea comitetelor regionale de partid. La fel ca ºi Kunaiev, Raºidov era unul din acoliþii lui Brejnev.

Dupã cum au afirmat procurorii sovietici care au cercetat ulterior scandalul dinUzbekistan, „Datoritã relaþiei lor speciale, Uzbekistanul era scutit de orice fel decritici“. Raºidov i-a cumpãrat lui Brejnev cel puþin o jumãtate de duzinã de maºinisport de lux din Occident ºi i-a construit pavilioane luxoase de vânãtoare cu ocazianumeroaselor escapade ale acestuia în Uzbekistan. Raºidov a exploatat ºislãbiciunea pentru diamante a fiicei lui Brejnev, Galina; ginerele lui Brejnev, IuriCiurbanov, a recunoscut mai târziu cã primise, printre alte cadouri, o servietã

plinã cu bancnote. Aliev nu putea fi depãºit. În 1982 i-a fãcut cadou lui Brejnevun inel cu o piatrã mare, reprezentându-l pe el ca Regele Soare, înconjurat decincisprezece pietre preþioase mai mici simbolizând republicile unionale – „caniºte planete care orbiteazã în jurul Soarelui“, i-a explicat Aliev. Copleºit de emoþie,

Brejnev a izbucnit în plâns în faþa camerelor TV.La Moscova, corupþia din republicile sovietice era trecutã cu vederea. În1971 Kunaiev a fost ales ca membru plin al Biroului Politic. Dupã alegerea luiAliev în 1982, la puþin timp dupã ce Andropov i-a urmat lui Brejnev în funcþia delider suprem sovietic, Biroul Politic avea pentru prima datã doi membri plini deorigine musulmanã, precum ºi pe Raºidov ca membru supleant. Deºi s-ar puteaca Andropov sã fi detestat corupþia rusã din timpul lui Brejnev, promovarea luiAliev (pe care l-a fãcut prim-vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri), precum ºifaptul cã nu luase niciun fel de mãsuri împotriva lui Raºidov, demonstreazã sãavea standarde diferite pentru regiunile musulmane. Abia în 1983 Andropov l-aconfruntat în cele din urmã pe Raºidov cu dovezile corupþiei sale. La scurt timp

dupã aceasta Raºidov a murit în urma unui atac de cord – sau, potrivit unor zvonuri,s-a sinucis. O investigaþie secretã a „mafiei uzbece“ a scos la ivealã ceea ce s-anumit „unul dintre cele mai mari cazuri de corupþie publicã din istoriacontemporanã“. I-a revenit lui Gorbaciov sarcina de a-i da afarã pe Kunaiev ºiAliev, în 1986 ºi, respectiv, 1987 ºi de a face publice o parte din (dar în niciun caztoate) investigaþiile din scandalul uzbec în 1988.

Prãbuºirea regimului sovietic din Asia a început dupã înlocuirea lui Kunaievcu un prim-secretar rus. Revoltele conduse de studenþii din Alma Ata, capitala



355

Kazahstanului, au fãcut aproximativ 30 de victime ºi peste tot în Kazahstan auizbucnit proteste. În acelaºi timp, autoritãþile ierarhiei musulmane oficiale auînceput sã se erodeze. SADUM a condamnat în termeni vagi „încercãrile de a-iconduce în derivã pe tineri“, dar a iritat Centrul prin refuzul sãu de a aprobarepresiunea rusã care a urmat dupã revolte. A provocat chiar ºi mai multãnemulþumire printre musulmanii din Asia Centralã prin faptul cã nu le-a apãratdrepturile. O broºurã islamizdat ( samizdat islamic) îl acuza pe Marele MuftiuBabahanov „cã nu ºtie care este calea cea dreaptã“ pe care trebuie s-o apuce. „Nueste suficient sã te duci în strãinãtate ºi sã iei atitudine împotriva nedreptãþiiocupãrii de cãtre sioniºti a teritoriilor care aparþin arabilor musulmani, dar sãnegi dreptul kazahilor musulmani sã domneascã în propria lor þarã de aici“. La 6

februarie 1989, Babahanov a fost obligat sã-ºi dea demisia dupã mai multe zilede demonstraþii în faþa moscheii din Taºkent, în timpul cãrora a fost acuzat cã este beþiv ºi afemeiat.

Vechea gardã de la Moscova a revenit încã o datã la teoria conspiraþiei pentrua explica prãbuºirea regimului sovietic. Un scriitor de la influenta publicaþie

Literaturnaia Gazeta declara în 1987:

[Consilierul pe probleme de securitate naþionalã al preºedintelui Carter, Zbigniew]Brzezinski a elaborat un „Joc al rãzboiului“ împotriva Uniunii Sovietice… Obiectivulera sã se creeze o „bombã islamicã“ în republicile sovietice din Asia Centralã. Ideea s-amaterializat atunci când în 1979 s-a întocmit un raport oficial potrivit cãruia trebuia sã

se creeze organizaþii secrete musulmane specializate, cu scopul de a se efectua operaþiunisubversive în þara noastrã.

Fãrã îndoialã cã acest articol bizar reflectã o parte din gândirea Centrului. Nikolai Leonov, ºeful serviciului KGB de evaluare a informaþiilor, declara înaprilie 1991: „Citiþi articolele lui Zbigniew Brzezinski … ºi veþi vedea cã scopullui este sã elimine Uniunea Sovieticã ca stat unitar“. Administraþia Bush, insistael, urmãrea în secret aceeaºi politicã. Tonul predominant al emisiunilor finanþatede SUA pentru Caucaz ºi pentru alte pãrþi ale Uniunii Sovietice este incitarea la„ura împotriva ruºilor“. Spre deosebire de preºedinþii anteriori ai KGB-ului,Kriucikov nu a pretins cã numai conspiraþiile imperialiste erau cauza principalã a

relelor sovietice. „Principala sursã a necazurilor noastre, dupã pãrerea KGB-ului“ a declarat el, „este în interiorul þãrii.“ Dar a acuzat CIA ºi alte serviciioccidentale de informaþii cã promoveazã grupãrile separatiste „antisocialiste“ încadrul rãzboiului lor secret continuu împotriva statului sovietic.

Însã Kriucikov a fãcut mai mult decât CIA pentru a ajuta „grupãrileseparatiste“. Conducând acea loviturã de stat eºuatã a liniei dure din august 1991

pentru a menþine Uniunea Sovieticã, a accelerat fãrã sã vrea destrãmarea acesteia.Primul popor musulman care ºi-a declarat independenþa în momentul în care



356

Uniunea Sovieticã începea sã se prãbuºeascã în urma loviturii de stat eºuate aufost, aºa cum era de aºteptat, cecenii, cei mai recalcitranþi supuºi sovieticimusulmani. KGB-ul ºtia de mult de acumulãrile de arme din Cecenia-Inguºetia,dar pãrea incapabil sã punã capãt acestei situaþii. Andropov spusese Biroului Politicîn 1973: „Oamenii din Cecenia-Inguºetia sunt înnebuniþi dupã arme. Cheltuiescsume mari pentru a le achiziþiona ºi atacã cu ele chiar ºi pe gardieni, miliþieni ºi

pe membrii forþelor armate.“ O parte din armele cecenilor proveneau din Geor-gia. Lucrãtorii de la uzina de armament din Tbilisi furau componente ale armelor de foc, le asamblau acasã ºi dupã aceea le vindeau în Groznîi. Cecenii au reuºit sãfure arme de foc, inclusiv mitraliere, chiar ºi din depozitele de armament aleArmatei Roºii. În 1991, pe mãsurã ce acumularea de arme s-a accelerat, multe

dintre aceste arme au ajuns la Garda Naþionalã paramilitarã a liderului miºcãriicecene de independenþã, condusã de Djohar Dudaiev, fost general în forþele aerienesovietice. Deºi miºcarea de independenþã a proclamat cã „Cecenia nu este supusãMoscovei, ci lui Allah“, Dudaiev a avut nevoie de ceva timp ca sã-ºi aminteascãde rãdãcinile sale islamice. A afirmat într-un interviu cã musulmanii sunt obligaþisã se închine de trei ori pe zi. Când i s-a spus cã, de fapt, trebuie sã se roage decinci ori, a rãspuns cu nonºalanþã: „O, cu cât mai mult, cu atât mai bine“.

La 6 septembrie, Garda Naþionalã a lui Dudaiev a luat cu asalt SovietulSuprem din Groznîi. ªeful rus al administraþiei municipale s-a aruncat (sau a fostaruncat) pe geam de la etajul al treilea al clãdirii ºi a murit. Nouã zile mai târziu,înconjurat de Garda Naþionalã a lui Dudaiev, Sovietul Suprem a votat

autodizolvarea. Punctul culminant al luptei pentru putere care a urmat s-a înregistratla începutul lui octombrie, când din ordinul lui Dudaiev a fost ocupat sediul KGBdin Groznîi. În momentul atacului, în clãdire nu se aflau decât vreo patru paznicidin care cel mult unul înarmat. Dovezile furnizate atât de surse cecene, cât ºi rusesugereazã în mod foarte clar cã Boris Elþîn fusese de acord în secret sã-i predeasediul lui Dudaiev, împreunã cu tot echipamentul avansat de comunicaþii ºi dealtã naturã folosit de KGB pentru controlul operaþiunilor în întregul Caucaz de

Nord. Conflictul de lungã duratã dintre serviciile sovietice de informaþii ºi ceceni,marcat din partea sovieticã de ceea ce unele grupãri de apãrare a drepturilor omuluisusþineau cã sunt crime împotriva umanitãþii, s-a încheiat aºadar cu o retragereumilitoare a KGB-ului.

Dudaiev a devenit preºedinte în urma alegerilor haotice din 27 octombrie,iar la 1 noiembrie a emis un decret prezidenþial prin care proclama „starea desuveranitate a Republicii Cecene“. În decembrie, la o întâlnire în capitala kazahã,Elþîn ºi liderii altor zece republici sovietice au semnat Declaraþia de la Alma Ata,care punea capãt în mod oficial existenþei URSS. În urma acestui acord au apãrutcinci noi republici independente în Asia Centralã: Kazahstan, Kîrgîzstan,Tadjikistan, Turkmenistan ºi Uzbekistan. Dar conflictul între Rusia ºi Cecenia nuse încheiase. În timpul lui Brejnev, Cecenia-Inguºetia fusese obligatã „sã se uneascã



357

de bunãvoie“ cu Rusia, ceea ce fusese în realitate o anexare. Guvernul lui Elþîn ainsistat asupra menþinerii acestei uniuni. Insistenþele au dus mai întâi la un RãzboiRece, apoi, în 1994, la invadarea Ceceniei de cãtre Rusia ºi la un rãzboi care adurat mult timp.



358

21

Afganistanul Partea I: De la „Marea Revoluþie din Aprilie“ la

invazia sovieticã

În Afganistan era comunistã a început la 27 aprilie 1978 printr-o loviturãmilitarã sângeroasã pe care Partidul Comunist Afgan (PDPA) a înnobilat-o ulte-rior cu titlul de „Marea Revoluþie Saur [din Aprilie]“. Rezidenþa KGB din Kabul

primise încã dinainte semnale de avertisment cu privire la revoluþie de la doilideri militari afgani, Sayed Gulabzoi (cu numele conspirativ de MAMAD), ºiMuhammad Rafi (NIRUZ), amândoi fiind agenþi sovietici. Centrul a fost alarmatla aflarea ºtirilor ºi a spus rezidenþei la 26 aprilie cã s-ar putea ca SAVAK, serviciul

de informaþii al ªahului, sã-i fi pãcãlit pe suporterii PDPA din forþele armate pentru a declanºa o revoluþie care urma sã fie înfrântã. Nu exista nicio bazã pentruteoria pesimistã a conspiraþiei susþinutã de KGB. Dar în loc sã fie înfrânþi, rebeliiau obþinut o victorie surprinzãtor de uºoarã. Un singur batalion de tancuri, oescadrilã aviaticã ºi câteva sute de militanþi PDPA au fost suficienþi pentru a punestãpânire a doua zi pe fostul palat regal ºi pentru a-l ucide pe preºedinte,Muhammad Daoud, împreunã cu familia. La o întâlnire cu rezidentul KGB, ViliovOsadcii, ºi cu ambasadorul sovietic, Aleksandr Puzanov, Taraki s-a plâns cã, dacãnu ar fi fost descurajat de sovietici, PDPA ar fi putut prelua puterea cu trei ani maidevreme. Osadcii ºi Puzanov au raportat la Moscova cã respinseserã plângereaacestuia.

KGB avea legãturi cu Nur Muhammad Taraki de peste treizeci de ani. În1951, când acesta era un tânãr ziarist ºi scriitor marxist în vârstã de treizeci ºi patru de ani, fusese recrutat ca agent sovietic, cu numele conspirativ surprinzãtor de transparent de NUR. În 1965, Taraki a devenit prim-secretar al recentînfiinþatului PDPA, pe atunci o miºcare ilegalã, ºi a fost invitat la Moscova, undes-a remarcat la Departamentul Internaþional al PCUS ºi în faþa altor liderinomenclaturiºti ca o persoanã serioasã, sãnãtoasã din punct de vedere ideologicºi gata sã se supunã conducerii sovietice. În conformitate cu practica uzualã a



359

Centrului, dupã ce a devenit liderul unui partid frãþesc, Taraki a fost scos în modoficial din reþeaua agenþilor sovietici dar, la fel ca ºi mulþi alþi lideri de partid, amenþinut un contact secret cu KGB, a continuat sã furnizeze informaþii despreAfganistan, despre eventualii agenþi talentaþi ºi a sprijinit operaþiunile împotrivaAmbasadelor SUA ºi Chinei de la Kabul ºi a altor þinte. În afara subvenþiilor secrete pentru PDPA, Taraki mai primea ºi o alocaþie personalã, precum ºi alimente.Deºi rezidenþa din Kabul nu avea niciun fel de îndoieli cu privire la loialitatea luiTaraki, îl considera totuºi din ce în ce mai dificil. Mai ales de când fusese tratatatât de bine la Moscova, devenise „supãrãtor de îngâmfat“, se aºtepta sã fieîntotdeauna în centrul atenþiei ºi obiºnuia sã considere orice conversaþie nevinovatãdrept o glumã pe socoteala lui.

Centrul era suficient de îngrijorat de comportamentul lui Taraki pentru aordona rezidenþei în septembrie 1968 sã-l verifice temeinic prin „mijloace tehniceoperaþionale“ (mai mult ca sigur punându-i microfoane acasã). Deºi se pare cãTaraki a trecut testul, KGB îl considera în continuare rãspunzãtor de scindarea totmai puternicã din cadrul PDPA între facþiunea preponderent ruralã Khalq, carevorbea pushtun, ºi Parcham, predominant urbanã, vorbitoare de persanã, condusãde Babrak Karmal. Rezidenþa din Kabul considera cã este ceva mai uºor de discutatcu Karmal decât cu Taraki. Karmal avea studii mai înalte, era prin firea lui maisociabil ºi, dupã pãrerea KGB-ului, era mai flexibil. La fel ca ºi Taraki, fuseserecrutat ca agent KGB, probabil pe la mijlocul anilor 1950, ºi primise numeleconspirativ de MARID. Taraki ºi Karmal se plângeau teribil unul de altul în faþa

KGB-ului. Taraki susþinea cã împrejurãrile în care Karmal fusese eliberat dinînchisoare dupã o condamnare de trei ani în 1952, înaintea altor deþinuþi politici,erau concludente în sensul cã acesta acceptase sã lucreze pentru serviciul afgande contrainformaþii. În pofida predilecþiei sale pentru teoria conspiraþiilor, Centrula respins aceste afirmaþii ca dezinformãri inventate cu scopul de a-l discredita peKarmal ºi a scinda PDPA. La rândul sãu, Karmal îl acuza pe Taraki cã ia mitã, cãare patru maºini, un cont mare într-o bancã particularã ºi cã întreþine legãturisecrete cu americanii. Centrul a respins ºi aceste acuzaþii. În 1974, a transmisrezidenþei din Kabul urmãtoarele instrucþiuni:

Pe parcursul întâlnirilor periodice ºi al conversaþiilor cu MARID (Karmal) ºi NUR (Taraki), trebuie sã le spuneþi prieteneºte, cu multã grijã ºi fãrã sã vã referiþi la niciunfel de instrucþiuni de la Moscova, sã nu ia niciun fel de mãsuri fãrã a avea acordulnostru prealabil, pentru cã acestea ar putea fi folosite de duºmani ca pretext pentru alovi în grupurile lor sau pentru a-i compromite. De asemenea, MARID ºi NUR trebuieavertizaþi sã înceteze sã se mai atace unul pe altul ºi sã se acuze reciproc de activitãþiantirepublicane, cãci în felul acesta fac jocul forþelor reacþionare ºi aceasta va conducela prãbuºirea miºcãrii democratice [comuniste] din Afganistan.



360

La 30 aprilie 1978, Taraki, autoproclamat „Marele Conducãtor al Revoluþieidin Aprilie“, a devenit ºi preºedinte ºi prim-ministru al unui guvern care îi includeaºi pe urmãtorii doi bãrbaþi ca putere din PDPA, Babrak Karmal ºi HafizullahAmin (membru cu funcþie de conducere al facþiunii Khalq) în calitate devicepreºedinte ºi, respectiv, viceprim-ministru. În vara aceluiaºi an, rezidenþa dinKabul raporta cã în jurul ambilor bãrbaþi, Taraki ºi Amin, se dezvoltã un cult al

personalitãþii, Amin fiind tentat sã-l compare pe Taraki cu Lenin. La o întâlnirecu o delegaþie a KGB, condusã de ºeful FCD, Vladimir Kriucikov, Taraki aîndrãznit sã compare Revoluþia din Aprilie din Afganistan cu Revoluþia dinOctombrie din Rusia ceea ce probabil cã l-a ºocat pe Kriucikov, care a catalogatgestul lui drept o crimã de lezmajestate. Dar pretenþiile lui Taraki nu erau cu mult

mai puþin absurde decât cele ale lui Brejnev, tot mai decrepit în ultima vreme, alcãrui portret întinerit era prezentat alãturi de Lenin pe sute de mii de afiºe pe carese putea citi lozinca : „De la Ilici la Ilici“. La 5 decembrie 1978, Taraki ºi Brejnevau semnat un tratat de prietenie ºi cooperare. Elogiile publice pline de platitudini

pe care ºi le-au adresat unul altuia ascundeau totuºi puternice fricþiuni. Când i s-acerut sã-i elibereze pe agenþii ºi persoanele confidenþiale de contact ale KGB-uluicare fuseserã aruncaþi în închisoare în timpul regimului lui Daoud, Taraki, care seocupa personal de aparatul de securitate afgan, s-a dovedit a fi foarte necooperant.El a declarat, referindu-se destul de clar la KGB: „Unii specialiºti sovietici, maiales cei care au lucrat mulþi ani în Afganistan în timpul vechiului regim ºi acum s-auîntors, au adesea pãreri învechite despre starea de lucruri existentã ºi nu vãd într-

o luminã obiectivã ceea ce se întâmplã acum în þarã“.Ameþit de propria retoricã, „Marele Conducãtor al Revoluþiei din Aprilie“manifesta foarte puþinã înþelegere pentru problemele instaurãrii unui regimcomunist într-o þarã profund musulmanã. Deºi Taraki participa la rugãciunile devineri la o moschee din Kabul ºi a uimit KGB-ul prin faptul cã îºi începeaemisiunile radiofonice cu expresia: „În numele lui Allah Atotputernicul“, adeclanºat un atac împotriva autoritãþii islamice tradiþionale, foarte prost disimulatîntr-o încercare de „a curãþa islamul… de balastul ºi murdãria tradiþiilor proaste,de superstiþii ºi credinþe greºite“. Cei 320 000 de mullahi tradiþionaliºti au fostconsideraþi un obstacol în calea „miºcãrii progresiste a patriei noastre“. Mulþidintre liderii religioºi care s-au împotrivit procesului de „curãþare“ au fost torturaþi

ºi împuºcaþi – sau îngropaþi de vii. Taraki a dat ordin ca membrii Frãþiei Musulmaneºi adepþii lui Khomeini sã fie imediat „eliminaþi“, oriunde s-ar afla. Islamul adevenit liantul opoziþiei împotriva PDPA ºi a susþinãtorilor sãi sovietici. Astfel,rezistenþa afganã împotriva regimului a fost transformatã într-un jihad, în apãrareaislamului a cãrui însemnãtate fusese grav subestimatã de KGB. Niciunul dintrerapoartele adnotate de Mitrokhin nu menþioneazã mãcar pericolul jihadului.Centrul era mult mai preocupat de lupta acerbã pentru putere care a evoluat rapidîntre facþiunile Khalq ºi Parcham din cadrul PDPA. Centrul credea în mod naiv



361

cã, dacã aceastã luptã internã ar putea fi depãºitã, PDPA ar deveni „forþaconducãtoare ºi directoare a societãþii afgane ºi forþa din spatele renaºterii saleorganizatorice ºi ideologice“. Dar Taraki s-a fãcut cã nu aude îndemnurile la unitateîn rândurile partidului formulate de Ambasada sovieticã, de rezidenþa din Kabulºi de misiunea de legãturã a KGB care sosise de la Moscova pentru a sprijinireorganizarea serviciului afgan de securitate. În iulie, rezidenþa din Kabul raportacã „Numai conducerea PCUS ar putea sã-i influenþeze pe sãlbaticii oportuniºti[Khalq] ºi sã-i oblige sã-ºi schimbe atitudinea faþã de grupul Parcham“. Dar „oportuniºtii sãlbatici“ au acordat foarte puþinã atenþie sfaturilor venite de laMoscova. Mulþi dintre sprijinitorii Parcham au ajuns la închisoare. Liderul lor,Karmal, a fost trimis în exil ca ambasador în Cehoslovacia (funcþie din care ulte-

rior avea sã fie demis).Principala lecþie pe care Taraki considera cã o învãþase din studierea urmãrilor revoluþiei bolºevice era nevoia de Teroare Roºie. Aceasta, spunea el, reprezenta olecþie pe care se pare cã tovarãºii sovietici o uitaserã. Când Puzanov l-a rugat sãcruþe vieþile a doi militanþi Parcham care fuseserã condamnaþi la moarte, Taraki aripostat: „Lenin ne-a învãþat sã fim fãrã milã faþã de duºmanii revoluþiei ºi atrebuit ca milioane de oameni sã fie eliminaþi pentru a se asigura victoria Revoluþieidin Octombrie“. Din douãzeci ºi ºapte de aºa-zise conspiraþii în vederea rãsturnãriiregimului descoperite, dupã cum susþinea Taraki, în cele patru luni de dupãRevoluþia din Aprilie, cele mai multe erau probabil rezultatul tendinþei paranoicea lui Taraki ºi a grupului de sicofanþi din jurul lui. Printre presupuºii lideri de

grupãri arestaþi în august pentru cã plãnuiserã asasinarea lui Taraki ºi Amin s-aunumãrat Ministrul Forþelor Armate, general maior Abdul Qadir, un agent KGBveteran cu numele conspirativ de OSMAN ºi ºeful Statului-Major, general-maior Shapur Ahmadzai. Taraki a afirmat cã în acest complot erau implicate ºi China,Statele Unite, Iranul, Pakistanul, Arabia Sauditã ºi Republica Federalã a Germaniei.Iar procesele-spectacol pe mãsura Terorii lui Stalin au generat alte câteva teoriiale conspiraþiei încã ºi mai absurde. Dar Taraki a informat Moscova cã mai mulþiconspiratori (fãrã îndoialã, supuºi unor torturi îndelungate), dãduserã la ivealãamãnuntele complotului. Ahmadzai, a spus el, era foarte deprimat, plângea mereuºi cerea tot timpul sã fie împuºcat imediat. Mulþi dintre ceilalþi pretinºi complotiºticare fuseserã arestaþi „erau pe punctul de a se sinucide“.

Taraki ºtia foarte bine cã, dupã ce epurase regimul de funcþionarii superiori dinAdministraþia Daoud, precum ºi de „alte elemente antirevoluþionare ºiantidemocratice“, reale ºi imaginare, regimul lui depindea acum foarte mult deconsilierii sovietici. Dar rezidenþa din Kabul raporta plângeri periodice din parteaafganilor cu privire la aroganþa ºi incompetenþa consilierilor. Ministrul de Finanþe,Abdel Karim Misaq, a spus consilierului principal al ministrului, N. K. Grecin: „Vãrog sã nu introduceþi manierele dumneavoastrã birocratice în ministerele afgane! Avemdestulã birocraþie de-a noastrã! … ªi v-aº ruga sã nu luaþi locul miniºtrilor…“



362

Sfaturile date de consilierii KGB au provocat cel puþin un dezastru cât se poate de stânjenitor la Kabul. La 14 februarie 1979 ambasadorul SUA, AdolphDubs, a fost rãpit în plinã zi de „gherilele“ maoiste ºi dus sub ameninþarea armelor la Hotel Kabul, unde s-a cerut eliberarea câtorva dintre camarazii lor aflaþi înînchisorile din Afganistan în schimbul libertãþii lui Dubs. La sfatul consilierilor KGB, Amin a ordonat unui grup de asalt afgan, înarmat cu pistoale Kalaºnikov ºicu veste antiglonþ sovietice, sã ia cu asalt hotelul. În schimbul de focuri care aurmat, Dubs ºi doi dintre rãpitorii lui ºi-au pierdut viaþa, al treilea a fost capturat,iar al patrulea a scãpat. KGB-ul a început imediat o acþiune de acoperire a

participãrii sale la operaþiune pentru a scãpa de responsabilitatea pentru moartealui Dubs. Personalul de securitate american care a sosit la hotel a fost împiedicat

sã ia cartuºele goale din camerã. Deºi luptãtorii de gherilã nu avuseserã decât trei pistoale, în camerã a fost plantatã o armã de origine necunoscutã asemãnãtoarecu un Kalaºnikov care se presupunea cã ar fi aparþinut unuia dintre maoiºti pentrua lãsa impresia cã fusese folositã în vederea asasinãrii ambasadorului. Pentru a-iîmpiedica pe americani sã-i interogheze pe cei doi membri ai gherilei caresupravieþuiserã, li s-a spus cã fuseserã uciºi cu toþii în schimbul de focuri. Înrealitate, cel capturat a fost împuºcat în noaptea care a urmat dupã rãpire, la fel caºi un alt prizonier incriminat în mod fals cã ar fi cel care scãpase, oferindu-seastfel numãrul cerut de cadavre pentru americani. Fotografiile celor trei maoiºtiautentici ºi a celui fals au fost publicate ºi de ziarele afgane. La cererea lui Osadcii,rezidentul de la Kabul, Amin ºi alþi miniºtri afgani au informat Ambasada SUA

când ºi-au exprimat condoleanþele cã acþionaserã din proprie iniþiativã, iar consilierii sovietici nu fuseserã implicaþi.Regimul lui Taraki critica ºi performanþele consilierilor militari sovietici în

timpul primelor luni de operare împotriva mujahedinilor. Iatã ce se spune într-o plângere oficialã afganã dupã eºuarea operaþiunii militare împotriva rebelilor dinCheile Kamdesh de la sfârºitul anului 1978:

Trupele afgane conduse de consilierul Breaskin s-au dovedit incapabile sã elimine bandele antiguvernamentale. I-am împuternicit pe consilierii voºtri sã conducã trupeleafgane. Pedepsim sever trupele noastre pentru orice nerespectare a sfaturilor comandanþilor voºtri. Aceasta ne aratã cã nu toþi consilierii voºtri sunt suficient de

competenþi. Avem nevoie de generali cu experienþã aºa cum ºtim cã existã mulþi înURSS. Ei trebuie sã mãreascã capacitatea de luptã a armatei afgane ºi sã ne înveþe cumsã luptãm ºi sã folosim experienþa Armatei Sovietice în timpul rãzboiului.

Dar tonul Kabulului s-a schimbat dupã o revoltã majorã izbucnitã la Herat la15 martie 1979, la care s-a alãturat ºi Diviza 17 a armatei afgane. Mulþimea dornicãde rãzbunare îi vâna pe funcþionarii oficiali ai guvernului afgan, pe consilieriisovietici ºi familiile acestora ºi pe câþiva dintre ei i-a jupuit de vii. Bucãþi din



363

trupurile consilierilor sovietici ºi ale soþiilor lor erau purtate în triumf pe strãzi.Deºi Amin a rãmas calm, Taraki a fost cuprins de panicã; el i-a telefonat primului-ministru Aleksei Kosîghin pentru a-l ruga sã trimitã de urgenþã trupe în Afganistan„ca sã salveze revoluþia“. Taraki a luat avionul ºi s-a dus la Moscova sã-ºi pledezecauza, dar fãrã succes. La 1 aprilie, Biroul Politic a ajuns la concluzia cã„inflexibilitatea ºi lipsa de experienþã politicã“ se datora ºi reticenþei sale înacceptarea sfaturilor sovieticilor: „Folosirea trupelor sovietice pentru reprimareacontrarevoluþiei afgane ar dãuna serios autoritãþii internaþionale a URSS… În

plus, ar dezvãlui slãbiciunea guvernului lui Taraki ºi ar lãrgi sfera de acþiune acontrarevoluþiei atât acasã, cât ºi în strãinãtate…“

Totuºi, Biroul Politic a luat o decizie de maximã importanþã. A înfiinþat o

comisie care urma sã „formuleze propuneri ºi sã coordoneze acþiunile“ referitoarela Afganistan, compusã din Andropov, Gromîko, ministrul Apãrãrii, Ustinov (toþimembri plini ai Biroului Politic) ºi ºeful Departamentului Internaþional alComitetului Central, Boris Ponomariov (membru supleant). Aceastã comisie aavut un rol major în cele nouã luni care au precedat invazia sovieticã. Deºi comisia,la fel ca ºi Biroul Politic, încã nu lua în calcul intervenþia militarã sovieticã, a fostde acord cu necesitatea unei creºteri rapide a numãrului de consilieri militari ºi aajutorului acordat, pentru a apãra regimul afgan împotriva insurgenþilor. O inspecþiefãcutã în aprilie de ºase generali sovietici în rândurile armatei afgane a subliniatmoralul scãzut al acesteia, precum ºi „nivelul redus de instruire politicã,religiozitatea extremã ºi primitivismul masei de soldaþi“. În urmãtoarele douã

luni, situaþia s-a înrãutãþit ºi mai mult, din cauza escaladãrii atacurilor rebelilor combinate cu revoltele ºi dezertãrile din cadrul forþelor guvernamentale. Dupãdemonstraþiile violente de la 23 iunie din centrul Kabulului, chiar ºi RadioMoscova, care de regulã cãuta sã minimizeze puterea opoziþiei împotriva regimuluilui Taraki, a trebuit sã recunoascã faptul cã: „Revoluþia afganã se confruntã cu oopoziþie puternicã din partea duºmanilor ei“. La 28 iunie, Comisia pentruAfganistan a raportat Biroului Politic cã „mãsurile luate de guvernul afgan pentrustabilizarea situaþiei nu au fost foarte eficiente“. Comisia a recomandat trimitereamai multor consilieri militari cãtre regimentele demoralizate ale armatei afganeºi a fost de acord sã se trimitã un batalion de paraºutiºti deghizaþi în personal deîntreþinere a avioanelor pentru a proteja escadroanele aeriene ale sovieticilor de

la baza aerianã Bagram ºi un detaºament de 125–150 de oameni ai KGB-uluideghizaþi în personal al ambasadei pentru a apãra Ambasada sovieticã.

Ochelarii ideologici pe care îi purtau ºi Biroul Politic ºi conducerea Centruluii-au împiedicat ºi pe unii ºi pe alþii sã sesizeze natura realã a problemei afgane – imposibilitatea de a se impune unei þãri cu patriotism ºi islamism rigid un regimcomunist cu foarte puþin sprijin popular ºi forþe armate pe care nu se putea pune

bazã. În loc sã se ocupe de problemele reale, Moscova incrimina ineficienþaguvernului lui Taraki. Comisia pentru Afganistan a conchis în raportul sãu din 28



364

iunie: „În partid ºi în guvern întreaga putere este de fapt concentratã în mâinilelui N. M. Taraki ºi H. Amin, care comit numeroase greºeli ºi încalcã adesealegea…“ Lucrurile s-au înrãutãþit ºi mai mult din cauza luptelor din ce în ce maiferoce dintre cei doi. ªi mai îngrijorãtor era faptul cã Amin, care se dovedea maienergic, pãrea sã se descurce mai bine în lupta pentru putere. La 27 martie, profitândde faptul cã Taraki îºi pierduse capul din cauza dezastrului de la Herat, Amin areuºit sã-i ia locul în funcþia de prim-ministru, deºi Taraki ºi-a pãstrat-o încontinuare pe cea de preºedinte. La 27 iulie, Amin a devenit ºi ministru al Apãrãrii,obþinând astfel controlul direct asupra forþelor armate afgane.

Deºi Centrul îl considera pe Taraki înfumurat ºi incompetent, avea îndoieliîncã ºi mai mari în privinþa lui Amin care, spre deosebire de Taraki ºi Karmal, se

pare cã nu fusese niciodatã recrutat de KGB. Rezidenþa de la Kabul a raportat îniulie cã Amin ceruse consilierului financiar sovietic, P. I. Dragulis, sã încerce sãdescopere niºte modalitãþi prin care sã obþinã acces la cele 400 de milioane dedolari ai guvernului afgan aflaþi în conturi bancare din strãinãtate. Problema era,se plângea Amin, cã pentru retragerile de bani din aceste conturi de regulã estenevoie de trei semnãturi afgane oficiale. I-a cerut lui Dragulis sã facã angajamentelenecesare ca sã poatã semna el ºi sã ia banii. Dragulis a raportat KGB-ului cã setemea cã, dacã Amin reuºeºte sã punã mâna pe bani, va încerca sã-i elimine petoþi cei care (inclusiv Dragulis) aveau cunoºtinþã de frauda lui.

Încã ºi mai îngrijorãtoare pentru Centru erau suspiciunile lui exagerate cu privire la simpatiile lui Amin pentru Statele Unite. Deºi vorbea fluent limba

englezã, nu se obosise sã înveþe ruseºte. Cu douãzeci de ani în urmã, pe vremeacând era încã profesor la Kabul, Amin câºtigase o bursã americanã pentru a-ºiface masteratul în administraþia învãþãmântului la Universitatea Columbia. Aºacum scria un istoric sovietic mai târziu, „Faptul cã Amin studiase la UniversitateaColumbia din New York în tinereþe a declanºat mania noastrã a spionajului“.Chiar ºi Kim Philby, într-un interviu dat cu câteva luni înainte de moartea lui,survenitã în 1988, a insistat asupra faptului cã „exista mai mult decât o simplã

bãnuialã cã Amin avea unele legãturi cu americanii“. O investigaþie a KGB-uluia scos la ivealã o mulþime de legãturi aparent sinistre care pãreau sã sprijineteoria conspiraþiei. Printre prietenii lui Amin de la Universitatea Columbia era ºi

Nemattula Pazhwak, ulterior ministru al Învãþãmântului, anticomunist, aºa cum

reiese din dosarul lui de la KGB. La întoarcerea de la New York dupã absolvire,Amin s-a oprit la ambasadorul afgan de la Bonn, Ali Ahmad Popal, despre careKGB credea în mod bizar cã este agent occidental. La începutul carierei sale

politice de la Kabul, Amin primise ajutor financiar de la preºedintele companieimixte Spinzer, Sarwari Nasher, despre care se credea cã menþine legãtura atât cufostul rege al Afganistanului aflat în exil, cât ºi cu americanii. Dupã „Revoluþia“din aprilie, Amin l-a eliberat pe Nasher din închisoare ºi i-a pus la dispoziþie omaºinã cu ºofer. Dupã cum afirmã un dezertor al KGB-ului, Vladimir Kuzicikin,



365

investigaþiile alarmiste ale KGB „au arãtat cã era un fascist discret care simpatizaîn secret cu Occidentul“.

La 1 septembrie un memorandum al Centrului cãtre Biroul Politic (aproapesigur pus de acord în prealabil de Andropov cu Gromîko ºi cu Ustinov) îl declara

pe Amin rãspunzãtor pentru eºecul general al politicii guvernamentale afgane ºi pentru represaliile de masã nejustificate. Aºadar, trebuia sã se gãseascã modalitãþide a-l convinge pe Taraki sã formeze un guvern cu bazã mai largã, care sã includãºi membri ai facþiunii Parcham, precum ºi clerul „cu înclinaþii patriotice“, ºefii detrib ºi intelectualii. Zece zile mai târziu, Taraki a vizitat Moscova la întoarcereala Kabul de la întâlnirea de la Havana a Miºcãrii de Nealiniere (din care fãcea

parte ºi Afganistanul). Între timp, Amin complota sã-l asasineze pe Taraki imediat

ce s-ar fi întors acasã. Dupã cum reiese dintr-un raport al KGB-ului, Amin l-aconvins pe ºeful secþiei radar al forþelor de apãrare antiaerianã afgane sã ia mãsurilenecesare pentru ca avionul lui Taraki sã fie doborât când va intra în spaþiul aerianafgan la întoarcerea de la Moscova (sub pretextul unei identificãri greºite a unuiavion ostil). Centrul ºi-a asumat meritele pentru descoperirea ºi zdrobirea în faºãa „acestui act terorist“. Amin a încercat atunci sã întoarcã lucrurile în favoarealui, plângându-se rezidenþei de la Kabul cã Taraki a vrut sã-l asasineze.

Spre disperarea Moscovei, lupta pentru putere care a urmat dupã revenirealui Taraki acasã a fost câºtigatã de Amin. La 16 septembrie, conform unuicomunicat al Radio Kabul, Comitetul Central al PDPA a dat curs unei cereri(fictive) a lui Taraki „de a fi eliberat din funcþiile deþinute în partid ºi în guvern

din motive de sãnãtate ºi din cauza incapacitãþii fizice care îl împiedica sã-ºicontinue activitatea“ ºi l-a ales în locul lui pe Amin în funcþia de conducãtor al partidului. Comitetul Central a transmis în secret membrilor de partid o rezoluþie prin care se denunþau „acþiunile teroriste ºi comportamentul neprincipial“ al luiTaraki ºi al principalilor sãi sprijinitori de la PDPA ºi a anunþat excluderea lor din

partid.La 17 septembrie, generalul Boris Ivanov, ºeful misiunii KGB la Kabul,

generalul Lev Gorelov, consilier-ºef militar sovietic, ºi generalul Ivan Pavlovski,ministru adjunct al Apãrãrii, i-au fãcut o vizitã lui Amin pentru a-i transmitenesincere felicitãri din partea Moscovei cu ocazia alegerii lui în funcþia de lider al

partidului. Amin a declarat cã va conlucra strâns cu prietenii sovietici, cã va lua

mãsuri „pentru a elimina greºelile cunoscute ºi pentru a-ºi îmbunãtãþi stilul ºimetodele de lucru“ ºi a afirmat, cu egalã nesinceritate, cã va face tot posibilul casã-l apere pe detestatul Taraki împotriva celorlalþi membri ai conducerii partiduluicare cereau sã fie pedepsit sever. Iar „prietenii sovietici“, fireºte, n-au crezut niciuncuvânt din ceea ce spusese Amin. Prioritatea imediatã a KGB-ului era sã-i scoatãdin dispozitiv pe trei dintre principalii suporteri ai lui Taraki ºi foºti miniºtri,Sayed Gulabzoy (agent KGB cu state îndelungate), Muhammad Watanjar ºiAsadullah Sarwari, care se refugiaserã în casa unui ofiþer operativ KGB. Rezidenþa



366

din Kabul a raportat cã toþi trei îl denunþaserã pe Amin ca spion american. Deºinu exista nicio dovadã în acest sens, afirmaþiile lor au fost transmise de cãtreAndropov lui Brejnev ºi membrilor de frunte ai Biroului Politic. În pofida

bãnuielilor lui Amin cã miniºtrii erau þinuþi ascunºi de ruºi, rezidenta din Kabul anegat categoric acest lucru. Cei trei ºi-au ras mustãþile ºi s-au îmbrãcat în uniformaforþelor speciale Zenit ale KGB-ului, staþionate în Afganistan pentru a protejainstalaþiile sovietice. Apoi au fost transferaþi în secret la baza Zenit, în aºteptareascoaterii din þarã, în cadrul operaþiunii secrete cu numele conspirativ de RADUGA(Curcubeul). Aceasta urma sã fie o rotaþie de rutinã a personalului bazei Zenit.

La 18 septembrie, la baza Zenit din Bagram, aflatã la 60 km de Kabul, ausosit zece militari, chipurile ca sã schimbe personalul care îºi încheia mandatul.Odatã cu ei a venit ºi un grup operaþional de la Direcþia S Agenþi secreþi, specializat

în identitãþi false, ºi un expert în machiaj, cu peruci, vopsea de pãr ºi alte asemeneaobiecte. Gulabzoy ºi Watanajar au obþinut imediat paºapoarte sovietice contrafãcuteca membri ai unitãþii Zenit care plecau cu un avion rusesc de la baza aerianãBagram la Taºkent în ziua de 19 septembrie. Din cauza pericolului ca Sarwari,care era foarte cunoscut în calitate de ºef al securitãþii, sã nu fie identificat în

pofida deghizãrii sale, acesta a fost adus în secret la bordul avionului într-uncontainer sigilat cu o rezervã de oxigen pentru ºase ore. Participanþii la operaþiuneaRADUGA au primit recompense ºi au fost felicitaþi personal de Andropov. Odatãajunºi la Taºkent, cei trei miniºtri au fost instalaþi timp de aproape patru sãptãmâniîntr-o locuinþã plinã de microfoane, discuþiile lor fiind monitorizate atent, pentrua se verifica dacã se poate avea încredere în ei. Dupã ce a înregistrat nouãzeci ºi

douã de benzi, se pare cã KGB-ul s-a arãtat satisfãcut de ceea ce a auzit ºi i-atransferat într-o ascunzãtoare secretã din Bulgaria.

La 6 octombrie, ministrul de Externe al Afganistanului, dr. Akbar Shah Wali,a convocat o întâlnire a ambasadorilor din „statele socialiste“ (inclusiv China ºiIugoslavia) ºi, spre iritarea Moscovei, l-a acuzat pe ambasadorul sovietic Puzanov(ulterior rechemat în þarã) cã s-a implicat într-un atentat la viaþa lui Amin pusã lacale de Taraki la 14 septembrie. În acelaºi timp, au fost distribuite pliante cu titlul„Atentatul la viaþa lui H. Amin organizat de Taraki ºi eºecul acestei tentative“membrilor de partid ºi militanþilor din forþele armate. La 9 octombrie, Puzanov,Pavlovski, Gorelov ºi L. P. Bogdanov de la KGB s-au întâlnit cu Amin pentru alua atitudine împotriva declaraþiei lui Wali. Ulterior, Bogdanov a raportat la Centru:

În timpul discuþiilor, H. Amin a fost insolent ºi provocator. Uneori ºi-a stãpânit cu greufuria. I-a întrerupt pe reprezentanþii sovietici ºi nu le-a dat posibilitatea sã-ºi expunãcalm punctul de vedere. În acelaºi timp, au existat momente în care lãsa impresia cã îºiadunã gândurile ºi nu doreºte sã rupã definitiv relaþiile cu Uniunea Sovieticã.

Bodganov a mai raportat cã Amin nu a menþionat în cele douã ore de întâlnirefurtunoasã cã Taraki ar fi fost mort – în pofida faptului cã agenþia de ºtiri afganã



367

distribuise deja comunicatul referitor la moartea lui, care nu trebuia sã fie dat publicitãþii pânã la ora 20.00 (ora localã). În ziua urmãtoare, 10 octombrie, Kabul Times a anunþat cã Taraki „a murit ieri-dimineaþã de o boalã gravã…“ În realitate,fusese omorât din ordinul lui Amin. Trei dintre membrii personalului de securitateal lui Amin l-au legat pe Taraki de pat ºi l-au înãbuºit cu o pernã – probabil ca sãnu lase niciun fel de semne vizibile de violenþã pe cadavrul acestuia. Se spune cãspasmele morþii duraserã cincisprezece minute. Dupã cum susþine Gromîko,Brejnev ºi-a ieºit complet din fire când i s-a comunicat vestea: „Celor apropiaþile-a spus cã i se dãduse o palmã peste obraz la care trebuia sã riposteze“. Riposta

pe care o avea în minte Brejnev în acest moment viza mai degrabã înlãturarea luiAmin de la putere ºi mai puþin o invazie sovieticã pe scarã largã.

Centrul era convins cã nu mai este timp de pierdut. Amin, credea el, se pregãtea „sã ne facã ce ne fãcuse ºi Sadat“ – adicã sã expulzeze consilierii sovieticiimediat ce se va simþi suficient de puternic pentru a se adresa Statelor Unite.Rezidenþa de la Kabul a raportat cã fratele lui Amin, Abdullah, spusesesprijinitorilor sãi: „Ar fi foarte inteligent din partea noastrã sã urmãm exemplulEgiptului ºi sã-i tratãm pe ruºi aºa cum a fãcut Sadat“. În viziunea Centrului,obsedat de teoria conspiraþiilor, întâlnirile de rutinã dintre Amin ºi diplomaþiiamericani, pe care în realitate americanii le considerau anevoioase ºi neproductive,aveau o semnificaþie mai sinistrã. Pânã ºi extrem de capabilul ºef alcontraspionajului FCD, Oleg Kalughin, care cunoºtea mult mai bine politicaamericanã decât Andropov ºi Kriucikov, „vedea Afganistanul ca o þarã din sfera

noastrã de interese ºi trebuia sã facem tot posibilul pentru a-i împiedica peamericani ºi CIA sã instaleze acolo un regim antisovietic“. Deºi principala teamãa Centrului era cã Afganistanul ar putea deveni proamerican, în toamna anului1979 era preocupat ºi de un alt scenariu de coºmar. Rezidenþa de la Kabul araportat – poate inexact – cã la sfârºitul lui septembrie avuseserã loc întâlnirisecrete între reprezentanþii lui Amin ºi „opoziþia musulmanã extremistã“, la carese discutase posibilitatea expulzãrii tuturor oficialilor sovietici, eliberarea rebelilor musulmani din închisoare ºi încheierea rãzboiului civil. Pentru unii ofiþeri ai KGB-ului, aceasta însemna prefigurarea „unui guvern islamist“. Se pãrea cã numai

printr-o invazie sovieticã Afganistanul putea fi pãstrat în sfera de influenþãsovieticã.

Primul pas în planificarea invaziei l-a constituit alcãtuirea unui guvern înaºteptare pe care sã se poatã bizui sovieticii, acesta urmând sã preia puterea dupãrãsturnarea lui Amin. La 25 octombrie Centrul l-a trimis pe Aleksandr Vladimirovici Petrov, fost ofiþer de linie la rezidenþa din Kabul, la Praga, unde seafla în exil succesorul ales de Moscova ca sã-i urmeze lui Amin, ºi anume Babrak Karmal. În timp ce se desfãºurau discuþiile cu Karmal, în departamentele FCDaveau loc ºedinþe de informare a ofiþerilor cu privire la înrãutãþirea situaþiei dinAfganistan. Situaþia devenise intolerabilã, li se spusese. Toþi trebuiau sã fie pregãtiþi



368

în vederea acþiunii decisive de care va fi nevoie pentru îndreptarea lucrurilor.Pentru Mitrokhin, ca probabil pentru toþi cei care participau la ºedinþele deinformare, era foarte clar cã se preconiza o invazie sovieticã. La 30 octombrie,

probabil îndemnat de Petrov, Karmal i-a scris o scrisoare lui Brejnev în care îldenunþa pe Amin ca anarhist ºi declara: „Membrii de frunte ai partidului afgansunt pregãtiþi sã-i organizeze ºi sã-i uneascã pe comuniºti, patrioþi ºi toate forþele

progresiste ºi democratice din Afganistan. La atingerea acestui obiectiv vor contribui asistenþa frãþeascã, consultãrile ºi sfaturile prietenilor sovietici“.

La începutul lui noiembrie, KGB l-a adus în secret pe Karmal, pe cei treifoºti miniºtri scoºi clandestin din Afganistan ºi alþi trei exilaþi de frunte la Moscova,unde au discutat planurile de rãsturnare a lui Amin de la putere ºi de alcãtuire a

unui nou guvern condus de Karmal. Însemnãrile lui Mitrokhin cu privire la procesele-verbale ale KGB-ului cuprind referiri la „influenþa decisivã“ asupradeliberãrilor afganilor exercitatã de pãrerile tovarãºilor lor sovietici.

În cadrul Biroului Politic, principalele presiuni în favoarea invaziei veneaude la Andropov ºi de la cei doi aliaþi obiºnuiþi ai lui, Ustinov ºi Gromîko. DeºiUstinov a fost probabil primul care s-a convins de necesitatea intervenþiei militaresovietice, vocea cea mai influentã era cea a lui Andropov, care suferea de ceea cecolegii lui numeau „complexul ungar“. În calitatea sa de ambasador la Budapesta,fusese martor direct al revoluþiei ungare din 1956. Insistenþa lui de atunci asupranecesitãþii de a se învinge contrarevoluþia îl convinsese în cele din urmã peHruºciov, care era la început destul de reticent, sã fie de acord cu intervenþia

militarã. Dupã aceea Andropov a rãmas obsedat de ideea nevoii de înãbuºire a„sabotajului ideologic“, indiferent unde ar fi fost semnalat în cadrul bloculuisovietic. În 1968, la un an dupã ce devenise preºedinte al KGB-ului, era unuldintre principalii susþinãtori ai invadãrii Cehoslovaciei în vederea zdrobiriiPrimãverii de la Praga. La o conferinþã a KGB din martie 1979, ºi-a reiterat pãrereadupã care orice focar de subversiune ideologicã reprezenta un pericol care nu

putea fi ignorat:

Pur ºi simplu nu putem permite nici cea mai micã greºealã aici, pentru cã în sfera politicã orice fel de sabotaj ideologic este menit sã creeze direct sau indirect o opoziþiecare este ostilã sistemului nostru … ºi în ultimã analizã, sã creeze condiþiile pentru

rãsturnarea socialismului.

În toamna anului 1979, Andropov era convins cã Afganistanul, la fel ca ºiCehoslovacia cu treisprezece ani mai înainte, era ameninþat de „sabotaj ideo-logic“ ºi cã numai o intervenþie militarã sovieticã putea sã împiedice „rãsturnareasocialismului“.

Dar înainte de realizarea invaziei, Andropov ºi colegii lui din Comisia BirouluiPolitic pentru Afganistan trebuiau sã-l câºtige de partea lor pe Brejnev. Pentru a-ºi



369

asigura sprijinul în vederea invadãrii Cehoslovaciei în 1968, Andropov alimentaseBiroul Politic cu rapoarte de informaþii care îl induseserã în eroare. În ultimeleluni ale anului 1979, a devenit din nou foarte reticent în privinþa adevãrului. Pentrua nu-l alarma pe Brejnev, Andropov a minimalizat intenþionat amploareaintervenþiei militare sovietice de care va fi nevoie – iniþial creînd impresia falsãcã rãsturnarea lui Amin de la putere va fi efectuatã de opoziþia afganã ºi nu deforþele sovietice, care nu vor face altceva decât sã ofere sprijin. I-a scris lui Brejnevdupã întâlnirea liderilor afgani din exil: „Pentru a-ºi realiza programul politic,forþele sãnãtoase din PDPA intenþioneazã sã vinã la putere prin rãsturnarearegimului. A fost înfiinþat un Comitet militar pentru planificarea operaþiunii militareºi politice în vederea eliminãrii lui Hafizullah Amin“. Nu va fi nevoie decât de o

operaþiune militarã rapidã în capitalã. Era aºadar în interesul Uniunii Sovietice sãofere ajutor material ºi consiliere secretã „forþelor sãnãtoase“, care se pregãteausã preia puterea. La începutul lui decembrie, Andropov i-a trimis lui Brejnev oaltã scrisoare, în care raporta existenþa unor „informaþii alarmante despreactivitãþile secrete ale lui Amin, care prevesteau o posibilã întoarcere cãtre Occi-dent“, ceea ce ar avea drept rezultat sfârºitul comunismului ºi o pierdere catastrofalãa influenþei sovietice. Deºi încã nu era dispus sã menþioneze posibilitatea uneiinvazii sovietice pe scarã largã, Andropov a raportat cã Babrak Karmal ºi tovarãºiilui ridicaserã problema „unei eventuale asistenþe sovietice, în caz de nevoie,inclusiv de ordin militar“, pentru rãsturnarea regimului lui Amin. Andropov amai adãugat cã, deºi forþele sovietice aflate deja la Kabul ar trebui sã fie „absolut

suficiente pentru o operaþiune încununatã de succes“, „ca mãsurã de precauþie încazul unor complicaþii neprevãzute, ar fi înþelept sã existe ºi un grup militar înapropiere de frontiera afganã“.

La 12 decembrie, adunându-se în biroul lui Brejnev înainte de ºedinþa BirouluiPolitic, membrii Comisiei pentru Afganistan – Andropov, Ustinov, Gromîko ºiPonomariov – au obþinut sprijinul secretarului general pentru intervenþia militarãsovieticã. Biroul Politic i-a autorizat atunci pe Andropov, Ustinov ºi Gromîko sãsupravegheze implementarea deciziei. Întreaga chestiune a fost abordatã în celmai mare secret, documentul în care s-a înregistrat decizia fiind scris de mânã, casã nu afle dactilografele Biroului Politic. Acesta a fost intitulat eufemistic: Cu

privire la Situaþia din „A“ ºi redactat în fraze încã ºi mai eufemistice, fãrã nicio

referire explicitã la Afganistan sau la trupe. Apoi membrii Biroului ºi-au mâzgãlitiscãliturile pe documentul scris de mânã. În timp ce mareºalul Ahromeiev ºi grupulde operaþiuni al Statului-Major care rãspundea de invazie ºi-au stabilit sediul înUzbekistan în apropiere de frontiera afganã, Vadim Kirpicenko, ºeful Direcþiei Sa FCD (agenþi secreþi), ºi Vladimir Krasovski al Departamentului OPT (operaþiunispeciale) au zburat în secret cu avionul la Kabul pentru a superviza rãsturnarealui Amin de la putere (operaþiunea AGAT). Controlul curent al operaþiunii AGATa fost încredinþat adjunctului lui Krasovski, A. I. Lazarenko. O echipã de la Direcþia



370

ªapte a KGB (Supraveghere/filaj) a sosit pentru a monitoriza miºcãrile lui Amin.Între timp, exact la fel ca înainte de invadarea Ungariei ºi a Cehoslovaciei, s-aufãcut încercãri de preîntâmpinare a oricãror bãnuieli legate de iminenþa unei invazii.Pentru a-l liniºti pe Amin, sovieticii i-au acordat ajutoarele militare solicitate ºiau construit ºi douã staþii de radio pentru el.

Într-un secret ºi mai mare a fost þinut planul de asasinare a lui Amin, elaboratde Departamentul OPT. Fãrã îndoialã cã Andropov spera ca atunci când trupelesovietice vor reuºi sã stabilizeze situaþia din Afganistan, Amin va fi deja mort, iar Karmal va fi lansat deja un apel la ajutorul frãþesc al Armatei Roºii pentru alegitimiza invazia. În conformitate cu procedura uzualã de autorizare a asasinatelor,Brejnev a fost mai mult ca sigur informat despre acest plan. Cu un an înainte,

disidentul bulgar Gheorghi Markov fusese ucis la Londra cu o alice cu otravãtrasã de o armã cu amortizor ascunsã într-o umbrelã. Otrava (ricin) fusese furnizatãde laboratorul pentru otrãvuri de pe lângã Direcþia Tehnicã a KGB, care se aflasub controlul personal al lui Andropov. În planul de asasinare a lui Amin urma sãfie implicat acelaºi laborator, deºi otrava era diferitã ºi trebuia sã fie administratãîn alt mod. Departamentul a reuºit sã-l infiltreze pe agentul secret MutalinAgaverdioglu Talîbov (cu numele conspirativ de SABIR) în bucãtãria palatului

prezidenþial al lui Amin, unde fusese angajat ca bucãtar. Ca azer crescut în apropierede frontiera iranianã, Talîbov vorbea fluent persana ºi operase anterior ºi în Iranºi în Cecenia-Inguºetia cu documente de identitate iraniene, pe numele de Ikhtiar Kesht. La Kabul se dãdea drept afgan vorbitor de farsi. În timp ce lucra ca bucãtar,

Talîbov a reuºit sã otrãveascã o parte din mâncãrurile pregãtite pentru Amin ºicercul lui intim.La 13 decembrie, Karmal ºi cinci membri ai viitorului guvern au fost aduºi

în secret cu avionul de la Moscova la baza aerianã Bagram, gata sã preia putereaimediat dupã lichidarea lui Amin. La 17 decembrie, nepotul ºi ginerele lui Amin,Asadullah Amin, care era ºi ºeful serviciului de securitate, s-a îmbolnãvit grav detoxiinfecþie alimentarã ºi, ca o ironie, a fost transportat de urgenþã cu avionul laMoscova pentru tratament medical. Dar principala þintã a lui Talîbov a scãpat.Dupã cum afirmã Vladimir Kuzicikin, pe atunci ofiþer de sprijin pe Linia N (agenþisecreþi) la rezidenþa din Teheran, „Hafizullah Amin era la fel de grijuliu ca unBorgia. Schimba mereu mâncãrurile ºi bãuturile, ca ºi când s-ar fi aºteptat sã fie

otrãvit“. S-ar putea foarte bine ca Asadullah Amin sã fi mâncat ceva preparat pentru Hafizullah. Karmal ºi colegii lui au fost nevoiþi sã se întoarcã de la bazaaerianã Bagram în Uniunea Sovieticã ºi sã aºtepte urmãtoarea încercare derãsturnare a lui Amin. Întrucât otrãvirea eºuase, nu mai rãmânea decât opþiuneaca Amin sã fie împuºcat la începutul intervenþiei militare sovietice.

La 20 decembrie, Amin ºi-a mutat sediul în Palatul Darulaman de la periferiaoraºului Kabul, dupã ce fusese convins probabil de consilierii lui sovietici cã îioferea mai multã siguranþã. Dar consilierii nu se gândeau la securitatea lui Amin,



371

ci la faptul cã un atac împotriva Palatului Darulaman, situat în apropiereaAmbasadei sovietice, ar fi dus la evitarea luptelor de stradã din centrul oraºului.La 23 decembrie, rezidenþa din Kabul a raportat cã bãnuielile lui Amin fuseserãtrezite de rapoartele occidentale cu privire la miºcãrile de trupe de la frontierasovieto-afganã ºi de zborurile frecvente de la baza aerianã sovieticã Bagram.Invazia principalã a început la 25 decembrie ora 3 dimineaþa. Douã zile mai târziu,700 de membri ai forþelor speciale KGB Alfa ºi Zenit îmbrãcaþi în uniforme afganeºi cãlãtorind în vehicule cu numere de înregistrare afgane au luat cu asalt PalatulDarulaman. La auzul focurilor de armã care reverberau de la periferia oraºului,membrii înspãimântaþi ai PDPA aflaþi la postul de radio Kabul ºi-au ascunscarnetele de partid în spatele caloriferelor sau le-au aruncat în WC, convinºi fiind

cã guvernul lui Amin era atacat de mujahedinii anticomuniºti. Au fost foarte uimiþicând au auzit o emisiune la ora 20.45 care susþinea cã provine de la propria lor staþie de radio, dar în realitate era transmisã de la sediul Armatei Roºii din Termez,ºi care anunþa cã Babrak Karmal preluase puterea ºi ceruse ajutorul militar frãþescal sovieticilor. Cincisprezece minute mai târziu, trupele paramilitare sovietice ausosit la Radio Kabul ºi au spus personalului dezorientat cã veniserã sã „salvezerevoluþia“.

Satisfacþia Centrului faþã de succesul operaþiunii AGAT s-a reflectat într-oserie de recompense ºi promovãri: printre acestea, cea a ºefului Direcþiei S aFCD, Kirpicenko, care a rãspuns de întreaga operaþie, de la general-maior la gene-ral-locotenent ºi a lui Lazarenko, care rãspunsese de controlul zilnic al operaþiunii

AGAT, de la colonel la general-maior. Deºi Palatul Darulaman a fost cucerit repede,iar Amin împuºcat împreunã cu familia, gãrzile lui au opus o rezistenþã mai puternicã decât se aºteptase Centrul. Au fost uciºi ºi rãniþi peste 100 de KGB-iºti.Printre aceºtia s-a aflat ºi comandantul lor, colonelul Grigori Boiarinov,comandantul Departamentului OPT (operaþiuni speciale), de la ªcoala deantrenament de la Balaºika, încununat post-mortem cu titlul de Erou al UniuniiSovietice. Portretele ofiþerilor KGB care îºi pierdeau viaþa în timpul operaþiunilor erau, de regulã, expuse în rame negre la loc de cinste la Centru. Dar pentru cãeroii cãzuþi în operaþiunea AGAT fuseserã atât de stânjenitor de numeroºi,Andropov a decis sã nu le mai expunã portretele.



372

22

Afganistanul Partea a II-a. Rãzboiul ºi înfrângerea

Raportul prezentat Biroului Politic „Cu privire la evenimentele din Afganistandin 27 ºi 28 decembrie 1979“ de cãtre Comisia pentru Afganistan (Andropov,Ustinov, Gromîko ºi Ponomariov) la 31 decembrie cuprindea atâtea inexactitãþi,încât echivala cu o mãsurã activã menitã sã inducã în eroare întreaga conduceresovieticã în legãturã cu realitatea durã a situaþiei din Afganistan. Alcãtuit probabilîn special pentru Brejnev, raportul întreþinea iluzia cã asasinarea lui Amin fuseseîn principal opera afganilor înºiºi ºi nu a forþelor speciale KGB:

Pe valul de sentimente patriotice care a cuprins secþiuni ample ale populaþiei afgane caurmare a intrãrii trupelor sovietice care s-a fãcut în strictã conformitate cu tratatul sovieto-afgan din 1978, forþele opuse lui H. Amin au lansat un atac armat în noaptea de 27 spre28 decembrie, care s-a încheiat cu înlãturarea de la putere a regimului lui H. Amin.Acest atac a fost larg sprijinit de masele muncitoare, de intelectualitate, de o considerabilã parte a armatei afgane ºi a aparatului de stat care a salutat preluarea puterii de cãtrenoua conducere a RDA (Republica Democraticã a Afganistanului) ºi a PDPA.

Dar realitatea era cu totul alta. Departe de a se bucura de sprijinul larg almaselor muncitoare ºi al intelectualitãþii, invazia sovieticã a provocat o opoziþieimediatã. Demonstraþiile împotriva prezenþei trupelor sovietice au început laKandahar la 31 decembrie. Comisia pentru Afganistan a oferit Biroului Politic o

evaluare deosebit de optimistã a perspectivelor noului guvern Babrak Karmal:

Babrak poate fi descris drept unul dintre cei mai bine pregãtiþi lideri ai PDPA. Estecapabil sã facã o evaluare obiectivã a situaþiei din Afganistan. A fost cunoscut întotdeauna pentru bunãvoinþa sa sincerã faþã de Uniunea Sovieticã ºi se bucurã de mare respect în partid ºi în întreaga þarã. În acest sens putem fi siguri cã noua conducere a RDA va ficapabilã sã gãseascã o modalitate eficientã de stabilizare a situaþiei din þarã.



373

Dacã dupã tulburãrile din Afganistan din ultimele douãzeci de luni, Andropovºi colegii lui presupuneau în mod serios cã regimul lui Karmal avea capacitatea„de a stabiliza situaþia“, înseamnã cã trãiau într-o lume fantasticã. Dar acolo preferaBrejnev sã trãiascã. Comisia pentru Afganistan, a declarat el, „ºi-a fãcut binetreaba“. La propunerea lui, Biroul Politic a fost de acord ca aceastã Comisie „sã-ºicontinue activitatea în acelaºi spirit ca ºi pânã acum“ ºi „sã prezinte BirouluiPolitic chestiunile în care era nevoie de decizia acestuia“.

Încrederea Centrului în „bunele intenþii ale lui Karmal faþã de UniuneaSovieticã“ deriva în special din lunga lui carierã de agent KGB. La preluarea

puterii a lãsat o impresie de sicofant clar. I-a rugat pe ofiþerii KGB de la Kabul sã-lasigure pe tovarãºul Andropov cã, în calitate de preºedinte al Afganistanului, îi

va urma neabãtut sfaturile. Karmal nu economisea deloc laudele la adresaeroismului dovedit de forþele speciale ale KGB-ului care luaserã cu asalt PalatulDarulaman ºi al celorlalte trupe sovietice: „Imediat ce vom avea decoraþii propriiam dori sã le conferim trupelor sovietice ºi cekiºtilor [ofiþeri KGB] care au luat

parte la lupte. Sperãm cã guvernul URSS va acorda ordine acestor tovarãºi“.Babrak a cerut „cele mai severe pedepse“ pentru foºtii asociaþi ai lui Amin ºi

executarea celor care se fãcuserã responsabili de moartea unor soldaþi sovietici.A cerut, de asemenea, sã i se instaleze linii telefonice directe care sã-i asigurelegãtura nu numai cu Brejnev, ci ºi cu cei patru membri ai Comisiei pentruAfganistan a Biroului Politic (Andropov, Ustinov, Gromîko ºi Ponomariov) ºi cuKriucikov. Ponomariov a informat Biroul Politic cã „Babrak Karmal ascultã cu

foarte mare atenþie sfatul tovarãºilor noºtri. Conducerea partidului afgan are acumo coloanã vertebralã.“La începutul lui februarie 1980, Andropov a vizitat Kabulul pentru a purta

discuþii cu Karmal ºi cu principalii reprezentanþi ai regimului. Din tonul raportuluilui pentru Biroul Politic la întoarcere este clar cã Andropov a discutat tot timpulde sus cu tovarãºii din partidul frãþesc:

„… Am subliniat nevoia de a se corecta rapid toate neajunsurile ºi greºelilecare au fost tolerate mai înainte… Am accentuat în mod deosebit împãrþireacorectã a responsabilitãþilor pentru fiecare tovarãº.“ Încurajat de tonul politi-cos al tovarãºilor afgani, Andropov s-a întors într-o dispoziþie sufleteascã foarteoptimistã:

În primul rând, este necesar sã se noteze cã situaþia din Afganistan este acum stabilizatã.Acest lucru reiese clar din toate datele. În discuþiile pe care le-am avut cu tovarãºulKarmal, acesta a citat în detaliu ceea ce s-a fãcut în lunile de dupã îndepãrtarea luiAmin de la putere. Deºi situaþia din þarã continuã sã fie complexã ºi necesitã mãsuriurgente pentru stabilizare, esenþial este cã acum conducerea Afganistanului înþelegecare sunt sarcinile sale fundamentale ºi face tot posibilul pentru ca situaþia sã sestabilizeze cu adevãrat.



374

Întrucât Andropov nu se îndoia cã identificase corect mãsurile necesare„pentru lichidarea contradicþiilor care au apãrut în cadrul partidului afgan ºi înþarã“, regimului lui Karmal nu-i mai rãmânea altceva de fãcut decât sãimplementeze aceste mãsuri. Andropov era incapabil din punct de vedere ideo-logic sã-ºi dea seama de obstacolele fundamentale care stãteau în calea impuneriiregimului comunist cu foarte puþin sprijin într-un stat mare, rigid ºi musulman.Comentariile lui Ustinov la adresa raportului lui Andropov în faþa Biroului Poli-tic au fost mult mai puþin optimiste. Va fi nevoie de cel puþin un an, a spus el,

poate chiar de un an ºi jumãtate, pentru ca situaþia din Afganistan sã se stabilizeze.Extraordinara greºealã de apreciere comisã de Andropov în privinþa ritmului

„stabilizãrii“ în Afganistan a fost curând scoasã la ivealã de evenimentele din

Kabul. Între 20 ºi 23 februarie, la numai douã sãptãmâni dupã raportul prezentatde Andropov Biroului Politic, în capitalã a avut loc o amplã demonstraþieantisovieticã. A fost decretatã Legea Marþialã ºi a fost nevoie de peste 2000 desoldaþi sovietici, peste 1000 de afgani, 73 de tancuri, 240 de transportoare de

personal (cele mai multe înarmate) ºi 207 avioane sovietice ºi afgane zburând la joasã înãlþime deasupra oraºului ºi a împrejurimilor lui pentru a intimida populaþiaºi pentru a reinstaura ordinea. KGB a raportat cã peste 900 de demonstranþi aufost arestaþi. Dupã cum reiese din alte rapoarte, sute de demonstranþi au fost uciºiºi mii de oameni arestaþi (ºi ulterior executaþi).

Demonstraþia de la Kabul ºi atacurile mujahedinilor din alte pãrþi ale þãrii auspulberat în cele din urma iluzia cã trupele sovietice nu vor avea nimic altceva de

fãcut decât sã-ºi instaleze garnizoanele în principalele oraºe ºi sã ofere sprijinlogistic, în timp ce trupele guvernului afgan vor lichida enclavele locale derezistenþã împotriva regimului Karmal. Cea mai mare parte a zonei rurale, serecunoºtea acum, se afla în mâinile rebelilor. În martie, Statul-Major sovietic aordonat mareºalului Serghei Sokolov, care comandase forþele de invazie, sã„iniþieze operaþiuni comune cu armata afganã, cu misiunea de a se elimina bandeleînarmate ale opoziþiei…“ Forþele sovietice nu erau echipate pentru rãzboiul carele aºtepta. Fuseserã antrenate pentru a se lupta cu un inamic modern, care ocupã

poziþii de apãrare în nordul câmpiei europene. Dar mujahedinii refuzau sã sapetranºee ºi sã aºtepte sã fie atacaþi de artileria sovieticã. ªi forþele sovietice nu erauantrenate nici pentru a lupta împotriva gherilelor afgane; Statul-Major abia dacã

studiase propria sa experienþã de rãzboi neconvenþional din timpul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, sau cea cu partizanii ucraineni ºi cei din þãrile baltice dedupã rãzboi – cu atât mai puþin experienþa unor forþe strãine. Lipseau ghetele

potrivite pentru lupta în munþi, îmbrãcãmintea ºi sacii de dormit pentru rãzboiul pe timpul iernii la temperaturi care puteau coborî pânã la – 30 °C. Cel mai apreciattrofeu de rãzboi al unui soldat sovietic era sã captureze de la un mujahedin un sacde dormit fabricat în Occident, care, spre deosebire de al lui, era cãlduros, etanºla umezealã ºi foarte uºor. Deºi echipamentul militar sovietic s-a îmbunãtãþit pe



375

parcursul rãzboiului, îngrijirile medicale au rãmas precare. Au murit de opt orimai mulþi soldaþi din cauza bolilor infecþioase decât de pe urma rãnilor cãpãtateîn luptã. Peste 40% din cei care au luptat în Afganistan au contractat hepatitãviralã. Au existat ºi cazuri de dependenþã de droguri pe bazã de opiu, foarteaccesibile.

În martie 1980, Comisia pentru Afganistan a Biroului Politic a fost nevoitãsã recunoascã cu mare stânjenealã, mai ales din cauza optimismului anterior exagerat, cã Uniunea Sovieticã era în rãzboi, motiv de deosebitã jenã în special

pentru Andropov, care cu numai o lunã mai înainte afirmase cã informaþiiledisponibile demonstrau cã „situaþia din Afganistan este pe cale sã se stabilizezeacum“. Raportul din 7 aprilie al Comisiei nu fãcea nicio menþiune cu privire la

erorile anterioare de apreciere. Recurgea în schimb la fel de fel de autojustificãri.Evenimentele care au urmat dupã intervenþia militarã sovieticã au confirmat, insistaComisia, „evaluarea noastrã potrivit cãreia a fost o acþiune corectã ºi executatã lamomentul potrivit.“ Regimul Babrak Karmal, cu un larg sprijin sovietic, „a conturatîn general corect sarcinile“ cu care se confruntã. Ca urmare a operaþiunilor militaresovietice ºi afgane, „forþele contrarevoluþionare vor fi probabil incapabile sã con-tinue acþiunile militare pe scarã largã“ ºi se vor angaja „în acte teroriste ºi acþiunide grup mic“ – deºi existã posibilitatea unor „revolte masive“ în unele pãrþi aleþãrii. Comisia nu a dezavuat în mod explicit afirmaþia sa optimistã de mai înaintedupã care „noua conducere a RDA va fi capabilã sã gãseascã o modalitate eficientãde a stabiliza situaþia din þarã“, însã a recunoscut cã deocamdatã nu se întrevedea

nicio soluþie:

Situaþia din Afganistan rãmâne complicatã ºi tensionatã. Lupta de clasã, reprezentatãde insurecþiile armate contrarevoluþionare, încurajatã ºi sprijinitã activ din strãinãtate,se desfãºoarã în condiþiile în care nu existã o unitate realã în PDPA, statul ºi aparatul de partid sunt deficitare în privinþa organizãrii ºi a ideologiei, ceea ce se reflectã îninexistenþa autoritãþilor locale, în timp ce dificultãþile financiare ºi economice sunt totmai mari, iar pregãtirea de luptã a forþelor armate afgane ºi a miliþiilor populare esteîncã insuficientã.

Comisia nu avea curaj sã menþioneze slãbiciunea personalã a lui Babrak

Karmal, pe care îl lãudase cu numai câteva luni mai devreme.Rezidenþa de la Kabul raporta cã Babrak Karmal îºi dezvoltase un sentimentabsurd al importanþei personale, susþinând cã este un proeminent om de stat allumii, cu o personalitate mai marcantã chiar decât Fidel Castro. Dar, în acelaºitimp, Karmal era chinuit de dubii, îi venea greu sã ia decizii ºi începuse sã bea totmai mult. KGB nu era de acord nici cu faptul cã Babrak Karmal o numise peAnahita Ratebzad (singura femeie din Biroul Politic), cu care se credea cã are orelaþie amoroasã, ministru al Învãþãmântului. Nepotismul ºi favoritismul se



376

întâlneau frecvent la nivelul conducerii partidului. Ministrul de Interne, SayedGulabzoy, agent KGB cu state îndelungate, ºi-a exprimat uimirea faþã de rezidenþadin Kabul cã sfãtuitorii sovietici ai lui Karmal se fereau sã-l critice pe faþã pentrualcoolism ºi pentru ineficienþa sa ca lider al partidului. Pe mãsurã ce lunile treceau,Karmal fãcea tot mai puþine eforturi ca sã lase impresia cã doreºte sã reconciliezefacþiunea Parcham ºi facþiunea Khalq a partidului. Le-a adresat reproºuriconsilierilor sovietici: „Atâta timp cât îmi þineþi mâinile legate ºi nu mã lãsaþi sãmã rãfuiesc cu facþiunea Khalq, nu va exista unitate în PDPA ºi guvernul nu va fi

puternic. Nu se poate vorbi despre o unitate organicã atâta timp cât existã membriKhalq în partid. Ne-au torturat ºi ne-au omorât. Continuã sã ne urascã. Ei suntduºmanii unitãþii!“

În decembrie 1980, în timp ce se afla la Moscova pentru un tratament medi-cal, Niyaz Muhammad, ºeful departamentului economic al Comitetului Centralal PDPA, a spus KGB-ului cã oficialii afgani fuseserã instruiþi sã-i asigure peconsilierii sovietici cã se realizase unitatea partidului ºi cã adepþii Khalq fuseserã

pedepsiþi pentru cã susþineau dezbinarea permanentã. Muhammad a prezentat untablou sumbru al nepotismului ºi al incompetenþei regimului Karmal: „Funcþiileguvernamentale sunt repartizate prietenilor. Oamenii nu sprijinã deloc partidul.Conducerea crede cã URSS va rezolva toate problemele economice ºi militare.

Nu se gândesc decât la maºini, funcþii ºi distracþii“.Principala responsabilitate imediatã a KGB-ului în Afganistan dupã instalarea

regimului Karmal era crearea unui nou serviciu afgan de securitate, Khedamat-e

Etala’at-e Dawlati (KHAD) pentru a înlocui poliþia secretã însetatã de sânge a luiAmin. KHAD a fost instruitã, organizatã ºi finanþatã în mare parte de KGB. Înianuarie 1980, KGB l-a ales în fruntea KHAD-ului pe energicul ºi brutalulMuhammad Najibullah, în vârstã de treizeci ºi doi de ani, capabil sã-ºi intimidezeoponenþi numai prin simpla lui prezenþã fizicã. Avea numele conspirativ dePOTOMOK (Urmaºul) ºi fusese recrutat probabil mai înainte ca agent KGB.Jenat de prezenþa lui Allah în numele lui, Najibullah cerea sã i se spunã „Tovarãºul

Najib“. Karmal a dat asigurãri în public cã serviciul KHAD, spre deosebire de predecesorul sãu, „nu va strangula, oprima sau tortura oamenii“:

Dimpotrivã, în cadrul guvernului va fi înfiinþat un serviciu de spionaj pentru protejarealibertãþilor democratice, a independenþei ºi suveranitãþii naþionale, a intereselor revoluþiei, poporului ºi statului, ca ºi pentru neutralizarea, sub conducerea PDPA, a comploturilor urzite de duºmanii externi ai Afganistanului.

Dar KHAD s-a dovedit încã ºi mai brutal decât predecesorul sãu. În condiþiileunui rãzboi împotriva insurgenþilor imposibil de câºtigat, KGB a reînviat pe

pãmântul Afganistanului unele dintre ororile trecutului sãu stalinist. Amnesty In-ternational a strâns dovezi ale „torturãrii sistematice a bãrbaþilor, femeilor ºi



377

copiilor“. O temã comunã a rapoartelor organizaþiei este prezenþa consilierilor sovietici care conduc interogatoriile, aºa cum fãcuserã ºi în timpul epurãrilor staliniste din Europa rãsãriteanã cu o generaþie mai înainte. Najibullah îi executauneori el însuºi pe prizonieri. Metoda lui preferatã, dupã cum susþin supravieþuitoriidin închisorile lui, era sã batã victimele pânã cãdeau pe jos ºi apoi sã le calce în

picioare pânã mureau.Pe lângã faptul cã îºi asuma responsabilitatea pentru securitatea ºi spionajul

afgan, KGB s-a implicat în rãzboi prin forþele sale speciale – mai ales unitãþileKASKAD (Cascadã), alcãtuite fiecare din 145 de oameni, înfiinþate pentru a-ilocaliza, infiltra ºi destabiliza pe mujahedini. Tactica lor cea mai reuºitã a fostformarea de grupuri de pseudomujahedini, comandanþii inamici fiind convinºi sãîntoarcã armele ºi sã participe la ambuscade împotriva adevãraþilor mujahedini.De exemplu, la începutul anului 1981, o unitate Cascadã din provincia Herat astabilit contactul prin agenþi cu Khoja Shir-Aga Chungara, liderul tadjik al unuigrup de 250 de oameni care controla patruzeci ºi opt de sate ºi linii importante decomunicaþii. Ofiþerii KGB din unitate au mers neînarmaþi la o întâlnire cu Chungara(cu numele conspirativ AVAY) ºi l-au convins sã întoarcã armele împotriva foºtilor sãi asociaþi. Dupã aceea Chungara „a respectat cu stricteþe toate instrucþiunileKGB“ luând parte la douãzeci ºi una de operaþiuni comune cu unitãþi Cascadã ºila altele independente, efectuând patruzeci de ambuscade ºi omorând treizeci ºiunu de comandanþi mujahedini. Forþele lui Chungara s-au cifrat la aproximativ900 de oameni ºi în primii doi ani de colaborare cu KGB li se atribuie uciderea a20 500 de „duºmani“ afgani. În 1982, unitãþile Cascadã au reuºit sã determinealte patru grupe de mujahedini sã întoarcã armele, operând în mod similar cuChungara. La începutul lui 1983, existau optzeci ºi ºase de „bande false“, cum lenumea KGB, care operau în Afganistan, dându-se drept mujahedini, ºi perturbauacþiunile miºcãrii autentice de rezistenþã. O parte dintre ciocnirile dintre mujahedinicare au netezit drumul pentru luptele interne mult mai aprige din anii 1990 au fostgenerate de KGB.

Rãzboiul prelungit din Afganistan a scos Departamentul OPT (operaþiunispeciale) al Direcþiei S FCD din somnolenþa în care lâncezise aproape pe tot

parcursul anilor ’70. În 1982, ªcoala de Instruire pentru Operaþiuni Speciale de laBalaºika a înfiinþat un „Centru de antrenament pentru Afganistan“ condus de V. I.Kikot, anterior ofiþer de Linie F la Havana, foarte bine informat în privinþametodelor cubaneze ale rãzboiului neconvenþional. Departamentul OPT a studiatîn detaliu ºi metodele folosite de gherilele ºi teroriºtii palestinieni împotriva þintelor din Israel, precum ºi de cãtre israelieni împotriva bazelor palestiniene din Liban.Balaºika a adus o contribuþie semnificativã, deºi necuantificabilã, la elaborareade metode de terorizare a populaþiei civile afgane, folosind printre altele bombeincendiare, napalm, gaze toxice, mine în miniaturã împrãºtiate din aer, jucãrii cu

bombe menite sã-i schilodeascã pe copiii care le culegeau ºi sã-i demoralizezeastfel pe pãrinþii lor.



378

O þarã sfâºiatã în vremurile cele mai bune de rivalitãþi etnice ºi regionale,îndurând condiþiile atât de cumplite ale rãzboiului de iarnã, încât mai multemilioane de locuitori au fost siliþi sã-ºi pãrãseascã casele ºi sã se refugieze înstrãinãtate, era un teren ideal pentru tehnicile îndelung exersate ale Serviciului Ade stârnire a suspiciunilor reciproce. Pe lângã utilizarea unitãþilor Cascadã, Centrula recurs la dezbinarea dintre mujahedini cu ajutorul agenþilor care reuºeau, cel

puþin uneori, sã se infiltreze în bazele lor din Pakistan. La sfârºitul anului 1980, oscrisoare falsã de la un membru al Gulbuddin Hekmatyaer’s Hizb-i-Islami lãsatãla sediul unui lider mujahedin rival, Muhammad Nabi Muhammadi, fie de cãtreun agent KGB, fie de cãtre înlocuitorul acestuia KHAD, îl avertiza pe Muhammadicã Hekmatyar plãnuia sã se descotoroseascã de el. În acelaºi timp, pliante falsificate

atribuite lui Muhammadi în care era denunþat Hekmatyar erau distribuite în lagãrelede refugiaþi afgani din regiunea Peshawar. Printre alte falsuri fabricate de Serviciul A,se numãrau ºi copiile unei scrisori aparent compromiþãtoare a lui Hekmatyar careerau distribuite ºi autoritãþilor pakistaneze ºi liderilor mujahedini. Deºi dezbinareadintre cele ºapte grupuri de mujahedini nu era opera sa, KGB a contribuit fãrãîndoialã la accentuarea ei. În special Hekmatyar era atât de expus atacurilor din

partea rivalilor sãi, cã unii analiºti de informaþii din SUA ºi-au pus întrebareadacã nu cumva se afla pe statul de platã al sovieticilor. Chiar ºi Zia ul-Haq,

principalul lui susþinãtor, a ordonat odatã ISI sã-l avertizeze pe Hekmatyar – fãrãvreun efect vizibil – „cã Pakistanul este cel care l-a fãcut pe el lider în Afganistanºi tot Pakistanul poate sã-l distrugã dacã nu-ºi va revizui comportamentul“.

Numeroasele succese tactice ale KGB-ului în contracararea operaþiunilor mujahedinilor nu puteau totuºi ascunde faptul cã lucrurile mergeau, în general, prost. Forþele afgane, despre care lui Brejnev i se spusese, înainte de începutulinvaziei sovietice, cã vor duce principala povarã a luptei scurte ºi victorioase

pentru stabilirea autoritãþii lui Babrak Karmal, au devenit ele însele o povarã.Dupã cum reiese din statisticile KGB, 17 000 de afgani au dezertat în primele

patru luni ale invaziei sovietice. Alte 30 000 de dezertãri au fost înregistrate în1981 ºi cel puþin tot atâtea în 1982. Guvernul Karmal se simþea chiar umilitcâteodatã de „performanþele“ trupelor sale. Un raport KGB descria reacþiaministrului afgan al Apãrãrii, Muhammad Rafi, când a inspectat Divizia II înfebruarie 1981, însoþit de V. P. Ceremnîh, consilier-ºef adjunct sovietic. În timp

ce inspecta cazãrmile, Rafi a luat o pãturã murdarã de pe unul din paturi ºi i-aspus comandantului regimentului, Muhammad Nadir, cã o sã i-o bage pe gât dacãnu restabileºte ordinea în rândul soldaþilor. Pe mãsurã ce vizita continua, Rafi ºi-a

pierdut total controlul, l-a lovit pe Nadir ºi a ordonat sã fie legat ºi închis într-olatrinã murdarã pânã la ora 4 dimineaþa, când l-a trimis înapoi la Kabul.

Unul dintre puþinii lideri care le inspira încredere sovieticilor era Najibullah.Vadim Kirpicenko nu menþioneazã în memoriile sale sadismul personajului ºi îllaudã foarte mult ca:



379

… bun organizator, o persoanã cu studii înalte, oponent al represiunii în þarã ºi prin

profesiunea sa iniþialã (medic), care presupunea calitãþi umane. Najibullah doreºte înmod sincer fericirea ºi prosperitatea poporului sãu ºi a fãcut tot ce i-a stat în putere pentru a îmbunãtãþi situaþia din Afganistan.

Dar în 1983, în timpul unei vizite în Afganistan, Leonov, ºeful Serviciului I,ºi-a dat seama – aºa cum n-au fãcut Kirpicenko ºi alþii – cã Najibullah era unfantezist. Se lãuda cã serviciul KHAD are 1300 de agenþi printre mujahedini,1226 în zone aflate în momentul de faþã sub controlul mujahedinilor, 714 în„organizaþii contrarevoluþionare ilegale“ ºi 28 în diferite ramuri ale guvernului

pakistanez. Leonov a început sã ia notiþe în timpul relatãrii lui Najibullah cu

privire la realizãrile KHAD, dar mai târziu îºi aminteºte cã, pe mãsurã ce relatareadevenea tot mai fantezistã, „am pus stiloul jos ºi am încetat sã mai scriu, cãci nuerau decât aiureli“.

Armata Roºie nu a desfãºurat suficiente forþe pentru a compensa slãbiciuneamilitarã a statului clientelar Afganistan ºi pentru a-l înfrânge pe inamicul dingherilã. În Vietnam, forþele SUA au ajuns la un moment dat la peste o jumãtate demilion. Dar Uniunea Sovieticã, împovãratã de problemele întreþinerii trupelor care numãrau 565 000 de oameni în Europa de Est, 75 000 în Mongolia ºi25–30 000 în alte þãri din Lumea a Treia, nu s-a simþit niciodatã capabilã sãstaþioneze mai mult de 100 000 de oameni în Afganistan, o þarã de cinci ori maimare decât Vietnamul. Iar o forþã de aceste dimensiuni nu putea spera niciodatã

sã ocupe întreg Afganistanul. ªi forþele sovietice nu au fost capabile nici sã închidãfrontiera cu Pakistanul (ºi, deºi era mai puþin important, nici cu Iranul) pentrua-i împiedica astfel pe mujahedini sã-ºi reînnoiascã forþele. Drept urmare, celemai multe dintre succesele Armatei Roºii în înlãturarea mujahedinilor din anumitezone rurale au fost numai temporare. Când trupele sovietice se retrãgeau,mujahedinii înaintau. În 1986, mareºalul Ahromeiev raporta Biroului Politic: „Nuexistã nicio fãrâmã de pãmânt în aceastã þarã care sã nu fi fost ocupatã de soldaþiisovietici. Dar cu toate acestea, majoritatea teritoriului rãmâne în mâinile rebelilor“.

În martie 1983, dupã ce a discutat raportul unei misiuni de investigaþie lanivel înalt, Comisia pentru Afganistan a Biroului Politic a fost pe punctul de arecunoaºte cã intervenþia militarã sovieticã ajunsese în impas. Gromîko a declarat

Biroului Politic: „Numãrul de bande [grupuri de mujahedini] nu scade. Duºmanulnu depune armele.“ Dar a încercat totuºi sã-ºi pãstreze optimismul. „Da,“ a spusel, „situaþia se stabilizeazã“, dar s-a contrazis imediat: „Însã principalul necazeste cã autoritãþile centrale nu au ajuns încã la þarã: interacþioneazã rar cu masele,aproape o treime din districte nu se aflã sub controlul autoritãþii centrale ºi sesimte fragilitatea guvernului central.“

De pe poziþia de cel mai influent susþinãtor al invaziei sovietice, Andropov,care îi urmase lui Brejnev în funcþia de secretar general cu patru luni mai înainte,



380

era foarte dornic sã justifice decizia iniþialã de intervenþie ºi sã le aminteascãcelorlalþi membri ai Biroului Politic rãspunderea lor colectivã: „Vã amintiþi cucâtã ardoare ºi precauþie am abordat chestiunea desfãºurãrii trupelor în Afganistan.L. I. Brejnev a insistat ca fiecare membru al Biroului Politic sã voteze nominal“.

Niciunul dintre membrii Biroului Politic nu a îndrãznit sã-i aminteascã luiAndropov cã decizia de intervenþie fusese luatã la o ºedinþã particularã a lui ºi acelorlalþi membri ai Comisiei pentru Afganistan cu Brejnev ºi apoi consfinþitã deceilalþi membri ai Biroul Politic. Deferenþa linguºitoare pe care Biroul Politic omanifesta prin tradiþie faþã de secretarului general fãcea ca nimeni sã nu atragãatenþia asupra contrastului izbitor dintre asigurãrile lui optimiste din momentulinvaziei sovietice ºi evaluarea din martie 1983. În decembrie 1979, Andropov îl

asigurase pe Brejnev cã forþele sovietice aflate deja la Kabul vor fi absolutsuficiente pentru o operaþiune încununatã de succes. Dupã o vizitã la Kabul înfebruarie 1980, informase Biroul Politic cã „situaþia din Afganistan este acum încurs de stabilizare“. În martie 1983, dimpotrivã, lãsa sã se înþeleagã cã nu seîntrevãzuse niciodatã o perspectivã de victorie rapidã împotriva mujahedinilor:„Nu existã miracole… Sã ne amintim de lupta noastrã [interbelicã] cu basmacismul [islamic]. Pe atunci aproape toatã Armata Roºie era concentratã în Asia Centralã,dar luptele cu basmacii au continuat pânã la mijlocul anilor ’30“.

Andropov ºi Centrul au justificat impasul din rãzboi prin furnizãrile strãine – în special din SUA ºi Pakistan – de arme ºi alte ajutoare pentru mujahedini. În primii trei ani ai Administraþiei Reagan (1981–1983), ajutorul american, canalizat

în principal de CIA prin Pakistan, era în valoare de aproximativ 60 de milioane dedolari pe an, sumã pe care o dãdea ºi Arabia Sauditã. În 1982, Zia i-a spus lui BillCasey, directorul CIA al lui Reagan, cã el credea cã nivelul actual de sprijin eracel potrivit – deºi mujahedinii nu aveau arme sol-aer ca sã se apere împotrivaatacurilor sovietice ºi afgane. Obiectivul era, dupã pãrerea lui Zia, „sã se menþinãoala în fierbere [în Afganistan], dar sã n-o lãsãm sã dea în foc ºi sã provocãm unatac al sovieticilor împotriva Pakistanului“. În 1984 însã atât CIA, cât ºi Zia erauconvinºi de imposibilitatea victoriei mujahedinilor. Acþiunile sub acoperire aleCIA s-au înmulþit, iar Zia a deschis zãgazurile, riscând represalii din parteasovieticilor.

În primãvara anului 1983, Andropov a acceptat în particular nevoia de

reglementare care nu putea fi totuºi numitã victorie sovieticã. I-a spus secretaruluigeneral al ONU, Javier Pérez de Cuellar, cã rãzboiul dãuna relaþiilor URSS cuOccidentul, „statelor socialiste“, statelor islamice ºi restului Lumii a Treia, precumºi dezvoltãrii sociale ºi economice interne. Dar ieºirea din conflict rãmâneaimposibilã pentru cã Andropov vedea rãzboiul din Afganistan în contextul lupteimondiale cu Statele Unite pentru influenþã. În aceste condiþii, retragerea dinAfganistan ar fi reprezentat o loviturã inacceptabilã datã prestigiului sovietic.Andropov a declarat în faþa Biroului Politic în martie 1983: „Noi luptãm împotriva



381

imperialismului american… De aceea nu putem da înapoi“. Pericolul din partea„imperialismului american“, credea el, era mai mare decât oricând de la crizarachetelor cubaneze încoace. În ultimul an al vieþii sale, Andropov a fost obsedatde ideea cã Administraþia Reagan are planuri referitoare la o primã loviturã nuclearãîmpotriva Uniunii Sovietice ºi insista ca operaþiunea RYAN, prin care se intenþionastrângerea de informaþii cu privire la acest plan inexistent, sã rãmânã prioritateanr. 1, atât a KGB-ului cât ºi a GRU.

În timpul scurtei ºi ineficientei perioade cât a fost în funcþiune KonstantinCernenko nu a fost posibilã soluþionarea problemelor grave ale tensiunilor Est-Vest ºi nici a rãzboiului din Afganistan. Cernenko era deja grav bolnav în momentulîn care i-a urmat lui Andropov ca lider sovietic în februarie 1984. În primãvara

acelui an, Leonid ªebarºin, care rãspundea în cadrul Centrului de operaþiunile despionaj din Afganistan, a însoþit o delegaþie militarã condusã de mareºalul Sokolov, pe atunci ministru adjunct al Apãrãrii, într-un turneu de inspecþie dupã ceea cecomandamentul Armatei 4 din Afganistan susþinea cã fusese o mare victorieîmpotriva forþelor mujahedinilor lui Ahmad Shah Massoud în Valea Panjshir.Membrii delegaþiei au gãsit valea pustie, cu tancuri sovietice ºi afgane presãrate

pe câmpurile cu grâul nerecoltat. „Unde este duºmanul?“ a întrebat Sokolov. „Seascunde în trecãtoarea din apropiere?“ „Da, tovarãºe mareºal al Uniunii Sovietice“,a rãspuns ofiþerul responsabil cu informarea. „Avem posturi înaintate, patrule ºielicoptere care urmãresc miºcãrile.“ Afirma cã 1700 din cei 3000 de bandiþi ai luiMassoud fuseserã uciºi. Ceilalþi fugiserã, luând cu ei trupurile camarazilor lor.

Sokolov a raportat la Moscova cã Armata 40 a provocat „o înfrângere serioasã“duºmanului ºi se dovedea „un factor decisiv în stabilizarea situaþiei din RDA“.Dar ªebarºin nu era convins. Când l-a întrebat pe ofiþerul cu informarea cum au

putut cei 1300 de bandiþi învinºi sã care 1700 de cadavre ºi toate armele pe deasupranu a primit un rãspuns coerent. Ulterior a aflat de la KGB ºi KHAD cã Massoudfusese prevenit asupra atacului Armatei 40, probabil de cãtre un simpatizant de laMinisterul Apãrãrii din Kabul, ºi îºi retrãsese cei mai mulþi dintre luptãtori dincalea Armatei Roºii din valea Panjshir, consolidându-ºi reputaþia de „Leu dinPanjshir“. ªebarºin a învãþat cã trebuie sã fie sceptic atunci când Armata 40 numãrãcadavrele.

În martie 1985, dintre toate problemele cu care urma sã se confrunte

Gorbaciov în momentul alegerii sale ca secretar general, cea mai presantã era,dupã cum scrie colaboratorul sãu Anatoli Cerneaev, „chestiunea Afganistanului.Imediat ce noul «Þar» a venit la putere, Comitetul Central ºi Pravda au fost inun-date de scrisori. Numai foarte puþine dintre ele erau anonime, majoritatea fiindsemnate“. Odatã cu venirea la putere a lui Gorbaciov, rãzboiul din Afganistan aîncetat, pentru prima oarã, sã mai fie un subiect tabu. În timpul lui Brejnev, presase comportase de parcã nici n-ar fi existat un rãzboi în Afganistan, publicândfotografii ºi reportaje ale unor soldaþi zâmbitori care împãrþeau hranã ºi



382

medicamente poporului afgan recunoscãtor, fãrã a face aproape niciun fel dereferire la lupta cu mujahedinii. În timpul lui Andropov ºi al lui Cernenko au fost

permise anumite menþionãri ale luptelor, dar se spunea întotdeauna în modinvariabil cã trupele sovietice au dat lovituri devastatoare bandelor de jefuitori

perfizi care încercau sã punã capãt revoluþiei populare. La Congresul al XXVII-leaal PCUS din februarie 1986, Gorbaciov a descris însã rãzboiul ca pe o „ranãsângerândã“.

La 17 octombrie 1985, la ºedinþa Biroului Politic, Gorbaciov le spusesecolegilor lui cã sosise momentul sã se ia o decizie cu privire la Afganistan – cualte cuvinte, venise vremea sã se gãseascã o modalitate de a se pune capãtrãzboiului. Între timp, dupã moartea lui Andropov ºi a lui Ustinov, care survenise

în 1984, Gromîko rãmãsese singurul membru supravieþuitor al troicii care cuaproape ºase ani în urmã obþinuse aprobarea lui Brejnev pentru intervenþia militarã,ale cãrei consecinþe nu mai ajunsese sã le înþeleagã. Schimbarea de atmosferã dinBiroul Politic a fost vizibilã – noteazã Cerneaev – imediat ce a luat cuvântulGromîko. „Ar fi trebuit sã vedeþi expresia ironicã a colegilor sãi – privirea luiGorbaciov era de-a dreptul fulgerãtoare. Privirile acelea spuneau clar:«Caraghiosule, ce tot bãlmãjeºti acolo ºi ne dai sfaturi? Tu ne-ai bãgat în chestiaasta ºi acum pretinzi cã suntem rãspunzãtori cu toþii!».“

Deºi era nerãbdãtor sã-ºi retragã trupele din Afganistan, Gorbaciov a permisforþelor sale sã mai facã un ultim efort major pentru a-i învinge pe mujahedini. Întimpul primelor optsprezece luni ale lui Gorbaciov în funcþia de lider sovietic,

scrie Robert Gates, pe atunci adjunct al DCI, „Am constatat o tacticã sovieticãnouã, mai agresivã, o extindere a rãzboiului în provinciile de est, atacuri îninteriorul Pakistanului ºi o utilizare fãrã discernãmânt a puterii aeriene“. Acesteoptsprezece luni au fost cele mai sângeroase din istoria rãzboiului. Cu ajutor masiv din partea SUA, mujahedinii au rezistat, dar ofiþerii operativi CIA raportaucã moralul lor este din ce în ce mai scãzut. Mujahedinilor le lipseau cel mai multarmele antiaeriene. Zia îi spusese lui Casey în aprilie 1982: „Cei din Pushtun suntluptãtori viteji, dar groaznic de fricoºi când este vorba de puterea aerianã“. Învara anului 1986, CIA a furnizat mujahedinilor rachete Stinger cu lansare de peumãr, ceea ce a avut un impact major, poate chiar decisiv, asupra rãzboiului. La25 septembrie, un grup de mujahedini ai lui Hekmatyar înarmaþi cu rachete Stinger

au doborât trei elicoptere care se apropiau de aeroportul Jalalabad. DCI Casey aarãtat personal preºedintelui Reagan caseta video a atacului mujahedinilor în carezgomotele exploziilor se amestecau cu strigãtele de Allahu Akkbar! ªebarºin nu asesizat imediat importanþa faptului cã mujahedinii foloseau rachete Stinger. Laînceputul lui octombrie, GRU a obþinut douã rachete de la agenþii infiltraþi printremujahedini ºi se aºtepta sã se întreprindã contramãsuri eficace. Aºa cum se plângeaministrul sovietic al Apãrãrii, rachetele Stinger marcau „un stadiu calitativ nou alintervenþiei Washingtonului“ în rãzboi. Deºi forþele aeriene sovieto-afgane ºi-au



383

adaptat tacticile pentru a-ºi diminua pierderile, nu mai dispuneau de un atu important al rãzboiului – controlul aerian. În 1987, postul CIA de la Islamabadcoordona livrarea a peste 60 000 de tone de arme pe an ºi alte echipamente pentrumujahedini pe 300 de cãi de infiltrare cu camioane de 5–10 tone, maºini de terenºi catâri. Milt Bearden, ºeful postului, „a descoperit cã avea nevoie anual de maimulþi catâri decât era pregãtitã omenirea sã creascã“.

În primãvara anului 1986, Gorbaciov a decis sã-l înlocuiascã pe Karmal,liderul Afganistanului, cu ºeful mult mai dur, dar ºi mai flexibil al KHAD,Muhammad Najibullah, care se bucura de sprijinul Centrului. La începutul luimai, Gorbaciov i-a spus lui Karmal fãrã menajamente cã trebuie sã predea puterealui Najibullah ºi sã se retragã la Moscova cu familia. A urmat ceea ce Anatoli

Dobrînin, singura persoanã prezentã, descrie ca o scenã „jenantã“, în care Karmal„l-a implorat pe Gorbaciov sã se rãzgândeascã, promiþându-i cã-ºi va îndepliniîndatoririle cu mai multã promptitudine“. Gorbaciov a refuzat, ºi Radio Kabul,folosind un eufemism sovietic tradiþional pentru concediere, a anunþat cã ComitetulCentral al PDPA acceptase cererea de demisie a lui Karmal „din motive de sãnãtate“ºi l-a desemnat în locul lui pe Najibullah. Ca o consolare pentru mândria rãnitã alui Karmal ºi a susþinãtorilor lui, i s-a permis sã-ºi pãstreze calitatea de membruîn Biroul Politic al PDPA ºi sã continue sã lucreze ca preºedinte al Consiliuluirevoluþionar afgan. În cele din urmã, în noiembrie, a fost obligat sã demisionezeºi din Biroul Politic ºi din funcþia de preºedinte al Consiliului revoluþionar.

Soarta rãzboiului din Afganistan a fost pecetluitã la o ºedinþã tensionatã a

Biroului Politic din 13 noiembrie 1986. Un an mai devreme, Gorbaciov dãdusearmatei ultima ºansã de a-i învinge pe mujahedini sau cel puþin de a crea iluziaunei victorii. Acum era hotãrât sã punã capãt rãzboiului ºi sã adreseze o criticãfãrã precedent Înaltului Comandament sovietic:

Am luptat în Afganistan timp de ºase ani. Dacã nu ne revizuim atitudinea, vom con-tinua sã mai luptãm încã 20–30 de ani… Armata noastrã trebuie sã înþeleagã cã nu aînvãþat nimic din acest rãzboi… O sã luptãm în continuare la nesfârºit, pentru a demonstracã trupele noastre nu sunt capabile sã facã faþã situaþiei? Trebuie sã punem capãt acestui proces cât mai curând posibil.

Gorbaciov a stabilit un termen de doi ani pentru retragerea tuturor trupelor sovietice, dar voia sã se asigure cã „americanii nu vor intra în Afganistan caurmare a acestei retrageri“. Cerneaev considera cã trupele sovietice ar fi putut firetrase în douã luni. Motivul prelungirii termenului îl constituia dorinþa de a-ºimenþine prestigiul dupã îndelungata luptã pentru influenþã cu Statele Unite înLumea a Treia: „Problema afganã, ca ºi la începutul acestei aventuri, era vãzutãîn primul rând în contextul «confruntãrii globale» ºi numai în alt doilea rând înlumina «noii gândiri»“.



384

La propunerea lui Gorbaciov, Biroul Politic a numit o nouã Comisie pentruAfganistan, condusã de Eduard ªevardnadze, succesorul lui Gromîko în funcþiade ministru de Externe. Raportul verbal prezentat de ªevardnadze în faþa BirouluiPolitic douã luni mai târziu era, prin implicaþiile lui, o acuzaþie la adresadistorsionãrilor din serviciile de informaþii ºi din alte rapoarte cãtre conducerecare au încercat sã ascundã adevãrata dimensiune a eºecului politicii sovieticedin Afganistan.

Au dispãrut în mare mãsurã sentimentele de prietenie ale Afganistanului faþã de UniuneaSovieticã care au existat decenii la rând. Au murit foarte mulþi oameni, ºi nu toþi erau bandiþi. Nu s-au luat niciun fel de mãsuri în avantajul þãrãnimii. Birocraþiaguvernamentalã funcþioneazã prost. Ajutorul consilierilor noºtri este ineficace. Najibnu mai suportã tutela consilierilor noºtri. Nu voi discuta acum dacã am fãcut bine când ne-am dus acolo. Dar ne-am dus acolofãrã sã cunoaºtem psihologia poporului ºi adevãrata stare de lucruri din þarã. Aceastaeste realitatea. ªi tot ceea ce am fãcut ºi facem în Afganistan este incompatibil cumoralitatea þãrii noastre.

Primul-ministru, Nikolai Ivanovici Rîjkov, a considerat raportul luiªevardnadze drept prima „imagine realistã“ a situaþiei din Afganistan: „Informaþiileanterioare nu erau obiective“. Chiar ºi comunistul de linie durã Egor Ligaciov afost de acord cã ªevardnadze oferise „primele informaþii obiective“ primite de

Biroul Politic. Cebrikov, preºedintele KGB, care era membru al Comisiei pentruAfganistan, a încercat sã susþinã, fãrã prea multã convingere, informaþiileanterioare, afirmând cã, deºi Biroul Politic primise „multe materiale noi“, acesteinformaþii se puteau gãsi ºi în rapoartele precedente. Cu toate acestea, a fost deacord cu concluziile celorlalþi membrii ai Biroului Politic în privinþa situaþiei dinAfganistan: „Tovarãºii au analizat-o bine“.

Aºa dupã cum a recunoscut Gorbaciov, „la Kabul s-a stârnit panicã înmomentul în care s-a aflat cã intenþionãm sã plecãm“. În punerea în aplicare adeciziei de retragere, trebuia avutã în vedere asigurarea acþiunilor de ariergardãorganizate de unele secþiuni ale Centrului ºi de armatã. În replicã s-au fãcut maimulte dezvãluiri publice potrivit cãrora intervenþia militarã sovieticã fusese decisã

de o clicã micã din cadrul Biroului Politic care exercitase presiuni asupra luiBrejnev.

În ianuarie 1989, cu o lunã înainte de retragerea finalã a ultimelor forþesovietice, Comisia pentru Afganistan a Biroului Politic a raportat cã „tovarãºiiafgani sunt serios îngrijoraþi de modul în care va evolua situaþia“. Dar tovarãºiierau încurajaþi de „puternicele dezacorduri“ din rândurile mujahedinilor, mai alesde ostilitatea reciprocã dintre forþele Pushtun ale lui Gulbuddin Hekmatyar ºiforþele Tajik ale lui Burhanuden Rabbani ºi Massoud: „Ciocnirile armate dintre



385

detaºamentele acestora ºi ale altor grupãri de opoziþie nu numai cã continuã, dar iau amploare tot mai mare“. Deºi Mitrokhin s-a pensionat înainte de a vedeadosarele KGB referitoare la urmãtoarele stadii ale rãzboiului, nu existã nicioîndoialã cã promovarea dezbinãrii între mujahedini ºi provocarea altor ciocniriarmate între ei rãmâneau prioritatea principalã a KGB ºi KHAD. Deºi aceastãdezbinare nu deriva din mãsurile active ale KGB-ului, fãrã îndoialã cã eraexacerbatã de acestea. Convingerea exprimatã public de Hekmatyar cã, în pofidafurnizãrii de arme, CIA punea la cale asasinarea lui, era influenþatã de operaþiunilede dezinformare ale KGB-ului.

Contrar unei declaraþii publice a lui Gorbaciov, dupã plecarea trupelor sovietice, la Kabul au rãmas 200 de ofiþeri ºi consilieri KGB. În aprilie 1992,

când regimul lui Najibullah a început sã se clatine, sfidând toate previziunile ºisupravieþuind Uniunii Sovietice, Boris Elþîn, preºedintele Federaþiei Ruse, a fostuimit sã descopere prezenþa consilierilor pe care i-a retras imediat. Cãderea lui

Najibullah a fost urmatã imediat de rãzboiul civil dintre mujahedini. O mare parte din haosul care a precedat cucerirea Kabulului în 1996 de cãtre talibaniifundamentaliºti ºi extremiºti a fost rezultatul rãzboiului care a urmat dupã invaziasovieticã din 1979 – ºi al rãzboiului secret în mod deosebit. Mai mult ca oricarealt conflict din istorie, rãzboiul din Afganistan a fost modelat de operaþiunile subacoperire ale agenþiilor de spionaj strãine. KGB, CIA, ISI din Pakistan,Departamentul General de Informaþii Saudit ºi serviciile clandestine iraniene auinstruit, finanþat ºi au încercat sã manipuleze facþiunile rivale din Afganistan. La

rândul lor, acestea au contribuit la transformarea Afganistanului, dupã paisprezeceani de regim comunist dezastruos, într-un conglomerat haotic de baroni airãzboiului rivali.



386



387

Africa



388

Addis Abeba

E T I O P I A

S A H A R A

D E V E S T

(AFRICA

DESUD-VEST)

GUINEEAECUATORIALÃ



389

23

Africa: Introducere

Atât Lenin, cât ºi Cominternul au manifestat cel mai mare interes faþã deAfrica de Sud dintre toate þãrile din Africa. Chiar primul numãr al ziarului comunist

Iskra, pe care Lenin a început sã-l publice din 1900, menþiona Africa de Sud dedouã ori.

Ca ºi Lenin, Cominternul considera Africa de Sud, cea mai industrializatã ºimai urbanizatã þarã de pe continent, drept viitoarea avangardã a revoluþiei africane.În 1922, Bill Andrews, primul preºedinte ale Partidului Comunist din Africa deSud (PCAS) a fost cooptat în Comitetul Executiv al Cominternului. În 1927,Congresul Naþional African (CNA) l-a ales ca preºedinte pe procomunistul Josiah

Gumede, care a vizitat Moscova ºi a devenit ºeful Secþiei Africa de Sud a recentînfiinþatei organizaþii sovietice Liga Împotriva Imperialismului. La mijlocul anilor ’20, negrii africani ºi americani au început sã studieze la ªcoala InternaþionalãLenin, condusã în secret de Comintern, ºi la Universitatea Comunistã a Oamenilor Muncii din Rãsãrit. Toþi au primit identitãþi false pe perioada ºederii lor la Moscovaºi programa lor de studii, ca ºi a altor studenþi, includea instruire în munca ilegalã,spionaj ºi lupte de gherilã. Conducerea Cominternului nu-ºi fãcea însã iluzii în

privinþa lor, cu excepþia sud-africanilor. La fel ca ºi alþi lideri sovietici, GrigoriZinoviev, preºedintele Cominternului, ºtia foarte puþin despre Africa Neagrã. În1926, când a venit sã þinã o prelegere la Universitatea Comunistã a Oamenilor Muncii din Rãsãrit, un student aºanti de pe Coasta de Aur, Bankole Awanoore-

Renner, l-a întrebat care era atitudinea Cominternului faþã de naþiunile asupritedin Africa. În rãspunsul sãu, Zinoviev s-a referit în detaliu la problemele dinMaroc ºi Tunisia, dar Awanoore-Renner i-a reproºat cã nu a pomenit nimic despre„popoarele cele mai asuprite“ de la sud de Sahara. Deºi Zinoviev a spus cã nudispune de informaþiile necesare, Awanoore-Renner a considerat cã aceasta era odovadã de rasism.

În septembrie 1932, plângerile tot mai frecvente ale studenþilor negri africaniºi americani împotriva rasismului de la Moscova au determinat Comitetul Executiv



390

al Cominternului sã înfiinþeze un comitet de investigare. În ianuarie 1933, DmitriManuilski, care îi urmase lui Zinoviev în funcþia de ºef al Cominternului, a venitla Universitate ca sã le asculte plângerile, printre care era ºi o scrisoare care „îidescria în mod defãimãtor pe negrii din instituþiile culturale ale Uniunii Sovietice“ca pe „niºte adevãrate maimuþe“. Printre semnãturi se aflau numele lui JamesJoken, pseudonimul moscovit al lui Jomo Kenyatta, care ulterior a devenit primullider al Kenyei independente. Pentru Kenyatta, ca ºi pentru mulþi studenþi africaniradicali din generaþia urmãtoare, Uniunea Sovieticã a fost o experienþã perceputãca o deziluzie. Înainte sã plece de la Moscova, Secþiunea Specialã din Londra eraconvinsã cã intrase în Partidul Comunist al Marii Britanii ºi cã un lider comunistde frunte, Robin Page Arnott, vorbise profetic despre el ca despre „viitorul lider

revoluþionar al Kenyei“. Profesorii lui Kenyatta de la Universitatea din Moscovaerau mai puþin entuziasmaþi. Deºi îl considerau „un negru foarte inteligent ºi bineinstruit“, profesorii susþineau cã „el comparã ºcoala noastrã cu ºcoala burghezã ºispune cã, în toate privinþele, ºcoala burghezã este superioarã faþã de a noastrã. Înmod deosebit, ºcoala burghezã îi învaþã pe copii sã gândeascã, spre deosebire deºcoala noastrã, care nu oferã aceastã posibilitate“. Colectivul de profesori arecomandat ca, dupã absolvirea din mai 1933, Kenyatta sã mai beneficieze deinstruire „fundamentalã“ în teoria marxist-leninistã sub îndrumarea unui profesor cu experienþã, înainte de a se întoarce în Kenya.

În anii ’30, speranþele nejustificat de optimiste ale Cominternului legate deo revoluþie în Africa de Sud se evaporaserã de mult. În 1930, simpatiile comuniste

ale lui Gumede ºi stilul de conducere autocratic au dus la înlocuirea lui în funcþiade preºedinte al CNA, care dupã aceea s-a distanþat de Partidul Comunist dinAfrica de Sud. Acesta se confrunta cu propriile scindãri interne. În 1931,Cominternul i-a expulzat pe întemeietorii partidului, Sidney P. Bunting ºi BillAndrews, care erau acuzaþi de troþkism ºi „ºovinism alb“ (acuzaþii respinse deBunting într-o scrisoare cãtre secretariatul Cominternului care denunþa „minciunilesfruntate ale acestuia“). Eliminarea lor a fost curând urmatã de expulzarea primilor africani negri care intraserã în Partidul Comunist din Africa de Sud, T. W. Thibediºi Gana Makabeni, amândoi acuzaþi în mod absurd de „buntingism“. În februarie1935, un fost secretar al partidului, Moses Kotane (care avea sã devinã mai târziuºi sã rãmânã mult timp secretar general), a scris disperat la Moscova, cerând

ajutor: „Suntem într-o stare de totalã confuzie. Partidul se dezintegreazã ºiactivitatea, practic, stagneazã“. Au urmat diferite tentative de reformã, ºi PartidulComunist al Marii Britanii a primit sarcina de „a acorda în permanenþã ajutor Partidului Comunist din Africa de Sud“. Dar în februarie 1939, un raport al PC alMarii Britanii arãta cã: „În practicã, Centrul Partidului din Africa de Sud nu afuncþionat anul trecut“ ºi numãrul membrilor de partid a scãzut pânã la aproape200. Partidul de avangardã al revoluþiei africane aproape a încetat sã mai existe – ca ºi supraveghetorii lui de la Moscova.



391

În mod ironic, trecutul marxist al lui Kenyatta a fãcut mai multã impresie în primii ani ai Rãzboiului Rece la Nairobi ºi la Londra decât la Moscova. Nu existãnicio dovadã cã Ministerul de Externe sovietic de dupã rãzboi sau KGB ar ficonsultat dosarele defunctului Comintern de dinainte de rãzboi. Autoritãþilecoloniale britanice erau alarmate de dosarul de comunist sau simpatizant comunistal lui Kenyatta în Londra interbelicã ºi de cãlãtoria lui secretã de studii la Moscova,dar nu cunoºteau deziluzia pe care i-o provocaserã experienþele lui de laUniversitatea din Moscova. Guvernatorul britanic al Kenyei, Sir Evelyn Baring,s-a convins cã „datã fiind instruirea lui comunistã ºi antropologicã, îºi cunoºtea

bine poporul. Era liderul african al întunericului ºi al morþii“.Cu excepþia Universitãþii Comuniste a Oamenilor Muncii de Rãsãrit, care a

fost atât de drastic epuratã încât a încetat sã mai funcþioneze în timpul MariiTerori, problemele africane s-au bucurat de puþinã atenþie în universitãþi ºi înagenþiile de informaþii ale Rusiei staliniste. Când a primit o scrisoare de felicitãriscrisã în amharã de la împãratul Etiopiei, Haile Selassie, dupã ce forþele lui Hitler fuseserã oprite la marginea Moscovei în 1941, Stalin a cerut Ministerului deExterne sã-i fie tradusã – dar i s-a spus cã singurul traducãtor de amharã dinMoscova a murit în luptele pentru apãrarea capitalei. Dupã cum afirmã VadimKirpicenko (ºeful Departamentului pentru Africa al FCD între 1967 ºi 1970),acest episod „reflectã foarte exact starea studiilor de africanisticã din þarã“. Situaþias-a îmbunãtãþit întru câtva dupã al Doilea Rãzboi Mondial. La începutul RãzboiuluiRece, privind spre Africa, politicienii sovietici vedeau ceea ce un universitar rusconsidera: „o foaie neagrã de hârtie“.

Interesul lui Hruºciov pentru Africa a fost mult mai mare decât al lui Stalin.Deºi nu ºtia mare lucru despre Continentul Negru, fusese foarte plãcut impresionatde retorica antiimperialistã fermã a primei generaþii de lideri africani din epoca

postcolonialã. Cu câteva zile înainte ca Ghana sã devinã prima colonie din Africa Neagrã care ºi-a dobândit independenþa în martie 1957, Hruºciov a declaratentuziasmat: „Deºteptarea popoarelor din Africa a început“. Un corespondentsovietic la prima Conferinþã a Statelor Independente din Africa, þinutã cu un anmai târziu, raporta cu acelaºi entuziasm cã „Africa a vorbit pentru prima datã înistoria ei!“ Dar KGB nu-i acorda prea multã atenþie. Abia în vara anului 1960,

când Hruºciov a decis sã participe la urmãtoarea sesiune a Naþiunilor Unite pentrua saluta primirea a ºaisprezece noi state africane independente, FCD – ca urmarea instrucþiunilor primite de la Aleksandr ªelepin, preºedintele KGB – a înfiinþatun departament care urma sã se specializeze în Africa Subsaharianã.

Pe lângã faptul cã era încântat de cele douãsprezece discursuri proprii rostiteîn faþa Adunãrii Generale în toamna anului 1956, probabil cã Hruºciov a salutatdenunþãrile pãtimaºe ale imperialismului occidental din partea unor lideri africani

precum Kwame Nkrumah, care declara:



392

Fluxul puternic al naþionalismului african mãturã totul în calea lui ºi constituie o

provocare la adresa puterilor coloniale pentru a compensa anii de nedreptate ºi crimecomise împotriva continentului nostru… Cãci ani la rând Africa a fost taburetul pentru picioare al colonialismului ºi imperialismului, al exploatãrii ºi degradãrii. De la nord lasud ºi de la est la vest, fiii ei au suferit în lanþurile sclaviei ºi ale umilinþei, iar exploatatoriiAfricii autonumiþi ca sã-i controleze destinele au strãbãtut pãmântul nostru cu oincredibilã lipsã de omenie, fãrã milã, fãrã ruºine ºi fãrã onoare.

Deºi se considera mai mult socialist ºi mai puþin marxist-leninist, Nkrumahaproba caracterizarea fãcutã de Lenin imperialismului ca „cel mai înalt stadiu alcapitalismului“, care nu renunþase la ideea de a exploata Africa postcolonialã.Recurgea la autoritatea lui Lenin pentru a afirma cã „Neocolonialismul … poate

fi mai periculos pentru aspiraþiile noastre legitime de libertate ºi independenþãeconomicã decât controlul politic direct“:

Neocolonialismul acþioneazã sub acoperire, manevreazã oamenii ºi guvernele, eliberatde stigmatul care este asociat cu regimul politic. Creeazã state clientelare, independentecu numele, dar de fapt pioni ai puterii coloniale care ar fi trebuit sã le acordeindependenþa. Aceasta este una din [ceea ce numea Lenin] „formele diverse de þãridependente care, din punct de vedere politic, sunt oficial independente, dar, de fapt,sunt înfãºurate strâns în plasa dependenþei financiare ºi diplomatice“.

Mãsurile active ale KGB-ului în Africa pledau în favoarea aceluiaºi argu-

ment.Unii comuniºti africani au reuºit sã reaprindã flacãra visului revoluþionar

care îi inspirase pe bolºevicii de la început ºi captaserã imaginaþia multor europenide stânga în anii ’30. Nelson Mandela, care în 1952 a devenit prim-vicepreºedinteal Congresului Naþional African, era unul dintre mulþii militanþi necomuniºti dincadrul miºcãrilor de eliberare care începuse sã admire devotamentul ºi sacrificiulde sine al unora dintre tovarãºii comuniºti albi. La începutul carierei sale, Mandelaera convins cã numai „naþionalismul african nediluat“ poate pune capãt asupririirasiale, ceea ce l-a fãcut adesea pe el ºi pe unii dintre prietenii lui sã dea buzna laºedinþele comuniºtilor, sã se repeadã pe scenã, sã ia microfonul ºi sã rupã steagurileºi lozincile partidului. Treptat ºi-a schimbat pãrerea. Comunistul cel mai admirat

de Mandela era un african, Bram Fischer, nepotul unui judecãtor preºedinte alStatului Liber al Burilor:

În multe privinþe, Bram Fischer… a fãcut cel mai mare sacrificiu. Indiferent cât amsuferit eu în cãutarea libertãþii, mi-am extras întotdeauna puterea din faptul cã luptamcu ºi pentru propriul meu popor. Bram era un om liber care lupta împotriva propriului popor pentru a asigura libertatea altora.



393

În timpul procesului din 1964 la care a fost condamnat pentru trãdare laînchisoare pe viaþã, Mandela a spus Curþii:

Vreme de mai multe decenii, comuniºtii au fost singura grupare politicã din Africa deSud dispusã sã-i trateze pe africani ca pe niºte fiinþe umane ºi egali ai lor; dispusã sãmãnânce alãturi de noi, sã stea de vorbã cu noi, sã trãiascã ºi sã munceascã cu noi. Dinaceastã cauzã, sunt mulþi africani care astãzi tind sã punã semnul egalitãþii între comunismºi libertate.

Reacþia slabã a celei mai mari pãrþi a Occidentului la inechitãþile regimuluirasist de la Pretoria au întãrit iluzia cã statul monopartinic intolerant sovietic era

promotorul eliberãrii globale. În Africa, la fel ca ºi în Europa, nimic nu era maidistructiv pentru idealismul comunist decât cucerirea puterii. Ori de câte ori aufost instalate, regimurile marxiste, în pofida retoricii lor de eliberare naþionalã,au devenit state asupritoare cu partid unic.

Operaþiunile Centrului în Africa în timpul Rãzboiului Rece au cunoscut douãfaze importante. Prima, iniþiatã la începutul anilor ’60, a fost stimulatã dedecolonizarea francezã ºi britanicã; a doua, care a început la mijlocul anilor ’70,a urmat dupã prãbuºirea imperiului portughez din Africa ºi dupã înlãturarea de la

putere a lui Haile Selassie al Etiopiei. Fostele colonii franceze ºi britanice nu aureuºit sã se ridice la înãlþimea aºteptãrilor lui Hruºciov. În afarã de Nkrumah,

singurii membri ai primei generaþii de lideri africani care au trezit în mod seriosinteresul KGB au fost dictatorii marxiºti francofoni din Guineea ºi Mali, AhmedSékou Touré ºi Modibo Keïta. Dar în toate cazurile, speranþele Centrului s-aunãruit. Pe lângã faptul cã au creat state cu partide unice, Nkrumah, Touré ºi Keïtaau distrus economiile þãrilor lor, lãsând în seama Moscovei decizia dacã era cazulsã mai investeascã în ele ca sã le scoatã la liman. Aparatura SIGINT de caredispunea KGB a atacat sistemul vulnerabil de cifru al africanilor ºi a dat fãrãîndoialã Centrului posibilitatea de a urmãri în detaliu gestionarea dezastruoasã aregimurilor lui Nkrumah, Touré ºi Keïta.

Dupã aceste dezamãgiri, Centrul a devenit tot mai cinic în faþa retoriciimarxiste a unor lideri africani, care era adesea, credea el, stimulatã nu de un

interes real de a urma exemplul sovietic, ci – mai ales ºi uneori exclusiv – desperanþa de a-ºi adjudeca ajutorul economic sovietic. Leonov nota în jurnalul sãula 6 decembrie 1974:

Ultimul miracol dintre miracole s-a produs. În îndepãrtatul ºi sãracul Dahomey, laCotonou, preºedintele Kerekou s-a proclamat marxist-leninist începând de la 4 decembrieanul acesta, iar þara lui va porni pe calea construirii socialismului. Ne cere ajutor pentruorganizarea armatei, a serviciilor speciale, ca sã nu mai vorbim de economie.



394

Ambasadorul nostru, cãruia Kerekou i-a transmis aceste solicitãri, a început sã trans-

pire de fricã ºi nu a ºtiut ce sã-i rãspundã … Aceastã acþiune a Dahomeyului pareabsurdã… 80% din populaþia de 3 milioane a þãrii este analfabetã, puterea se aflã înmâna unei clici militare. Nu existã nici industrie, nici partide, nici clase.

Încheierea stãpânirii portugheze ºi rãsturnarea lui Haile Selassie din 1974,urmatã de apariþia unor regimuri marxiste aparent angajate în Angola, Mozambicºi Etiopia au creat un nou val de optimism la Centru în legãturã cu perspectiveledin Africa. Moscova ºi-a pus mult mai multe speranþe ºi a investit mai multeresurse în Angola, Mozambic ºi Etiopia decât în Ghana, Guineea ºi Mali cu zeceani mai înainte. A recurs mai des la aliaþi, îndeosebi în Cuba ºi Germania de Est

pentru a apãra noile regimuri marxiste împotriva opozanþilor lor decât fãcuse mai

înainte. Mai ales Castro era un aliat foarte entuziast câteodatã. Unele persoane dela Centru au susþinut mai târziu cã implicarea sovieticã în Angola a fost în mare

parte rezultatul presiunii din partea Cubei. Chiar dacã speranþele Centrului eraumari, posturile din Africa nu se bucurau de prea multã popularitate în rândulofiþerilor KGB. Au existat câteva cazuri stânjenitoare de alcoolism la rezidenþeleafricane.

Speranþele mari de la mijlocul anilor ’70 s-au spulberat în deceniul urmãtor.În Angola ºi Mozambic, Moscova s-a confruntat cu probleme insurmontabile

provocate de o combinaþie de rãzboi civil ºi proastã gestionare economicã. Regimul„marxist“ al lui Mengistu din Etiopia a încercat sã justifice masacrarea oponenþilor

sãi reali ºi imaginari dupã modelul Terorii Roºii a lui Lenin din timpul rãzboiuluicivil rus. Cea mai persistentã moºtenire a blocului sovietic din numeroase state post-coloniale din Africa Subsaharianã a fost ajutorul acordat în crearea unor servicii de securitate brutale menite sã apare regimurile lor monopartinice. Estecorect sã mai adãugãm totuºi cã regimurile marxiste ºi marxist-leniniste din Africanu au deþinut monopolul proastei gestionãri economice ºi al brutalitãþii (deºi, înaceastã din urmã categorie, nimeni nu l-a depãºit pe Mengistu). Liderii

prooccidentali de tipul lui Joseph Désiré Mobutu din Zair, Samuel Doe din Liberiaºi Hastings Banda din Malawi au denunþat pãcatele vecinilor lor, dar s-au deosebitde aceºtia mult mai puþin în privinþa devotamentului faþã de valorile democraticedecât sub raportul disponibilitãþii lor – adesea spre binele personal – de a permite

firmelor occidentale sã opereze pe teritoriul þãrilor lor. Mobutu, a cãrui corupþie adevenit legendarã, conducãtorul celui mai notoriu „stat vampir“ african, a primitsute de milioane de dolari sub formã de ajutor american din care o mare parte adispãrut în conturi din bãncile elveþiene, numai pe baza anticomunismului luideclarat. În timp ce Mobutu acumula o avere consideratã adesea de dimensiuniledatoriei naþionale a Zairului, locuitorii unei þãri africane cu cele mai mari resursenaturale au devenit la fel de sãraci ca cetãþenii din Angola sau Mozambic.

Singura þarã africanã care poate fi consideratã „o poveste de succes“ este



395

Africa de Sud. Deºi Congresul Naþional African nu a fost niciodatã bastionulcomunist la care fãcea referire regimul de apartheid, sprijinul sovietic, canalizat

prin KGB, a fost salutar în câteva din momentele lui cele mai grele. Pe hârtie,venirea la putere a CNA dupã încheierea Rãzboiului Rece pãrea cã împlineºtemulte dintre speranþele de mai înainte ale Centrului. Joe Slovo, liderul PartiduluiComunist din Africa de Sud, era cel mai respectat dintre membrii albi ai CNA ºi

principalul sfãtuitor al lui Nelson Mandela, care l-a ºi convins sã punã capãtluptei armate. Mulþi dintre ceilalþi militanþi ai CNA erau ºi membri ai PartiduluiComunist din Africa de Sud, printre ei numãrându-se ºi Thabo Mbeki, succesorullui Mandela. Dar Mbeki ºi-a dat rapid seama cã marxism-leninismul nu aveanimic de oferit Africii de Sud din perioada de dupã apartheid. Dupã ce i-a succedat

lui Mandela, a cooptat în guvern persoane de stânga capabile oferindu-le funcþii birocratice ºi încredinþându-le apoi sarcina înfãptuirii unor reforme de gen Mar-garet Thatcher. Centrul nu ºi-ar fi putut niciodatã imagina cã, la începutul secoluluial XXI-lea, comuniºtii sud-africani de frunte se vor ocupa de privatizareaindustriilor statului, de înlãturarea barierelor comerciale ºi cã vor refuza creºtereasalariilor în dialogul cu sindicatele din sectorul public.



396

24

Rãzboiul Rece ajunge în Africa

Cel mai înverºunat rãzboi de eliberare naþionalã din Africa a fost revoluþiaalgerianã (cunoscutã în Franþa pur ºi simplu ca Rãzboiul din Algeria) care a costat,între 1954 ºi 1962, vieþile a un milion de musulmani ºi a condus la expulzareaaceluiaºi numãr de coloniºti europeni din casele lor. Autoritãþile franceze, care aurefuzat ani la rând sã accepte ideea cã Frontul de Eliberare Naþionalã (FEN) a fosto rebeliune naþionalistã împotriva regimului francez, s-au grãbit sã impliceMoscova în declanºarea rãzboiului. În 1955, comandantul militar francez dinMaghreb, generalul Jean Calliès, l-a informat pe primul-ministru Edgar Faure, cãizbucnirea rebeliunii fãcea parte din strategia Rãzboiului Rece anunþatã chiar de

Stalin. Implicarea în revolta Partidului Comunist Algerian, care întreþinea legãturistrânse cu Partidul Comunist Francez de linie durã, pãrea sã fie încã o dovadã aimixtiunii sovietice. În realitate, Moscova nu s-a implicat prea mult în conflict.Membrii Partidului Comunist Algerian, care avea aderenþi în rândul muncitorilor de origine europeanã, nu s-au bucurat niciodatã de încrederea deplinã a FEN,care era preponderent algerian, ºi erau aleºi adesea pentru „misiunile sinucigaºe“împotriva forþelor franceze. Deºi China s-a grãbit sã recunoascã guvernul

provizoriu alcãtuit de FEN în septembrie 1958, au trecut peste doi ani pânã cândUniunea Sovieticã a fãcut ºi ea acelaºi lucru. Chiar ºi atunci, o prestigioasã revistãsovieticã a publicat un articol semnat de liderul Partidului Comunist Algerian încare se afirma cã este nevoie de o a doua revoluþie pentru a se corecta erorile

primei revoluþii de esenþã burghezã. Încercarea lui Vadim Kirpicenko imediatdupã obþinerea independenþei Algeriei din 1962 de a încheia un acord referitor lacolaborarea KGB cu ºeful spionajului algerian, Abdelhafid Boussouf, s-a soldatcu un eºec.

Singurele succese operaþionale ale KGB-ului în timpul revoluþiei algerieneau fost mãsurile active inventate de Serviciul A, îndreptate în special împotrivaStatelor Unite. Serviciul A a reuºit sã exploateze disponibilitatea opiniei publicefranceze de a pune toate neajunsurile din timpul rãzboiului pe seama conspiraþiilor



397

anglo-saxonilor, a aliaþilor lor britanici ºi americani. În aprilie 1961, KGB a reuºitsã plaseze în ziarul prosovietic italian Paese Sera un reportaj în care se spunea cãCIA ar fi implicatã în lovitura de stat eºuatã pusã la cale de patru generali francezi

pentru a zãdãrnici încercãrile lui de Gaulle de a negocia cu FEN o pace care ar fidus la independenþa Algeriei. Printre alte ziare care au preluat relatarea s-a numãratºi renumitul ziar francez Le Monde, care a început un editorial despre puci înfelul urmãtor: „Pare a fi acum un fapt stabilit cã unii agenþi americani l-au încurajatmai mult sau mai puþin pe generalul Maurice Challe [unul dintre liderii loviturii]“.Pânã la sfârºitul Rãzboiului Rece, alte aºa-zise comploturi din Africa, adeseasusþinute de documente false fabricate de Serviciul A, au figurat printre mãsurileactive ale KGB-ului. Credibilitatea dezinformãrilor Serviciului A era susþinutã

de faptul cã, în urma instrucþiunilor primite de la Eisenhower, CIA a pregãtit un plan pentru a-l otrãvi pe Patrice Lumumba, prim-ministrul prosovietic al RepubliciiCongo*, numitã ulterior Zair. În cele din urmã, Lumumba a fost omorât îndecembrie 1960, dar nu de CIA, ci de un rival congolez, Joseph Mobutu, careavea sã devinã unul dintre cei mai corupþi conducãtori cleptomani ai Africiiindependente. Înainte de a-l expulza pe rezidentul KGB din Kinshasa, BorisSergheievici Voronin, Mobutu s-a amuzat punându-l pe Voronin la zid ºi înscenând

personal o pseudoexecuþie. Propaganda sovieticã a continuat sã-l prezinte peLumumba ca pe o victimã a imperialismului american. În onoarea lui, Hruºciov aanunþat înfiinþarea Universitãþii Prieteniei „Patrice Lumumba“ pentru a permiteaccesul la studii superioare la Moscova al studenþilor din Africa, Asia ºi America

Latinã. Primul prorector al Universitãþii ºi mai multe alte persoane din conducereaei erau ofiþeri KGB care foloseau studenþii ca masã de recrutare pentru agenþiidin Lumea a Treia.

În vara anului 1961, Hruºciov ºi Comitetul Centrul al PCUS au aprobat oamplã strategie globalã nouã ºi agresivã a KGB-ului de utilizare a miºcãrilor deeliberare naþionalã din Lumea a Treia pentru a-ºi asigura un avantaj în lupta Est-Vest. Dar aceastã strategie a fost axatã nu pe Africa, ci pe America Centralã.Entuziasmul cubanez faþã de perspectivele revoluþiei africane l-a devansat pe celal sovieticilor cu peste un deceniu. Ahmed Ben Bella, primul preºedinte al recenteliberatei Algerii, a vizitat Havana în toiul crizei rachetelor din octombrie 1962,unde a fost salutat cu ceea ce s-a numit într-o expresie eufemisticã „indescriptibile

scene de entuziasm popular“. Dupã ce criza s-a încheiat ºi rachetele sovietice aufost dezafectate, Ben Bella s-a fãcut ecoul plângerilor indignate ale lui Castro la

* Fostul Congo belgian a devenit independent în 1960 sub numele de Republica Congoºi a fost numit ulterior succesiv Republica Democratã Congo în 1964 ºi Zair în 1971, revenindapoi în 1997 la denumirea de Republica Democratã Congo. Este numit adesea Congo (Kinshasa) pentru a fi deosebit de fosta colonie francezã, Republica Congo, cunoscutã ºi sub numele deCongo (Brazaville).



398

adresa lui Hruºciov pe care îl considera lipsit de vlagã ºi a avut un schimb decuvinte foarte dur cu ambasadorul sovietic din Alger. Când revoluþia algerianã atrebuit sã facã faþã „primei ameninþãri serioase“ – aºa cum o considera Ben Bella

– din timpul conflictului de frontierã cu Marocul din octombrie 1963, Castro ºinu Hruºciov a fost cel care a sãrit în ajutorul lui, trimiþând un batalion de douãzeciºi douã de tancuri sovietice ºi mai multe sute de soldaþi cubanezi, pregãtite sã-iatace pe marocani în cazul în care rãzboiul din deºert ar fi continuat, deºi înultimã instanþã nu a fost nevoie de ei. Dupã cum susþine Ben Bella:

Tancurile erau dotate cu echipamente infraroºii care permiteau utilizarea pe timp denoapte. Acestea fuseserã livrate Cubei de cãtre Uniunea Sovieticã cu condiþia sã nu fie

niciodatã puse la dispoziþia unor terþe þãri, nici chiar a unor þãri comuniste ca Bulgaria.În pofida acestor restricþii din partea Moscovei, cubanezii au trimis fãrã sã ezite nicioclipã tancurile în ajutorul revoluþiei algeriene aflate în pericol.

Convins cã Africa Subsaharianã era „cea mai slabã verigã“ a imperialismului,Che Guevara a început sã foloseascã Alger ca bazã de la care sã întreprindã raiduriineficiente în Angola ºi în Congo (Brazaville). Dupã fiecare dintre aceste raiduri

petrecea multe ori discutând cu Ben Bella, povestindu-ºi aventurile ºi denunþândatitudinea pasivã a partidelor marxiste promoscovite, ale cãror evaluãri cu privirela perspectivele imediate ale revoluþiei erau mai realiste decât ale lui. Dupã oîntâlnire extrem de rece cu Eduardo Mondlane, liderul miºcãrii naþionale de

eliberare din Mozambic, FRELIMO, Guevara a declarat pe un ton condescendentcã „Africa Subsaharianã mai avea un drum lung de parcurs pânã sã atingã adevãratamaturitate revoluþionarã“.

Conflictul de frontierã dintre Algeria ºi Maroc i-a dat Moscovei posibilitateade a restabili relaþiile cu Ben Bella. Înainte de conflict, Statele Unite ºi Franþafurnizaserã arme Marocului, dar refuzaserã sã facã acelaºi lucru pentru Algeria.Ben Bella, care nu se gândea decât la conspiraþii, era convins cã Statele Unite auîncurajat ceea ce numea el agresiunea marocanã. Moscova a profitat de ocazie. În

pofida împrumuturilor neautorizate de cãtre Castro a tancurilor sovietice, a începutsã livreze cantitãþi substanþiale de arme Algeriei, pe baza unor acorduri de creditare

pe termen lung. Între timp, KGB a alimentat suspiciunile lui Ben Bella referitoare

la Statele Unite, canalizând spre el falsurile fabricate de Serviciul A, care pretindeaucã dau la ivealã comploturile americane pentru rãsturnarea lui ºi a altor regimurisocialiste de la putere. Moscova a început, de asemenea, sã pedaleze pe cultul

personalitãþii lui Ben Bella, din ce în ce mai accentuat, ºi l-a invitat la Moscova înmai 1964, unde l-a primit ca pe un erou la Kremlin, ºi i-a conferit Premiul Lenin

pentru Pace ºi Medalia de Erou al Uniunii Sovietice. Dar spre disperarea Moscovei,la numai un an dupã aceasta, Ben Bella a fost înlãturat de la putere în urma uneilovituri de stat militare.



399

Relaþiile strânse ale Uniunii Sovietice cu alþi lideri ai noilor state africaneindependente au fost tot de scurtã duratã. Principalele speranþe ale Moscovei deextindere a influenþei în Africa Subsaharianã s-au axat la început pe Ghana, careîn 1957 a devenit primul stat independent din Africa Neagrã sub conducereacharismaticului lider Kwame Nkrumah, salutat pretutindeni ca prototipul nouluiconducãtor de stat african cu studii superioare, devotat atât democraþiei, cât ºisocialismului. Dar dupã ce a ajuns la putere, retorica lui Nkrumah referitoare laeliberare a fost rapid contrazisã de intoleranþa faþã de disidenþã. Deºi pretindea cãdoreºte sã creeze o variantã specificã africanã de socialism ºi nu sã subscrie lamarxism-leninismul sovietic, cuvântãrile lui au devenit tot mai prosovietice. Pemãsurã ce el ºi susþinãtorii lui sicofanþi din Partidul Convenþiei Poporului (PCP)

transformau Ghana într-un stat monopartinic corupt, militarii sovietici ºi est-germani, ofiþerii de securitate ºi consilierii tehnici soseau în numãr tot mai mare.Un serviciu naþional de securitate instruit de KGB coordona o uriaºã reþea deinformatori. Dupã cum se afirma într-un ziar din Ghana dupã rãsturnarea lui

Nkrumah: „Ofiþerii de securitate ai lui Nkrumah, bãrbaþi ºi femei, erau pretutindeni – în fabrici, birouri, baruri, sedii ale partidului ºi chiar în biserici, ca sã nu maivorbim de ºoferii de taxiuri, de autobuz, vânzãtorii ºi diverse ale persoane aparentºomere care lucrau însã ca informatori“.

Printre numeroasele paradoxuri ale personalitãþii volatile a lui Nkrumah eraºi faptul cã, în ciuda retoricii lui antiamericane, a fost profund tulburat de asasinarea

preºedintelui Kennedy ºi a nutrit sentimente de caldã prietenie pentru ambasadorul

lui Kennedy, William P. Mahoney, ºi familia acestuia. S-a dovedit însã receptiv lamãsurile active ale KGB-ului, astfel cã suspiciunile lui cu privire la CIA s-auadâncit tot mai mult. La fel ca ºi Ben Bella, Nkrumah s-a lãsat pãcãlit de falsurileServiciului A. Obsedat de ideea cã Agenþia complota rãsturnarea lui, le ofereaadesea vizitatorilor o carte în care erau denunþate conspiraþiile CIA. În februarie1964 a fost atât de furios din cauza unei scrisori scrise, chipurile, de un ofiþer deinformaþii decepþionat din SUA care pretindea cã dezvãluie operaþiunile ostileale CIA ºi SIS împotriva regimului lui, încât i-a adresat o scrisoare de protest

preºedintelui Lyndon Johnson, în care acuza CIA cã îºi consacrã toate energiile„activitãþilor clandestine ºi subversive în rândul poporului nostru“. Pentru a subliniaimportanþa protestului sãu, Nkrumah a transmis instrucþiuni ambasadorului Ghanei

la Washington sã înmâneze scrisoarea personal.În urmãtoarele câteva luni, în alte campanii de mãsuri active denumite

conspirativ DEFEKTOR 3 ºi DEFEKTOR 4, KGB a folosit tactici similare pentrua-i induce în eroare pe dictatorii marxiºti francofoni din Guineea ºi Mali, AhmedSékou Touré ºi Modibo Keïta. Operaþiunile de influenþare ale KGB erau dublatede infiltrãri ale serviciilor de informaþii din Guineea ºi Mali. Personalitatea violentãºi intolerantã a lui Ahmed Sékou Touré îl fãcea deosebit de susceptibil la zvonuriledespre comploturile împotriva lui provenind din orice sursã. În mai, un raport de



400

informaþii SUA, care, chipurile provenea de la un alt ofiþer decepþionat, dar înrealitate fusese fabricat de Serviciul A, pretindea cã dezvãluie un complot menitsã-l înlãture de la putere pe Ahmed Sékou Touré. Acesta i-a dat afarã pe oficialiilui despre care credea cã conspirã cu CIA. Câteva luni mai târziu Ben Bella i-atransmis lui Keïta dezinformãri similare plantate de KGB, provenind din noudintr-un fals raport al spionajului SUA, care cuprindea referiri la un aºa-zis complotal spionajului francez ºi al liderilor opoziþiei în vederea asasinãrii lui. Pentru a-lîncuraja pe Keïta sã denunþe complotul în public, raportul susþinea în modinexact cã se bucurã de o atât de mare popularitate în Mali, încât opoziþia secretãse teme sã se pronunþe pe faþã. Keïta a acþionat aºa cum spera Serviciul A ºi, într-o cuvântare la Bamako, a denunþat furios conspiraþia imperialistã care încerca sã

submineze construcþia societãþii socialiste din Mali.Mãsurile active ale KGB-ului au avut acelaºi succes ºi în cazul delegaþiilor africane de la Naþiunile Unite. Rasismul din Statele Unite oferea Serviciului A oþintã uºoarã pe care acesta s-a grãbit s-o exploateze. În statele segregate din Sud,în anii ’60 negrii ºi albii nu puteau merge cu aceleaºi autobuze, nu aveau voie sãmãnânce în aceleaºi restaurante ºi nici nu puteau frecventa aceleaºi ºcoli.Fotografiile în care poliþia statalã îi bãtea cu bastoane pe demonstranþii paºnici

pentru drepturi civile sau îi udau cu apã din furtunuri se aflau mereu pe prima paginã a ziarelor din întreaga lume. În ciuda pasajului din Legea Drepturilor Civiledin 1964, care scotea în afara legii discriminarea rasialã, ºi a charismaticuluiMartin Luther King care conducea o campanie neviolentã pentru implementarea

acestor drepturi, revoltele din august 1965 din ghetoul negru din Los Angelescare s-au soldat cu 36 de morþi ºi peste 1000 de rãniþi au marcat începutul uneilungi serii de veri fierbinþi dominate de conflictele rasiale din oraºe. Ofiþerii KGBde la New York care purtau mãnuºi pentru ca sã nu lase amprente pe scrisorilefalsificate, îi bombardau pe diplomaþii africani de la ONU cu o corespondenþãinsultãtoare, provenind, chipurile, de la rasiºtii americani înverºunaþi. OlegKalughin, care era staþionat la rezidenþa din New York la începutul anilor ’60, îºiaminteºte: „Nu mi-am bãtut capul cu aceste trucuri murdare, cãci mi-am dat seamacã nu erau decât o armã în Rãzboiul Rece“. „Trucurile murdare“ au continuatîncã vreo câþiva ani. La cea de-a 25-a sesiune a Adunãrii Generale ONU din1970, delegaþilor africani le-au fost trimise 100 de còpii ale unei broºuri

tendenþioase provenind, chipurile, de la un grup rasist american, întocmite înrealitate de Serviciul A.

În ciuda succesului mãsurilor active ale KGB-ului de promovare a teoriilor americane ale conspiraþiei în Africa, Uniunea Sovieticã nu a putut face nimic

pentru a împiedica rãsturnarea a douã dintre regimurile africane cu care avea celemai strânse relaþii. În 1966, datoritã în principal administrãrii dezastruoase a aºa-numitei economii socialiste a Ghanei ºi a unei scãderi dramatice a preþului lacocos, Kwame Nkrumah a fost înlãturat de la putere în urma unei lovituri de stat



401

militare. Noul guvern i-a expulzat pe cei peste 1000 de consilieri sovietici ºi înurmãtorii câþiva ani a reziliat toate acordurile de asistenþã cu Moscova. Cuaprobarea Biroului Politic, rezidenþa de la Accra a furnizat ajutor financiar secretfoºtilor membri ºi susþinãtori ai regimului lui Nkrumah. În 1968, în mijlocul unor strigãte sãlbatice de bucurie, la Bamako, capitala statului Mali, regimul „socialist“

brutal ºi falimentar al lui Modibo Keïta, deþinãtorul Premiului Lenin pentru Pace,a fost ºi el rãsturnat de o loviturã de stat militarã. Aflat în exil în Guineea, influenþat

probabil de alte mãsuri active ale KGB-ului, Nkrumah a pus înlãturarea lui nu peseama faptului cã el însuºi trãdase speranþele poporului din Ghana, ci a uneiconspiraþii a CIA, care, cu ajutorul spionajului britanic ºi vest-german, a cãutat„acoliþi ºi trãdãtori“ pentru a-l îndepãrta. Se spunea cã ambasadorul afro-american

al SUA în Ghana, Franklin Williams, care urmase dupã Mahoney, îi oferise per-sonal ºefului acoliþilor 13 milioane de dolari ºi încercase sã-l convingã sã-lasasineze pe Nkrumah pe aeroportul din Accra – plan pe care s-ar pãrea cã îlrespinsese, ca fiind impracticabil. Sãrbãtorile de stradã care au urmat dupãînlãturarea lui Nkrumah de la putere au fost, spunea el, impuse cu forþa de americaniunei populaþii reticente: „Banerele ºi posterele, cele mai multe pregãtite dinaintela Ambasada SUA, au fost puse cu forþa în mâinile «demonstranþilor reticenþi»“.

Cea mai importantã lecþie învãþatã de Nkrumah de pe urma înlãturãrii lui dela putere a fost aceea cã „statele africane independente trebuie sã urmeze o politicãde socialism total dacã doresc sã supravieþuiascã“. Faptul cã gazda lui din Guineea,Sékou Touré, a reuºit sã se menþinã la putere nu s-a datorat însã „socialismului

total“, ci regimului lui de cumplitã teroare care a fãcut ca pânã ºi armata sã fie prea înspãimântatã pentru a mai încerca o loviturã de stat. Deþinuþii luaþi în zoride zi din casele lor pentru a fi interogaþi în lagãrul Boiro ºi în alte lagãre construitecu ajutorul Stasi din Germania Democratã ºi al StB din Cehoslovacia erau torturaþi

pânã mãrturiseau implicarea lor în conspiraþiile, de regulã, imaginare, de care eraobsedat Sékou Touré. KGB-ul se fãcea cã nu vede ororile regimului din Guineea,

preferând sã exploateze tendinþele paranoice ale liderului acesteia prin mãsuriactive destinate sã-l convingã sã CIA complota ca sã-l înlãture de la putere. Cel

puþin o datã (ºi probabil ºi în alte ocazii necunoscute lui Mitrokhin), Centrul aîntãrit impactul dramatic al falsurilor Serviciului A trimiþând un ofiþer superior KGB la Conakry, capitala Guineei, pentru a le înmâna personal. Când i s-au arãtat

falsurile, Sékou Touré s-a enervat cumplit – dupã cum reiese dintr-un raport alKGB-ului – ºi a exclamat furios: „Imperialiºtii ãºtia murdari!“ Ofiþerii CIA carese fãceau vinovaþi de complotul (inexistent) vor fi expulzaþi, a spus el, în douãzeciºi patru de ore: „Apreciem în mod deosebit grija manifestatã de tovarãºii noºtrisovietici“. Dar mãsurile s-au dovedit ineficiente în privinþa schimbãrii realitãþilor economice din Guineea. Sprijinul sovietic ºi ajutoarele care curgeau în Guineeaîn primii ani ai independenþei nu au realizat mare lucru. Un corespondent de laRadio Moscova care a vizitat Conakry afirma: „Le-am dat tot ce au vrut, însã n-au



402

ºtiut ce sã facã cu ceea ce au cerut“. Dar o mare parte din vinã revenea chiar Moscovei, ce se ambalase în tot felul de proiecte grandioase care au eºuat: printreele un sistem de adrese publice de la Conakry valabil pentru tot oraºul care a fostcurând debranºat ºi nu a mai fost folosit niciodatã; o tipografie uriaºã care operala mai puþin de 5% din capacitate; un teatru în aer liber imens care a fost abandonatdupã ce a fost construit pe jumãtate; o staþie radio de 1000 kw care a fost construitã

peste un filon de minereu de fier ºi nu a funcþionat niciodatã cum trebuie; ºi ocompanie aerianã naþionalã echipatã cu avioane Iliuºin care de regulã stãteau tottimpul la sol. Lucrul cel mai remarcabil a fost raportul din care reieºea cã laConakry au ajuns plugurile sovietice pentru zãpadã – un raport cãruia mult timpnu i s-a dat crezare pânã când un profesor britanic le-a descoperit ruginind la

capãtul pistei aeroportului. În 1978, dupã aproape douã decenii de construcþiesocialistã, Sékou Touré a fost în cele din urmã obligat sã cearã ajutor din Occi-dent pentru a relansa economia falimentarã a þãrii sale.

Deºi prioritãþile iniþiale ale mãsurilor active KGB din Africa au fostoperaþiunile în noile regimuri independente „progresiste“ destinate sã menþinãsuspiciunile faþã de SUA ºi încrederea în Uniunea Sovieticã, succesul aparent aldocumentelor falsificate de Serviciul A prin care se urmãrea dezvãluirea unor comploturi CIA a fãcut ca acestea sã fie utilizate în aproape toate þãrile de pecontinent. În operaþiunea ANDROMEDA, de exemplu, conducãtorul militar al Nigeriei, generalul Yakubu „Jack“ Gowon, preºedintele Organizaþiei UnitãþiiAfricane în anii 1973–1974, a primit o scrisoare fabricatã în martie 1973 despre

care se susþinea cã ar fi fost scrisã de un tânãr ofiþer patriot din armatã, dornicsã-l previnã cu privire la acþiunea subversivã a Agenþiei în rândul forþelor armate:

Domnule! Vã rog sã luaþi urgent mãsuri ºi sã întreprindeþi acþiuni pentru a apãra naþiuneade activitãþile periculoase ale unor anumiþi diplomaþi americani din aceastã þarã, careîncearcã din toate puterile sã-i inducã în eroare pe soldaþii noºtri ºi sã arunce din nouþara în haos. Îl cunosc bine pe domnul H. Duffy, pe care îl respect foarte mult. Esteîntotdeauna foarte plãcut sã stau de vorbã cu el ºi de regulã îl vizitez ori de câte ori vinîn Lagos. Acum câtva timp, domnul Duffy m-a informat cã primul lor secretar, domnulJack Mauer, doreºte sã se consulte cu mine. L-a descris pe domnul Mauer ca pe o persoanã influentã care mã poate ajuta ca sã-mi aranjez o cãlãtorie de studii la uncolegiu militar sovietic. M-am declarat de acord ºi am fost prezentat domnului Mauer la un club de tenis de câmp. Am convenit sã ne întâlnim seara. La ora stabilitã, domnulMauer a sosit în locul în care îl aºteptam. Era însoþit de un prieten de la ambasadã care,aºa cum am înþeles, era proprietarul maºinii cu care veniserã (LR 2229) ºi cu care m-audus acasã la fratele meu. Au început sã mã descoasã în detaliu în legãturã cu mai mulþitineri ofiþeri din batalionul nostru ºi m-au rugat sã-i informez despre cei care furauarme din depozitul nostru. De fapt, eu chiar suspectam cã cel puþin trei dintre soldaþiinoºtri ascund foarte multe arme. Am promis sã-l ajut pe domnul Mauer ºi pe prietenullui (nu ºtiu cum se numeºte), însã nu am de gând sã fac nimic pentru ei, deoarece am



403

înþeles ce doresc. Dar cred cã nimeni altcineva nu ºtie cât de mulþi alþi oameni ar putea

sã muºte momeala.În numele pãcii ºi al ordinii în aceastã þarã, vã rog sã-i opriþi înainte de a ajunge preadeparte. Dumnezeu sã vã aibã în paza Lui!

Doi ani mai târziu, în Maroc, operaþiunea EXPRESS a adus în atenþia regeluiHasan al II-lea un raport contrafãcut provenind, chipurile, de la un agent CIA cu

privire la un complot CIA vizând rãsturnarea lui. Pentru a face ca falsul sã parãmai plauzibil, raportul îl identifica corect pe ºeful CIA, Charles „Chuck“ Cogan.De asemenea, erau menþionaþi trei oameni de afaceri americani ºi o persoanãimportantã din Rabat pe care KGB dorea s-o discrediteze cã lucreazã pentru CIA.

Dupã ruptura sino-sovieticã de la începutul anilor ’60, KGB a iniþiat un

program major de mãsuri active menite sã discrediteze regimul lui Mao. MesajulChinei cãtre noile state africane independente care alarma Moscova era rezumatsuccint într-o poezie a poetului Lenrie Peters din Gambia:

Chinezii au intrat apoi…Suntem fraþi comuniºtiSã vã ajute sã construiþi socialismul negru.

Numai cã trebuie sã-i daþi afarã pe ruºi.

Dar dupã câteva succese de început, chinezii au ripostat. În mai 1965, forþele

de securitate din Kenya au interceptat un convoi de arme chineze în drum spreforþele rebele din Congo (Kinshasa) via Uganda. În iunie, în timp ce se afla într-ovizitã în Tanzania, primul-ministru chinez Ciu Enlai a declarat cã acum Africaera „suficient de maturã pentru revoluþie“. Liderii africani au fost atât de indignaþi(Revoluþie? Împotriva cui?) încât, deºi fusese salutat în unele din capitalele lor încei doi ani precedenþi, Ciu Enlai nu a mai gãsit pe nimeni dispus sã-l primeascãdupã ce a plecat din Tanzania. Autoritãþile din Kenya au mers pânã acolo încât auinterzis ca avionul lui sã fie alimentat cu combustibil în drum spre casã. Ajutoarelechineze cãtre Africa au scãzut de la 111 milioane de dolari în 1964 la 15 milioaneîn 1965. Centrul, care îi numea pe chinezii din Africa cu un nume conspirativgeneric „Furnicile“ (MURAVII) ºi-a asumat cele mai multe merite pentru

expulzarea misiunilor Republicii Populare Chineze din Burundi, RepublicaAfrica Centralã, Dahomey, Tunisia ºi Senegal între anii 1965 ºi 1968. Aºa cum seîntâmpla adesea, probabil cã Centrul îºi arogase mai multe merite decât avea înrealitate. Decizia din ianuarie 1965 a statului Burundi de a „suspenda“ relaþiilediplomatice cu Republica Popularã Chinezã pare sã fi fost motivatã de convingerearegelui Mwami Mwambutsa cã chinezii fuseserã implicaþi în asasinarea primului-ministru Pierre Ngendnadumwe. Deºi s-ar putea ca mãsurile active ale KGB-uluisã fi întãrit suspiciunile lui Mwambutsa, unii istorici au ajuns totuºi la concluzia



404

cã asasinii avuseserã într-adevãr legãturã cu Republica Popularã Chinezã. Înianuarie 1966, colonelul Jean Bedel (ulterior autointitulat „Împãratul“) Bokasa,care tocmai preluase puterea în Republica Africa Centralã, a rupt relaþiilediplomatice cu China dupã ce a descoperit documente care dezvãluiau, chipurile,un complot al Armatei Populare Centrafricane, controlate de „chinezi sau de pro-chinezi“.

Deºi ne lipsesc dovezile, apariþia acestor documente are toate caracteristicileunui fals al Serviciului A. Când regimul generalului Christophe Soglo din Dahomeya rupt ºi el relaþiile cu Beijingul în ianuarie 1966, nu s-au oferit niciun fel deexplicaþii ºi nu existã dovezi cu privire la influenþa mãsurilor active sovietice.

Ruperea relaþiilor diplomatice dintre Tunisia ºi RPC din septembrie 1967 a

urmat dupã o polemicã amarã între cele douã þãri, în care preºedintele HabibBourguiba a acuzat China cã doreºte „sã provoace dificultãþi, sã agravezecontradicþiile existente, sã înarmeze ºi sã instruiascã gherilele împotriva regimurilor africane existente“. KGB a raportat cã polemica a fost alimentatã de o scrisoarechinezeascã falsã, fabricatã de Serviciul A, care fusese trimisã fiului lui Bourguiba,ºi care cuprindea ameninþãri personale împotriva lui ºi atacuri la adresa regimului.Chiar dacã este posibil ca mãsurile active ale KGB-ului sã fi întãrit suspiciunile

preºedintelui Bourguiba cu privire la China, este totuºi foarte puþin probabil caele sã se fi aflat la rãdãcina problemei.

Deºi nu a rupt relaþiile diplomatice cu Republica Popularã Chinezã, Kenya aexpulzat patru persoane oficiale chineze în doi ani, ultima dintre ele fiind

însãrcinatul cu afaceri, Li Chieh, care în iunie 1967 a fost declarat persona non grata. Chiar dacã nu s-a afirmat explicit acest lucru, principalul motiv al expulzãriia fost sprijinul acordat de Republica Popularã Chinezã vicepreºedintelui de stângaal Partidului KANU, partidul de guvernãmânt, Oginga Odinga, care le spusese însecret chinezilor în 1964 cã preºedintele Jomo Kenyatta ar trebui înlãturat de la

putere. În 1966, Odinga, care era curtat ºi de ruºi, a fost înlocuit în funcþia devicepreºedinte ºi a pierdut un proces al puterii cu Kenyatta în anul urmãtor. Ca odovadã a maºinaþiilor chinezeºti, ziarele din Kenya au publicat extrase dintr-o

broºurã incendiarã intitulatã „Noii diplomaþi [chinezi] vor aduce Marea RevoluþieCulturalã Proletarã în Africa“. Deºi fusese publicatã sub egida Agenþiei de ªtiriChina Nouã, broºura era, se pare, un fals. ªi falsificatorul cel mai probabil era

Serviciul A. Printre falsurile menite sã discrediteze China în Africa de Vest s-aunumãrat ºi o broºurã în care era atacat regimul preºedintelui Léopold Senghor dinSenegal, editatã, chipurile, de comuniºtii senegalezi prochinezi, precum ºiinformaþiile inexacte despre comploturile chinezeºti care au fost trimise guvernuluilui Senghor. Pe baza acestor mãsuri active, KGB îºi aroga meritele pentruexpulzarea din Senegal în 1968 a doi corespondenþi de la Agenþia de ªtiri China

Nouã. În statul învecinat, Mali, KGB a raportat, de asemenea, în 1968, cã provocasedemiterea ministrului Informaþiilor dupã o campanie de mãsuri active cu numele



405

conspirativ de ALLIGATOR care îl compromisese ca susþinãtor al chinezilor.Puþini au fost liderii africani care au stat mai mult timp la putere fãrã sã fi fostalimentaþi în diverse momente cu dovezi fabricate de KGB atât despre conspiraþiilechinezilor, cât ºi ale CIA împotriva lor. Uneori însã falsurile erau bazate ºi peanumite fapte – ca în cazul dovezilor referitoare la complot transmise preºedinteluiMobutu. Dupã îmbunãtãþirea relaþiilor dintre Republica Popularã Chinezã ºi Zair,Mao i-a spus personal lui Mobutu în timpul vizitei acestuia la Beijing: „Am irosito mulþime de bani ºi de arme încercând sã vã rãstorn de la putere“. „Ei bine, aþisusþinut pe cine nu trebuia“, a rãspuns Mobutu. Cazul lui Mobutu ilustreazãcomplexitatea mãsurilor active KGB în unele state africane. În timp ce era prevenitcu privire la comploturile chinezilor împotriva lui, alte mãsuri active rãspândeau

zvonuri despre colaborarea lui cu CIA.Reducerea influenþei chineze în Africa începând de la mijlocul anilor ’60 s-adatorat mai puþin mãsurilor active sovietice ºi mai mult exceselor RevoluþieiCulturale. Începând din 1966, ambasadorii cu experienþã au fost retraºi din Africa,adesea pentru a fi batjocoriþi punându-li-se pãlãrii de clovni pe cap ºi torturaþi deGãrzile Roºii de la Beijing, în timp ce Ambasadele Republicii Populare Chinezeerau lãsate în grija unor fanatici angajaþi numai în adularea istericã a preºedinteluiMao ºi denunþarea oponenþilor lui. Cantitãþi uriaºe din scrierile lui Mao ºi portreteleacestuia au inundat unele din capitalele africane. Astfel se estimeazã cã, deexemplu, în Mali au fost distribuite aproximativ patru milioane de exemplare dinCãrticica Roºie a lui Mao – câte una pentru fiecare locuitor. ªi cu toate acestea,

nici mãcar un singur lider african nu a reluat atacurile chineze la adresa UniuniiSovietice.Ca ºi în alte pãrþi ale Lumii a Treia, cele mai mari succese ale KGB în

culegerea de informaþii din Africa au fost probabil cele obþinute prin SIGINT ºimai puþin prin HUMINT. Între 1960 ºi 1967, numãrul de state ale cãror comunicaþiiau fost decriptate de Direcþia OPT a KGB a crescut de la 51 la 72. Aceasta s-adatorat fãrã îndoialã creºterii numãrului de state independente din Africa. Dincauza relativei simplitãþi a sistemelor lor de cifru, multe dintre ele fãceaudiplomaþie pe faþã, fireºte fãrã sã ºtie, pentru KGB ºi celelalte agenþii SIGINTmai importante. Mica secþiune SIGINT a Organizaþiei Centrale de Informaþii dinRhodesia, de exemplu, nu întâmpina nicio dificultate când era vorba sã spargã

codurile vecinilor sãi – cu excepþia Africii de Sud care, la fel ca ºi UniuneaSovieticã, folosea pentru traficul sãu diplomatic un cod de unicã folosinþã, teoreticimposibil de descifrat, precum ºi o tehnologie de cifrare de ultimã orã. Muncaspãrgãtorilor de coduri sovietici a fost simplificatã de faptul cã KGB a recrutat

personal de cifru de la ambasadele africane din întreaga lume.Cea mai dificilã þintã pentru infiltrarea agenþilor, ca ºi pentru SIGINT, a fost

probabil Republica Africa de Sud, unde KGB nu avea nici rezidenþã ºi nicio altã bazã operaþionalã sigurã. Dar în aprilie 1971, un ofiþer superior de contrainformaþii,



406

cu numele conspirativ de MARIO, a contactat rezidenþa KGB de la Lusaka ºi aoferit date referitoare la comunitatea de informaþii din Africa de Sud. Un indiciucu privire la importanþa acordatã lui MARIO de cãtre FCD l-a constituit faptul cãi-a informat personal ºi pe Andropov ºi pe Brejnev despre el. În urmãtorii doi ani,ofiþerii care au rãspuns de el la KGB i-au fixat întâlniri în Zambia, Mauritius,Austria ºi în Germania de Est. Informaþiile lui militare au fost foarte apreciate ºide cãtre GRU. Dar în 1973 s-a descoperit cã MARIO plecase din serviciile decontraspionaj militar cu câtva timp înainte sã abordeze rezidenþa din Lusaka.Faptul cã i-a pãcãlit cu succes pe KGB-iºti timp de doi ani este o dovadã cãaceºtia nu dispuneau de alte surse capabile sã le ofere informaþii fiabile despreserviciul de spionaj din Africa de Sud.

Pânã la mijlocul anilor ’70, Moscova nu ºi-a fãcut prea multe iluzii în privinþa perspectivelor miºcãrilor de eliberare naþionalã din Africa Subsaharianã. UniuneaSovieticã a menþinut legãturile cu Congresul Naþional African din Africa de Sudmai ales prin intermediul Partidului Comunist Sud-African încã din anii ’20. În1961, influenþa Partidului Comunist Sud-African a crescut mai ales datoritã decizieiCongresului Naþional African, care fusese interzis cu un an mai înainte, de arenunþa la insistenþa anterioarã în privinþa unei campanii non-violente. Congresul

Naþional African ºi Partidul Comunist Sud-African au cooperat ºi au întemeiatîmpreunã Umkhonto we Sizwe („Lancea Naþiunii“) pentru a începe lupta armatã.Spre deosebire de Congresul Naþional African, Umkhonto, care era aprovizionatcu arme ºi instructori militari de cãtre sovietici, era multirasial ºi astfel deschis

pentru membrii Partidului Comunist Sud-African, printre care se aflau ºi mulþineafricani. În 1963, Prezidiul sovietic l-a instruit pe Vladimir Semiceastnîi, preºedintele KGB, sã înceapã sã aloce subvenþii secrete Congresului NaþionalAfrican – iniþial 300 000 de dolari pe an – în afara plãþilor tradiþionale cãtrePartidul Comunist Sud-African, care se ridicau pe atunci la 56 000 de dolari.

Dar cu toatã asistenþa sovieticã, în primii cincisprezece ani de existenþã aiUmkhonto, operaþiunile nu au reprezentat un pericol prea mare la adresa regimuluide apartheid din Africa de Sud. La mijlocul anilor ’60, cei mai mulþi lideri aiCongresului Naþional African erau în închisoare sau în exil. ConducereaCongresului Naþional African care se afla la Londra pierduse contactul cu aceimembri ai partidului care rãmãseserã în Africa de Sud. În 1969, dupã dezbateri

lungi ºi înfierbântate, Congresul Naþional African a fost de acord sã-i accepte peexilaþii antiapartheid din Africa de Sud indiferent de originea etnicã, deschizândastfel uºile pentru un influx de membri din Partidul Comunist Sud-African.Moscova a salutat ºi ea decizia Congresului Naþional African de a înfiinþa unConsiliu Revoluþionar multirasial pentru a conduce lupta armatã a Umkhontoavându-l în frunte pe Oliver Tambo, preºedintele Congresului Naþional African(în exil în Tanzania), ºi pe Yusuf Dadoo, preºedintele Partidului Comunist Sud-African (de la Londra), ca adjunct al acestuia. Când guvernul tanzanian a început



407

sã obiecteze împotriva prezenþei militare crescânde a Partidului Comunist Sud-African pe teritoriul sãu, Umkhonto a fost evacuat în Uniunea Sovieticã ºi a rãmasacolo mai mulþi ani.

Uniunea Poporului African din Zimbabwe (ZAPU), creatã la sfârºitul anului1961, ºi rivala sa, Uniunea Naþionalã Africanã din Zimbabwe (ZANU), care s-adesprins din ZAPU în 1963, nu au înregistrat în primul deceniu niciun fel desucces major în lupta împotriva regimului coloniºtilor albi din Rhodesia al lui IanSmith, când þara s-a declarat independentã faþã de Marea Britanie în 1965. Moscovaa optat pentru facþiunea care s-a bucurat de cel mai puþin succes. Robert Mugabe,liderul marxist al ZANU care avea sã devinã cel dintâi prim-ministru al statuluiindependent Zimbabwe în 1980, a comis pãcatul de neiertat de a se considera„marxist-leninist de gândire maoistã“. Aºadar, Kremlinul a susþinut ZAPU, condusde „naþionalistul burghez“ Joshua Nkomo, care a fost arestat în 1964 ºi ºi-a petrecuturmãtorul deceniu în închisoare, în timp ce locotenenþii lui se ciondãneau întreei. În 1967, ZAPU a format o alianþã militarã cu Congresul Naþional African, dar a suferit pierderi serioase dupã intrarea în conflict a forþelor poliþiei cu elicopteredin Africa de Sud de partea forþelor de securitate din Rhodesia. La începutulanilor ’70, operaþiunile ZAPU nu prezentau un pericol deosebit pentru forþele desecuritate din Rhodesia ºi alianþa sa militarã cu Congresul Naþional African s-adestrãmat.

La fel ca ºi Umkhonto din Africa de Sud, Movimento Popular de Libertação(MPLA) din Angola a început lupta armatã împotriva regimului colonial portughez

în 1961. În 1962, Centrul a dat instrucþiuni rezidenþei din Leopoldville (devenitulterior Kinshasa) sã stabileascã un contact secret cu un membru al conduceriiMPLA, Agostinho Neto, protejat al liderului comunist portughez Álvaro Cunhal,comunist de linie durã loial sovieticilor, care în 1968 avea sã fie primul lider occidental de partid care a sprijinit înãbuºirea Primãverii de la Praga. OlegIvanovici Najestkin, ofiþerul KGB care l-a contactat pe Neto la Leopoldville,unde trãia în exil, a scris mai târziu cã se aºteptase sã întâlneascã un „comandantenergic, decis“, dar nu gãsise decât un intelectual timid, cu maniere delicate, carevorbea rar ºi rãmânea dus pe gânduri mult timp înainte sã prezinte o analizãlucidã a problemelor în discuþie. Deºi se declara împotriva Statelor Unite ºi aimperialismului occidental, Neto pãrea nesigur în privinþa scopurilor politice ale

MPLA. I-a spus lui Najestkin:

Programul nostru stabileºte scopuri juste, umane, nobile, dar prea îndepãrtate. Acumnu este momentul sã discutãm despre crearea elementelor unei societãþi comuniste încontextul realitãþii africane. Sarcina principalã este sã producem o uniune cu o bazã câtmai largã a forþelor patriotice, în primul rând ºi mai ales în Angola… ªi ce reprezintãcomunismul [în condiþiile Africii]? Ajutaþi-mã sã înþeleg aceastã problemã. La urmaurmelor, dumneavoastrã sunteþi comunist ºi trebuie sã înþelegeþi bine acest lucru. Ajutaþi-mãsã obþin bibliografia necesarã.



408

Deºi a fost impresionat de onestitatea ºi angajamentul lui Neto faþã deeliberarea Angolei, Najestkin se întreba dacã acesta este suficient de hotãrât sãducã „o luptã armatã fãrã compromisuri“. Neto se bucura însã de sprijinul puternical lui Cunhal, care i-a aranjat o vizitã în Uniunea Sovieticã în 1964. Ca urmare avizitei lui, Moscova a anunþat public sprijinul pentru MPLA. Neto a mai fãcutalte vizite în Uniunea Sovieticã în 1966 ºi în 1967.

Organizaþia Frente de Libertação de Moçambique (FRELIMO), condusã deEduardo Mondlane care îºi fãcuse studiile în SUA, nu reprezenta o ameninþare laadresa regimului portughez din Mozambic, la fel dupã cum MPLA din Angola nua început luptele de gherilã decât în 1964. Deºi Centrul nu era impresionat deMondlane, avea mai multã încredere într-un tânãr membru al FRELIMO, cu

numele conspirativ de ÞOM, care fusese pânã nu de mult student la Paris. ÞOMfãcuse instrucþie militarã în Uniunea Sovieticã în 1965, iar dupã aceea menþinuselegãtura cu Departamentul Internaþional al Comitetului Central în numeleFRELIMO, precum ºi cu KGB. În 1970, propunerea Centrului de a-l recruta caagent a fost respinsã de Departamentul Internaþional, dar a rãmas un contactconfidenþial al KGB-ului care a oferit informaþii despre FRELIMO ºi Mozambic.

La începutul anului 1967 o misiune interdepartamentalã de investigaþii,alcãtuitã din patru persoane – douã de la Departamentul Internaþional, un diplo-mat superior ºi Vladimir Kirpicenko care reprezenta KGB – a plecat de la Moscovaca sã culeagã informaþii de la Dar-es-Salam, Lusaka ºi din alte locuri cu privire la

progresul miºcãrilor de eliberare naþionalã din Africa portughezã. Kirpicenko, la

fel ca ºi Najestkin cu ºase ani înainte, a fost intrigat de discuþiile sale cu Neto, dar a rãmas cu sentimente amestecate:

Neto schimba mereu cursul conversaþiei de la situaþia internã din Angola – poziþiilediverselor partide ºi perspectivele lor de unificare într-o singurã miºcare, acþiuni specificeale armatei MPLA – la aspectele externe ale problemei angoleze, pe care noi le cunoºteamdeja. În acelaºi timp, Neto nu fãcea nicio încercare sã exagereze meritele partidului sãuºi era foarte moderat în privinþa asistenþei pe care o aºtepta de la noi. Întâlnirea cu elmi-a fãcut o impresie bunã ºi, dacã n-ar fi fost culoarea pielii lui, l-aº fi putut lua pe Neto drept un european oarecum flegmatic, mai degrabã decât un african temperamen-tal.

În iulie 1967, dupã ce a primit raportul misiunii de cercetare, Biroul Politica dat instrucþiuni KGB-ului sã asigure instruirea „organizaþiilor naþionaliste

progresiste“ care luptau pentru independenþã în coloniile portugheze din Africa:MPLA; FRELIMO ºi grupul mai mic de gherilã din Guineea Bissau, PartidoAfricano da Independência da Guiné e Cabo Verde (PAIGC).

La început Centrul era foarte nemulþumit de calitatea gherilei FRELIMO.Între 1966 ºi 1970, KGB a asigurat instruire pentru douãzeci ºi unu de specialiºti



409

sabotori ai FRELIMO, dar a constatat cã toþi erau „primitivi“ din punct de vedereideologic ºi nu ºtiau nimic altceva despre Uniunea Sovieticã decât cã este o sursãde arme ºi bani. Divergenþele serioase din cadrul FRELIMO au dus la revolteledin 1968 de la Dar-es-Salam, la vandalizarea birourilor sale, la uciderea unuimembru al Comitetului Central ºi la închiderea ºcolii FRELIMO. Anul urmãtor,Mondlane a fost asasinat cu un pachet cu bombã livrat de disidenþii din FRELIMO.Fãrã îndoialã cã Centrul a salutat înlocuirea lui în fruntea FRELIMO de cãtreSamora Machel, al cãrui scop era sã facã din Mozambic „primul stat marxist dinAfrica“. Machel a susþinut cã convingerile lui marxiste proveneau „nu din ceeace scria în cãrþi ºi nici din lecturile mele despre Marx ºi Engels, ci din faptul cã l-amvãzut pe tatãl meu silit sã cultive bumbac ºi sã se ducã cu el la piaþã, unde trebuia

sã vândã la un preþ scãzut – mult mai scãzut decât cultivatorul portughez“.În timp ce FRELIMO se confrunta cu lupta internã pentru putere, MPLA seafirma ca o ameninþare serioasã la adresa regimului portughez, deºi pretenþiile luicã ar fi controlat o treime din Angola erau mult exagerate. În urma alegerii lui

Neto în calitate de preºedinte al MPLA în 1969, MPLA a fost sfâºiatã de lupteinterne asemãnãtoare cu cele care distruseserã mai înainte FRELIMO. La Centruajungeau rapoarte din aºa-zise surse „de încredere“ potrivit cãrora Neto deturnafondurile sovietice ºi le scotea din þarã ca sã le depunã undeva, într-un cont bancar din Elveþia. Primul lui ofiþer coordonator, Oleg Najestkin, a încercat sã-l apere pe

Neto de aceste acuzaþii:

Daþi-mi voie sã subliniez, am spus eu, cã una din condiþiile asistenþei noastre a fost sã-icerem lui Neto ca numai douã persoane din MPLA sã ºtie despre acest lucru, cã numaiel personal va decide în toate chestiunile legate de asistenþa noastrã. ªi unde ar trebuisã-ºi þinã fondurile în valutã forte, în sertar sau în rucsacul cu care merge în regiunileeliberate?

La începutul anilor ’70, rapoartele de informaþii portugheze arãtau, oarecum prematur, cã MPLA nu mai reprezenta o ameninþare militarã. Existã dovezi cã, în1973, Moscova schimbase direcþia canalizãrii asistenþei ei cãtre comandantul dinest al MPLA, Daniel Chipendra, care se afirmase ca oponent al conducerii lui

Neto. Sprijinul sovietic pentru MPLA s-a redus considerabil. FRELIMO, în schimb,

îºi revenise în mare mãsurã dupã luptele interne anterioare. În 1973, el a impusînchiderea Parcului Naþional Gorongosa, vestit în întreaga lume ca teren devânãtoare pentru turiºtii bogaþi. În acelaºi timp, Machel a condus delegaþiaFRELIMO la Moscova. Rezidenþa din Dar-es-Salam menþinea legãtura secretãcu Machel ºi cu ÞOM.

La începutul anilor ’60, principalele speranþe ale Centrului de a influenþaAfrica Subsaharianã se axau pe Somalia. În octombrie 1969, guvernul civilnepopular al Somaliei a fost rãsturnat de la putere printr-o loviturã de stat militarã



410

în urma cãreia s-a înfiinþat Consiliul Revoluþionar Suprem (CRS), alcãtuit dinofiþeri ºi condus de comandantul armatei, general Muhammad Siad Barre.Rezidenþa KGB a primit o înºtiinþare prealabilã despre lovitura de stat (care purtanumele conspirativ de KONKORD) din partea unuia dintre principalii complotiºti,cu numele conspirativ de KERL ºi care vizitase Moscova ºi devenise membru alCRS. Dupã cum reiese din dosarul lui KERL, acesta a continuat sã-l influenþeze

pe Siad Barre ºi dupã lovitura de stat, în conformitate cu directivele aprobate deKGB. Deºi însemnãrile lui Mitrokhin nu oferã niciun fel de detalii, KERL s-ar

putea sã fi avut – sau cel puþin a spus KGB-ului cã avea – o oarecare influenþãasupra deciziei iniþiale a lui Siad Barre de a invita o navã sovieticã sã viziteze

porturile Somaliei ºi de a expulza întregul Corp American al Pãcii ºi o jumãtate

din personalul Ambasadei SUA. Consiliul Revoluþionar Suprem a suspendatConstituþia, a desfiinþat Adunarea Naþionalã ºi partidele politice ºi a schimbatdenumirea þãrii în Republica Democratã Somalia. Deºi nu avea studii ºi nu era

prea bine familiarizat cu marxismul, Siad Barre a declarat la prima aniversare aloviturii de stat cã noul regim se va baza pe „socialismul ºtiinþific“. La diversemanifestãri publice, strãzile erau împodobite cu propria lui imagine ca „Lider victorios“, flancat de portretele lui Marx ºi Lenin. Dar noþiunea de „socialismºtiinþific“ a „Liderului victorios“ era cam excentricã. Siad Barre susþinea cã fãcuseo sintezã între marxism ºi islamism ºi a publicat o cãrticicã albastrã, amintindfoarte mult de Cãrticica Roºie a lui Mao, care conþinea un amestec de platitudiniºi îndemnuri bombastice. În 1971, Barre a anunþat cã Republica Democratã So-

malia urma sã fie transformatã într-un stat monopartinic, o ambiþie pe care ºi-arealizat-o în final cinci ani mai târziu prin crearea Partidului Socialist Revoluþionar din Somalia.

Centrul avea mult mai mare încredere în KERL decât în Siad Barre.Importanþa acestuia era atât de mare în ochii KGB-ului, încât, în timpul vizitelor la Moscova, a avut discuþii cu Andropov, cu vicepreºedintele KGB Semion Þvigunºi cu Brejnev. KERL a fost folosit pentru un mare numãr de operaþiuni KGB:

printre ele ºi o întâlnire cu Muammar al-Gaddafi la Tripoli la cererea rezidenþeidin Mogadishu în 1969 în cadrul unei operaþiuni de influenþare; expulzarea acinci diplomaþi americani în primãvara anului 1970 ºi anularea unei vizite a MarineiMilitare SUA în Mogadishu; articole în cadrul mãsurilor active inserate în presa

din Somalia; ºi achiziþionarea pentru Moscova de tehnologie occidentalã ºiamericanã, al cãrei export în Uniunea Sovieticã era interzis în conformitate curegulamentele COCOM. Motivaþia lui KERL era ºi ideologicã, dar ºi financiarã.În 1972, dupã ce a obþinut tehnologie americanã de la o sursã italianã pentru a fitransmisã mai departe la Moscova a primit 5000 de dolari. Colegul lui KERL dinConsiliul Revoluþionar Suprem, locotenent-colonelul Salah Gaveire Kedie (cunumele conspirativ de OPERATOR), care studiase la Academia Militarã Frunzedin Moscova, a fost recrutat ca agent KGB. Dar în 1971, Gaveire Kedie avea sã



411

fie acuzat împreunã cu vicepreºedintele Muhammad Ainanche cã comploteazãîn vederea asasinãrii lui Siad Barre. Amândoi au fost gãsiþi vinovaþi ºi executaþiîn public.

Cea mai evidentã influenþã a KGB-ului asupra noii Republici DemocrateSomalia s-a manifestat în rolul sãu de îndrumãtor în înfiinþarea Serviciului Naþionalde Securitate (SNS), condus de ginerele lui Siad Barre, Ahmad SulaymaanAbdullah, care avea, aºa cum a recunoscut mai târziu ºeful poliþiei, JamaMuhammad Ghalib, „puteri nelimitate de percheziþie, arestare, detenþie fãrã procesºi torturã… Promovarea sloganurilor lui Siad Barre ºi hãrþuirea disidenþilor, realiºi imaginari, a devenit curând o rutinã zilnicã“. Fãrã îndoialã cã Centrul nu aapreciat ironia arestãrii agentului KGB Gaveire Kedie de cãtre serviciile de

securitate somaleze pe care le antrenase. Dar a reuºit sã alimenteze Serviciul Naþional de Securitate cu dezinformãri menite sã exacerbeze neîncrederea înStatele Unite. Cu ajutorul Serviciului A, rezidenþa de la Mogadishu a fabricatrapoarte conform cãrora CIA strângea informaþii referitoare la armata somalezã

pe care voia sã le transmitã Etiopiei, cu care Somalia se afla în conflict în legãturãcu regiunea Ogaden, cu populaþie vorbitoare de somalezã. KGB susþinea cã scopulunei vizite fãcute de ambasadorul SUA împreunã cu un membru al postului CIAde la Mogadishu în Addis Abeba în primãvara anului 1972 era sã transmitã acesteinformaþii.

Mai târziu, pe parcursul anului 1972, Andropov a fãcut un tur de inspecþie înSomalia – un indiciu al importanþei pe care o acorda acesteia ca domeniu de

operare al KGB. În 1973 l-a invitat pe Sulaymaan la Moscova pentru convorbiri.În 1974, în Somalia se aflau aproximativ 3600 de consilieri sovietici, dintre careaproximativ 1600 consilieri militari. La 11 iulie 1974, Uniunea Sovieticã ºi So-malia au semnat tratatul de prietenie ºi colaborare, primul încheiat între Moscovaºi un stat african negru prin care se permitea flotei sovietice accesul la portulstrategic Barbera. În 1976, ajutorul militar sovietic a transformat micuþa Somaliaîn a patra þarã ca nivel de înarmare din Africa Subsaharianã (dupã state mult maimari, ca Nigeria, Zair ºi Etiopia). Într-o cuvântare la cel de-al XXV-lea Congresal PCUS la Moscova în februarie 1976, Siad Barre a declarat cã Somalia este „o

parte inseparabilã a miºcãrii revoluþionare mondiale“. Locul Somaliei pe orbitasovieticã era însã mai puþin sigur decât s-ar fi putut deduce din retorica lui.

Vorbitorii musulmani de somalezã se considerau din punct de vedere istoric deorigine arabã ºi în 1974 Somalia a intrat în Liga Arabã, sponsorizatã de ArabiaSauditã, una dintre „oile negre“ ale Moscovei. „Revoluþia somalezã“ nu a trecut

prea mult dincolo de nivelul unei retorici revoluþionare. Deºi cele mai multe dintredubiile Moscovei au fost exprimate în particular, un comentator sovietic a remarcat

public în anul 1976 cã, în ciuda unor naþionalizãri din Somalia, „activitatea dinsectorul privat nu s-a diminuat“. Castro raporta dupã o vizitã în Somalia efectuatãîn martie 1977 cã „Puterea ºi influenþa grupului de dreapta continuã sã creascã.



412

Ministrul de Interne [ºi ºeful securitãþii] Sulaymaan face tot posibilul pentru aapropia mai mult Somalia de Arabia Sauditã ºi de þãrile imperialiste“. La puþintimp dupã aceasta, Uniunea Sovieticã a abandonat efectiv poziþiile pe care leavusese în Somalia în favoarea perspectivelor mai promiþãtoare din alte pãrþi aleCornului Africii.



413

25

De la optimism la deziluzie

Pe la mijlocul anilor ’70, principalele speranþe ale KGB-ului în legãturã curevoluþia din Africa se îndreptau spre fostele colonii portugheze Angola ºiMozambic. În Angola, cea mai bogatã dintre coloniile portugheze, încheiereastãpânirii Portugaliei a fost urmatã de un rãzboi civil în care organizaþiei marxisteMovimento Popular de Libertação de Angola (MPLA) i s-au opus organizaþiilenemarxiste Frente Nacional de Libertação de Angola (FNLA) ºi União Nacional

para Independência Total de Angola (UNITA), care aveau circumscripþii diferite.La începutul anilor ’70, cu excepþia nucleului de susþinãtori ai lui Neto din Re-

publica Africa Centralã, Moscova îºi pierduse în mare mãsurã încrederea în modul

în care conducea el MPLA. Aºa cum a recunoscut Neto mai târziu, pierdereacelei mai mari pãrþi a sprijinului sovietic a adus MPLA în pragul înfrângerii.Dupã „Revoluþia garoafelor roºii“ din Portugalia din 1974, liderul comunist

portughez, loial Moscovei, Álvaro Cunhal, care a intrat în guvernul de coaliþiecondus de socialiºti, a rugat Moscova sã reia livrãrile de arme cãtre MPLA. Dacãnu ar fi fãcut acest lucru, victoria ar fi putut fi de partea FNLA, care fusese sprijinitãmai înainte atât de Statele Unite, cât ºi de China, ºi de partea UNITA, care se

bucurase, de asemenea, de ajutorul chinezilor în trecut ºi avea sã câºtige curândajutorul Africii de Sud. Rezidenþele din Alger, Bamako, Brazaville, Dakar, Dar-es-Salam, Lusaka, Mogadishu, Nairobi ºi Rabat au primit instrucþiuni urgente sãtrimitã agenþi ºi contacte confidenþiale în Angola ºi Mozambic pentru a obþine

informaþii de primã mânã despre situaþie.În decembrie 1974 Biroul Politic a aprobat propunerile de a alimenta MPLA

cu arme grele ºi muniþie prin Congo (Brazaville). Ambasadorul sovietic dinBrazaville a avertizat totuºi asupra pericolelor de a fi implicaþi în rãzboiul civil încare, a prezis el, sprijinul SUA ºi al Chinei pentru „reacþionarii“ din FNLA ºiUNITA le va da acestora câºtig de cauzã. Moscova ºi-a înteþit eforturile înîncercarea de a-i determina pe liderii africani sã convingã cele trei miºcãri angolezede eliberare sã înceapã tratativele cu portughezii pentru un transfer paºnic al puterii.



414

Aceste negocieri au dus la Acordul de la Alvor din ianuarie 1975, prin carePortugalia a consimþit sã predea puterea la 11 noiembrie unei coaliþii deguvernãmânt formatã din reprezentanþi ai MPLA, FNLA ºi UNITA. Dar niciunadin aceste trei grupãri nu a luat în serios ideea de guvern de coaliþie ºi la începutul

primãverii, Castro, susþinãtor înfocat al lui Neto, a fãcut presiuni crescânde asupraMoscovei pentru a furniza ajutor militar MPLA. La începutul verii, aproximativ250 de ofiþeri cubanezi au fost trimiºi în Angola, unde au constituit comandamentulgeneral al lui Neto în planificarea operaþiunilor, precum ºi în instruirea forþelor MPLA. Castro vedea în Angola terenul propice pentru a se afirma ca mare lider revoluþionar ºi a reînvia avântul revoluþionar de acasã. În iulie, preºedintele Fordºi „Comitetul Patruzeci“ care monitoriza acþiunile sub acoperire, a autorizat o

acþiune secretã pe scarã largã a CIA în sprijinul FNLA ºi UNITA prin Zair ºiZambia, ambele ostile MPLA. La începutul lui august, primele forþe sud-africaneau trecut frontiera în Angola. La mijlocul lunii, MPLA era în defensivã ºi seretrãgea spre capitala þãrii, Luanda.

Castro a reacþionat trimiþându-i un apel personal lui Brejnev de a acordasprijin pe scarã largã MPLA ºi expediind primele trupe de luptã cubaneze înLuanda în toamna aceluiaºi an. Dar mulþi oameni de la Moscova continuau sãvadã în Neto un personaj bizar. Ministrul sovietic adjunct de Externe, VasiliKuzneþov, a spus în particular în 1975: „Avem nevoie de el numai o anumitã

perioadã de timp. ªtim cã a fost bolnav… ªi din punct de vedere psihologic nu se poate pune nicio bazã pe el“. Biroul Politic, la fel ca ºi Ministerul de Externe, nu

era dispus sã-ºi asume riscul unei implicãri pe scarã largã în rãzboiul civil dinAngola, nutrind speranþa nerealistã cã Acordul de la Alvor ar putea fi resuscitat ºicele trei miºcãri de eliberare convinse sã-ºi rezolve divergenþele. Sarcina de a-itransmite acest mesaj lui Neto i-a fost încredinþatã primului ofiþer coordonator alacestuia, Oleg Najestkin, pe atunci ºef al Biroului pentru Angola din FCD. Înaintede plecare, Najestkin a fost îndemnat ºi de Ministerul de Externe ºi deDepartamentul Internaþional de la CC al PCUS, ale cãror opinii Najestkin leconsidera „înguste“, sã-l „convingã“ pe Neto de avantajele unirii sale cu FNLA ºiUNITA – politicã pe care ofiþerul o considera inaplicabilã. Dar în timp ce Najestkinse afla la Brazaville în drum spre Luanda, intensificarea rãzboiului civil a produso schimbare de atitudine la Moscova – în pofida scepticismului continuu de la

Ministerul de Externe. Un raport al FCD adresat Biroului Politic, contrasemnatde Viktor Cebrikov, preºedinte adjunct al KGB, avertiza cã, fãrã sprijin din afarã,MPLA nu va fi capabilã sã pãstreze Luanda. O telegramã de la Centru îl autoriza

pe Najestkin sã-i spunã lui Neto cã Uniunea Sovieticã este gata sã stabileascãrelaþii diplomatice la 11 noiembrie cu un guvern MPLA fãrã reprezentanþi ai FNLAsau UNITA ºi sã acorde asistenþã militarã. Najestkin a plecat de la Brazaville laLuanda la 2 noiembrie ºi a gãsit un oraº sub asediu. La sosire a fost dus la HotelTivoli, unde susþinãtorii strãini ai MPLA erau gãzduiþi gratuit ºi primeau o supã



415

de fasole o datã pe zi. Prima problemã a lui Najestkin a fost sã-l gãseascã pe Neto,care nu fusese avertizat în legãturã cu sosirea lui ºi se afla într-o locaþie secretã înafara Luandei, protejat de trupele cubaneze. Un reporter de la Pravda care locuiala Tivoli îi cunoºtea pe câþiva dintre ofiþerii misiunii militare cubaneze ºi îi luasede curând un interviu lui Neto. Acesta l-a condus cu maºina la sediul lui Neto.Deºi era miezul nopþii, Neto continua sã lucreze în biroul lui ºi l-a întrebat dacã avenit sã mai încerce încã o datã sã „se uneascã cu duºmanii revoluþiei din Angola“.

Najestkin a decis cã, dacã nu va fi sincer, nu va putea recâºtiga încrederea lui Neto. A recunoscut cã erau anumite persoane oficiale la Ministerul de Externe ºila Departamentul Internaþional al CC al PCUS care îl rugaserã sã facã exact acestlucru când plecase din Moscova, dar sfaturile mai înþelepte au prevalat între timp,astfel cã fusese autorizat sã ofere sprijin deplin unui guvern independent al MPLA.

Neto a vãrsat – aºa cum spunea mai târziu Najestkin – câteva lacrimi de bucurie,apoi i-a zis: „În sfârºit, am fost înþeleºi. Aceasta înseamnã cã vom lucra ºi vomlupta împreunã. Cubanezii, dragii noºtri prieteni, ne ajutã, dar fãrã UniuneaSovieticã este foarte, foarte greu pentru noi. Acum suntem siguri cã vom fivictorioºi“. Cei doi bãrbaþi au continuat sã discute pânã în zorii zilei.

Un transport masiv de trupe cubaneze ºi armament sovietic efectuat desovietici a fãcut posibilã schimbarea cursului rãzboiului civil. Retragerea sprijinuluiSUA pentru oponenþii MPLA a fost la fel de importantã. La 13 decembrie, acþiuneasecretã a CIA din Angola a încetat brusc sã mai fie secretã. Un reportaj de pe

prima paginã a ziarului New York Times a dezvãluit atât amploarea operaþiuniiCIA în sprijinul FNLA ºi UNITA, cât ºi faptul cã, cu cinci luni mai înainte,

Nathaniel Davis, secretar adjunct pentru Afaceri Africane la Departamentul deStat îºi dãduse demisia în semn de protest împotriva ei. Congresul a reacþionatvotând tãierea tuturor fondurilor pentru asistenþã secretã pentru oricare facþiunedin Angola. Pentru prima datã în istoria Americii, preºedintele a fost nevoit sãopreascã o acþiune secretã din strãinãtate în care era angajat personal. Într-un

briefing dat în afara cadrului oficial, Henry Kissinger l-a condamnat pe Ford pentru cã a permis Congresului sã-i nesocoteascã politica externã. Umilirea CIAa fost primitã cu mare bucurie la Centru. Dupã cum afirma un diplomat sovieticsuperior (ulterior dezertor), Arkadi ªevcenko, Moscova a tras concluzia cã „StateleUnite sunt lipsite de voinþa de a acþiona în Africa“, tot aºa dupã cum îºi pierduserãvoinþa de a mai lupta în Vietnam. „Dupã umilirea din Vietnam, din 1975, Americaera tot mai mult înfãþiºatã de cãtre militanþii de partid ca un rival neînsemnat înLumea a Treia. Deºi unii experþi au adoptat o atitudine mai precautã, liderii sovieticiau considerat cã, pe lângã «sindromul Vietnam» Statele Unite sufereau acum ºide un «sindrom Angola».“ Neto a fãcut aceeaºi analogie. La 27 iulie 1976 el adeclarat: „Lupta noastrã trebuie sã continue pânã când FNLA va fi învins, aºacum a fost SUA în Vietnam“. Succesul din Angola avea sã determine creºtereadisponibilãþii Moscovei de a interveni în Etiopia.



416

Deºi FNLA practic s-a prãbuºit dupã retragerea sprijinului SUA, UNITA areuºit sã continue lupta din patria sa tribalã aflatã în sud-estul Angolei cu sprijindin partea Africii de Sud, care era îngrozitã de perspectiva de a avea un satelitsovietic în vecinãtatea sa. Alianþa UNITA cu regimul de apartheid reprezenta ouriaºã victorie propagandisticã atât pentru Moscova, cât ºi pentru MPLA. Lasummit-ul UOA din ianuarie 1976, statele membre au fost iniþial profunddezorientate neºtiind pe care din pãrþile implicate în rãzboiul civil din Angolatrebuie sã o recunoascã. Dar când s-a descoperit cã forþele sud-africane luptau de

partea UNITA, susþinãtorii sãi africani au dispãrut. La 10 februarie 1976, UOA arecunoscut în mod oficial Republica Popularã Angola.

Cantitãþi uriaºe de materiale de propagandã sovieticã ºi arme au fost

transportate pe calea aerului în Angola. Astfel s-au trimis un avion încãrcat cu broºuri conþinând cuvântarea lui Brejnev la Congresul al XXV-lea (1976) alPartidului ºi douã avioane pline cu broºuri anti-Mao. Ambasada sovieticã dinLuanda a afirmat fãrã prea multã convingere cã a utilizat în mod corespunzãtor tot acest material de propagandã, dar probabil cã i-a fost foarte greu sã sedescotoroseascã de colecþiile de lucrãri complete ale lui Lenin care fuseserã trimise,din greºealã, în versiunea francezã în loc de portughezã. În vara anului 1976,ambasada rãmãsese fãrã portrete ale lui Lenin ºi a cerut conºtiincioasã altã livrarede la Moscova. Pentru a-l ajuta pe Neto sã þinã sub control disidenþa, consilieriide la Stasi din Germania de Est au înfiinþat un serviciu de securitate brutal, Direçãode Informação e Segurança de Angola (DISA), care a efectuat repetate epurãri

împotriva oponenþilor lui reali ºi imaginari.În octombrie 1976 Neto a vizitat Moscova pentru a semna un tratat de prietenieºi cooperare cu Uniunea Sovieticã, prin care pãrþile semnatare se angajau sãcoopereze în plan militar ºi, totodatã, se acorda forþelor sovietice permisiunea dea folosi aeroporturile din Angola ºi portul Luanda. „Ajutorul sovietic“, a declarat

Neto, „a fost factorul-cheie în dezvoltarea noastrã istoricã, în dobândireaindependenþei ºi în reconstrucþia þãrii.“ Deºi Moscova l-a salutat public pe Netoca pe un erou, în realitate el nu s-a bucurat de încrederea Ministerului de Externeºi nici a Departamentului Internaþional al PCUS. Cu toate cã rezidenþa din Luandaa menþinut legãtura cu Neto, probabil cã intenþiile militante ale lui Neto în 1976au fost monitorizate în principal de o asistentã politicã cu numele conspirativ de

VOMUS. Aceasta a devenit contactul confidenþial al rezidenþei de la Luanda,susþinând cã exercita o influenþã „favorabilã“ – fãrã îndoialã prosovieticã – asupralui Neto ºi a altor membri ai conducerii MPLA, probabil în sensul contracarãriiideologiei maoiste. Dar în iunie 1977 ea a fost arestatã, probabil fiindcã susþinuselovitura de stat aproape reuºitã a ministrului de Interne al MPLA, Nito Alves, unmarxist prosovietic mai ortodox, ºi a comisarului-ºef politic din forþele armate,José Van Dúnem. Moscova a ezitat înainte de a lua o atitudine faþã de lovitura destat. Spre indignarea lui Neto, fãrã îndoialã, abia dupã patru zile ea i-a condamnat



417

pe complotiºti. Dupã toate probabilitãþile voia sã vadã cine va ieºi victorios înaintede a alege în favoarea uneia din pãrþi, dar, la fel ca ºi VOMUS, nu ar fi avut nimicîmpotrivã dacã Neto ar fi fost înlocuit la conducerea MPLA.

Oleg Najestkin susþine cã s-a procedat incorect cu Neto din cauza birocraþieide partid ºi a Departamentului Internaþional al CC al PCUS, care dorea „sã-ltransforme pe Neto într-un instrument obedient al propriei lor politici nuîntotdeauna foarte bine concepute de construire a socialismului în Africa“:

Nu era un personaj obedient faþã de aparatul de partid. Avea întotdeauna o opinie proprieîn legãturã cu modul în care urma sã opereze, sã conducã lupta, sã acþioneze într-un cazsau altul. ªi aceste opinii erau adesea departe de a coincide cu ale noastre, dar el ºtiacum sã-ºi susþinã poziþia. Nu înþelegea, de exemplu, de ce trebuia sã se angajeze într-oflecãrealã antiimperialistã contraproductivã, de ce trebuia sã facã declaraþii în sprijinul politicii externe sovietice cu ale cãrei acþiuni, întâmplãtor, el nu era de acord ºi de cetrebuia sã-ºi punã numele sub fel de fel de apeluri ºi declaraþii, dintre care multe nuaveau o semnificaþie concretã ºi realistã.

Ca ºi Moscova, Ambasada sovieticã de la Luanda avea mai multã încredereîn Nito Alves ºi a regretat cã lovitura de stat a acestuia a eºuat. Neto i s-a plâns demai multe ori lui Najestkin cã Departamentul Internaþional scotocea „prin rufelelui murdare“, încercând sã gãseascã un material compromiþãtor pe care sã-lutilizeze împotriva lui.

Spre deosebire de rãzboiul de eliberare din Angola, în care MPLA trebuia sãfacã faþã rivalilor din FNLA ºi UNITA, singura miºcare care lupta împotrivastãpânirii portugheze din Mozambic era Frente de Libertação de Moçambique(FRELIMO). În septembrie 1974, FRELIMO ºi guvernul revoluþionar portughezde la Lisabona au semnat un acord prin care se recunoºtea independenþa în iunie1975. La douã luni dupã acord, dându-se drept corespondent de la Izvestia, ofiþerulKGB Boris Pavlovici Fetisov a sosit în Mozambic într-o inspecþie. KGB ºi Stasiau influenþat în principal crearea brutalului serviciu de securitate al lui SamoraMachel, Serviço Nacional de Segurança Popular (SNSAP), care a instituit o domniea terorii împotriva oponenþilor reali ºi imaginari ai lui Machel. Organizaþia la fel

de brutalã Resistência Nacional Moçambicana (RENAMO), creatã iniþial deOrganizaþia Centralã de Informaþii din Rhodesia în 1977, a reuºit sã exploatezeopoziþia generalã de la sate împotriva regimului FRELIMO manifestatã printr-unrãzboi civil foarte lung.

Prãbuºirea imperiului portughez a inaugurat ceea ce preºedintele TanzanieiJulius Nyerere numea „al doilea calvar“ pentru Africa. Entuziasmul Moscovei îldepãºea cu mult pe cel al Washingtonului. Pe parcursul perioadei de cinci anicare a început în ianuarie 1976, valoarea totalã a transferurilor de arme sovietice



418

cãtre Africa Neagrã a fost de aproximativ 4 miliarde de dolari, de zece ori maimare decât valoarea livrãrilor americane. Apariþia regimurilor marxiste sprijinitede Moscova în Angola ºi Mozambic, precum ºi umilirea CIA în Angola l-au convins

pe Andropov sã ordone intensificarea operaþiunilor KGB în Africa. În august 1976,FCD ºi-a informat rezidenþele din Africa:

Una dintre principalele cerinþe pe care SVIRIDOV [Andropov] le-a formulat în legãturãcu munca noastrã în Africa constã în orientarea rezidenþelor cãtre problemele politice principale. Aceasta înseamnã sã acþionãm mai consecvent pentru a submina poziþiaamericanilor ºi a britanicilor în Africa, sã consolidãm influenþa sovieticã pe continent.Este necesar sã stabilim poziþii ferme ºi sã canalizãm influenþa în cadrul cercurilor conducãtoare, a guvernelor ºi a serviciilor de informaþii, pentru a obþine prognoze fiabile

referitoare la situaþia din þarã ºi din regiune în general ºi cu privire la activitãþileamericanilor, britanicilor ºi chinezilor, precum ºi pentru adoptarea unor mãsuri deamploare împotriva lor.

Optimismul lui Andropov legat de perspectivele de subminare a influenþeiSUA ºi Marii Britanii din Africa ºi pentru consolidarea poziþiei Uniunii Sovieticederiva nu numai din înfiinþarea statelor monopartinice marxist-leniniste din Angolaºi Mozambic, ci ºi din dovezile tot mai numeroase cã Etiopia urma aceeaºi cale.

Regimul prooccidental din Etiopia s-a prãbuºit aproape concomitent cuimperiul portughez. La 12 septembrie 1964, Haile Selassie, Împãratul Etiopiei,Alesul lui Dumnezeu ºi Leul Cuceritor al Tribului lui Judah a fost arestat de

locotenent-colonelul Mengistu Haile Mariam ºi de un grup de tineri ofiþeri ºi dusla închisoare pe bancheta din spate a unui Volkswagen. Ulterior, lui Haile Selassiei s-a instituit arest la domiciliu în palatul lui unde, un an mai târziu, a fost strangulat,

probabil chiar de cãtre Mengistu, ºi îngropat în spatele unei latrine din palatulimperial. Puterea a trecut în mâinile unei junte militare, cunoscutã sub numele deDerg („comitet“ în limba amharã). Radio Moscova a declarat cã schimbãrile dinEtiopia nu „marcau o simplã loviturã de stat militarã“. Pravda a elogiat implicaþiilerevoluþionare ale naþionalizãrii pãmântului din 1975. Dar un an mai târziu, cândDerg a cerut arme de la sovietici, Moscova a temporizat ºi a dat de înþeles cã

prezenþa unor membri „prooccidentali“ în Derg face ca aceastã decizie sã fiedificilã. La 20 aprilie 1976, Derg a anunþat un program politic detaliat „Revoluþia

Democraticã Naþionalã“, care a format baza unei alianþe de lucru cu organizaþiamarxistã prosovieticã MEISON (acronim în amharã al organizaþiei MiºcareaSocialistã pe Întreaga Etiopie), menitã sã contribuie la crearea unei „republicidemocrate populare“. Dar în pofida acestei retorici optimiste, Etiopia pãrea sã fieea însãºi în pragul dezintegrãrii, cu miºcãri separatiste în diverse provincii defrontierã, cu o serie de rebeliuni locale în altele ºi câteva mii de arestãri la AddisAbeba pentru activitate contrarevoluþionarã. În acest moment critic, când Etiopiaera în pragul rãzboiului civil, Derg a gãsit un sprijin crucial la Moscova. Vizita



419

efectuatã de o delegaþie la nivel înalt a Derg-ului la Moscova în iulie 1976 afost urmatã cinci luni mai târziu de un acord secret privind livrarea de armesovietice.

Mengistu îºi consolidase între timp puterea în cadrul Derg-ului asasinându-i,unul câte unul, pe rivalii sãi reali ºi imaginari. În septembrie 1976, Derg a anunþatintroducerea unei execuþii sumare pentru „contrarevoluþionari“. Tendinþele

paranoice ale lui Mengistu au fost accentuate de atentatul organizat împotriva luiîn octombrie. Pravda a relatat cã guvernul progresist de la Addis Abeba, confruntatcu o inevitabilã „intensificare a luptei de clasã“, „lichida cu succes bandele decontrarevoluþionari“ cu sprijinul societãþii etiopiene. Într-o cuvântare rostitã la17 aprilie 1977, Mengistu a lansat un atac furibund la adresa „duºmanilor

revoluþiei“ ºi în mod demonstrativ a spart trei flacoane de sticlã care pãreau sãconþinã sânge. Flacoanele sparte ºi sângele împrãºtiat din ele simbolizau, a declaratel, pe cei trei duºmani pe care trebuie sã-i extermine revoluþia: imperialismul,feudalismul ºi capitalismul. O lunã mai târziu, Fondul Salvaþi Copiii a raportat cã

printre presupusele victime contrarevoluþionare ale bãii de sânge a lui Mengistuse aflau nu numai adulþi, ci ºi peste 1000 de copii, majoritatea între unsprezece ºitreisprezece ani, ale cãror trupuri au fost lãsate sã zacã pe strãzile din Addis Abeba.Amnesty International a estimat ulterior cã aproximativ o jumãtate de milion deoameni au pierit în timpul Terorii Roºii din 1977 ºi 1978. Adesea li se cereafamiliilor victimelor sã achite costul gloanþelor cu care fuseserã ucise acestea.

Tendinþele paranoice ale lui Mengistu au fost exploatate de mãsurile active

ale KGB, menite sã exacerbeze teama acestuia de comploturile CIA împotrivalui. Operaþiunea FAKEL a folosit o serie de documente false care emanau,chipurile, de la postul CIA din Nairobi (în realitate, mai mult ca sigur fabricate deServiciul A) ºi dezvãluiau un inexistent complot în care erau implicate Sudanul,Arabia Sauditã, Somalia, Egiptul ºi Kenya, precum ºi Statele Unite pentru a-lrãsturna de Mengistu de la putere, pentru a-i asasina pe toþi liderii ºi pentruinvadarea Etiopiei dinspre Sudan ºi Kenya. Spre încântarea Centrului, probabil,în septembrie 1977, foarte agitat, Mengistu în persoanã a apelat la ambasadorulsovietic din Addis Abeba pentru a primi „ajutorul politic ºi militar necesar înacest moment critic“ ca sã facã faþã complotului. Ambasadorul a reuºit sã-ºicompunã o figurã serioasã tot timpul cât a durat întrevederea ºi a transmis cererea

lui la Moscova. Moscova sperase cã va putea evita situaþia în care ar fi urmat sãaleagã între cele douã regimuri rivale autointitulate marxiste din Cornul Africii,crezând cã, în poziþia sa de furnizor de arme ºi pentru Etiopia ºi pentru Somalia,va putea sã acþioneze ca intermediar între cei doi. În martie, propunerea înaintatãde sovietici de creare a unei confederaþii marxist-leniniste formatã din Etiopia,Somalia, Yemenul de Sud ºi Djibouti (care urma sã devinã independent în iunie)a fost salutatã de Mengistu, dar respinsã de Siad. Somalezii începuserã deja sãsprijine o miºcare de eliberare din sud-estul Etiopiei. În iunie 1977, înspãimântat



420

de livrãrile de arme ale sovieticilor cãtre Etiopia ºi mizând pe perspectivasprijinului militar american, Mogadishu a invadat teritoriul etiopian. Obligatã sãdecidã între Etiopia ºi Somalia, Moscova a optat pentru Etiopia. Motivele ei aufost dictate mai mult de realitatea politicã decât de ideologie. Etiopia avea o

populaþie de zece ori mai mare decât Somalia ºi o aºezare geograficã ºi maistrategicã, deoarece controla cãile de navigaþie ale transporturilor de petrol dinGolful Persic cãtre Occident. În iulie 1977, Uniunea Sovieticã ºi-a retras cei 1000de consilieri din Somalia. În noiembrie, Somalia a anunþat cã a abrogat tratatul de

prietenie ºi cooperare cu Uniunea Sovieticã ºi cã a suspendat relaþiile diplomaticecu Cuba.

Deºi invazia somalezã i-a dat lui Mengistu posibilitatea de a mobiliza toate

secþiunile societãþii etiopiene pentru a sprijini rãzboiul, fãrã ajutorul militar masival Uniunii Sovietice ºi al aliaþilor sãi, Derg nu ar fi supravieþuit. În momentulculminant al livrãrilor de arme sovietice cãtre Etiopia din iarna 1977–1978, într-un

punct critic al rãzboiului cu Somalia, se spune cã avioanele sovietice de transportau aterizat la fiecare douãzeci de minute timp de trei luni. Aproximativ 225 deavioane au fost implicate în operaþiunea coordonatã prin intermediul unui satelitsovietic militar de recunoaºtere. În acelaºi timp, 17 000 de soldaþi cubanezi aufost aduºi cu avionul din Angola pentru a se alãtura celor 1000 de consilieri militarisovietici ºi 400 de consilieri est-germani care instruiau unitãþile de spionaj ºi desecuritate internã. În martie 1978, somalezii au suferit înfrângerea decisivã. Printreagenþii KGB aparent strãini de sprijinul sovietic pentru Mengistu s-a numãrat ºi

RASHID, unul dintre jurnaliºtii somalezi de frunte, printre contactele cãruia seafla ºi Siad Barre. Însemnãrile lui Mitrokhin atestã eforturile susþinute ale KGB-uluide a menþine legãtura cu acest agent:

În 1978, rezidenþa i-a inculcat lui RASHID ideile elementare cã numai URSS susþinedestinderea internaþionalã ºi coexistenþa paºnicã ºi sprijinã interesele arabilor. I s-ausemnalat erorile politice ale conducerii somaleze în rezolvarea disputelor teritoriale cuEtiopia ºi Kenya, i s-a înfãþiºat adevãrata situaþie din zona Cornului Africii ºi i s-adezvãluit ºi natura agresivã a politicii SUA în legãturã cu soluþionarea problemei, precumºi rolul Arabiei Saudite, ca vârf de lance în lupta împotriva Miºcãrii de Eliberare Naþionalã de pe continentul african.

Se pare cã RASHID nu s-a lãsat convins, iar legãtura cu el s-a întrerupt.În schimb, loialitatea lui Mengistu faþã de Moscova pãrea absolutã. În fiecare

an la 1 Mai, trupele lui demonstrau prin Addis Abeba sub portretele uriaºe ale luiLenin. Chiar ºi mai târziu, aflat în exil dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, Mengistuîºi amintea cu nostalgie de prima datã când Brejnev îl strânsese în îmbrãþiºarealui de urs: „Din acel moment, Brejnev a fost ca un tatã pentru mine. Ne-am maiîntâlnit încã de douãsprezece ori, întotdeauna în Uniunea Sovieticã. De fiecare



421

datã, înainte de a-i relata problemele noastre, îi spuneam: Tovarãºe Brejnev, eusunt fiul dumneavoastrã, vã datorez totul. ªi într-adevãr simþeam cã Brejnev esteca un tatã pentru mine.“

La 12 septembrie 1978, cu prilejul celei de-a patra aniversãri a rãsturnãrii luiHaile Selassie, Mengistu a prezidat festivitãþile aºezat pe un tron solitar aurit ºitapiþat cu pluº roºu. Fidel Castro, oaspetele lui de onoare, stãtea în dreapta, pe unfotoliu, în timp ce ceilalþi membri ai Derg-ului, pentru prima datã aflaþi într-oîmprejurare oficialã, au fost expediaþi în niºte strane laterale. Prezenþa lui Castro

pãrea sã consacre dictatura lui Mengistu. ªi Havana ºi Moscova se fãceau cã nuvãd baia de sânge, care reprezenta una din trãsãturile distinctive ale RepubliciiDemocrate Populare a Etiopiei sub conducerea lui. Dar cel puþin unul dintre

contactele cele mai valoroase ale KGB-ului la Addis Abeba, DIUK, a spusrezidenþei cã Uniunea Sovieticã poartã rãspunderea pentru dictatura brutalã a luiMengistu.

Ascensiunea bruscã ºi dramaticã a regimurilor marxiste din Angola,Mozambic, Guineea Bissau ºi Etiopia a revigorat încercarea de rãsturnare aregimului coloniºtilor albi din Rhodesia, de sub conducerea lui Ian Smith. Moscovacontinua sã-l sprijine pe Joshua Nkomo, conducãtorul ZAPU care fusese eliberatdin închisoare în 1974, ºi nu pe Mugabe, care era ºeful ZANU. Deºi Nkomo nuera marxist, fãcea parte din organizaþiile sprijinite de sovietici cum erau OrganizaþiaSolidaritãþii Popoarelor Afro-Asiatice ºi mai târziu a devenit ºi vicepreºedinte alConsiliului Mondial al Pãcii. Însemnãrile incomplete ºi fragmentare ale lui

Mitrokhin despre ZAPU atestã nouã recrutãri ale KGB, dintre care cel puþin opt persoane primiserã instrucþie militarã sau studiaserã în Rusia ºi se pare cã fuseserãrecrutate acolo. Cel mai important agent ZAPU identificat de Mitrokhin este NED,membru al Consiliului de Rãzboi alcãtuit din cinci persoane ºi condus de Nkomo,care lua toate deciziile strategice. Deºi Mitrokhin nu oferã amãnunte cu privire lainformaþiile furnizate de NED, acestea erau foarte apreciate de Centru. Probabil

pentru cã informaþiile lui NED erau mai ales de naturã militarã, agentul a fosttrecut în subordinea GRU în 1976, dar, ceea ce pãrea foarte neobiºnuit, KGB afost autorizat de Comitetul Central sã rãmânã în contact cu el (un alt indiciu alimportanþei pe care i-o acorda Centrul). Probabil cã au mai existat ºi alte infiltrãriale GRU în ZAPU. Singurul agent ZAPU identificat de Mitrokhin, ARTUR, care

a fost recrutat în timp ce se afla la un curs de instruire militarã la Simferopol, arupt legãturile cu KGB-ul dupã întoarcerea sa în Africa. Se pare cã ceilalþi ºapterecruþi ZAPU au fost catalogaþi drept contacte confidenþiale ºi nu ca agenþi. Faptulcã, la fel ca ARTUR, trei dintre ei (POL, ªERIF ºi ªIRAK) au întrerupt legãturilecu KGB când s-au întors în Africa sugereazã cã nu le plãcea presiunea care seexercitase asupra lor în timpul instruirii pentru a coopera cu KGB, dar nu puteaurefuza acest lucru înainte de a pleca din Uniunea Sovieticã. Cel mai productivdintre contactele confidenþiale care a menþinut legãtura cu KGB-ului pare sã fi



422

fost RIK, care, deºi se afla numai la nivelul mediu al conducerii ZAPU, era apropiatde Joshua Nkomo ºi conducerea Statului-Major. Dupã cum reiese din însemnãrilelui Mitrokhin cu privire la acest dosar, RIK era „ cinstit ºi conºtiincios în muncasa“. Pentru informaþiile pe care le-a furnizat nu a primit decât 5000 de escudosmozambicani ºi câteva cadouri.

Nkomo a condus cele mai multe dintre negocierile pentru furnizãrile de armesovietice cãtre aripa înarmatã a ZAPU, cãtre Armata Revoluþionarã Popularã dinZimbabwe, prin intermediul ambasadorului sovietic de la Lusaka, VasiliGrigorievici Solodovnikov, despre care, aºa cum a recunoscut mai târziu Nkomoîn memoriile sale, se credea cã „este asociat cu KGB“. Solodovnikov era unuldintre experþii sovietici de frunte în problemele Africii, dar se pare cã fusese

cooptat numai ocazional în calitate de colaborator al KGB-ului ºi nu ca ofiþer deinformaþii. Dupã cum relateazã Nkomo, „Era un om plãcut ºi ne înþelegeam foarte bine. În plus, era foarte profesionist în munca lui ºi dacã discutai o cerere cu el, puteai fi sigur cã o va introduce curând pe ordinea de zi a comitetului de resort dela Moscova ºi decizia va veni fãrã prea mare întârziere“. Nkomo a purtat o„corespondenþã extinsã“ ºi a avut cel puþin o întrevedere cu Andropov, la care adiscutat „problema instruirii ofiþerilor operativi de securitate ai ZAPU“. DGI dinCuba a furnizat, de asemenea, consilieri de informaþii pentru ZAPU.

Dar informaþiile din interior ºi influenþa pe care o exercita asupra ZAPU s-audovedit ineficiente pentru cã au impus o strategie greºitã în ZIPRA, care ºi-adiminuat influenþa în favoarea rivalului sãu ZANU, Armata de Eliberare Africanã

din Zimbabwe (ZANLA). La sfatul sovieticilor, ZIPRA a încercat sã se transformeîntr-o forþã convenþionalã capabilã sã lanseze invazii transfrontaliere prin care sã preia controlul asupra teritoriului Rhodesiei ºi sã devinã astfel o pârghie importantãîn încheierea unui acord de pace. Dar fãcând acest lucru, a înfiinþat lagãre militareîn Zambia, Tanzania ºi Angola care erau þinte mult mai uºoare pentru atacul forþelor de securitate din Rhodesia decât grupurile de gherilã mult mai mobile ºi maigreu de localizat. Într-o serie de raiduri transfrontaliere din primãvara ºi varaanului 1979, armata Rhodesiei ºi forþele ei aeriene au anihilat capacitatea ZIPRAde a opera efectiv în interiorul Rhodesiei înainte de acordul de încetare a foculuide la sfârºitul anului.

În schimb, ZANLA a avut mai mult succes cu o strategie bazatã pe infiltrarea

grupurilor de gherilã de la bazele din Mozambic peste frontiera Rhodesiei ºicâºtigarea sprijinului sãtenilor. Deºi superioare din punct de vedere militar, forþelede securitate din Rhodesia au pierdut controlul asupra populaþiei rurale ºi, odatãcu aceasta, ºi rãzboiul. Aºa cum nota un observator: „Adevãrata problemã oconstituie incapacitatea armatei rhodesiene de a înþelege natura rãzboiului pecare îl duce. Nu a reuºit sã-ºi dea seama cã rãzboiul este în esenþã politic ºi numilitar, iar gherilele nu trebuie sã fie neapãrat eficiente“.

În 1977, scria Ken Flower, ºeful spionajului din Rhodesia, „þara a depãºit



423

punctul de la care nu mai exista cale de întoarcere în lupta sa împotrivanaþionalismului african – nu se mai pune problema unei soluþii politice, nu maiexistã alt rãspuns decât rãzboiul“. Pentru guvernul coloniºtilor albi al lui Ian Smith,informaþiile lui Flower „nu erau bine-venite“. Dar în 1979 Rhodesia a acceptat încele din urmã inevitabilul ºi a votat pentru regimul majoritãþii. Spre mareanemulþumire a Moscovei ºi a Consiliului Naþional African, ZANU a lui Mugabea obþinut o victorie categoricã în alegerile din 1980, ºi nu ZAPU a lui Nkomo.ªeful informaþiilor lui Nkomo, Dumiso Debengwa, îi scrisese lui Andropov pentrua-i cere sã continue sã-l sprijine împotriva ZANU. Dar dupã ce Zimbabwe a devenitindependent în aprilie 1980, Centrul s-a temut cã Mugabe îi va purta ranchiunã

pentru sprijinul pe care îl acordase rivalului sãu. A trimis telegrame circulare la

rezidenþele din Africa, Londra ºi în alte locuri în care se cereau informaþii detaliatereferitoare la politica lui faþã de Uniunea Sovieticã.Dupã ce Republica Zimbabwe ºi-a câºtigat independenþa, regimul de apart-

heid din Africa de Sud ºi colonia acestuia din Africa de Sud-Vest (teoretic unmandat al Ligii Naþiunilor conferit în 1919) au rãmas singurul regim alb minoritar de pe continent. Dupã victoria MPLA din 1975, Organizaþia Poporului din Africade Sud-Vest (SWAPO) a reuºit sã instaleze o bazã de gherile în Angola care erauaprovizionate cu arme ºi instruite de cãtre sovietici. În 1976, liderul SWAPO,Sam Nujoma (ulterior primul preºedinte al Namibiei independente), a fãcut douãvizite la Moscova. Cam în aceeaºi perioadã KGB a reuºit sã recruteze doi agenþiimportanþi în interiorul SWAPO: o rudã a lui Nujoma cu numele conspirativ

KASTONO, care a operat mai târziu ca agent cubanez, ºi un membru alComitetului Central al SWAPO, cu numele conspirativ GRANT, care a fost recrutatîn Zambia ºi plãtit pentru informaþiile despre miºcãrile de eliberare din Africa deSud ºi despre activitãþile chinezilor ºi ale þãrilor occidentale din regiune. În 1977,

Nujoma s-a bucurat de o primire de erou ºi a fost îmbrãþiºat de Castro în timpulcelor douã vizite în Cuba. SWAPO a primit permisiunea sã deschidã un birou laHavana ºi cubanezii le-au asigurat instruire militarã în Cuba ºi în Angola. În1981, Nujoma a participat la Congresul PCUS de la Moscova.

În proclamarea dreptului SWAPO de a guverna, Nujoma manifesta unoarecare autoritarism. În 1978, el declara: „Nu luptãm pentru regim majoritar.Luptãm pentru a prelua puterea în Namibia spre binele poporului namibian. Noi

suntem revoluþionari, nu contrarevoluþionari.“ Începând din 1976, au urmat epurãrirecurente ale unor membri SWAPO în cea mai mare parte nevinovaþi, suspectaþide trãdare de cãtre Nujoma ºi alþi lideri. Aºa cum conchide un studiu avizat îndomeniu: „Tot mai multe minþi strãlucite ºi dintre cele mai critice ale miºcãrii audispãrut din posturile lor“. La nivel militar, SWAPO nu putea face faþã Forþei deApãrare Sud-Africane. Namibia îºi datora independenþa mai puþin rãzboiului degherilã ºi mai mult schimbãrilor survenite în Africa de Sud, care au erodat voinþaPretoriei de a mai pãstra controlul asupra ei.



424

În iunie 1976, revoltele de la Soweto din apropiere de Johannesburg, înãbuºite brutal de poliþie care a tras cu gloanþe reale, au fãcut ca tensiunile rasiale dinAfrica de Sud sã figureze pe prima paginã a ziarelor din întreaga lume. Departede a fi organizate de ANC, revoltele de la Soweto au fost un protest spontaniniþiat de copiii de ºcoalã care au demonstrat împotriva ordinelor guvernului ca

jumãtate din ore sã le fie predate în limba afrikaans. Furia tinerilor negri de laoraºe, frustraþi de educaþia de mâna a treia ºi de slabele perspective de a-ºi gãsi unloc de muncã la care erau condamnaþi de regimul rasist din Pretoria, era denestãvilit. Dintre oraºele din Africa de Sud, numai Durban a scãpat de revoltelecare s-au rãspândit în toatã þara ºi s-au soldat cu 600 de morþi. Statul apartheiduluinu ºi-a mai recâºtigat niciodatã autoritatea dupã aceste incidente.

Rãzboiul de gherilã al ANC a mai continuat încã patru ani înainte de a reuºisã ºtirbeascã încrederea forþelor de securitate din Africa de Sud. SACP a încercatsã menþinã moralul partidului aflat în ilegalitate prin rãspândirea de broºuri se-crete care declarau cã „Secretul ne-a ajutat sã-l învingem pe duºman“:

Duºmanul încearcã sã lase impresia cã nu se poate desfãºura activitate în ilegalitate.Guvernanþii se laudã cu toþi oamenii noºtri pe care i-au ucis sau i-au prins. Îi aratã cudegetul pe luptãtorii pentru libertate þinuþi în închisori. Dar o mare parte din toate acesteanu reprezintã decât un bluf. Fireºte cã nu poþi purta o luptã fãrã sã ai pierderi. Dar faptul cã Partidul Comunist Sud-African ºi Congresul Naþional African au supravieþuitîn anii de ilegalitate dovedeºte cã regimul nu poate opri nobila noastrã activitate. Pentrucã am ºtiut sã lucrãm în ilegalitate ne-am dovedit capabili sã-l depãºim tot mai mult peduºman.

Instruirea pentru „munca secretã“ era asiguratã în principal de KGB, aºacum reiese din instrucþiunile referitoare la operaþiunile în ilegalitate care circulauîn cadrul Umkhonto we Sizwe, reprezentând tipul clasic de acþiune al serviciilor sovietice de informaþii. Succesul în lupta desfãºuratã în ilegalitate, se subliniaacolo, cerea „ca toatã lumea sã respecte regulile de comportament organizatoricºi personal“ stabilite în instrucþiuni. Cei infiltraþi trebuie „eliminaþi – în mãsuraîn care reprezintã un pericol serios la adresa supravieþuirii tovarãºilor lor ºi nuexistã altã cale“.

În iunie 1980, forþa de operaþiuni speciale a Umkhonto we Sizwe, comandatãde Joe Slovo, loialist al Moscovei care ºase ani mai târziu a devenit secretar general al SACP, a lansat patru atacuri simultane împotriva rezervoarelor de petroldintr-o rafinãrie, provocând incendii uriaºe care au durat o sãptãmânã ºi erauvizibile de la o distanþã de mai mulþi kilometri. Echipa care a condus atacul eracomandatã de un alt membru al Partidului Comunist din Africa de Sud (SACP),Motso Mokgabudi (cunoscut mai bine sub numele de Obadi), care fusese instruittemeinic în Uniunea Sovieticã ºi conducea un lagãr al ANC de instruire în sabotaj



425

situat în Angola, asistat de consilieri sovietici. Ca ºi în cazul altor miºcãri deeliberare, KGB (ºi, fãrã îndoialã, ºi GRU) foloseau cursurile de instruire militarã

pentru ANC din Uniunea Sovieticã ca o oportunitate pentru a recruta contacteconfidenþiale ºi agenþi. Presiunea pe care o exercita cel puþin asupra unora dintre

potenþialii recruþi s-a dovedit a fi contraproductivã, ca în cazul cursurilor deinstruire pentru ZAPU. Mitrokhin a fãcut scurte însemnãri pe dosarele a doi membriANC, ALEKS ºi POET, recrutaþi în timp ce erau instruiþi la Simferopol. Amândoiau întrerupt legãturile cu KGB dupã ce au plecat din Uniunea Sovieticã.

Deºi era dornic sã recruteze agenþi dintre membrii necomuniºti ai ANC,KGB nu avea voie sã facã acest lucru în Partidul Comunist din Africa de Sud.Relaþiile cu Partidul Comunist din Africa de Sud, ca ºi cu alte partide frãþeºtiþineau exclusiv de resortul Departamentului Internaþional al CC al PCUS. Dar KGB trimitea fonduri ºi la ANC ºi la SACP. Oleg Gordievski, care a fost trimis la

post la rezidenþa de la Londra în vara anului 1982, i-a înmânat personal lui Yusuf Dadoo, secretar general al SACP, în urmãtoarele ºase luni echivalentul în dolari a118 000 de lire pentru ANC ºi 54 000 de lire pentru SACP. În loc sã punã baniiîntr-o servietã, Dadoo i-a îndesat în buzunarele de la hainã ºi de la pardesiu.Gordievski l-a privit din urmã pe Dadoo cum pleca de la Ambasada sovieticã pe

jos, aparent fãrã sã se teamã cã ar putea fi jefuit în drum spre casã. La fel ca ºiceilalþi membri din conducerea SACP, Dadoo era un loialist devotat al Moscovei,neatins de erezia eurocomunistã care sprijinise invaziile sovietice din Ungaria în1956 ºi din Cehoslovacia în 1968, dar se dovedise la fel de devotat ºi cauzeiluptei pentru eliberare din Africa de Sud.

Dupã moartea lui Dadoo din 1983, rezidenþa de la Londra a încetat sã maialoce fonduri pentru ANC ºi SACP. Principala capitalã vest-europeanã în careKGB a menþinut legãtura cu agenþii sãi din ANC ºi contactele confidenþiale a fostStockholm, unde ANC avea cel mai mare birou din afara Africii ºi primea sprijin

public ºi o finanþare generoasã de la Partidul Social Democrat Suedez pentrulupta sa împotriva apartheidului. Pe mãsurã ce Occidentul ºi-a intensificat opoziþiafaþã de apartheid, Centrul a început sã se teamã cã ANC ar putea fi tentat sã seorienteze spre Vest. La începutul anilor 1980, rezidenþele KGB de la Stockholm,Londra, New York, Paris, Roma ºi din acele capitale africane unde ANC avea

birouri au fost bombardate în mod regulat cu instrucþiuni de monitorizare acontactelor Occidentului cu conducerea ANC ºi a ameninþãrilor la adresa influenþeiSACP. Centrul intra rapid în alertã la cel mai mic semnal de schimbare ideologicã.De exemplu, în 1982, biroul din Londra al ANC a început sã manifeste o oarecarereþinere faþã de articolele insidioase furnizate de un ofiþer KGB care lucra subacoperirea de corespondent al agenþiei de presã Novosti pentru a fi publicate înziarele africane. Nevrând sã recunoascã faptul cã problema consta în calitateadeplorabilã a articolelor pe care le producea, Centrul a dat instrucþiuni rezidenþeide la Londra sã-ºi intensifice eforturile pentru a descoperi sursa creºterii influenþeioccidentale în cadrul ANC.



426

În încercarea de a exacerba suspiciunile africane faþã de Occident, Centrul amenþinut o serie de mãsuri active menite sã demonstreze cã Statele Unite ºi aliaþiilor sprijineau regimul de apartheid. Operaþiunea CICORÎ din 1981 a folosit niºtefalsuri fabricate de Serviciul A, pentru a dovedi inexistenþa embargoului asupraarmelor. Acesta a rãspândit zvonul fantastic potrivit cãruia CIA ºi spionajul vest-german complotau pentru a furniza Africii de Sud arme nucleare. OperaþiuneaGOLF din 1982, care a fabricat, de asemenea, dovezi despre furnizãrile secretede arme americane, s-a bazat pe o scrisoare falsificatã adresatã ambasadoareiSUA la ONU, Jeane Kirkpatrick, din partea unui consilier de la Ambasada Africiide Sud din Washington. Acesta îi transmitea „cele mai bune gânduri ºi recunoºtinþa“serviciului de informaþii militare din Africa de Sud, alãturi de un cadou cu ocazia

zilei de naºtere „ca un semn al aprecierii guvernului meu“. Scrisoarea a fost publicatã de corespondenta de la Washington a publicaþiei New Statesman, ClaudiaWright, care a folosit-o ca piesã centralã într-un articol în care o ataca pe JeaneKirkpatrick, intitulat „Cel mai bun prieten al unei fete“. Printre falsurile fabricatede Serviciul A exista ºi un aºa-zis memorandum al consilierului special al

preºedintelui Mobutu din Consiliul de Securitate Naþionalã din Zair în care seraporta o întâlnire secretã dintre trimiºii SUA ºi ai Africii de Sud pentru discutareamodalitãþilor de destabilizare cu ajutorul lui Mobutu a guvernului MPLA dinAngola. Falsul a fost trimis la ANC ºi la SWAPO ºi rãspândit ulterior în mass-media, reuºind sã pãcãleascã mai mulþi ziariºti occidentali ºi africani ºi devenindapoi un reportaj central în Observer , sub titlul „SUA ºi Africa de Sud în complotul

din Angola“. Prin relatarea plângerilor americanilor cã documentul era un fals,Observer a conferit ºi mai multã greutate presupuselor dovezi de autenticitate aacestuia. Serviciul A a continuat sã fabrice falsuri în care se dezvãluia colaborareasecretã dintre Washington ºi Pretoria ºi în epoca lui Gorbaciov, printre acesteafiind ºi o scrisoare din 1989 de la ministrul de Externe al Africii de Sud, „Pik“Botha, cu privire la un acord secret (inexistent) încheiat cu America. Pe lângãdezvãluirea unor pretinse legãturi secrete dintre Washington ºi regimul de apart-heid, cea mai reuºitã mãsurã activã a sovieticilor în Africa a fost atribuireadevastatoarei epidemii de SIDA din Africa unei ofensive biologice secrete aAmericii.

La începutul anilor 1980, în pofida succesului continuu al mãsurilor active

ale KGB-ului, s-a produs o schimbare dramaticã de atitudine în politica sovieticãdin Africa. În 1980, Andropov continua sã afiºeze un optimism sfidãtor cu privirela perspectivele Angolei „eliberate“, ale Mozambicului ºi Etiopiei. În câþiva ani,optimismul lui Andropov s-a evaporat. La sfârºitul anilor ’70, rãzboiul civil dinAngola pãrea sã scadã în intensitate, iar uriaºele resurse de petrol ale Angoleiîncurajau la optimism în privinþa perspectivelor sale economice. La începutulanilor ’80, ca urmare a sprijinului Africii de Sud pentru UNITA, flacãra rãzboiuluis-a aprins din nou. În numai doi ani (1981–1982) PIB-ul Angolei a scãzut cu



427

20%. În timpul unei vizite în Angola a unei delegaþii a KGB-ului condusã deVadim Kirpicenko, deºi aceasta fusese cazatã într-o casã de oaspeþi relativ luxoasã,au avut loc întreruperi regulate de curent electric ºi de apã care se adãugau la

privaþiunile îndurate zilnic chiar ºi de populaþia din cartierele mai privilegiate aleLuandei. Kirpicenko a gãsit DISA, versiunea angolezã a KGB, într-o stare„primitivã“, în pofida instruirii asigurate de consilierii de la Stasi:

Peste tot domneau sãrãcia ºi lipsurile, care erau vizibile chiar ºi în înfãþiºarea exterioarãa ºefilor. Nivelul de studii al liderilor era, de asemenea, foarte scãzut. Când ministrul[Securitãþii Statului] a prezentat delegaþia [KGB] personalului de conducere din minis-ter, am vãzut cã unul dintre ºefii de departament avea un sacou cu o mânecã cu zececentimetri mai lungã decât cealaltã. Nu am înþeles de ce nu ºi-a scurtat mâneca mailungã, ceea ce nu ar fi necesitat un efort prea mare. Am fost surprinºi sã descoperim trei portughezi localnici în rândul personalului de conducere al ministerului. Dupã prezentãrile de rigoare, la cererea ministrului, am expus câteva dintre evaluãrile noastrecu privire la situaþia internaþionalã. Abia am rostit douã cuvinte ºi personalul de conducereal ministerului s-a cufundat într-un somn dulce.

Kirpicenko insistã asupra faptului cã aceastã reacþie nepoliticoasã nu a fostîn niciun caz „o reflectare a calitãþii discursului meu“.

Angola rãmânea o povarã pentru economia sovieticã în declin, dar depindeaîncã ºi mai mult de câºtigurile din exportul de petrol al companiilor SUA. În modironic, MPLA trebuia sã recurgã la trupe cubaneze ca sã apere instalaþiile petroliere

americane de atacurile UNITA. În Mozambic, la fel ca ºi în Angola, Moscova seconfrunta cu probleme aproape insurmontabile, provocate de rãzboiul civil ºi

proasta gestionare economicã. Dupã cum afirmã Markus Wolf, ºef cu stateîndelungate de serviciu în Stasi, „Luptele interne pentru putere din FRELIMOerau exacerbate de disputele dintre armata sovieticã ºi KGB cu privire la modulcel mai potrivit de a gestiona conflictul care începuse sã scape de sub control“.Dmitri Volkogonov, primul istoric care a avut acces la documentele lui Andropovdin perioada cât a fost secretar general, conchide cã „nu avea nici cea mai micãidee ce sã facã cu aliaþii“. ªi încã ºi mai greu era sã se descurce cu Etiopia, undeMengistu continua sã reprime cu brutalitate orice opoziþie, acestea fiind în maremãsurã doar rodul imaginaþiei lui. Când comisarul politic al armatei lui Mengistu,Asrat Destu, a fost întrebat în timpul vizitei sale la Moscova din 1984 de cecontinua baia de sânge, el a rãspuns: „Noi facem ceea ce a fãcut Lenin. Nu poþiconstrui socialismul fãrã teroarea roºie“. La douã sãptãmâni dupã întoarcerea sala Addis Abeba, Destu a fost ucis într-un schimb de focuri la o ºedinþã a ConsiliuluiRevoluþionar al lui Mengistu.

În martie 1984, la o lunã dupã moartea lui Andropov, Centrul a fost luat prinsurprindere atunci când Samora Machel ºi preºedintele Africii de Sud, P. W. Botha,au semnat acordul de neagresiune de la Nkomati (numit astfel dupã localitatea



428

din Mozambic unde a avut loc semnarea). Fotografiile cu uriaºul Botha, cunoscut prin temperamentul lui vulcanic, poreclit die Groot Krokodil (Marele Crocodil),care îl domina pe micuþul Machel, pãreau sã simbolizeze triumful forþei de laPretoria. În schimbul acordului FRELIMO de a înceta sã mai ofere baze pentruANC, Pretoria a promis cã va retrage sprijinul acordat RENAMO (deºi, în realitate,spionajul militar sud-african a continuat sã îi ofere o oarecare asistenþã secretã).ANC a declarat disperat cã „acordul a surprins întreaga lume progresistã“. La

puþin timp dupã aceasta, N. V. ªiºlin, consultant în probleme de afaceri externe alDepartamentului Internaþional (mai târziu ºi al lui Gorbaciov) a spus ambasadeiºi rezidenþei KGB de la Londra într-o informare privatã cã „salvareaMozambicului“ era dincolo de puterile Moscovei; economia lui practic se

prãbuºise, iar FRELIMO era sfâºiat de rivalitãþi interne. ªiºlin a caracterizat problemele economice ale Angolei drept catastrofale ºi conducerea ei politicã, lafel ca ºi cea din Mozambic, drept dezbinatã ºi incompetentã. Se temea cã MPLA,la fel ca ºi FRELIMO, ar putea fi forþat sã se împace cu Africa de Sud. RezidenþaKGB de la Londra (ºi, fãrã îndoialã, ºi cele din alte capitale) a primit instrucþiunisã strângã informaþii cu privire la ceea ce Centrul se temea cã ar putea reprezentaameninþãri la adresa influenþei sovietice: planurile SUA de a submina poziþiasovieticã în Africa de Sud; presiunea exercitatã de SUA asupra aliaþilor sãi pentrua refuza asistenþa economicã pentru Angola ºi Mozambic; pericolul ca Angola ºiMozambicul sã intre în sfera de influenþã occidentalã; disponibilitatea SWAPOde a ajunge la un compromis cu privire la problema namibianã; încercãrile

Occidentului de a submina ANC sau de a slãbi bazele marxiste ale acestuia.În Uniunea Sovieticã erau divergenþe foarte mari cu privire la politica faþãde Africa de Sud. În pofida denunþãrii fãrã echivoc a apartheidului, Moscovamenþinea relaþii strict secrete cu Pretoria vizând reglementarea pieþei mondiale laaur, diamante, platinã ºi minerale preþioase, unde Uniunea Sovieticã ºi Africa deSud aveau o relaþie specialã. Având în vedere caracterul deosebit de delicat alacestor relaþii ºi indignarea pe care ar fi provocat-o în Africa Neagrã dezvãluirealor, KGB a încercat sã salveze aparenþele. În 1984, atunci când economia Africiide Sud era în pragul unei crize serioase, Kremlinul a decis sã înceapã convorbirisecrete cu Pretoria despre reglementarea pieþei. Ca mãsurã preliminarã, rezidenþeleKGB din Statele Unite, Anglia, Germania de Vest, Franþa ºi Elveþia au fost solicitate

sã strângã informaþii cu privire la o serie de instituþii financiare ºi firme din Africade Sud. La mijlocul anilor ’80, corporaþia De Beers din Africa de Sud plãteaUniunii Sovietice aproximativ un miliard de dolari pe an pentru furnizarea dediamante de înaltã calitate. Acordurile secrete ale Moscovei cu Pretoria demenþinere a preþurilor ridicate la mineralele preþioase nu a împiedicat atacurileMoscovei împotriva partenerilor de afaceri ai Africii de Sud pentru cã fãceauafaceri cu regimul de apartheid.

Epoca lui Gorbaciov a fost marcatã de accentuarea convingerii cã implicarea



429

în problemele Africii Subsahariene reprezenta o secãtuire inacceptabilã a resurselor sovietice, prin adâncirea pesimismului cu privire la potenþialul revoluþionar alregiunii ºi prin creºterea certitudinii cã nenumãratele ei dificultãþi erau perifericefaþã de interesele Uniunii Sovietice. Conducerea SACP, care pânã atunci susþinuselinia Moscovei, a constatat cã este dificil sã-ºi ascundã frustrarea. În disputa prostdisimulatã dintre Gorbaciov ºi Castro, care se considera drept apãrãtor al ortodoxieimarxist-leniniste împotriva revizionismului sovietic, SACP era fãrã echivoc de

partea lui Castro, preferând sã-ºi desfãºoare cel de-al VII-lea Congres al partiduluinu la Moscova, ci la Havana. În cadrul blocului sovietic din Europa Centralã ºi deEst, SACP nu mai avea drept model regimul revizionist al lui Gorbaciov, ci peacela de linie durã al lui Erich Honecker din Germania de Est. La conferinþa de la

Havana ºi-a exprimat dorinþa de „a construi Germania de Est în Africa“ dupãîncheierea apartheidului. În urmãtoarele luni însã, prãbuºirea Zidului Berlinuluiºi dezintegrarea blocului sovietic a convins SACP sã adopte o poziþie mai flexibilã.Printr-o coincidenþã fericitã statul monopartinic sovietic ºi regimul apartheiduluidin Africa de Sud au început sã se prãbuºeascã cam în acelaºi timp. Gorbaciov numai era dispus sã consacre nici timp, nici bani luptei din Africa de Sud, ceea ce aobligat ANC sã reia negocierile. La începutul anului 1989, Africa de Sud a fost deacord cu o înþelegere – mijlocitã de Statele Unite ºi Uniunea Sovieticã – de aacorda independenþã Namibiei (Africa de Sud-Vest) în schimbul retragerii trupelor cubaneze din Angola. În iulie, Nelson Mandela, personajul principal al ANC,aflat în închisoare (încã nu era preºedinte), a avut o întâlnire secretã cu preºedintele

P. W. Botha. Mandela auzise diverse relatãri despre temperamentul lui nestãpânit:„Mi s-a pãrut cã este exact modelul de Afrikaner de modã veche, înþepat ºi scrobit,încãpãþânat, obiºnuit nu sã discute cu liderii africani, ci sã le comande“. Spresurprinderea lui, l-a gãsit pe Botha într-o dispoziþie sufleteascã favorabilãreconcilierii: „Mi-a întins mâna ºi mi-a zâmbit larg ºi, de fapt, din acel momentm-a dezarmat“. Dar mult mai importantã decât schimbarea de atitudine a lui Bothaa fost imensa autoritate moralã ºi capacitate de unificare a poporului din Africade Sud pe care o avea Mandela ºi pe care, în mod surprinzãtor, reuºise sã ºi-o

pãstreze în timpul celor peste douãzeci ºi ºapte de ani cât stãtuse la închisoare.Arta de a conduce a lui Mandela a fãcut mai mult decât rãzboiul de gherilã uimitor de ineficient al Umkhonto pentru a þine laolaltã Africa de Sud dupã încheierea

apartheidului. În decembrie 1989, la o lunã dupã cãderea Zidului Berlinului,Mandela s-a întâlnit pentru prima datã cu succesorul lui Botha în funcþia de

preºedinte, F. W. de Klerk. Imediat dupã întrevedere, Mandela a scris conduceriiANC aflatã în exil la Lusaka, reluând aprecierea fãcutã de Margaret Thatcher cucinci ani mai înainte despre Gorbaciov ºi a spus cã de Klerk este un om cu care se

pot face afaceri. La 2 februarie 1990, de Klerk a anunþat în parlament anulareaexilului ANC ºi – în ºoaptã, dar audibil pentru cei care se aflau în încãpere – ºi

pentru SACP. La 11 februarie, Mandela a ieºit pe poarta închisorii. În august a



430

anunþat cã ANC suspenda în mod unilateral lupta armatã începutã cu aproximativtreizeci de ani înainte. În mod ironic, omul care îl convinsese la vremea respectivã

pe Mandela cã venise momentul sã facã acest pas istoric fusese nimeni altul decâtJoe Slovo, loialistul sovietic de linie durã, lider al SACP. Cu aproape trei ani maitârziu, ANC a câºtigat primele alegeri democratice din Africa de Sud.

Prãbuºirea sistemului sovietic a fãcut mult mai mult decât politica sovieticãdin perioada Rãzboiului Rece pentru a convinge regimul de apartheid cã eramomentul sã renunþe. Dar pentru ANC, sprijinul sovietic în stadiile timpurii aleluptei armate, într-un moment în care Statele Unite ºi mulþi dintre aliaþii lor îlþineau la distanþã, a fost de mare importanþã. „Cinicii“, spunea Nelson Mandelamai târziu, „au susþinut întotdeauna cã comuniºtii s-au folosit de noi. Dar cine

spune cã nu ne-am folosit ºi noi de ei?“ În ultimã instanþã, ANC a câºtigat maimult decât Moscova de pe urma relaþiei cândva strânse dintre ele.



431

26

CONCLUZII:KGB în Rusia ºi în lume

Cu numai un deceniu înainte de destrãmarea Uniunii Sovietice, conducereaCentrului rãmânea în continuare optimistã cu privire la succesul politicii lui de înaintareîn Lumea a Treia. Andropov îi spunea plin de încredere ministrului de Interne alVietnamului, Fam Hung, în timpul vizitei sale la Moscova din octombrie 1980:

Uniunea Sovieticã nu numai cã vorbeºte despre revoluþia mondialã, dar o sprijinã efectiv.URSS are un potenþial militar ºi economic puternic care este o pavãzã pentru þãrilesocialiste ºi celelalte forþe progresiste ale lumii… De ce Statele Unite ºi alte þãrioccidentale au fost de acord cu politica destinderii în anii ’70 ºi apoi ºi-au schimbat politicile? Pentru cã imperialiºtii au înþeles cã o reducere a tensiunii internaþionale eraîn avantajul sistemului socialist. În aceastã perioadã au fost eliberate Angola,Mozambicul, Etiopia ºi Afganistanul.

Viitorul DCI, Robert Gates, nota în acelaºi timp: „Sentimentul cã sovieticiiºi marionetele lor erau în plin marº în toatã lumea se resimþea la Washington, lafel ca ºi la Moscova“. Sandiniºtii victorioºi din Nicaragua informau în secretMoscova despre intenþia lor de a se transforma într-un „partid marxist-leninist deavangardã“ care, în alianþã cu Cuba ºi blocul sovietic, vor rãspândi revoluþia în

toatã America Centralã. Andropov nu avea deloc chef sã suspende marºul„revoluþiei mondiale“ în speranþa cã se va reveni la destinderea de la începutulanilor ’70. Ostilitatea lui faþã de Statele Unite ºi suspiciunile la adresa lor au atins

punctul culminant dupã numirea lui Ronald Reagan ca preºedinte în ianuarie1981. Patru luni mai târziu, KGB ºi GRU au început împreunã operaþiunea REAN,cea mai mare operaþiune sovieticã de spionaj din timpul Rãzboiului Rece, destinatãsã detecteze planurile Administraþiei Reagan cu privire la o primã loviturã nuclearã,care în realitate erau inexistente.



432

În momentul în care începea REAN, Brejnev nu prea mai fãcea altceva decâtsã aplice o ºtampilã de cauciuc peste politicile pe care le decideau alþii. În 1981,când Valeri Boldin a devenit asistentul lui Mihail Gorbaciov, a fost surprins sã-lvadã pe Brejnev cum stã la ºedinþele Biroului Politic cu privirile pierdute în gol:

De cele mai multe ori citea o notã pregãtitã de asistenþii lui, dactilografiatã cu caracteremari la o maºinã de scris specialã. Uneori era aºa de confuz cã citea aceeaºi propoziþiede mai multe ori ºi se uita neajutorat în jur, ca ºi când ar fi recunoscut cã este neputincios.

În momentul în care Brejnev a intrat în faza finalã a îndelungului sãu declinfizic ºi mental, Andropov cocheta cu ideea de a deveni liderul Uniunii Sovietice

în urma lui ºi de a pune capãt „epocii stagnãrii“ (cum a fost ea numitã ulterior) deacasã, de a se ridica la înãlþimea pericolului nuclear din partea regimului lui Reaganºi de a consolida victoria sovieticã împotriva Adversarului Principal în Lumea aTreia. Pregãtindu-se pentru era mai dinamicã pe care intenþiona s-o inaugureze,Andropov a luat decizia fãrã precedent de a implementa pentru prima oarã mãsuriactive împotriva unui lider sovietic. Andropov a propus cu cinism ca autoritatea

personalã a lui Brejnev sã fie sporitã prin apariþii mai dese la televiziune – cuscopul real de a scoate la ivealã în faþa publicului infirmitatea ºi ramolismentulsecretarului general, demonstrând astfel necesitatea ca propria lui conducere sãfie mai viguroasã. Decrepitudinea lui Brejnev a devenit tema principalã a bancurilor

politice care pentru cei mai mulþi cetãþeni sovietici erau singura formã de

manifestare a disidenþei. Printre acestea se afla ºi programul zilnic al lui Brejnev:

09: reanimare10: micul dejun11: acordarea de medalii12: prânz16: primirea de medalii18: semnarea unor documente importante20: moarte clinicã21: reanimare.

Pe lângã faptul cã au avut mai multe ocazii de a observa starea precarã asãnãtãþii secretarului general, ziariºtii occidentali ºi serviciile de spionaj eraualimentate ºi cu povestioare de senzaþie din care reieºea cã KGB îi investigheazã

pe membrii familiei lui Brejnev ºi ai cercului lui intim în privinþa corupþiei. Deexemplu, se spunea cã fiica lui Brejnev, Galina, avea o aventurã cu un playboymoscovit pe nume „Boris Þiganul“ care fãcea parte dintr-un cerc de traficanþi dediamante, incluzând ºi membri ai Circului de Stat din Moscova. Soþul Galinei,generalul Iuri Ciurbanov, a fost demis din funcþia de ministru adjunct al Afacerilor



433

Interne ºi circulau zvonuri despre sinucidere sau chiar despre asasinarea celor prinºi în plasa corupþiei.

În noiembrie 1982, când, în sfârºit, Brejnev a murit, Andropov a devenit primul ºef al KGB ales de cãtre Biroul Politic în funcþia de lider al partidului. Aºacum cerea tradiþia, a început prin a aduce un ipocrit omagiu „marelui“ dispãrut,Leonid Ilici, a cãrui reputaþie avusese grijã s-o submineze în secret: „Noi, prieteniilui apropiaþi, care am lucrat alãturi de el în Biroul Politic, am cunoscut farmecullui deosebit, marea forþã care ne aduna laolaltã în Biroul Politic, marea autoritate,dragostea ºi respectul de care se bucura în rândul tuturor comuniºtilor, al oamenilor sovietici, al popoarelor din întreaga lume“.

Dar ºi sãnãtatea lui Andropov se deteriora rapid. În decurs de trei luni se afla

într-o stare de disconfort fizic avansat, fãcând în mod regulat dializã din cauzainsuficienþei renale ºi fiind obligat sã-ºi petreacã mai tot timpul la lucru într-unscaun de dentist cu un buton în braþul de sprijin care îi permitea sã-ºi schimbe

poziþia ca sã-ºi mai uºureze durerile. Gravitatea bolii lui era un secret pãstrat custricteþe. „Ambasadorii sovietici“, îºi aminteºte Dobrînin, „inclusiv eu însumi,nu ne dãdeam seama cât de gravã este boala lui.“ Cele paisprezece luni petrecutede Andropov la cârma þãrii, departe de a reprezenta, aºa cum intenþionase el,

punctul culminant al succesului sovietic în rândul þãrilor în curs de dezvoltare, aumarcat momentul în care convingerea atât de dragã Centrului cã Rãzboiul Rece

poate fi câºtigat în Lumea a Treia a început sã se dezintegreze. Forþele sovieticeau fost înfrânte în Afganistan într-un rãzboi pe care nu-l puteau câºtiga ºi aliaþii

sovietici din Lumea a Treia, mai ales din Africa, erau în mod clar incapabili sãrenunþe la retorica socialistã în favoarea faptelor. Chiar ºi atitudinea lui Andropovse schimbase radical de la începutul deceniului. În iunie 1983, într-unul din ultimelelui discursuri înainte ca boala sã-l oblige sã disparã complet din viaþa publicã, aspus în faþa plenului Comitetului Central:

Una este sã proclami socialismul ca scop ºi alta sã-l construieºti. Pentru aceasta, estenevoie de un anumit nivel al forþelor de producþie, al culturii ºi conºtiinciozitãþii sociale.Þãrile socialiste îºi exprimã solidaritatea cu aceste state progresiste [din Lumea a Treia],le ajutã în sfera politicii ºi a culturii ºi militeazã pentru apãrarea lor. ªi noi contribuim,în mãsura capacitãþii noastre, la dezvoltarea lor economicã. Dar în ansamblu, dezvoltarea

lor economicã, la fel ca ºi întregul progres social al acestor þãri poate fi (fireºte) numairezultatul muncii popoarelor respective ºi al unei politici corecte din partea conducerii lor.

Politica înaintãrii sovietice în Lumea a Treia era frânatã nu numai de nivelulscãzut al „forþelor de producþie, al conºtiinþei sociale ºi culturale“, ci ºi de eºeculcatastrofal – pe care Andropov nu avea inima sã-l recunoascã – al economieisovietice. Speranþele larg rãspândite în Lumea a Treia în anii ’50 ºi ’60 cã modelulsovietic va oferi tiparul modernizãrii propriilor lor economii dispãruserã aproape



434

cu desãvârºire. Conducerea presupus reformistã a lui Andropov nu fãcea decât sãcontinue „epoca de stagnare“ a lui Brejnev. Alegerea ca lider al partidului dupãmoartea lui Andropov, survenitã în februarie 1984, a fostului prieten al lui Brejnev,Konstantin Cernenko, în vârstã de ºaptezeci ºi doi de ani ºi bolnav în fazã terminalã,exact modelul de „aparatcik“ nereformat ºi lipsit de calitãþile intelectuale ale luiAndropov, a simbolizat scleroza întregului sistem. La funeraliile lui Andropov,Cernenko nu a fost în stare decât sã bolboroseascã scurtul discurs funebru scris

pentru el. Dr. David Owen, care a participat la funeralii ca lider al PartiduluiSocial Democrat Britanic, l-a diagnosticat corect ca suferind de emfizem. Cernenkomai avea de trãit doar treisprezece luni. Decrepitudinea Biroului Politic înansamblu devenise probabil tema dominantã a bancurile clandestine sovietice.

De exemplu: Întrebare: Ce are patru picioare ºi douãzeci ºi patru de dinþi? Rãspuns: Crocodilul. Întrebare: Ce are douãzeci ºi patru de picioare ºi patru dinþi? Rãspuns: Biroul Politic.

Uzura fizicã a celor mai mulþi membri ai Biroului Politic pãrea sã fie înconcordanþã cu politica sovieticã faþã de Lumea a Treia. În timpul lui Andropovºi Cernenko, Moscova vedea tot mai mult în prietenii ºi aliaþii ei din Lumea aTreia o povarã pe umerii economiei ei slãbite ºi mai puþin niºte aliaþi cu care

mãrºãluia împreunã spre triumful global al socialismului. Nikolai Leonov, cândvaadept înflãcãrat al politicii de înaintare a Uniunii Sovietice în Lumea a Treia, aînceput sã vadã ajutorul sovietic pentru þãrile în curs de dezvoltare „ca pe o tumoarecanceroasã care macinã puterile trupului bolnav al propriului nostru stat“.

Odatã cu venirea la putere în martie 1985 a lui Mihail Gorbaciov, reformistenergic ºi relativ tânãr, aceastã iluzie cu privire la Lumea a Treia a fost reflectatãîntr-o schimbare fundamentalã a politicii sovietice. Nu existã nicio altã dovadãmai convingãtoare a „noii gândiri“ a lui Gorbaciov în politica externã din primulsãu an ca secretar general decât denunþarea distorsionãrilor tradiþionale dinrapoartele FCD. Faptul cã la sfârºitul anului 1985 Centrul a fost obligat sã emitãinstrucþiuni referitoare la „interzicerea distorsionãrilor stãrilor reale de fapt în

mesajele ºi rapoartele de informaþii trimise la Comitetul Central al PCUS ºi laorganismele de conducere“ este o condamnare fãþiºã a obedienþei KGB-ului faþãde standardele corectitudinii politice impuse de liderii sovietici anteriori. Dinacest moment a devenit mai uºor ca în rapoartele FCD sã fie recunoscutã inutilitateamultora dintre ajutoarele sovietice acordate prietenilor ºi aliaþilor. Gorbaciov ºtiacã politica de înaintare în Lumea a Treia din ultimul sfert de veac impusese o

presiune inacceptabilã economiei sovietice în declin ºi alterase relaþiile cu StateleUnite.



435

Nici chiar Gorbaciov nu a întrerupt imediat fluxul de arme ºi tehnicã militarãcare mergea cãtre Afganistan, Nicaragua, Vietnam, Siria, Yemenul de Sud, Etiopia,Angola, Algeria ºi în alte pãrþi. În mai 1986, la peste un an dupã ce Gorbaciovdevenise secretar general, Biroul Politic a fost de acord sã „livreze uniformegratuite, alimente ºi medicamente unui numãr de 70 000 de persoane din armatasandinistã“ în pofida faptului cã regimul sandinist datora deja Uniunii Sovietice1,1 miliarde de dolari. Însã în programul PCUS din 1986 Lumea a Treia abia dacãeste menþionatã. Decizia lui Gorbaciov din noiembrie 1986 de a retrage trupelesovietice din Afganistan pânã în 1988 a marcat o reevaluare majorã a politicii dinLumea a Treia. Unul din motivele principale pentru care nu s-a anunþat retragereaimediatã, a spus el Biroului Politic în februarie 1987, era acela de a se diminua

umilirea Uniunii Sovietice în ochii prietenilor din Lumea a Treia: „India va fiîngrijoratã, la fel ca ºi cei din Africa. Ei cred cã aceasta va reprezenta o loviturãdatã autoritãþii Uniunii Sovietice în miºcarea de eliberare naþionalã. ªi ne vor spune cã imperialismul îºi va relua ofensiva dacã noi fugim din Afganistan“.Gorbaciov încã mai spera sã salveze cât mai mult din prestigiul Uniunii Sovieticeîn Lumea a Treia, dar nu prea ºtia cum sã facã acest lucru.

În momentul în care ultimele trupe sovietice plecau din Afganistan,conducerea Centrului ºi-a dat seama cã reþeaua sa internaþionalã de prieteni ºialiaþi din lumea spionajului era compromisã. La întâlnirea finalã a serviciilor despionaj din blocul sovietic (la care au participat ºi serviciile din Cuba, Mongoliaºi Vietnam), þinutã în Berlinul de Est în octombrie 1988, cuvântãrile au inclus

exemple de umor negru inimaginabile mai înainte. Unul din conducãtorii dedelegaþii a pus întrebarea: „Ce este socialismul?“ ºi a dat rãspunsul politic incorect:„Cel mai dificil ºi mai sinuos drum de la capitalism la capitalism“. Cu numai undeceniu mai înainte, un ministru cehoslovac care îndrãznise sã manifeste lipsã derespect faþã de hagiografia lui Brejnev ºi alte materiale de propagandã, lãsându-leîn camera de hotel de la Moscova, fusese pârât lui Andropov personal ºi ofiþeruluide legãturã de la Praga, înainte de a se depune o plângere oficialã. Deºi conferinþaserviciilor de spionaj de la Berlin se þinea cu peste un an înainte de prãbuºireaZidului Berlinului, starea de spirit era deja atât de apãsãtoare încât, pentru primadatã, nu s-a mai fixat nici data, nici locaþia întâlnirii urmãtoare. În ultima searã,delegaþii au participat la o excursie cu vaporul pe canalele ºi lacurile din jurul

Berlinului, dar erau deja conºtienþi de faptul cã s-ar putea sã nu se mai întâlneascã.„În multe cazuri“, îºi aminteºte Kirpicenko, „ne luam rãmas-bun pentru ultimaoarã. Comunitatea serviciilor de spionaj din þãrile socialiste îºi încheiase existenþa.“

În 1989, curând dupã ce a devenit secretar de stat al SUA, James A. Baker IIInota în particular cã Uniunea Sovieticã dãdea pentru prima datã semne de

bunãvoinþã în sensul cã era dispusã sã se implice mai degrabã în gãsirea uneisoluþii decât în problematica Lumii a Treia. Moscova îºi folosea influenþa pentrua convinge Vietnamul sã-ºi retragã trupele din Cambodgia ºi pentru a pune capãt



436

lungilor rãzboaie civile distrugãtoare din Namibia ºi din Angola. În aprilie 1989,în timpul unei vizite de stat în Cuba, cândva principalul aliat al politicii sovieticede înaintare în Lumea a Treia, Gorbaciov a anunþat oficial cã Moscova renunþasela politica sa tradiþionalã de export de socialism în favoarea principiuluineintervenþiei. A declarat în cuvântarea sa de la Havana: „Suntem împotrivaoricãror teorii ºi doctrine menite sã justifice exportul de revoluþie sau decontrarevoluþie“. Castro, siderat, a ripostat în public cu o avalanºã de statisticicubaneze contrafãcute referitoare la realizãrile Cubei socialiste ºi în particular cucomentarii despre teama muncitorilor sovietici de ºomaj ºi despre ciudata lipsãde zahãr (principalul obiect de export al Cubei) din magazinele sovietice. DeºiGorbaciov ºi Castro s-au îmbrãþiºat ca de obicei la începutul vizitei, cei doi lideri

s-au limitat doar la strângeri de mânã rezervate când ºi-au luat rãmas-bun.În octombrie 1989, cu numai câteva luni înainte de cãderea Zidului Berlinului,ministrul de Externe sovietic Eduard ªevardnadze a recunoscut într-un discurs

politic oficial de la Sovietul Suprem cã prin intervenþia sovieticã în Afganistanfuseserã încãlcate normele unanim acceptate de relaþii internaþionale ºicomportament uman. Retragerea din Afganistan a fost doar cel mai concludentexemplu al unei retrageri mult mai generale din Lumea a Treia. În ultimii ani aiUniunii Sovietice, menþinerea influenþei asupra aliaþilor ideologici anteriori dinAngola ºi Nicaragua era mai puþin importantã decât întãrirea relaþiilor cu þãrilemai înstãrite din afara sferei ei de influenþã, respectiv Brazilia, Japonia, Africa deSud ºi Thailanda, care aveau mai multe de oferit ca parteneri de schimb.

Dupã dezintegrarea blocului sovietic, KGB era dezorientat ºi încerca în modnerealist sã-ºi menþinã legãturile din Lumea a Treia. În 1990, Vadim Kirpicenkoa condus o delegaþie a KGB-ului la festivitãþile care marcau cea de-a 15-aaniversare a întemeierii DISA, omologul KGB din Angola. A constatat cã DISAºi Ministerul Securitãþii Statului care îl conducea erau mai bine organizate decâtcu nouã ani în urmã, când le vizitase, ºi pãreau împãcate cu ideea necesitãþiinegocierilor cu UNITA pentru a pune capãt lungului ºi ruinãtorului rãzboi civil.În conformitate cu ritualurile tradiþionale ale KGB-ului în astfel de ocazii,Kirpicenko a înmânat solemn un tablou al Pieþei Roºii gazdelor lui, ca ºi cumnimic nu s-ar fi schimbat la Moscova. Cu nouã ani mai înainte, când Kirpicenkoþinuse o cuvântare la Ministerul Securitãþii Statului din Angola, fusese iritat vãzând

cã publicul începuse repede sã picoteascã. De aceastã datã, ministrul SecuritãþiiStatului a vorbit timp de douã ore unui public care ºedea în bãtaia soarelui tropi-cal. Politicoºi, membrii delegaþiei KGB au încercat sã urmãreascã cu atenþiediscursul, în timp ce – dupã cum susþine Kirpicenko – toþi tânjeau în sinea lor dupã umbrã ºi o bere rece, dar ulterior au suferit serios de insolaþie. În octombrieºi noiembrie 1990, Kirpicenko a mers în fruntea altei delegaþii în Etiopia, pentrua discuta despre cooperare în materie de informaþii. La periferia oraºului AddisAbeba se afla scheletul unui centru de antrenament proiectat de Stasi ºi neterminat



437

pentru KGB din Etiopia, care fusese abandonat dupã prãbuºirea RDG. Kirpicenko pãrea sã nu fie conºtient de caracterul suprarealist al negocierilor dintre serviciilede spionaj a douã regimuri condamnate ºi noteazã numai cã:

Negocierile s-au desfãºurat într-o atmosferã de lucru. Etiopienii au acceptat întotdeaunacu recunoºtinþã ajutorul nostru modest, au þinut seama de sfaturile noastre, dar în acelaºitimp, ceea ce este foarte firesc, ºi-au pãstrat independenþa ºi libertatea de acþiune… Nimeni nu ne poate acuza cã am determinat serviciile etiopiene de securitate sã acþionezecontra intereselor lor naþionale.

La 1 noiembrie, Kirpicenko a devenit ultimul reprezentant sovietic care l-a

întâlnit pe preºedintele Mengistu, amândoi fiind aºezaþi pe scaune cu spãtar înaltde piele roºie, decorate cu secera ºi ciocanul. „Ce se întâmplã în UniuneaSovieticã?“ a întrebat Mengistu. „Relaþiile sovieto-etiopiene mai au vreun viitor?

Nu mai contãm pe ajutorul vostru economic, dar am dori sã ne acordaþi mãcar asistenþã militarã.“ Fãrã aceastã asistenþã, a declarat Mengistu, nu va putea sã

punã capãt revoltelor care ameninþau regimul lui. La încheierea întâlnirii i-a adresatun ultim reproº: „Chiar voi ne-aþi orientat pe calea socialistã de dezvoltare ºiacum ne întoarceþi spatele!“

Nimic din relatarea lui Kirpicenko referitoare la întâlnire nu lãsa sã seîntrevadã cã ºtia cã are în faþa lui un criminal în masã care în anii 1977–1978ucisese o jumãtate de milion de oameni dintre supuºii lui adulþi în numele marxism-

leninismului ºi îi obligase pe mulþi dintre copiii acestora sã se îmbrace în uniformecopiate dupã cele ale pionierilor sovietici, condamnându-i pe mulþi alþii la moartea prin înfometare pentru a echipa cea mai puternicã armatã din Africa cu avioanesovietice, rachete ºi tancuri în valoare de 12 miliarde de dolari. La ºase luni dupãce îºi luase rãmas-bun de la Kirpicenko, Mengistu a fost obligat sã fugã în Zimbabwe.Jefuitorii care au pãtruns în biroul lui au gãsit pe cãmin o fotografie a lui Mengistu

pozând împreunã cu Fidel Castro care zâmbea larg, pe birou un bust al lui Leninºi un LP al lui Bob Marley, iar pe etajerã texte marxist-leniniste alãturi de istoriiale regilor ºi reginelor britanice, care aparþinuserã cândva lui Haile Selassie. Îngrãdinã era un leu înfometat închis într-o cuºcã.

În mai 1991, dupã ce Mengistu a plecat în exil, reproºând foºtilor lui prieteni

sovietici cã nu au sprijinit regimul lui aºa-zis marxist-leninist, Uniunea Sovieticãîncepuse ºi ea sã se clatine. Conducerea KGB, care asista la prãbuºirea speranþelor lor legate de Uniunea Sovieticã, precum ºi de locul ei în lume, era aproape la felde dezorientatã ca ºi Mengistu. Deºi toþi recunoºteau faptul cã existau anumitefisuri în sistemul sovietic, dãdeau vina pentru dezintegrarea lui pe un complotimperialist manipulat de Statele Unite. Leonov, ºeful secþiei de evaluare ainformaþiilor de la KGB în momentul în care Uniunea Sovieticã a început sã sedezintegreze, i-a avertizat pe Gorbaciov ºi pe ceilalþi membri ai conducerii sovietice



438

cã Statele Unite deveniserã „un vultur care se rotea deasupra Uniunii Sovietice“,complotând „pentru a-i aþâþa pe oamenii noºtri sã se urascã unul pe altul“ ºi sã„toarne gaz peste focul nemulþumirii noastre interne“. Pentru cã secretarul ge-neral nu a acordat nicio atenþie acestor rapoarte alarmiste secrete, Leonov adezvãluit în public avertismentele sale, comparând refuzul lui Gorbaciov de aþine seama de avertismentele KGB cu privire la pericolul „vulturului“ americancu modul în care Stalin ignorase avertizãrile referitoare la pericolul din parteaGermaniei naziste cu o jumãtate de secol mai înainte. Mai mulþi ofiþeri superioriKGB au dat publicitãþii alte teorii anterior clasificate cu privire la presupuselecomploturi americane de subminare a Uniunii Sovietice ºi a influenþei ei globale.În decembrie 1990, preºedintele KGB, Vladimir Kriucikov (fost ºef al FCD), a

atribuit responsabilitatea pentru lipsurile cumplite de grâne din depozitele UniuniiSovietice operaþiunilor (inexistente) ale CIA de infectare a importurilor de grâne.În februarie 1921, primul adjunct al preºedintelui KGB (fost ºef al FCD), a pus

problemele financiare ale URSS pe seama unui la fel de improbabil complot al bãncilor occidentale pentru subminarea rublei – o teorie a conspiraþiei preluatãrapid de noul prim-ministru Valentin Pavlov. În discursul sãu, þinut la o sesiuneînchisã a Sovietului Suprem din iunie 1991, Kriucikov a încercat sã justificeîncrederea vechii gãrzi a KGB-ului în conspiraþia Occidentului de sabotare asistemului sovietic, dând publicitãþii un raport FCD clasificat care fusese transmisBiroului Politic ºi lui Andropov cu paisprezece ani mai devreme. În raport seafirma cã CIA, „indiferent de costuri“, recruta agenþi din cadrul economiei,

administraþiei ºi cercetãrii ºtiinþifice sovietice ºi îi instruia sã comitã sabotaje. O parte din problemele curente ale Uniunii Sovietice, declara Kriucikov, derivaudin ofensiva secretã a acestui sabotaj.

Asemenea teorii fanteziste ale conspiraþiilor reflectau starea de dezorientareºi de frustrare la nivelul conducerii Centrului, provocatã de prãbuºirea ºi umilireaglobalã suferitã de sistemul politic din care fãceau parte. Eºecul era uriaº, dar „ochelarii lor ideologici“ nu le permiteau sã-l înþeleagã. Kriucikov a exprimatdimensiunea acestei neînþelegeri preluând conducerea în organizarea loviturii destat eºuate a comuniºtilor de linie durã din august 1991, care, deºi fusese conceputã

pentru a salva Uniunea Sovieticã, nu a fãcut decât sã-i accelereze dezintegrarea.Printre cei care împãrtãºeau aceastã neînþelegere se afla ºi cel mai de nãdejde

aliat din Lumea a Treia, Fidel Castro. În iunie, în timp ce era în ultima etapã a pregãtirii loviturii de stat, Kriucikov a plecat la Havana, unde a fost întâmpinatcu cãldurã, în contrast cu primirea rece care i se fãcuse lui Gorbaciov cu doi animai înainte. Castro, la fel ca ºi Kriucikov, dãdea vina pe Gorbaciov pentru„distrugerea autoritãþii partidului“. Izvestia a afirmat mai târziu, probabil în modcorect, cã Kriucikov ºi Castro încheiaserã un acord secret pentru repararea daunelor

provocate alianþei sovieto-cubaneze de Gorbaciov. În iulie, colegul de conspiraþieal lui Kriucikov, vicepreºedintele Ghennadi Ianaiev, care avea sã devinã în curând



439

„preºedintele în funcþiune“ din perioada loviturii de stat din august, i-a trimis luiCastro o scrisoare secretã în care îl asigura cã „În curând vor fi schimbãri în

bine“. Vestea despre lovitura de stat, la care se fãcea aluzie în scrisoarea lui Ianaiev,a fost salutatã de conducerea cubanezã cu o euforie care a cedat locul deznãdejdiicând lovitura a eºuat câteva zile mai târziu. Deºi KGB obþinuse o serie de victoriitactice în Africa de Vest, Asia, America Latinã ºi în Orientul Mijlociu, operaþiunilesale din Rãzboiul Rece s-au încheiat cu o înfrângere strategicã cu mult înainte caUniunea Sovieticã sã se prãbuºeascã în urma puciului din august. La mijloculanilor ’80, marea strategie a luptei victorioase împotriva Adversarului Principaldin Lumea a Treia care trebuia sã determine „soarta confruntãrii mondiale dintreUniunea Sovieticã ºi Statele Unite, dintre capitalism ºi socialism“, era un fiasco.

Marea strategie a eºuat pentru cã sistemul sovietic a eºuat. Deºi informaþiile bune pot acþiona uneori ca un „multiplicator de forþã“, accentuând puterea militarã ºidiplomaticã a acelor state care le folosesc în mod eficient, ele nu pot compensaslãbiciunile unui sistem atât de falimentar ca cel al Uniunii Sovietice. Încercãrilede transplantare a elementelor economiei sovietice centralizate ºi ineficiente ºiale agriculturii colectivizate în alte continente au fost dezastruoase. Un econo-mist de la Harvard, Jeffrey Sachs, estima cã dacã Africa ar fi aplicat politicile

pieþei libere ale guvernelor din Asia de Est, rata medie a creºterii ei ar fi fost între1965 ºi 1990 de 4,3%. Cifra actualã este de abia 0,8%.

Dupã invadarea Afganistanului, retorica solidaritãþii sovietice cu miºcãrilede eliberare naþionalã pãrea mai gãunoasã ca oricând. Dar în anii ’80, atunci când

se vedea clar cã statul monopartinic ºi economia centralizatã erau condamnate,Uniunea Sovieticã nu mai avea nimic important de oferit Lumii a Treia, în afarãde arme pe care cei mai mulþi dintre beneficiari nu-ºi puteau permite sã le cumpereºi pe care Moscova nu le mai putea subvenþiona (deºi a fãcut frecvent acest lucru).Din Peru pânã în Afganistan, masivele exporturi de arme sovietice au destabilizatºi societãþile ºi economiile beneficiarilor din Lumea a Treia. Continentul care asuferit cele mai serioase consecinþe a fost Africa, unde Uniunea Sovieticãreprezenta principala forþã din spatele unei producþii de arme fãrã precedentîncepând de la mijlocul anilor ’70 ºi pânã pe la mijlocul anilor ’80. Valoareaimporturilor din Africa Subsaharianã a crescut de la o medie anualã de aproximativ150 de milioane de dolari (la preþuri constante în dolari SUA) la sfârºitul anilor

’60 la 370 milioane în 1970–1973 ºi 820 de milioane în 1974–1976, înainte de aatinge punctul culminant de aproape 2500 de milioane de dolari în 1977–1978,mai ales ca urmare a transporturilor masive de arme sovietice în Etiopia din timpulrãzboiului cu Somalia. În perioada 1980–1987, importurile anuale de arme aurãmas oarecum constante la 1575 de milioane de dolari, dar odatã cu încheiereaRãzboiului Rece acestea au scãzut dramatic la 350 de milioane în 1989–1993;cifra pe 1993 este cea mai scãzutã de la mijlocul anilor ’60. Aºa cum a afirmatistoricul african profesor John Clapham, aceste uriaºe importuri de arme nu



440

urmãreau sã întãreascã statele destinatare, ci sã le slãbeascã ºi, în unele cazuri,chiar sã le distrugã. Principalii destinatari africani ai armelor din timpulRãzboiului Rece din anii ’70 ºi ’80 au devenit statele africane care s-au prãbuºitîn anii 1990.

Deºi Uniunea Sovieticã avea atât de puþin de oferit Lumii a Treia, s-a bucuratde un uimitor succes în relaþiile publice – ce-i drept, ajutatã uneori de prieteniisãi. În 1979, cel mai de nãdejde ºi mai elocvent susþinãtor al ei din Lumea Treia,Fidel Castro, a fost ales preºedinte al Miºcãrii de Nealiniere pentru urmãtorii treiani – în pofida faptului cã Cuba, departe de a fi nealiniatã, adera foarte ferm la

blocul sovietic. Castro s-a grãbit sã-ºi exploateze flerul pentru publicitateaantiimperialistã ºi s-a dus la New York în octombrie cu cantitãþi impresionante de

rom ºi homari pentru o recepþie uriaºã oferitã în clãdirea cu douãsprezece etaje amisiunii cubaneze de la ONU (cea mai mare misiune cu excepþia celor a SUA ºiURSS), apoi a þinut o cuvântare pãtimaºã de douã ore la Adunarea Generalã pentruca „imperialiºtii bogaþi“ (în primul rând Statele Unite) sã dea statelor în curs dedezvoltare 300 de miliarde de dolari în deceniul urmãtor. Cel puþin la nivel retoric,antiamericanismul ºi antiimperialismul aveau un ecou global mai puternic decâtanticomunismul, ceea ce era esenþial atât pentru propaganda sovieticã oficialã,cât ºi pentru mãsurile active ale KGB-ului.

Deºi Statele Unite deþineau cel mai mare numãr de experþi în relaþii publicedin lume nu-ºi puteau fãuri o imagine favorabilã – ºi nici mãcar echilibratã – a

politicilor sale din Lumea a Treia. Dar, spre deosebire de Uniunea Sovieticã,

Statele Unite aveau multe lucruri pe care le dorea ºi restul lumii. Muzica ºi filmeleamericane, TV, IT, haine, fast-food ºi bãuturi rãcoritoare – toate acestea fãceau parte din cultura cu cel mai puternic impact din lume. Statele Unite erau destinaþiacea mai cãutatã atât pentru migranþii economic, cât ºi pentru studenþii din Lumeaa Treia, dintre care foarte puþini preferau sã lucreze sau sã trãiascã în blocul sovietic.America era ºi unul dintre centrele mondiale de frunte pentru o serie de cauze

progresiste – printre acestea drepturile omului, eliberarea homosexualilor,feminismul ºi protecþia mediului – care erau condamnate în Uniunea Sovieticã.ªi cu toate acestea, la întâlnirile internaþionale cu o mare participare din Lumea aTreia, Statele Unite se gãseau întotdeauna în postura de principal þap ispãºitor.Adunarea de la Vancouver a Consiliului Mondial al Bisericilor din 1983 a

condamnat capitalismul occidental ca principala sursã de nedreptate din lume,rãspunzãtoare pentru toate relele rasismului, sexismului, captivitãþii culturale,colonialismului ºi neocolonialismului. În schimb, Adunarea a manifestat înþelegerefaþã de necazurile sovieticilor în Afganistan, cerând retragerea sovieticilor „numaiîn contextul unei reglementãri politice generale între Afganistan ºi URSS“ (uitândcã regimul de la Kabul fusese instalat de invadatorii sovietici) ºi „încheiereafurnizãrii de arme din afarã cãtre grupurile oponente“ (cu alte cuvinte, sã nu semai trimitã arme celor care se împotriveau invadatorilor sovietici).



441

În climatul Rãzboiului Rece, unul dintre cele mai importante puncte forteale culturii americane – capacitatea de a se autocritica – a devenit o slãbiciune a

politicii sale externe. În timp ce Uniunea Sovieticã se strãduia din rãsputeri sã-ºiascundã neajunsurile, Statele Unite le expuneau pe ale lor criticii publice. În aniirãzboiului din Vietnam, mulþi dintre cei mai eficienþi critici ai politicii SUA înLumea a Treia erau americani. 1975, Anul Informaþiei, a marcat începutul unei

perioade de criticã publicã acerbã a CIA. Niciun alt serviciu de informaþii nu afost expus în felul acesta unei examinãri critice publice a lipsurilor sale. În timpulcampaniei pentru alegerile prezidenþiale din 1976, Jimmy Carter a condamnatnenorocirile naþionale: „Watergate, Vietnam ºi CIA“. Deºi abuzurile KGB-uluierau mult mai grave decât cele ale CIA, acestea erau mai puþin cunoscute ºi

atrãgeau mult mai puþin atenþia la nivel global. Inechitãþile politicii externeamericane ºi operaþiunile sub acoperire erau invocate de teoreticienii conspiraþiilor care gãseau un teren propice în interiorul ºi în exteriorul SUA. Deoarecemajoritatea americanilor credeau sau bãnuiau cã CIA fusese implicatã în asasinarea

preºedintelui Kennedy, nu este de mirare cã mulþi oameni din Lumea a Treia îºiînchipuiau cã CIA scãpase de sub control.

Campaniile de mãsuri active ale KGB-ului împotriva Adversarului Princi- pal erau astfel îndreptate cãtre o þintã mai uºoarã. Deºi este imposibil sã cuantificãmsuccesele, probabil cã au produs mãcar o uºoarã creºtere a antiamericanismului,în special în Lumea a Treia, ºi au introdus o variaþie în teoriile conspiraþiilor împotriva SUA. Fãrã falsurile confecþionate de Serviciul A este puþin probabil cã

atât de mulþi conducãtori ºi lideri de opinie din Lumea a Treia ar fi crezut cã ei ºiþãrile lor sunt þinta CIA. ªi probabil cã nici acuzaþiile referitoare la responsabilitateaSUA pentru apariþia SIDA ºi traficul cu organe de copii nu s-ar fi rãspândit cu unasemenea succes fãrã asistenþa KGB. Memoriile caracterizate în general princorectitudine ºi reconciliere ale lui Nelson Mandela condamnã „numeroaseleactivitãþi ale CIA în sprijinul imperialismului american“, dar nu formuleazã niciocriticã cu privire la rolul KGB ºi al altor agenþii de spionaj din blocul sovietic, deexemplu, în instruirea agenþiilor de spionaj ale regimurilor marxiste africane.

Mulþi foºti ofiþeri sovietici de informaþii încã se mai mândresc cu dosarulKGB. Leonid ªebarºin, probabil cel mai capabil dintre toþi ºefii serviciilor strãinede spionaj, insistã cã „informaþiile sovietice erau cele mai bune din lume“: „De

ce aveam noi“ – se întreabã el – „un asemenea avantaj faþã de CIA? Pentru cãofiþerii noºtri erau pasionaþi de ceea ce fãceau… KGB însemna entuziasm ºidevotament.“ Nikolai Leonov, unul dintre cei mai buni ofiþeri KGB din Lumea aTreia, a continuat sã apere serviciile secrete sovietice ºi sã afirme cã influenþa

politicã ºi militarã a Uniunii Sovietice în Lumea a Treia a depãºit-o pe cea aStatelor Unite. Dacã sistemul sovietic nu s-ar fi prãbuºit pe plan intern, susþine el,în cele din urmã ar fi obþinut „victoria finalã“ asupra Occidentului în strãinãtate.

ªebarºin ºi Leonov, la fel ca ºi alþi foºti ofiþeri superiori din KGB, nu sunt în



442

stare sã recunoascã faptul cã KGB, departe de a fi victima unui sistem falimentar,a comis cele mai monstruoase abuzuri în cadrul acestuia. În timpul lui Stalin,

NKVD a fãcut posibilã monitorizarea ºi reprimarea disidenþei – atât a celei reale,cât ºi a celei imaginare – la o scarã fãrã precedent în istoria pe timp de pace aEuropei. În epoca poststalinistã marcatã de o brutalitate ceva mai micã, KGB afost elementul central al unui sistem de control social atât de omniprezent, încât

pânã ºi posibilitatea de a deveni disidenþi a fost luatã în calcul de un numãr foartemic de persoane curajoase. Din cauza incapacitãþii lor de a sesiza adevãrata naturãa serviciilor sovietice de informaþii, mulþi dintre veteranii acestora nu reuºesc sãînþeleagã motivele disidenþelor secrete din cadrul propriilor rânduri, aºa cum afost cazul lui Vasili Mitrokhin ºi Oleg Gordievski, care ºi-au dat seama ce reprezintã

KGB cu adevãrat ºi ºi-au propus sã-i submineze autoritatea. Istoricii occidentaliai spionajului ºtiu foarte bine cã au existat „cârtiþe“ ideologice ºi în Est ºi în Vestîn timpul Rãzboiului Rece. Dar nu ºi apologeþii FCD. În timp ce idealizaumotivaþiile agenþilor ideologici sovietici din Occident, de regulã refuzau sã admitãcã ar fi existat agenþi ideologici occidentali în Uniunea Sovieticã. EvgheniPrimakov, unul dintre intelectualii de frunte ai spionajului extern rus care avuseselegãturi strânse ºi de lungã duratã cu FCD înainte de a deveni primul preºedinteal succesorului acestuia postsovietic, SVR, evocã imaginea romanticã a „cârtiþei“de la Cambridge, Donald Maclean, pe care l-a cunoscut personal „ca un lordscoþian“ (în ciuda faptului cã, deºi era fiul unui cavaler, nu avea titlu), care arenunþat la o avere suficient de mare pentru a face faþã tuturor cheltuielilor

spionajului strãin sovietic (o exagerare sfruntatã) lucrând ca agent de infiltrare„numai din motive ideologice“. În schimb, Primakov neagã cã Gordievski, înciuda faptului cã ºi-a riscat viaþa în repetate rânduri pentru o cauzã în care credea

profund, a fost motivat de respingerea sistemului sovietic. La fel ca ºi Primakov,Vadim Kirpicenko, în prezent consultant ºef al ºefului SVR, continuã sã insistecã niciun agent occidental nu a lucrat în Uniunea Sovieticã din considerenteideologice: „Nu au existat niciodatã luptãtori pur ideologici pentru minunatulsistem capitalist“. De aici ºi insistenþa lui Kirpicenko, cã Mitrokhin, Gordievskiºi alþii care ºi-au riscat viaþa pentru a expune viciile KGB-ului nu au fost nimicaltceva decât niºte „trãdãtori“, motivaþi de „diverse feluri de vicii“, „instabilitate

psihologicã“, „discordie în familie sau lãcomie de bani“.

Astfel de atitudini reprezintã moºtenirea modului de gândire al statuluisovietic monopartinic, care a refuzat întotdeauna sã admitã cã un disident acþionacãlãuzindu-se dupã principii. Obsesia KGB din timpul Rãzboiului Rece pentruceea ce numea el „subversiune ideologicã“ a ajuns la niveluri absurde în comparaþiecu mania pentru medalii a lui Brejnev. Pânã ºi interesul pentru pictura abstractãsau ascultarea unui alt tip de muzicã decât cel aprobat oficial erau privite ca

potenþial subversive. Direcþia KGB Moscova ºi Direcþia Cinci (care se ocupa desubversiunea ideologicã) raportau cu mândrie în 1979 cã agenþii lor din



443

comunitatea artisticã au reuºit sã „preîntâmpine ºapte încercãri ale artiºtilor deavangardã de a-ºi prezenta tablourile“. Secþiile din provincie ale KGB-ului fãceaueforturi uriaºe sã monitorizeze rolul muzicii populare occidentale în încurajareasubversiunii în rândul tinerilor. KGB din regiunea Dnepropetrovsk, unde îºiîncepuse Brejnev cariera de „aparatcik“ avertiza cã „ascultarea programelor muzicale dãdea tinerilor o idee deformatã despre realitatea sovieticã“. Astfel derapoarte sunt o mãrturie a modului în care vânãtoarea dupã subversiunea ideologicãa distrus orice simþ al absurdului în rândurile celor angajaþi în rãzboiul sfântîmpotriva ei. Publicaþia internã a Centrului, KGB Sbornik , sãrbãtorea regulatvictoriile în lupta contra subversiunii care erau, dupã toate standardele obiective,absolut banale. Un astfel de triumf a fost vânãtoarea dupã un artist „subversiv“ cu

numele conspirativ HUDOJNIK („artist“ în limba rusã), care în 1971 a început sãtrimitã la PCUS ºi comitetele de Comsomol scrisori anonime, scrise de mânã, încare ataca marxism-leninismul ºi pe diverºi funcþionari ai partidului. Deºi niciunadin scrisorile lui nu a devenit publicã ºi nu a reprezentat o ameninþare la adresaregimului, resursele desfãºurate pentru gãsirea lui le-au depãºit cu mult pe celeconsacrate în Occident celor mai importante anchete în cazurile de crimã. Datoritãfaptului cã unele dintre scrisorile lui HUDOJNIK au fost trimise comsomoliºtilor din armatã, s-a scotocit printr-un numãr imens de dosare ale celor demiºi dinarmatã ºi ale ofiþerilor în rezervã. La Moscova, Iaroslavl, Rostov ºi Gavrilov-Iam, de unde fuseserã trimise scrisorile, serviciul de cenzurã al Poºtei a studiatluni la rând mostre de scris de mânã similar cu cel al scrisorilor lui HUDOJNIK.

Mostrele au fost arãtate unui mare numãr de agenþi KGB ºi persoane cooptate,cãrora li s-a dat presupusul lui profil psihologic. Un alt uriaº efort de cercetare afost fãcut pentru studierea diverselor formulare oficiale pe care le-ar fi pututcompleta HUDOJNIK. În 1974, dupã o vânãtoare care a durat aproximativ treiani, i s-a descoperit în cele din urmã scrisul pe o cerere cãtre Comisia pentrulocuinþe din Rostov. HUDOJNIK a fost demascat ca preºedintele unui comitet destradã din Rostov, pe nume Korobov, judecat ºi trimis la închisoare. Aceastãinvestigaþie suprarealistã era în deplin acord cu politica Centrului. În 1979, la oconferinþã a Direcþiei Cinci, Andropov a spus cã KGB nu-ºi putea permite sãignore activitatea niciunui disident, indiferent cât de obscur ar fi fost el. OlegKalughin, cândva cel mai tânãr general din spionajul sovietic în strãinãtate ºi

care, dupã o neînþelegere cu Kriucikov, a fost mutat de la FCD ºi a devenit adjunct al ºefului KGB din Leningrad în 1980, ºi-a dat rapid seama cã cea mai mare parte din activitatea acestuia era „o farsã coregraficã bine elaboratã“, în care încercacu disperare sã descopere suficientã subversiune pentru a-ºi justifica dimensiuneaºi resursele excesive.

Apologeþii serviciilor sovietice de informaþii cautã adesea sã diferenþiezeoperaþiunile acestora de încãlcare a drepturilor omului de cãtre KGB din þarã. Înrealitate, aºa cum demonstreazã volumul I al Arhivei Mitrokhin, lupta împotriva



444

subversiunii ideologice de acasã ºi din strãinãtate a fost coordonatã cu grijã. Aºadupã cum vânarea lui Troþki ºi a altor „duºmani ai poporului“ în strãinãtate adevenit principala prioritate a operaþiunilor externe de informaþii în perioada MariiTerori de dinainte de cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, la rândul lor „mãsurileoperaþionale ale agenþilor“ împotriva unor disidenþi de frunte în timpul anilor ’70au fost aprobate de Kriucikov, ºeful FCD, ºi de ºefii securitãþii interne. La începutulanului 1977 un numãr total de treizeci ºi douã de operaþiuni de mãsuri activeelaborate în comun ºi destinate sã-l discrediteze pe Andrei Saharov („Inamicul

public numãrul unu“, dupã cum l-a descris Andropov) erau deja în curs dedesfãºurare sau pe punctul de a fi lansate acasã ºi în strãinãtate. Aceeaºi cooperarea existat între secþiile interne ºi externe ale KGB-ului în campania lor obsesivãîmpotriva „subversiunii sioniste“ ºi a „refiuzenicilor“ evrei. Pânã în ultimii ani aiRãzboiului Rece, FCD ºi-a propus sã-i împiedice pe disidenþii ºi dezertorii sovieticisã dobândeascã recunoaºtere în strãinãtate – chiar ºi în domenii care n-aveaunicio tangenþã cu politica (cel puþin în accepþiunea Occidentului). Centrul a fãcutmari eforturi ºi a alocat un timp impresionant pentru a pune la punct modalitãþide distrugere a carierelor lui Rudolf Nureiev, Natalia Makarova ºi ale altor dezertoridin baletul sovietic. Dupã ce marele violoncelist Mstislav Rostropovici ºi soþialui, cântãreaþa Galina Viºnevskaia, au plecat în exil, în Occident, Centrul a fãcutapel la toate serviciile de informaþii din blocul sovietic pentru a-l ajuta sã seinfiltreze în anturajul lor ºi sã le distrugã reputaþia. O altã prioritate pentruoperaþiunile KGB în strãinãtate o constituia împiedicarea jucãtorilor de ºah sãcâºtige meciuri împotriva celor cu ideologie corectã. În 1978, o echipã formatãdin optsprezece ofiþeri operativi ai FCD a fost trimisã la campionatul din Filipine

pentru a încerca sã influenþeze înfrângerea dezertorului Viktor Korcinoi de cãtrecampionul mondial sovietic Anatoli Karpov.

În strãinãtate, la fel ca ºi acasã, KGB a fost implicat în cele mai grave încãlcãriale drepturilor omului din Uniunea Sovieticã în perioada Rãzboiului Rece; printreacestea s-au numãrat înãbuºirea revoluþiei ungare din 1956, zdrobirea Primãveriide la Praga în 1968, invadarea Afganistanului în 1979 ºi presiunile exercitateasupra regimului comunist polonez pentru a înãbuºi miºcarea democraticãSolidaritatea din 1981. Exportul sistemelor sovietice de opresiune începuse încãdin perioada interbelicã. ªeful securitãþii lui Mao, Kang Sheng, a studiat în Rusialui Stalin în timpul Marii Terori unele dintre metodele brutale de lichidare asubversiunii ideologice pe care le-a introdus apoi în China. Dupã cel de-al DoileaRãzboi Mondial, regimul comunist instaurat în cadrul noului bloc sovietic dinEuropa Centralã ºi de Est depindea de sistemele de monitorizare ºi represiuneimplementate de serviciile locale de securitate create dupã chipul ºi asemãnareaKGB-ului. Unul dintre cele mai reprobabile aspecte ale operaþiunilor în strãinãtateale KGB-ului ºi alte celorlalte servicii de spionaj din blocul sovietic a fost ajutorul

pe care l-au acordat liderilor statelor monopartinice din Lumea a Treia, dinAfganistan pânã în Etiopia, pentru a-ºi zdrobi oponenþii.



445

Întrucât guvernele statelor monopartinice considerã cã disidenþa este ilegalã,toate au nevoie de sisteme secrete de monitorizare ºi control social pentru a omenþine sub control, dar limitele de permisibilitate variazã de la o þarã la alta.Adevãrata dimensiune a importanþei KGB pentru supravieþuirea URSS a fostdezvãluitã abia atunci când vastul aparat de control social sovietic a început sã fiedemontat în timpul lui Gorbaciov. Manifestul liderilor de linie durã ai puciuluidin august 1991, al cãrui organizator principal a fost Kriucikov, a recunoscutimplicit cã relaxarea campaniei împotriva subversiunii ideologice a zguduittemeliile statului monopartinic: „Autoritatea de la toate nivelurile nu se mai bucurãde încrederea populaþiei… Sunt batjocorite toate instituþiile statului. Þara a devenit,de fapt, neguvernabilã“. Complotiºtii nu au reuºit însã sã înþeleagã cã era prea

târziu ca sã mai dea ceasul înapoi. „Dacã puciul ar fi avut loc cu un an ºi jumãtatesau doi mai devreme“, scria Gorbaciov mai târziu, „poate cã ar fi reuºit.“ Crucialã pentru schimbarea de atmosferã a fost scãderea respectului pentru capacitatea deintimidare a KGB, care reuºise pânã atunci sã înãbuºe în faºã orice demonstraþiedin Moscova. Cel mai concludent simbol al eºuãrii puciului din august a fostrãsturnarea uriaºei statui a întemeietorului Ceka, Feliks Dzerjinski, de pe soclulei din piaþa din faþa sediului KGB. O mare mulþime, care cu câþiva ani mai înaintenici n-ar fi îndrãznit sã se adune, a înconjurat Lubianka ºi a început sã ovaþionezeentuziastã în timp ce „Feliks cel de Fier“ era dus de acolo, atârnând de braþul uneimacarale pusã la dispoziþie de Municipalitatea Moscova.

Pe lângã faptul cã a suprimat libertãþile civile de acasã, KGB a compromis ºi

politica sovieticã din strãinãtate. În ciuda numeroaselor succese ale FCD înstrângerea de informaþii, evaluãrile sale corecte din punct de vedere politic aleAdversarului Principal ºi ale aliaþilor sãi au servit la consolidarea ºi nu la corectareaopiniilor greºite ale conducerii sovietice. Chiar ºi în ajunul epocii lui Gorbaciov,Biroul Politic ar fi aflat mai mult citind ziarele importante din Occident decât dinrapoartele strict secrete ale serviciilor sovietice de informaþii. Potrivit evaluãriifãcute de Kriucikov cu privire la situaþia internaþionalã în Planul de muncã alFCD pe 1984, de exemplu, „Statele imperialiste îºi continuã intrigile în legãturãcu Polonia ºi Afganistanul“; dar nu se fãcea nicio referire la opoziþia de masãîmpotriva regimului comunist ºi a dominaþiei sovietice care se afla la rãdãcinacrizei din ambele þãri. La fel, raportul bienal al lui Kriucikov de la începutul

anului 1984 cu privire la operaþiunile KGB ºi afacerile internaþionale din cei doiani precedenþi ajungea la concluzia alarmistã cã „adâncirea crizei sociale ºieconomice din lumea capitalistã“ a atins asemenea cote, încât imperialiºtii segândeau în mod serios la un rãzboi termonuclear ca „o cale de scãpare dindificultãþile pe care le creaserã“. Dar nu se menþiona, fireºte, nimic despre

problemele mult mai grave ale blocului sovietic. Influenþa KGB-ului asupra politicii externe sovietice a fost adesea subestimatã. Chiar ºi rapoartele deinformaþii eronate – ca acelea de la începutul anilor ’60 ºi ’80, în care se afirma



446

cã Statele Unite plãnuiau sã dea prima loviturã nuclearã – au avut o influenþãimportantã asupra politicii dacã, aºa cum s-a întâmplat în ambele cazuri, factoriide decizie politicã le-au luat în serios.

Aºa cum s-a arãtau în volumul I al Arhivei Mitrokhin , informaþiile ºtiinþificeºi tehnologice din Occident, care sufereau mult mai puþin din cauza cerinþei decorectitudine politicã, au fost folosite mult mai eficient decât informaþiile politice.Planurile primei bombe atomice obþinute pentru Moscova de agenþii britanici ºiamericani au reprezentat cel mai important secret militar obþinut vreodatã de unserviciu de spionaj. Ca ºi în cazul armelor nucleare, dezvoltarea timpurie asistemului sovietic de radar, a rachetelor ºi avioanelor cu reacþie au depins înmare mãsurã de achiziþionarea în secret de tehnologie occidentalã. Uriaºul flux

de informaþii ºtiinþifice ºi tehnice (în special americane) de pe tot parcursulRãzboiului Rece ne ajutã sã explicãm unul din paradoxurile centrale ale statuluisovietic, care a fost descris uneori drept „Volta Superioarã cu rachete“: capacitatealui de a rãmâne o superputere militarã în timp ce mortalitatea infantilã ºi alþiindici ai privaþiunilor sociale erau la nivelul þãrilor din Lumea a Treia. Faptul cãdiferenþa între sistemul de armament sovietic ºi cel occidental era mult mai micãdecât în oricare alt domeniu al producþiei economice se datora nu numai prioritãþiilui în cadrul sistemului sovietic, ci ºi remarcabilului succes în strângerea deinformaþii ºtiinþifice ºi tehnice din Occident. Pe tot parcursul Rãzboiului Rece,întreprinderile americane s-au dovedit mult mai uºor de infiltrat decât guvernulfederal. Cu mult înainte sã coopteze un spion din cadrul CIA (Aldrich Ames, în

1985), KGB avea o mulþime de alþi agenþi mercenari în rândul constructorilor americani de armament ºi intercepta multe din comunicaþiile lor pe fax. Pentagonula estimat la începutul anilor ’80 cã probabil 70% din toate armele Pactului de laVarºovia se bazau pe tehnologie occidentalã. Ambele pãrþi implicate în RãzboiulRece – Pactul de la Varºovia ºi NATO – depindeau astfel de know-how-ul american.Dar dincolo de industria apãrãrii, ineficienta economie sovieticã centralizatã nuera capabilã sã utilizeze cantitatea mare de informaþii ºtiinþifice ºi tehnologiceobþinute din Vest.

Ridiculizatã la încheierea erei sovietice, comunitatea rusã de informaþii afãcut de atunci succese remarcabile în efortul de a se reface ºi de a-ºi redobândiinfluenþa politicã. Ultimii trei prim-miniºtri ai Federaþiei Ruse din timpul

preºedinþiei lui Boris Elþîn – Evgheni Primakov, Serghei Stepaºin ºi Vladimir Putin – erau foºti ºefi ai informaþiilor. Putin, care i-a urmat lui Elþîn în funcþia de

preºedinte în anul 2000, este singurul ofiþer FCD care a devenit lider rus. Dupãcum afirmã ºeful SVR, Serghei Nikolaievici Lebedev, „Pãrerea preºedinteluidespre activitatea de informaþii ºi faptul cã vorbim aceeaºi limbã cu el ne uºureazãconsiderabil munca“. Niciun alt ºef de stat anterior din Rusia, niciunul în întreagalume, nu s-a înconjurat de atât de mulþi ofiþeri de informaþii. Putin are un controlmult mai direct asupra informaþiilor decât oricare alt conducãtor rus de la Stalin



447

încoace. Dupã cum afirmã Kirpicenko, „Suntem sub controlul preºedintelui ºi aladministraþiei sale, deoarece informaþiile sunt direct subordonate preºedintelui“.Dar în timp ce ºefii informaþiilor din timpul lui Stalin îi spuneau acestuia numaiceea ce voia el sã audã, de astã datã Kirpicenko susþine cã „acum spunem cumstau lucrurile în realitate“.

Misiunea declaratã a FSB ºi SVR este astãzi total diferitã de cea a KGB-ului. La începutul anilor ’80 Andropov declara cu mândrie cã KGB juca un rolimportant în continuarea marºului revoluþiei mondiale. Spre deosebire de acesta,actualul „concept de securitate naþionalã“ al Federaþiei Ruse, adoptat la începutulnoului mileniu, pune accentul pe apãrarea valorilor tradiþionale ruse:

Garantarea securitãþii naþionale a Federaþiei Ruse include ºi apãrarea moºtenirii culturaleºi spiritual-morale, tradiþiile istorice ºi normele vieþii sociale, conservarea proprietãþiiculturale a tuturor popoarelor din Rusia, formarea unei politici statale în sfera educaþieispirituale ºi morale a populaþiei…

Una dintre caracteristicile distinctive ale sistemului sovietic de informaþiide la Ceka la KGB a fost ateismul militant. În martie 2002, FSB l-a descoperit însfârºit pe Dumnezeu. O bisericã ortodoxã rusã restauratã din centrul Moscovei afost sfinþitã de cãtre Patriarhul Alexei al II-lea ca bisericã parohialã a FSB pentrua se îngriji de nevoile spirituale neglijate ale personalului. Directorul FSB, NikolaiPatruºev, ºi Patriarhul au celebrat cãsãtoria misticã a Bisericii Ortodoxe ºi a

aparatului securitãþii statului printr-un schimb solemn de cadouri. Patruºev a oferitsimbolic Patriarhului cheia de aur a bisericii ºi o icoanã a Sf. Alexei, MitropolitulMoscovei. Acesta, la rândul lui, i-a dãruit Directorului FSB o icoanã a MaiciiDomnului ºi o alta reprezentându-l chiar pe patronul lui Patruºev, Sf. Nicolae;

posedarea acesteia ar fi fost în trecut un delict grav ºi l-ar fi costat pe ofiþer cariera.Deºi FSB nu a devenit prima agenþie de informaþii din lume în care lucreazãnumai creºtini convinºi, mai mulþi ofiþeri ruºi de informaþii au intrat în BisericaOrtodoxã – printre aceºtia Nikolai Leonov, cel care cu o jumãtate de secol înurmã atrãsese atenþia Centrului asupra potenþialului revoluþionar al lui Fidel Castro.„Spiritualitatea“ a devenit o temã comunã a materialelor informative în materiede relaþii publice ale FSB. Pe vremea când era ºef al relaþiilor publice la FSB,

Vasili Staviþki a publicat mai multe volume de poezie cu un conþinut „spiritual“ puternic, printre care Secretele sufletului (1999) ºi Constelaþia iubirii: Versurialese (2000). Multe dintre poeziile lui Staviþki au fost puse pe muzicã, fiindînregistrate pe CD-uri care se bucurã de mult succes în rândul funcþionarilor FSB.

În pofida accentului fãrã precedent pus pe „securitatea spiritualã“, FSB ºiSVR sunt agenþii de informaþii politizate, care þin evidenþa criticilor ºi oponenþilor

preºedintelui Putin în rândurile diasporei ruse crescânde din strãinãtate, precumºi în Rusia. În timpul primului sãu mandat, Putin a reuºit treptat sã marginalizeze



448

cea mai mare parte a opoziþiei ºi sã deþinã controlul asupra posturilor de televiziuneºi a principalelor ziare. Dezbaterea publicã viguroasã a problemelor din anii luiElþîn a dispãrut în cea mai mare parte. Ceea ce a apãrut treptat este un sistem noude control social în care cei ce trec de o anumitã linie sunt supuºi intimidãrii din

partea FSB ºi a tribunalelor. Raportul pe 2003 al Departamentului de Stat cu privire la drepturile omului avertizeazã cã o serie de cazuri de aºa-zis spionajimplicând oameni de ºtiinþã, ziariºti, apãrãtori ai mediului „au provocat îngrijoraredin cauza absenþei procesului ºi a intervenþiei FSB în unele cazuri“. Dupã cumsusþine Ludmila Alekseieva, actuala ºefã de la Moscova a Grupului Helsinki,care a militat pentru drepturile omului în Rusia încã din 1976, „Singurul lucru decare sunt vinovaþi oamenii de ºtiinþã, ziariºtii ºi apãrãtorii mediului este cã stau

de vorbã cu strãinii, ceea ce în Uniunea Sovieticã era o crimã de neiertat“. Deºitoate acestea nu au nimic comun cu obsesia KGB faþã de cea mai micã formã desubversiune ideologicã, FSB ºi-a definit încã o datã rolul de instrument alcontrolului social. Spionajul rus în Occident se pare cã a atins din nou niveluriledin timpul Rãzboiului Rece. În era post-sovieticã, dispariþia dincolo de orizont aameninþãrii unui conflict termonuclear între Rusia ºi Occident, preocupareacentralã a agenþiilor de informaþii de ambele pãrþi din timpul Rãzboiului Rece,denotã faptul cã spionajul rus nu mai reprezintã ameninþarea de odinioarã.Spionajul de la începutul secolului al XXI-lea s-a transformat prin apariþia pentru

prima datã a contraterorismului ca o prioritate mai mare decât contraspionajul. Înanii ’70, KGB vedea terorismul ca o armã care putea fi eventual utilizatã împotriva

Occidentului. FSB ºi SVR ºi-au revizuit atitudinea. Deºi Rusia ºi Occidentul semai spioneazã reciproc, coopereazã în domeniul luptei împotriva terorismului.Având în vedere caracterul transnaþional al operaþiunilor teroriste, nu au altãopþiune raþionalã. ªeful SVR, S. N. Lebedev, a declarat dupã 9/11: „Nicio þarã dinlume, nici chiar Statele Unite cu toatã puterea lor, nu este capabilã sã înfrunte deuna singurã aceastã ameninþare. Cooperarea este esenþialã.“ FSB ºi SVR au legãturioficiale – deºi puþin mediatizate – cu agenþiile occidentale de informaþii. În 2004,în staþiunea balnearã Soci de pe malul Mãrii Negre, FSB a gãzduit o întâlnire aºefilor agenþiilor din 17 þãri occidentale (inclusiv reprezentanþii de rang superior ai celor mai cunoscute agenþii occidentale) pentru a discuta colaborareainternaþionalã în lupta împotriva terorismului. Pe parcursul conferinþei, delegaþii

au urmãrit un exerciþiu (cu numele conspirativ de NABAT) al forþelor specialeruse pentru eliberarea ostaticilor dintr-un avion deturnat pe aeroportul Soci.

În ciuda faptului cã pun accentul în public pe „securitatea spiritualã“, FSB ºiSVR sunt mai puþin preocupaþi de trecutul lor prerevoluþionar decât de rãdãcinilelor sovietice ºi sãrbãtoresc în fiecare an ziua de 20 decembrie, data înfiinþãriiCeka, la ºase sãptãmâni de la Revoluþia din Octombrie, ca „scut ºi spadã“ aregimului bolºevic. FSB continuã sã facã campanie pentru reaºezarea statuiiîntemeietorului Ceka, Feliks Dzerjinski, pe piedestalul din faþa sediului sãu, de



449

unde a fost îndepãrtatã dupã puciul nereuºit din august 1991. SVR considerã cãdata întemeierii sale este 20 decembrie 1920, când a fost înfiinþat departamentulextern al Ceka. În 1995 ºi-a sãrbãtorit cea de-a 75-a aniversare publicând unelogiu necritic al „marelui numãr de fapte glorioase“ ale ofiþerilor sovietici deinformaþii „care au adus o contribuþie excepþionalã la garantarea securitãþii patrieinoastre“. O istorie în mai multe volume, începutã de Primakov în calitatea sa deºef al SVR, este în curs de elaborare, propunându-ºi sã demonstreze, în modsimilar, cã, de la Ceka la KGB, serviciul sovietic de informaþii „ºi-a fãcut în modexemplar datoria cu onoare ºi altruism faþã de patria mamã ºi popor“. Deºiintelectualitatea rusã a evoluat mult dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, mai trebuiesã se împace cu trecutul sãu.



450

Anexa A Preºedinþii KGB, 1917 – 1991

1917 – 1926 Feliks Edmundovici Dzerjinski (Ceka / GPU / OGPU)1926 – 1934 Veaceslav Rudolfovici Menjinski (OGPU)1934 – 1936 Ghenrih Grigorievici Iagoda (NKVD)1936 – 1938 Nikolai Ivanovici Ejov (NKVD)

1938 – 1941 Lavrenti Pavlovici Beria (NKVD)1941 (februarie – iulie) Vsevolod Nikolaievici Merkulov (NKGB)1941 – 1943 Lavrenti Pavlovici Beria (NKVD)1943 – 1946 Vsevolod Nikolaievici Merkulov (NKGB/MGB)1946 – 1951 Viktor Semionovici Abakumov (MGB)1951 – 1953 Semion Denisovici Ignatiev (MGB)1953 (martie – iunie) Lavrenti Pavlovici Beria (MGB)1953 – 1954 Serghei Nikiforovici Kruglov (MGB)1954 – 1958 Ivan Aleksandrovici Serov (KGB)1958 – 1961 Aleksandr Nikolaievici ªelepin (KGB)1961 – 1967 Vladimir Efimovici Semiceastnîi (KGB)1967 – 1982 Iuri Vladimirovici Andropov (KGB)1982 (mai – decembrie) Vitali Vasilievici Fedorciuk (KGB)1982 – 1988 Viktor Mihailovici Cebrikov (KGB)1988 – 1991 Vladimir Aleksandrovici Kriucikov (KGB)1991 (august – decembrie) Vadim Viktorovici Bakatin (KGB)



451

Anexa B ªefii Spionajului extern, 1920 – 2005

1920 – 1921 Iakob Kristoforovici Davtean (Davîdov) (Ceka)1921 Solomon Grigorievici Moghilevski (Ceka)1921 – 1930 Mihail Abramovici Triliser (Ceka/GPU/OGPU)1930 – 1936 Artur Kristianovici Artuzov (OGPU/NKVD)

1936 – 1938 Abram Abramovici Sluþki (NKVD)1938 Zelman I. Pasov (NKVD)1938 Serghei Mihailovici ªpigelglas (NKVD)1938 -1939 Vladimir Gheorghievici Dekanozov (NKVD)1939 – 1946 Pavel Mihailovici Fitin (NKVD/NKGB/NKVD/

MGB)1946 (iunie – septembrie) Piotr Nikolaievici Kubatkin (MGB)1946 – 1949 Piotr Vasilievici Fedotov (vicepreºedinte, KI,

1947-49)1949 – 1952 Serghei Romanovici Savcenko (vicepreºedinte

KI, 1949-51

1952 – 1953 Evgheni Petrovici Pitovranov (MGB)1953 (martie – iunie) Vasili Stepanovici Reasnoi (MGB)1953 – 1955 Aleksandr Semionovici Paniuºkin (MGB/KGB)1956 – 1971 Aleksandr Mihailovici Saharovski KGB)1971 – 1974 Fiodor Konstantinovici Mortin (KGB)1974 – 1988 Vladimir Aleskandrovici Kriucikov (KGB)1988 – 1991 Leonid Vladimirovici ªebarºin (KGB)1991 – 1996 Evgheni Maksimovici Primakov (SVR)1996 – 2000 Veaceslav Ivanovici Trubnikov (SVR)2000 – Serghei Nikolaievici Lebedev (SVR)



452

Anexa C

Secretar general

Biroul PoliticComitetul CentralCPSU

Colegiu

Inspectoratul Special

Direcþia Personal

Preºedinte KGBºi Deputaþi

Direcþia Finanþe ºiPlanificare

DIRECÞII PRINCIPALE

DirecþiaMobilizare

a 1-a(Spionaj Extern)

a 2-a (SecuritateInternã ºi

Contraspionaj)

a 3-a (Contraspionajmilitar)

Trupe degrãniceri

Direcþia Administrativã ºiAprovizionare

Secretariat

Comitetul Central deStat ºi Departamentul

Juridic

Comitetul de PartidKGB

a 8-a(Comunicaþii ºi

Criptografie)

DEPARTAMENTE ªI SERVICIIDIRECÞII

a 4-a (Transport)

a 7-a (Supraveghere) ªcoala superioarãKGB

Serviciul decomunicaþii al

guvernului

Departamentul 6(interceptarea ºi

verificareacorespondenþei)

Departamentul 12(Ascultare)

DepartamentulInvestigaþii

Departamentul 10(Arhive)

Serviciul de protecþie KGB (fosta

Direcþia 9 pazaguvernului)

ProtecþiaConstituþiei (fosta

Direcþia 5 ideologieºi dizidenþi)

Tehnic operaþional(OTU)

a 16-a(Interceptarea

comunicaþiiloe ºiSIGINT)

a 15-a(Securitatea instalaþiilor

guvernamentale)

Construcþii militare

Organizarea KGB spre sfârºitul

Rãzboiului Rece

a 6-a (Economic,securitate industrialã,

contrainformaþii

Sursa:Desmond Ball ºi Robert Windren, „Soviet Signals Intelligence (Sigint): Organisation and Management“, Intelligence and National Security, vol.4 (1989), nr.4; Christopher Andrew ºi Oleg Gordievsky, KGB: The InsideStory of Its Foreign Operations from Lenin to Gorbachev, ed. London , Sceptre, 1991; ºi Mitrokhin.



453

Anexa D

Organizarea Direcþiei Principale Unu KGB

(Spionaj extern)

Secretariat

Comitetulde partid

Institutulde spionaj Finanþe

DIRECÞII ªI SERVICII

Direcþia R (Analize ºi planificãri

operaþionale)

Direcþia K (Contra-

informaþii)

Direcþia S(Ilegaliºti)

Direcþia T(S&T)

Serviciul A(Dezinformare;

Acþiuni subacoperire)

Bibliotecaoperaþionalã

Elementeadministrative

ºi de sprijin

Curieri Administrativ

PREªEDINTEºi

DEPUTAÞI

Direcþia OT(Sprijin

operaþional ºi

tehnic)

Direcþia I(Servicii

calculatoare)

Departamente

1. SUA, Canada

2. America Latinã

3. Anglia, Australia, NouaZeelandã, Scandinavia, Malta

4. Germania Democratã,RFG, Austria

5. Þãrile Benelux, Franþa,Spania, Portugalia, Elveþia,Grecia, Italia, Iugoslavia,Albania, România

6. China, Vietnam, Laos,Cambodgia, Coreea de Nord

7. Thailanda, Indonezia, Japonia,Malaysia, Singapore, Filipine

8. Þãrile nearabe din OrientulApropiat, incluzândAfganistanul, Iranul,Israelul, Turcia

9. Africa anglofonã

10. Africa francofonã

11. Legãturi cu þãrilesocialiste

15.Registre ºi arhive

16.SIGINT Interceptãri ºioperaþiuni împotrivafuncþionarilor delaserviciile de coduri strãine

17. India, Sri Lanka, Pakistan,Nepal, Bangladesh, Birmania

18. Þãrile arabe din OrientulApropiat, plus Egiptul

19. Emigraþia (þinte ºirecrutãri)

20. Legãturi cu þãriledezvoltate

Serviciul R (Radio-

comunicaþii)

Serviciul A alDirecþiei

Generale a 8-a

la FCD (secþiacoduri)

Direcþia RT(Operaþiuni îninteriorul ºi de pe teritoriul

URSS)

Direcþia RI(Evaluareinformaþii)

fostulServiciu I

Secþia

diplo-maticã

Sursa:Desmond Ball ºi Robert Windren, „Soviet Signals Intelligence (Sigint): Organisation and Management“, In-telligence and National Security, vol.4 (1989), nr.4; Christopher Andrew ºi Oleg Gordievsky, KGB: The InsideStory of Its Foreign Operations from Lenin to Gorbachev, ed. London , Sceptre, 1991; ºi Mitrokhin.

Gãrzi



Anexa E

Organizarea unei rezidenþe KGB

Rezident KGB

Personal operativ

Personal auxiliar

Linia PR (Spionaj politic, economic ºi

strategic militar,mãsuri active)

Linia KR (Contra-spionaj

ºi securitate)

Linia X(Spionaj

ºtiinþific ºitehnologic)

Linia N(Sprijinilegal)

Linia EM(Emigrãri)

Linia SK (Colonii

sovietice)

Rezerviºtispeciali

Ofiþer cusecuritateaAmbasadei

Scriitor derapoarte

ªofer operativ Ofiþer OT(Sprijintehnico-

operaþional)

Ofiþer linieRP

(SIGINT)

Linie I

(Calculatoare)

Funcþionar cifru

Operator radio

Secretar

dactilograf

Staþia „Impuls“(Monitorizare

radiocomunicaþiiºi echipe de

filaj)

Contabil

arhiva mitrokhin 2. kgb-ul in lume

Documents