A n u l V I . Arad, Sâmbătă, SO Aprilie (3 Maiu) 1902 №. 7Ш

REDACŢIA Arad, Deák Ferencz-u tcea nr . 20.

ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria:

pe un an . . . 20 cor. Vi an . . . 10 , V4 an . . . ő ,

pe 1 lună . . . 2 , •ril do Duminecă pe an

4 coroane. ţentrn România şi străină-. täte рѳ an 40 franci. nuscripte na so înapoiază.

ADMINISTRAŢIA Ar«4, Deák FerenoE-ntwa i r . M .

INSEBŢirjMLE: de an şir garmond: prima dată 14 bani; a dona oară 12 bani; a treia oară S b.

de flecare pnblioaţiunt.

At&t abonamentele, cât fi ineerţinnile sunt a ee plaft

înainte în Arad.

Serieori nefrancaW na яо ргітм*

A n u l V I . Numër de Duminecă N r . 17

LA COMITAT. Adunarea de Mereurl a congre-

gfyï comitatului nostru are o deo-seta însemnătate. S'a petrecut adică u Jucru, рѳ сагѳ Uugurií ni-'I cereau d'muít ear noi nu vroiam sà inam, cu se zice, taurul de coarne : sâ votim adică şi ungureşte. De msî mulţi ani \ adunările congre gaţion&le, pen­tru h susţine îndeosebi dreptul iimbel noast© şi a cere cinstirea legii de naţioulitfcte, noî am vorbit numai ro-mâneşe.

Pururea aceasta a noastră a avut douö úr nări:

sentimental national s'a întărit ear' eometâţenil noştri maghiari s'au

Intărîtat împotriva noastră. Pe cât de mult ni-a plăcut lucrul

diûîâiu, pe utat de puţin am căutat pe acest din urmă. Ni-a părut rëu vëzênd ca Ungurii se supura pentru un drept chezaşuifc noue într'o lege a ţeril, ni-a parut rôu mai ales pentra-ca din causa duşmăniei ce se născuse, nu ne mai puteam înţelege într'o mul­ţime de afaceri, cari nu erau româ­neşti, naţionale, dar obşteşti, aşa .ca

FJ _ea.. na u m £î p u t u i î a ţ o i e g e , ar n

ştigat atat Ungarii cat şi Romanii. O af cere de aceasta — afacere

dt dare, şi anume de a se uşura soar-tea tiranilor sëracï, cari în comitat maî mulţi Sunt Români venise la ordi-

inea zilei Mereuri. Marţi seara, în obici­nuita sfătuire a clubulu?, dl Dr. Ioan Suciu ceruse decî voie, ca după ce-'şî va desvolta interpelarea româneşte, so résume şi în limba ungurească. B vorba nu de lucruri naţionale, ci de 0 afacere care şi Ungurilor şi Ncm ţilor li-ar veni la socoteală să se în-

1 drepte în înţelesul dorit de Români '•Ciobul, aseuliênd motivele arătata de Dr. I. Suciu, unanim i-a dat voie eă vorbească şi ungureşte. Ear urmarea a fost că Ungurii şi Nemţii îi apro­bau maî egomoios pe Dr. Suciu şi sub efectul puternic produs de voibi-rea d-eale clară atât; corniţele suprem cat şi vicacomitcle au dat câţtig de causa d lui Suciu: au recunocut că are dreptate şi au făgăduit serbătoreş'e ca vor îndrepta reul arătat.

Zeci de miî de economi sëracï, aşa zişii minimalişti, vor scăpa astfel

în viitor să plătească dare "de drum mai mare decât plăteau, în me­sura averii lor, domnii mari şi pro­prietarii mai cu stare.

Cine nu înţelege câştigul, cine nu va recunaşte că s'a ajuns astei să •teuiitn poporul de greutăţi mari pe zeci ie ani, căci anî mulţi vom trebui eă plutim dare pentru Krivàny şi câtă vreme plătim aceasta dare, ni-se va ierta tot atâta din darea pentru drum.

Ne aşteptam, cu toate acestea, ea unele foî, conduse de bărbaţi cari ştiu să facă ттіЛ gură multă, dar nicî o ispravă, să sară asupra noastră

sä ne certe rëu că de ee am lăsat ,pe Dr. I. Suciu sa vorbiascâ?t ungu­reşte... Asta-l o trădare a limbeî şi chiar a neamulu i . . .

Cine dintre Românii serioşi sä creadă însă, că o falangă de fruntaşi cum sunt în comitatul nostru M. Ve-liciu, Dr. N. Oncu, R. Ciorogariu, Dr. 1. Suciu, Sava Raieu, Dr. C. Ardelean, Dr. G. Popovici, Russu Şirianu, pro­topopii Dr. Trăilescu, C. Gurbau, Po­povicI - Siria, I. Groza, şi atâţia alţii, sunt în stare ca în hotărîrile şi faptele ior să se conducă de alte sco­puri decât binele obştesc, dorinţa de a veghia ca poporul să nu fie năpăstuit şi de a căuta toate mijloacele pentru apărarea l u i ? ! Ce, nu era sa sară ca un leu naţionalistul fără prihană Cicio-pop, care era şi el de faţă la şedinţa de Marţi seară, dacă vedea că se să-vîrşeşte vre-o trădare, el care-I zidit de Dumnezeu anume ca să priveghieze asupra până şi a sorţii bisericii ro­mâne-ortodoxe ? 1 . . .

Nu pregetăm a declara deeî, că bine s'a făcut cum s'a făcut. In sfîr-şit noi am dat dovezi ca ne iubim limba şi purtat-am luptă pentru drep turiie eî. Vieaţa politică nu se poate margini insă numai la manifestaţiunî naţionale, ei în comitat şi la comune, fără a abzice de vre-un drept, trebue să potrivim insă iucrurile ада fel, ca

г м и і а ш ţeranilor resultate. Să vadă ceva pe urma luptelor noa­

stre, ca astfel să se adune cu atât maî mare încredere şi nădejde în ju­nii nostru. Ş'aiuncî'sa ne întărim şi cuvêntul nostru greutate sa aibă la comitat.

Numai aşa se poate pregăti ca­lea spre o înţelegere, căci la urma urmelor ţinta ѳ să ne înţelegem şi cel iăssţî de Dumnezeu între margi-nele aceleaşi ţorî, umër la umër să punem pentru binele obştesc şi peatru îndreptarea relelor ce ne apasă pe toţi d'o-potrivă.

Alegerea de episcop. îu şeuinţ* sa plenară de Joui,

consisterai Diecesei Aradului, de acord cu părerea consistorului din Oradea-Mare, a hotărît unanim ca alegerea de episcop să se facă Duminică la 11 Maiu n.

Hotărîrea aceasta s'a notificat I. P. S. Sale Metropolitului Ioan Meţianu, chemat, în virtutea Sta­tutului Organic, să presidieze ale­gerea ori să trimită spre acest scop un delegat.

sea, să иѳ spună, fără inconjor ţi respicat :

ce zic domnia-lor despre denun­ţările şi ameninţările apărute In foile maghiare din Arad?

E o chestie de inâlta datorie oătră posiţia lor şi oătră interesele biseri­ceşti să respundă.

Le vom repeta întrebarea p&na vor respunde ori ca tăcând, vor do­vedi că aprobă uneltirile păcătoase.

Camps nia detestabilă a unor foî un­gureşti în afacerea alegerii de episcop la Arad continuă Alaltăeri „Arad és Vidéke", eri „Budapesti Napló'1, azi „Budape-ti Hír­lap" scriu cu înverşunare împotriva vicaru­lui Mangra şi laudă pe dl Aug. Hamsea, pe care-l vor cu ori-ce preţ să ni-l pună episcop, pentru cuvent că totd'auna a ţinut cu Un .urii şi n'a luat parte, ca dl Mangra, la luptele naţionale.

Multe alegeri de episcopî şi mitropoliţi s'au întâmplat în biserica română.

A trebuit sâ fie însă candidat dl Hamsea, căzut odată la alegere episcopească, pentru-ca să implore ajutorul ovreilor, papistaşilor şi calvinilor întru a-l ajuta la mitră episco­pească.

O aşa ruşine, o aşa îngenunchiare a dreptului autonom al bisericii române încă nici un Român nu l-a săvîrşit.

De dl Hamsea nu ne mai mirăm însă. Cei delà ziarele amice d-sale ar trebui

să se gândească însă că Românii nici-odată nu s'au amestecat în alegerile altor confesiuni : ni-a fost indifrent cine e primate la Eszter­gom, cine e episcop la Dobriţin ori Ober-Rabin în Budapesta ori Arad. Lasâ-ne deci şi domnia-lor în pace, că ştie Sinodul Epar-chial pe cine să aleagă.

Escesul lor de zel în a recomanda cu atâta stăruinţă pe dl Hamsea contribue nu­mai ca să-'l facă odios pe Prea Cuviosul Archimandrit.

Cerem réspuns! Prea Cuviosul egumen al sfintei

mănăstiri H.-Bodrog August Hamsea trebue să ştie, că în öínodul Bpar-chiei Aradului nu are majoritate, care să voteze după a P. C. Sale dorinţe.

D'asemeni trebue să ştie, că Mag­nificenţa Sa Vicarul Oradiei-MarI are voturi şi peste numërul, cât e tre­buincios pentru a fi ales episcop.

Dacă nu ştie acestea, ierte-ni-se ew'AÁiul, dar tare e sërac cu duhul.

De ce, cu toate acestea, vine şi prosteşte pe unii de pela foile ungu­reşti, făcându-l să creadă că P. C. Sa are, fără doar şi poate, majoritate?

Eată de ce : altfel nici chiar acele fol n'ar sta de vorbă cu P. C. Sa şi mal puţin s'ar face de batjocură să publice tot felul de combinaţiunl de cari In diecesa Aradului rid parcă şi crâznicil de pela biserici. . . Astfel, mal alaîtăerî „Aradi Közlöny" scria că Hamsea are cu siguranţă 28 de voturi ear Mangra numai 18.

în felul acesta unele fol ungureşti Îşi iau curagiul să aducă cele mal greţoase laude dlui Hsmsea, ear pe dl Mangra II ocărăsc tot cu atât de puţina lipsa de sfială, nevrônd să-l ierte îndeosebi dragostea sa pentru neam şi biserică.

Şi până acolo merge dl Hamsea cu patims, dorul de a ajunge cu ori ce preţ episcop îl copleşeşte până intr'atâta, în cât uită chiar de sfintele noastre aşezăminte, dându-le în prada condeielor streinilor . . . în septemâna trecută prietenii noştri erau învinuiţi că sub cârma lor — era vorba de di director seminarial R. Ciorogariu — tinerii viitoii preoţi şl înveţătorl vor­besc între donşiî numai româneşte, fol ungureşti nu li se dă de loc, pre­cum nu li s'ar da destulă înveţătura nici din limba ungurească.

Acum, de sfintele serbătorî ale Paştiior, în'răzneala fu impinsă de „Aradi Közlöny", prietena cea mai bună a dlui Hamsea, până să ame­ninţe câ dacă Sinodul Aradan va alege episcop pe vicarul Matigr», deputaţii dietall maghiari din comitatul Aradu­lui vor merge la ministru şi vor stărui ca să nu propună M, Sale întărirea alegerii dlui Mangra.

Cerem stăruitor dlor Iosif Gallu, magnatul şi dlui Ioan Beleş, notarul public, amêndol patroni al dlui Ham-

DIN ROMÂNIA. t Dr. N. Kalinderu. Ştiinţa me­

dicalii română a fost lovită de o grea per­dere.

Distinsul profesor universitar şi se­nator dl Dr. Nicolae Kalinderu a încetat din viaţă la Leordenî, in noaptea de Luni spre Marţi, după lungi şi grele suferinţî.

Moartea acestui ilustru savant, car* a fost în acelaşi timp un distins om de so­cietate, nn isbeşte numai, în mod durem, familia sa pentru care avea comori de iu­bire, dar şi facultatea noastră de medicină a căreia podoabă a fost, Academia Româna căreia aparţinea ca membru corespondent, corpul medical român pe care l-a ilustrat o viaţă întreagă prin ştiinţa şi distincţiune morală, şi senatul din care făcea parte ea ales al colegiului universitar.

t Alexandru Lupaşcu. Cu pri-legiul înmormentărei rămăşiţelor pămân­teşti ale mult regretatului Al. Lupaşcu, dl G. Meitani, membru în consiliul de admi­nistraţie al Creditului funciar urban, a rostit, la cimitir, următoarele cuvinte :

„Partidul national-liberal salută cu re­spect şi adâncă veneraţie această sfântă imagine ce represintă pe cel ce a fost Alexandru Lupaşcu.

Membru leal şi statornic al acestui partid, el, Alexandru Lupaşcu, l-a servit cu credinţa şi cu devotament în toată viaţa sa.

El cel d'intăîu, ca secretar general de minister, la 24 Ianuarie 1859, primi şi rôspândi ştirea în laşi că Unirea este făcută în persoana aceluaşî Domnitor al terilor surori, cari mai târziu era si dea naştere Statului român.

Alexandru Lupaşcu luă parte la toate mişcările naţionale ce cu prudenţă, treptat, treptat au aşezat ţeara în posiţiunea re­spectată de toţi în care România se află astăzi.

Prefect, magistrat, membru al Cor­purilor legiuitoare, vice-preşedinte al Ca­merei, preşedinte al Creditului urban din Bucureşti, pururea activitatea sa a- foit neadormită.

Călăuzit de o corectitudine exemplară de uu patriotism fără margine, luă Ioe ko-tărît în rîndul membrilor partidul national­liberal şi, aci, îşi depuse toate stăruinţele sale prin poveţe, prin travaliu neîntrerupt să convingă pe mulţi că acest partid, eă conducătorii lui, sunt cel mal norociţi in aflarea mijloacelor de a întări ţeara şi a o face să prospere.

Ca soldat disciplinat, plin de eonşti-inţa datoriei sale, nu cruţă nia nn sacri­ficiu când era vorba de afirmarea, de în­tărirea principiului de naţionalitate.

Românismul era idealul söu ; suferind, Încărcat de anî, obosit, Alexandra Lupaşcu

2 20 АргШѳ (3 Maiu) 1902 Nr. 17

cu toate aceste luă parte la ultima şedinţă a societate! „Transilvania", unde răci din nou, din care causa boli şi încetă din vieaţă.

Alexandru Lupaşcu, salutăm încă odată cu adânc respect imagina ta şi te asigu­răm că gratitudinea românismului Iţi va fi eternă" !

Desvëlirea bustului luî I. G. Brătianu la Drăgăşani. Mereuri a avut IQÙ des Go­lirea bustului lui I. C. Brătianu, ridicat in pifţa cea mare a oraşului tn faţa pri mSriei.

Bustul şi piedestalul, lucrats în mar­mură ajbă de sculptorul Bălacescu au îm­preună o înălţime de 4 metri.

Deşi ploua necontenit, lume foarte multă asistă la solemnitate. Oraşul este întreg pavoasat ; în piaţă şi la Intrarea stra-delor ee dau Sbtr'lnsa, mai multe arcuri de triumf, frumos împoiobite cu verdeaţă şi steaguri. In jurul monumentului, estrade pentru public.

Serviciul divin a fost oficiat de P. S. Sa Episcopul Atanssie Mironescu al Epar cbiei Râmnieului-Noul Severin, împreuna cu clerul dm localitate.

Cei diutâiu care a luat cuvântul, după terminarea serviciului divin şi desvëlirea bustului, a fost dl senator St. Filip^scu, ebre a sch.ţat vkaţ* marelui român şi a ofer t oraşului bustul ridicat din iniţiativa şi cu a ea t-h Uumía.

D. Q. Plipescw, primarul oraşulu*, mulţumim* ln numele orăşenilor, a primi' momea ntui «'a uu omagiu adus ilustrului ceiaţttan, ! devoratul întemeietor al oraşuui DrâgSşsnl.

In urmă, dl D. Sturdza, şeful partidu iu! national-liberal, înir'o caldă şi In&îţa toare cuvêntare, a expus în scurt opera ms reaţâ a lui Ion C. Brătianu, întemeietorul Siatuiul român modern, aducând laude ini­ţiative! şi darului făcut de dl senator Fils peseu oraşului DragSşanl, spre veclnică a mintire a vieţii aceluia care ne a condus spre o nouă vieaţ*.

A urmat apoi un banchet, tn sala de şedinţa a consiliului comunal, la care au luat parte peste douô sute de Invitaţi.

DIN DIETA. îa şedinţele de eri şi alaltăeri

ale Dietei ungare s'a urmat cu dis­cuţia asupra proiectului de buget al ministeriului de honvezi. După-cum se hotărîse deja, oposiţia kossuthistă a atacat tare pe ministrul baron Fejér-váry, învinuindu-1 că nu e duh ungu­resc în oştirea honvezească şi că ar­mata aceasta nu este de sine stătă­toare ci i-se aduce generali din ar­mata Impăretească.

Cel cari au atacat întâiu şi mal tare, au fost deputaţii Nessi Pál şi Rákosi Victer.

Ministrul Fejérváry li-a rëspuns într'o vorbire foarte interesantă, spu-nênd multe adevërurï despre intole­ranţa kossuthiştilor. A rëspuns şi în vinuirei că de ce se cântă In Ungaria „Gott erhalte" (Doamne ţine), arăiend că şi textul şi melodia sunt nu se po&te mal frumoase şi nu conţin ni­mic contrar constituţiei ungureşti. Intre altele venind vorba despre ee se scrie în gazete, a zis: „Nu vö luaţi după scrisele gazetelor (budapestene) căci 9 9 % din ce scriu, sunt minciuni." Kossuihiştii au şi făcut Îndată un шыѳ tăraboiu.

Studenţii români şi unguri la Roma.

Sub titlul de mai sus dl C. Bră-nescu, student şi fost représentant al studenţilor români ln congresul delà Roma, ne trimite un lung articol, „respuns gazetelor ungureşti", cari umplusesă eolóne cu pretinsul „fiasco" al studenţilor români şi cântau osanale victoriei studenţilor maghiari.

Spaţiul ne impedică a reproduce acest rëspuns, care de altfel pentru

cetitorii noştri nici n'are înţelesul pe care l'ar avé pentru Unguri. Noi am dat adică relaţlunl despre congres aşa cum s'a întâmplat, arătend atitudinea demnă a studenţilor din România şi succesul lor îmbucurător. Dacă acum, cu toate acestea, ziarele maghiare spun contrarul, este Încă o dovadă cât de mult le place să calce alături de adevër.

Heterodocşii luptând pentru ortodocsie ! „Arad és Vidéke" în numërul sëu

de Mercurï aduce sub titlul : 9La ale­gerea de episcop* — fără să mai spună dacă e vorba de un episcop coreli­gionar al d-lor delà „A. ез V . " sau creştin, român, papistaş sau aliul — următorul prim articol, datat din Bu­dapesta :

Am cetit la preţuita d voastră foaie primul articol Intitulat „Episcopul român din Arad*, al cărui conţinut il aprobăm ; numai asupra articolului II avem oare-cari obser­vat.uni. Onoratul autor al articolului spune • a toţt deputaţii din comitatul Bihorului ar fl luat posiţie peni.ru S. Sa părintele Мл gra, — deşi nu cunoaştem atitudinea d lu! conte Tisxa Istváa, putem sa spunem ho tarit, câ mare patte a d-put&ţlor Bihorului «i a celor cine! comitate, riscă nu ne insa tsm, doreşte pe Augustin Hamsea de episcop ai Aradului. Doară aol aprobam, atât în in­teresul ţenl cat şi Iu interesul concetăţeni lor noştri români, dacă 8. Sa părintele Mangra, văzondu-şl rătăcirea de până aeum s'a lutors pa o cale mat bună, dupa-cum se poate ceti într'un ultim numôe al ziaru lui Budapesti Napló, că şi-a „colindat Ca nosa", — dar tutuşi, acela care atât de mult a păcătuit faţă cu patria şi coreligio narii ьёі ca Mangra, purtarea aceluia nu se poate uita în 2—3 zile. Nicî nu repetăm tot ce a spua Budapesti Napió în articolul citat, căci cunoscut este nu numai la gavem, ci pentru toată lumea care a urmărit cn aten­ţiune mişcările Românilor. D*r to^K^cen­tra acest motiv, apreciem atituainea ігчѵег nului, care câtuşi de puţin nu vrea să se amestece în cercul de competenţă al auto nomie! poporului român, — dar, după infor-maţiunile bisate de fapte, socotim de im­posibil, eschis faptul, ca după un „mea culpa* să se uite deo dată trecutul, şi să зс aş teamă giulgiu peste o activitate atât de antipatriotică.

Da, fie-care adevërat flu al aceste! patrii, maghiar şi român, va primi cu bu­curie convertirea d-lut Mangra ; dar întâi sä dea dovadă, să-şi dovedească alipirea neclin­tită şi neînfrântă faţă cu statul maghiar, să rupă cu tabăra ultraiştilor, să se silească să realiseze, fără garduri reservate, împă carea ; — şi dacă păşeşte pe aceat teren, noî vom fi cel dintâi, car! II vom deschide uşa intrării în aula ерізсораазза (Vie h dst ? I N. Tip_) ca acolo să ş! poată continua acti­vitatea binecuvântată pentru patrie şi po­porul românesc. Dat până nu vedem donezi pentru aceasta, nu putem lua în balanţă se­rioasă convertirea sa întâmplată In zilele premergătoare alegerel de episcop.

Şi tocmai acum, în preseara alegere! de episcop ar puté să-şî arate Ѳ. Sa părin­tele Mangra patriotismul, dragostea pentru legea ва şi neamul ?6i românesc, printr'a-ceea, că părăsind propaganda în jurul per­soanei sale. ar repaşi (mi'öl köböga . . . Gaszti N. Culeg), şi ţinând ramura de oliv în mână. ar crea în biserica, precum şi în ţeară armonia, armonia şi linştea, de care amêndoiitJ au aşa neapărată trebuinţei A-ceasta o aşteptăm ca prim pas, şi dacă îl va face, credem îa convertirea sa.

Paşte murgule !

Alegerile dietale în Francia. Paris, 28 Aprile 1902.

— Corespondenţă particulară. —

Duminecă îo 27 Aprilie, au fost în Francia şi în colonii alegerile dietale cu sufragiu universal.

Resultatul e foarte interesant şi favo­rabil pentru oposiţie şi trist şi foarte de-sastruos pentru guvern.

Lupta a fost mai înverşunată la Pa­ris unde dintre 823.967 de alegătorii 620.433 s'au presintat la urnă cu toate că ploaia nu înceta nici pe un moment.

Parisul trimite în dietă 50 deputaţi. In 27 Aprilie au fost alegeri definitive 22 ear în 28 de circonscripţiî neunind candi­daţii majoritate absolută, în 11 Main va fi balotagiu.

Dintre 22 deputaţi aleşi la Paris, 20 sunt oposiţionaii şi numai 2 guvernamen­tali şi e mare speranţă că la alegerile su­plimentare din 11 Maiu şi restul să 1 câ­ştige oposiţia antisemită.

Asemenea şi în provinţă guvernamen­tali au perdut mai multe locuri însemnate.

Miuistriî în mare parte au fost realeşî, dar Leygues min. de instrucţie şi Mille-rand, min. de comerciu sunt în periclu de a-'aşl pierde mandatul fiind în balotagiî. — Tot sub balotagiu e şi Brisson, prési­dents camerei în ciclul trecut.

Dar şi oposiţionalii au perdut pe şe­ful lor, pe „championul" antisemit Eduard Drumont, care a rëmas în minoritate ln Alger.

Resultatul ѳ următorul: Dintre 591 de mandate sunt man­

date câştigate definitive 411, ear 180 man­date stau sub balotagiu.

Dintre mandatele câştigate sunt 225 guvernamentale şi să împart între republi­cani, radicali, socialişti şi socialişti ra­dicali.

Oposiţia are restul de 186 de man­date, care se împart între naţionalişti, con­servatori şi republicani antiministenalî.

E sigur însă că majoritatea manda­telor de sub balotage o să le câştige opo­siţionalii şi mai ales naţionaliştii antisemiţi.

Lupta deci nu s'a sfîrşit ci din con­tră, acum se începe o luptă pe viaţă şi moarte, pentru majoritatea mandatelor.

Deci pe cum vedem, sufragiul uui-versal îi poate da de cap dlui Wal deck-Rousseau, şi-'l poate costa portofoliul söu.

I. M.

Cătră toate reunîunilo noastre de meseriaşi.

— O rugăminte. — Conferenţa meseriaşilor români din

opt localităţi, ţinută la 15 Iulie 1901 în sebeşul-săsesc, în nobila sa preocupaţiune de soartea clasei noastre de mijloc, numind comitetul „Reuniunii sodalilor români din Sibiiu" de comitet central esecutiv petru toate reuniunile noastre de meseriaşi, tot­odată '1-a încredinţat cu adunarea tuturor datelor aparţinătoare activităţii, ce reuniunile noastre o desvoaltă în interesul meseriaşi­lor de pretutindenea în general. Pe basa datelor astfel câştigate a lucrat apoi la aflarea căilor şi mijloacelor celor mai potrivite şi maïneapërate pentru desvoltarea şi perfecţio­narea meseriaşilor la noi.

Pentru a ajunge cu mai multă uşu­rinţă la acest scop, hotărîre s'a luat, ca toate reuniunile activate şi cele în al­cătuire provisorică să facă despre a lor activitate cu sfîrşitul fiecărui an rapoarte detailate, din carî să se reoglindeze toate lucrurile sevîrşite de reuniune în cursul anului.

In aceste rapoarte să se cuprindă în­tre altele şi numërul meseriaşilor (măie­stri, calfe, înveţăcel) aflători în localitate, soiul meseriilor representate şi a ceior-c<í nu au représentât!, dar caii s'ar bucura de trececere în localitate şi în împrejurime. Mai departe a arëta pe lângă lucrările În­treprinse de reuniune şi de meseriaşi şi cele-ce dorit ar fi să se întreprindă în fo­losul desvoltăriî meseriaşilor noştri şi în fine arôtênd, dacă mesariaşul nostru est In înaintare sau in decădere ; pentru caşul din urmă a viza la mijloacele, ce ar fi să se aplice pentru delăturarea pedecilor, ce stau in calea desvoltăriî.

Petrunşî de însemnătatea misiunii ce ni-s'a dat, ne permitem a ne ruga cu fră­ţească dragoste de conducëtoriï reaniunilor noastre de meseriaşi să binevoiască a in­sista pentru compunerea raportului general despre activitatea reuniunii până la siîrşi-tul anului 1901 şi a ne trimite cel mai

târrziu până la 1 Iunie n. c. o copie » raportului, însoţit de consemnarea membri­lor ordinari şi ajutători cum şi de un exem­plar al statelor reuniunii.

S i b i i u , 12/25 Aprilie 1902. Comitetul „Reuniunii sodalor români

din Sibiiu", ca comitet central executiv al tuturor reuniunilor de meseriaşi.

V. Tordăşianu, I. Apolean, preşedinte. notar,

„VIITORUL". Aflăm cu deosebită plăcere, 1

în SânMiclăuşul-Mare se va Infiir o bancă. Prospectul e gata de; subscris şi tipărit şi ln curônd se* trimite în toate părţile.

E vorba ca banca să se Ini ţ ­ieze cu un capital de 400.000 эг. In 2000 acţil de câte 200 coroa> o acţie.

Prospectul este subscris detoţi fruntaşii de prin acele părţi, itfel d-niï Dr. N. uprean, advocat Ii St. Miclăuşul-Mare, preoţii I. Popviel, Terente Oprean, Dr. Epaminona Lu-caciu, Silviu Bichiceanu, I. Stana, notarii I. Tripa, I. Stana, învţâtoriî P. Băran şi A. Lipovan, proprietarii G. Târziu, G. Oprean, G. Vfezin, Bre­nne Mezin, P. Fumor, P. Plagoe, I. Târziu, N. Albu şi alţi muţi.

Dumnezeu să le ajute!

A V I S . Avônd în vedere că din 327 coaie

de colectă câte s'a distribuit dm partei uoastră spre scopul zidirel casei parochiale până astăzi abia ni-au Incura 42 coaie, ui luăm voie a ruga respectuos pe toţi Prea Stimaţii colectanţi ca sâ ЬіпеѵоеавсІ a retrimite listele în timp de opt zile delà data présente!, căci fiind timpul înaintat am uon sa l u w ^ u ВІЛІХОЛ, ţi Лл alt parte avem cunoştiinţă că pe unele listf s'ar fi colectat unele sume şi între astfel de împrejurări nu ne putem orienta li punerea în curgere a zidirel.

Cu dragoste semnez. In numele co muneî bisericeşti

Aga, (Datul publicări!). Fiiip Vuia paroch gr.-or.

U L T I M E ŞTIRI. Londra, 1 Maiu. La bursă st

menţinna ştirea că Delarey şi oomandi sa a primit pacea.

Bruxella, 1 Maiu. Ştiri sosite di Transvaal anunţă c&Botha, De-Wett\ Delarey, dimpreună eu trupele lor, ai respins propunerile de pace ale Ei glezilor şi astfel orl-сѳ nădejde è pace este zadarnică. Lupta va um şi cu maî mare înverşunare. •

Constantinopol, 1 Maiu. Câti-rt1

oameni dintr'o bandă bulgară risipit au atacat o fermă In apropiere de U rovee, pe linia Salonic-Ueskueb ; pn prietarul fermei, Mulah Metis a foi rănit, ear fiul acestuia, tn verstă i 15 ani, ucis. Sărind în ajutor locui toril din apropiere, bandiţii s'au н fugiat ear ln munţi.

Pentru pafa liniei ferate Salon Ueskueb, s'au trimis mal multe sui de reservişti turci.

Petersburg, 1 Maiu. In guvernamei tele Pultava şi Charkow, lucratei din oraşe fâcônd causă comună e ţăranii revoltaţi sunt peste 18.0001 oameni tn stare de rebeliune.

In guvernam entul Moscova Iun toril din mal multe fabrici demăts şi bumbac răsvrătindu-se, s'au trio trupe de infanterie şi cavalerie co tra lor.

A urmat o ciocnire sângeroasi au fost mai mulţi morţi şi răniţi,

Nr. 17 20 Aprilie (3 Maiu) 1902 3

P E N T R U T Ë R A N I . In fruntea ziarului nostru vorbim

de însemnătatea politică şi de resultatul practic a purtării Românilor în adunarea de Mercuri a comitatului Aradului. Aci dăm în întregime interpelarea dlui Dr. Suciu.

Interpelării i-a premers următoarea vorbire :

„In anii 1898 şi 1899, când pentru acoperirea golului lăsat în casa comi­tatului prin hoţiile săvîrşiî© de Krivány ni s'a cerut sâ plătim 2 % dare supli­mentara, am fost mângâiaţi, spunêndu-ni-se cft ţorănimea nu va simţi greu­tatea acestei dârl, pentru-că în acelaşi timp darea pentru drum sa va coborî deia 10 percente la 8 percente. Aşa s'a şi făcut. Insă numai pentru con-tribuenţil cari plătesc dare după pro­cente. Pentru minimalişti nu s'a făcut aici o schimbare, ci a rêraas să plă­tească tot darea de până atunci. Se* ştie însă, că partea covîrşitoare a nu­mărului contribuenţilor sunt minimaliştii. Comunele, mai toate româneşti, delà deal şi pădure, sunt locuite tot de minimalişti, de ţerani cari аЬза-'şl tarage vieaţa de p'o zi pe alta şi pentru cari cele 6 coroane cât trebue să plătească sunt o sumă respectabilă, cari, prin urmare, simt mal tare po vara şi a dărilor grele de tot felul şi a hoţiilor iul Krivány.

„In interesul acestor obiduiţî îmi ridic deci cuvêntul, şi fără a voi să fac o chestie politică ori naţională, ci apelând numai la simţul D-Voastră de dreptate, vë rog eă mö ascultaţi şi să ne ajutaţi a lecui un röu, care poate că nu intenţionat s'a săvîrşit, dar fapt e că bieţii noslri ţerani îl simt foarte.

„Este, Intr'adevër, o mare ano­malie, ca favorul de a ii-se scăriţa darea pentru drum su l i s e faca numai celor ce plătesc dare după perceate, va să zică celor bog*ţl, ear clasa seracă, minimaliştii, să simtă numai ea greutatea în urma hoţiilor lui Krivány.

„Cum sunt încă ani mulţi în cari vom trebui să plătim dare suplimentară pentru acoperirea banilor defraudaţl, mal ales în urma lipsei de control a ce-lor-cel'au pus pe Krivány păzitor peste banii publici, socot că e la loc următoa­rea interpelare, pe care o adresez dlul vice-comite :

1. Adevërat este, că atunci când pentru acoperirea sumelor de-fraudate de Krivány s'a cerut vo­tarea de 2 % dare suplimentară, congregaţia a hotărît, pentru uşo-rarea publicului, care şi aşa p ! ă teste dare multă, ca să se scadă cu tot atâtea percente darea pentru drum?

2. Adevërat este, că scăriţa-гѳа aceasta s'a propus şi s'a exope-rat deia guvern numai pentru cei cari plătesc dare de drum după da­rea directă, până ce darea de drum a minimaliştilor, a celor ce plătesc dare mai puţin de 30 respective 15 florenî, va să zică 3 şi 6 coroane dare de drum, a rëmas aceiaşi? S'a ajuns astfel situaţia ciudată, că pârtă ce contribuabilii mai cu stare nu plă tesc ou nimic mai mult, va să zică nu simt greutate pe urma defraudă rilor lui Krivány, până atunol clasa mai săracă, deşi simte îndestul greu­tatea dării de drum şi aşa prea mare pentru d ê n s B , mai geme şi sub po vara dării suplimentare Krivány.

3. Recunoaşte dl vicispán, că starea aceasta precară trebue de urgenţă îndreptată şi este dis pus să întreprindă paşii pentru mic­şorarea dării de drum şi a minima

liştor, şi încă aşa-fel, să fie resplă-tiţl şi pentru nedreptatea suferită de patru ani?

Vie «-corniţele Dàlnoky respunde ndată. Zice că deja în anul trecut

s'a vorbit de afacerea aceasta între mai marii comitatului. A recunoscut atunci nedreptatea şi este şi azi de părerea că trebuie îndreptare. Făgă­duieşte că pentru viitor va lua më-suri ca minimaliştilor să li-se facă re­ducerile cerute de Dr. Suciu.

Dr. I. Suc iu e mulţumit de rë-spuns şi adaugă numai atâta : dacă nu s'ar putea face minimaliştilor re­ducerile drepte din causă că atunci s'ar naşte lipsuri la fondul pentru dru­muri, apoi să se urce mai bine cu i % darea de drum a clasei bogate, ca astfel sôracilor minimalişti totuşi să li-se aducă uşurare (aprobări ge­nerale: „Trâi&scă" şi „Helyes!'')

* Venind vorba asupra siguranţil

publice, dl profopop al Siriei G. Popo-vicî atrage luarea aminte a d-lui vi­cispán asupra furturilor de pela pro­montoriu. Arată şi căuşele : cei puşi să facă cercetare, geandarmil, nu ştiu limba poporului, prin urmare nu sunt în stare să ştiricească. Cere deci ca prin comune române să fie ţinuţi nu­mai geandarmi cari ştiu bine ro­mâneşte, şi peste tot : sâ se institue o pază m si bună ca cea d'acum, când s'a ajuns ca ziua'namiaza mare să se comită cele mal îndrăsneţe furturi.

Vice corniţele recunoaşte scăderile siguranţil publice şi făgădueşte că se vor lua mësurl de îndreptare.

• Intre obiectele mai de Însemnă­

tate ce s'au mai pertractat, este în­deplinirea locurilor vacante de mem­bri ai congregaţiei. Pentru alegerea la locul vacant din Pecica-maghiară, cercul II preşedinte va fi Mezei Antal ; cercul Agriş, preşedinte va fi Dr Bog­danii Béla ; la Socodor, Méhes Gáspár ; Otlaca, Vitmann János ; Zimandköz, Vécsei Miklós.

Pentru cele doue stipendii din fundatiunea „Bibics", dintre cinci can­didaţi, elevi de gimnasiu, au întrunit majoritatea : Dávid losif 91 voturi şi Martzi A 89 voturi.

DIN BANAT. Încă o ispravă d'a „neamurilor". Biserica rmastră gr.-or. din TJtvin a

avut şi are din vremuri 6 acţu de ale „Albinei", cari în timpul când acest in­stitut a făcut emisiunea a doua de acţii a avut şi au şi acum o valoare de curs de circa 600 cor. bucata.

„Albina" a făcut emisiunea astfel, că flecara acţionar a putut să reflecteze la incă o acţie de fiecare acţie ce avea solvind pentra o acţie din emisiunea à două valoarea nominală de 200 cor.

Ac8astă emisiune a fost pentru acţio­narii de atunci un favor nespus de mare, căci denşiî au ajuns pentru 200 cor. în posesiunea unei acţil, care a valorat şi valorează şi astăzi circa 600 cor. ; flecare acţionar deci a putut câştiga delà fiecare acţie circa 400 cor.

Să vedem ce s'a intêmplat cu arţiile din emisiunea a doua a bisericei din TJtvin, care aparţine inspecţiuneî protopopului Dr. Putici din Timişoara.

Când „Albina" a provocat pe acţionari să se însinne ca reflectanţi la acţiile din emisiunea a doua, şi biserica din TJtvin s'a insinuat ca reflectanţi la 5 acţil noue avêud deci a soiri pentru aceste 1000 cor., valoarea nominală; aceasta s'a solvit la institutul numit în mal multe rate şi

dnpă ce suma întreagă a fost solvită, aceste 5 acţii pe basa conclusului comi­tetului şi a sinodului parochial din TJtvin adus tn Iunie 1896 şi a senatului epitro-pesc al consistoruluî din Arad adus în şedinţa XXI. dia 1 Iulie 1896 sub Nr. 571. (Exib. 3316) se transcriu nu pe biserica noastră din TJtvin, ci pe proto­popul Dr. Traian Putici, pentru-ce Dr. Putici s'a obligat eă facă bisericei un dar bisericesc pentru preţ în valoare de cel puţin 200 cor.

Acum să analisăm niţel lucrul. Biserica din TJtvin ar fi primit pentru

1000 cor. 6 acţiî, cari şi atunci au valo­rat şi şi acum valorează circa 3000 cor., deci ar fi ajuns la un câştig curat de circa 2000, dar acest câştig de 3000 cor. 1-a cedat pentru 200 cor. lui Dr. Putici, care astfel a profitat din operaţiunea aceasta circă 1800 cor., ear biserica s'a păgubit cu 2000 cor.

Nu-I vorbă, lucrul s'a făcut precaut şi cu observarea formelor recerute; comi­tetul şi sinodul parochial s'a invoit la acest têrg, consistorul 1-a aprobat, biserica din TJtvin deci in mod legal a renunţat la câştigul de 2000 cor., ear Dr. Putici în mod legal a câştigat prin acţiile bisericei circa 1800 cor.

Motivul de formă la acest têrg va fi fost acela, că biserica ne avônd bani, nu poate reflecta la acţiile din emisia nouă, căci alt motiv nu poate exista, deoarece biserica fiind seracă, nu e în posiţia să renunţe eac-aşa la un câştig de circa 2000 cor.', acest motiv însă e numaî tras de për, căci tn scopul acesta ori şi cine ar fi creditat bisericei un împrumut de 1000 cor. şi dacă biserica nu ar fi avut nicăin acest credit, totuşi putea câştiga banii de lipsă lombardând acţiile vechi pentru preţul celor nouă şi astfel şi-ar fi reálisat peste noapte câştigul de circa 2000 cor. Dacă nu a ştiut acessta comitetul şi sinodul parochial din TJtvin, a ştiut-o şi a trebuit s'o sue protopopul Dr. Putici. care ѳ om de bancă şi consistorul, în a cărui frunte a stat marele financiar episcopul Meţian.

Nu ştim, dacă Dr. Putici a cinstit bisericei darul de 200 cor. ori ba, dar şi în caşul, că a făcut această cinste, bilanţul cestiune! se Încheie astfel :

Biserica din TJtvin a fost păgubită cu circa 2000 cor. din care protopopul Dr. Putici a câştigat circa 1800 cor.

Eată un lucru, care încă caractérisera destul de bine sistemul neamurilor, pentru a cărui reînviere lucră acnm din ruptul capu­lui sateliţii lor.

Ne luăm voia a întreba pe d-niî deputaţi aï sinodului diecesan, că le con­vine oare aceasta ispravă şi că avea-vor dinşiî inimă şi sufletul de-a re'nvia acei nefericit sistem al neamurilor, care nu iau îndestulii cu despoerea singuraticilor, ci In mod îngrozitor s'a năpustit şi asupra bisericelor — despoindu-le, ca acelea nea­muri să devină repede îmbogăţite şi în acel nefericit cas, diecesa Aradului ar fi cea mal nefericita diecesă!!

Dee Dumnezeu si nu-'şl ajungă scopul! E.

Românii tinênd tani lui Napoleon-Gel-Mare.

(Episod din istoria militară a Românilor ardeleni.)

Din istoria campaniei lui Napoleon în Italia (1796—1797) e cunoscut faptul, că rôsboinicul împërat — pe atunci numai general tiner, de doue-zecî-şi-patru d;; ani — trei zile s'a svîrcolit de giaba să re spingă un batalion de Austriac!, pe care dacă l-ar fi putut birui, ar fi zdrobit în treaga armată austriacă.

In raportul ce-1 face însuşi Napoleon către directoriul republice! spune limpede, că singur acest batalion 1-a adus în nepu tinţa de-a încungiura şi de-a nimici cu to­

tul armatele imperiale ale Habsburgilor. El admiră statornicia şi vitejia acestui ba­talion „îndrăcit" şi n'are destule cuvinte să laude îndărătnicirea acestor Nemţi, a căror resistenţa a fost intr'adevër neînchi­puită de eroică. Cronicarii pun în'gura lui Napoleon cuvintele că de-ar avea el un asemenea batalion, ar ajunge la V:ena în trei zile.

Napoleon însă nu ştia pe cine laudă. Acest batalion nu era de Nemţi. In întreg batalionul era un singur neamţ, maiorul, şi-1 chema Voestenradt; toţi ofiţerii şi sol­daţii batalionului până la unul erau Ro­mâni. Ei, Bomâniï au apêrat podul, peäte care n'a putut trece Napoleon trei zile de-a rîndu), cu toate că el, dună însăşi spusele sale, s'a opintit în chipul cel mai desperat sâ forţeze podul şi zăgazul de peste Apone şi mocirloasele lui maluri.

Era batalionul al doilea dintr'al doilea regiment de plăeşî români, din Nordul Ar­dealului. Celelalte doue batalioane ale re­gimentului se luptau pe vremea aceasta la Rin cu oştirile republice!. Românii pe vre­mea aceea formau în Austria o armată se­parată, un corp mic compus din doue re­gimente de infanterie cu tunuri, şi unul de cavalerie. Regimentul de cavalerie n'a avut prilej să se distingă în lupte; regi­mentele de infanterie inso — unul în Nord la Năseud, altul în Sud, la Fgăraş, — a fost oaste de elită, o dorobănţime despre care un istoric austriac zice că ,era sin­gura oaste, pe-ale cărei urme puteau Habs-burgil s'alerge cu încredere veghiată рѳ câmpul de luptă".

Termenul obicinuit de „phalanx va-lachica prima, secunda, tertia" pentru ba­talioanele unui regiment şi ale celuilalt se regăseşte mal prin toate ordinele de zi ale armatei austriaco, până la 1866, date pe timpul luptelor câte le-au purtat Habs-burgil deia 1796 încoace. Ele au fost avant-garda oştilor imperiale, şi de nenu­mërate ori generalii îşi cereau onoarea de-a

valah" suh comanda lor. Şi earăşl de multe ori, după multe lupte mari, câte o „phalanx vala-chica" era scoasă şi lăudată în faţa între­gii armate („in conspectu totius exercitus" e termenul întrebuinţat de generali, în ra­poarte.)

După-сѳ Napoleon veni în Italia şi luà comanda supremă, oştirile au fost bă­tute mereu. Impëratul Austriei, vëzêndn-se strîmtorat, a trimes în Italia alte doue cor­puri de armată. Intr'unul din acestea se afla şi batalionul românesc al doilea. Amên-douë corpurile aveau să se unească, dar nu le-a dat răgaz Napoleon. In cele din­tâi zile Napoleon a fost bătut de primul corp la Piave, a fost respins apoi după câteva zile deia Verona, ear în a treia luptă la Cal-diero, unde Napoleon a atacat pe Austriac! cu toată puterea oştilor sale, a aflat atâta resistenţa încât a trebuit sâ se retragă şi a intrat în griji, căci sosea celalalt corp de armată din Tirol şi-I cădea în spate. Napoleon atunci a atacat din nou corpul de oaste ce-l аѵэа-în faţă, ea să-1 împingă iadërët şi să-şî facă drum larg.

Posiţiunea cea mai importantă pe care trebuia s'o ia Napoleon era tocmai podul delà Arcolo, la Areda Veneţiei. Dacă ar fi luat Francezi! podul, armata austriacă ar fi fost la rêndul eî, ca încungiurată şi atacată delà spate, şi ar fl fost fără doar şi poate nimicită.

Арёгагѳа podului a fost încredinţată batalionului românesc. Se înţelege, malul era de altă oaste, dar podul însuş era dat în seama Românilor.

Chiar în capul podului stetea căpita­nul Rotar, care a şi fost ucis în ziua dintâiu. După datele oficiale, cei ee s'au luptat tn fruntea frunţii au fost stegarul Toader Răul, sergentul Qrăvilă şi căpita­nul Herţa cu cetele lor.

Nu e de comparat, bine-inţeles, dar cu toate acestea pomenesc aci lupta delà Călugăreni pentru-că amôndoue aceste lupte

20 Aprilie (3 Maiu) 1902 Nr. 17 4

äu puncte de asemeuare. Francezii izbiră рѳ Români cu adbvôratà furie. Generalul Augereau cu steagul in mana mergea lnsuş in iruntea, ostaşilor; ncisprâvind nimic, a luat atunci Napoleon steagul şi a comandat atacul in per&oană. In invelmăşală adju­tantul seu, Mumon, a căzut lângă e l , Lannes generalul a fost rănit, şi însuş Napoleon, apucat de^vêrtejul soldaţilor se! carï lugiau, a ajuns In mocirlă şi a scăpat cu greutate din noroiu.

A doau zi lupta la pod, cu Românii a ţinut din zori până seara. Napoleon insă, prin mişcări dibace, a încuagiurat posiţia şi a făcut a treia zi pe la amiazi să se retragă Austriaca din posiţia lor. Românii insă ia pod au ţinut lupta până in amurg şi apoi sau retras şi ei.

Ink' acele trei zile au murit din ba­talion un căpitan şi o sută treizeci şi cinci de ostaşi, trei căpitani şi doi locaotenenţi şi şase sute cincizeci şi patru de soldaţi au fost, răniţi. Un căpitan cu 45 de oameni au ajuns in captivitate. Dintre răniţi au munt în zilele viitoare 260, aşa că aperarea podului au plătit-o Românii cu viaţa a 395 de oameni. In manile Româ-niior au Încăput 350 de î'raucezï, luaţi ca ршопегі, Iutr'aceste trei zile a fost o iuptă grozava, ceea ce se vede din numërul moiţilor care se ridică la 20.000, cam pe atâţia Francezi câţi ^ Austriacă.

Acesta a fost „îndrăcitul* batalion, рѳ care-1 laudă Napoleon cu aşa de mari cuvinte. O „falangă valahica". Ear fapta tî, care i-8'a părut aşa de eroică şi în­drăzneaţă celui mai îndrăzneţ general al timpurilor moderne, a fost şi atunci reco­mandata prin ordin de zi, ca exemplu de statornicie şi vitejie, şi äste şi astăzi prea mărită şi neuitata. Şi acum se mai dă ca ix-mplu, fie prin scneiî istorice, fie prin cât\î de «lire tineretului, numai cât —- se ÎBţege — b biionul e numit „de nemţi* sau cei puţin „batalion austriac", dar пітѳчі m i . m a i SidiH'.K h i n P - Ьшѳ aminte, că el într'adevër era „transilvanico valah

Cr. Coşbuc,

UNIREA PRINCIPATELOR. C o n f e r e n ţ ă .

(Urmare). După strălucirea culturală naţională

din veacul al 17-lea, vine, spre nenorocirea neamului, într'al 18-loa veac perioda de ciutură grecească, care înăbuşe minunatul început al unităţii noastre culturale. Dar, Dumnezeul nostru, al cărui nume strămoşii in adorau chiar sub jugul celei m*I grele apßsärl, a protegiat şi de astă dată pe ale­şii şi iubitul seu popor: căci pe când aci, la noi, dincoace de Carpaţi, mintea şi gân­direa românească de altă dată era aplecată sub jugul grecismului, dincolo, îa fraţi, peste Carpaţi, minţile cele mal alese ale neamu­lui se adăpau la cultura şi lumina cetăţii eterne a Romei, pentru ca, întorcôndu-se acasă, să fie isvorul redeşteptării naţionale, caro să reverse peste întreg câmpul româ­nismului putere nouă dătătoare de vieaţă, adecă întărirea constanţii asupra originii noastre române, asupra stăruinţil noastre îatr'aceat păment şi asupra desăvârşitei uni taţi sufleteşti a neamului.

Zic, să întărească nnmaî, Onor. Audi­toriu, conştiinţa asupra acestora, căci, cum am avut cinstea a spune adineaori, această conştiinţă asupra originii noastre române şi asupra unităţii noas're etnice şi psichice a viat vecinie şi dintr'un început în mintea şi inima neamului românesc.

Ca t ă ne încredinţăm de aceasta, n'a vem dí-í'át ă căutăm la cronicari, acel cari П Р - ^ И păstrat istoria noastră naţională şi a căror opere, alături do ceasloave şi psaltiri,

Delà sate. De 2 anî, de când avem de vice no­

tar pe evreul Illés Károly, în notariatul Bujorului afacerile şi interesele comune­lor merg din zi în zi tot mal röa; repré­sentant! încă la prima alegere na au avut încredere In liléi şi l'au trântit, ear ia a doua alegere neflind alt candidat, cu câţi-va représentant! slugarnic! a reuşit.

de rainée şi alexandrii se citeau cu drag de cătră toţi stremoşiî noştri! cărturar?.

Vornicul Grigore Ureche spuno „c~ d»la Râm ne tragem", delà Traian, care de peste munţî, pintre Dach! au descălecat Râmlenï, pentru ca să mal poată a 'şî ri­dica capul Dacii împotriva împăraţi!", delà „Traian, impëratul Ramului, a căruia se cunosc semnele puteri! lui, pe undo au tras vil troian".

Miron Costin scrie „cartea pentru de­scălecatul dintâiu", — adică a Iu! Traias, anume pentru a înrădăcina în minier con naţionalilor sol conştiinţa origine! lor ro­mane, cărora le spunea „că şi Moldovenii^ şi Muntenii şi şi Ardelenii toţi de un neam sunt, românesc11.

Constantin Stolnicul Cantacuzin, cars a început a serie o istorie a tutur.r Ro­mânilor, chiar şi a celor din Balcani şi Pind, scrie:

„Ear noi Români! suntem adevăraţi Romani în credinţă şi bărbăţie, din care Uipiu Traian au aşezat aici în urma lut Decebal. după ce de tot l'au supus şi l'au perdut. Insă prin Români se înţeleg nu numai cestia de aici, ci şi din Ardeal, care încă şi mal neaoşi sunt şi Moldovenii şi toţi câţi şi tntr'altă parte se află şi cu aceasta limbă, măcar fie eevaş mal osebită în nişte cuvinte ds amestecătura altor limbi, cum s'au zis mal sus, ear tot una sunt, că dară pe aceşti», cum zic, tot Roœâil i( ţi nem, câ, toţi aceştia dintr'o fântână au izvorît şi cură".

Inveţatul principe Dimitrie Cantemyr, patriarhul istoriografi? române, în „Hroni­cul romano moldo vlahilox'' scrie: „Romj­

ait (peniru-că a luat delà bietul popor mal malt decât ÎI prescrie legea) cu 1C0 de СОГОІІПО . NisI aceasta nu i-a servit de În­veţătura ci a Început cu corteşirile, atât la alegerea de deputat cât şi la alegerea membrilor eomitateaşl, alege torit au voit să-'şî aleggă membri româil car! cunosc starea poporului şi-'I pot représenta cu demnitate; dar jidanul a umblat delà ale­

götori Ia alegëtorï să voteze eu candidatul lor, şl ѳ drept că a sfiit şi atarl al^gStorl cari de frica jidanului au votat cu ai lor ; alegötori dm Bajor delà cel dintâiu până la cel din urmă au votat cu candidaţi na­ţionali, dovada eă în Bujor sunt mulţi e;:o lierai cari abonează ziare româneşti de unde pot înveţa ca vo'urile lor să nu le dea la străini.

ni! din Dacia de astăzi, care stsnt Moldo­veni?, Muntenii şi Ardeleni! sunt din nea­mul lor hireşi Romani delà Italia, de Tra­ian Impëratul aduşi', că „Românii aa lo cuit necurmat îa Dacia, precum şi până astăzi locueac" şi că ,pe Romano Moldo-VlaM noRtri, Roma maica din lăuotrarile sale näscenda I, і-ак aplecat şi i-au crescut, Traian părintele cu obieeiele şi armele ro mâneştl îovëtêndu-ï, a Daciei adevërat! moştenitori i au pus, şi eu curat sângele fiilor sei pe Dacia, care mal înainte bar­bară eară, au evghenisit o (aobilat-o)*.

E*tă, Oaoraî Auditoriu, cum cronica­rii şi scriitorii dădeau expresie, într'un mod feridt şi ales, ideilor ce conştiinţa neamu-irtf ie păstra cu sfinţenie din neam în neam şi ешя prin e?, ele au viat în vremüe grele de asuprire culturală venstscS, până еѳ au căpătai noue şi puternică vieaţă prin în-veţiţiî ardelon! delà sfîrşitul celui de al 18-lea veac.

Strălucita trinitate a acestor lnveţ*ţî: Samuel Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior prin scrieri istone. şi liugaistice, ca „Isto­ria Bisericească'', .Hronicul Românilor" şi „Istoria pentru începutul Românilor în Da cia Traiană" dovedesc cu prisosinţă, mal ales străinilor, romanitatea neamului lati­nitatea grâului, stăru nţa noastră în Dacia, unitatea etnică şi psihică ă neamului, ro­mânesc dând o nouă îndreptare întregal noastre mişcSrl culturale. Ucenicit lor, nu meroşiî în Ardeal, repressntaţî îu Ţara Ro-mânoaseă prin inimosul dar nefericitul Gheor­ghe Lazăr, şi prin Marele ELeliade s\ în Moldova prin străduitorul Gheorghe Asachi lucrează din rësputer! pentra redeşteptarea

Dar jidovaşul nici ca aceste nu s'au îndestulat ci să amestecă şi afacerile co­munelor; aşa Luai In 8|21 la 2 d. a. au fost alegerea de tutor orfanal al notaria­tului Bujor: alegerea s 'a sevîrşit sub con­trola domnului protopretor al Făgetului L. Schöaenfeld, ear ca preşedinte al scrutiniului a fost designat inteligentul şi harnicul preot din Bujor Dimitrie îosof.

Alegerea a decurs în ordinea cea mai perfectă. Candidaţi au fost 2 : Nicolae Petric, actualul tutor orfanal care au fost 9 ani jude comunal ear de 12 ani este neîntre­rupt tutor orfanai, ear contracandidatul sëu a fost Vasilie Morar, care dapă lege nici nu are drept fiindcă pe dînsul nu este scris nici un jugăr de păment, şi numai acela poate fi alea după lege care plăteşte dare ; dar candidatul nou s'au lăsat sadua de jidănsşal da vicenotar Ilióa, care a cu-treerat satele de-a rîndul ca candidatul seu, dar représentant nu s'au lăsat ademeniţi de jidinul Ulei.

Pe iâugă toate sforţările şi corteşirile sale au rëmas în minoritate ; pentrn-că poporul a vëzut in mai multe rânduri pe co căi rătăcite voeşte jidanul a-'l conduce.

Bine s'au purtat alegătorii din Bujor cari toţi au votat contra candidatului lui illés, şi le poate servi de înveţătura celor­lalte comuna din notariat, că Bujorenii 1* огі-гѳ f.l.gere şi la toate lucrursb sunt so­lidari dovadă ea ai im conducător harnic.

Am vëzut po unii din rapresentsţi cum s'au lăsat aucrneuiţi dia partes jidanului, la unii a lăsat jüanul chiar şi bani pentru îrăaură şi mai stt voteze cu candidatul бёа îndeosebi représentant! din comuna Botineşti afară de judele comunal toţi alegötori au votat cu partisanal lui Iles, urmarea au fost: că contracandidatul M. au rëmas în minoritate, şi au fost »ks harnicul econom şi epitropui din Bujor Nicolae Petric.

Bine s'au purtat toţi juzil comunali afară de slugarnicul şi linguşitorul de Damas-chinGbrgina, jade comunal din Surducul-mic, care face ori ce lucru nnmai să placă jidovului.

Dar până Românii au condueötorl har­nici, până atunci nai poate ademeni stră­ini cum este şi I!)é< Kàroîy, care Dumnezeu ştie din ce interes voeşte să conducă po­porul pa căi pierzişe; do altfel es ie pce sub cercetare disciplinară.

Am înşirat mai malte isprăvim de ala jidaimlui, ea poporul nostru să vină odată ta cuuoştinţă, ca să nu te Ie.se condus de stră'ni, ci la ori-ce lucru, precum şi la orice alegere să ceară sfatul delà conducătorii sei naturali, a căror datorinţă este a con­duce poporul la cele bane. Pagubă că co­muna noastră nu se sfii în tractai Lipovei, că altfel protopopul H*msea ar fl putut an­gaja pe jidanul nostru de fökortes, ea să rí uşească cu candidatul seu ; dar la timpul sëu vom şti noi în ce chip să ne scăpăm de o!.

Bujor, la 30 Aprilie 1902 Un représentant.

naţională, prin infil'rarea »in sucum et san-guinem" al neamului a ideilor condaeötoare de mal вт şi pentru promovarea unităţii culturale.

Acum, veacul al 19 lea, acel numit de comun al naţionalităţilor, putea mâna în părăsitul şi oropsitul reaărit, la Români, duhul de reconstituire politică pe temeiu naţional a popoarelor, căci sgtungea 'n ogor bine pregătit.

Cu acente sosot că am dat, recunosc nu tocmai lămurit, rëspuns şi la a doua în­trebare ce ne-o pusesem la începutul ace­stei disertaţiuni, că adecă, cam s'a născut si desfăşurat. în cursul vremii, idea nniri! ? Ea s'a născut odată cu poporul român, a viat veşnic în conştiinţa şi inima lui, s'a întrupat în privire culturală în veacul ai 17-lea, s'a mer ţinut, mal tue« prin cronicari, în veacul al 18 l»a şi a sbucnit în toată Btrëlueirea eï ia începutul celui de al 19-lea veac, prin Invoţsţil transilvăneni şi diseipulil lor.

Acum, de sigur, vom putea înţelege mal bine icoana vremurilor ce a adus uni­rea principatelor, cunoscôad temelia pe care s'a clădit această unire.

• * Iu întâia jumëtâte a veacului trecut,

ideia unirii sa înfăţişa tuturor Românilor ca unicul leac de regenerare naţională; şi în vârtfjal preş himbărilor politice de tot soiul, ce să saceedau, câte odstă în chip atât de surprinzëtor — în toată Europa, Românilor li se părea lesnicioasă şi grabnică presehim« barea e! în fapt.

Eată de сѳ ea apărea prefutindenea îa productele spirituale ale Românilor căr-

Constantin Stolnicul Cantacuzin. Dam azi portretul vestitului boer

Constantin Stoelnicul C a n t a c u z i n . Scriitor de seamă. Mai pe largvezî foiţa „Unirea principatelor", numeral acesta.

Dar nu i-a servit alegerea primă d« înveţătura, că putea să vadă că toporul nu are încredere în persoana sa; dar dînsul nici grijă nu are de toate acestea, îndată ce ocupă postul a'şl faae mendrele: delà popor a luat execuţie prea multă, dar câţl-va oameni au mers la dl vice-comite şi s'au plâns contra lui Ilié?, vice-comitele a ordonat cercetare şi jidanul aa fost pedep-

Nr. 17 20 АргШе (3 Maiu) 1902

Administrarea şcoalelor. Autontăţiîe cele mai d'aproap a a şcoale-

• lor noastre confesional;} sunt : comitetele şco­lare, cari la coi sunt cunoscute &ub diferite numiri. Acestea comitete eu misiunea; de s proverlea şcoalele cu edificil'bone, să aibă recvisitsîe tr* bumcio&se ; a se îngriji, ea Inveţ&torii să'şi capete Sftiariul regalat; a să te-griji do regvlate frecventare a prun­cilor obligaţi la şcoală ; să eseeute legile şco­lare şi ordinaţiunile autorităţilor superioare.

Aşe ar trebui să fie, dar cu regret trebuie să declar, că : cele mai multe corniţele şcolare nici ' e âe psrte nu 'şi tnpHnesc coDşienţos chemarea lor

Resultatul de azi al progresului şcolar putem zice că este : înbueuràtcr, dacă insă comitetele şcolare s'ar interesa mai mult de şcoală, s'ar putea réalisa un progres mai in'iins pe terenul instrucţiune''. '

Mjloace pentru ediiic&rea uaoi scoale bune putem zice că na ne lipsse, lipseşîs inaă pretutindf nea buuă voinţă ae a jsrrfi pentra interese publice. Când îusë e vorba de edificarea uuui birt, mu altceva de aceasta natură, pentru acestea ştiu sacrifica ca naiiie. Sunt caşuri uude d. e. comit»;tul Bă Jnvoieşte » satisfaeo itocerinţelor, - - dar acolo contrari sunt a ţi, cart mulţi nu se lnvoiesc a vedea pe invëtâtor a Io tui in o casă mai cinstită decât ei. in ţariie mai civilisate, u E i i s e dtBvoh&rea vieţei ьоеМѳ a gjuns la grad m»i înaltă de cultură, eunt eu mul; mai pătrunşi de binele pu­blic şi jertf se toarte mult pentru susţine­rea şcoalelor.

La noi merg röu de tot írt bile, mai ales prin părţilo acestea de aici, unde po­porul ia cele шаі muite comune nu dă pe şcoală absolute nisnic, cu atâ1; mai puţia comitetele şcobre şi când ar fl dy.pă ei, ar da şcoala celui negru numai ca să nu 'şi trimită pruncii ta ea şi ca să Ű U plătească fmôÇStoïiuUît.

Colosal de multe eunt plângerile în-veţătorilor iitât iu privii.ţii salariilor, cât şi tn privinţa şcoalelor cu t diflcii nacorespon-ïëtoare şi uu sate cine să le sjuta ! A pre-tirjde a-'şi împlini chemarea sa, aceea o ştie ori-şt-dne. Autorităţile вирзгіоаге nici nu pot învinge punerea în orJinci a Debi­tor şcolare, căci cele mai mühe comitete şcolare diuprevnS cu preşedinţii ier nu cu­nosc folosul unei scoale baue.

Bărbaţii cari alcătuese comitetele şco­lare nu aa tn vedere înaintarea scopului sublim al şeoKlei, ci vaeac sS arate lumei că ei sunt „stăpâni* şi „domni" şi ea aturi na ştiu ait-ч.. dv>'ât a рогзцл înveţ^toriclci

şi dacă acesta nu le este supus şi ascul­tători, atunci a „isprăvit" cu „domnii" şi are să se ducă numai decât din acea comună.

Că administrarea şcoalelor noastre merge rëu, nu avem ce ne mira, pentru-că partea cea mai mare din .domni* cari al­cătuese comitetul şcolar, nu ştiu ceti nici scrie, afară de aceea cea mai mare parte dintre ei sunt cu o cultură de tot primitivă şi ca stări, nu pot să-'şi faeă judecată dreapiă despre progresul Invoţătoriului in şeoals, nici nu pot pricape recerinţele unei scoale bune. Afară de aceasta cari sunt chemaţi a-i lumina — nu-'i luminează. Apoi oameni de aceştia sunt chemaţi a conduce tn bile şcolare? Rëu s'a făcut că li s'a dat dreptul de a se amesteca în afa­cerile şr.oalei.

Ar fl dar să desperăm fără prospect de împrejurări mai bune? Nu de fel, nn, ci sâ zicem şi noi ca nemuritorul Baron de Şaguna: ,Nu më spariu necazurile ş-pedeeile, ci de muite ori binecuvintez fo-ioéju', ce mi-1 lasă ele". Aşadară cu cât pedeciie sânt mai multe şi mai grele, cu aiâsa lupta, msuinţa noastră sä fie mai neai siêmpëraift în.ra prosperarea bisericeï şi a şcoatei, — cari la noi una este nedespăr­ţit , v&nd vorbesc îa plural, înţeleg pe preot şi invëtâtor.

Datornicele preotului şi înveţătorului faţă de şcoala şi unul faţa de altul sunt tnul'.«, şi cei ce-le pricep, cel culţi, cei edu­caţi, le vor îndeplini spre salvarea biseri­ca şi şcoalei, fără ca eu së-ie cuprind in cedrul unui artielu, — ear cealalţi urmaţi-le tsemplele.

Aş aduce ca exemplu pe preotul meu, caro nu ca preot ci ca un adevërat părinte ss poartă atât faţă de biserică, popor, cât şi f aţă de mine şi şcoală dându-ne exemple şi sfaturi bane etc. etc. Multe bune sş avea de a spune despre acest vrednic preot, dar modestia lui më opreşte delà aceasta, căci nu vrea laudă pentru meri­tele ваіе.

Ca frumos, ce sublim! A lucra ne­contenit in cadrul competinţei tale, nu pen­tru ca să te admire lumea, nu pentru laude, ci pentru-că 'ţi este chemarea, aceasta 'ţi este datorinţa.

O! de-am avea mulţi precţi de ace­ştia, atunci atât înveţătorimea, rât şi co­mitetele noastre şcolare ar avea alta înfă-ţoşare, ear şcoalele şi înveţămentul mai ales unda oamenii sunt tn stare bună ma­terială, ar face progrese uimitoare.

Iulian Paguba, înv. In MIersig, (B)hor).

Dunărea Moldovenilor. Muntenii nu-'şl pot explica îndărătni­

cia Moldovenilor de-a păcătui contra unei elementare legi ale gramaticei noastre: să articuleze substantivele Dunăre şi mare când stan ca acusative, dupa o preposiţie. Toţi Românii ceialalţl zic: am trecut prin Du­năre, peste mare, pe lângă mare numai Mol­dovenii nu-'şl lasă năravul şi zic: am tre­cut prin Dunărea, peste Dunărea, peste ma­rea, pe lângă marea.

Cestiunea e vrednica de puţintel stu­diu. Au ori n'au Moldovenii dreptate?

Să vedem tntâi ce zic Muntenii. Intâiu de toate, orice substantiv, fio

nume comun fie propriu, în limba noastră nu poate să aibă articol când stă după e preposiţie, după ori care, şi arată un acu sativ. Zicem : pe masă, sub scaun, din cap, peste mână, pe sub picior, cătră apă, lâog* lac, In biserică, la şcoală, peste Olt şi peste Prut şi peste Donare, lângă Şiret, prin Bu­zău etc. Numai după preposiţia cu se arti­culează substantivul, când el arată instru­mentul unei făptuiri, deci caşul este instru-meutal-abîativ gi nu acusativ.

Zicem dulap cu haine, om cu minte, om cu bani, filnd-că substantivele sunt în acnsativ ; dar când sunt in ablativ : l'am lovit cu palma, l'am bătut cu bastonul, l'a omorit cu ciomagul, s'a bătut cu Turcii ori cn Dunărea, a'a luptat cu apa ori cu marea, cu ploile şi cu vêntul.

Aşa dară, după legea asta, Moldoveni! fac o greşială elementară. De ce nu sunt cousecuenţl şi să zică ; Am trecut prin Pru Iul, am o moşie lâogă Bacăul, podul de peste Seretul eu sunt, din Dorohoiul, şi më duc la Bahuşul, am baut apă din Oltul, m'am plimbat pe Jiul etc. De ce nu zic aşa căci este exact acelaşi lucru ca şi m'am plimbat pe Donarea şi pe marea?

Greşiala, dacă e greşială, şi ar fl având causa fără doar şi poate tn jargonul ovreesc zic Munteni?. Fiindcă In limba germană re­gimul preposiţional e mal complicat şi fiind­că şi numele proprii şi numele comune in cele mal multe caşuri au articol când stau după preposiţie — nu ca la noi, că n'au decât într'un singur cas, — Ovreii noştri sunt într'o continuă zăpăceală cu articula­rea substantivelor noastre. Da, germanul zice : aus der Donau, über die Donau, tn die Donau, (—din Dunărea, peete Dunărea, tn Dunărea) Şi iată-ne hărăziţi, prin tra­ducea In jargon, cu o nouă mostră de limbă românească! cine n'a auzit prin Bucureşti strigătul : numa doue zile până la tragerea ?

Singuratecul cas al articularii substan­tivului după preposiţie (instrumentalul după cu) face zile fripte scriitorilor ovrei. Ort cine poate băg* de seamă că Ovreiul zice : l-am lovit cu baston, l'au omorit cu eiomeg, m'a ameninţat cu băţ. Aşa zic cei de rond, aşa zic şi cei ce scriu carte. Şi e şi al dra­cului Românul, că nu I găseşti calapodul nici decum 1 Odată articulează substantivul după cu, odată nu I Dumnezeu să mal tnţ leagă.

Poate să fie — mai zic Muntenii — tn capul Moldoveanului şi o rătăcire, prin o analogie. Cuvântul mare 11 ia ca nume

turail: în erticola de gszate, ia momorb şi scrieri politice, în po'-:siî, iu discursuri patriotice, tn studii istoric?, etc, — eu un cuvônt tu într gnl val si gândirii româneşti ; estă de ca, când sa face faimoasa réorga­nisée a ţe ilor mast.*e pria „regulamentul organic", atât boarii români, cât şi guver­nul rus nu ?rau sttëin! ideia unirii pen­tra îndeplinirea căreia ar fi siărait bucuros şi unii — din inimă şi alţii — din interes şi cn scopuri ascunse ; entă de ce revoluţia delà 48, care a sguduit din temeiiî vieaţa politică a neamurilor, a dat trnboldirea cí-a mal vie id^il unirii presentâud-o c* pe ut:a din aspiraţiunile da căpetenie &Ы neamslu! românesc şi anume in amêudouë ale sale feţe: atât a principat'.-br, cât şi a întregu­lui neam ; o ta de ce însuşi Domnitorii prin cipatelor, Ştirb y şi Ghics, mal alea acesta erau ce! mal eiocuenţi şi ardenţi stăruitori unirii şi eată de ce aspiraţiunile românilor gSseac sprijin în penele ilustre ale unor hneţftţ! ca Micheleî, E'îgsrd Qiinet, Ріші Bataillard. S Í . Mare Gira*dio. şi Ubieini.

Moldovenii şi Muntenii simţie&u acum „că pe lângă viaţa colţului lor de pămeuî mal ѳ şi viaţa întregului" şi cuvintele poe tulul :

Hal, să dam mână eu mână Cel cu inimă rot âoă,

ie fluturau cu nădejde din gară in gură. Ear cel pe caro ии Mileovul îî dea mar­

ţea, părăul pe care l-ar fi putut seca înir'o sorbire, ci Carpßtil «el marî şi falnici, ace! — deşi siraţian că piip.tra eï n'a sosit тгетеа unirii, totuşi dădeau ехргоаіцсіе sentimentelor si doritelor lor pe câmpia libertăţii a Blfcjuiuî, când din zeci de mii

de pc-pturl íösíb strigatul plin de speranţă şi mârsgăere : .vrem să ne unim cu ţara".

Minunate Т Г Р Ш П Г І , sfinS şi curat en­tuziasm, când Costache Negri, cel care a făcut celö mal mari jertfe pentru unire, putea să grăiască conaţionalilor Ш din Paris, într'o serbare :

» Trăiască Moldova, Trăiască Valarhial dar tnvrednicească-ne Dumnezeu să putem striga tatr'o zi : Trăiască România unită I

«Atunci, fraţilor, soarele luminii va pă­trunde şi va împrăştia adîncul întuneric, In e&rp zSoeam; atunci numai vom fl eeea-ce trebue să fim, adecă: fii unei singure şi puternice Moşii.

„in visurile mele înflorit să ridică vii­torul României. Suntem milioane de Ro Kiânll Ce ne lipseşte, ca să »jungem un neam tare? Unirea, numai Unirea.... să trăiască dar Unirea Românilor" !

Cu preţul vieţii chiar căutau părinţii noştri a duce la îndeplinire acesta sfânta uoire, căci, scrie fericitul B-Ucescu, pentru ca poporul român să ajurg* capătul dorin-ţolor sale, rămâne de făcut 2 révolution! : una pentru unitate, sita pentru neatârnare.

N ' Î prin revoluţie s'a adus insă la în­deplinire unirea, care era pe voia mal tu­turor Românilor, ci prin un şir da eveni­mente politice eu caracter european.

Nicolae Pavloviéi, îmroralul Ruşilor, ІоапЗ ca motiv o ceartă ce se iscase între călugării Greci şi latini deia efântul mor-môat, сегѳ Turciei un tractat, care să-I asi­gure proiectorului asupra tuturor creştinilor dn împerăţia turcească, căruia ocupă cu e.rmata principatele. Turcia declară rösboiu Rusiei în 1853; dar flota turcească e fărt-

mată la Sinope. Atunci Anglia, Franţa şi Sardinia ofarâ ajutor şi alianţă Turcilor şi împreună bit pe Ruşi în Crimea, cuprin­zând Sevastopolul. Mărind Ţarul Nicolae, fiul şi urmaşul ?ёі, Alexandru eera pace, pentru încheierea căreia sl strânge la Paris un congres al celor şepte puteri.

O bună parte a desbaterilor acestui congres fu privitoare la principatele române şi în punctul al 4 lea &I hotărîrilor sale se spune tntre altele :

Rusia renunţă la dreptul de protecto­rat aaupra principatelor dunărene, care se pun de aci înainte sub suzeranitatea porţii otomane şi sub garanţia celor şepte puteri contractante ; o comisiune specială numită de puteri se va aduna, fără întârziere, la Bucureşti, ca să propună basele viitoare! lor organisSrl şi Sultanul va convoca de în­dată tn fie-care principat câte un divan ad hoc, care vor fl chemate să exprime dorin­ţele popornlal spre acest sfîrşit.

Făptuirea unirii e legată de aceste memorabile divanurl ad hoc, a căror oepu-taţl, din toate clasele poporului român, s'au ales în primăvara anului 1857. La 22 Sept. acelaş an, ele se deschid în Bucureşti şi iaşi, când mitropolitul Sofronie zicea tn cu vêntul sëu de deschidere: Să fim un sin­gur trup precum, precum suntem un singur suflet, căci suntem toţi tot una, avênd o origine, un sânge, o patrie, o istorie, o cre­dinţă şi un Dumnezeu I „Şi vorbitorul era expresia voinţil şi dorinţil a douor teri, în cari, de la un capët 1& altul, no rësnoa de­cât o singură urare ; Trăiască Unirea !

(Va urma).

propriu, nu comun, şi apoi îşi face soco­teala : Toate numele de ape, de ţ»rl etc. câte sunt de gen femenin, sunt tot-desum» articulate, aşa Moldova, Bistriţa, T«iuv,>, Prahova, Craiova, Iijia, etc. Piin urmau şi Dunărea şi marea trebue să fie tot-deauna articulate, chiar şi In nominativul nehetSrtt (după un sau o : n'am vëzut numai o m j -rea, are apă cât o Dunărea). Asta ar 3 сьѵя. Dar drăcia cea mare este, că numele pro­prii femenine nu sunt articulate, cum nu sunt nici cele masculine, ci tnttmplätor ţ.u terminaţiunea a. Numele proprii mas-uline n'au articol, în nominativ : Olt, Prut, 8c cet, Bacău, Buzău, Câmpu-lung, Bi-fz, Oiiiiz, Caracal, Ceahlău, etc. Sunt şi nume proprii cari în aparenţă au articol, mal »lei numiri de munţi, ca Omul, Negoinl, Surul, Reteaa-tul, Craiul, Domnişorul, dar sunt aucc.ü îu aparenţă articulate, căci după a mea parare aceste numiri sunt un gonotiv scurtat : Vîr-ful Omului, Piscul Surului, Culmea Rete­zatului, Piatra Craiului etc. Ne maî între­buinţând ţăranul apelativul culmea, vîrful, piscul, a zis simplu Retezatului, Surului, şi apoi Retezatu şiSuru. Şi chiar să nu fie aşa, am băgat de seamă că numele proprii masculine, mai ales numirile munţilor, sun-— să zicem — articulate, numai când uuut nume comune de altfel, vorba ştiut- d*s tot ;, şi fiind că ţăranul a botezai munţii de orske ori după însuşirile lor ori după o trăiţi©, e natural să le ţie numele ea eubsteütiva comune. Precum înşiri articulând substan­tivele comune : lupul, capra, ѵ а г я а osia, dulapul, degetul... tot aşa mantii : Surul, Piet'osul, Retezatul, Ceahlăul, Craiul, Domni­şorul, etc..

Acest soiu de nume nici l&tr'tm еан nu se pot rosti Sur, Pietroe, Retezat, Craiu. Atâta li-e deosebirea de alte nume comun?, încolo, celelalte nume prsprii masculine urmează lntr'u toate calapodul пишЫоі' co­mune.

Până aici Muntenii ar fl Infima^ pe Moldoveni. Acum să întoarcem fo* ;î şi să vedem pe Moldoveni. SmbitanihTsl* f*-m-?-nine nu se pot termina in lirabs uossiră decât ori in « ori în a (afară de ti m nu­mele a cinci iile din sëpNfmânS, tónk, ter­minate în i) şi tot aşa nici в я г а я Ь шщп\ femenine. Bine înţelea vorbim de ale a la­stre cele româneşti, nu d»-*ie feluritei or naţii delà care le-am tmpranutat.

Aicî Moldoveanul are dreptele cu Du­nărea Iul. Noi tindem să dăm tetsro;- ra­melor proprii femenine terminaţiussa я Un rta numit Repede, devine Repedea, шпц Tulbure, devine Tulburea. Să na creadă insă Muntenii, că acest « «als kfUsoI, ci. simplu calapod. 11 dăm şi numelor prapri! masculine, căci dac» pe Floart o facem Floarea, facem pe Petrt, Petrt* şi câte nume de familie le avem te minai; > îa a, când originalul lor este în « sa« »/ Trăs­nea, Crăcea, Ducea, Ghensea, Оаш:;а, Urdea, Dordea, Buftea, Manea, Tod-?*, 1«п<а, Ciurea, 8onea, Ghinea.... Are drepiat-î Mol­doveanul: de ce Dunăre să fie яійярг — singurelul nume propriu românesc, ac gm femenin, care să se termine în tf Da ca singurel să ti'sibă V06 să între in gbaiä?

Analogia pentru el nu хш\ U-g- ? Dacă pa întreg teritorul locuit de R-smânii delà Dunăre, se va g5sá ua изтэ prop-.in femenin, fle de munte, de apu, de ®тщ, de ori ce — afară de nume de persoane şi afară de numele proprii eşita diu r.umo co­mune ca Rarişte, Margine, Şipots, Gemene, simplu Culme, Cetate, etc., pe ca*e ;.s îu-ţ9leg toţ! — dacă se va găsi un nume pro­prio, femenin terminat îu e curat ŞÎ fată tendenţa locală de a mai primi un a du,.ă el, atunci Moldovenii nu şti* românce ?i Dunăroa lor e uu caraghioaHc l

Am vorbit de ,tendent* 'оеаШ'. Hăr­ţile arată localităţi ca В о І Ы і г г , Vodi*, Codle (în Ardeal) şi eu ştia eS ţirisniT ;*.n părţile locului le rosteac Balbure^, 4«á-:-,%, Ccdiea.

Tendenţa de a da terminat--i o~ a ыЬ-stsntivelor femenime o vezi m* b i n numele proprii. In numele >l< h b i, Umba noastră schimbă pe a în à. Z í-м : më chiamă Anica, Florie*, Uh'ia, >' « a, dar më chiamă: Coetică, Tadorii:;», Ь > c-, Petrică, Georgică, etc. Nutaai .> < limba deosebi numele bărbaţilor n-i -.b meilor, când numele au terminat; % U ' * t

Şi e hotărtt, tendinţa esiA'i p> „ í şi stăruitoare. Munteni n'*u ced*' í ' t -.-l şi au rëmas la Dunăre, Moîdovri... şi au ajuns la Dunărea. Poatscă u'»u Л Intr'adevör nici Moldoveni! şi ы s-> pare numai că zic DunSraa ; cr h s u d tot ca Muntenii, dar după obi o tui f> is al lor roateec pe i terminativ şi n«*fe'vcu-tuat ca i, ear când n'au ясеагі* ;<\ţ " ü deschid într'un fel de aunei u\ v.h',i r^nu ar fi è. Decî ori zic Dunâri, u\ Dunăre. Eu nu ştiu cum rosteac termali M - J J * Y . U

3 20 Aprilie (3 Maiu) 1902 Nr. 17

acest cuvent, dar bănuiesc că zic: m'am dus la Dunări, pe lângă Dunări, şi numai cărturarii neştiind să serie ca ţăranul şi neputând împăca pe e curat al Muntenilor cu è al lor, au sjims — dintâiu numai or-tograflceşte — Ia compromisulea. Apoi s'au obicinuit sa 1 rosteasaä aşa cum II vedsau scris.

Cine. are dreptate, Munteanul ori Mol-doveanut ? Dreptatea cea sfîntă o are Mol doveaiîuî, dreptatea legii generale, dar Mun­teanul aie dreptatea excepţiei. Adevërat e, eă de multe ori Muntenii stau singuri m p$tf o vo'ba, ! D potriva tutaror celorlalţi. Românii, munteni foarte des stau alături cu Moldovenii, împotriva Românilor cei de din colo do marginii» regatului. In casai nostru ѳ curios lucro, că Moldovenii stau singuri împotriva taturor celorlalţi Şi Ardeleniii şi Bănăţenii rostesc Dunăre, ca Muntenii. Cu toată dreptatea lor, Moldovenii iSmân tn minoritate, şi poate vor românce, şi Dună­rea lor va fl no provincialism. Ce neam de vorbă o fl Dunărea noastră să nu se вирке legilor limbii ? Cum a rămas ea la cea mai mare parte da Români, ea excepţie Dunăre şi nu Dunărea?

George Coşbuc.

Chestiuni din ІРШШШ Jeligionii" io şcoalele elementare.

(Urmare).

In istorioara „Samuil", caro numai unitate motodică no poate numi, obvin cuvintele : „Samuil din porunca lui Dumnezeu le unge (i. e. Israiltenilor) de rege pe Saul, tocmai când acesta căuta nişte asini perduţi ai totului sèu'. Din aceste cuvinte — ridicole, căci sunt o reausmare dintr'o lungă povestire — d niï Lndn şi Daria scot următoarea „înveţătura morală".

„Saul căutând asinii cei perduţi ai tatălui sëu, câştiga coroana împerătească ; şi noi putem câştigă o coroană, şi anumit o coroană cerească (darul lui Dumnezeu), dacă ne vom împlini cu credinţă şi cu dragoste datorinţele noastre aici pe pă­ment" (pag. 42).

Nn rîdeţi! La aflarea acestei înveţă-turî, aşa bună sau rea cum este, te poţi lega de câte-va cuvinte din textul isto­rioarei ; cum însă va scoate cine-va din „învierea lui Isus" învSţâtura de credinţă, luată din „Catechism" (î) : nŞi s'a rë-stignit pentru noi în zilele lui Filat din Pont şi a pătimit şi s'a îngropat,

Am zis în fine, că înveţăturile, puse după istorioare, trébue să aibe un text clasic. Text clasic au înveţăturile, cari după cuprins sunt de o valoare generală, sunt adecă isolate de faptele şi întemplările concrete ate persoanelor, la cari s'au ab­stras (d. e. „Să nu furi" în constrast cu „Să nu furi lucruri sfânte"); ear după formă sunt espresiuni verbale corecte, fie în )roză fie în poésie.

Din punct de vedere pedagogic însă e foarte bine, dacă înveţăturile scoase se oarnă In sentinţe, proverbe, citate din

sfânta Scriptura, ba chiar Cântări bisericeşti sau rugăciuni, dacă înveţătura aflată e cu-)rinsă în acestea. Vezi Dr. P. Şpan ; Treptele formale, pag. 47 ss. Observăm insă, că textul unei îuvSţâturi să nu conţină nici mai mult nici mai puţin, decât înveţătura scoasă. Poesiile, ce cuprind astfel de înveţături să fie ueescepţionabile din punct dé vedere sintactic, poetic etc. Sentinţele să fie uşoare, citatele scurte ear cântările şi rugăciunile absolut numai din cărţile liturgice ale bisericii noastre.

Esemplele, сѳ aducem — fără nici un comentar —- vor dovedi, dacă cerinţa a treia a principiului Y 63te observată de d-niî Ludu şi Dariu. ( y a urma).

(pag. 100) sau din „Pogorîrea Duhului , Duhul

(pag sfânt peste Apostoli" înveţătura sfânt... a grăit prin proroci. 104)?

Dar fcă întoarcem foaia. Cum să poate ca din o materie biblică, de ajuns pentru sute de unităţi metodice, nu sunt scoasă nici cele mai ales — de credinţă î Sâ poate, ca să lndopî elevii şcoalei poporale, din doue clase, cu o materie biblica estinsă pe 100 de pagini, fără ca din această materie să nu faci cât decât cunoscuţi pe şcolari cu fiinţa lui Dumnezeu, cu în suşirile lui mai însemnate, cu însuşirile sufletului omenesc, cu urmările pëcatului strămoşesc pentru Adam şi Eva precum şi pentru oameni şi natura esternă, cu chiemările lui Isus etc., tot atâtea învo­ţături, pe cari să basează întreaga religiune creştină? Apoi să nu scoţi din atâta amar de materie biblica măcar pentru fiecare poruncă dumnezeească sau bisericeasca ce puţin câte o înveţătura morală ?

De altă parte să spuni elevilor, că ъре om l-a făcut Dumnezeu după chipul şi asămenarea (?) sa" şi după aceea „a suflat întrênsul suflet nemuritor" (pag. 6; cu alte cuvinte, dacă omul, până a nu avea suflet, era după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, apoi Dumnezeu are corp material e cu mâni, cu piciore etc. Să le mai po­vesteşti apoi, că „Dumnezeu mai făcu şi o mulţime de lucruri nevëzute, pe cari noi le numim duhuri sau îngeri" (pag 6), în care cas şi sufletul omenesc ѳ înger căci şi el ѳ duh ş i . . . multe alte bazaconii tot înveţături, ce ar trebui sâ consune cu înveţătura bisericii noastre.

PARTEA ECONOMICA.

L E G U M E R I T Ü L . — Disertaţie poporală —

De

George Malcan, Invoţator.

(Urmare)

Pătlăgelele. Până bine de curênd această le­

gumă (paradaise) era luată'în batjocură de cei mai mulţi ţerani de ai noştri. Dar de cănd au început a afla şi ei modul de întrebuinţare In sosuri, zămuri, ba şi murată şi-au venit şi ei în fire, că

vrednică a'şi ocupa şi ea locul de frunte în grădina de legumi. Dar cu toate că acuşi o întelnim prin grădini totuşi nu e aşa grijită precum trebue. Pentru aceea cred de potrivit a spune şi despre această legumă cele nece­sare prăsire! ei.

Pătlăgelele sunt o legumă foarte sănătoasă şi nutritoare — ba s'a aflat că sucul lor ѳ bun leac contra boalei de ficat şi maţe. Pătlăgele 's de douö soiuri : roşii şi vinete. Intr'un păment gras, fraged, lucrat şi în faţa soarelui reuşesc de minune făconduse fragede şi tare gustoase.

Se prăsesc din sămenţa, dar fiind că sunt gingaşe contra gerului şi rësar foarte cu anevoe, trebue sämönatä sămenţa In casă de timpuriu tare ca şi ardeiul. — Când au trecut răcelile şi firele sunt în putere, le sădim la locul lor în grădină, in depărtare de un pas, căci se des voltă foarte. Cotoa­rele crescând le legăm de părişorl fiind mai multe la o rădăcină le în lăturăm lăsend cel mult 2—3 Mai departe să îngrijesc ca şi celelalte legume.

Recoltarea fructelor se face în mai multe ronduri peste vară — care cum sunt pe deplin des voi täte şi în roşite, le luăm cu îngrijire folosindu-le.

Pentru sămenţa alegem fructele cele mai biae desvoltate, mai coapte şi mai sănătoase din cari scoatem să menta sdrobindu-le în mâni şi spălam sămenţa In o sită rară, până când rë mâne curată. După ce o uscam bine o băgăm în săculeţ şi o păstrăm la loc svôntat păstrându-şi astfel puterea de încolţire câţiva ani.

Pătlăgele se folosesc peste vară In stare verde In mâncări, sau printre crastaveţi înăcrite. — Murate să pă­strează şi peste iarnă.

Pentru a le puté însă şi iarna folosi în mâncări le păstrăm în modul următor :

Alegem pe cele mai coapte şi sănătoase, le spălăm frumos, le de­spicăm în 3 —4 bucăţi şi aşa le ferbem ntr'un vas anume cam г / 2 oră dar

fără apă. Le strecurăm apoi printr'o sită înlăturând cojile şi sămenţa. Zeama dobândită astfel o ferbem din nou, mestecând bărbăteşte ca să nu se ardă pe fundul vasului. Când s'a pre­făcut într'un cir gros II luăm şi 11 )unem în borcane, legându-le bine cu )ăşică ori hârtie de pergament ca să nu rôsufle. Din nou, acum ferbem sti­clele în apă, când apoi le si aşezam spre păstrare la loc svôntat.

Cel ce nu ar fi avônd borcane poate face şi astfel: pune cirul fert pe nişte scândurele şi '1 usca în cuptor după ce s'a scos pânea) Scos din

cuptor se pune la aer şi când s'a în-vertoşât cam ca pânea, îl tăem tot în felii ca de un deget de groase şi le păstrăm pe acestea la loc sventat In săculeţe. Acesta est3 bulionul de oare veţi fi tot auzit că se bagă în mâncări.

Pătlăgelele se pot păstra peste iarnă şi în stare verde, adecă aşa proaspete cum se iau de pe tufa lor din grădină. Spre acest scop, um­plem un borcan cu apă sărată tare (atât cât sâ plutească oul în ea), turnăm tare puţin oţet. Ne apucăm acum şi alegem pătlăgelele cele mai sănătoase, mai frumoase si mai coapte, le băgăm în borcan ; ear ca să nu plutească le apăsam cu nişte scândurele mici. Turnăm deasupra unt de lemn (cam de un deget) care împedecă résb atereă aerului şi prin urmare şi împedecarea înacrirei. Borcanele apoi legându-le bine le păstrăm la loc rëcos şi svôntat.

Fasolea . De nici una dintre legumile

despre cari am vorbit până acum n'am avut aşa teamă că nu vor fi cu plă­cere cetite ca de fasole.

Ţeranil noştri, cum am zice sunt sâtui până In gât de fasole, Încât de ar putea, n'ar voi nici de nume s o i mai auză. Şi de ce oare ? Piind-oă ei bieţi din modul de pregătire al el ; de â o ferbe şi freca, altul nu ştia.

Cu toate aceste însă fasolea sâ numoră între legumile cele de frunte, ceea ce sâ vede şi de acolo că i-s'a făcut şi ghicitoare ce-i serveşte drept laudă.

Păsărică rue Pe copaciu Bă sue Albă e, picioare n'are.

Credeţi doar'că duşmanii el stau să o laude ?

Cetiţi vë rog până în sfârşit cele ce vö voiu spune despre prăsirea, folosul şi Întrebuinţarea fasolei şi să më credeţi că o să vô rugaţi de iertare pentru hula ce 'i o ve-ţi fi făcut.

Fasolea e de două soiuri : oloagă, adecă cea care nu să sue pe araci şi aceasta să cultivă numai pentru boabe­le el. Âcăţătoare, adecă care sâ sue pe araci, şi aceasta să cultivă numai pentru păstăile el. Aceste douô souiri însă sunt şi ele unul fiecare tncă în alte multe împărţite.

Noi însă vom face bine präsin du-ne fasole oloagă de ceea ce ferbându-se nu area coajă groasă; ear din cea âcăţătoare de ceea ce are păstăi fragede şi fără aţe de colore gălbue.

Fasolea a prăsim din boabe cari primăvara după ce trec rëcelile le punem în cuiburi câte 4—5 la un loc. Fasolea oloaga o prăsim în câmp, mai ales printre cucuruz ear cea âcăţătoare

în grădina de legumi. Cuiburile să fac In depărtare Je un pas. Deşi fa­solea reuşeşte In ori ce păment, totuş cel gras şi cald o frăgezeşte şi o face mai gustoasă. Când a crescut mare i punem araci ear alte îngrijiri i-să dau mai departe ca şi celorlalte le­gumi- (Va urma).

Sfaturi practice. Vreţi să nu vi-se strice cărnurile

afumate (şoncile, carnaţii) rëmase peste vară ? Impachetaţi-le în hârtie de per­gament muiată tntâiu timp de o oră in oţet ferbinte. Le aşezăm apoi aşa împachetate Intr'o ladă printre multă cenuşă, ca să nu rosbată aerul la ea.

* Voeşti ca găinile să oauă mereu în

ori-ce timp ? Hrăneşte-le Intr'una cu un fel de pane făcută din 3 părţi îicioiel ferte şi mărunţite bine şi din

părţi tărîţe de grâu, cari frămen-täte la un loc dau un aluat, din care după-ce dospeşte facem pitişoare şi

ѳ coacem, dar nu pe de plin, în cuptor ; altmintrelea să întăresc prea tare.

*

' Ţi strepezesc dinţii ? Freacă-î bine, bine cu sare măruntă.

Vrei să frăgezeşti carnea cea tare ? Când ferbe, după ce-'i iei spuma, bagă puţin rachiu. (La 1 kgr. o linguriţă ca cele de cafea). Maican.

Concurs literar. Conform disposiţiunilor fie ertatulul

aostru membru fondator Stefan Antonescu şi ameüurat decisului luat în şedinţa ordi­nară a c o m i t e t u l u i central ţinută In 23 Aprilie Q. c subsemnaţii din Însărci­narea comitetclcl escriem premiu de 100 coroane val. de aur pentru cea mai bună lu­crare despre legumăritul şipomăritulpractic.

La acest concurs literar pot reflecta numai tnveţatorii membri ordinari, sau fon­datori ai Reuniunhmiï, avônd a se acomoda următoarelor disposiţiun! :

1. Scris In limba română curată şi uşoară, operatul va fl întitulat: „Desprele gumărit şi pomărit" şi va ocupa cel mult 6 coaie de tipariu pe octav.

2. Cuprinsul uşor de Înţeles pentru poporul român va conţinea doue părţi :

In partes I se va tracta despre legu-mărit cu deosebită considerare la acelea soiuri de legume, ce sunt mal avantagioase pentru folosul şi traiul poporului român. Bo vor espune modurile cum să se facă pregă­tirile necesarie pentru sădirea şi ulterioara desvoltare a legumelor. Se vor ari Sa mo­durile ce pot fl între legume şi mij­loacele de vindecare. Be va espune folosul ce'1 poate avea poporul nostru din legumă-rit, ocupând însuşi cu legumele saie pieţele din apropiere.

In partea a II se va pertracta despre cultivarea tuturor pomilor din patria noastră. Se va arête tn deplina cunoştinţă de causa despre sădirea, altoirea cultivarea şi folosul pomilor, apoi despre diferitele morburi ob veniende şi sttrpirea lor ; despre acelea spe­tii de poame cari pe la noi — sau peste tot — au mal mare trecere conform cvali-tăţil şi timpului de coacere. Compărând po­micultura raţională cu cea practisată astSzl, să se arate pentru popor avantagiele. Ca date concrete să se arate folosul esportulul de poame şi venitul aproximativ al uns! giadine de pomi, consideiôud toate spesele efectiv^.

8. Terminul de concurs durează până la 1 Noemvrie st. n, 1902. Reflectanţii mem­bri al Reuniunel binevoiaacă a-'şl înainta operatele scrise cu mâna proprie, dar fără subscriere la subsemnatul preşedinte al Re­uniunel In Arad, strada Uj terem Nr. 'fi/л рэ lângă covertă sigilată, ce se conţină ta-BUŞÎ numele autorului cu subscrierea proprie dar pe covertă să fie scris şi un text ca motto, ce sä se afle tu fruntea manuscrisu­lui regpeetiv.

Arad, din şedinţa ordinară a comite­tului contrai ţinută tn 23 Aprilie n. 1902.

Prof. Teodor Ceontea, losif Moldovan, preşed. seoretar.

Nr. 17 20 Aprilie (3 Maiu) 1902 7

NOUTÀTÏ. ARAD, 2 Maia n. 1902.

Minciuni date de gol. In numeral delà 1 Maiu al zsaruiul „Magyarország" citim următoarele:

,In Nrul delà 23 Aprilie a ziarului „Magyarország" fiind vorba de afacerile Seminarului gr. or. român diu Arad, s'a icris câ pentru catedra de istorie a con­curat şi un profesor fost în serviciul sta­tului. Partida Iul Ciorogariu-Mangca l'a re­spins insă, deoare-co el a tradus in româ­neşte discursul de recepţie al academicia­nului Dr. Réthy Lásiíló despre originea Ro­mânilor.

,l>eoare-ce traducătorul iudrăsneţ a fost modestia mea, vö rog să rectifiesţî eâ n'am aspirat la numita catedră nici-odată, n'am concurat, deci nici n'am föst respins nici odată,

Budapesta, 30 Aprilie 1902. Cu deosebită Bttmă

Ioan Costa, profesor.

Ce zice la acestea dl Himâea, în ia-teresul cèruia se înseraazâ atâtea denunţări la adresa fruntaşilor şi institutelor noastre scumpe ? !

Alegere. La scrutiniul ce s'a ţinut tn Lunia Paştilor in Tinea, üt pu tat al ace lui cerc a fost proclamat amicul nostru Dr. Àur$l Ьам ar, advocat In O .-adia-Mare, care a întrunit йь două ori atâtea ioturi câte avusese celălalt candidat.

Comisar pentru anchetarea lucrurilor ie ceri este învinuit că a săvîrşit la alege-ua de primar în Halmagiu Dr. Lengyel Sándor, fibirău în Bălmagiu, a fost numit Ы congregaţie Dr, 1. Suciu,

• Avansare. Domnul general de brigadă

Ladislau Cena, originar din Mehadia, a fost avansat pe ziua de 1 Mai la rangul de general de divisie (locotenent-mareşal-campestru). Ne face o deosebită bucurie Înregistrarea acestei ştiri, care cu bu­curie va fi primită dm partea tuturor Ko manilor.

* Protosincel Dr. Roşea. Duminecă,

In cureui sfintei liturgiï a înviem, Iualt-preasânţia Sa metropoiitul a înaintat pe directorul seminarial Dr. Eusc-bm Roşea ia rangul de protosincel.

*

Fidanţare. D-şoara Măriţi Oniţiu, fiica veneratului jude regesc în pensie Alexe Oniţiu, s'a logodit cu dl Nicuiau Radu, comptabil comitatens, în Sibiiu. Adresăm tinerilor logodiţi cele mai sincere felicitări.

Notar isteţ s'a crezut pe sine Kova csevics Mk'ós şi atât de „h'stălmas", case amesteca şi In efacer* române bieerieçt! din Vâlceni1, uad« esta notar. So vede în?ă treaba că i-a fost dat d aale onoarea să — compromită şi mal iëa de cum era admi­nistraţia din Torootal. Foile ungareştl adie anume amănunte că d sa a făcut „rnig-maş* d'a scăpat delft miliţie pe George Munteanu ^ЕШШ^-ѵІ s'a descoperit însă şi a?tfel onoratul dl Kovacsevies mai are un disci­plinar, al 48 lea diaeipJinar ceea-ce mmrnl te Ţeara-Ungureaseă ив poate şi ş'acolo în — TorontBlul cel vestit.

Mai rău îl pare da toată sfacerea hri Munteanu, care acum din pedeapsă cs'e asentat pe 5 anii

Fie asta de învăţătură şi altora. *

Peeiţia periclitată! in ziua a dou> a sfintelor ăerbăiori ale Paştilor meseriaşii români din comuna fruntaşe Poeîea m sraa-giat o frumoasă petrecere, eare serveşte spre laudă atât bravilor noştri meseriaşi, cât şi arargiatorilor petrecerii dl învăţător Efrem Hfdeşan d na învăţătoare Emilia Bodrogianu şi dl Stefan Roj*, învăţător.

In casa naţională din Peorea s'a re présentât piesa teatrală „Rusaliile" d>? V. Alexandri. Diletsiţtî s't,u achitat într'un mod lăudabil de rolunle lor; de asemenea an plăcut foarte mult şi aa făcu* o b-uiă impresie cântecile corului condus de dl Efrem Hedeşan, eare s'a dovedii un har­nic şi destoinic conducător de cor. După

sfârşitul representaţiunet se porneşte cu multă animaţie dansul până în zori.

Cu bucurie am luat totodată la cuno­ştinţă şi faptul, că tinerimea română din Peelsa a contribuit mult ca atât représen­tera cât şi dansul să aibă un caracter cu­rat românesc.

E de remarcat, că harnici! meşteri în roiurile pe cari li au avut tn piesa teatrală fiind îmbrăcaţi în costum naţional, au fost provocaţi da simpaticul Sever al Taichil din Cuttic?, care represtntă în Pecica autorita­tea solgâbirăiască, să astupe treicoioru! din bâae. Observând în urmă, eă tot a mal rămas o cocardă naţionala română la că­ciula unul dilatant, care din întâmplare era Sorb, a es.lamat apostrofând pe numitul am c şi tovarăş al Românilor : „8i aie? îmi periei taţi posiţia'. Puneţi Un oaspe.

* Petreceri. Primim Invitare la con­

certul ce-l va uranji in beneficiul fondului sëu „Reuniunea rom. de cântări" din Cacova (Banal) la ruga de St. George Marţi in 23 Aprilie (6 Mai) 1902 în localităţile ospatăriei mari din loc. începutul la 81/2

ore seara, — Comitetul parochial delà biserica

gr.-ort. din Ai ba-Julia oraş invită la pro-ducţiunea teatrală împreunată cu dins. ce o va aranja Maiţi, in 6 Mai st. n. a. c. în ziua do (St. George) în „Hotelul EHaaböt". Venitul curat e destinat pentru ridicare unul zid la cimiterul bisericei. în­ceputul la 8 ore seara.

Program. Noaptea de sfântul George. Vodevil in II. acte de Teohar Alexi.

— Corul plugarilor români din Beregsëu aranjază în ziua de St. George seara (la rugă) îa 6 Mai (23 Aprilie) a. c. sub conducerea înv. Georgiu Subu un concert, împreunat cu cântări, declamaţiuni, teatru şi joc, la care cu respect Invită. Venitul curat este destinat pentru fondul corului. In pausă se va juca: Oaluşerul, Bătuta şi Serba.

* Din vremea lui Avram. Morgan, ar-

cheologu! renumit frances, ea mal mulţf spe­cialişti se ocupă acum cu aranjarea lucru rilor găsita In Sasa, Iu „Gcand Palais* dia Paris. Nu peste mult le va expune pe toate,

.Aeeste obiecte găsite—aşa s'a expri mai însuşi Morgan, sunt foarte interesante dm puucí de vedere istoric şi literar, eăcl prin eîa reuşeşte deşi numai în trăsături, a pane viaţă tn istoria Blamului. Obiectele sculptate de brom şi da email ne învaţă pe ce nivel tnaît au stat lucrurile artistice ?n secolul »1 18-lea înaiate de Christes. De obicei foloseau îut pentru gravurile decora­tive din Etam ; toate actele de valoare şi contractele comerciale, erau eternisate în modul acesta. Pentru-ca sâ împedece falşi-fkarea actelor, au inventat un mod partieu iar. Adecă contractul îl gravau pe suprafaţa latului, pe urmă îl ardeau pe jumătate, şi I acopereau eu un strat de lut. Dacă cele do.,6 părţi se certau, judel« spărgea acope­rişul, еам apăra textul originel şi judeca după PC 'S'ea. Cea шаі importantă dm de­scoperiri insă e peatra înală de doi şi ju înotate metri, pe casre a găsii-o Iu еаган trecută. E acoperită dpa eu semne nenumë rat«, pe lăterl cu un BÜS-reljef, care infă-ţişază рѳ Rhammour»bli, regele Babilonuluî, contimporanul lui Avram, rirgându-se. Textul conţine legii», pe care regele Babiloniei le a făcut PENTRU codiceie penal civil şi comer­cial. T. xlal se începe priutr'un *motio" po­etic, pe urmă se continuă îatr'an aţii clar şi la înţeles, ceea-ce adeveresc şi rtndnrile :

„Dată se aprinde o casă şi cineva a 1?;?gond sä o sttcgă, pofteşte averea pro PRIETFÎS'UIUL, fură ceva r'in ea, să se arunce imediat tn flăcări. Dacă cineva face o gaură ta zidul unei case, ca prin ea să pătrundă în lăustru şi eă fure, şi-'l prinde, trebue omorît imediat, Ş I îngropat în acelaşi loc Dacă cineva a omotît boul altuia, tractându-'i rău, trebue ва-ï dea proprietarului ait bou. Dacă nn I contract, legea nu poate aduce judecată'. Ace^T net e important şi din punct de vedere al orig'nei legilor noastre.

•

Necrolog. Subsemnaţii, cu inima sfâşiată de durere aduc la cunoştinţă vestea dureroasă, că neuitata şi mult iubita lor soţie, mamă, soacră, bunică, soră, mătuşă şi cumnată Ana Vesalon născ. Popa, după un scurt dar greu morb, provezutá cu Sfintele Sacramente, a încetat din vieaţă, Marţî în 16/29. Aprilie la 1 oră noaptea in al 54-lea an al etăţii şi al 34-lea al

fericitei sale căsătorii, dându-şî nobilul suflet în manile creatorului. Rămăşiţele pămenteştl ale scumpei defuncte se vor depune spre eterna odihnă Yinerî în 19 Aprilie v. la 12 ore m. în cimiterul român gr.-or. din Ilteu. Fie-î ţorina uşoară şi memoria bine­cuvântată! Alexiu Vesalon, paroch gr.-or., ca soţ. Eugenia, Nicoiae şi Virgil, ca fiică, ginere şi nepot. Maria şi Ioan, ca fraţi, losif Bogdan, ca cumnat. Aurel, Ecaterina şi Emilia, ca nepot şi nepoate.

* Caz de moarte. Ni-se scrie : Evlavioasa

ereştina văduva Raja Miclea din Maidan, mama Prea On. Domn protopresbiter al Pancioveî Tdfon Miclea a adormit în Dom­nul în Vinerea patimilor la 12 Aprilie st. v. şi s'a înmormântat îa Damineea Sânte­lor Paşti la 14 Aprilie st. v. 1902. Fie-! ţSiâna uşoară şi memoria binecuvântată

*

Bibliografie. Am primii „Almanachul tipografia aaul V pe 1902, da Ѳ. Filip, un distins maestru în arta tipografică şi unul din proprietarii marelui instiini de> arte gra­fice „Minerva" din Bucureşti.

Ne face o plăcere să anunţăm că acest almanach, are o înfăţişare în adavër artistică şi un foarte instmeiiv cuprins, atât în ce priveşte istoria acestei arte în general şi în special a arte? gráfba în Româmia. Elegaa tul voîura COT ö munde totodată pe deplin atât menire! sale instructive cât şi pentru arătarea stadiului destul de înaintat al ace­stei arte la Români.

POSTA REDACŢ1UNEI. Ni-a'au trimis mal multe corespondenţe

privitoare la neînţelegeri personale şi certe locale. Să ia cel pe ear! tl priveşte la cu noşîinţ8, că nu putem da atâta loc unor afaceri ce nr, interesează obitea română.

Mureşanu. De ee dl I. Beleş este eon tra noastră şi se laudă ? Adu-'ţt Ёminta că am trântit la alegerea de йзе comitatens pe ginerele söu Dr. Rozváay, care luase ca sigură alegerea. Mal sunt ele şi altele la mijloc: le vom desţeli numai când va fi trebuinţă. Şi de ce se îauiă că are aşa putere mere? Apo! cine nu dovedeşte cu fapte, crede că va birui cu vorbe!

Leucuşanilor. Mulţumim pentru cuvin­tele Voastre de dragoste. Fiţi siguri: drep tatea va învinge. Eir noi toţi dreptatea şi cinstea bisericei o avem ca ţ'ntă. Să ne vedem cu bine.

POSTA ADMINISTRAŢIEI. Abonent Nr. 3650. Am primit cu mul

ţ imită abonamentul pe întreg anul curent. Cu privire la preţuita DVoastră întrfb^re Vă răspundem că cel mal sigur şi bun isvor d4 cumpëraro de mărfar? este filiala socie tatii comerciale «Concordia* în Alba-Iuli», binevoiţi a Vö adreaa deadreptal acoio şi Vă asigurăm, că veţi fl mulţumiţi atât ce priveşte Mărfurile, cât şi de acurateţa şi punciu*Iitatea cu eare veţi fi serviţi. „Con cordia" este «ocibiate comercială pe acţil întemeiată de Româal, centrala Sibiiu, ear filiala ta Alba-Iulia se bucura de o mare trecero în toate centrele româneşti şi D Voastră ea Român, ne place a crede, că veţi urma sfatului nostru.

Vë dorim succes.

Poesii inedite de Eminescu. A spSrut şi ѳе aflS de venzers 1«

„Minerva,' institut de arte grafic?) în B -cureşti, strada regală 6, Poesii postume de M, Eminescu, scoase din manuscrisele date Academie! Române de dl T. Maiorescu.

Volumul a apărut prin îngrijirea dlui Nerva Hodoş, 1. Rădulescu şi I. Chendi. Preţul I leu. Este cel mai ban cadou de sărbători.

PARTEA ECONOMICA. Preţul spirtului în Arad, 30 Aprilie.

Spirt rafinat, vônzare mare . 118.— , , , mică . 120.— , brut vêtizare mare . . 116.— , » mică . . 119,—

100 chiîograme borhot uîcat . 12.80.—18.— Bursa de grâne din Budapesta

50 chlgr. grâu pe Moin . cor. 8 8 6 - 8 88 EOCARĂ pe Oct. . , 6 65—6.67

„ , ovăs pe Oît. . , 5.83—5 84 , porumb pe Maiu , 4.45—486

grâupeOctomvrie „ 7.90—7.91

Preţul grânelor înmagazinate. (per 50 chlgr.)

Grâu ung. de Tisza (greut, 76) e. 8.95-9X6 « , , (greut. 77) . 9. 9 20

, din Banat (greut. 76) , 8.85-9.— Piaţa de porci din Steinbruch (КоЪапуя).

Negoţul cu porci graşi e ntsahimbst. Preţul porcilor bătrân! graşi (ui№«ş&), perechea în greutatea pssfce 400 chlgr. 98—100 fileri chilogramul. Porclgraşi іш-лі. perechea în greutate peste 320 chlgr. ie vinde cu 103—104 fileri chilogtamul. Porei serbeştr, perechea până la 260 chgrame aa vinde cu 100—102 fileri chgraraul.

Rugăm respectuos pe cei-ce ne datorează pentra foaie să toine-voiască numai decât a-'şî achitd abonamentul. Noi am aşteptat ca­stul ; e rîndul acum ca şi cei că­rora le-am creditat să-'şî faeă datoria. Administraţiunea. Red. respons. Ioan Russa Şirianu. Editor Aurel Popovici Barciaim.

Inserţiunî şi reclame. Los de clasă interesant, pentra cei ce

pun preţ pe o legătură plăcută, le reco­mandăm cassa naţională de schimb, socie­tate pe aeţii lu Budapesta. Căci abstră-génd delà aceea, că până acuma, cei mai mulţi cari au avat losuri au câştigat; mai ofere garanţie şi cauţia de 330.000 coroane a instiîutului, faţă de împlinirea datoriilor ce i-se impune societăţii cătră cumpărătorii de losuri. Comitentelor din provincie inci­tatul ofere favoru', că câştigătorii de ori-ce sumă pot fl plătiţi fără provisiune şi firă spese de băncile mai mari de depuneri din provincie. 764 1 _ |

Isvenţia cea mai minunată a secolului nostru fără Îndoială crucea dublă ehetro • magnetică R. B. Nr. 86967. N« face bacuri* că putem publica o scrisoare de mulţumită pe care o scrie un fost bolnav, d-luî Âibvst MiUler în Budapesta V. Vadaw u. 42/K.

Eat-o : De ani de zile am bolit încercând teaSt

posibilităţile, toate medi*meatele de c u i ce numai şi-le poate mehipai cineva, fără să fi putut scăpa de doririle gtoazuiae. N* mai puteam nici mânca, stomacal пя-mi mai suporta nimic, aveam dureri teribile d« «pate, jucghiuri, greutiţi de respiraţie, pal­pitaţii de inimă, şi zuauit de urechi, nu pă­ţeam durmi toată noaptea de durer!.

Toate aa trecut şi mulţămită d-l*I sunt sănătoasă.

M'a scăpat crucea d-tale electro-mag-netieă R. B. Nr. 86967.

Primeşte mulţumurile mele pentru in­venţia binefăcătoare, căci sunt pente măsură fericită că am scăpat de durer!.

Cu stimă : Wellinger Marie,,

soţie de negustor. Németnjvár.

Scăparea familiei. Inscripţiunea do sus într'adevSr o merită

IPic?â.turil© 1 * 1 1 so şti'4

ee se preparesză în farirmeia dlui Vasilit Mijinescu din Melencxe.

Ele sunt un mijloc neîntrecut şi exce­lent eontra durerilor inte?no, de stomat, mistuire, materiţă şi intestine.

In timpul cel mal scurt dispar durerile amintite ; lucră într'un rood binafăcălo? pon­tra sgârciurilor, vênturilor (colic*) şi diar-hoe ; delătoră greaţa şi neplăcerile provesüte în arma stricării stomacului şl тв răceală; linişteşte greaţa şi face apetit; delătură re­spir aţiunea grea, în lipsă extremă potoleşte tusa şi ajută la defifacerea flegmei ; pusa pe puţină vată la dinţii găuraşî uşoreszi du­rerea. 704 1 2 - 3 *

Preţul 1 cor. 60 bani, (80 crucerl) Dacă se trimite înainte 2 cor., medi­

camentul se expedesză francat. .Picăturile ruseşti* veritabile s$ pot

căpăta numai în farmacia d-Іні Vasilit Mi-jineseu în Melencxe, (eimitwM Т*ГФПІ«І).

Radu Ursu recomandă publicului remân din loc şi prt° vincie atelierul de m ie—

tuns, ras şi fresat şi ori-ce alte servicii sanitare permise de lege aparţinătoare la acest ram de industrie, îndeosebi recomandă onoratei preoţim! cu­noştinţele sale speciale Intru dresura, rit-uaU a perului, musteţelor şi a bărbii se află m strada Deăk-Ferencs (Botei „ Voss") яегѵішп prompt cu comoditate şi gust. Afară ащ aceasta recomandă magazinul său de pudur, săpun şi diferite soiuri de pttrfumétrH,

I „TRIBUNA POPORULUI" Nr. 73

ff

m

m

m m m %\

,BISERICII GR.-ORT. ROMANE" ee se edă ci o p&rintele l oan Nicorescu,

— a ajuns tipărită coala a X-a i—^—

şi se presintă elegant, fiind tipărit cu litere noue, avênd fie-eare predica câte un clişeu (icogna) sfântă. Amvonul care singur tomul I. va da circa 30 coaie tipariu, va fi una din cărţile de predici cele mal ieftine, întocmite după cerinţele bisericii de azî.

Citaţuni şi pilde bogate : din Sfântă Scriptură, tradiţia bisericii, din istoria classică, a anticitaţii şi din istoria noastră naţională.

вш Atragem deci atenţia asupra valoroasei cărţi, fiind preţul unei tom numai 2 coroane, шш 7 6 3 2_

ѣ

Cruce duplă electro-magnetică vindecă şi inviorază sub garanţie

Aparatul accaia, vindecă şi foloseşte contra durerilor de cap, nreehi şi dinţî, migrene, riHurnlgie, împcdetarea dreu-iaţiunei sângelui, anemie, ame­ţeli ţiuituri de ureche, bătaie de inimă, BgârciurI de inimS, asma, auzul greu, BgârciurI de sto­mac, lipsa poftei de mâncare, răceală la mâni şi picioare, reuma podagră inihias, udului in pat, Influinza, în somnia epilepsia circulaţia neregu­

lată a fiângeîuî şi multor altor boale емі la trsctare nor­mală a medicului fie vindecă prin electricitate. însuşirea acestui aparat este că vindecă nu numai din timp ín timp ci Introduce coEBtftîit !n corpul

omenesc binefăcătorul curent, când pe deoparte v i n û a e S cu succes boalele aflătoare, eară pe de alta parte ѳ eel mai bun scut contra Îmbolnăvirilor.

Deosebită atenţiune e a se da împrejurărei cő acest aparat vindecă boale vechi de 15 ani.

In cancelaria mea se aSă atestate incnrse in toate pferţile lume? cari preţuesc cu mulţumire invenţiunea mea şi ori-cine poate examina meste atestate. Acel pacient, care In decurs de 45 zile nu se va vindtca i ee retrimite banii.

Unde ori-ce încercare s'a constatat zadarnică, rog a proba aparatul mén. Atrag atenţiunea P. T. publie «supra faptulsi sä aparatul meu nu e permis să se confunde su aparatul „Volta* deoarece .Ciasul-Volta* atât în Germania cât şi in Aastro-Ungaria a fost oficios oprit fiind nefolositor, pe când aparatul meu e în genere cunoscut apreciat şi cercetat.

Deja ieftinătatea crucei mele eiectro-magnetice o recomandă îndeosebi.

624 - 7 1

Preţul aparatului mare e fl. 3, sau Cor. 6. — folGsibil la morburi cari nu sunt rsai vechi de 15 anï.

Preţul aparatului mic e fl. 2, sau Cor. 4. — folosibil la copil şi femei de constituţie, foarte slabă.

E x p e d i ţ i e din c e n t r u şi l o c u l de vênzare pentru ţeară şi străinătate e :

Iii, Map V., str. Vadász 42. E j colţul str. Halmán.

Ж

Fondat 1840. Fondat 1840.

Prăvălie de materii de văpsit, zugrăvit şi de lacuri exlusiv.

Arad, piaţa Andrássy Nr. 3. 75* 3 - 5

Lack de cea mal bună calitate pentru padiment şi lack cu luciu pentru parchet.

Tapsea, Terpentin, Şerlack, Firnais, U l e i u d e i n > Brunolin, Garbolmeu, Cleiu.

Toate necesariile pentru templărie. Pensule. Modele pentru pereţi. Deposit bogat de materialul! de specialitate. Comandele din provincie se execută

punctual. Яф* Telefon pentru oraş }i comitat Nr. 217.

.Я2Я.

F o l o s i ţ i

Fasta pentra Щ JffllOlir = = ѳ cea mal bună şi maî plăcută.

1 borcan . . . 1 cor. — fii. 1 bucată . . . — g 00 j , 1 tub . . . . — „ 60 „

¥ 0 J !

droguerie щі parfumerie, maro deposit î n A r a d .

753 2 - 6

Bani pe amortisaţie până la cea mai înaltă proporţie de preţ =========== pe pământuri =============== pe lângă interese de 4 b % — 4 > г / 2 % şi eu ştergere din capital,

tot asemenea cu preţ foar ie ieftin pe case de Închiriat în Arad-eentru; mai departe mijlocesc — pe lângă condi-ţiunî avsntagioase — împrumuturi hipoterare obicinuite.

Anticipez după dorinţă spesele de intabulate. Onoraţii proprietari de imobile să folosească actualele

raporturi pecuniare favorabile, ca prin convertarea mijlocită de mine să-'şî micşoreze sarcinile de interese.

Vestesc totodată O a. publ ic , că

cu U Maiu a. c, mi+am mutat cancelaria щ - în Piaţa Bores Béni Nr. 22. * ш

(casa Spielmann) etâgîul Z .

Szűcs F. Vilmos Institut de î m p r u m u t u r i p e i m o b i l e ş i

p â m ê n t u r ï .

La întrebări dau lămuriri numai trimiţendu-mi-se timbrele corësimnzëtoare postale. &г -82

« r e n a n u l u

Institut de credit şi economii, societate pe actiî în M Â M I A - I K A D N A .

F u n d a t ş î desch i s în 13 N o e m v r i e 1897. Capital social fl. 40.000, în 400 acţiî de fl. 100.

Acoardă: credite personale pe cambii; credite pe cambii cu acoperire hipotecară; credite pe obligaţiuni cu cavenţî până la

fl. 50; şi Împrumuturi pe amanete şi efecte publice. Primeşte: depuneri de bani spre fructificare, după cari institutui piateste contribuţia erarială; ear' deponenţii primesc după banii

depuşi până la 1000 5% de la 1000 în sus 6% interese. 669 - 5 5 D i r e c ţ i u n e a .

Tipografia .Tribuna Poporului" Aurel Popovioiu Bareiann.