ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune

Master: Contabilitate, Control şi Expertiză

- Suport de curs şi aplicaţii practice -

Prof. univ. dr. Răileanu Vasile Lect. univ. drd. Manea Cristina Lidia Asist. univ. drd. Rapcencu Cristian

- Bucureşti - 2010

1

CUPRINS Pag

CAPITOLUL 1. DEZVOLTĂRI PRIVIND SISTEMUL CONTABIL DE BAZĂ

3

1.1. Bilanţul contabil ...................................................................................... 3 1.2. Contul de profit şi pierdere .................................................................... 6 1. 3. Aplicaţie practică............................................................................................ 7 CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA DE ACHIZIŢIE 9 2.1. Noţiuni introductive. Controlul. Metode de consolidare ...................... 9 2.2. Combinări de întreprinderi .................................................................... 14 2.2.1. Identificarea dobânditorului ....................................................................... 14 2.2.2. Evaluarea costului combinărilor de întreprinderi ..................................... 15 2.2.3. Alocarea costului unei combinări de întreprinderi ................................... 17 2.2.4. Tratamentul contabil ulterior.................................................................... 24 2.2.5. Contabilitatea iniţială realizată provizoriu.............................................. 25 2.2.6. Achiziţii inverse............................................................................................ 25 CAPITOLUL 3. DE LA CONTABILITATEA DE ANGAJAMENTE LA

CONTABILITATEA DE TREZORERIE

30 3.1. Definiţii……………………………………………………………………... 30 3.2. Activităţi de exploatare……………………………………………………. 31 3.3. Activităţi de investiţie.................................................................................... 32 3.4. Activităţi de finanţare…………………………………………………… 32 3.5. Formulele de calcul pentru determinarea fluxurilor de trezorerie.......... 33 3.6. Aplicaţii practice........................................................................................... 34 CAPITOLUL 4. ACTIVE ŞI DATORII CONTINGENTE

38

4.1. Definiţii ............................................................................................................. 38 4.2. Recunoaşterea provizioanelor, activelor contingente şi datoriilor

contingente ...................................................................................................... 39 4.2.1. Provizioane................................................................................................... 39 4.2.2. Datorii contingente...................................................................................... 39 4.2.3. Active contingente...................................................................................... 40 4.2.4. Provizioane, active contingente, datorii contingente şi datorii.............. 40 4.3. Evaluare ........................................................................................................... 40 4.4. Rambursări ...................................................................................................... 42 4.5. Modificări ale provizioanelor ........................................................................ 42 4.6. Utilizarea provizioanelor ............................................................................... 42 4.7. Aplicarea regulilor de recunoaştere şi evaluare......................................... 42 4.8. Prezentarea informaţiilor ............................................................................... 43 4.9. Exemple ............................................................................................................ 44 4.10. Aplicaţii practice privind provizioanele, activele contingente şi

datoriile contingente................................................................................... 45

2

CAPITOLUL 5. APROFUNDĂRI PRIVIND INSTRUMENTELE FINANCIARE 50 5.1. Importanţa şi necesitatea subiectului............................................................ 50 5.2. Definiţii............................................................................................................ 50 5.3. Clasificarea instrumentelor financiare ........................................................ 52 5.4. Recunoaşterea şi derecunoaşterea instrumentelor financiare .................... 54 5.5. Evaluarea iniţială a activelor financiare şi a datoriilor financiare............. 54 5.6. Evaluarea ulterioară a activelor financiare .................................................. 55 Aplicaţii practice.................................................................................................... 55 5.7. Deprecierea şi irecuperabilitatea activelor financiare ................................. 58 5.8. Contabilitatea operaţiunilor de acoperire împotriva riscurilor.................. 59 5.8.1. Operaţiuni de acoperire a valorii juste împotriva riscurilor................... 61 5.8.2. Operaţiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor 61 5.8.3. Operaţiuni de acoperire împotriva riscurilor a unei investiţii nete........ 62 5.9. Aplicaţii practice............................................................................................. 62 Bibliografie ....................................................................................................................... ....

67

3

CAPITOLUL 1. DEZVOLTĂRI PRIVIND SISTEMUL CONTABIL DE BAZĂ

Situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii entităţii. 1.1. Bilanţul contabil Formatul bilanţului şi al contului de profit şi pierdere, în special în ceea ce priveşte forma adoptată pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat de la un exerciţiu financiar la altul. Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege. În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate. Formatul bilanţului contabil: A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale 1. Cheltuieli de constituire 2. Cheltuieli de dezvoltare 3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros 4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros 5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie II. Imobilizări corporale 1. Terenuri şi construcţii 2. Instalaţii tehnice şi maşini 3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier 4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie III. Imobilizări financiare 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 2. împrumuturi acordate entităţilor afiliate 3. Interese de participare 4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare 5. Investiţii deţinute ca imobilizări 6. Alte împrumuturi B. Active circulante I. Stocuri 1. Materii prime şi materiale consumabile 2. Producţia în curs de execuţie 3. Produse finite şi mărfuri 4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri II. Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element) 1. Creanţe comerciale 2. Sume de încasat de la entităţile afiliate 3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare 4. Alte creanţe 5. Capital subscris şi nevărsat III. Investiţii pe termen scurt 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate

4

2. Alte investiţii pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C. Cheltuieli în avans D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an 1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile 2. Sume datorate instituţiilor de credit 3. Avansuri încasate în contul comenzilor 4. Datorii comerciale - furnizori 5. Efecte de comerţ de plătit 6. Sume datorate entităţilor afiliate 7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an 1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile 2. Sume datorate instituţiilor de credit 3. Avansuri încasate în contul comenzilor 4. Datorii comerciale - furnizori 5. Efecte de comerţ de plătit 6. Sume datorate entităţilor afiliate 7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale H. Provizioane 1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare 2. Provizioane pentru impozite 3. Alte provizioane I. Venituri în avans J. Capital şi rezerve I. Capital subscris 1. Capital subscris vărsat 2. Capital subscris nevărsat II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve 1. Rezerve legale 2. Rezerve statutare sau contractuale 3. Alte rezerve V. Profitul sau pierderea reportat(ă) VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar 23. - Formatul bilanţului prescurtat este următorul: A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare B. Active circulante I. Stocuri II. Creanţe

5

(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element) III. Investiţii pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C. Cheltuieli în avans D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an H. Provizioane I. Venituri în avans J. Capital şi rezerve I. Capital subscris (prezentând-se separat capitalul vărsat şi capitalul nevărsat) II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve V. Profitul sau pierderea reportat(ă) VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar Prevederi referitoare la elementele de bilanţ Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate. Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, în scopul desfăşurării activităţilor entităţii. Mişcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se prezintă distinct, începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exerciţiului financiar şi la data bilanţului, precum şi rectificările efectuate în cursul exerciţiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exerciţiile financiare precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanţ ca deduceri clare din elementele corespunzătoare. Dacă, atunci când situaţiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru prima oară, preţul de achiziţie sau costul de producţie al unei imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exerciţiului financiar poate fi tratată drept preţ de achiziţie sau cost de producţie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative. Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mişcările diverselor elemente de imobilizări, prevăzute la alin. (1), se prezintă începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale. Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum sunt definite de legislaţia naţională, trebuie prezentate la "Terenuri şi construcţii". În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înţelege drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activităţile entităţii. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depăşeşte un procentaj de 20%. Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans". Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, nu se încasează până la expirarea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea

6

trebuie prezentate şi în notele explicative. Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă. Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor. Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor. Veniturile de încasat înainte de data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri în avans". Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul exerciţiului financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate şi în notele explicative. 1.2. Contul de profit şi pierdere Formatul contului de profit şi pierdere 1. Cifra de afaceri netă 2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie 3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată 4. Alte venituri din exploatare 5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile b) Alte cheltuieli externe 6. Cheltuieli cu personalul: a) Salarii şi indemnizaţii b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii 7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză 8. Alte cheltuieli de exploatare 9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante 13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entităţile afiliate 14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă 15. Venituri extraordinare 16. Cheltuieli extraordinare 17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară 18. Impozitul pe profit 19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus 20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

7

Prevederi referitoare la elementele din contul de profit şi pierdere Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri. În cazul entităţilor al căror obiect principal de activitate îl constituie activitatea de leasing, în cifra de afaceri netă se include şi dobânda cuvenită acestor contracte, aferentă perioadei de raportare. Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor curente ale entităţii trebuie prezentate la "Venituri extraordinare" şi "Cheltuieli extraordinare". Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat. În înţelesul prezentelor reglementări, prin activităţi curente se înţelege orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea. Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de entitate, decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Prin urmare, un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate, dar nu şi pentru o alta, datorită diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi. De exemplu, pierderile rezultate în urma unui cutremur pot fi calificate de către o entitate ca element extraordinar. Exemple de evenimente sau tranzacţii ce dau naştere, în general, la elemente extraordinare în cazul majorităţii entităţilor sunt exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural. Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile prevăzute la alin. (1) sunt nesemnificative pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie prezentate explicaţii despre valoarea şi natura acestora. Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu financiar. Entităţile trebuie să prezinte în notele explicative proporţia în care impozitul pe profit afectează "Profitul sau pierderea din activitatea curentă" şi "Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară".

1.3. Aplicaţie practică S.C. BestDesign S.A. are ca obiect de activitate fabricarea de articole confectionate din textile

(Cod CAEN 1740). Clasificaţi informaţiile prezentate şi întocmiţi bilanţul contabil.

- lei -

Elemente Valoare CLASIFICARE Cheltuieli alocate pentru produse şi tehnologii noi 400Cheltuieli de înregistrare şi înmatriculare 200Mătase 1.500Salarii datorate 30.000Creanţe generate de decontările cu personalul 4.000Brevete de inventie 600Cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni 100Rezerve legale 400Maşini de tricotat 60.000Provizioane 100.000 Obligaţii faţă de acţionari privind capitalul de rambursat 30.000Sacouri nefinisate 1.000Stofă 2.000Dividende de plată 42.650Clienţi 15.000Acţiuni proprii răscumpărate 7.000

8

Casa în lei 8.000Chirii plătite în avans pentru un imobil 14.000Licenţe achizitionate 850Clădiri 80.000Contribuţia la fondul de şomaj 20.000Lână 4.500Cutii 10.000Xerox 76.300Depozit bancar pe termen lung 500Credite bancare pe termen lung 80.000Mărci de fabrica achizitionate 5.500Maşini de cusut 30.000Rochii fabricate 4.500Calculatoare HP 100.000Capital subscris vărsat 310.000Rezerve statutare 600Furnizori 60.000Papiote aţă 1.700Cambii de primit 10.000Abonamente plătite în avans 6.000Camionete 80.000Prime de capital 51.600Rechizite 2.500Costume fabricate 2.500Impozite şi taxe datorate bugetului de stat 40.000Halate de protecţie 3.000Obligaţiuni răscumpărate 3.000Rezerve din reevaluare 30.000Fuste fabricate 1.700Dobânzi aferente creditelor primite 15.000Sacouri cumpărate destinate revânzării 19.000Maşini de surfilat 99.000Alte rezerve 100Bluze fabricate 5.300Contribuţia la asigurări sociale 30.000Profit reportat din anul precedent 300Maşini de teren 180.000Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 5.000Bluze cumpărate destinate revânzării 10.000Dobânzi încasate anticipat 100.000Casa în devize 22.000Profit net al exerciţiului încheiat 3.000Birouri (obiecte de inventar) 50.000Cambii de plătit 20.000Avansuri acordate furnizorilor de servicii 2.000Conturi la bănci în lei 6.000Conturi la bănci în devize 13.000Acreditive 9.000Terenuri 18.000

În anul următor, societatea va rambursa 20% din creditele pe termen lung contractate de la instituţiile de credit.

9

CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA DE ACHIZIŢIE

2.1. Noţiuni introductive. Controlul. Metode de consolidare

Combinare de întreprinderi

Gruparea unor entităţi sau întreprinderi individuale într-o singură entitate raportoare.

Control Autoritatea de a guverna politicile financiare şi operaţionale ale unei entităţi sau întreprinderi pentru a obţine beneficii din activitatea ei.

Controlul comun reprezintă modalitatea contractuală de repartizare a controlului asupra unei activităţi economice, şi există numai atunci când deciziile strategice financiare şi operaţionale cu privire la respectiva activitate necesită consensul unanim al părţilor care îşi împart controlul (asociaţii).

Influenţă semnificativă

Puterea de a participa la luarea deciziilor de politicã financiarã şi operaţională a entităţii în care s-a investit, dar fără a avea control sau control comun asupra acestor politici.

Fond comercial Beneficii economice viitoare apărute din active care nu au capacitatea de a fi identificate individual şi recunoscute separat.

Filială O entitate, inclusiv o entitate ce nu este constituitã sub forma unei corporaţii cum ar fi un parteneriat, care este controlatã de o altã entitate (cunoscutã drept societate-mamã).

Societate-mamă O entitate care are una sau mai multe filiale. Data de achiziţie Data la care dobânditorul obţine în mod efectiv controlul asupra societăţii

achiziţionate. Asociere în participaţie Un contract prin care două sau mai multe părţi se angajează într-o activitate

economică aflată sub control comun. Entitate asociatã O entitate, inclusiv o entitate necorporativã cum ar fi parteneriatul, asupra cãreia

investitorul are o influenţã semnificativã şi care nu este nici o filialã a acestuia, nici un interes într-o asociere în participaţie.

Situaţii financiare consolidate

Situaţiile financiare ale unui grup, prezentate ca şi în cazul unei entitãţi economice unice.

Interes minoritar Acea parte din profitul sau pierderea şi din activele nete ale unei filiale atribuibilã participaţiilor la capitalurile proprii care nu sunt deţinute, direct sau indirect prin filiale, de societatea-mamă.

Metoda punerii în echivalenţă

Metoda de contabilizare prin care investiţia este iniţial recunoscutã la cost şi ajustatã ulterior în funcţie de modificãrile postachiziţie ale cotei investitorului din activele nete ale entitãţii în care a investit. Contul de profit şi pierdere al investitorului cuprinde cota investitorului din contul de profit şi pierdere al entitãţii în care a investit.

Consolidarea proporţionalã

Metoda de contabilizare prin care partea unui asociat din activele, datoriile, veniturile sau cheltuielile unei entităţi controlate în comun este combinatã, element cu element, cu elementele similare din situaţiile financiare ale asociatului ori raportate ca elemente-rând separate în situaţiile financiare ale asociatului.

O societate-mamă va prezenta situaţii financiare consolidate în care va consolida investiţiile sale în filiale. Excepţie: O societate-mamă nu trebuie să prezinte situaţii financiare consolidate în cazul în care societatea-mamă este - la rândul ei - în totalitate sau parţial o filială a unei alte entităţi, iar proprietarii săi, inclusiv cei care, în alte condiţii, nu au drept de vot, au fost informaţi şi nu au fost împotrivă faptului ca

10

societatea-mamă să nu prezinte situaţii financiare consolidate. Se presupune că există control atunci când societatea-mamă deţine, direct sau indirect, prin filiale, mai mult de jumătate din numărul de voturi ale unei entităţi, cu excepţia împrejurărilor excepţionale în care se poate demonstra clar că acest tip de proprietate nu înseamnă control. Controlul există şi atunci când societatea-mamă deţine jumătate sau mai puţin din numărul de voturi ale unei entităţi, dacă deţine:

(a) mai mult de jumătate din drepturile de vot, în virtutea unui acord cu alţi investitori; (b) autoritatea să conducă politicile financiare şi operaţionale ale entităţii prin statut sau contract; (c) autoritatea să numească sau să înlocuiască majoritatea membrilor Consiliului de Administraţie sau

echivalentului acestuia, iar controlul entităţii este exercitat de acest consiliu sau organism; sau (d) autoritatea de a deţine majoritatea voturilor la adunările Consiliului de Adminis-traţie sau

organului de conducere echivalent, iar controlul entităţii este exercitat de consiliu sau organul de conducere echivalent. Dacă un investitor deţine, direct sau indirect (de exemplu, prin filiale), 20% sau mai mult din

numărul de voturi ale entităţii în care a investit, se presupune că acesta exercită o influenţă semnificativă, cu excepţia cazului în care se poate clar demonstra că nu aceasta este situaţia. O participaţie substanţială sau majoritară a unui alt investitor nu exclude neapărat posibilitatea ca un investitor să exercite o influenţă semnificativă.

Aplicaţii: 1. Trei societăţi A, B şi C, investesc în societatea D, producătoare de echipament sportiv.

Societatea A are o experienţă considerabilă în fabricarea echipamentului şi a dezvoltat o nouă tehnologie de a îmbunătăţi procesul de producţie şi performanţa produselor. Entităţile B şi C sunt bănci care au finanţat activităţile anterioare ale lui A. Entitatea A va contribui cu tehnologie şi know-how, în timp ce B şi C vor finanţa activitatea. Cotele de participare la capitalul lui D sunt: A 40%, B 30% şi C 30%. Fiecare societate va numi directorii în funcţie de cota de participare la capitalul lui D. Există un acord între acţionari care stipulează faptul că nu toţi directorii au putere executivă, ci doar directorul general şi directorul economic, amândoi fiind numiţi de către A datorită experienţei recunoscute în domeniul de fabricare a exchipamentelor sportive. Conform acordului, directorul general şi directorul economic au puetea de a stabili politicile şi bugetele, consultându-i şi pe ceilalţi membrii ai consiliului pentru informaţii suplimentare.

Stabiliţi cine deţine controlul asupra societăţii D. 2. Compania A deţine 45% din drepturile de vot ale companiei B. De asemenea, A a încheiat

un acord cu alţi acţionari care deţin 20% din drepturile de vot, conform căruia acei acţionari vor vota întotdeauna în acelaşi mod ca şi A.

Stabiliţi dacă A deţine controlul asupra societăţii B. 3. Societăţile X, Y şi Z sunt filiale deţinute în totalitate de către societatea M. Fiecare din

societăţile X, Y şi Z deţine 18% din drepturile de vot ale societăţii T. Stabiliţi cât controlează M din totalul drepturilor de vot ale societăţii T.

11

Procentaj de control / Procentaj de interes Aplicaţii: 1. Determinaţi procentajul de control şi cel de interes detinut de H in W: Soluţie

H deţine în Procentaj de control Procentaj de interes S 80% 80% W - direct 40%

- indirect 30% 70%

40%+ 80%*30% = 64%

2. Determinaţi procentajul de control şi cel de interes:

Soluţie M deţine în Procentaj de control Procentaj de interes

S1 80% 80% S2 - deoarece M controlează S1, înseamnă că

deţine prin intermediul lui S1controlul a 65% 80%*65% = 52%

S3 - direct 10% - indirect, prin S2 pe care îl controlează, 25% şi indirect prin S5 pe care îl controlează, 12%

47%

10% + 80%*65%*25% + 21%*12%+85%*30%*12%= 28,58%

S4 85% 85% S5 - direct 21%

- indirect, prin intermediul lui S4 pe care îl controlează, 30%

51%

21% + 85%*30% = 46,5%

3. Determinaţi procentajul de control şi cel de interes:

12

Soluţie

SM deţine în Procentaj de control Procentaj de interes S1 70% 70% S2 80% 80% S3 30% 30% S4 - deoarece SM controlează S1, înseamnă că

deţine prin intermediul lui S1controlul a 60% 70%*60% = 42%

S5 - indirect, prin S1 pe care îl controlează, 20% şi indirect prin S2 pe care îl controlează, 45%

65%

70%*20% + 80%*45%= 50%

S6 - direct 25% - SM nu controlează S3, deci prin S3 nu exercită influenţă asupra lui S6

25%

25% + 30%*22%= 31,6%

S7 - indirect, prin S4 pe care îl controlează, 30% şi indirect prin S2 pe care îl controlează, 4%

34%

70%*60%*30% + 80%*4%= 15,8%

S8 - deoarece SM controlează S5, înseamnă că deţine 30% prin intermediul lui S5; - SM nu controlează S6, deci nici S8 prin intermediul lui S6

30%

70%*20%*30% + 80%*45%*30% + 25%*3% + 30%*22%*3%= 16%

Metode de consolidare

13

Aplicaţie: Bilanturile contabile ale societatilor M si F se prezinta astfel: Bilant contabil al societatii F inainte de consolidare: u.m.

Elemente Societatea F Imobilizari corporale Active circulante TOTAL ACTIVE Datorii TOTAL ACTIVE - DATORII Capital subscris varsat Rezerve Rezultatul exercitiului TOTAL CAPITAL PROPRIU

70.00040.000

110.00025.00085.00060.00010.00015.00085.000

Bilant contabil al societatii M inainte de consolidare: u.m.

Elemente a (M detine 80%)

b (M detine 50%)

c (M detine 20%)

Imobilizari corporale Imobilizari financiare F Active circulante TOTAL ACTIVE Datorii TOTAL ACTIVE - DATORII Capital subscris varsat Rezerve Rezultatul exercitiului TOTAL CAPITAL PROPRIU

100.00048.00082.000

230.000100.000130.00080.00020.00030.000

130.000

118.000 30.000 82.000

230.000 100.000 130.000 80.000 20.000 30.000

130.000

136.00012.00082.000

230.000100.000130.00080.00020.00030.000

130.000 Cont de profit şi pierdere al societăţii M: Venituri totale 100.000 u.m. Cheltuieli totale 70.000 u.m. Rezultat 30.000 u.m. Cont de profit şi pierdere al societăţii F: Venituri totale 60.000 u.m. Cheltuieli totale 45.000 u.m. Rezultat 15.000 u.m. Intre societati nu exista operatii reciproce. Efectuati inregistrarile contabile necesare in fiecare caz in parte si intocmiti bilantul

consolidat.

2.2. Combinări de întreprinderi

14

O combinare de întreprinderi reprezintă gruparea entităţilor sau a întreprinderilor cu scop lucrativ

separate într-o singură entitate raportoare. Rezultatul aproape tuturor combinărilor de întreprinderi este că o entitate, dobânditorul, obţine controlul asupra uneia sau mai multor alte întreprinderi cu scop lucrativ, societatea achiziţionată.

Costurile administrative generale precum şi alte costuri care pot fi atribuite direct combinării de intreprinderi nu sunt incluse în costul combinării. Acestea sunt recunoscute drept cheltuială atunci când apar. Pierderile viitoare ce se asteapta sa fie generate ca urmare a combinarii nu sunt incluse in costul combinarii.

Aplicarea metodei achiziţiei presupune parcurgerea următoarelor etape: - identificarea dobânditorului; - stabilirea datei achiziţiei; - recunoaşterea şi evaluarea activelor identificabile achiziţionate, a datoriilor asumate şi a oricăror

interese care nu controlează (interes minoritar) în entitatea dobândită; şi - recunoaşterea şi evaluarea fondului comercial sau a câştigului obţinut în urma unei cumpărări în

condiţii avantajoase. 2.2.1. Identificarea dobânditorului

Pentru toate combinările de întreprinderi se va identifica un dobânditor. Dobânditorul este reprezentat de entitatea participantă la combinare care obţine controlul asupra celorlalte entităţi participante la combinare.

Datorită faptului că metoda de achiziţie priveşte o combinare de întreprinderi din perspectiva dobânditorului, se presupune că una dintre părţile implicate în tranzacţie poate fi identificată ca fiind dobânditorul. Atunci când o nouă entitate este înfiinţată pentru a emite instrumente de capitaluri proprii cu scopul realizării unei combinări de întreprinderi, una dintre entităţile participante la combinare care a existat înainte de combinare va fi identificată ca dobânditor pe baza probelor existente (se ţine cont de mărimea entităţilor înainte de combinare, de iniţiatorul procesului de combinare dintre entităţile participante etc.).

Exemplu: Entităţile Bamin şi Creta fac obiectul unei combinări de întreprinderi. Termenii tranzacţiei se prezintă astfel:

- a fost creată o nouă entitate, entitatea Real; - acţionarii anteriori ai entităţii Bamin deţin 58% din capitalul entităţii Real; - membrii anteriori ai consiliului director şi ai organului de conducere al entităţii Bamin deţin

aceleaşi funcţii în cadrul entităţii Real; - valoarea justă a activului net al entităţii Bamin, la data achiziţiei, este de 80.000 lei; - valoarea justă a activului net al entităţii Creta, la data achiziţiei, este de 65.000 lei.

Care dintre cele trei entităţi trebuie considerată a fi dobânditorul? Conform acestor informaţii disponibile şi în lipsa altor factori contradictorii, entitatea Bamin va fi

recunoscută ca dobânditor. Astfel, activele, datoriile şi datoriile contingente ale entităţii Creta trebuie să fie evaluate la valoarea justă pentru a putea fi incluse în situaţiile financiare întocmite ulterior combinării de întreprinderi.

Sunt situaţii în care entitatea identificată ca dobânditor, din punct de vedere contabil, poate diferi

de entitatea identificată ca dobânditor, din punct de vedere juridic, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu o achiziţie inversă.

Exemplu:

15

Entităţile Corela (o societate cotată pe piaţa de capital) şi Faram fac obiectul unei combinări de întreprinderi. Termenii tranzacţiei sunt următorii:

- entitatea Corela achiziţionează 100% din acţiunile comune ale entităţii Faram; - acţionarii precedenţi ai entităţii Faram vor deţine noi acţiuni reprezentând 70% din drepturile de

vot ale entităţii Corela; - membrii anteriori ai consiliului director şi ai organului de conducere al entităţii Faram deţin

aceleaşi funcţii în cadrul entităţii Corela; - valoarea justă a activului net al entităţii Corela, la data achiziţiei, este de 200.000 lei; - valoarea justă a activului net al entităţii Faram, la data achiziţiei, este de 650.000 lei.

Care dintre cele două entităţi trebuie considerată a fi dobânditorul? În acest exemplu, din punct de vedere contabil, entitatea Faram este dobânditorul. Este vorba de o

achiziţie inversă şi nu se ţine cont de faptul că, din punct de vedere juridic, entitatea Corela este considerată a fi dobânditor. Valoarea justă a activului net al entităţii Faram este mult mai mare decât cea a entităţii Corela, iar în urma combinării entitatea Faram obţine controlul celeilalte părţi participante la tranzacţie.

2.2.2. Evaluarea costului combinărilor de întreprinderi Contravaloarea transferată în cadrul unei combinări de întreprinderi trebuie să fie evaluată la

valoarea justă. Aceasta reprezintă suma valorilor juste de la data achiziţiei ale: - activelor transferate de către dobânditor (numerar, o întreprindere, o filială, o contravaloare

contingentă sau alte active); - datoriilor suportate de către dobânditor faţă de foştii proprietari ai entităţii dobândite; şi - intereselor în capitalurile proprii emise de către dobânditor (instrumente de capitaluri proprii

ordinare sau preferenţiale, opţiuni, warante şi participaţiile membrilor entităţilor mutuale). Costurile aferente achiziţiei sunt costurile pe care le suportă dobânditorul pentru realizarea unei

combinări de întreprinderi şi trebuie să fie recunoscute în contul de profit şi pierdere în perioadele în care acestea au fost suportate, iar serviciile prestate. Aceste costuri cuprind:

- onorariile intermediarului; - onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare şi alte onorarii profesionale sau de

consultanţă; - costurile administrative generale, inclusiv costurile de menţinere a unui departament intern de

achiziţii; şi - costurile de înregistrare şi de emitere a titlurilor de creanţă şi a acţiunilor.

Astfel, valoarea justă a schimbului între cumpărător şi vânzător pentru întreprindere nu cuprinde costurile aferente achiziţiei. Acestea sunt tranzacţii separate în cadrul cărora cumpărătorul plăteşte valoarea justă a serviciilor primite şi nu reprezintă active ale dobânditorului la data achiziţiei, deoarece beneficiile obţinute sunt consumate pe măsură ce sunt primite serviciile. Pierderile viitoare din exploatare care se aşteaptă să fie generate ca urmare a realizării combinării nu vor fi incluse în costul combinării. De asemenea, atunci când o combinare de întreprinderi nu este finalizată, toate costurile suportate până în acel moment vor fi recunoscute la cheltuielile periodei.

Exemplu: Entitatea ALFA achiziţionează entitatea BETA. Ieşirile de beneficii economice ale entităţii ALFA, ca urmare a realizării tranzacţiei, sunt următoarele:

- entitatea ALFA emite 200.000 de acţiuni noi către acţionarii entităţii BETA având aceleaşi condiţii cu cele tranzacţionate pe piaţă, al căror preţ este de 3 lei/acţiune;

- entitatea ALFA achită suma de 40.000 lei în numerar acţionarilor precedenţi ai entităţii BETA; - entitatea ALFA îşi asumă o datorie la nivelul sumei de 3.000 lei faţă de un client al entităţii BETA

pentru a pune capăt contractului încheiat, deoarece în urma combinării dobânditorul a dorit să renunţe la unii clienţi;

16

- entitatea ALFA achită onorariile profesionale, la nivelul sumei de 7.000 lei, cuvenite experţilor contabili care au contabilizat efectele combinării şi onorarii către consilierii juridici în sumă de 8.000 lei;

- entitatea ALFA a hotărât să extindă perioada acordului financiar încheiat cu o instituţie de credit pentru a putea obţine numerar suplimentar necesar efectuării tranzacţiei de achiziţie a entităţii BETA (costul extinderii acordului este de 1.000 lei);

- în cadrul entităţii ALFA funcţionează un departament de achiziţii care, în perioada desfăşurării combinării, a înregistrat costuri la nivelul sumei de 3.000 lei (personalul angajat în acest departament estimează faptul că şi-au petrecut 30% din timpul de lucru din această perioadă, pentru înregistrarea achiziţiei entităţii BETA);

- entitatea ALFA va suporta suma de 4.000 lei pentru a moderniza sistemul informatic al entităţii BETA, astfel încât acesta să fie la acelaşi nivel cu cel utilizat în cadrul entităţii dobânditoare. Având în vedere informaţiile disponibile mai sus, care este nivelul costului combinării? Dacă această tranzacţie a avut loc până la data de 1 ianuarie 2010 şi dobânditorul nu a dorit să

aplice varianta revizuită a IFRS 3 „Combinări de întreprinderi”, costul aferent combinării de întreprinderi va cuprinde următoarele componente:

Elemente Suma

Instrumente de capital emise (200.000 acţiuni x 3 lei/acţiune) 600.000 leiNumerar 40.000 leiDatorie asumată 3.000 leiOnorarii aferente experţilor contabili 7.000 leiOnorarii aferente consilierilor juridici 8.000 leiCostul combinării de întreprinderi 658.000 lei

Costurile suportate de dobânditor pentru a extinde perioada de finanţare vor fi incluse în evaluarea

datoriei pe care şi-o asumă entitatea ALFA în finanţarea achiziţiei. Cheltuielile înregistrate de către departamentul de achiziţii (3.000 lei) şi sumele necesare modernizării sistemului informatic (4.000 lei) trebuie să fie recunoscute la cheltuieli în momentul în care acestea sunt suportate şi nu sunt incluse în costul combinării, deoarece nu sunt costuri atribuibile în mod direct realizării combinării.

În conformitate cu IFRS 3 „Combinări de întreprinderi” revizuit, contravaloarea transferată va cuprinde următoarele elemente:

Elemente Suma Instrumente de capital emise (200.000 acţiuni x 3 lei/acţiune) 600.000 leiNumerar 40.000 leiDatorie asumată 3.000 leiCostul combinării de întreprinderi 643.000 lei

Onorariile contabile şi cele juridice sunt costuri aferente achiziţiei, adică acele costuri pe care le

suportă dobânditorul pentru realizarea unei combinări de întreprinderi şi trebuie să fie recunoscute în contul de profit şi pierdere în perioadele în care acestea au fost suportate.

Costul combinării poate fi condiţionat de evenimente viitoare, cum ar fi profitabilitatea viitoare a entităţii achiziţionate. Astfel, costul combinării trebuie să fie ajustat cu suma corespunzătoare plăţii contingente, dacă aceasta este probabilă şi poate să fie evaluată în mod credibil. Asemenea elemente neprevăzute trebuie să fie incluse în costul combinării indiferent dacă majorează sau diminuează acest cost şi implicit afectează şi nivelul fondului comercial. Modificările ulterioare legate de estimarea probabilităţii evenimentului contingent sau de evaluarea credibilă a acestuia vor ajusta costul combinării de întreprinderi.

17

Exemplu: Entitatea Mara achiziţioneaza entitatea Dislo. Dacă profitabilitatea medie a entităţii Dislo depăşeşte suma de 60.000 lei în fiecare din următorii trei ani, atunci entitatea Mara va efectua o plată suplimentară la nivelul sumei de 22.000 lei către foştii proprietari ai entităţii Dislo.

În perioadele precedente, profitul obţinut de entitatea Mara s-a situat între 50.000 le şi 70.000 lei. Doar în situaţia în care nu există dovezi care să arate contrariul (precum o modificare radicală a obiectului de activitate al entităţii Dislo), este probabil ca plata să fie efectuată iar dacă suma de 22.000 lei este evaluată în mod credibil, atunci ea va fi inclusă în costul combinării. Dacă ulterior achiziţiei, entitatea Dislo obţine în primul an un profit de numai 30.000 lei, atunci este posibil ca plata să nu mai fie considerată probabilă, deoarece în fiecare dintre cei doi ani rămaşi entitatea Dislo trebuie să obţină un profit de 75.000 lei1, nivel care depăşeşte pragul maxim înregistrat în trecut. Astfel, costul combinării trebuie să fie ajustat deoarece se pare că plata probabilă la nivelul sumei de 22.000 lei nu va mai fi efectuată. În acest sens, se apelează la reducerea valorii fondului comercial recunoscut cu suma de 22.000 lei. 2.2.3. Alocarea costului unei combinări de întreprinderi

Dobânditorul va evalua activele identificabile dobândite, precum şi datoriile asumate la valorile juste ale acestora de la data achiziţiei lor.

IFRS 3 „Combinări de întreprinderi” revizuit impune dobânditorului să recunoască fondul comercial în categoria activelor şi să îl evalueze ca valoare reziduală, deoarece o evaluare directă a acestuia nu este posibilă. Astfel, dobânditorul trebuie să recunoască fondul comercial la data achiziţiei şi să îl evalueze la diferenţa dintre:

- totalul dintre contravaloarea transferată, valoarea oricăror interese care nu controlează în entitatea dobândită şi valoarea justă de la data achiziţiei a interesului în capitalurile proprii deţinute anterior de dobânditor în entitatea dobândită (în cazul combinărilor de întreprinderi realizate în etape); şi

- valorile nete de la data achiziţiei ale activelor identificabile dobândite şi ale datoriilor asumate.

Exemplu: Entitatea Cris achiziţionează entitatea Cranex, costul combinării fiind de 65.000 lei. La data achiziţiei, activele, datoriile şi datoriile contingente ale entităţii Cranex sunt următoarele:

Valoare contabilă

Valoare justă

- lei - - lei - Construcţii 15.000 19.000 Terenuri 2.000 2.000 Stocuri 16.000 18.000 Creanţe (nete) 5.000 5.000 Disponibil la bancă 20.000 20.000 Datorii către terţi (12.000) (12.000) Datorie contingentă nerecunoscută (1.000) Valoarea justă totală a activelor nete achiziţionate 51.000 Costul total al combinării 65.000 Fondul comercial recunoscut la data achiziţiei 14.000

Nu este obligatoriu ca diferenţele existente între valorile recunoscute în contabilitate şi valorile juste determinate să fie recunoscute de către entitatea achiziţionată. Totuşi, aceasta poate recunoaşte creşterea valorii construcţiilor prin constituirea unei rezerve din reevaluare. 1 (60.000 lei x 3 ani – 30.000 lei) / 2 ani = 75.000 lei

18

Contabilizarea interesului minoritar Pentru fiecare combinare de întreprinderi, dobânditorul va evalua orice interes care nu

controlează (interes minoritar) în entitatea dobândită: - la valoarea justă; sau - în funcţie de partea proporţională a interesului care nu deţine controlul în activele identificabile

nete ale entităţii dobândite. În ceea ce priveşte evaluarea la valoarea justă, ar trebui să se ţină cont de cotaţia pe piaţă a

titlurilor care nu sunt deţinute de dobânditor. În situaţia entităţilor necotate pe pieţele de capital, unde valoarea pe piaţă a acţiunilor nu este disponibilă, dobânditorul trebuie să determine valoarea justă a interesului care nu controlează utilizând alte tehnici de evaluare.

Valorile juste pe acţiune ale interesului dobânditorului în entitatea dobândită şi ale interesului care nu controlează calculate pe acţiune pot fi diferite. Este posibil ca principala diferenţă să fie includerea unei prime de control în valoarea justă pe acţiune a interesului dobânditorului în entitatea dobândită sau, invers, includerea unei reduceri pentru lipsa controlului (reducere minoritară) în valoarea justă pe acţiune a interesului care nu controlează.

Exemplu: Entitatea ALFA achiziţionează entitatea BETA în două tranzacţii separate:

- la data de 10 iulie 2009, achiziţionează 33% din acţiunile existente la un preţ unitar de 20 lei/acţiune, ceea ce înseamnă că entitatea ALFA deţine o influenţă semnificativă în entitatea BETA;

- la data de 25 septembrie 2009, entitaeta ALFA mai achiziţionează 33% din numărul total al acţiunilor entităţii BETA la un preţ unitar de 32 lei/acţiune, ceea ce înseamnă că entitatea ALFA deţine controlul asupra entităţii BETA; Având în vedere cotaţiile pe piaţă pentru restul acţiunilor, entitatea ALFA stabileşte valoarea justă

a interesului care nu controlează la 17 lei/acţiune. Este posibil ca pentru acţiunile unei entităţi să fie disponibile trei valori juste diferite? În această situaţie, fiecare valoare justă atribuită reflectă existenţa unor condiţii diferite în cadrul

unor piaţe diferite: - valoarea justă de 20 lei/acţiune este aferentă unor titluri care oferă influenţă semnificativă în cadrul

unei entităţi unde pot exista foarte mulţi acţionari şi astfel entitatea ALFA se poate lansa într-o tranzacţie care să îi confere controlul;

- valoarea de 32 lei/acţiune reprezintă valoarea justă a interesului care controlează şi include o primă de control;

- valoarea de 17 lei/acţiune reprezintă valoarea justă a interesului care nu controlează în cadrul unei entităţi care este controlată de o terţă parte. Exemplu: Entitatea ALFA achiziţionează 70% din acţiunile entităţii BETA pentru suma de 1.200.000 lei.

Capitalul social al entităţii achiziţionate este format din 200.000 de acţiuni, valoarea nominală fiind de 5 lei/acţiune. Valoarea justă a activelor nete identificabile ale entităţii BETA este de 1.450.000 lei. La data achiziţiei, cotaţia pe piaţă a acţiunilor entităţii BETA este de 5,5 lei/acţiune.

Care este nivelul fondului comercial, în situaţiile în care: - dobânditorul evaluează interesul care nu controlează la valoarea justă; - dobânditorul evaluează interesul care nu controlează în funcţie de ponderea acestuia în

activele identificabile nete ale entităţii dobândite? I. Dobânditorul evaluează interesul care nu controlează la valoarea justă:

* Contravaloarea transferată 1.200.000 lei+ Interesul care nu controlează evaluat la valoarea justă2 330.000 lei– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 1.450.000 lei

19

= Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 80.000 leiII. Dobânditorul evaluează interesul care nu controlează având în vedere ponderea acestuia în

activele identificabile nete ale entităţii dobândite * Contravaloarea transferată 1.200.000 lei+ Interesul care nu controlează (30% x 1.450.000 lei) 435.000 lei– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 1.450.000 lei= Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 185.000 lei

Evaluarea fondului comercial dobândit dintr-o combinare de întreprinderi realizată în etape a fost

simplificată şi astfel au fost reduse complexitatea şi costurile contabilizării acesteia. Anterior revizuirii standardelor, o entitate care a dobândit o altă entitate în cadrul unei achiziţii în etape evalua fondul comercial în funcţie de costul fiecărei etape şi de valoarea justă aferentă activelor nete suport identificabile dobândite. Acest proces era costisitor deoarece impunea dobânditorului să determine valorile alocate activelor nete identificabile dobândite la data fiecărei achiziţii, chiar dacă aceste etape aveau loc cu mulţi ani în urmă.

În prezent, pentru astfel de achiziţii în etape, fondul comercial trebuie să fie evaluat o singură dată, la data achiziţiei. Toate activele dobândite şi datoriile asumate, inclusiv cele ale unei entităţi dobândite care nu este deţinută în totalitate, precum şi orice interese care nu controlează în entitatea dobândită trebuie să fie evaluate la valorile lor juste de la data achiziţiei, cu anumite excepţii prezentate în conţinutul lucrării. Astfel, a fost eliminată practica de a nu recunoaşte partea din fondul comercial aferentă intereselor care nu controlează în filialele care nu sunt deţinute în totalitate. Totuşi, aşa cum am mai precizat, entităţile pot evalua interesul care nu controlează într-o entitate dobândită ca pe partea sa proporţională din activele nete identificabile ale entităţii dobândite. Dacă o entitate alege această alternativă, este recunoscut numai fondul comercial aferent dobânditorului.

Exemplu: Entitatea ALFA achiziţionează entitatea BETA în două etape:

- în anul 2003, entitatea ALFA a achiziţionat 40% din acţiunile existente ale entităţii BETA pentru suma de 65.000 lei, moment în care valoarea justă a activelor identificabile nete ale entităţii BETA era la nivelul sumei de 160.000 lei;

- în anul 2009, entitatea ALFA a mai achiziţionat 50% din acţiunile entităţiie BETA pentru suma de 90.000 lei. La data achiziţiei, valoarea justă a activelor identificabile nete ale entităţii BETA este de 170.000

lei. Valoarea justă a pachetului iniţial de 40% este de 70.000 lei, iar valoarea justă a interesului de 10% care nu controlează este de 20.000 lei.

Care este nivelul fondului comercial, în situaţiile în care: - dobânditorul evaluează interesul care nu controlează la valoarea justă; - dobânditorul evaluează interesul care nu controlează în funcţie de ponderea acestuia în

activele identificabile nete ale entităţii dobândite? I. Dobânditorul evaluează interesul care nu controlează la valoarea justă:

* Contravaloarea transferată 90.000 lei+ Interesul care nu controlează evaluat la valoarea justă 20.000 lei+ Interesul deţinut anterior în entitatea dobândită (valoare justă) 70.000 lei– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 170.000 lei= Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 10.000 lei

II. Dobânditorul evaluează interesul care nu controlează având în vedere ponderea acestuia în

20

activele identificabile nete ale entităţii dobândite * Contravaloarea transferată 90.000 lei+ Interesul care nu controlează (10% x 170.000 lei) 17.000 lei+ Interesul deţinut anterior în entitatea dobândită (valoare justă) 70.000 lei– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 170.000 lei= Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 7.000 lei

Exemplu:

Entitatea ALFA achiziţionează entitatea BETA. Bilanţul societăţii achiziţionate, înainte de achiziţie, se prezintă astfel:

Active Sume Capitaluri proprii + Datorii Sume Terenuri 20.000 lei Capital social 30.000 leiUtilaje 8.000 lei Rezerve 6.000 leiMijloace de transport 15.000 lei Imprumuri pe termen lung 7.000 leiLicenţe, brevete 5.000 lei Furnizori 8.000 leiMaterii prime 6.000 lei Salarii datorate 10.000 leiConturi la bănci 12.000 lei Impozit de plată 5.000 leiTOTAL: 66.000 lei TOTAL: 66.000 lei

La data achiziţiei, valorile juste ale activelor şi datoriilor identificabile sunt egale cu valorile contabile, cu excepţia următoarelor elemente:

Utilaje 6.000 leiTerenuri 24.000 leiLicenţe, brevete 6.500 leiMaterii prime 7.000 lei

Se cunosc următoarele informaţii suplimentare:

- contravaloarea transferată sub formă de numerar este de 35.000 lei; - onorariile plătite juriştilor sunt de 2.000 lei, iar cele achitate evaluatorilor sunt de 3.000 lei; - înainte de data achiziţiei, ALFA deţinea 20% din numărul total al acţiunilor entităţii BETA,

participaţie care a fost evaluată la data achiziţiei la suma de 7.000 lei; - în urma combinării, se estimează că se vor înregistra pierderi viitoare de 5.000 lei; - în exerciţiul financiar precedent, BETA a garantat un credit bancar pentru o a treia entitate,

GAMA, moment în care situaţia financiară a lui GAMA era bună; în prezent, conducerea lui BETA estimează ca există o probabilitate de 15% de a plăti ratele scadente ale lui GAMA, în valoare de 6.000 lei. Care este nivelul fondului comercial recunoscut de către dobânditor? Pentru a determina nivelul fondului comercial se parcurg următoarele etape:

a) determinarea activelor totale la valoarea justă: Active la VJ = 24.000 + 6.000 + 15.000 + 6.500 + 7.000 + 12.000 = 70.500 lei

b) determinarea datoriilor totale la valoarea justă:

Datorie contingentă recunoscută = 6.000 lei x 15% = 900 lei Datorii la VJ = 7.000 + 8.000 + 10.000 + 5.000 + 900 = 30.900 lei

c) determinarea activului net al entităţii BETA:

Activ net = 70.500 lei – 30.900 lei = 39.600 lei

d) determinarea fondului comercial:

21

* Contravaloarea transferată 35.000 lei+ Interesul care nu controlează evaluat la valoarea justă 0 lei+ Interesul deţinut anterior în entitatea dobândită (valoare justă) 7.000 lei– Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 39.600 lei= Fond comercial recunoscut în situaţiile financiare consolidate 2.400 lei

În conformitate cu prevederile IFRS 3 „Combinări de întreprinderi” revizuit, onorariile achitate

juriştilor de 2.000 lei şi cele aferente serviciilor primite din partea evaluatorilor de 3.000 lei reprezintă cheltuieli ale perioadei şi nu sunt incluse în determinarea contravalorii transferate.

Exemplu:

Entitatea Drana achiziţionează 70% din acţiunile societăţii Gama. Costul combinării este 50.000 lei.

În urma inventarului de identificare efectuat la entitatea Gama, s-a constat existenţa următoarelor active şi datorii, la valoarea justă:

Terenuri 58.000 leiMărfuri 10.000 leiCreanţe 2.000 leiDatorii 5.000 lei

Care este mărimea interesului care nu controlează şi a fondului comercial şi care sunt

înregistrările contabile efectuate? Pentru a determina nivelul fondului comercial se parcurg următoarele etape:

a) determinarea activului net dobândit de Drana: Activ net = Active la VJ – Datorii la VJ = (70.000 lei – 5.000 lei) x 70% = 45.500 lei

b) stabilirea interesului care nu controlează

Interes care nu controlează = (70.000 lei – 5.000 lei) x 30% = 19.500 lei

c) determinarea fondului comercial Fond comercial = Costul combinării – Activ net dobândit = 50.000 lei – 45.500 lei = 4.500 lei

d) înregistrarea combinării prin metoda achiziţiei de active nete

Active totale Fond comercial

Conturi la bănci Datorii

Interes care nu controlează

70.000 lei 4.500 lei

50.000 lei5.000 lei

19.500 lei

e) înregistrarea combinării prin metoda achiziţiei de instrumente financiare

Titluri de participare Conturi la bănci 50.000 lei 50.000 lei

Fond comercial Titluri de participare 4.500 lei 4.500 lei

f) înregistrarea combinării prin metoda emiterii de instrumente de capitaluri proprii

Decontări cu asociaţii Capital social 50.000 lei 50.000 lei

Active totale Decontări cu asociaţii 70.000 lei 50.000 lei

22

Fond comercial Datorii Interes care nu controlează

4.500 lei 5.000 lei19.500 lei

Pot fi situaţii în care un dobânditor efectuază o cumpărare în condiţii avantajoase. Aceasta este

o combinare de întreprinderi în care valorile nete de la data achiziţiei ale activelor identificabile dobândite şi ale datoriilor asumate este mai mare decât totalul dintre contravaloarea transferată, valoarea oricăror interese care nu controlează în entitatea dobândită şi valoarea justă de la data achiziţiei a interesului în capitalurile proprii deţinute anterior de dobânditor în entitatea dobândită (în cazul combinărilor de întreprinderi realizate în etape).

Cumpărările în condiţii avantajoase sunt tranzacţii neobişnuite, deoarece entităţile de afaceri şi proprietarii lor nu vând active sau întreprinderi în cunoştinţă de cauză şi de bunăvoie la preţuri sub valorile lor juste. O astfel de cumpărare poate avea loc, de exemplu, în cadrul unei combinări de întreprinderi care constituie o vânzare forţată, ceea ce presupune că vânzătorul acţionează sub efectul unei constrângeri (lichidare forţată, decesul unui administrator etc). Nu există niciun motiv convingător pentru a crede că, în absenţa constrângerii, un vânzător ar fi interesat să vândă o întreprindere pentru o sumă mai mică decât valoarea sa justă. Pe de altă parte şi excepţiile de recunoaştere sau de evaluare pentru anumite elemente3 pot avea drept rezultat recunoaşterea unui câştig (sau o modificare a valorii unui câştig recunoscut) în cadrul unei cumpărări în condiţii avantajoase.

Uneori este dificil de determinat dacă o anumită achiziţie este de fapt o cumpărare în condiţii avantajoase şi este nevoie de dovezi suplimentare care să susţină lipsa erorilor din evaluare. Sistemele puternice de control intern şi utilizarea experţilor evaluatori independenţi şi a auditorilor externi reprezintă unele dintre mijloacele prin care erorile intenţionate şi neintenţionate de evaluare sunt diminuate. Înainte de recunoaşterea unui astfel de câştig, dobânditorul va reevalua identificarea corectă a tuturor activelor dobândite şi a tuturor datoriilor asumate şi va recunoaşte orice active sau datorii suplimentare identificate în cadrul acestei revizuiri. De asemenea, dobânditorul va revizui procedurile utilizate pentru determinarea valorilor, la data achiziţiei, pentru elementele următoare:

- activele identificabile dobândite şi datoriile asumate; - interesele care nu controlează deţinute în entitatea dobândită (dacă este cazul); - în cazul unei combinări de întreprinderi realizate în etape, interesul deţinut anterior de dobânditor

în capitalurile proprii ale entităţii dobândite; şi - contravaloarea transferată.

Exemplu:

Entitatea ALFA achiziţioneaza entitatea BETA. Contravaloarea transferată este de 300.000 lei, iar valoarea justă a activelor identificabile nete dobândite este de 380.000 lei.

Ca urmare a acestei combinări de întreprinderi, dobânditorul va recunoaşte un fond comercial sau un câştig aferent unei cumpărări în condiţii avantajoase?

În acest caz, entitatea ALFA trebuie să reestimeze valoarea justă a activelor achiziţionate, a datoriilor asumate şi a datoriilor contingente precum şi contravaloarea transferată. Astfel, entitatea ALFA ar putea ţine cont de următorii factori:

- reestimarea ipotezelor utilizate în rapoarte de evaluare; - obţinerea de evaluări independente pentru acele elemente care nu au fost evaluate anterior în mod

distinct. Dacă, ulterior reestimării, valorile juste sunt considerate a fi corecte, atunci dobânditorul va

recunoaşte un câştig de 80.000 lei în profitul sau pierderea aferent(ă) perioadei în care combinarea de întreprinderi a fost realizată.

Obiectivul acestei revizuiri este acela ca dobânditorul să se asigure că evaluările reflectă corespunzător luarea în considerare a tuturor informaţiilor disponibile la data achiziţiei. Dacă surplusul constatat rămâne şi după aceste etape, dobânditorul trebuie să recunoască, la data achiziţiei, câştigul

23

rezultat în contul de profit sau pierdere. Acest câştig este atribuit dobânditorului. Trebuie reţinut faptul că un câştig dintr-o cumpărare în condiţii avantajoase nu poate fi recunoscut împreună cu un fond comercial pentru aceeaşi combinare de întreprinderi.

Exemplu: La data de 30 septembrie 2009, entitatea ALFA achiziţionează 90% din participaţiile în capitalurile

proprii ale entităţii BETA, în schimbul sumei de 80.000 lei. Deoarece foştii proprietari ai entităţii achiziţionate doreau să îşi cedeze investiţiile până la o anumită dată, nu au avut timp suficient să ofere spre comercializare entitatea BETA mai multor potenţiali cumpărători.

La data achiziţiei, activele identificabile dobândite au fost evaluate la suma de 220.000 lei, iar datoriile asumate la nivelul sumei de 90.000 lei. Dobânditorul a apelat la serviciile unui consultant independent, care a determinat că valoarea justă a intereselor de 10% care nu deţin controlul în entitatea BETA este de 18.000 lei.

Ca urmare a acestei combinări de întreprinderi, dobânditorul va recunoaşte un fond comercial sau un câştig aferent unei cumpărări în condiţii avantajoase?

Valoarea justă a activelor identificabile nete ale entităţii BETA de 130.000 lei (220.000 lei – 90.000 lei) depăşeşte valoarea justă a contravalorii transferate plus valoarea justă a intereselor care nu controlează în entitatea BETA care totalizează 98.000 lei (80.000 lei + 18.000 lei).

Astfel, dobânditorul revizuieşte procedurile utilizate pentru identificarea şi evaluarea tuturor activelor dobândite şi a datoriilor asumate şi evaluarea valorii juste atât a intereselor care nu controlează în entitatea BETA, cât şi a contravalorii transferate.

Presupunem situaţia în care entitatea ALFA a constatat că procedurile şi măsurile utilizate au fost adecvate, ceea ce înseamnă că entitatea ALFA evaluează câştigul din cumpărarea a 90% din acţiuni după cum urmează:

* Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 130.000 lei– Contravaloarea transferată pentru participaţia de 90% 80.000 lei– Interesul care nu controlează evaluat la valoarea justă 18.000 lei= Câştig obţinut din cumpărarea a 90% din titluri în condiţii avantajoase 32.000 lei

Entitatea ALFA va înregistra achiziţionarea entităţii BETA în situaţiile sale financiare consolidate

după cum urmează:

Active identificabile dobândite

Numerar Datorii asumate

Câştig dintr-o achiziţie în condiţii avantajoase

Interese care nu controlează (în capitalurile proprii)

220.000 lei

80.000 lei90.000 lei32.000 lei

18.000 lei

Dacă dobânditorul alege să evalueze interesele care nu controlează în entitatea BETA în funcţie de

partea proporţională a interesului care nu deţine controlul în activele identificabile nete ale entităţii dobândite, atunci câştigul din cumpărarea a 90% din acţiuni se determină astfel:

* Activul net identificabil al entităţii achiziţionate la valoarea justă 130.000 lei– Contravaloarea transferată pentru participaţia de 90% 80.000 lei– Interesul care nu controlează (10% x 130.000 lei) 13.000 lei= Câştig obţinut din cumpărarea a 90% din titluri în condiţii avantajoase 37.000 lei

În cazurile în care o entitate are o obligaţie contractuală de a efectua o plată în eventualitatea în

24

care este achiziţionată în cadrul unei combinări de întreprinderi, atunci aceasta este o obligaţie prezentă şi este considerată ca parte a costului combinării de întreprinderi. De exemplu, dacă o entitate s-a angajat în baza unui contract că în eventualitatea unei combinări de întreprinderi va efectua o plată către angajaţii săi, atunci, în momentul realizării combinării, datoria devine certă şi trebuie să fie inclusă ca parte a alocării costului combinării de întreprinderi.

Exemplu: Entitatea Eragon achiziţionează entitatea Doom. Anterior datei achiziţiei, entitatea Doom a întocmit un plan privind reducerea numărului membrilor organului de conducere, astfel încât dacă entitatea este achiziţionată, directorii vor avea dreptul la o plată compensatorie de 30.000 lei. În plus, va fi implementat un plan de restructurare al cărui cost este de 80.000 lei. Cum vor fi recunoscute cele două planuri întocmite de către entitatea Doom?

În alocarea costului combinării, entitatea Eragon va recunoaşte datoria faţă de directori la nivelul sumei de 30.000, deoarece aceasta reprezintă o obligaţie contractuală a entităţii Doom care a devenit probabilă ca urmare a realizării combinării de întreprinderi.

Pe de altă parte, entitatea Eragon nu va recunoşte datoria referitoare la procesul de restructuare în valoare de 80.000 lei în alocarea costului combinării. Această sumă va fi recunoscută ca o cheltuială în momentul în care criteriile de recunoaştere pentru provizioanele de restructurare prevăzute în conţinutul IAS 37 “Provizioane, datorii contingente şi active contingente” vor fi îndeplinite.

O datorie contingentă este recunoscută, atunci când ea apare în cadrul unei combinări de întreprinderi, dacă valoarea sa justă poate fi evaluată în mod credibil. Suma recunoscută are la bază acea valoare care ar fi asumată de un terţ în schimbul datoriei contingente. În cazul în care o datorie contingentă este recunoscută la achiziţie, aceasta este exclusă din aria de aplicabilitate a IAS 37 “Provizioane, datorii contingente şi active contingente”. Totuşi, pentru fiecare datorie contingentă contractată de la entitatea achiziţionată, dobânditorul va prezenta informaţiile cerute de IAS 37 pentru fiecare clasă de provizioane.

Exemplu: Entitatea Sirius achiziţionează entitatea Merta. Pe parcursul realizării tranzacţiei, sunt identificate două acţiuni legale împotriva entităţii.

Prima dintre ele este o cerere de daune personale, considerent care tocmai a fost adus la cunoştinţa entităţii Merta. Avocaţii entităţii Merta au în vedere valoarea plângerii şi modalitatea de soluţionare cât mai adecvată a acesteia.

Cel de-al doilea litigiu este legat de acordarea unor garanţii, pentru care negocierile se află în stadii avansate. Avocaţii entităţii Merta sunt de părere că există o probabilitate de 55% ca entitatea să nu plătească nicio sumă ca despăgubire, o probabilitate de 20% ca entitatea să plătească suma de 8.000 lei şi o probabilitate de 25% pentru plata sumei de 15.000 lei.

Cum vor fi tratate cele două litigii? Primul litigiu nu va duce la recunoaşterea unei datorii contingente, deoarece valoarea justă a unei

asemenea datorii nu poate fi determinată în mod credibil. Pentru cel de-al doilea litigiu, entitatea va recunoaşte o datorie contingentă la nivelul sumei de

5.350 lei4, având în vedere estimările efectuate de avocaţi, sumă ce va fi actualizată. 2.2.4. Tratamentul contabil ulterior

Ulterior datei achiziţiei, dobânditorul recunoaşte veniturile obţinute şi cheltuielile suportate având la bază costul combinării de întreprinderi pentru dobânditor. De exemplu, cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale ale entităţii achiziţionate incluse în contul de profit şi pierdere al dobânditorului au la bază valoarea justă a activelor de la data achiziţiei şi nu valoarea contabilă din situaţiile financiare ale entităţii achiziţionate, întocmite anterior datei achiziţiei.

25

Exemplu:

Entitatea Oscar achiziţionează entitatea Gold. În situaţiile financiare ale entităţii achiziţionate, imobilizările corporale sunt prezentate la nivelul sumei de 180.000 lei, iar valoarea justă a acestora la data achiziţiei este de 220.000 lei.

Durata de viaţă utilă totală a imobilizărilor corporale este de 15 ani, iar durata de viaţă rămasă a acestora este de 8 ani. La data achiziţiei, nu există niciun motiv de a reestima durata de viaţă a activelor.

Entitatea Gold a hotărât să nu înregistreze în situaţiile sale financiare reevaluarea activelor. Astfel, în exerciţiul financiar în care combinarea a fost realizată, entitatea Gold a recunoscut în situaţiile financiare individuale cheltuieli cu amortizarea la nivelul sumei de 12.000 lei (180.000 lei / 15 ani). La consolidare, entitatea Oscar va recunoaşte o cheltuială suplimentară privind amortizarea de 5.000 lei5, pentru a reflecta amortizarea corespunzătoare pentru valoarea contabilă consolidată de 220.000 lei a imobilizărilor corporale.

2.2.5. Contabilitatea iniţială realizată provizoriu În unele cazuri, la data achiziţiei, valorile juste ale activelor şi datoriilor recunoscute nu pot fi stabilite decât cu titlu provizoriu. Astfel, achiziţia va fi contabilizată utilizând acele valori provizorii.

Dacă data combinării şi data finalizării introducerii înregistrărilor contabile legate de combinare nu fac parte din acelaşi exerciţiu financiar, atunci situaţiile financiare întocmite pentru acea perioadă trebuie să prezinte faptul că sumele aferente combinării de întreprinderi au fost determinate cu titlu provizoriu şi motivele care au dus la această situaţie.

Dobânditorul va recunoaşte ajustările aduse acestor valori provizorii ca urmare a încheierii contabilizării iniţiale în termen de douăsprezece luni de la data achiziţiei şi începând de la data achiziţiei. De exemplu, amortizarea imobilizărilor pentru perioada cuprinsă între data achiziţiei şi data ajustărilor trebuie să fie reevaluată la nivelul sumei la care imobilizările respective ar fi fost amortizate dacă ar fi fost recunoscute de la început la valorile stabilite ulterior. Informaţiile comparative prezentate înainte de finalizarea contabilizării iniţiale a combinării vor fi prezentate ca şi cum contabilizarea iniţială a fost încheiată la data achiziţiei.

Exemplu: Entitatea Apollo achiziţionează entitatea Pluto. La data achiziţiei, entitatea Apollo nu poate finaliza determinarea valorii juste a imobilizărilor corporale ale entităţii Pluto şi va considera valoarea justă la nivelul sumei de 80.000 lei. La 3 luni de la data achiziţiei, valoarea justă a fost determinată la nivelul sumei de 88.000 lei. Durata de viaţă a imobilizărilor este de 10 ani.

Cum va afecta această modificare elementele componente ale situaţiilor financiare? Operaţiunile contabile efectuate la combinare vor fi modificate, astfel încât imobilizările corporale

vor fi recunoscute la nivelul sumei de 88.000 lei, iar fondul comercial va fi redus cu suma de 8.000 lei. De asemenea, entitatea va recunoaşte o cheltuială suplimentară cu amortizarea la nivelul sumei de 200 lei6, astfel încât nivelul acestora să fie acelaşi cu cel care ar fi fost consemnat dacă activele ar fi fost înregistrate, de la data achiziţiei, la valoarea corectă a acestora.

2.2.6. Achiziţii inverse Într-o achiziţie inversă, costul aferent combinării de întreprinderi a fost contractat de către filiala

legală (adică de dobânditor, în termeni contabili) sub forma instrumentelor de capitaluri proprii emise către proprietarii societăţii-mamă legale (adică entitatea dobândită, în termeni contabili).

Atunci când se foloseşte preţul publicat al instrumentelor de capitaluri proprii ale filialei legale pentru stabilirea costului combinării, se va face un calcul pentru a se determina numărul de instrumente de capitaluri proprii ce ar fi trebuit emis de către filiala legală pentru a ceda proprietarilor societăţii-mamă legale o cotă-parte din entitatea combinată egală cu cea pe care o deţin aceştia ca rezultat al achiziţiei inverse. Valoarea justă a numărului instrumentelor de capitaluri proprii se va considera a fi costul aferent

26

combinării. La întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare se ţine seama de:

- activele şi datoriile filialei legale trebuie să fie recunoscute şi evaluate la valorile contabile existente înainte de combinare;

- rezultatul reportat şi alte solduri ale capitalurilor proprii recunoscute în aceste situaţii financiare consolidate vor fi rezultatul reportat şi alte solduri ale capitalurilor proprii ale filialei legale existente imediat înaintea combinării de întreprinderi;

- suma recunoscută pentru instrumentele de capitaluri proprii emise se determină ca sumă între valoarea capitalurilor proprii emise de filiala legală imediat înaintea combinării de întreprinderi şi costul combinării; cu toate acestea, structura capitalurilor proprii descrisă în aceste situaţii financiare consolidate (numărul şi tipul instrumentelor de capitaluri proprii emise) va reflecta structura capitalurilor proprii ale societăţii-mamă legale, inclusiv instrumentele de capitaluri proprii emise de societatea-mamă legală în vederea realizării combinării. Deoarece activele şi datoriile filialei legale sunt recunoscute şi evaluate în situaţiile financiare

consolidate la valorile lor contabile existente înaintea combinării, interesul minoritar va reflecta participaţia proporţională a acţionarilor minoritari în valorile contabile dinaintea combinării ale activelor nete ale filialei legale.

Exemplu: La data de 30 iunie 2009, entitatea BRASAL, cea care emite instrumentele de capital (societatea-mamă legală, entitate dobândită contabil) este dobândită într-o achiziţie inversă de entitatea GAMA (filiala legală, dobânditorul contabil). Situaţiile privind poziţia financiară a entităţilor BRASAL şi GAMA, chiar înainte de combinarea de întreprinderi, se prezintă astfel:

Elemente BRASAL GAMA Active imobilizate 4.000 lei 5.000 lei Active curente 1.500 lei 2.000 lei Total active 5.500 lei 7.000 lei Datorii curente 1.200 lei 1.100 lei Datorii pe termen lung 1.400 lei 1.900 lei Capitaluri proprii 2.900 lei 4.000 lei Rezultat reportat 1.100 lei 500 lei

Capital social 1.800 lei(450 acţiuni)

3.500 lei (300 de acţiuni)

Total Capitaluri proprii şi Datorii 4.500 lei 7.000 lei

Informaţii suplimentare la 30 iunie 2009: - entitatea BRASAL emite 7 acţiuni la fiecare 2 acţiuni ordinare ale entităţii GAMA (toţi acţionarii

entităţii GAMA îşi schimbă acţiunile deţinute); - cotaţia pe piaţă a acţiunilor ordinare ale societăţii BRASAL este de 12,8 lei/acţiune, iar valoarea

justă a unei acţiuni ordinare a entităţii GAMA este de 45 lei/acţiune; - valoarea justă a activelor şi a datoriilor entităţii BRASAL este identică cu valoarea contabilă, cu

excepţia activelor imobilizate, a căror valoare justă este de 5.500 lei.

Determinarea valorii juste a contravalorii transferate: Pentru cele 300 de acţiuni ale entităţii GAMA, entitatea BRASAL va emite 1.050 de acţiuni, având

în vedere faptul că pentru fiecare 2 acţiuni ale entităţii GAMA trebuie să fie emise 7 acţiuni ale entităţii BRASAL. În acest moment, acţionarii lui GAMA deţin 70% din acţiunile emise din entitatea rezultată în urma combinării (1050 de acţiuni din 1500 acţiuni). Restul de 30% de acţiuni sunt deţinute de acţionarii societăţii BRASAL.

27

Dacă entitatea rezultată în urma combinării s-ar fi creat prin emiterea de către entitatea GAMA a unor acţiuni ordinare suplimentare către acţionarii entităţii BRASAL în schimbul acţiunilor ordinare deţinute de aceştia în entitatea BRASAL, entitatea GAMA ar fi trebuit să emită 128 de acţiuni pentru ca participaţiile în capitaluri proprii în entitatea care rezultă din combinare să fie aceleaşi. Acţionarii entităţii GAMA ar deţine în acest caz 300 de acţiuni din cele 428 de acţiuni, numărul total al acţiunilor entităţii GAMA şi deci 70% din entitatea rezultată în urma combinării.

300………………..70% X……………..…100%

X = 428 acţiuni Valoarea justă a contravalorii transferate = 128 acţiuni X 45 lei/acţiune = 5.760 lei

Valoarea justă a contravalorii efectiv transferate ar trebui să aibă la bază cea mai credibilă

evaluare. În acest exemplu, preţul cotat pe piaţă al acţiunilor entităţii BRASAL furnizează o bază mai credibilă de evaluare a contravalorii transferate efectiv decât estimarea valorii juste a acţiunilor entităţii GAMA, iar contravaloarea este evaluată utilizând preţul de piaţă al acţiunilor entităţii BRASAL (450 de acţiuni cu o valoare justă de 12,8 lei/acţiune), reprezentând tot suma de 5.760 lei.

Determinarea fondului comercial: Fondul comercial se evaluează ca surplus al contravalorii transferate efectiv peste valoarea justă

netă a activelor şi datoriilor identificabile ale entităţii BRASAL. Prin urmare, fondul comercial se calculeazã dupã cum urmează:

Active la valoarea justă = 5.500 lei + 1.500 lei = 7.000 lei Datorii la valoarea justă = 1.200 lei + 1.400 lei = 2.600 lei

Activ net la valoarea justă = 7.000 lei – 2.600 lei = 4.400 lei Contravaloarea transferată efectiv = 5.760 lei

Fond comercial = 5.760 – 4.400 = 1.360 lei Situaţia consolidată a poziţiei financiare la 30 iunie 2009 se prezintă astfel:

Active imobilizate (5.500 lei + 5.000 lei) (exclusiv fondul comercial)

10.500 lei

Fond comercial 1.360 lei Active curente (1.500 lei + 2.000 lei) 3.500 lei Total active 15.360 lei Datorii curente (1.200 lei + 1.100 lei) 2.300 lei Datorii pe termen lung (1.400 lei + 1.900 lei) 3.300 lei Capitaluri proprii 9.760 lei Rezultat reportat 500 lei Capital social (450 acţiuni + 1.050 acţiuni = 1.500 acţiuni)

9.260 lei (3.500 lei + 5.760 lei)

Total Capitaluri proprii şi Datorii 15.360 lei Suma recunoscută în aceste situaţii financiare consolidate care corespunde instrumentelor de

capitaluri proprii emise (9.260 lei) se determină ca sumă dintre valoarea capitalurilor proprii emise de filiala legală imediat înaintea combinării de întreprinderi (3.500 lei) şi valoarea justă a contravalorii transferate efectiv (5.760 lei). Cu toate acestea, structura capitalurilor proprii descrisă în situaţiile financiare consolidate (adică numărul şi tipul participaţiilor în capitalurile proprii emise) trebuie să reflecte structura capitalurilor proprii ale societăţii-mamă legale (450 de acţiuni ordinare), inclusiv participaţiile în capitalurile proprii emise de societatea-mamă legală în vederea realizării combinării (1.050 de acţiuni ordinare).

28

Rezultatul pe acţiune: Pentru a determina rezultatul pe acţiune, vom presupune că rezultatele entităţii GAMA pentru

perioada anuală încheiată la 31 decembrie 2008 erau de 86.500 lei şi că rezultatele consolidate pentru perioada anuală încheiată la 31 decembrie 2009 sunt de 135.000 lei. De asemenea, vom considera că nu au fost schimbări în numărul de acţiuni ordinare emise de entitatea GAMA pe parcursul perioadei anuale încheiate la 31 decembrie 2008 şi pe parcursul perioadei de la 1 ianuarie 2009 până la data achiziţiei inverse de la 30 iunie 2009.

Rezultatul pe acţiune pentru perioada anuală încheiată la 31 decembrie 2009 se determină după cum urmează:

Numărul acţiunilor considerate în circulaţie pentru perioada de la 1 ianuarie 2009 până la data achiziţiei inverse (300 acţiuni x 7/2)

1.050 acţiuni

Numărul de acţiuni în circulaţie ale dobânditorului de la data achiziţiei inverse până la 31 decembrie 2009 1.500 acţiuni

Media ponderată a acţiunilor ordinare în circulaţie [(1.050 x 6/12) + (1.500 x 6/12)]

1.275 acţiuni

Rezultatul pe acţiune [135.000 lei / 1.275 acţiuni] 105,88 lei/acţiune Rezultatul retratat pe acţiune pentru perioada anuală încheiată la 31 decembrie 2008 este de 82,38

lei/acţiune (calculat ca raport între rezultatul entităţii GAMA (86.500 lei) şi numărul acţiunilor ordinare emise de entitatea BRASAL în achiziţia inversă (1.050 acţiuni)).

Situaţia în care există interese care nu controlează: Vom presupune că doar 280 din cele 300 acţiuni ordinare ale entităţii GAMA sunt schimbate. Având în vedere faptul că pentru fiecare 2 acţiuni ale entităţii GAMA trebuie să fie emise 7 acţiuni

ale entităţii BRASAL, rezultă că pentru cele 280 de acţiuni ale entităţii GAMA, BRASAL va emite 980 de acţiuni (şi nu 1.050 de acţiuni ca în situaţia precedentă). În acest moment, acţionarii lui GAMA deţin 68,53% din acţiunile emise de entitatea rezultată în urma combinării (980 de acţiuni din 1.430 acţiuni). Restul de 31,47% de acţiuni sunt deţinute de acţionarii societăţii BRASAL.

Pentru determinarea numărului de acţiuni care ar trebui să fie emise de entitatea GAMA, interesele care nu controlează nu se iau în considerare. Acţionarii majoritari deţin 280 de acţiuni din entitatea GAMA. Pentru ca acest număr de acţiuni să reprezinte o participaţie de 68,53%, entitatea GAMA ar fi trebuit să mai emită încă 128 de acţiuni. Atunci, acţionarii majoritari ar deţine 280 din cele 408 de acţiuni emise ale entităţii GAMA, adică aproximativ 68,53% din entitatea combinată. Ca urmare, valoarea justă a contravalorii transferate este aceeaşi, respectiv de 5.760 lei. Valoarea recunoscută a interesului grupului pentru entitatea BRASAL, entitatea dobânditoare, nu se schimbă dacă anumiţi acţionari ai entităţii GAMA nu participă la schimb. Interesele care nu controlează sunt reprezentate de cele 20 de acţiuni din cele 300 existente ale entităţii GAMA care nu fac obiectul schimbului pentru acţiunile entităţii BRASAL, respectiv de 6,67%. Interesele care nu controlează reflectă interesul proporţional al acţionarilor care nu deţin controlul în valorile contabile de dinaintea combinării ale activelor nete ale entităţii GAMA, filiala legală. Prin urmare, situaţia consolidată a poziţiei financiare este ajustată pentru a evidenţia o participaţie minoritară de 6,67% în valorile contabile existente înainte de combinare ale activelor nete ale entităţii GAMA (adică 266,8 lei sau 6,67% x 4.000 lei).

Situaţia consolidată a poziţiei financiare la 30 iunie 2009, reflectând interesele care nu controlează, se prezintă astfel:

Active imobilizate (5.500 lei + 5.000 lei) 10.500 lei

29

(exclusiv fondul comercial) Fond comercial 1.360 lei Active curente (1.500 lei + 2.000 lei) 3.500 lei Total active 15.360 lei Datorii curente (1.200 lei + 1.100 lei) 2.300 lei Datorii pe termen lung (1.400 lei + 1.900 lei) 3.300 lei Capitaluri proprii 9.760 lei Rezultat reportat (500 lei x 93,33%)

466,6 lei

Interese care nu controlează 266,8 lei Capital social (450 acţiuni + 980 acţiuni = 1.430 acţiuni)

9.027 lei (3.267 lei + 5.760 lei)

Total Capitaluri proprii şi Datorii 15.360

Interesele care nu controlează în sumă de 266,8 lei prezintă două componente. Prima componentă este reclasificarea contribuţiei intereselor care nu controlează la rezultatul reportat al entităţii dobânditoare imediat înainte de achiziţionare de 33,35 lei (500 lei x 6,67%). A doua componentă reprezintă reclasificarea contribuţiei intereselor care nu controlează la rezultatul reportat al entităţii dobânditoare privind capitalul propriu emis de 233,45 lei (3.500 lei x 6,67%).

30

CAPITOLUL 3. DE LA CONTABILITATEA DE ANGAJAMENTE LA CONTABILITATEA DE TREZORERIE

Deşi contabilitatea de angajamente este conceptul de bază al contabilităţii, totuşi se face simţită nevoia existenţei informaţiilor atât de utile privind contabilitatea de trezorerie. Standardul care guvernează prezentarea informaţiilor privind trezoreria entităţii este IAS 7 Situaţiile fluxurilor de trezorerie. Obiectivul acestui Standard este acela de a impune furnizarea de informaţii cu privire la istoricul mişcărilor de numerar şi de echivalent de numerar ale unei entităţi, prin intermediul situaţiei fluxurilor de trezorerie, clasificând fluxurile de trezorerie din timpul perioadei în fluxuri din activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.

3.1. Definiţii

Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere. Echivalentele de

numerar investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Fluxurile de trezorerie

intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar.

Activităţile de exploatare

principalele activităţi producătoare de venit ale entităţilor, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare.

Activităţile de investiţie

constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar.

Activităţile de finanţare

activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii.

Informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare la stabilirea capacităţii unei

întreprinderi de a genera numerar şi echivalente de numerar şi dau posibilitatea utilizatorilor să dezvolte modele de evaluare şi comparare a valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor întreprinderi. De asemenea, aceste informaţii sporesc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite întreprinderi, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleaşi tranzacţii şi evenimente.

Echivalentele numerarului sunt păstrate, mai degrabă, în scopul îndeplinirii angajamentelor pe termen scurt, decât pentru investiţii sau în alte scopuri. Pentru a califica un plasament drept echivalent de numerar, acesta trebuie să fie uşor convertibil într-o sumă prestabilită de numerar şi să fie supus unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Prin urmare, un plasament este, în mod normal, calificat drept echivalent de numerar doar atunci când are o scadenţă mică de, să zicem, trei luni sau mai puţin de la data achiziţiei.

În general, împrumuturile bancare sunt considerate activităţi de finanţare. Totuşi, în anumite ţări, descoperirile de cont care sunt rambursabile la vedere fac parte integrantă din gestiunea numerarului unei întreprinderi. În aceste circumstanţe, descoperirile de cont sunt considerate ca o componentă a numerarului şi echivalentului de numerar. O caracteristică a acestor aranjamente bancare este faptul că soldul bancar fluctuează, deseori, între disponibil şi descoperit.

Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie din cursul perioadei,

clasificate în activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare. O tranzacţie poate include fluxuri de trezorerie care sunt clasificate diferit. De exemplu, când

rambursarea în numerar a unui împrumut include atât dobânda, cât şi principalul, elementul dobândă poate fi clasificat drept activitate de exploatare, iar elementul de capital, drept activitate de finanţare.

31

3.2. Activităţi de exploatare Fluxurile de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt derivate, în primul rând, din

principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii. Prin urmare, ele rezultă, în general, din tranzacţiile şi alte evenimente care intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete.

Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt:

(a) încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii; (b) încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri; (c) plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii; (d) plăţile în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor; (e) încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi daune, anuităţi şi alte

beneficii generate de poliţele de asigurare; (f) plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepţia cazului în care ele pot fi

identificate în mod specific cu activităţile de investiţie şi finanţare; şi (g) încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau

tranzacţionare.

Raportarea fluxurilor de trezorerie din activităţi de exploatare

O entitate trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din activităţi de exploatare folosind una dintre cele două metode:

(a) metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi şi încasări brute în numerar; (b) metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustată cu efectele tranzacţiilor ce

nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de trezorerie din investiţii sau finanţări. Entităţile sunt încurajate să raporteze fluxurile de trezorerie obţinute din activităţi de exploatare

folosind metoda directă. Metoda directă furnizează informaţii care sunt folositoare în estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare şi care nu sunt disponibile prin metoda indirectă. Prin metoda indirectă, fluxul de trezorerie net din activităţi de exploatare este determinat prin ajustarea profitului net sau a pierderii nete cu efectele:

(a) modificărilor survenite pe parcursul perioadei în stocuri şi în creanţele şi datoriile din exploatare; (b) elementelor nemonetare cum ar fi amortizarea, provizioanele, impozitele amânate, pierderile şi

câştigurile în valută nerealizate, profiturile nerepartizate ale entităţilor asociate şi interesele minoritare; şi

(c) tuturor celorlalte elemente pentru care efectele în numerar sunt fluxurile de trezorerie din investiţii şi finanţare. Alternativ, fluxul net de numerar din activităţile de exploatare poate fi prezentat folosind metoda

indirectă, prin evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor prezentate în contul de profit şi pierdere şi a modificărilor de pe parcursul perioadei survenite în valoarea stocurilor şi a creanţelor şi datoriilor din exploatare.

Atât dobânda plătită, cât şi dobânda şi dividendele încasate sunt clasificate de instituţiile financiare, de obicei, drept fluxuri de trezorerie din exploatare. Totuşi, nu există un consens privind clasificarea acestor fluxuri de trezorerie de către alte întreprinderi. Atât dobânda plătită, cât şi dobânda şi dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete. Alternativ, dobânda plătită şi dobânda şi dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare şi, respectiv, din investiţie, deoarece ele reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanţare sau a eficienţei investiţiilor. Dividendele plătite pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare, deoarece reprezintă costuri ale atragerii resurselor de finanţare. Alternativ, dividendele plătite pot fi clasificate drept componentă a fluxului de numerar din activităţi de exploatare pentru a ajuta utilizatorii să determine capacitatea unei întreprinderi de a plăti

32

dividende din fluxurile de trezorerie de exploatare. Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit vor fi prezentate separat şi vor fi

clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare, cu excepţia situaţiei în care ele pot fi alocate în mod specific activităţilor de finanţare şi investiţie.

3.3. Activităţi de investiţie Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activităţi de investiţie este importantă

deoarece fluxurile de trezorerie reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obţinerii de resurse menite a genera viitoare venituri şi fluxuri de trezorerie.

Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de investiţie sunt:

(a) plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte active imobilizate. Aceste plăţi le includ şi pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate şi la construcţia, în regie proprie, a imobilizărilor corporale;

(b) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, active necorporale şi alte active imobilizate;

(c) plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor întreprinderi şi de interese în asocierile în participaţiune (altele decât plăţile pentru aceste instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacţionare);

(d) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor întreprinderi, şi interese în asocierile în participaţiune (altele decât încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacţionare);

(e) avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi (altele decât avansurile şi împrumuturile efectuate de o instituţie financiară);

(f) încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi (altele decât avansurile şi împrumuturile unei instituţii financiare);

(g) plăţile în numerar aferente contractelor futures, forward, de opţiuni şi swap, în afara cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare sau când plăţile sunt clasificate ca fiind activităţi de finanţare; şi

(h) încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, pe opţiuni sau swap, în afara cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare sau când încasările sunt clasificate ca fiind activităţi de finanţare.

3.4. Activităţi de finanţare Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activităţi de finanţare este importantă

deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor de trezorerie viitoare aşteptate de către finanţatorii entităţii.

Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de finanţare sunt:

(a) încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital; (b) plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile entităţii; (c) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor, datoriilor

neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung; (d) rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; şi (e) plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui contract de leasing

financiar.

33

3.5. Formulele de calcul pentru determinarea fluxurilor de trezorerie A. Activitatea de exploatare – metoda directă

* Încasări de la clienţi – Plăţi către furnizori şi salariaţi + Dobânzi şi dividende aferente activităţii de exploatare încasate – Dobânzi şi dividende aferente exploatării plătite – Impozit pe profit plătit – Alte plăţi generate de exploatare = Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare (A)

B. Activitatea de investiţii

* Încasări din vânzarea de imobilizări – Plăţi privind imobilizările achiziţionate – Plăţi privind acordarea de îmbrumuturi către alte entităţi + Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate altor entităţi + Dobânzi şi dividende încasate – Achiziţia de filiale, diminuată cu numerarul dobândit + Încasări din cesiunea filialelor = Flux net de trezorerie din activitatea de investiţii (B)

C. Activitatea de finanţare

* Încasări din emisiunea de acţiuni + Încasări din contractarea de credite, emisiunea de obligaţiuni – Plăţi privind rambursările de credite, împrumuturi contractate – Plăţi privind răscumpărarea acţiunilor proprii – Plata obligaţiei privind leasingul financiar – Dobânzi şi dividende plătite = Flux net de trezorerie din activitatea de finanţare (C)

Variaţia netă a numerarului şi echivalentelor de numerar (A + B + C) Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei

D. Activitatea de exploatare – metoda indirectă

• Rezultat înainte de impozit • Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor cere nu au influenţă asupra trezoreriei o Cheltuieli cu amortizări, ajustări de depreciere şi provizioane (+) o Venituri din reluarea ajustărilor din depreciere şi provizioane (-) o Venituri aferente diferenţelor de curs valutar nerealizate (-) o Cheltuieli aferente diferenţelor de curs valutar nerealizate (+) o Subvenţii pentru investiţii virate la venituri (-)

• Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor care nu sunt aferente exploatării o Rezultatul din cesiunea imobilizărilor şi plasamentelor (±) o Cheltuieli privind dobânzile (+) o Venituri din plasamente (-)

= Rezultat înaintea variaţiei NFR • Variaţia stocurilor (+ pentru reduceri, - pentru creşteri) • Variaţia clienţilor şi a altor creanţe din exploatare (+ pentru reduceri, - pentru creşteri) • Variaţia furnizorilor şi a altor datorii din exploatare (- pentru reduceri, + pentru creşteri) • Dobânzi şi dividende plătite (-) • Impozit pe profit (-)

= Flux net de trezorerie generat de activitatea de exploatare

34

3.6. Aplicaţii practice

1. Dispuneţi de următoarele informaţii: încasări de la clienti 200.000 lei; plăţi către furnizori 15.000 lei; plăţi către angajaţi 5.000 lei; dobânzi plătite legate de activitatea de exploatare 300 lei; impozit pe profit plătit 4.000 lei; plăti privind: achizitii de terenuri 100.000 lei, achiziţii instalaţii 300.000 lei; încasări din vânzarea echipamentelor 50.000 lei; dividende încasate 130.000 lei; venituri din emisiuni de capital social încasate 7.000 lei; încasări din împrumuturi pe termen lung 2.500 lei. Determinaţi fluxurile de trezorerie provenite din activităţile de exploatare, investitii şi finanţare, conform IAS 7.

2. În cursul anului, o entitate efectuează următoarele operaţii: achiziţionează o filială ALFA cu 1.000

lei, din care numerar dobândit 200 lei; a achiziţionat autoturisme la un cost total de 5.000 lei din care 450 lei au fost obţinuţi prin leasing financiar; au fost efectuate plăţi în valoare de 4.550 lei pentru achiziţia autoturismelor; a plătit 45 lei obligaţiile anului din leasingul financiar; a încasat 1.450 lei din vânzarea unei clădiri; a încasat dobânzi şi dividende totale de 480 lei, din care 100 lei din activitatea de exploatare şi a plătit dividende totale de 500 lei, din care 150 lei din activitatea de exploatare. Care este valoarea fluxurilor de trezorerie provenite din activităţile de investitii şi finantare?

3. În cursul anului 2005, o societate comercială efectuează următoarele operaţii: încasează 1.500 lei

din vânzarea mărfurilor; încasează 4.000 lei din vânzarea unei clădiri; plăteşte 1.200 lei pentru achiziţia unor materii prime; plăteşte 3.700 lei pentru achiziţia unui autoturism; obţine 2.800 lei din emisiunea de capital social; plăteşte acţionarilor 1.550 lei pentru răscumpararea acţiunilor întreprinderii; plăteşte o obligaţie din leasing financiar 550 lei; plăteşte dividende în valoare de 1.700 lei, din care 1.000 lei aferente activităţii de finanţare; încasează dobânzi şi dividende în valoare de 900 lei, din care 50 lei din activitatea de exploatare şi încasează o asigurare de 400 u.m. Determinati conform IAS 7 fluxurile de trezorerie provenite din activităţile de exploatare, investiţii şi finanţare.

4. Dispuneţi de următoarele date: profit înainte de impozitare 19.000 lei; impozit pe profit plătit

3.600 lei; cheltuieli cu amortizările 1.500 lei; venituri din investitii financiare 2.700 lei; cheltuieli cu dobânzile 1.800 lei; creşteri ale creantelor comerciale 3.300 lei; descreşteri în valoarea stocurilor 2.200 lei; descreşteri în valoarea furnizorilor 5.700 lei. Care este mărimea fluxului de trezorerie generat de activitatea de exploatare?

5. Dispuneţi de următoarele date: achizitia filialei GAMA 600 lei, din care numerar dobândit 50 lei;

achiziţia de mijloace de transport la cost total 1.250 lei, din care 900 lei au fost obtinuţi prin leasing financiar, restul achitate în numerar; instalaţiile cu o valoare initială de 80 lei, amortizarea cumulată de 60 lei au fost vândute cu 20 lei şi încasate; dobânzi încasate 200 lei; dividende încasate 200 lei şi plătite 300 lei. Care este mărimea fluxului net de trezorerie din activitatea de investiţii?

6. O societate dispune de următoarele informaţii: capital social la începutul anului 10.000 lei;

majorarea capitalului social prin aport în natură 5.000 lei; majorarea capitalului social prin aport în numerar 10.000 lei; capital social la sfârşitul anului 15.000 lei; diminuarea de capital din cursul exerciţiului financiar s-a efectuat în scopul acoperirii pierderilor din exerciţiile precedente; credite bancare pe termen lung la începutul anului 14.000 lei; credite bancare pe termen lung contractate în timpul anului 10.000 lei; credite bancare pe termen lung la sfârşitul anului 22.000 lei; plata ratei aferente unui contract de leasing financiar 5.000 lei; încasari din emisiunea unui împrumut obligatar 9.000 lei; dividende plătite 2.000 lei; dividende încasate 1.000 lei; dobânzi plătite 500 lei;

35

dobânzi încasate 100 lei; răscumpărarea acţiunilor proprii 3.000 lei. Stabiliţi fluxul de trezorerie din activitatea de finanţare.

7. Dispuneţi de următoarele informaţii: dobânzi plătite 300 lei; sold iniţial furnizori de

imobilizări 200; sold final furnizori de imobilizări 300; încasari (la începutul anului) din emisiunea a 1000 de obligaţiuni, valoare nominală 20 lei/obligaţiune, valoare de emisiune 19 lei/obligaţiune, valoare de rambursare 25 lei/obligaţiune, durata 10 ani, transe egale; majorarea capitalului social în numerar 5.000 lei; majorarea capital social sub forma unei clădiri 15.000 lei; dividende plătite 600 lei; dividende încasate 700 lei; dobânzi de plată 500 lei; achiziţia unei clădiri 10.000 lei; dobânzi încasate 150 lei; rambursarea primei transe a împrumutului obligatar (la sfârşitul anului); răscumpărarea acţiunilor proprii 500 lei. Stabiliţi fluxurile de trezorerie din activităţile de finanţare şi investiţii.

8. Întocmiţi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul 2005, pe baza următoarelor informaţii:

Bilanţ contabil Elemente 2005 2004 Elemente 2005 2004

Terenuri 540 300 Capital social 240 360Utilaje (valoare brută) 750 600 Rezultatul exerciţiului 240 45Amortizarea utilajelor (240) (180) Credite bancare 363 360Clienţi 120 210 Furnizori 555 210Disponibilităţi băneşti 228 45

TOTAL ACTIV 1.398 975 TOTAL CAP + DATORII 1.398 975 Cont de profit şi pierdere

Elemente 2005 Cifra de afaceri 6.897Cheltuieli din exploatare (exculsiv cheltuieli cu amortizarea)

6.450

Cheltuieli cu amortizarea 60Rezultat din exploatare 387Cheltuieli cu impozitul pe profit 147Rezultatul net 240

Informaţii suplimentare:

- achiziţiile de terenuri şi utilaje au fost achitate din conturile curente de la bănci; - nu s-au rambursat credite bancare; - în anul 2005 s-au plătit dividende de 45 RON; - impozitul pe profit a fost plătit; - diminuarea capitalului social s-a efectuat în numerar.

36

9. Întocmiţi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul 2005, pe baza următoarelor informaţii: Bilanţ contabil

Cont de profit şi pierdere Elemente 2005

Venituri din vânzarea mărfurilor 1.200Cheltuieli cu mărfurile vândute 600Cheltuieli cu salariile 230Cheltuieli cu amortizarea 250Cheltuieli cu dobânzile 90Venituri din cedarea activelor 80Cheltuieli cu cedarea activelor 50Rezultat brut 60Cheltuieli cu impozitul pe profit 15Rezultatul net 45

Informaţii suplimentare:

- s-a scos din funcţiune o imobilizare complet amortizată care a avut o valoare brută de 100 RON;

- s-a vândut cu încasare imediată o imobilizare cu valoarea brută de 100 RON, preţ de vânzare 80 RON;

- creşterea de capital social s-a efectuat prin aport în numerar care a fost vărsat în contul de la banca;

- din rezultatul anului 2004, 45 RON au fost distribuiţi sub formă de dividende şi 55 RON au fost încorporaţi în rezerve;

- în anul 2005 s-a plătit datoria privind impozitul pe profit, dobânzile şi dividendele.

10. Întocmiţi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul 2005, pe baza următoarelor informaţii:

Elemente 2005 2004 A. Active imobilizate 700 600

Terenuri 200 100Utilaje (valoare brută) 800 600Amortizarea utilajelor (300) (200)

B. Active curente 260 260Mărfuri 100 120Clienţi 100 60Disponibilităţi băneşti 60 80

C. Cheltuieli în avans 20 10D. Datorii pe termen scurt 250 230

Datorii ajunse la scadenţă 80 130Datorii salariale 40 30Furnizori 80 70Furnizori de imobilizări 50 -

E. Active circulante nete 30 40F. Total active – Dat pe t scurt 730 540G. Datorii pe termen lung 140 200

Împrumuturi bancare 140 200H. Provizioane pt riscuri şi chelt - -I. Venituri în avans - -J. Capitaluri şi rezerve 590 340

Capital social 400 150Rezerve 145 90Rezultat 45 100

Simbol cont/Denumire cont Sold iniţial

Sold final

Numerar si echivalente de numerar 16.760 107.550 301 Materii prime 5.000 5.000 302 Materiale consumabile 2.000 0 371 Mărfuri 1.000 0 401 Furnizori 4.000 51.000 411 Clienţi 0 2.000 Rulaje 601 Cheltuieli cu materiile prime 40.000 602 Cheltuieli cu materialele consumabile

10.000

641 Cheltuieli cu personalul 35.000 607 Cheltuieli cu mărfurile 17.000 666 Cheltuieli cu dobânzile 100 707 Venituri din vânzarea mărfurilor

140.000

37

Balanţa de verificare la 31.12.2005 (extras) Solduri initiale Rulaje curente Total Sume Curente Solduri finale Simbol

cont Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare421 0 35.000 35.000 35.000 35.000 0 0425 0 10.000 10.000 10.000 10.000 0 0

4312 0 0 3.325 0 3.325 0 3.3254314 0 0 2.275 0 2.275 0 2.2754372 0 0 350 0 350 0 350444 0 0 4.500 0 4.500 0 4.500

Informaţii suplimentare:

- toate cumpararile de stocuri s-au înregistrat întâi ca datorie; - dobânzile au fost plătite; - nu s-au efectuat plăţi sau încasări privind activele imobilizate sau investiţiile financiare pe termen scurt; - s-au răscumpărat şi anulat acţiuni la pretul de 30.000 lei; - societatea este plătitoare de TVA (19%).

11. Stabiliţi fluxurile de trezorerie din activităţile de exploatare, investiţii şi finanţare, pe baza următoarelor informaţii (societatea este plătitoare de TVA): dobânzi de plătit 1.000 u.m.; încasări din vânzarea de echipamente 1.800 u.m. (valoarea contabilă brută a echipamentelor vândute 2.000 u.m., amortizarea cumulată 700 u.m.); echipamente: sold iniţial 7.000 u.m., sold final 10.000 u.m.; chirii plătite 200 u.m.; furnizori de imobilizări: sold iniţial 8.000 u.m., sold final 9.500 u.m.; venituri din vânzarea mărfurilor 4.500 u.m.; cheltuieli cu mărfurile 1.000 u.m.; mărfuri: sold iniţial 4.000 u.m., sold final 5.000 u.m.; furnizori: sold iniţial 3.000 u.m., sold final 2.500 u.m.; dobânzi de încasat 500 u.m.; plăţi privind răscumpararea a 100 acţiuni proprii, preţ de răscumpărare unitar 11 u.m., valoare nominală 10 u.m.; acţiunile proprii au fost anulate; capital social: sold iniţial 6.000 u.m., sold final 6.300 u.m.; s-a utilizat capitalul social pentru acoperirea unei pierderi reportate de 700 u.m.; creşterea capitalului social reprezintă aporturi noi de la acţionari vărsate sub următoarea formă: 70% în numerar şi 30% în natură; la începutul anului se emit şi se încasează 200 de obligaţiuni cu valoarea nominală 9 u.m., preţ de emisiune unitar 13 u.m., valoare de rambursare unitară 15 u.m., durata împrumutului 10 ani, rata anuală a dobânzii 10%; la sfârşitul anului se plăteşte prima rată (rate anuale egale) şi dobânda aferentă primului an; se încasează o asigurare în valoare de 100 u.m.; dobânzi plătite 600 u.m., din care un sfert aferente exploatării; dobânzi încasate 400 u.m.; achiziţii de mijloace de transport în valoare de 7.000 u.m., prin leasing financiar; s-a plătit rata de leasing în valoare de 700 u.m.; dividende plătite 500 u.m.; s-au rambursat credite bancare în valoare de 3.000 u.m.; credite bancare: sold iniţial 1.000 u.m., sold final 2.000 u.m.; încasări de la clienţi 12.000 u.m.; plată impozit pe profit 250 u.m.; dividende încasate 700 u.m.; s-a înregistrat fondul brut de salarii în valoare de 10.000 u.m., s-au reţinut contribuţiile aferente şi impozitul în valoare de 2.900 u.m. şi s-au plătit salariile nete; încasări din vânzarea ttilurilor de participare deţinute la societatea X 300 u.m.; plată 200.000 u.m. pentru achiziţia unei filiale, active dobândite: clădiri 100.000 u.m., numerar 15.000 u.m. şi stocuri 50.000 u.m.

38

CAPITOLUL 4. ACTIVE ŞI DATORII CONTINGENTE Activele contingente şi datoriile contingente trebuie discutate în strânsă legătură cu provizioanele. Standardul care reglementează cele trei concepte este IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente.

4.1. Definiţii

Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. O datorie este o obligaţie curentă a unei entităţi, rezultată din evenimente anterioare, a

cărei stingere se aşteaptă să determine o reducere a resurselor concretizate în beneficiile economice ale entităţii.

Un eveniment angajat este un eveniment care generează o obligaţie legală sau implicită, astfel încât entitatea nu are altă alternativă realistă decât să onoreze obligaţia respectivă.

O obligaţie legală este obligaţia care rezultă: (a) dintr-un contract (în mod explicit sau implicit); (b) din legislaţie; sau (c) din alt efect al legii.

O obligaţie implicită este obligaţia care rezultă din acţiunile unei entităţi în cazul în care: (a) prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a firmei

sau dintr-o declaraţie suficient de specifică, entitatea a indicat partenerilor săi că îşi asumă anumite responsabilităţi; şi

(b) ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele responsabilităţi.

O obligaţie contingentă este: (a) o obligaţie posibilă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute şi

a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau

(b) o obligaţie curentă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, dar care nu este recunoscută, deoarece: (i) nu este sigur că vor fi necesare resurse care să încorporeze

beneficiile economice pentru stingerea acestei obligaţii; sau (ii) valoarea obligaţiei nu poate fi evaluată suficient de credibil.

Un activ contingent este un activ posibil care apare ca urmare a unor evenimente anterioare şi a cărui existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii.

Un contract oneros este un contract în care costurile inevitabile implicate de îndeplinirea obligaţiilor contractuale depăşesc beneficiile economice estimate a se obţine din respectivul contract.

O restructurare este un program planificat şi monitorizat de conducere şi care modifică semnificativ fie:

(a) sfera activităţii realizate de entitate; fie (b) modalitatea în care este condusă activitatea.

39

4.2. Recunoaşterea provizioanelor, activelor contingente şi datoriilor contingente

4.2.1. Provizioane Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:

(a) o entitate are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior; (b) este probabil ca o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice să fie necesară pentru a

onora obligaţia respectivă; şi (c) poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.

Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion. Obligaţia curentă Doar în situaţii rare nu este clar dacă este vorba de o obligaţie curentă. În astfel de situaţii, se consideră că un eveniment trecut generează o obligaţie curentă dacă, luând în considerare toate probele disponibile, este mult mai probabil că există la data bilanţului o obligaţie curentă. Evenimente anterioare Un eveniment trecut care generează o obligaţie curentă poartă denumirea de eveniment care obligă. Pentru ca un eveniment să fie eveniment care obligă, este necesar ca entitatea să nu dispună de alternative realiste pentru stingerea obligaţiei generate de producerea evenimentului. Aceasta este situaţia numai:

(a) în cazul în care stingerea obligaţiei poate fi impusă prin lege; sau (b) în cazul unei obligaţii implicite, când evenimentul (care poate fi o acţiune a entităţii) induce

partenerilor ideea că entitatea îşi va onora obligaţia. Situaţiile financiare prezintă poziţia financiară a unei entităţi la sfârşitul perioadei de raportare, şi nu poziţia financiară a entităţii în viitor. Prin urmare, nu vor fi recunoscute provizioane aferente costurilor pe care le va suporta entitatea pentru desfăşurarea activităţii în viitor. În bilanţul unei entităţi, singurele obligaţii recunoscute sunt cele care există la data bilanţului.

Ieşiri de resurse probabile concretizate în beneficiile economice Pentru ca o datorie să poată fi recunoscută este necesară nu numai existenţa unei obligaţii curente, ci şi probabilitatea unei reduceri a resurselor care încorporează beneficiile economice pentru a îndeplini acea obligaţie. Interpretarea termenului „probabil” în acest context este „cu probabilitate de realizare mai mare decât probabilitatea de nerealizare”. În cazul în care există mai multe obligaţii similare (de exemplu, perioada de garanţie pentru produse sau contracte similare), probabilitatea ca o reducere a resurselor să fie necesară pentru stingerea obligaţiei se determină prin luarea în considerare a clasei de obligaţii ca întreg. Deşi în cazul unei anumite obligaţii probabilitatea reducerii resurselor poate fi scăzută, poate fi foarte probabil ca pentru stingerea obligaţiilor în ansamblu să fie necesară o reducere a resurselor. În acest caz, entitatea va recunoaşte un provizion (dacă sunt îndeplinite condiţiile de recunoaştere). Estimarea credibilă a obligaţiilor Utilizarea estimărilor constituie o parte esenţială a elaborării situaţiilor financiare şi nu diminuează credibilitatea acestora. Acest lucru este cu atât mai adevărat în cazul provizioanelor, care prin natura lor sunt mai incerte decât majoritatea celorlalte elemente ale bilanţului. Cu excepţia unor cazuri extreme, entitatea va putea să determine o gamă de rezultate potenţiale şi va putea, prin urmare, să realizeze o estimare a obligaţiilor, suficient de credibilă pentru a fi folosită la recunoaşterea unui provizion.

4.2.2. Datorii contingente O entitate nu va recunoaşte o datorie contingentă. Datoriile contingente sunt prezentate în note. Situaţiile în care datoriile contingente trebuie prezentate sunt:

situaţia în care nu este probabilă existenţa unei obligaţii curente, cu excepţia cazului în care o reducere a resurselor care să încorporeze beneficiile economice este îndepărtată;

în cazuri foarte rare, în care nu poate fi efectuată nici o estimare credibilă. Datoriile contingente pot evolua într-un mod care nu a fost estimat iniţial. Prin urmare, ele sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează

40

beneficiile economice. Dacă devine probabil că va fi necesară o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice, pentru un element considerat anterior datorie contingentă, va fi recunoscut un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a survenit modificarea (cu excepţia cazurilor foarte rare în care nu pot fi efectuate estimări credibile).

Relaţia între provizioane şi datorii contingente

Se face distincţia între: (a) provizioane - care sunt recunoscute ca şi datorii, deoarece ele constituie obligaţii curente şi

este probabil că vor fi necesare resurse care să încorporeze beneficiile economice pentru stingerea obligaţiilor; şi

(b) datorii contingente - care nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece ele sunt: (i) obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie

curentă care poate genera o reducere de resurse care încorporează beneficii economice; sau

(ii) obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere, deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii care încorporează beneficii economice pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei.

4.2.3. Active contingente

O entitate nu va recunoaşte un activ contingent. Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate. Un exemplu îl constituie o creanţă care este subiectul unui proces în justiţie, al cărui rezultat este incert. Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece acest fapt ar putea determina recunoaşterea unui venit care să nu se realizeze niciodată. Totuşi, când realizarea unui venit este certă, activul aferent nu mai este activ contingent şi este adecvată recunoaşterea lui. Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite. Dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. Dacă a devenit probabilă o intrare de beneficii economice, entitatea va prezenta activul contingent.

4.2.4. Provizioane, active contingente, datorii contingente şi datorii Nu există probabilitate Datorie contingentă Prezentare în Note

Există probabilitate Provizion Recunoaştere în situaţiile financiare Ieşire de beneficii

economice Certă Datorie Recunoaştere în situaţiile

financiare Nu există probabilitate - -

Există probabilitate Activ contingent Prezentare în Note Intrare de beneficii economice Certă Creanţă, Venit Recunoaştere în situaţiile

financiare

4.3. Evaluare Valoarea recunoscută ca provizion va constitui cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente, la data bilanţului. Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente este suma pe care o entitate o va plăti, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea acesteia unei terţe părţi, la acel moment. Estimările rezultatelor şi efectelor financiare sunt determinate pe baza raţionamentului profesional

41

al conducerii entităţii, luându-se în considerare experienţa unor tranzacţii similare şi, în unele cazuri, rapoarte elaborate de experţi independenţi. Elementele incerte referitoare la valoarea care va fi recunoscută ca provizion sunt tratate în diferite moduri, în conformitate cu circumstanţele date. In cazul în care provizionul de evaluat implică o gamă largă de elemente, obligaţia este estimată prin ponderarea tuturor rezultatelor posibile cu probabilităţile de realizare ale fiecăruia. Această metodă statistică de evaluare poartă denumirea de „valoare preconizată". Prin urmare, provizionul va diferi în funcţie de probabilitatea, de exemplu, 60% sau 90%, cu care se poate înregistra o anumită pierdere. În cazul în care există un interval continuu de rezultate posibile şi probabilităţile de realizare a fiecăruia sunt egale, se va utiliza punctul de mijloc al intervalului.

Exemplu O entitate vinde produse însoţite de un certificat de garanţie care acoperă costurile reparaţiilor

generate de defecte de producţie ce apar în primele şase luni de la data cumpărării. Dacă la toate produsele vândute se identifică defecte minore, se vor înregistra costuri de reparaţie de 1.000.000 u.m. Dacă la toate produsele vândute se identifică defecte majore, se vor înregistra costuri de reparaţie de 4.000.000 u.m. Experienţa entităţii şi estimările indică pentru anul care urmează că dintre produsele vândute 75% nu vor înregistra defecte, 20% vor înregistra defecte minore şi 5% defecte majore.

Entitatea va evalua probabilitatea unor costuri aferente obligaţiei rezultate din garanţii, pe ansamblu. Valoarea estimată a costului cu reparaţiile este: (75% x 0) + (20% * 1.000.000) + (5% * 4.000.000) = 400.000 u.m. În cazul în care este evaluată o singură obligaţie, rezultatul individual cel mai probabil poate constitui cea mai bună estimare a datoriei. Totuşi, chiar într-o astfel de situaţie, entitatea ia în considerare şi alte rezultate posibile.

Exemplu Dacă o entitate trebuie să remedieze o eroare în construcţia unei fabrici realizate pentru un client,

rezultatul individual cel mai probabil ar fi ca reparaţia să se desfăşoare cu succes de la prima încercare la un cost de 1.000 u.m., dar se constituie un provizion pentru o sumă mai mare în cazul în care există posibilităţi sporite să fie necesare mai multe încercări. Riscurile şi incertitudinile legate inevitabil de multe dintre evenimente şi circumstanţe vor fi luate în considerare în procesul de determinare a celei mai bune estimări. Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului va reprezenta valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei. Rata de actualizare utilizate va fi rata înainte de impozitare care să reflecte evaluările curente pe piaţă ale valorii-timp a banilor şi ale riscurilor specifice datoriei. Rata de actualizare nu va reflecta riscurile pentru care au fost ajustate estimările privind fluxurile viitoare de trezorerie. Evenimentele viitoare ce pot afecta sumele necesare stingerii unei obligaţii vor fi reflectate în valoarea provizionului, dacă există dovezi suficient de obiective că aceste evenimente vor avea loc.

Exemplu O entitate poate considera că dimensiunea costului curăţării unei zone de lucru la sfârşitul

perioadei utile va fi diminuată de descoperirile tehnologice viitoare. Valoarea recunoscută reflectă o estimare rezonabilă realizată de specialişti, cu obiectivitate, estimare ce ia în considerare toate dovezile disponibile referitoare la tehnologiile care se vor putea utiliza la momentul curăţării. Astfel, se pot include, de exemplu, reducerile de costuri estimate, ca urmare a sporirii experienţei în aplicarea tehnologiei existente sau ca urmare a costului estimat al utilizării tehnologiei existente, aplicate la o operaţiune pe o scară mai largă sau la un nivel mai complex decât se realiza anterior. Cu toate acestea, o entitate nu anticipează dezvoltarea unei tehnologii complet noi pentru curăţare decât dacă se bazează pe dovezi suficient de obiective.

42

Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu vor fi luate în considerare în evaluarea unui provizion, chiar dacă cedarea este strâns legată de evenimentul care generează constituirea provizionului.

4.4. Rambursări În cazul în care se estimează că o parte sau toate cheltuielile necesare stingerii unui provizion vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea va fi recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită dacă entitatea îşi onorează obligaţia. Rambursarea va fi considerată ca un activ separat. Valoarea recunoscută pentru rambursare nu va depăşi valoarea provizionului. În contul de profit şi pierdere, costurile legate de un provizion pot fi prezentate la valoarea acestuia diminuată cu valoarea recunoscută pentru rambursare.

4.5. Modificări ale provizioanelor Provizioanele vor fi revizuite cu prilejul fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. în cazul în care nu mai este probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice, pentru stingerea unei obligaţii, provizionul va fi anulat. În cazul în care se foloseşte actualizarea, valoarea contabilă a unui provizion creşte în fiecare perioadă, pentru a reflecta trecerea timpului. Această creştere este recunoscută ca şi cost al îndatorării.

4.6. Utilizarea provizioanelor

Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.

4.7. Aplicarea regulilor de recunoaştere şi evaluare

Pierderi viitoare din exploatare Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare. Contracte oneroase Dacă o entitate are un contract oneros, obligaţia contractuală curentă va fi recunoscută şi evaluată ca un provizion. Restructurare Următoarele situaţii sunt exemple de evenimente care se pot circumscrie definiţiei restructurării:

(a) vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii; (b) închiderea sediilor dintr-o ţară sau regiune, sau mutarea unei activităţi dintr-o ţară sau regiune în

alta; (c) modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere; şi (d) reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor entităţii.

Un provizion aferent costurilor de restructurare este recunoscut numai dacă sunt îndeplinite criteriile generale de recunoaştere pentru provizioane. Pe lângă acestea, trebuie îndeplinite şi alte criterii, aşa cum sunt prezentate mai jos. O obligaţie implicită de restructurare apare numai în cazul în care:

(a) o entitate dispune de un plan oficial, detaliat, pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin: (i) activitatea sau partea de activitate la care se referă; (ii) principalele domenii afectate de planul de restructurare; (iii) numărul aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru încetarea activităţii,

distribuiţi şi posturile acestora; (iv) cheltuielile implicate; şi (v) data de la care se va implementa planul de restructurare; şi

(b) cei afectaţi au motive să creadă că restructurarea va fi realizată prin demararea implementării respectivului plan de restructurare sau prin comunicarea principalelor caracteristici ale acestuia celor care vor fi afectaţi de procesul de restructurare.

Nu există nici o obligaţie de vânzare înainte ca entitatea să se fi angajat să vândă, adică sa existe

43

un contract de vânzare. Un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de restructurare, şi anume, cele care sunt simultan:

generate în mod necesar de procesul de restructurare; şi nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii entităţii.

Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele implicate de: recalificarea sau mutarea personalului permanent; marketing; sau investiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie.

Aceste cheltuieli referitoare la administrarea viitoare a activităţii nu reprezintă datorii de restructurare la data bilanţului. Astfel de cheltuieli sunt recunoscute pe aceeaşi bază dacă apar independent de restructurare.

4.8. Prezentarea informaţiilor Pentru fiecare clasă de provizioane, o entitate va prezenta:

(a) valoarea contabilă la începutul şi la sfârşitul perioadei; (b) provizioanele suplimentare realizate în cadrul perioadei, inclusiv creşterea provizioanelor

existente; (c) valorile utilizate (adică cele apărute şi plătite din provizion) în timpul perioadei; (d) valorile nefolosite şi reluate în timpul perioadei; şi (e) creşterea valorii actualizate în timpul perioadei datorită efectului timp şi modificările datorate

evoluţiei ratei de actualizare. Nu sunt necesare informaţii comparative. O entitate va prezenta pentru fiecare clasă de provizioane:

(a) o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi estimarea perioadei în care se vor înregistra ieşiri de beneficii economice;

(b) gradul de incertitudine legat de valoarea sau momentul apariţiei acestor ieşiri, în cazul în care este necesară prezentarea de informaţii adecvate, entitatea va prezenta principalele presupuneri referitoare la evenimentele viitoare, conform paragrafului 48; şi

(c) valoarea oricăror rambursări preconizate, menţionându-se valoarea tuturor activelor recunoscute pentru rambursarea preconizată.

Cu excepţia situaţiei în care posibilitatea apariţiei unei ieşiri de resurse este îndepărtată, o entitate va prezenta, pentru toate clasele de datorii contingente, la data bilanţului, o scurtă descriere a naturii datoriei contingente şi, dacă este cazul: (a) o estimare a efectelor financiare; (b) indicarea gradului de incertitudine legat de valoarea sau momentul ieşirii de resurse; şi (c) posibilitatea unei rambursări. În cazul în care este probabilă o intrare de beneficii economice, o entitatea trebuie să prezinte o scurtă descriere a naturii activului contingent la data bilanţului şi, unde este cazul, o estimare a efectului financiar.

44

4.9. Exemple Exemplul 1 - Garanţii Un producător oferă garanţie la produsele vândute. Prin contractul de vânzare, producătorul se angajează

să remedieze, prin reparare sau înlocuire, produsele la care apar defecte de fabricaţie timp de trei ani de la data vânzării. Pe baza experienţei anterioare se consideră că este probabil (există mai multe şanse de a se realiza decât de a nu se realiza) să existe, în perioada de garanţie, unele solicitări.

Obligaţia curentă generată de un eveniment anterior constrângător - Evenimentul constrângător este vânzarea produsului cu perioadă de garanţie, fapt care generează o obligaţie legală.

O ieşire de resurse ce încorporează beneficiile economice pentru stingerea obligaţiei - Este probabilă pentru garanţie în ansamblu.

Concluzie - Se recunoaşte un provizion la cea mai bună estimare a costurilor necesare remedierii, în condiţiile garanţiei, a produselor vândute înainte de data bilanţului.

Exemplul 2 - Teren contaminat - Va fi promulgată, aproape sigur, o lege în acest domeniu O entitate care activează în domeniul petrolier cauzează contaminarea unui teren dar, ea va întreprinde

acţiuni de eliminare a contaminării numai dacă acest lucru este impus de legile ţării în care-şi desfăşoară activitatea. într-una dintre aceste ţări nu există astfel de legi, iar entitatea a contaminat un teren timp de mai mulţi ani. La 31 decembrie N este aproape sigur că, la scurt timp după încheierea anului, va fi promulgat un proiect de lege care să solicite curăţarea terenurilor deja contaminate.

Obligaţie curentă generată de un eveniment anterior constrângător - Evenimentul care obligă este contaminarea terenului, deoarece este sigur că va fi promulgată o lege care să solicite eliminarea contaminării.

O ieşire de resurse, care incorporează beneficii economice, pentru stingerea obligaţiei - Sunt probabile.

Concluzie - Se recunoaşte un provizion pentru cea mai bună estimare a costurilor de curăţare.

Exemplul 3 - Terenul contaminat şi obligaţia implicită O entitate care îşi desfăşoară activitatea în domeniul petrolier, într-o ţară care nu dispune de o legislaţie

pentru protejarea mediului înconjurător, cauzează contaminarea unui teren. Cu toate acestea, entitatea urmează o politică ecologică publică prin care se angajează să elimine orice contaminare pe care ar genera-o activitatea sa. Până în prezent, entitatea şi-a respectat politica declarată.

Obligaţia curentă generată de un eveniment trecut care obligă - Evenimentul care obligă este contaminarea terenului care generează o obligaţie implicită, deoarece conducerea entităţii a indus celor afectaţi de aceasta o aşteptare referitoare la faptul că va proceda la eliminarea contaminării.

O ieşire de resurse, ce încorporează beneficiile economice, pentru stingerea obligaţiei - Sunt probabile.

Concluzie - Se recunoaşte un provizion la cea mai bună estimare a costurilor de curăţare. Exemplul 4 - Excepţia de la prezentarea informaţiilor O entitate este implicată într-un litigiu cu o entitate concurentă, care pretinde că respectiva entitate a

încălcat drepturile de autor şi solicită despăgubiri de 100 u.m. Entitatea recunoaşte un provizion pentru cea mai bună estimare a obligaţiei, dar nu prezintă nici una dintre informaţiile solicitate de paragrafele din IAS 37. Sunt prezentate următoarele informaţii:

Entităţii i-a fost intentat proces de către o entitate concurentă, care pretinde că i-au fost încălcate drepturile de autor şi solicită despăgubiri de 100 milioane u.m. Informaţiile solicitate în mod normal, în conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente, nu sunt prezentate pentru că pot influenţa rezultatul procesului. Directorii sunt de părere că entitatea poate să facă faţă cu succes acestui proces.

45

4.10. Aplicaţii practice privind provizioanele, activele contingente şi datoriile contingente

1. O entitate, al cărei obiect de activitate îl constituie fabricarea produselor chimice, poluează mediul inconjurator. În ţara în care entitatea îşi desfăşoară activitatea nu există prevederi legale care să o oblige la suportarea unor cheltuieli cu depoluarea. La 31 decembrie N, este aproape sigur că va fi promulgat, în curând, un proiect de lege care să solicite suportarea costurilor cu decontaminarea. Costurile cu decontaminarea sunt estimate la 55 u.m.

Soluţie Pentru a determina dacă entitatea va constitui un provizion se vor avea în vedere criteriile ce

trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea provizioanelor, astfel: - există o obligaţie curentă generată de un eveniment trecut, obligaţie legală, ca urmare a adoptării în

curs a unei legi în acest sens; - sunt probabile ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice şi se concretizează în

costurile cu decontaminarea; - s-a realizat o estimare credibilă a costurilor cu decontaminarea.

Fiind îndeplinite toate cele trei criterii, entitatea va constitui un provizion la cea mai bună estimare a acestuia, adică la suma de 55 u.m.

2. O entitate este implicată la sfârşitul anului N în două litigii. În luna mai, entitatea a fost dată în

judecată de un furnizor al său care îi solicită despăgubiri în valoare de 225 u.m., iar în luna iunie de către primărie, ca urmare a poluării unei zone publice, solicitându-i-se plata unei sume de 500 u.m. La 31.12.N probabilitatea de a fi făcută răspunzătoare este foarte mare, în primul caz şi extrem de mică în cel de-al doilea.

Soluţie Analiza celor două litigii presupune verificarea îndeplinirii criteriilor de recunoaştere a

provizioanelor, astfel: - pentru primul litigiu:

există o obligaţie curentă legală; este probabilă o ieşire de beneficii economice; există o evaluare credibilă (225u.m.).

Se va constitui un provizion pentru cea mai bună estimare a costurilor în sumă de 225 u.m., formula contabilă fiind:

Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru litigii privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli

225 u.m. 225 u.m.

- pentru cel de-al doilea litigiu:

există o obligaţie curentă legală; este improbabilă o ieşire de beneficii economice; există o evaluare credibilă (500 u.m.).

Nu se va constitui provizion, însă se va prezenta o datorie contingentă. 1. O entitate care vinde aparate electrocasnice oferă garanţie timp de un an de la data cumpărării

pentru produsele sale. Costurile de reparaţie şi înlocuire sunt estimate la suma de 269 u.m., dacă defectele sunt minore şi la suma de 490 u.m., atunci când defectele sunt majore. Analizând informaţiile din anii anteriori, se estimează că 85% din produse nu vor prezenta defecte, 13% vor avea defecte minore şi 7% vor înregistra defecte majore.

46

Soluţie Analiza criteriilor de recunoştere: există o obligaţie curentă legală generată de un eveniment trecut concretizată în vânzarea

aparatelor electrocasnice cu garanţie; este probabilă o ieşire de beneficii economice concretizată în costurile cu reparaţiile; există o evaluare credibilă: valoarea estimată a costului cu reparaţiile va fi determinată prin

metoda ponderării astfel: 80% * 0 + 13% * 269+ 7% * 490= 69, 27 u.m. Se va constitui un provizion în valoare de 69,27 u.m., formula contabilă fiind:

Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru privind provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor riscuri şi cheltuieli

69, 27 u.m. 69, 27 u.m.

4. O entitate are ca obiect de activitate extracţia ţiţeiului. La sfârşitul exploatării, entitatea este

obligată prin contract să înlăture echipamentul de extracţie şi să restaureze vegetaţia din zonă, pentru aceasta fiind necesare cheltuieli în valoare de 330 u.m.

Soluţie Entitatea va recunoaşte un provizion la cea mai bună estimare a cheltuielilor, adică la valoarea de

330 u.m., deoarece au fost îndeplinite criteriile de recunoaştere: există o obligaţie curentă legală generată de un eveniment anterior: extracţia ţiţeiului; este probabilă o ieşire de resurse purtătoare de beneficii economice concretizate în costurile cu

înlăturarea sondei şi refacerea vegetaţiei; există o evaluare credibilă.

Ca urmare, se va constitui un provizion: Echipamente tehnologice Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale

330 u.m. 330 u.m.

Aceste costuri sunt incluse in costurile echipamentului de extracţie. 5. La 25.10.N, Consiliul de Administratie al unei entităţi a decis să închidă începând cu 01.01.N+1

o fabrică care produce autoturisme. Pe 15.12.N a fost aprobat un plan detaliat pentru închiderea fabricii, care a fost comunicat angajaţilor şi principalilor parteneri de afaceri afectaţi. Costurile generate de închiderea şi dezafectarea fabricii sunt de 5.000 u.m., costurile cu plata compensaţiilor către angajaţii care vor înceta activitatea sunt de 2.000 u.m. De asemenea, entitatea suportă costuri cu specializarea unor muncitori de la o altă fabrică în valoare de 200 u.m. Din vânzarea utilajelor din fabrică se va obţine suma de 10.000 u.m.

Soluţie Analiza criteriilor de recunoştere: există o obligaţie prezentă implicită determinată de un eveniment anterior: comunicarea

deciziei de restructurare partenerilor afectaţi; sunt probabile ieşiri de resurse concretizate în beneficii economice: costurile de restructurare; există o evaluare credibilă.

Valoarea provizionului care va fi constituit va fi egal cu: 5.000 (cheltuieli cu închiderea fabricii) + 2.000 (costurile cu plata compensaţiilor) = 7.000 u.m.:

Cheltuieli de exploatare Provizioane pentru privind provizioanele pentru restructurare riscuri şi cheltuieli

7.000 u.m. 7.000 u.m.

Celelalte cheltuieli sau venituri nu afectează valoarea provizionului.

47

6. O entitate duce o politică de restituire a banilor pentru bunurile returnate, chiar dacă nu este

obligată prin legislaţie la acest lucru. Politica sa este bine cunoscută pe piaţă. În anul N, entitatea are o cifră de afaceri de 15.000 u.m. Experienţa din anii precedenţi arată că bunurile returnate reprezintă 1,5% din vânzări.

Soluţie Analiza criteriilor de recunoştere: există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: vânzarea bunurilor, obligaţie

implicită datorită politicii promovate de firmă ce i-a făcut pe clienţi să spere că le pot fi rambursaţi banii pentru bunurile achiziţionate;

sunt probabile ieşiri de resurse concretizate în beneficii economice: contravaloarea bunurilor restituite;

există o evaluare credibilă. În consecinţă, entitatea va recunoaşte un provizion la cea mai bună estimare, adică la valoarea de

15.000* 1,5% = 225 u.m., provizion ce va fi înregistrat astfel:

Cheltuieli de exploatare Alte provizioane privind provizioanele pentru pentru riscuri riscuri şi cheltuieli şi cheltuieli

225 u.m. 225 u.m.

7. O entitate îşi desfăşoară activitatea într-o secţie închiriată printr-un contract de leasing începând

cu anul N-2. Contractul prevede o durată de 5 ani, o redevenţă anuală de 15.000 u.m. şi o clauză conform căreia entitatea nu poate rezilia contractul şi nici nu poate subînchiria secţia. În luna decembrie N, entitatea îşi transferă activitatea într-o secţie nouă.

Soluţie Analiza criteriilor de recunoştere:

- există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: încheierea contractului care presupune o obligaţie legală;

- sunt probabile ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice: contravaloarea redevenţelor aferente ultimilor 2 ani;

- există o evaluare credibilă. Entitatea recunoaşte un provizion în valoare de 15.000* 2 = 30.000 u.m.

8. Se cunosc următoarele informaţii referitoare la fabrica de confecţii Modalux: a) a dat în judecată furnizorul de stofă, societatea Stofin, cerând daune de 5000 u.m. pentru calitatea

inadecvată a materiei prime achiziţionate de la aceasta. La data la care sunt semnate situaţiile financiare avocaţii societăţii sunt de părere că entitatea va câştiga procesul.

b) a fost implicată într-un proces cu societatea Avet. Înainte de semnarea situaţiilor financiare, fabrica de confecţii a câştigat procesul şi i s-au acordat daune de 3.000 u.m.

c) este chemată în instanţă de către clientul Fashion pentru livrarea cu întârziere a costumelor şi i se pretind daune de 3.500 u.m. Avocaţii fabricii de confecţii cred are şanse egale să piardă sau să câştige procesul.

Soluţie a) Acesta este un activ contingent care trebuie să fie prezentat într-o notă. Nu există suficientă siguranţă

pentru includerea acestuia în situaţiile financiare, deoarece soluţia cazului nu este cunoscută cu certitudine.

b) Este sigur că fabrica de confecţii va primi banii şi din acest motiv nu mai este un activ contingent. Fabrica de confecţii trebuie să recunoască activul şi venitul corespunzător în situaţiile financiare.

c) Deoarece fabrica de confecţii are şanse egale atât să câştige, cât şi să piardă procesul, datoria potenţială este improbabilă şi de aceea, trebuie să fie prezentată sub forma unei note.

48

9. În timpul anului N, fabrica de ciocolată Ciocotex contractează un împrumut de la InvestBank. Deşi situaţia sa financiară era bună, cerinţele băncii impuneau existenţa unui girant. În acest sens, fabrica de ciocolată a apelat la societatea Aluneta, principalul său furnizor de alune, pentru a-i garanta împrumutul. Pe parcursul anului N+1, indicatorii financiari ai fabricii de ciocolată se deteriorează, iar la sfârşitul lunii august N+1, fabrica de ciocolată are probleme cu restituirea creditului. Abordaţi problema din situaţia societăţii Aluneta.

Soluţie - Analiza criteriilor la 31.12.N: Obligaţie curentă generată de un eveniment trecut care obligă - Evenimentul care obligă este acordarea garanţiei, care generează o obligaţie legală. O ieşire de resurse, care încorporează în beneficiile economice, pentru stingerea obligaţiei - La 31 decembrie N nu este probabilă nici o reducere a beneficiilor economice. Concluzie - Garanţia este recunoscută la valoarea justă. - Analiza criteriilor la 31.12.N+1: Obligaţie curentă generată de un eveniment trecut care obligă - Evenimentul care obligă este acordarea garanţiei, eveniment ce generează o obligaţie legală. O ieşire de resurse, care încorporează în beneficiile economice, pentru stingerea obligaţiei - La 31 decembrie N+1 este probabil că, pentru stingerea obligaţiei, vor fi necesare ieşiri de resurse concretizate în beneficiile economice. Concluzie - Garanţia este evaluată ulterior la cea mai mare dintre (a) cea mai bună estimare a obligaţiei şi (b) valoarea iniţial recunoscută mai puţin, când este adecvat, amortizarea cumulată în conformitate cu IAS 18 Venituri din activităţi curente. Notă: În cazul în care entitatea încasează un comision pentru garanţiile acordate, venitul este înregistrat în conformitate cu IAS 18 Venituri din activităţi curente.

10. Entitatea ALFA are ca obiect de activitate comercializarea de produse textile către terţi printr-o reţea de magazine proprii.

Politica entităţii este de a restitui clienţilor contravaloarea bunurilor achiziţionate într-o perioadă de 30 de zile din momentul cumpărării acestora, condiţia impusă fiind ca articolele să nu fi fost desfăcute din ambalajul original. În plus, toate produsele au o garanţie de 1 an din momentul cumpărării acestora, pentru defectele de fabricaţie apărute. Pentru majoritatea bunurilor, ALFA va suporta costurile necesare cu remedierea defectelor de fabricaţie. Pentru bunurile achiziţionate de la entitatea BETA, s-a negociat o reducere pentru a compensa pierderile probabile datorate eventualelor defecte de fabricaţie apărute. Dacă în perioada de garanţie apar defecte de fabricaţie, entitatea BETA nu va suporta aceste pierderi. Răspunderea s-a transferat asupra entităţii ALFA. Entitatea ALFA practica un adaos comercial de 25%, cu excepţia produselor achiziţionate de la entitatea BETA pentru care adaosul practicat este de 40%. Din totalul produselor vândute, 20% provin de la entitatea BETA. În luna decembrie a anului 2006, entitatea ALFA a înregistrat venituri de 1.750.000 lei. Din perioadele trecute, există probabilitatea ca 10% din bunurile vândute să fie returnate într-un interval de 30 de zile, perioadă în care entitatea ALFA a anunţat public faptul că va restitui sumele către clienţi. Aceste bunuri returnate nu prezintă defecte de producţie. Din totalul bunurilor returnate, 70% vor fi vândute ulterior la preţul normal de vânzare practicat de entitate, iar restul de 30% vor fi vândute la 50% din preţul normal de vânzare. În plus faţă de bunurile returnate în intervalul de 30 de zile, bunuri vândute în cursul anului reprezentând 160.000 lei (preţ de vânzare) prezintă defecte de producţie şi sunt returnate entităţii ALFA. Bunurile astfel returnate nu mai pot fi vândute.

49

Determinaţi mărimea provizionului constituit de entitatea ALFA pentru: - bunurile care pot fi returnate în intervalul de 30 de zile; şi - bunurile care prezintă defecte de producţie.

Soluţie: 1. Bunurile care pot fi returnate în intervalul de 30 de zile

Obligaţia asumată de entitatea ALFA de a rambursa contravaloarea bunurilor returnate în intervalul de 30 de zile este o obligaţie implicită (nu legală). Probabil, entitatea ALFA are postere afişate în magazinele proprii, prin care clienţii sunt informaţi asupra acestei posibilităţi (de a returna produsele). Entitatea se aşteaptă să ramburseze clienţilor suma de 175.000 lei (1.750.000 lei x 10%). Această sumă NU reprezintă obligaţia asumată. Din aceste produse returnate, 70% vor fi vândute la acelaşi preţ, astfel încât efectul acestei politici practicate de entitate constă în amânarea profitului. Modalitatea cea mai uşoară de a reflecta această amânare a profitului constă în constituirea unui provizion pentru profitul nerealizat. Provizionul trebuie să fie determinat având în vedere cele 2 marje de profit practicate:

• pentru produsele achiziţionate de la BETA (marja este de 40%): Provizion = (175.000 x 70%7 x 20%8) x 40/1409 = 7.000 lei

• pentru bunurile produse de ALFA (marja este de 25%): Provizion = (175.000 x 70% x 80%10) x 25/12511 = 19.600 lei

Vânzarea celorlalte produse reprezentând 30% din cele returnate la jumătate din preţ va duce la recunoaşterea unei pierderi pentru ALFA. Şi aici trebuie să ţinem cont de cele două categorii de produse:

• pentru produsele achiziţionate de la BETA: Provizion = (175.000 x 30% x 20%) x 50%12 = 5.250 lei

• pentru bunurile produse de ALFA: Provizion = (175.000 x 30% x 80%) x 50% = 21.000 lei

Provizionul total constituit pentru bunurile care pot fi returnate în intervalul de 30 de zile

este de 52.850 lei (7.000 lei + 19.600 lei + 5.250 lei + 21.000 lei). 2. Bunurile care prezintă defecte de producţie

Bunurile returnate datorită defectelor de producţie trebuie să fie tratate diferit. Acestea sunt retururi pentru entitatea ALFA. În mod normal, producătorul va rambursa clienţilor preţul produselor cu defecte. Efectul constă în faptul că entitatea ALFA nu ar fi înregistrat acelaşi profit ca cel din prezent. Acest tratament este valabil pentru toate bunurile, cu excepţia celor achiziţionate de la entitatea BETA. Astfel, retururile din vânzări vor fi de 128.000 lei (160.000 lei x 80%13), iar costul bunurilor returnate este de 102.400 lei (128.000 / 1,2514). Impactul este acela că ALFA va trebui să elimine un profit de 25.600 lei (128.000 lei – 102.400 lei). Sau 128.000 x 25/125 = 25.600 lei Pentru bunurile achiziţionate de la BETA, ALFA va suporta întreaga pierdere apărută, deoarece aceasta a fost înţelegerea între cele două entităţi. Provizionul necesar pentru aceste produse va fi de 32.000 lei (160.000 x 20%15). În concluzie, entitatea ALFA va înregistra un provizion de 57.600 lei (25.600 + 32.000) pentru bunurile care prezintă defecte de producţie.

50

CAPITOLUL 5. APROFUNDĂRI PRIVIND INSTRUMENTELE FINANCIARE

5.1. Importanţa şi necesitatea subiectului Cunoaşterea în detaliu a caracteristicilor şi mecanismului instrumentelor financiare este esenţială într-o astfel de perioadă când piaţa financiară devine tot mai importantă. Toate tranzacţiile încheiate astăzi se bazează pe instrumente financiare. Indiferent dacă este vorba despre numerar, creanţe, instrumente de datorie, obligaţiuni, depozite sau instrumente financiare derivate (contracte futures, forward, opţiuni, swap), entităţile le utilizează din ce în ce mai des şi cât mai eficient. Băncile şi entităţile tranzacţionează instrumente financiare în fiecare zi, cumpărând sau vânzând pe pieţe la vedere sau la termen. Fiecare tranzacţie care are la bază instrumente financiare presupune recunoaşterea sau derecunoaşterea acestor instrumente în întregime sau, uneori părţi ale acestora. De aceea, entităţile trebuie să cunoască extrem de bine criteriile de recunoaştere şi derecunoaştere a cestor instrumente. Este esenţial pentru entităţi să cunoască mecanismul instrumentelor financiare deoarece pe cât de folositoare, pe atât de riscante sunt. Sunt binecunoacute cazuri precum bănca Berings din Londra şi Metallgesellschaft Ag din Germania care au suferit pierderi imense datorită utilizării defectuoase a instrumentelor financiare derivate. Ignoranţa caracteristicilor şi riscurilor aferente instrumentelor financiare au condus la falimentul unor mari companii. Dintre toate elementele din cadrul situaţiilor financiare, instrumentele financiare sunt cele mai complexe şi mai interesante în acelaşi timp. Însă provocarea provine din continua dezvoltare şi diversificare a acestor instrumente. Evoluţia lor a fost spectaculoasă. Încă de la începutul anul 1630, contractele la termen se negociau pe pieţe. Primele pieţe la termen, pe care se negociau contracte viitoare, avand ca suport produsele tranzactionate pe pietele la vedere au fost: piaţa Yodora Rise din Osaka-Japonia, pieţele de bulbi de lalele din Amsterdam şi, mai târziu în 1851, pietele de grane de la Chicago (Reuters, 2000). În ultimii douăzeci de ani, utilizarea instrumentelor derivate a luat amploare, în special ca urmare a schimbărilor din economia mondială. Natura complexă a instrumentelor financiare a determinat organismul IASB să imbunătăţească în fiecare an standardele internaţionale referitoare la instrumente financiare. Obiectivul principal al IASB a fost reducerea complexităţii prin clarificarea şi adăugarea de îndrumări suplimentare, dar şi eliminarea neconcordanţelor interne referitoare la subiecte precum derecunoaşterea.

5.2. Definiţii

Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate.

Un activ financiar este orice activ care reprezintă: (a) trezoreria; (b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi; (c) un drept contractual:

(i) de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate; sau

(ii) de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial favorabile entităţii; sau

(d) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii şi este: (i) un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este

sau poate fi obligată să primească un număr variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau

(ii) un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din

51

instrumentele de capital ale entităţii. în acest scop, instrumentele de capital ale entităţii nu includ instrumente care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii.

O datorie financiară este orice datorie care este: (a) o obligaţie contractuală:

(i) de a ceda lichidităţi sau alt activ financiar unei alte entităţi; sau

(ii) de a schimba instrumente financiare sau alte datorii financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial nefavorabile pentru entitate; sau

(b) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii şi este:

(i) un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să livreze un număr variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau

(ii) un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. în acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii nu includ instrumente care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii.

Un instrument de capital propriu

este orice contract care certifică existenţa unui interes rezidual în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.

Un instrument derivat este un instrument financiar sau un alt contract care întruneşte toate cele trei caracteristici de mai jos: (a) valoarea sa se modifică ca reacţie la variaţiile în: anumite rate ale

dobânzii, preţul unui instrument financiar, preţul mărfurilor, cursurile de schimb valutar, indicii de preţ sau rată, ratingul de credit sau indicele de creditare sau în alte variabile, cu condiţia ca, în cazul unei variabile nefinanciare, aceasta să nu fie specifică unei părţi contractuale;

(b) nu solicită nici o investiţie iniţială netă sau solicită o investiţie iniţială netă care este mai mică decât s-ar cere pentru alte tipuri de contracte care se aşteaptă să aibă reacţii similare la modificările factorilor pieţei; şi

(c) este decontat la o dată viitoare.

Exemple uzuale de active financiare reprezentând un drept contractual de a încasa numerar în viitor, cât şi de datorii financiare corespunzătoare reprezentând o obligaţie contractuală de a plăti numerarul în viitor sunt:

- conturile de creanţe şi datorii comerciale; - efecte comerciale de încasat şi de plătit; - împrumuturi de încasat şi de plătit; şi - obligaţiuni de încasat şi de plătit.

52

5.3.Clasificarea instrumentelor financiare Există următoarele categorii de active financiare:

Active financiare – patru categorii Active financiare evaluate la valoarea justă

prin contul de profit şi pierdere Împrumuturi şi creanţe

Investiţii păstrate până la scadenţă Active financiare disponibile pentru vânzare Există următoarele categorii de datorii financiare:

Datorii financiare – două categorii Datorii financiare la valoare justă prin contul

de profit şi pierdere Alte datorii financiare

Un activ financiar sau o datorie financiară evaluat(ă) la valoarea justă prin contul de profit şi

pierdere este un activ financiar sau o datorie financiară care întruneşte oricare din următoarele condiţii: (a) Este clasificat ca fiind deţinut pentru tranzacţionare. Un activ financiar sau o datorie financiară

este clasificat ca fiind păstrat pentru tranzacţionare dacă este: (i) obţinut sau generat în principal în scopul vânzării sau recumpărării în viitorul apropiat; (ii) parte a unui portofoliu de instrumente financiare identificate care sunt gestionate

împreună şi pentru care există dovezi ale unui tipar real recent de urmărire a profitului pe termen scurt; sau

(iii) un instrument derivat (cu excepţia unui instrument derivat care este un instrument desemnat şi eficace pentru acoperirea împotriva riscurilor).

(b) La recunoaşterea iniţială este clasificat de către entitate ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere. Orice activ financiar sau datorie financiară din cadrul ariei de aplicabilitate a acestui Standard poate fi clasificat(ă) atunci când este recunoscut(ă) iniţial ca activ financiar sau datorie financiară la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, cu excepţia investiţiilor în instrumente de capitaluri proprii care nu au un preţ cotat pe o piaţă activă şi a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil.

Investiţiile păstrate până la scadenţă sunt active financiare nederivate cu plăţi fixe sau determinabile pe care entitatea are intenţia pozitivă şi capacitatea de a le deţine până la scadenţă, altele decât:

(a) acelea pe care entitatea, la recunoaşterea iniţială, le desemnează ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere;

(b) acelea pe care entitatea le desemnează ca fiind disponibile pentru vânzare; şi (c) acelea care întrunesc definiţia împrumuturilor şi creanţelor.

O entitate nu va putea clasifica nici un activ financiar ca fiind păstrat până la scadenţă dacă entitatea, în decursul anului financiar curent sau în decursul a doi ani financiari precedenţi, a vândut sau a reclasificat înainte de scadenţă mai mult decât o valoare nesemnificativă din investiţiile păstrate până la scadenţă (mai mult decât nesemnificativă în relaţie cu valoarea totală a investiţiilor păstrate până la scadenţă), cu excepţia vânzărilor sau reclasificărilor care:

(ii) sunt atât de aproape de scadenţă sau de data de cumpărare a activului financiar (spre exemplu, mai puţin de trei luni înainte de scadenţă) încât variaţiile ratei dobânzii pe piaţă nu ar avea un efect semnificativ asupra valorii juste a activului financiar;

(iii) au loc după ce entitatea a colectat cea mai mare parte din capitalul original al activului financiar prin plăţi sau plăţi anticipate programate; sau

(iv) sunt atribuibile unui eveniment izolat care nu poate fi controlat de către entitate, care este nerecurent şi care nu ar fi putut să fie anticipat de către entitate.

53

Împrumuturile şi creanţele sunt active financiare nederivate cu plăţi fixe sau determinabile care nu sunt cotate pe o piaţă activă, altele decât:

(a) acelea pe care entitatea intenţionează să le vândă imediat sau în viitorul apropiat, care vor fi clasificate ca fiind deţinute pentru tranzacţionare, şi acelea pe care entitatea, la recunoaşterea iniţială, le desemnează ca fiind la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere;

(b) acelea pe care entitatea, la recunoaşterea iniţială, le desemnează ca fiind disponibile pentru vânzare; sau

(c) acelea pentru care deţinătorul poate să nu îşi recupereze substanţial toată investiţia iniţială, din alte cauze decât deteriorarea creditului, ce vor fi clasificate ca fiind disponibile pentru vânzare.

Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt acele active financiare nederivate care sunt clasificate ca fiind disponibile pentru vânzare sau care nu sunt clasificate ca (a) împrumuturi şi creanţe, (b) investiţii păstrate până la scadenţă sau (c) active financiare la valoarea justă prin profit sau pierdere.

Însă o atenţie deosebită trebuie acordată delimitării între un instrument de capitaluri proprii şi o datorie financiară. Uneori, un instrument conţine atât un instrument de capitaluri proprii, cât şi o datorie financiară, fiind cunoscut sub denumirea de instrument financiar compus. Emitentul unui instrument financiar nederivat va evalua termenii instrumentului financiar la determinarea dacă acesta conţine atât o datorie, cât şi o componentă a capitalurilor proprii. Astfel de componente vor fi clasificate separat ca datorii financiare, active financiare sau instrumente de capitaluri proprii.

În continuare este prezentat un exemplu privind separarea unui instrument financiar compus la recunoaşterea iniţială.

Exemplu

O entitate emite 500 de obligaţiuni convertibile la începutul anului 200N. Obligaţiunile au un termen de trei ani şi sunt emise la o valoare nominală de 10 u.m. pe obligaţiune, generând beneficii de 5.000 u.m. Dobânda se plăteşte anual, la o dobândă nominală anuală de 7%. Fiecare obligaţiune este convertibilă în orice moment până la scadenţă în 60 de acţiuni ordinare. În momentul emisiunii obligaţiunilor rata dobânzii de referinţă pe piaţă pentru datorii similare fără opţiuni de conversie este de 10%.

Soluţie Componenta datorie este evaluată prima, iar diferenţa dintre beneficiile emisiunii de obligaţiuni şi valoarea justă a datoriei este atribuită componentei de capitaluri proprii. Valoarea actualizată a componentei datorie este calculată folosind o rată de actualizare de 10%, rata dobânzii de pe piaţă pentru obligaţiuni similare fără drepturi de conversiune, astfel:

Beneficii ale emisiunii de obligaţiuni 5.000 u.m. Valoarea actualizată a principalului ce

trebuie plătită după trei ani 757.3

)1,01(000.5

3 =+

= u.m.

Valoarea actualizată a dobânzii ce trebuie plătită anual pe perioada celor trei ani

(dobândă anuală = 350 u.m.)

870)1,01(

350)1,01(

350)1,01(

350321 =

++

++

+= u.m.

Total componentă datorie 627.4870757.3 =+= u.m. Componenta capitaluri proprii 373627.4000.5 =−= u.m.

Astfel, entitatea va recunoaşte în bilanţul său contabil o datorie financiară în valoare de 4.627 u.m.

şi o componentă de capitaluri proprii în valoare de 373 u.m.

54

5.4. Recunoaşterea şi derecunoaşterea instrumentelor financiare Pentru recunoaşterea instrumentelor financiare există o singură, simplă regulă: un instrument financiar trebuie recunoscut atunci şi numai atunci când entitatea devine parte a condiţiilor contractuale ale instrumentului.

Pentru recunoaşterea instrumentelor financiare, standardul separă contractele cu decontare netă, care trebuie contabilizate ca instrumente derivate, de achiziţiile şi vânzările standard de active financiare. Pentru contabilizarea contractelor standard de cumpărare sau vânzare a unui activ financiar, entitătile pot utiliza fie contabilitatea la data tranzacţionării, fie contabilitatea la data decontării, deoarece aceste contracte se decontează la o dată ulterioară datei de tranzacţionare. Data tranzacţionării este data la care o entitate se angajează să achiziţioneze sau să vândă un activ financiar, iar data decontării este data la care activul este livrat către sau de către entitate. Entităţile pot alege contabilizarea la data tranzacţionării sau la data decontării cu condiţia aplicării consecvente a metodei alese pentru fiecare din categoriile de active financiare pe care le deţine şi urmează a fi vândute sau dimpotrivă, urmează a fi achiziţionate. Însă IAS 39 nu conţine nici o prevedere specifică privind recunoaşterea la data tranzacţionării sau la data decontării a acelor tranzacţii cu instrumente financiare care sunt clasificate ca datorii financiare. Prin urmare, datoriile financiare sunt recunoscute la data la care entitatea devine parte la prevederile contractuale ale instrumentelor. Spre deosebire de activele financiare, datoriile financiare nu au constituit subiectul unor discuţii intense în cadrul IASB. Deşi au aceeaşi mare imporanţă ca şi activele financiare, se pare că stabilirea criteriilor de derecunoaştere a datoriilor financiare a fost efectuată într-o manieră adecvată şi uşor de înţeles.

O datorie financiară sau o parte a unei datorii financiare este derecunoscută numai dacă este lichidată, ceea ce înseamnă că obligaţia contractuală este stinsă, anulată sau expiră. Pentru anularea unei datorii financiare, entitatea trebuie să fie eliberată în mod legal de responsabilitatea primară legată de datorie, fie prin lege sau de către creditor.

5.5. Evaluarea iniţială a activelor financiare şi a datoriilor financiare Atunci când un activ financiar sau o datorie financiară este recunoscut(ă) iniţial, o entitate o va

evalua la valoarea sa justă plus, în cazul unui activ financiar sau al unei datorii financiare care nu sunt la valoarea justă prin profit sau pierdere, costurile tranzacţiei care sunt direct atribuibile achiziţiei sau emiterii activului financiar sau datoriei financiare. Atunci când o entitate utilizează contabilitatea la data decontării pentru un activ care apoi este evaluat la cost sau la costul amortizat, activul este recunoscut iniţial la valoarea sa justă de la data tranzacţionării.

Clasificarea instrumentelor financiare în categorii este foarte importantă, deoarece determină evaluarea acestor elemente. În tabelul următor sunt prezentate schematic regulile de evaluare iniţială a instrumentelor financiare.

Evaluarea iniţială a instrumentelor financiare

Instrumente financiare Evaluare iniţială Active financiare

Active financiare la valoare justă prin contul de profit sau pierdere

Valoare justă

Împrumuturi şi creanţe Valoare justă + costuri de tranzacţionare Investiţii deţinute până la scadenţă Valoare justă+ costuri de tranzacţionare

Active financiare disponibile pentru vânzare

Valoare justă+ costuri de tranzacţionare

Datorii financiare Datorii financiare la valoare justă prin contul de profit sau pierdere

Valoare justă

Alte datorii financiare Valoare justă + costuri de tranzacţionare

55

5.6. Evaluarea ulterioară a activelor financiare Importanţa clasificării activelor financiare în cele patru categorii devine şi mai vizibilă în cazul

evaluării ulterioare: Active financiare Evaluare Schimbări în valoarea

contabilă Test de

depreciereActive financiare la valoare justă prin

contul de profit sau pierdere

Valoare justă* Cont de profit şi pierdere Nu

Împrumuturi şi creanţe Cost amortizat Cont de profit şi pierdere Da Investiţii deţinute până la scadenţă Cost amortizat Cont de profit şi pierdere Da

Active financiare disponibile pentru vânzare

Valoare justă* Capital Da

* fără deducerea costurilor de tranzacţionare

După recunoaşterea iniţială, o entitate va evalua activele financiare, inclusiv instrumentele derivate ce constituie active, la valoarea lor justă, fără nici o deducere a costurilor de tranzacţionare ce ar putea să apară din vânzare sau altă cedare, excepţie făcând următoarele categorii de active financiare:

(a) împrumuturile şi creanţele, care vor fi evaluate la costul amortizat utilizând metoda dobânzii efective;

(b) investiţii păstrate până la scadenţă, care trebuie evaluate la costul amortizat utilizând metoda dobânzii efective; şi

(c) investiţiile în instrumentele de capital propriu care nu au un preţ cotat de piaţă pe o piaţă activă şi a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil, şi instrumentele derivate care sunt legate de, şi care trebuie decontate prin, furnizarea unor asemenea instrumente de capitaluri proprii necotate, care vor fi evaluate la cost.

Un câştig sau o pierdere rezultând dintr-o modificare a valorii juste a unui activ financiar sau a unei datorii financiare ce nu constituie parte a unei relaţii de acoperire împotriva riscurilor trebuie recunoscut(ă) după cum urmează:

(a) un câştig sau o pierdere generat(ă) de un activ sau de o datorie financiar(ă) clasificat(ă) ca fiind evaluat(ă) la valoarea justă va fi recunoscută în contul de profit şi pierdere;

(b) un câştig sau o pierdere generat(ă) de un activ financiar disponibil pentru vânzare va fi recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii prin situaţia modificărilor în capitalurile proprii, cu excepţia pierderilor din depreciere şi a pierderilor şi câştigurilor din diferenţele de curs valutar, până când activul financiar este derecunoscut, moment la care pierderea sau câştigul cumulat recunoscut anterior în capitalurile proprii va fi recunoscut(ă) în contul de profit şi pierdere. Totuşi, dobânda calculată utilizând metoda dobânzii efective este recunoscută în contul de profit şi pierdere. Dividendele pentru un instrument al capitalurilor proprii disponibil pentru vânzare sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când dreptul entităţii de a primi plata este stabilit.

Pentru activele financiare şi datoriile financiare înregistrate la cost amortizat, un câştig sau o pierdere este recunoscut(ă) în contul de profit şi pierdere atunci când activul financiar sau datoria financiară este derecunoscut(ă) sau depreciat(ă), şi prin procesul de amortizare.

Aplicaţii practice

1. Un activ financiar are un cost de 100 u.m. şi costuri de tranzacţionare de 5 u.m. Valoarea justă a unui activ identic este 107 u.m. la data primului bilanţ contabil întocmit dupa achiziţie. Stabiliţi tratamentele contabile privind evaluarea iniţială şi ulterioară a activului financiar având în vedere cele patru categorii de active financiare.

Soluţie Evaluare iniţială: costurile de tranzacţie care sunt atribuite direct achiziţiei unui activ financiar sunt

56

adaugate la suma recunoscută iniţial, excepţie făcând activele evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere.

- dacă activul financiar este o investiţie păstrată până la scadenţă, un împrumut sau o creanţă sau un activ financiar disponibil pentru vânzare, înregistrarea este următoarea:

Activ financiar Datorie financiară 105 u.m. 105 u.m. Costul tranzacţiei este inclus în calculul costului amortizat utilizându-se rata efectivă a dobânzii şi

este recunoscut în contul de profit şi pierdere pe perioada investiţiei, pentru activele contabilizate la costul amortizat. Costul amortizat în acest exemplu este de 105 (100+5). Prin urmare, costurile tranzacţiei în valoare de 5 u.m. vor fi amortizate în contul de profit şi pierdere de-a lungul duratei de viaţă a activului ca şi parte a costului său.

- dacă activul financiar este un activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, activul este recunoscut la valoarea justă, fără a fi adăugate şi costurile de tranzacţionare:

Activ financiar Datorie financiară 100 u.m. 100 u.m.Cheltuieli financiare Datorie financiară 5 u.m. 5 u.m.

Evaluarea ulterioară a unui activ va avea în vedere dacă activul este evaluat la valoarea justă sau la costul amortizat:

a) cost amortizat - activul financiar este o investiţie păstrată până la scadenţă sau un împrumut sau o creanţă:

La data bilantului activul va fi evaluat la costul amortizat. b) valoare justă:

După recunoaşterea iniţială, o entitate va evalua activele financiare, inclusiv instrumentele derivate ce constituie active, la valoarea lor justă, fără nici o deducere a costurilor de tranzacţionare ce ar putea să apară din vânzare sau altă cedare, cu exceptia celor ce sunt evaluate la cost amortizat sau la cost. Astfel valoarea justă este de 107 u.m.

- dacă activul financiar este un activ financiar disponibil pentru vânzare, înregistrarea este următoarea:

Activ financiar Rezerve din reevaluare 2 u.m. 2 u.m.

- dacă activul financiar este un activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, înregistrarea este următoarea:

Activ financiar Venituri financiare 7 u.m. 7 u.m.

2. La 27 noiembrie N, o companie încheie un contract prin care se angajează să achiziţioneze

obligaţiuni la suma de 600 u.m., comision de tranzacţionare 14 u.m. Obligaţiunile sunt clasificate de către companie ca fiind active disponibile pentru vânzare. La sfârşitul anului N, valoarea justă a obligaţiunilor este de 620 u.m., iar la 27 februarie N+1, data decontării, valoarea justă este de 624 u.m. Obligaţiunile sunt clasificate de către companie ca fiind active disponibile pentru vânzare. Prezentaţi comparativ înregistrările contabile aferente achiziţiei obligaţiunilor având în vedere cele două metode de contabilizare (data tranzacţionării şi data decontării).

57

Soluţie Recunoaşterea la data tranzacţionării versus recunoaşterea la data decontării

pentru active financiare clasificate ca disponibile pentru vânzare Data tranzacţionării Data decontării

27 noiembrie N - recunoaşterea obligaţiunilor ce se vor primi (la valoarea justă se adaugă costurile de tranzacţionare): Obligaţiuni 614 u.m. Datorie financiară 614 u.m.

Nici o înregistrare

31 decembrie N - înregistrarea modificării valorii juste a obligaţiunilor: Obligaţiuni 6 u.m. Capitaluri proprii1 6 u.m.

- înregistrarea modificării valorii juste a obligaţiunilor ce vor fi primite: Creanţă 6 u.m. Capitaluri proprii 6 u.m.

15 ianuarie N+1 - înregistrarea modificării valorii juste a obligaţiunilor: Obligaţiuni 4 u.m. Capitaluri proprii 4 u.m. - plata datoriei: Datorie financiară 614 u.m. Numerar 614 u.m.

- înregistrarea modificării valorii juste a obligaţiunilor ce vor fi primite: Creanţă 4 u.m. Capitaluri proprii 4 u.m. - primirea obligaţiunilor: Obligaţiuni 624 u.m. Numerar 614 u.m. Creanţă 10 u.m.

1 Se referă la rezerva privind ajustarea valorii juste.

3. La 27 noiembrie N, o companie încheie un contract prin care se angajează să vândă obligaţiuni la suma de 614 u.m.. Obligaţiunile au fost achiziţionate cu 600 u.m. şi sunt clasificate de către companie ca fiind active disponibile pentru vânzare. La sfârşitul anului N, valoarea justă a obligaţiunilor este de 620 u.m., iar la 27 februarie N+1, data decontării, valoarea justă este de 624 u.m. Prezentaţi comparativ înregistrările contabile aferente vânzării obligaţiunilor având în vedere cele două metode de contabilizare (data tranzacţionării şi data decontării).

Soluţie Derecunoaşterea la data tranzacţionării versus derecunoaşterea la data decontării

pentru active financiare disponibile pentru vânzare Data tranzacţionării Data decontării

27 noiembrie N - înregistrarea vânzării obligaţiunilor: Creanţă 614 u.m. Obligaţiuni 600 u.m. Venituri financiare 14 u.m.

- înregistrarea modificării valorii juste a obligaţiunilor până la data încheierii contractului: Obligaţiuni 14 u.m. Capitaluri proprii1 14 u.m.

31 decembrie N Nici o înregistrare Nici o înregistrare

15 ianuarie N+1 - înregistrarea încasării creanţei: Numerar 614 u.m. Creanţă 614 u.m.

- înregistrarea vânzării obligaţiunilor: Numerar 614 u.m. Obligaţiuni 614 u.m. - transferarea în contul de profit şi pierdere

58

a sumei recunoscute în capitalurile proprii: Capitaluri proprii 14 u.m. Venituri financiare 14 u.m.

1 Se referă la rezerva privind ajustarea valorii juste. 4. Rezolvaţi aplicaţia 2 considerând că obligaţiunile sunt clasificate ca la valoarea justă prin contul

de profit sau pierdere.

5.7. Deprecierea şi irecuperabilitatea activelor financiare

O entitate va evalua la fiecare dată bilanţieră dacă există vreo dovadă obiectivă că un activ financiar sau grup de active financiare este depreciat.

Un activ financiar sau un grup de active financiare este depreciat şi sunt generate pierderi din depreciere dacă, şi numai dacă, există o dovadă obiectivă a deprecierii ca rezultat al unuia sau al mai multor evenimente care au apărut după recunoaşterea iniţială a activului (un „eveniment care ocazionează pierderi") şi dacă acel eveniment (sau evenimente) care ocazionează pierderi are un impact asupra viitoarelor fluxuri de trezorerie ale activului financiar sau ale grupului de active financiare, care pot fi estimate credibil. Se poate să nu fie posibilă identificarea unui singur eveniment distinctiv care să fi cauzat deprecierea. Mai degrabă se poate ca efectul combinat al mai multor evenimente să fi cauzat deprecierea. Pierderile preconizate ca rezultat al unor evenimente viitoare, indiferent de cât de probabile sunt, nu trebuie recunoscute. Dovezile obiective că un activ financiar sau un grup de active este depreciat includ informaţii care pot fi observate, care sar în atenţia deţinătorului activului, despre următoarele evenimente care ocazionează pierderi:

(a) dificultatea financiară semnificativă a emitentului sau a debitorului; (b) încălcarea contractului, de exemplu, neîndeplinirea obligaţiei de plată a dobânzii sau

principalului; (c) creditorul, din motive economice sau juridice legate de dificultăţile financiare în care se află

creditatul, îi acordă creditatului o concesie pe care altfel creditorul nu ar lua-o în considerare; (d) devine probabil că creditatul va falimenta sau va intra în altă formă de reorganizare financiară; (e) dispariţia unei pieţe active pentru acel activ financiar din cauza dificultăţilor financiare; sau (f) date observabile care indică că există o scădere cuantificabilă în viitoarele fluxuri de trezorerie

estimate dintr-un grup de active financiare de la recunoaşterea iniţială a acelor active, cu toate că scăderea nu poate fi încă identificată cu activele financiare individuale din grup, inclusiv:

(i) schimbări nefavorabile în statutul plăţilor debitorilor din grup (de exemplu, un număr mai mare de plăţi întârziate sau un număr crescut de debitori care folosesc cărţi de credit şi care şi-au atins limita de credit şi plătesc suma minimă pe lună); sau

(ii) condiţii economice naţionale sau locale care se leagă de neexecutarea obligaţiilor privind activul din grup (de exemplu, creşterea în rata şomajului în aria geografică a debitorilor, o descreştere a preţurilor proprietăţilor imobiliare pentru ipoteci în domeniile relevante, o descreştere în preţurile petrolului pentru active care susţin împrumutul pentru producătorii de petrol, sau schimbări nefavorabile în condiţiile economice care afectează debitorii din grup).

Dispariţia unei pieţe active din cauza faptului că instrumentele financiare ale entităţii nu mai sunt tranzacţionate public nu constituie în sine o dovadă de depreciere. Reducerea categoriei de credit al unei entităţi nu constituie, în sine, dovada unei deprecieri, cu toate că aceasta poate constitui dovada unei deprecieri atunci când este luată în considerare împreună cu alte informaţii disponibile. O scădere în valoarea justă a unui activ financiar sub costul său sau sub costul său amortizat nu constituie neapărat o dovadă de depreciere (de exemplu, o scădere în valoarea justă a unei investiţii într-un instrument de datorie care rezultă dintr-o creştere a ratei dobânzii cu risc zero).

Dacă există dovezi obiective că a apărut o pierdere din deprecierea împrumuturilor şi creanţelor sau a investiţiilor păstrate până la scadenţă înregistrate la costul amortizat, valoarea pierderii este

59

evaluată ca fiind diferenţa dintre valoarea contabilă a activului şi valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri de trezorerie estimate (excluzând pierderile viitoare din credit care nu au apărut) actualizate la rata iniţială a dobânzii efective a activului financiar (adică rata dobânzii efective calculată la recunoaşterea iniţială). Valoarea contabilă a activului va fi redusă fie direct, fie prin utilizarea unui cont de rezerve pentru riscul de credit. Valoarea pierderii va fi recunoscută ca î cheltuială în contul de profit şi pierdere.

O entitate evaluează mai întâi dacă există dovezi obiective ale deprecierii, individual, pentru activele financiare care sunt semnificative luate individual, şi apoi individual sau colectiv pentru activele financiare care nu sunt semnificative luate individual. Dacă o entitate determină că nu există nici o dovadă obiectivă de depreciere pentru un activ financiar evaluat individual, fie că este semnificativ sau nu, atunci ea include activul într-un grup de active financiare care au caracteristici similare ale riscului creditului şi le evaluează pentru depreciere în colectiv. Activele care sunt evaluate individual pentru depreciere şi pentru care este recunoscută, sau continuă a fi recunoscută, o pierdere din depreciere nu sunt incluse într-o evaluare colectivă a deprecierii.

5.8. Contabilitatea operaţiunilor de acoperire împotriva riscurilor

Depăşind de mult graniţele naţionale, tranzacţiile încheiate astăzi, care au la bază instrumente financiare, expun agenţii economici unor multiple riscuri, cum ar fi: riscul de schimb, care ţine de fluctuaţiile monetare internaţionale, riscul privitor la dobânzi, a căror fluctuaţie influenţează valoarea activelor cu venituri fixe, riscul de piaţă generat de modificarea preţurilor pieţei, riscul de credit, care apare prin neexecutarea obligaţiei asumate de una din părţile instrumentului financiar, riscul de lichiditate, generat de incapacitatea unei entităţi de a vinde un activ fiannciar într-un timp scurt şi la o valoare apropiată de valoarea justă a acestuia şi riscul fluxului de numerar, care constă în fluctuaţii ale valorii fluxurilor de nunerar viitoare asociate unui instrument financiar.

Aceste categorii de riscuri s-au intensificat, ducând la apariţia unor instrumente standardizate, propuse pe pieţe organizate, derivate din pieţele obişnuite, ce permit societăţilor să-şi gestioneze riscurile specifice la care sunt expuse.

Astfel, pe lângă instrumentele financiare primare, au aparut instrumentele financiare derivate. Instrumentele financiare derivate îmbracă forme variate, cele mai importante fiind: contractele la

termen (forward şi futures), contractele swap şi opţiunile.

Contractul forward reprezintă un angajament de a achiziţiona sau de a vinde, la o scadenţă viitoare, o anumită cantitate dintr-un activ la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului.

Contractul futures reprezintă un acord de cumpărare/vânzare la o scadenţă ulterioară a unei cantităţi bine definite dintr-un activ, la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului. Contractele futures sunt similare contractelor forward însă, spre deosebire de acestea, implică acordarea de garanţii contractanţilor. Pentru aceasta există, pe de o parte camere de compensaţie şi standardizare a contractelor, iar pe de altă parte, un depozit de garanţie şi apel de marjă.

Contractul swap reprezintă “acordul de schimb pe un anumit termen, încheiat între doi operatori financiari prin care, o parte A convine să plătească celeilalte părţi B, un şir de plăţi cash variabile ca mărime, echivalente cu o dobândă variabilă calculată cu o rată variabilă a dobânzii faţă de un activ de referinţă imaginar denumit noţional principal, iar partea B este de acord să plătească părţii A un şir de plăţi costante ca valoare calculate ca o dobandă fixă la noţional principal”6. Prin convenţie, partea care efectuează plăţi fixe este considerată cumpărător swap, iar cea care efectuează plăţi variabile este considerată vânzător swap.

60

Contractele de opţiuni sunt de două tipuri: call (de cumpărare) şi put (de vânzare).

Opţiune call Cumpărătorul Vânzătorul

- are dreptul de a cumpăra o anumită cantitate de active la o scadenţă determinată.

- are obligaţia de a vinde o anumită cantitate de active la o scadenţă determinată.

Opţiune put Cumpărătorul Vânzătorul

- are dreptul de a vinde o anumită cantitate de active la o scadenţă determinată.

- are obligaţia de a cumpăra o anumită cantitate de active la o scadenţă determinată.

Se face distincţie între instrumentele financiare care apar în cadrul operaţiunilor de acoperire a

riscurilor, fie sub forma elementelor acoperite, fie sub forma instrumentelor de acoperire. Un instrument de

acoperire împotriva riscurilor

este un activ financiar derivat desemnat sau (pentru o acoperire împotriva riscurilor variaţiilor cursurilor de schimb valutar doar) un activ financiar sau o datorie financiară nederivată desemnată a cărei valoare justă sau ale cărei fluxuri de trezorerie sunt aşteptate să compenseze modificările în valoarea justă sau în fluxurile de trezorerie ale unui element desemnat acoperit împotriva riscurilor.

Un element acoperit este un activ, o datorie, un angajament ferm, o tranzacţie previzionată foarte probabilă sau o investiţie netă într-o operaţiune din străinătate care (a) expune entitatea la riscul modificărilor în valoarea justă sau în fluxurile de trezorerie viitoare şi (b) este clasificată ca fiind acoperită împotriva riscurilor.

Contabilitatea de acoperire recunoaşte efectele compensării asupra profitului sau pierderii aferente

modificărilor valorii juste a instrumentului de acoperire şi a elementului acoperit împotriva riscului. Relaţiile de acoperire sunt de trei tipuri:

(a) acoperirea valorii juste: acoperirea împotriva riscului aferent expunerii la modificările valorii juste a unui activ sau a unei datorii recunoscute sau a unui angajament ferm nerecunoscut, sau a unui segment identificat al unui astfel de activ, datorie sau angajament ferm ce poate fi atribuit unui risc particular şi care ar putea afecta profitul sau pierderea.

(b) acoperirea fluxurilor de trezorerie: acoperirea împotriva riscului aferent expunerii la variaţia fluxurilor de trezorerie care (i) poate fi atribuită unui risc particular asociat cu un activ sau o datorie recunoscută (cum ar fi toate sau unele plăţi de dobândă aferente creditelor cu dobândă variabilă) sau cu o tranzacţie previzionată foarte probabilă, şi care (ii) ar putea afecta profitul sau pierderea.

(c) acoperirea unei investiţii nete într-o entitate din străinătate conform definiţiei din IAS 21. Acoperirea riscului valutar aferent unui angajament ferm poate fi contabilizată ca fiind o acoperire

a valorii juste sau ca o acoperire a fluxurilor de trezorerie. O relaţie de acoperire se califică pentru contabilitatea operaţiunilor de acoperire, dacă şi numai

dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos: (a) La iniţierea operaţiunii de acoperire există o desemnare şi o documentaţie oficială privind

relaţia de acoperire, precum şi obiectivul şi strategia entităţii de gestionare a riscului pentru a întreprinde operaţiunea de acoperire. Documentaţia respectivă va include identificarea instrumentului de acoperire, elementul acoperit sau tranzacţia acoperită aferent(ă), natura riscului ce se acoperă şi modul în care entitatea va efectua evaluarea eficacităţii instrumentului de acoperire în compensarea expunerii la modificările valorii juste a elementului acoperit sau

61

a fluxurilor de trezorerie, ce pot fi atribuite riscului acoperit. (b) Operaţiunea de acoperire se preconizează a fi foarte eficace în procesul de compensare a

modificărilor valorii juste sau fluxurilor de trezorerie aferente riscului acoperit, consecvent cu strategia de gestionare a riscului pentru relaţia de acoperire respectivă.

(c) Pentru operaţiunile de acoperire a fluxurilor de trezorerie o tranzacţie previzionată ce face obiectul operaţiunii de acoperire trebuie să aibă un grad ridicat de probabilitate şi trebuie să prezinte o expunere la variaţiile fluxurilor de trezorerie ce ar putea, în final, afecta profitul sau pierderea.

(d) Eficacitatea operaţiunii de acoperire poate fi credibil evaluată, aceasta însemnând că valoarea justă a fluxurilor de trezorerie aferente elementului acoperit care pot fi atribuite riscului acoperit şi valoarea justă a instrumentului de acoperire pot fi evaluate credibil.

(e) Operaţiunea de acoperire este evaluată pe principiul continuităţii şi determinată în mod real pentru a avea un grad înalt de eficacitate pe parcursul perioadei de raportare financiară pentru care a fost desemnată acoperirea împotriva riscurilor.

Eficienţa acoperirii împotriva riscurilor este gradul în care modificările în valoarea justă sau fluxurile de trezorerie ale elementului acoperit împotriva riscurilor care sunt atribuibile unui risc acoperit sunt compensate prin modificările în valoarea justă sau în fluxurile de trezorerie ale instrumentului de acoperire împotriva riscurilor.

5.8.1. Operaţiuni de acoperire a valorii juste împotriva riscurilor O operaţiune de acoperire a valorii juste va fi contabilizată după cum urmează:

(a) câştigul sau pierderea rezultat(ă) din reevaluarea instrumentului de acoperire la valoarea justă (pentru un instrument derivat de acoperire a riscurilor) sau componenta de valută a valorii sale contabile evaluată în conformitate cu IAS 21 (pentru un instrument de acoperire împotriva riscurilor nederivat) va fi recunoscută imediat în contul de profit şi pierdere; şi

(b) câştigul sau pierderea aferent(ă) elementului acoperit care poate fi atribuit(ă) riscului acoperit va fi ajustat(ă) la valoarea contabilă a elementului acoperit şi va fi recunoscut(ă) în contul de profit şi pierdere. Acest principiu se aplică dacă un element acoperit este altfel evaluat la cost. Recunoaşterea în contul de profit şi pierdere a câştigului sau pierderii atribuibile riscului acoperit se aplică dacă elementul acoperit este un activ financiar disponibil pentru vânzare.

O entitate va întrerupe prospectiv contabilitatea de acoperire dacă: (a) instrumentul de acoperire împotriva riscurilor expiră sau este vândut, încheiat sau exercitat (în

acest scop, înlocuirea sau convertirea unui instrument de acoperire a riscurilor într-un alt instrument de acoperire a riscurilor nu este o expirare sau o încheiere dacă o astfel de înlocuire sau convertire face parte din strategia documentată de acoperire împotriva riscurilor a entităţii);

(b) acoperirea nu mai îndeplineşte criteriile din paragraful 88 pentru a se folosi contabilitatea de acoperire; sau

(c) entitatea revocă desemnarea făcută.

5.8.2. Operaţiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor

O operaţiune de acoperire a unui flux de trezorerie împotriva riscurilor va fi contabilizată după cum urmează:

(a) partea de câştig sau pierdere aferentă instrumentului de acoperire ce este determinată a fi o operaţiune de acoperire eficace va fi recunoscută direct în capitalurile proprii prin situaţia modificărilor în capitalurile proprii; şi

(b) partea ineficace a instrumentului de acoperire împotriva riscului din câştig sau pierdere va fi recunoscută în contul de profit şi pierdere.

În oricare din următoarele circumstanţe, o entitate va întrerupe prospectiv contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor:

Instrumentul de acoperire împotriva riscurilor expiră sau este vândut, încheiat sau exercitat

62

(în acest scop, înlocuirea sau convertirea unui instrument de acoperire împotriva riscurilor într-un alt instrument de acoperire împotriva riscurilor nu reprezintă o expirare sau o terminare dacă această înlocuire sau convertire face parte din strategia documentată de acoperire împotriva riscurilor a entităţii). în acest caz, câştigul sau pierderea cumulativ(ă) de pe urma instrumentului de acoperire împotriva riscurilor care rămâne recunoscută direct în capitalurile proprii din perioada în care acoperirea era în vigoare va rămâne recunoscut(ă) separat în capitalurile proprii până la momentul la care are loc tranzacţia previzionată.

Acoperirea nu mai îndeplineşte criteriile pentru contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor. În acest caz, câştigul sau pierderea cumulat(ă) de pe urma instrumentului de acoperire împotriva riscurilor care rămâne recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii din perioada în care acoperirea era în vigoare va rămâne recunoscut(ă) separat în capitalurile proprii până la momentul la care are loc tranzacţia previzionată.

Nu se mai preconizează ca tranzacţia previzionată să mai aibă loc, caz în care orice câştig sau pierdere cumulativ(ă) aferent(ă) de pe urma instrumentului de acoperire împotriva riscurilor care rămâne recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii din perioada în care acoperirea era în vigoare va rămâne recunoscut(ă) în profit sau pierdere. O tranzacţie previzionată care nu mai este foarte probabilă poate să fie în continuare aşteptată să aibă loc.

Entitatea revocă desemnarea. Pentru acoperirile unei tranzacţii previzionate, câştigul sau pierderea cumulativ(ă) de pe urma instrumentului de acoperire împotriva riscurilor care rămâne recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii din perioada în care acoperirea era în vigoare va rămâne recunoscut(ă) separat în capitalurile proprii până la momentul la care are loc tranzacţia previzionată sau până când aceasta nu mai este aşteptată să aibă loc. Dacă nu se mai preconizează ca tranzacţia să mai aibă loc, câştigul sau pierderea cumulativ(ă) care a fost recunoscut(ă) direct în capitalurile proprii va fi recunoscut(ă) în contul de profit şi pierdere.

5.8.3. Operaţiuni de acoperire împotriva riscurilor a unei investiţii nete

Operaţiunile de acoperire ale unei investiţii nete într-o operaţiune din străinătate, inclusiv o operaţiune de acoperire a unui element monetar care este contabilizat ca parte a unei investiţii nete (a se vedea IAS 21), vor fi contabilizate similar acoperirilor fluxurilor de trezorerie împotriva riscurilor:

(a) porţiunea din câştig sau pierdere din instrumentul de acoperire care este considerată a fi o acoperire eficace va fi recunoscută direct în capitalurile proprii prin tratarea modificărilor în capitalurile proprii; şi

(b) porţiunea ineficace va fi recunoscută în contul de profit şi pierdere. Câştigul sau pierderea din instrumentul de acoperire împotriva riscurilor care este legat(ă) de

porţiunea eficace a acoperirii care a fost recunoscută direct în capitaluri proprii va fi recunoscut(ă) în profit sau pierdere la cedarea operaţiunii din străinătate. Aplicaţii practice

1. La 1 septembrie N, societatea Speranţa a achizitionat materii prime de la un furnizor extern în valoare de 100.000 USD, cursul la aceasta data fiind de 3,6 lei/$. Datoria este exigibilă la 1 decembrie N. Există riscul ca, în intervalul 1 septembrie – 1 decembrie, cursul de schimb să se aprecieze (să se deprecieze leul) şi să se achiziţioneze suma necesară la 1 decembrie în valută mai scump. Pentru a se proteja împotriva acestui risc, societatea încheie un contract forward pentru achizitia la 1 decembrie a sumei de 100.000 $ la cursul de 3,6 lei/$. Cursul spot din decembrie este de 3,7 lei/$. Contractul forward este desemnat ca instrument de acoperire împotriva riscurilor.

63

Soluţie Pentru suma de 100.000 $, societatea va plăti prin contractul forward suma de 100.000 $ * 3,6 lei/$

= 360.000 lei. Dacă ar fi aşteptat până în decembrie, când cursul spot ar fi devenit 3,7 lei/$, societatea ar fi plătit în schimbul celor 100.000 lei, suma de 100.000 lei * 3,7 lei/$ = 370.000 lei. Procedând la o astfel de operaţiune de acoperire a riscului de valutar, societatea nu a suportat pierderea de 10.000 lei.

Contabilizarea acestei operaţii de acoperire: la 1.09.N, înregistrarea datoriei:

Materii prime Furnizori

360.000 lei 360.000 lei

la 01.12.N

- înregistrarea modificării valorii juste a contractului forward: Forward (activ) Venituri din acoperire

10.000 lei 10.000 lei

- înregistrarea lichidării contractului forward:

Numerar lei Forward (activ)

10.000 lei 10.000 lei

- achiziţia valutei de pe piaţa spot:

Numerar valută Numerar lei

370.000 lei 370.000 lei

- inregistrarea modificării valorii juste a datoriei:

Cheltuieli din Furnizori diferenţe de schimb valutar

10.000 lei 10.000 lei *

* suma a fost determinată astfel: [3,7 lei /$ (cursul spot din decembrie) – 3,6 lei /$ (cursul spot din septembrie)] * 100.000 $ = 10.000 lei.

- înregistrarea plăţii datoriei: Furnizori Numerar valută

370.000 lei 370.000 lei

După cum se poate observa, societatea nu a fost influeţată negativ de creşterea cursului de schimb. Dimpotrivă, prin încheierea unui contract forward, ea a reuşit să-si acopere riscul valutar, eficienţa acoperirii fiind de 10.000 lei /10.000 lei = 100%. 2. Compania X a emis la 4 ianuarie N obligaţiuni în valoare de 100.000 u.m. cu rată variabilă pe cinci ani. Rata variabilă a obligaţiunilor este Libor la care se adaugă un ecart de 2,00%. Libor iniţial este de 5%. Pentru obligaţiuni se plătesc dobânzi anual, iar swapul se reînnoieşte anual la 31 decembrie. La 4 ianuarie N, compania X încheie un swap pa rata dobânzii cu valoarea noţională de 100.000 u.m., pe baza căruia, timp de cinci ani, plăteşte rata fixă şi încasează Libor. Swapul este desemnat ca acoperire a plăţilor viitoare de dobândă aferente obligaţiunilor şi îndeplineşte toate condiţiile pentru acoperirea fluxului de numerar.

64

Termenii swapului pe rata dobânzii sunt următorii:

Valoarea noţională 100.000 u.m. Data tranzacţionării 04/01/N Data începerii 04/01/N Scadenţa 31/12/N+ 4 Compania X plăteşte 5,50% Compania X încasează Libor Datele de plată /încasare Anual, la datele de plată a

dobânzii pentru obligaţiuni Schimbarea ratei variabile Anual (la 31 decembrie) Rata Libor iniţială 5,00% Data primei plăţi/încasări 31/12/N Data ultimei plăţi/încasări 31/12/N+4

Swapul pe rata de dobândă este considerat ca fiind foarte eficient deoarece condiţiile esenţiale ale obligaţiunii şi cele ale swapului sunt similare şi, de aceea, compania X este de părere că nu există ineficienţă şi recunoaşte în capitalurile proprii toată modificarea valorii juste a swapului pe rata dobânzii.

Data Rata Libor la început şi la fiecare dată de schimbare

Valoarea justă a swapului pe rata dobânzii

4 ianuarie N 31 decembrie N

31 decembrie N+1 31 decembrie N+2 31 decembrie N+3

5,00% 6,57% 7,70% 6,79% 5,76%

04.068 u.m.5.793 u.m.2.303 u.m.

241 u.m. Compania X înregistrează o sporire a cheltuielilor cu dobânda la rata efectivă Libor plus 2,00% aferente obligaţiunii şi o sporire a plăţilor sau încasărilor din swap care sunt ajustări ale cheltuielilor cu dobânda. Efectul sporirilor aferente obligaţiunii şi swapului este o rată fixă de 7,50%. Valoarea justă a swapului este recunoscută ca un activ sau ca o datorie cu o compensare a ajustării în capitalurile proprii. Soluţie 4 ianuarie N Nu este necesară nici o înregistrare din moment ce valoarea justă a swapului pe rata dobânzii este zero la început. 31 decembrie N Ratele de dobândă au crescut în perioada până la 31 decembrie N, conducând la o valoare justă a swapului pe rata dobânzii de 4.068 u.m. Deoarece swapul este considerat complet efectiv, valoarea justă a swapului este înregistrată în capitalurile proprii. Compania X a plătit, la 31 decembrie N, 500 u.m. în urma decontării nete în numerar aferentă swapului. Rata Libor pentru perioada următoare este de 6,57%. - înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

Swap (activ) Capitaluri proprii

4.068 u.m. 4.068 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (5,00%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar

7.000 u.m. 7.000 u.m.

65

Cheltuieli cu dobânzile Numerar

500 u.m. 500 u.m.

31 decembrie N+1

Ratele de dobândă au crescut în continuare în perioada până la 31 decembrie N+1, conducând la o valoare justă a swapului pe rata dobânzii de 5.793u.m. Deoarece swapul este considerat complet efectiv, valoarea justă a swapului este înregistrată în capitalurile proprii. Compania X a primit, la 31 decembrie N+1, 1.070 u.m în urma decontării nete în numerar aferentă swapului. Rata Libor pentru perioada următoare este de 7,70%. - înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

Swap (activ) Capitaluri proprii

1.725 u.m. 1.725 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (6,57%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar

8.570 u.m. 8.570 u.m.

Numerar Cheltuieli cu dobânzile

1.070 u.m. 1.070 u.m.

31 decembrie N+2

Ratele de dobândă au scăzut în perioada până la 31 decembrie N+2, conducând la o valoare justă a swapului pe rata dobânzii de 2.303 u.m. Deoarece swapul este considerat complet efectiv, valoarea justă a swapului este înregistrată în capitalurile proprii. Compania X a primit, la 31 decembrie N+2, 2.200 u.m. în urma decontării nete în numerar aferentă swapului. Rata Libor pentru perioada următoare este de 6,79%. - înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

Capitaluri proprii Swap (activ)

3.490 u.m. 3.490 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (7,70%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar

9.700 u.m. 9.700 u.m.

Numerar Cheltuieli cu dobânzile

2.200 u.m. 2.200 u.m.

31 decembrie N+3

Ratele de dobândă au scăzut în perioada până la 31 decembrie N+3, conducând la o valoare justă a swapului pe rata dobânzii de 241 u.m. Deoarece swapul este considerat complet efectiv, valoarea justă a swapului este înregistrată în capitalurile proprii. Compania X a primit, la 31 decembrie N+3, 1.290 u.m. în urma decontării nete în numerar aferentă swapului. Rata Libor pentru perioada următoare este de 5,76%.

- înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

66

Capitaluri proprii Swap (activ)

2.062 u.m. 2.062 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (6,79%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar

8.790 u.m. 8.790 u.m.

Numerar Cheltuieli cu dobânzile

1.290 u.m. 1.290 u.m.

31 decembrie N+4 Swapul are scadenţa la 31 decembrie N+4. Compania X a primit, la 31 decembrie N+4, 260 u.m. din decontarea netă în numerar aferentă swapului. - înregistrarea valorii juste a instrumentului derivat ca operaţiune de acoperire:

Capitaluri proprii Swap (activ)

241 u.m. 241 u.m.

- înregistrarea plăţii ratei Libor plus 2,00% (5,76%+2,00%) aferentă împrumutului obligatar şi a decontării nete în numerar a swapului ca o ajustare a randamentului obligaţiunii. Randamentul efectiv este 7,50%:

Cheltuieli cu dobânzile Numerar

7.760 u.m. 7.760 u.m.

Numerar Cheltuieli cu dobânzile

260 u.m. 260 u.m.

67

Bibliografie:

Epstein B. J. and Mirza A. IFRS 2005 – Interpretarea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi Raportare Financiară, BMT Publishing House, Bucureşti, 2005

Greuning H. and Koen M. Standarde Internaţionale de Contabilitate. Ghid practic – International Accounting Standards. A Practical Guide, Institutul Irecson, 2005

Nitu Adrian, Burse de mărfuri şi valori, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002

Smith T., Accounting for Growth, 2nd edition, Arrow, 1996 Seria Reuters Introducere în studiul produselor financiare derivate, Ed. Economică,

Bucureşti, 2000 *** Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR,

Bucureşti, 2009 *** www.iasb.org *** www.pwc.com