apecte privind influenta alcoolului asupra sanatatii omului

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Apecte privind influenta alcoolului asupra sanatatii omului

Cap. I. Introducere

Se consideră ca ceea ce desemnează în mod comun sub numele de alcoolism, este o

alcoolomanie, expresie a unei personalităţi anormale, de cele mai multe ori psihopatice.

Alcoolul devine periculos când se consumă frecvent şi în cantităţi mari, provocând

intoxicaţia numită alcoolism. Această situaţie se manifestă prin starea de ebrietate (beţie),

când alcoolul slăbeşte reflexele, memoria, atenţia şi gândirea băutorului. Din această cauză,

conducătorii auto care au consumat alcool devin periculoşi deoarece reflexele lor sunt mai

încete, iar câmpul vizual redus. De aceea, persoanele implicate în accidente rutiere sunt

supuse unui test obligatoriu de măsurare a cantităţii de alcool din sânge (alcoolemie), ştiind

că în mod normal sângele conţine 0.1 - 0.3g la mie alcool.

Alcoolicul este un ins dependent, depresiv şi autodistructiv, impregnat de rea credinţa

şi instabil. Numai în această idee poate fi înţeleasă dependenţa sa (“fizică” şi psihologică),

recăderile sale şi medicul se poate orienta în efortul sau terapeutic. Astfel, alcoolicii nu sunt

cei care consumă băuturi alcoolice, după cum nu sunt nici aceia care în condiţiile unei ingestii

ocazionale de alcool reacţionează disproporţionat, ci numai acia care prezintă o tendinţa

irezistibila şi repetată pentru băuturile alcoolice.

Considerată ca "a IV-a problemă de sănătate publică", după multele boli ale

sistemului circulator, mentale şi cancer, afectând indirect prin perturbarea relaţiilor sociale şi

interpersonale un număr de persoane de 6-7 ori mai mare decât cel al bolnavilor, cu implicaţii

şi consecinţe personale şi sociale incalculabile, alcoolomania se impune astăzi studiului sub

aspect tridimensional: medical, psihologic, sociologic.

Numeroase teorii care încearcă să explice etiologia alcoolismului se polarizează în

jurul factorilor fiziopatologici sau psihosociologici.

1.1.Cateva date privind alcoolul

Pagina 1 din 84

http://www.sanatate.lx.ro/raceala/boli-letale/cancerul.htm

http://www.sanatate.lx.ro/inima/sistemul-circulator/

http://www.sanatate.lx.ro/inima/sistemul-circulator/


Cuvântul alcool îşi are originea în limba arabă - al. articol şi cohol "lucru subtil" - o

traducere cu care mulţi vor fi desigur de acord cu încântare.

În cazul de fată, când vorbim despre alcool, ne referim la alcoolul etilic al cărui formula

chimică este C2H5OH , având următoarea formula structurala:

Din punct de vedere fizic alcoolul etilic în stare pură este un lichid incolor, inflamabil,

cu punctul de fierbere la 78,3° C, cu gust amar, care arde cu flacără albastră. Se amestecă în

orice proporţii cu apa, cu alcoolul metilic, cu eterul şi cu alte substanţe organice.

Alcoolul se obţine pe cale naturala prin fermentarea zaharului şi a amidonului din fructe,

cereale, cartofi, în prezenţa unei enzime (ferment) numită cozimaza, un produs de

metabolism al ciupercii drojdiei de bere.

In timpul fermentării are loc un proces chimic de catabolizare (descompunere) a zaharului.

Băuturi alcoolice cu o concentraţie mai mare se obţin prin distilarea produşilor de

fermentaţie.

Alcoolul se obţine şi pe cale sintetică prin hidrogenarea catalitică a aldehidei acetice sau prin

hidratarea etilenei, având o largă utilizare în industria chimică, farmaceutică şi alimentară.

Alcoolul poate lua naştere în natură fără nici o intervenţie din partea omului. Intr-un film

documentar realizat în Africa este prezentat un exemplu în acest sens. Anumite fructe exotice

căzute pe pământ şi intrate în fermentaţie sunt consumate de diferite animale care prezintă

apoi semne clare ale stării de ebrietate.

Poate aşa a cunoscut şi omul alcoolul. Dar de la acest moment până când omul a produs

intenţionat şi consumat regulat băuturi alcoolice a trecut o lungă perioada de timp.

Există anumite indicii ca omul de Cro-Magnon (începând cu anul 40.000 i.Hr) cunoştea

prepararea unor băuturi fermentate.

Cu siguranţă asemenea băuturi au fost produse intenţionat în perioada de început a

agriculturii, în mezolitic (intre anii 10.000 şi 5.000 i.Hr), folosindu-se apa cu miere de albine

Pagina 2 din 84


(hidromel), orz sau lapte de iapă. Aceste băuturi serveau preponderent drept aliment sau drept

ofrande. Însă alcoolul a fost întotdeauna şi un drog fiind folosit adesea şi în ritualuri magice.

Cele mai vechi documente istorice în care sunt menţionate băuturile alcoolice datează de

aproximativ 6.000 de ani. În toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China, Grecia

precum şi în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor alcoolice, dar şi despre abuzul

în consumul lor.

Ca substanţa aparte, alcoolul a fost produs mult mai târziu, în jurul anului 1.000 prin invenţia

unei tehnici performante de distilare. Aceasta înseamnă că băuturile spirtoase există numai

începând din evul mediu. De atunci, el este folosit şi ca solvent pentru extracţia principiilor

active din plante.

Putem concluziona ca alcoolul a fost folosit de la început pentru a reduce temerile în faţa

forţelor naturii şi a incertitudinilor vieţii şi pentru a trece mai uşor peste bariere în contactele

interumane. Se pare însă ca alcoolismul pe scară largă nu s-a manifestat în antichitate, aşa

cum a existat în ultimele secole şi se manifestă în special în prezent.

1.2.Ce sunt alcoolii?

După natura radicalului de hidrocarbură de care este legată grupa -OH, se deosebesc

mai multe tipuri de alcooli:

dacă radicalul derivă de la o hidrocarbură saturată (aciclică sau ciclică), alcoolul respectiv

este un alcool saturat (de exemplu etanolul CH3-CH2-OH).

dacă în radical se găseşte o dubla legătură, alcoolul respectiv este un alcool nesaturat. (de

exemplu alcoolul alilic CH2=CH-CH2OH).

dacă în radical se găseşte un nucleu aromatic, alcoolul respectiv este un alcool aromatic (de

exemplu alcoolul benzilic, C6H6-CH2OH).

După numărul grupelor hidroxil din molecula, se deosebesc alcooli monohidroxilici,

de exemplu etanolul C2H5OH şi alcooli polihidroxilici, de exemplu propantriolul CH2OH-

CHOH-CH2OH. Alcooli care conţin doua grupe hidroxil legate de atomi de carbon diferiţi se

numesc glicoli, de exemplul glicolul CH2OH-CH2OH.

1.2.1. Structură şi nomenclatură

Din formula alcoolilor monohidroxilici, R-OH, se observă că ei pot fi consideraţi atât

derivaţi ai hidrocarburilor, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu o grupa hidroxil, -OH,

Pagina 3 din 84


cât şi derivaţi ai apei, rezultaţi prin înlocuirea unui atom de hidrogen printr-un radical

organic. În alcooli există o grupa -OH legată cu o singură valenţa de un atom de carbon dintr-

un radical de hidrocarbură. Dovada, dacă se tratează un alcool cu acid clorhidric gazos rezultă

apa şi un derivat halogenat:

R-OH (alcool) + HCl H2O + R-Cl (derivat halogenat)

Deşi denumirea raţionala a alcoolilor este formată după regula arătată, prin adăugarea

sufixului ol (sau prefixul hidroxi) la numele hidrocarburii de baza, mai este uzuala şi

nomenclatură veche, după care numele alcoolilor este indicat prin asocierea termenului alcool

cu numele radicalului respectiv. De exemplu se obişnuieşte a se mai numi etanolul, alcool

etilic; propanolul, alcool propilic.

La denumirea unui alcool trebuie să se ţină seama de poziţia atomului de carbon de

care este legat hidroxilul şi de existenţa izomerilor. De exemplu, având în vedere că există

doi propanoli, ei sunt desemnaţi ca 1-propanol şi 2-propanol:

CH3-CH2-CH2OH (1-propanol) CH3-CH(OH)-CH3 (2-propanol)

1.2.2. Clasificarea alcoolilor monohidroxilici

Alcoolii monohidroxilici pot fi clasificaţi, după atomul de carbon primar, secundar

sau terţiar de care este legat hidroxilul, in: alcooli primari, alcooli secundari şi alcooli terţiari.

De exemplu, etanolul, CH3-CH2-OH este un alcool primar; 2-propanolul, CH3-CH(OH)-

CH3 este un alcool secundar; 2-metil-2-propanolul,

CH3-C(CH3)OH-CH3 este un alcool terţiar.

1.2.3. Proprietăţi fizice

Alcoolii, la temperatura obişnuită, sunt substanţe incolore, lichide sau solide. Punctele

lor de fierbere sunt cu mult mai ridicate decât ale hidrocarburilor de la care provin, şi chiar ai

ridicate decât ale altor combinaţii organice asemănătoare lor. Această comportare deosebită

se datorează faptului că, în stare lichida, alcooli formează asociaţii moleculare, adică nu se

găsesc sub formă de R-OH, ci mai multe molecule e alcool sunt legate intre ele prin legături

de hidrogen, astfel încât formează asociaţii de tipul

(R-OH)x. Aceste legături de hidrogen se formează intre atomul de hidrogen al unei molecule

şi atomul de oxigen al altei molecule; ele sunt cauzate de polaritatea grupei hidroxil.

Pagina 4 din 84


In stare de vapori, legăturile intre moleculele de alcool se desfac, iar alcoolul rămâne

sub formă neasociată. Alcoolii primari au punctele de fierbere mai ridicate decât alcooli

secundari izomeri cu ei, iar cei secundari fierb la temperaturi mai ridicate decât cei terţiari.

Densitatea alcoolilor este în general mai mică decât a apei. Aceasta se datorează

acţiunii ecranate a radicalilor alchil asupra grupei OH, care stânjeneşte asocierea. Această

acţiune este cea mai accentuată la alcooli terţiari.

Solubilitatea alcoolilor în apă scade cu creşterea numărului atomilor de carbon din

molecula. Metanolul, etanolul şi propanolul se amestecă în orice proporţii cu apa. Ei sunt

buni dizolvanţi pentru unii compuşi organici. Alcooli superiori sunt insolubili în apă şi au

proprietatea de a proteja de umiditate substanţele pe care le acoperă

1.2.4. Utilizările alcoolilor

Metanolul este folosit pentru obţinerea formaldehidelor, maselor plastice,

benzine sintetice şi coloranţi. Este un combustibil foarte bun. Este toxic şi provoacă orbirea.

Etanolul folosit la băuturile alcoolice şi ca solvent în industria lacurilor şi vopselelor şi cea

farmaceutică.

Glicerina este utilizată la obţinerea dinamitei şi a unor materiale izolante. De asemenea,

este întrebuinţată şi ca medicament.

Cap. II. Alcoolismul

2.1. Alcoolemia

După ce alcoolul este consumat, cea mai mare parte a alcoolului este resorbit în

circulaţia sanguină, cam 80% la nivelul intestinului subţire, iar restul la nivelul stomacului.

Rapiditatea pătrunderii alcoolului în sânge depinde de modul de a bea (mai încet, mai repede

sau dat pe gât), sortimentul de băutură consumat (concentraţia de alcool, conţinutul de bioxid

de carbon, conţinutul de zahar, temperatura), starea stomacului. Astfel resorbţia cea mai

rapidă se produce în cazul consumului unor băuturi calde, dulci şi carbogazoase cu o

concentraţie de alcool de până la 6% pe stomacul gol.

Din punct de vedere al duratei în timp, în general se consideră că după 10 până la 15 minute

s-a resorbit jumătate, după 20 de minute cam 60%, iar după 30 de minute cam doua treimi din

cantitatea totala de alcool. După 60 până la 90 minute, procesul este încheiat.

Pagina 5 din 84


Concentraţia de alcool în sânge se exprimă în "promil" (‰). O alcoolemie de 1‰ înseamnă

un mililitru de alcool pur pe un litru de sânge.

Formula de calcul a alcoolemiei este

C = A : G . r

unde

C = concentraţia alcoolului în sânge

A = cantitatea de alcool în grame

G = greutatea corporala

r = un factor de difuziune (0,7 la bărbaţi şi 0,6 la femei)

Rezultă că alcoolemia depinde şi de greutatea corporala, respectiv de cantitatea de

lichide în care alcoolul ingerat poate difuza.

In realitate calculul este mai complex deoarece şi factori precum sexul, toleranţa individuala

şi durata consumului joacă un rol.

Dacă persoana bea o perioadă mai lungă, din valoarea calculată mai trebuie scăzută

cantitatea de alcool eliminată din organism, pe cale naturala care şi ea depinde de greutatea

corporala fiind de aproximativ 0,15‰ pe oră.

Să aruncăm o privire asupra acestui fenomen. Cam 5 - 10% din alcoolul pătruns în sânge

părăseşte corpul nealterat, mai ales prin aerul expirat, iar o cantitate mai mică prin urină şi

prin transpiraţie. Ficatului ii revine sarcina de a prelucra 90 - 95% din alcoolul asimilat.

Descompunerea alcoolului are loc intr-un proces de oxidare. Alcooldehidrogenaza (ADH), o

enzimă hepatică, transformă alcoolul în acetaldehidă transformată la rândul ei de câtre

aldehiddehidrogenaza (ALDH) în acid acetic. În cele din urmă acesta este transformat în

bioxid de carbon şi apă. Astfel intr-o ora se pot elimina cele 7-10g de alcool, reflectate printr-

o scădere a alcoolemiei cu aproximativ 0,15‰ pe oră.

2.2.Consumul de alcool

2.2.1. Consumul de alcool ca aliment şi substanţa psihoactivă

Pagina 6 din 84


Noi oamenii încercăm să ne influenţam mediul în care trăim, condiţia fizică, gândirea

şi comportamentul, astfel încât să ne simţim bine şi să putem duce o viată cat mai plăcută,

chiar dacă concepţiile asupra unor detalii în acest sens diferă (fig.1).

Fig.1 Factorii ce acţionează asupra stării psihice a omului

Cum se poate remarca din schema de mai sus consumul unor substanţe apare ca una

din posibilităţile care ne stau la îndemână pentru a ne modifica dispoziţia şi emoţiile. Acele

substanţe care afectează comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică sunt denumite

substanţe psihotrope. Acestea includ nu numai drogurile cum sunt heroina şi marijuana, ci şi

tranchilizantele, stimulantele şi alte substanţe binecunoscute precum alcoolul, tutunul şi

cafeaua.

Unii oameni fac cunoştinţă cu astfel de substanţe încă din copilărie sub formă de

medicamente psihoactive, dar cei mai mulţi le descoperă în perioada pubertăţii sau imediat în

anii următori. Această perioadă pentru mulţi tineri este plină de crize interne şi externe. Dacă

starea emoţionala este influenţată imprevizibil şi neplăcut prin gândire,anturaj şi anumite

procese fizice, este de dorit ca echilibrul balanţei interioare să se restabilească nu numai prin

aportul de astfel de substanţe.

Alcoolul este folosit concomitent ca aliment şi ca substanţă psihoactivă. Alcoolul este

consumat în cantităţi mici şi de câtre oameni care savurează în primul rând gustul

respectivelor băuturi sau care beau numai pentru că aşa este obiceiul. Această se datorează

faptului că băuturile alcoolice sunt uşor accesibile, cine le consumă în rând cu prietenii se

simte în general apreciat şi nu în ultimul rând, efectul alcoolului este resimţit intr-o primă

etapă ca fiind plăcut. Dar atenţie: trecerea de la acest consum aparent inofensiv la folosirea

Pagina 7 din 84


alcoolului pentru efectul sau asupra psihicului se poarte realiza pe nesimţite.

Ca aliment, 1 g de alcool are o putere calorică de 29 KJ, având astfel o valoare

nutritivă apreciabila, fără a conţine însă anumite substanţe necesare unei alimentaţii

sănătoase, echilibrate, din această cauza băutorul poate primi mai multă energie decât are

nevoie. De exemplu, un litru de bere are o putere calorică de aproximativ 2000 KJ, acoperă

20% din necesarul zilnic de energie al unui bărbat ce prestează o activitate cu eforturi fizice

medii. Cam tot atâta putere calorică este conţinută în 0,7 l de vin sau 0,25 l de spirtoase.

Ca substanţa psihoactivă, alcoolul alături de barbiturice (Nembutal, Secobarbital) şi

tranchilizante uşoare (Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adică este o substanţa care

scade activitatea sistemului nervos central, alterând comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia

psihică.

Alcoolul îşi exercită efectul calmant asupra sistemului nervos central indiferent dacă este

consumat în mod conştient în acest scop sau este consumat doar pentru gustul băuturii sau din

obişnuinţă. De aceea alcoolul vândut sub forma unor medicamente ca de exemplu deferite

calmante pentru dureri, tranchilizante, poate deveni un fel de fals panaceu pentru tot felul de

acuze şi indispoziţii. O rezolvare adevărată a problemelor însă nu se poate obţine prin

consumul de alcool.

Cea mai mare particularitate a alcoolului este faptul că el nu este perceput ca fiind un drog ci

ca o parte integrantă din viaţa, cultura şi economia noastră.

Mulţi oameni reuşesc să păstreze în privinţa consumului de alcool măsura şi să se ferească de

efectele lui dăunătoare, dar nu putini alunecă pe nesimţite pe panta abuzului în dependenţă,

plătind acest consum cu sănătatea şi chiar cu viaţa lor.

Efecte dăunătoare ale alcoolului asupra organismului uman sunt de aşteptat în timp cu

mare probabilitate dacă doza medie zilnică depăşeşte aproximativ 40 de grame de alcool pur.

2.2.2. Abuzul de alcool

Mulţi dintre noi au un unchi, un bunic sau alte cunoştinţe care în ciuda unui consum

ridicat de alcool au atins o vârstă înaintată. Acestea fiţi sigur sunt nişte excepţii, datorate

faptului că organismul uman este un mecanism minunat şi complex dispunând de o capacitate

impresionantă de adaptare. De aceea poate prelucra în timp fără să apară acuze, cantităţi mari

de alcool, chiar dacă au apărut deja nişte leziuni.

Graniţa acceptată de societate intre uzul şi abuzul de alcool nu este clar definită, în orice caz,

Pagina 8 din 84


majoritatea populaţiei nu o cunoaşte, această graniţă orientându-se mai degrabă după riscurile

pentru sănătate decât după atitudinea faţă de alcool

Cu certitudine putem spune că abuzul de alcool are loc atunci când se bea:

» în împrejurări nepotrivite (conducerea maşini, serviciu, sport, sarcină);

» până la beţie;

» pentru ameliorarea unei stări sufleteşti tulburate ("de necaz");

» pe termen lung în cantităţi mari (la bărbaţi zilnic peste 40 g iar la femei peste 20 g de alcool

pur pe zi).Se deosebesc doua tipuri de băutori abuzivi:

băutorul din obişnuinţa care bea regulat pentru a se simţi în largul sau şi iese în evidentă prin

stări de ebrietate în situaţii nepotrivite şi prin boli organice şi

băutorul la probleme care se îmbată intenţionat sau nu se poate opri decât cu greu odată ce a

început să bea, el tratându-şi disconfortul, crizele sufleteşti sau sentimentele de inferioritate

cu alcool.

Cercetarea medicala a stabilit că la bărbaţi un consum mediu de 60 de grame de alcool pur pe

zi, extins pe o perioada de ani de zile, produce cu siguranţă leziuni hepatice. În cazul femeilor

20 de grame de alcool pur pe zi înseamnă un risc crescut de a dezvoltă o afecţiune hepatia

serioasă.

Chiar şi doza zilnică de 40 de grame constituie deja un risc, mai ales pentru creier.

În acest context poate e bine să analizam datele din tabelul de mai jos în care este prezent

conţinutul de alcool în diferite băuturi (Tab.1).

Sortimentul Conţinutul

de alcool

[procente]

Volumul

[litri]

Alcool

pur

[grame]

Bere ca.5 % vol. 0,5 l 20÷25 g

Vin ca.10 %

vol.

0,125 l 10÷13 g

Spumos ca.12 %

vol.

0,1 l 12 g

Lichior 30 % vol. 0,05 l 15 g

Rachiu alb 25 % vol. 0,05 l 12,5 g

Vodcă, Rom 33 % vol. 0,05 l 17 g

Pagina 9 din 84


Palincă de prune,

Whisky

45 % vol. 0,05 l 22,5 g

Tab.1. Conţinutul în alcool la diferite băuturi (volum sau grame)

Pornind de la măsurile standard, o unitate de măsură corespunde la 7÷10 grame de

alcool pur, adică aproximativ cantitatea de alcool care poate fi eliminată de organism intr-o

oră.

Conform legislaţiei în vigoare conţinutul de alcool al băuturilor alcoolice trebuie sa fie trecut

pe etichetă.

Alcoolul se găseşte ascuns în concentraţii mai mici sau mai mari (până la 70-80%) şi în

multe medicamente, printre care siropuri antituse, somnifere, tonifiante etc.

Din cele arătate mai sus înseamnă că majoritatea populaţiei comite abuz, cel puţin temporar,

în privinţa consumului de alcool. Tocmai de aceea pentru cel periclitat de a deveni dependent

sau pentru alcoolicul în formare este atât de dificil sa-şi dea seama ce pericol îl pândeşte.

Ca o concluzie alarmantă putem afirma că abuzul este mai degrabă regula decât excepţia în

ceea ce priveşte consumul de alcool.

Doza de alcool considerată inofensivă pentru un om sănătos este, conform

recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, de 7g alcool pur pe zi.

2.2.3. Beţia

Starea de ebrietate denumită în limbajul cotidian beţie reprezintă o tulburare păsageră

a spiritului, cauzată de factori externi şi având un substrat organic.

Cum se exprimă ea în comportamentul şi în trăirea unei persoane depinde de mai mulţi

factori cum ar fi starea fizică şi psihică de moment, stimulii din mediul extern şi toleranţa faţă

de alcool.

În stare de ebrietate apăr modificări în mai multe domenii:

» dispoziţia psihică: de la buna dispoziţie la deprimare, supărare şi agresiune;

» iniţiativa: de la stimulare la inhibare;

» comportamentul social: de la facilitarea unor contacte la manifestări bădărane şi agresive;

» starea de cunoştinţă: de la senzaţia de a fi mai treaz şi conştient la obnubilare (stare

pătologică manifestată prin ameţeli, prin pierderea temporară a conştiinţei) şi coma

» raţionamentul: încetinire, idei obsesive, scade capăcitatea critică, ceea ce uneori este

Pagina 10 din 84


confundat cu o gândire creativă

» motricitatea: vorbire mai greoaie sau cu alte modificări, perturbări în coordonarea

miscărilor şi gesticulaţie necontrolată cu mişcări ample;

» modificări euro-vegetative: vasodilataţie, modificarea pulsului, greţuri şi vărsături, tulburări

ale termoreglării, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor.

Aceste modificări devin tot mai evidente cu accentuarea stări de ebrietate. Există, funcţie de

alcoolemie, stări de ebrietate uşoare (0,5 - 1,5‰), medii (1,5 - 2,5‰) şi avansate, dar

modificările pot fi foarte diferite de la o persoană la alta aflată în aceeaşi stare, ţinând cont

mai ales de obişnuinţa de a consuma băuturi alcoolice.

O categorie apărte o constituie beţia pătologică care se manifestă prin intensitatea deosebită a

modificărilor comportamentale şi ale conştientei şi apăre de regula la bolnavi cu boli

cerebrale organice precum şi la psihopăţi.

Vechii romani spuneau în "vino veritas" adică în vin e adevăr, în sensul că la beţie omul îşi

arată adevăratul caracter. Acest lucru este valabil doar în sensul că în fazele mai uşoare ale

stării de ebrietate sunt inhibate unele funcţii psihice precum raţionamentul, evaluarea şi

logică. în această stare se poate întâmpla ca un om să se controleze mai puţin, să spună şi să

facă lucruri care în alte situaţii nu ar trece de autocenzură.

La un grad şi mai avansat al alcoolizării, când sunt afectate arii mai largi ale mezencefalului,

centrul stărilor emotive, pot să se manifeste importante modificări de personalitate care nu

mai au nimic în comun cu adevărul din vin.

Adevăratul caracter al unui om nu poate fi nicidecum cel obţinut pe cale artificiala, chimică.

Dar este foarte periculoasă posibilitatea ca omul să aibă senzaţia că fără alcool nu poate trai

din plin viată spre satisfacţia adevăratului sau caracter. În asemenea cazuri trebuie căutate alte

remedii decât alcoolul sau alte droguri, cum ar fi psihoterapia.

2.2.4. Dependenţa

Conform definiţiei de dicţionar noţiunea de dependenţă reprezintă o stare de

subordonare, atârnare, supunere, caracterizată prin pierderea anumitor libertăţi.

Majoritatea oamenilor considera că merită să urmărească ţelul de a avea o viaţă plăcută,

uşoară, fără monotonie, un statut demn în proprii ochi şi în ai celorlalţi şi păstrarea

controlului asupra propriei vieţi şi dispoziţii.

O împletire a acestor motive se afla însă aproape de fiecare dată la originea instalării unei

dependente. Această afirmaţie este susţinută de o regula generala care spune că daca un

Pagina 11 din 84


comportament are ca urmare imediată ceva plăcut, atunci acest comportament se va repeta.

Iar dacă pe viitor plăcerea nu apăre decât uneori, comportamentul mai degrabă se intensifică

decât se răreşte.

La ora actuala prin noţiunea de dependenţă din punct de vedere psihologic se înţelege

manifestarea excesiva a unui mod de comportament anormal şi dăunător.

Poate părea surprinzător, dar aproape toate activităţile umane - ca de exemplu munca,

alimentaţia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri,

consumul unor medicamente, consumul de alcool şi alte droguri pot lua trăsăturile unei

dependente.

De obicei, însă, folosim noţiunea de dependentă doar pentru manifestările care duc la o

pierdere a libertăţii pentru persoana în cauza prin afectarea capăcităţii de decizie în anumite

privinţe. Comportamentul respectiv este conştientizat la un moment dat, ca o problemă tot

mai serioasă pentru propria persoană sau pentru cei din jur, dar totuşi nu se renunţă la el. În

această privinţă, apăre o asemănare cu alte comportamente obsesive, respectiv maniace, care

pot merge până la lezarea demnităţii umane.

Din cauza pierderii libertăţii personale se modifică şi unele trăsături de personalitate, dar

aceasta se produce intr-un mod insidios şi poate trece neobservată multă vreme. De exemplu,

comportamentul dependent împinge omul câtre autoamăgire şi minciună, deoarece cel în

cauza are nevoie de un sistem sucit de explicaţii pentru a nu-şi pierde respectul de sine,

precum şi respectul celorlalţi.

O altă caracteristică a noţiunii de dependenţă o constituie şi conotăţia negativă cu care este

percepută, motiv pentru care în general oamenii nu doresc să fie etichetaţi ca atare.

Libertatea, autodeterminarea şi autocontrolul, îndeplinirea funcţiilor sociale şi sănătatea sunt

valori deosebit de apreciate ale societăţii, dar atâta vreme cât cineva se dedică anumitor

păsiuni sau chiar plăceri neînfrânate, fără să-i fie afectate sănătatea, poziţia sociala sau

capăcitatea de muncă, probabil ca nimeni nu-l va considera dependent sau maniac.

Aceşti termeni se folosesc de regula doar dacă aceste valori au fost lezate, dacă întreaga sferă

de interese a omului se îngustează şi când comportamentul dependent apăre tot mai frecvent,

oferind însă tot mai putină satisfacţie. În cele din urmă un alcoolic va constata că băutura nu

i-a adus nici o satisfacţie. iar un workaholic (dependent de muncă) nu se va mai interesa de

rezultatele muncii sale, astfel încât comportamentul său nu mai este influenţat de succes sau

de rezultatul muncii. Această autodinamică a dependenţei duce în cele din urma la

incapăcitatea progresivă de a percepe plăcerea şi la pierderea poftei de viaţa.

Se disting doua feluri de dependenţă: cea fizică şi cea psihică.

Pagina 12 din 84


Dependenţa fizică este o consecinţă unui consum frecvent şi abuziv de substanţe nocive şi a

adaptării organismului prin modificări metabolice la acesta, obţinându-se o creştere a

tolerantei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanţa ca să funcţioneze.

Dependenţa fizică se manifestă întotdeauna la întreruperea consumului când apăr o serie de

fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. Senzaţia trupească de

normalitate se reinstalează la reluarea administrării.

Despre dependenţa psihică se vorbeşte atunci când există dorinţa interioară, iar apoi cerinţa

obsesivă de a consuma în continuare substanţa nocivă, fie pentru a-şi procura din nou plăcere,

fie pentru a evita neplăcerile. Dependentul psihic foloseşte acea substanţa pentru a obţine

starea de confort psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau indispoziţiile. Atunci când

substanţa nu este la îndemâna, apăre disconfortul psihic sau chiar frică. Este foarte posibil ca

dependenţa psihică şi cea fizică să apără independent una faţă de alta.

O atitudine greşită tipică există la viitorul dependent cu mult înaintea instalării bolii. Pentru

producerea dependentei, nu substanţa este atunci decisivă, stand practic la dispoziţia tuturor

oamenilor. Decisivă este impulsionarea hotărâtă a unei persoane de a se folosi de această

substanţa în vederea obţinerii anumitor efecte, de-abia asta face din om o persoană

dependentă.

Conform directivelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care au la baza cercetările

profesorului E.M. Jellinek pe baza studieri istoricului bolii a peste 2000 de păcienţi,

comportamentul diferitelor grupuri sociale fata de alcool se poate clasifică după cum urmează

(fig.2)

Pagina 13 din 84


Fig.2. Comportamentul subiecţilor umani în consumul de alcool

La acestă schemă observatorului neiniţiat i se va părea curioasa categoria

marcată cu săgeată, care reprezintă categoria consumatorilor care beau excesiv din

obişnuinţă fără a-şi pierde însă autocontrolul asupra cantităţii consumate, ale căror leziuni

fizice pot corespunde cu cele ale alcoolicilor dependenţi sau pot fi chiar mai grave.

Aici trebuie să facem o distincţie clara intre consumatorul din obişnuinţă, care încă mai are

capăcitatea să-şi controleze prin voinţă cantitatea de alcool consumat sau chiar să se întoarcă

la un consum moderat şi alcoolicul dependent care nu este în stare să se reîntoarcă la un

consum controlat adică şi-a pierdut autocontrolul.

Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consum

fără a suferi de stări fizice sau psihice neplăcute (alcoolismul de tip delta, dependentul de

doze mici) sau cel care ingerează în mod repetat atât de mult alcool încât îşi dăunează sieşi şi

celor din jur (alcoolicul de tip gama şi epsilon).

Caracteristică pentru dependenţă este dorinţa nestăvilită, continua sau temporară, de

procurare şi ingerare a alcoolului, precum şi tendinţa de creştere a dozei.

Faptul că dependentul de alcool este bolnav este evident pentru cei din jur însă nu şi pentru

el. El crede multă vreme că nu se comportă altfel decât semenii săi sau caută vină că bea în

altă părte. Face părte din tabloul bolii faptul că cel în cauza nu acceptă să fie ajutat nici atunci

când apăr complicaţii organice grave.

Putini alcoolici corespund imaginii stereotipe şi plină de prejudecăţi a beţivului jerpelit şi

decăzut. De fapt în majoritatea cazurilor alcoolicul de rând este un bărbat sau o femeie cu

familie, cu serviciu şi răspundere.

Sunt oameni pe care consumul de alcool i-a adus în dependenţă psihică şi/sau fizică, care nu

mai pot să controleze cât beau, nici să judece felul cum se comportă atunci când beau. Cel

puţin temporar, dacă nu permanent, ei simt o dorinţă de nestăpânit de a consuma alcool.

Această dorinţă dobândeşte o importanţă crescută în viaţa lor, până când devine dominantă.

Sunt oameni care la un moment dat în viaţa lor au început să bea la fel cum o face fiecare

dintre cei care beau în societate. Cu timpul, pentru ei, a bea nu mai este o chestiune de

autodeterminare, ci o obsesie.

Nu există un model comportamental care să fie considerat tipic pentru un alcoolic.

Manifestările acestora fiind diferit de la persoană la persoană, la fel şi consecinţele. Unii

alcoolici beau zilnic, alţii după anumite intervale, unii beau cantităţi impresionante de alcool,

alţii foarte puţin. Unii alcoolici beau numai bere alţii numai vin sau tărie. În timp ce

Pagina 14 din 84


alcoolismul apăre la unii în anii tinereţii, el se dezvoltă la alţii pe parcursul mai multor ani.

De aceea putem spune pe bună dreptate că avem de a face cu mai multe tipuri de alcoolism.

Dependenţa de alcool se înscrie în linia generala a dependentei de substanţe nocive însă are

şi unele părticularităţi.

În general se vorbeşte de dependenţă fizică abia atunci când apăr fenomenele de sevraj, dar

modificările metabolice şi procesele biochimice cerebrale au loc mult mai devreme. Din

această cauza delimitarea dependentei fizice de cea psihică este destul de arbitrară.

Dependenţa fizică este o consecinţa a unui consum frecvent de alcool şi a adaptării treptate a

organismului cu acesta - creşterea tolerantei.

Dependentul fizic este cel al cărui organismul are nevoie de alcool pentru a-şi îndeplini

funcţiile.

Senzaţia trupească de normalitate se instalează abia atunci când alcoolul este prezent. În

schimb cel în cauza simte că-i lipseşte ceva atunci când trebuie să se descurce fără alcool.

Dacă alcoolemia - concentraţia de alcool în sânge - nu este restabilită după ce alcoolul a fost

metabolizat, organismul nu se poate readapta rapid la lipsa acestuia. Drept urmare apăr

fenomenele de sevraj: tremurături, senzaţie de vomă, sudoraţie abundentă, tulburări de somn,

nelinişte. Intensitatea acestor fenomene se extinde de la o simpla stare de slăbiciune cu

tulburări digestive până la manifestări grave, uneori letale, aşa numitul Delirum.

Dar convulsiile epileptiforme apar tocmai în timpul pauzelor de băut sau în faza de

dezintoxicare. Intre 5÷10% dintre cei dependenţi au cunoscut o astfel de criza în timpul

primelor 48 de ore, mai frecvent intre 13 şi 24 de ore, de la atingerea stării de luciditate.

Dependenţa psihică este iniţial dorinţa, iar apoi cerinţa obsesivă a unei persoane de a se

sprijini în cârja numită alcool, pentru că astfel se creează o stare în care problemele devin mai

puţin de nerezolvat şi multe situaţii din viaţa de zi cu zi devin mai plăcute sau în orice caz

mai suportabile.

Dependenţa psihică se instalează pe neobservate din motive aparent neînsemnate, de exemplu

din cauza proastei dispoziţii, apatiei sau pentru că numai cu un pahar de băutură bucuria este

deplină.

Dependent psihic este cel care se foloseşte de alcool pentru a obţine starea dorită de confort

psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau indispoziţiile.

Atunci când tot mai multe situaţii de viată sunt resimţite ca fiind stresante, plictisitoare sau

frustrante, alcoolul câştigă în importanţă pentru echilibrul psihic. Fiecare pierdere a

controlului asupra băuturii este o înfrângere, astfel încât tot mai multă energie psihică este

Pagina 15 din 84


irosită în efortul de a se controla.

Atunci când alcoolul nu este la îndemână, apare disconfortul psihic sau chiar frică, ce îl

determină pe cel în cauza sa-şi facă provizii şi să-şi organizeze întreaga viaţa încât alcoolul să

fie la îndemână. Astfel se formează o legătură emoţionala cu alcoolul, care persistă încă

multă vreme după ce dependenţa fizică a fost depăşită.

Dezintoxicarea de alcool, adică depăşirea dependentei fizice, durează în general intre

5÷15 zile. Dezobişnuirea de alcool, adică biruirea dependentei psihice, se stabilizează, în

general, după doi ani.

2.3. Alcoolismul o boala?

Câtre sfârşitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia şi Germania au definit pentru prima

dată dependenţa de alcool ca fiind o boala şi au descris-o ca atare. A mai durat însă câtva

timp până când acest concept s-a impus oficial şi cu toate consecinţele în opinia publică.

În ciuda recunoaşterii oficiale de câtre Organizaţia Mondiala a Sănătăţii (O.M.S.) a

dependentei de alcool ca fiind o boala, această constatare poate stârni încă zâmbetul ironic şi

neîncrezător al multor contemporani. Ea poate fi însă dovedită prin mai multe stări de fapt

sesizabile atât juridic cât şi medical.

In general se considera că este prezentă o boala atunci când sunt evidente

modificări fizice şi/sau psihice care: se deosebesc evident de starea de sănătate, pot fi

percepute subiectiv şi obiectiv, necesită supraveghere medicala sau tratament, nu sunt

provocate în mod conştient de cel în cauza, pot avea ca urmare incapacitatea de muncă.

Boala înseamnă un dezechilibru involuntar cauzat de agenţi din mediul extern sau

intern ai organismului, presupune un grup de simptome specifice tulburării de sănătate şi

cunoaşte o evoluţie progresivă şi predictibila.

Pornind de la această definiţie alcoolismul sau sindromul de dependenţa alcoolică este o

boala primară, cronică, influenţată în dezvoltarea şi manifestările ei de interacţiunea factorilor

ce ţin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaşte o evoluţie predictibila şi progresivă,

adesea putând fi fatala şi se caracterizează prin pierderea controlului asupra consumului de

alcool, constant sau periodic, preocuparea faţă de alcool şi consumul de alcool în ciuda

consecinţelor nefaste şi dereglărilor gândirii.

Alcoolismul este o boala primară pentru că nu prezintă un sindrom al unei alte stări de boala

existente, ci poate cauza ea însăşi alte tulburări fizice sau psihice sau le agravează pe cele

Pagina 16 din 84


existente. În modul cel mai evident, alcoolismul ca boala poate fi recunoscut prin

consecinţele intoxicaţiei, adică în leziuni ale ficatului, stomacului şi sistemului nervos central

sau periferic, provocate de alcool.

Natura de boala cronică a alcoolismului atrage atenţia asupra caracterului permanent al bolii.

Persoana dependentă de alcool va rămâne toată viaţa cu această boala. Din acest punct de

vedere alcoolism poate fi asemuit mai ales unui infarct miocardic, unui diabet sau unor

afecţiuni circulatorii, afirmaţie susţinută de câteva trăsături comune. La toate aceste boli

conduita de viaţă are un loc important prin deprinderea unor obiceiuri nesănătoase şi

incapacitatea de a reacţiona adecvat la situaţiile solicitante.

De asemenea o ameliorare durabila nu se poate aştepta în cazul acestor boli decât prin

modificarea comportamentului şi a obiceiurilor. La fel cum diabeticul nu se vindecă, dar

poate trai ţinând boala sub control, la fel şi alcoolicul poate duce o viaţă fericită şi liniştită în

condiţii de abstinenţă.

Ţelul tratamentului nu constă în restabilirea stării iniţiale de sănătate, ci în reducerea

solicitărilor şi extinderea posibilităţilor de a trăi o viată dezirabila. În cazul acestor boli exista

suficienţi factori ereditari care influenţează probabilitatea instalării ei, fără a o provoca în

mod explicit.

Dependenţa de alcool are un caracter predictibil pentru că cunoaşte aceeaşi evoluţie pentru

toţi cei care consumă alcool şi este progresiva pentru că persistă în timp şi netratată se

agravează iar starea dependentului se înrăutăţeşte.

Din păcate alcoolismul este o boala multifazică pentru că afectează individul pe toate

planurile - familial, material, intelectual, social, profesional, emoţional şi al sănătăţii -

manifestându-se în toate prin consecinţe nefaste.

De asemenea tot de abatere de la normă este vorba şi în ceea ce priveşte pierderea

autocontrolului şi incapacitatea de a fi abstinent, ne mai putând fi posibile anumite procese de

frânare şi control faţă de alcool, iar capacitatea de control nu poate fi recâştigată nici prin

tratament. Dacă o persoană a trecut prin faza în care a fost atât de dependentă de alcool încât

nu şi-a mai putut dirija viaţa, acea persoană nu se mai poate întoarce la stadiul consumului

neproblematic de alcool, acel consum naiv, controlat.

Perfidia boli constă în faptul că nici specialiştii nu pot prezice cu certitudine care

dintre consumatorii de băuturi vor deveni alcoolici.

Tratamentul alcoolismului se adresează, aşadar, personalităţii în complexitatea ei, tuturor

domeniilor de viaţă şi de comportament ale persoanei în cauza şi nu se referă la vindecarea

Pagina 17 din 84


anumitor simptome cum ar fi tulburările hepatice.

Deoarece dependenţa psihică este o problemă mai spinoasă, specialiştii în domeniu fac parte

din alte categorii profesionale decât în cazul bolilor clasice, cea mai importantă contribuţie la

tratament şi-o aduc psihologii, asistenţii sociali şi terapeuţii formaţi pentru problematica

dependentei. Rezultate notabile se obţin şi fără intervenţia specialiştilor, în grupele de

întrajutorare de tipul Alcoolicilor Anonimi.

In cazul alcoolismul, deşi sunt prezente toate aceste caracteristici, nu avem de a face cu o

boala în sens clasic. Această afirmaţie este susţinută de o serie de factori cum ar fi faptul că,

deşi apar vătămări grave ale organismului, ele nu sunt nici cauza boli, nici indispensabile

diagnosticări ei. Nimeni nu se poate contamina de alcoolism şi nici nu se poate îmbolnăvi de

el, ca în cazul altor boli. De fapt alcoolismul este o boala cu propria participate. O altă

deosebire costă în faptul că, în tratamentul altor boli, pacientul suportă pasiv o intervenţie,

cum ar fi în cazul unei apendicite unde vindecarea depinde doar de măiestria chirurgului.

Totodată nu există medicamente specifice împotriva acestei boli.

In cazul alcoolismului, vindecarea depinde mai ales de participarea activă a

bolnavului. Specialiştii în domeniu acţionează după principiul "Te ajut să te poţi ajuta

singur".

2.4. Cauzalitatea alcoolismului

Înainte de toate, trebuie spus că diagnosticul de alcoolism nu spune nimic despre

felul, cauza şi gradul afecţiunii de baza. Cercetări recente au evidenţiat faptul că în cazul

dependentei de alcool nu este vorba de o boala uniformă ci de o maladie fizico-psihică

complexa.

Oameni din toate paturile sociale şi cu diferite meserii sunt dependenţi de alcool.

Există probleme de natura psiho-somatică, sociala şi ideologică, adică trebuie să existe

anumite trăsători psihice şi fizice intr-o anumită situaţie dată de anturaj în corelaţie cu o

anumită atitudine faţă de viaţă, ca toxicomania alcoolică să se poată produce.

Se poate produce, dar nu şi trebuie.

Alunecarea unei persoane dintr-o situaţie conflictuala intr-o boala, în sinucidere, în

dependenţă sau în fapte culpabile, presupune nişte trăiri şi un anume comportament, o

tulburare a prelucrări trăirilor necorespunzătoare normei, un dezacord intre forţele voinţei şi

dorinţa arzătoare de rezolvare a unor relaţii tensionate insuportabile şi/sau o lipsă a capacităţii

de adaptare la situaţia respectivă. Dar de aici nu trebuie trasă concluzia greşită că la baza

Pagina 18 din 84


producerii dependentei ar sta factori determinanţi, care l-ar împinge în mod fatal pe cel

afectat la un consum excesiv de alcool. Evoluţia dependentei de alcool este strâns legată de

structura caracterului sau, adică de trăirile şi comportamentul sau în societate.

Responsabiliftea pentru ceea ce a devenit în mod caracteristic trebuie să o aibă el însuşi, chiar

dacă anturajul a contribuit considerabil la apariţia boli sale. Dacă va continua să nu preia

răspunderea pentru ceea ce a ajuns şi pentru producerea dependentei sale şi insistă asupra

faptului că este victima oamenilor şi a împrejurărilor, atunci ajunge intr-o situaţie fără

scăpare. Doar dacă îşi va asuma sarcina de a-şi schimba comportamentul şi atitudinea faţă de

viaţă, strădaniile sale, ale aparţinătorilor, ale prietenilor şi ale altor ajutoare specializate pot fi

încununate cu succes. Doar atunci se poate curma răul din rădăcină şi se pot lua masurile

necesare, plecând de la cauzele producerii dependentei.

Cauze ereditare :

In sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toţi care ştiu că a existat o problema de

alcoolism în familia lor, ar trebui să abordeze alcoolul cu aceeaşi vigilenţă pe care o are un

diabetic ereditar faţă de zahar.

In mod sigur alcoolismul nu se moşteneşte atât de evident că şi culoarea albastră a

ochilor sau anumite boli ereditare. Este însă cunoscut faptul că în unele familii cazurile de

alcoolism sunt mai dese.

Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcoolici au un risc de patru ori mai

mare de a devenii dependenţi de alcool. Se pare că unii oameni reacţionează diferit faţă de

alcool în comparaţie cu alţii şi că această sensibilitate poate fi transmisă ereditar aşa cum au

arătat unele studii făcute pe gemeni, studii extinse asupra mai multor rase umane.

De asemenea putem vorbi şi de aşa numita moştenire sociala, adică de anumite procese de

învăţare care probabil nu sunt conştientizate vreodată. Copiii din familiile de alcoolici sunt

expuşi unor condiţii pe care ei le consideră a fi normale, iar o persoană din afară poate avea

impresia că nu îl afectează. Aparentele înşeală.

Unele cercetări arată că fiii alcoolicilor pot suporta în general mai mult alcool decât alte

persoane, înainte de a simţi un efect clar sau de a manifesta modificări de comportament. De

asemenea, se pare că în familiile din care au provenit alcoolici mamele suferiseră de depresii

într-o măsură mai mare.

Conform unor studii, cercetătorii americani susţin că adulţii care au părinţi alcoolici se

deosebesc de ceilalţi prin următoarele caracteristici:

Pagina 19 din 84


» Nu ştiu ce înseamnă comportament normal şi se orientează după alţii.

» Au dificultăţi în a urmări un plan de la început până la sfârşit.

» Mint şi în situaţii în care ar fi la fel de simplu să spună adevărul.

» Se judecă pe ei înşişi fără menajamente.

» Au dificultăţi în a se deconecta.(când toate merg bine o vreme mă cuprinde neliniştea)

» Se iau foarte în serios.

» Au dificultăţi în relaţii intime.(frica de a fi părăsit)

» Manifestă surexcitare faţă de modificări ale mediului, atunci când nu le pot controla.

» Caută mereu apreciere şi confirmare.

» Se consideră deosebiţi faţă de alţi oameni.

» Sunt fie extrem de conştiincioşi, fie lipsiţi de responsabilitate.

» Sunt deosebit de credincioşi şi loiali, chiar şi atunci când este evident că loialitatea lor nu

este meritată.

» Sunt impulsivi. Au tendinţa de a se încurca în acţiuni fără a fi analizate în prealabil

alternativele şi consecinţele.

Aceasta nu înseamnă însă că toţi copiii de alcoolici vor deveni la rândul lor dependenţi.

Cauze organice :

Nu există o anumită cauza organică responsabila de instalarea alcoolismului şi mai ales nu

exista o alergie la alcool care să declanşeze dependenta deja de la cea mai mică doza. Mai

periclitate sunt persoanele care reacţionează pozitiv fata de efectele alcoolului fără a resimţi

urmări neplăcute.

Rezultatele unor studii arata că persoanele care au din naştere o cantitate mai redusă de

endorfină, substanţa de tipul morfinei sintetizata de organism şi care influenţează dispoziţia,

reacţionează pozitiv fata de alcool şi de aceea îl apreciază mai mult.

Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea în funcţiune la nivelul

ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului şi anume sistemul

microzonal de oxidare a etanolului (SOME) care va prelua până la doua treimi din

catabolizarea cantităţii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza şi suporta cantităţi

mai mari de alcool. Dar SOME este declanşat, chiar şi după perioade lungi de întrerupere a

consumului, de cantităţi mici de alcool, declanşându-se o dorinţa puternică de a ingera mai

multa băutură. Aceasta împiedică revenirea la consumul controlat.

Pagina 20 din 84


O alta explicaţie relevata de cercetări recente ar fi faptul că în anumite etape ale

metabolizării alcoolului, rezulta aşa numiţii produşi de condensare dintre acetaldehida şi

adrenalină sau dopamină, care acţionează la nivel cerebral asupra aceloraşi receptori ca şi

opiaceele. Părţile cerebrale asupra cărora acestea acţionează influenţează dispoziţia şi starea

de confort psihic - încă un indiciu important pentru semnificaţia sentimentelor în procesul de

instalare al dependentei de alcool.

Abuzul cronic de alcool poate reduce cu până la 50% concentraţia endorfinelor, care sunt

atât de necesare pentru instalarea unei stări generale tonice. Acest lucru poate fi o explicaţie

pentru dorinţa puternică de a consuma înlocuitorul alcool, intrându-se de fapt intr-un cerc

vicios.

Cauze psihice :

Nu exista trăsături universal valabile, dar din acest punct de vedere anumite caracteristici

sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool:

» Tendinţa de a evita problemele indiferent de capacitatea reala de a le rezolva.

» Nesiguranţa de sine şi inhibiţie.

» Dependenta de ceilalţi.

» Capacitate redusă de a se stăpâni, de a suporta neplăceri sau de a aştepta o recompensă

(toleranta redusă la frustrare).

» Auto stăpânire exagerata şi refulare a sentimentelor.

» Dificultăţi în satisfacerea nevoii de ataşament şi de apropiere.

» Adesea o proasta dispoziţie şi o stare de confort psihic redus.

Dar aceste trăsături pot fi la fel de bine şi consecinţe

ale consumului abuziv de alcool.

In multe cazuri, dependenta are la baza automedicaţia nereuşita a golurilor sufleteşti. La

femei se întâlnesc des râni psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni.

Frecventa dependenţilor este mai mare printre cei care provin din orfelinate sau din familii

dezorganizate. Dar rănile sufleteşti nu sunt o condiţie necesară sau suficienta pentru

instalarea dependentei.

Se pare însă că, în multe cazuri, nu însuşirile de personalitate îl fac pe om mai vulnerabil la

consumul de alcool, ci întreaga atitudine fata de viata a fiecăruia dintre noi. O trăsătură

deosebit de pregnanta la aceste persoane este faptul că stau în aşteptarea a ceva mai bun. Fie

Pagina 21 din 84


că speranţa lor este reala sau nu, ei cred că viata lor trebuie să fie o continua ascensiune. Dar

în realitate viata decurge după o sinusoida mai mult sau mai puţin pronunţata, iar dispoziţia

este o suita de urcuşuri şi coborâşuri intr-o alternanta continua. Alcoolicul încearcă să

niveleze aceasta sinuozitate a vieţii pe cale chimică sau pe cât posibil chiar să-i ridice nivelul.

Pe termen

lung, efectul este exact invers.

Cauze profesionale :

Exista diferenţe considerabile intre frecventa cu care alcoolismul apare în cadrul diferitelor

grupe profesionale. Cei care au aşa numitele meserii alcoolice adică producătorii şi

distribuitorii de băuturi alcoolice sunt deosebit de periclitaţi.

De asemenea sunt periclitaţi angajaţii în construcţii, angajaţii în transporturi în special în

transporturi maritime, dar şi liberii profesionişti fără program de lucru clar definit, precum şi

meseriile cu multa rutină şi fără program de lucru clar definit şi meseriile cu multa rutină şi

fără supervizare tehnică sau printr-o alta persoană

S-a constatat că solicitarea şi suprasolicitarea la locul de muncă este adesea biruita cu

ajutorul alcoolului .Este foarte important să ai o pregătire de specialitate şi să dispui de un loc

de muncă ce-ti corespunde şi este sigur. Şomajul este un factor de stres cu risc foarte mare.

La femei un grup de risc este cel al şotiilor fără serviciu, mai ales când condiţia lor

economica şi sociala este bună.

Cauze educative :

Părinţi care nu au avut nici un rol sau doar unul neînsemnat în evoluţia dependentei de alcool

a copilului lor sunt chinuiţi de îndoieli şi de sentimente de vinovăţie. Unii cred că l-au răsfăţat

prea mult, că au sufocat copilul cu prea multa dragoste şi căldură sufletească, alţii cred că au

fost prea severi, prea reci, că i-au îngăduit prea putină libertate şi l-au respins prea tare.

Dăunătoare este şi educaţia în care copilul este supraîngrijit şi nu este lăsat să devină

independent.

Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element în construirea

zidului numit dependenta.

De regula nu se va găsi un răspuns simplu de genul cauza-efect. De aceea aceste îndoieli şi

Pagina 22 din 84


temeri îşi au rostul lor atâta vreme cât ajuta la înţelegerea şi rezolvarea problemei.

Mai simplu este răspunsul în acele cazuri în care unul dintre părinţi este alcoolic, când cea

mai importanta influenta este probabil aceea că fiul sau fiica nu a învăţat de la părinţi cum să

biruie o problema în mod corect. Deşi tânărul a trăit experienţa negativa a alcoolismului

părintelui sau poate prelua el însuşi exemplul acestuia pentru a-şi rezolva propriile probleme,

o învăţare după model.

Cauze conflictuale :

Fiecare conflict în familie sau la locul de muncă poate fi declanşant pentru abuzul de alcool.

Dar şi consumul ridicat de alcool este la rândul sau cauza pentru dificultăţi familiale şi

probleme profesionale, astfel încât conflictele cresc şi se complică. Devine din ce în ce mai

puternică dorinţa de a evita aceste conflicte şi astfel putem constata cum se închide acest cerc

vicios, care după un timp nu mai poate fi rupt decât cu foarte mult efort.

Analizând mai îndeaproape situaţia, de fapt nu conflictul este cel care determină dependenta,

ci modul cum este el abordat, cel în cauza putând să-l rezolve sau să-l evite. In acest sens nu

conflictul este problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajuta la evitarea

conflictelor.

Cauze sociale :

Atitudinea publicului larg fata de alcool şi implicit fata de alcoolic este echivocă. In timp ce

alcoolicul este dispreţuit ca fiind beţiv, sunt admiraţi toţi cei care la un chef reuşesc să bea cât

mai mult. Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sărbători,

este considerat un semn al bărbăţiei. Un bărbat adevărat este cel care suporta cât mai mult

alcool şi, dimpotrivă, cel ce nu bea de loc sau puţin este considerat slab sau spărgător de chef.

Prin aceasta larga acceptanta fata de alcool, opinia publica sprijină consumul de alcool şi

promovează involuntar pericolul instalării alcoolismului. Societatea minimalizând consumul

crescut de alcool îl ajuta de fapt pe cel ameninţat de a deveni alcoolic să se amăgească multa

vreme că pericolul în care se afla nu este atât de mare.

Pagina 23 din 84


2.5. Evoluţia dependentei de alcool

Despre apariţia şi evoluţia dependentei de alcool avem astăzi mult mai multe

cunoştinţe decât în prima jumătate a secolului trecut.

De-a lungul ultimelor decenii, o serie de specialişti cu pregătire ştiinţifică şi neştiinţifică în

problemele toxicomaniei nu s-au mai putut mulţumi cu cunoştinţele învechite despre urmările

intoxicaţiei fizice şi s-au străduit să dobândească mai multe cunoştinţe referitoare la ceea ce

se întâmpla cu psihicul bolnavilor înaintea şi în timpul producerii evoluţiei dependentei de

alcool.

O contribuţie notabila în acest domeniu o are profesorul american E. M. Jellinek care a

stabilit o tipologie a consumatorilor de alcool, el propunând împărţirea acestora în cinci

categorii

Formele alcoolismului

Băutorii de tip ALFA:

Aceştia consumă alcool pentru a se uşura, încercând să-şi rezolve prin aceasta deferite

probleme. În aceasta forma încă exista control asupra consumului de alcool dar progresiv se

poate instala dependenta.

Băutorii de tip BETA :

Aceştia consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi încă instalata dependenta. Totuşi

pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice datorate abuzului de alcool (boli de

ficat, de stomac, etc.)

Băutorii de tip GAMA :

Aceştia sunt dependenţi de alcool în primul rând psihic, dar şi fizic. Nu mai pot controla

cantitatea de alcool consumata (după primele pahare nu se pot opri până la îmbătare).

Pagina 24 din 84


Băutorii de tip DELTA:

Aceştia sunt dependenţi de alcool în primul rând fizic. Pot păstra o perioadă mai lunga

controlul asupra cantităţii de alcool consumată (nu se îmbată tare, dar nici nu pot renunţa).

Băutorii de tip EPSILON (periodici) :

Aceştia sunt dependenţi de alcool consumând necontrolat timp de câteva zile, având, însă şi

perioade mai lungi fără consum abuziv.

Se poate susţine că biografiile persoanelor dependente de alcool sunt la fel de diferite

sau de asemănătoare ca şi biografiile oamenilor în general.

Pornind de la acesta profesorul E.M.Jellinek a elaborat o descriere sintetică a evoluţiei

dependentei de alcool care se potriveşte unei mari părţi a alcoolicilor, oferind prin aceasta

descriere un ajutor important în sensul că ceea ce fusese până atunci văzut ca un destin tragic

şi aleator, devine evoluţia naturala a unei boli - alcoolismul

Profesorul Jellinek stabileşte patru faze de evoluţie a dependentei de alcool prezentând şi o

suita de simptome caracteristice acestora. Simptomele descrise nu trebuie să apară în mod

obligatoriu la fiecare caz în parte în ordinea enunţata şi nici nu trebuie să fie prezente toate

simptomele unei faze. Prezenta câtorva şimptome ale fazei respective arata că ea a fost atînsă.

Fazele evoluţiei dependentei de alcool

Faza prealcoolică

Faza de debut

Faza critică

Faza cronică

1.Faza prealcoolică:

Aceasta faza se caracterizează prin următoarele simptome:

Destindere şi uşurare:

Primul consum de alcool are loc aproape întotdeauna cu o motivaţie sociala. Spre deosebire

de consumatorul normal de băuturi alcoolice, care rămâne de regula un băutor ocazional (la

un prilej sau altul din viata sociala), la viitorul dependent se manifesta mai pronunţat tendinţa

Pagina 25 din 84

http://www.alcoolism.org/alc_ev_dep3.htm

http://www.alcoolism.org/alc_ev_dep2.html

http://www.alcoolism.org/alc_ev_dep1.html


(conştientă sau nu) de a caută efectul alcoolului pentru destindere şi uşurare. Aceasta, fie din

cauza că el suferă de nişte stări de tensiune mai puternice decât cei din anturajul lui, fie că nu

a învăţat cum să-şi stăpânească prin alte metode aceste stări stresante.

Căutarea unor ocazii :

Iniţial, băutorul considera că starea de uşurare se datorează mai mult anturajului vesel,

atmosferei de sărbătoare, decât băuturii. De aceea, el caută asemenea ocazii la care se

consumă şi băuturi alcoolice.

Refugiul zilnic :

După o perioadă de aproximativ jumătate de an până la doi ani, în care uşurarea prin băutură

a fost resimţită doar ocazional, toleranta la frustrare (rezistentă la stres) scade intr-o asemenea

măsură încât se ajunge practic la un refugiu zilnic în relaxarea care se instalează în urmă

consumului de alcool. De regula nu se ajunge la starea de ebrietate, dar câtre seară se ajunge

în stadiul în care încetează tensiunea psihică, un fel de narcoza sufletească. Însă nici el şi nici

cei apropiaţi (familia, prietenii) nu găsesc nimic anormal în acest consum.

Creşterea tolerantei :

Organismul se obişnuieşte cu orice aport regulat al unei substanţe. Reacţionează tot mai

puţin la dozele consumate iniţial, astfel încât devin necesare cantităţi din ce în ce mai mari de

alcool pentru a se obţine efectul psihic dorit. După o anumită perioadă, băutorul are nevoie de

doze tot mai mari de alcool pentru a ajunge la starea de confort dorită şi totodată devine mai

mândru că poate suporta cantităţi de alcool mai mari ca la început. Acest fenomen se numeşte

creşterea tolerantei la alcool. Creste nevoia de a bea, în schimb sunt suportate cantităţi mari

de alcool fără a se ajunge la beţie. Din această cauza mulţi băutori de tip delta nu pot înţelege

că sunt dependenţi, pentru că nu au simţit niciodată un efect puternic. Pentru ei, dependenţii

sunt nişte decăzuţi dezolanţi.

Consumul permanent pentru uşurare :

Dacă la început consumatorul de alcool caută o deconectare sau o stimulare ocazionala, cu

Pagina 26 din 84


timpul capacitatea de a face fată solicitărilor psihice scade,astfel încât va căuta zilnic această

deconectare. Această metodă de a consuma băuturi alcoolice se întinde, în funcţie de situaţie,

de la câteva luni la doi ani, trecând de la stadiul de relaxare ocazionala la cel de căutare

permanentă de uşurare. Această deviere comportamentala trece însă neobservată atât pentru

consumator, cât şi pentru anturaj.

2.Faza de debut :

Această faza se caracterizează prin următoarele simptome

* Lacune de memorie :

La începutul acestei faze, apar dintr-o dată tulburări ale memoriei sub forma unor

lacune - amnezii. Ele pot să apară chiar şi fără semnele evidente ale ebrietăţii. Băutorul, care

nu a consumat mai mult de 50-60 de grame de alcool pur (500 de grame de vin sau 200 de

grame de ţuică de 30%) este în stare să întreţină o discuţie normala, să execute anumite

lucrări dificile, dar a doua zi nu-şi mai poate aminti de nimic sau numai câteva fragmente

dispersate din cele întâmplate. Spirtoasele, vinul, chiar şi berea nu mai sunt simple băuturi, ci

îşi etalează tot mai clar valenţa de "drog", de al cărui efect băutorul nu se mai poate dispensa.

* Consumul tăinuit :

Unele aspecte indică faptul că băutorul începe să conştientizeze vag că modul sau de a

consuma alcool diferă de al celor din jur. Începe să bea pe ascuns pentru a-şi ascunde

consumul real de alcool, temându-se să nu fie "judecat greşit". Chiar şi la o petrecere caută să

dea pe gât câteva pahare fără să observe ceilalţi.

Desigur că aceste reţineri apar doar intr-un anturaj care nu admite abuzul de alcool. Cei care

trăiesc intr-un anturaj care nu găseşte nimic anormal în a bea mult sau singuraticii care nu au

cu cine să se compare nu vor avea nici un motiv să bea pe ascuns sau să se simtă vinovaţi.

* Preocuparea permanentă privind băutura :

Nevoia crescândă de alcool se manifestă şi prin faptul că tot mai des apar gânduri la băutură

şi preocuparea de a nu rămâne fără "rezerva". Uneori, această faza nu apare evidentă, mai

Pagina 27 din 84


ales la cei care prin natura ocupaţiei şi programului lor au practic toată ziua băutura la

îndemână

* Consumul lacom :

Evoluţia dependentei de alcool se poate manifesta şi prin faptul că după câteva zile sau doar

după câteva ore de întrerupere a consumului, primul sau primele doua pahare sunt consumate

"cu sete", chiar cu lăcomie.

Unii alcoolici însă, mai ales din paturile sociale mai elevate, consuma cu un stil "elegant"

până la degradarea totală, auto amăgindu-se că dacă îşi menţin anumite tabieturi, nu pot fi

dependenţi.

* Sentimente de vinovăţie :

Deoarece băutorul începe treptat să-şi dea seama că ceva cu modul lui de a consuma alcool

nu este în regulă, că bea peste măsură, apar sentimente de vinovăţie şi mustrări de conştiinţa.

Acestea devin cu atât mai apăsătoare, cu cât reuşeşte mai puţin sa-şi controleze consumul.

* Evitarea oricăror aluzii cu privire la alcool :

Sentimentele de vinovăţie sunt cauza pentru care se evită pe cât posibil orice aluzie critică la

băutură şi de multe ori apar chiar reacţii violente dacă se pune problema dependentei.

* Agravarea tulburărilor de memorie :

Acest mod de comportament, împreună cu creşterea frecventei cu care se manifestă lacune

ale memoriei (palimpsele alcoolice) constituie un semnal de alarmă premergător instalării

toxicomaniei alcoolice.

3.Faza critică

Această faza se caracterizează prin următoarele simptome :

* Pierderea controlului :

Pagina 28 din 84


Pierderea controlului asupra cantităţii de alcool consumate, poate fi declanşata de o cantităte

inofensiva de alcool, ba chiar numai de impresia de a-l fi consumat.

In momentul în care în organism pătrunde o cantitate mică de alcool, apare o dorinţa

puternică, resimţită de băutor de-a dreptul organic, de a consuma mai mult. Această dorinţa

are o determinare predominant psihică.

Dorinţa imperioasă persistă până când băutorul este fie prea beat pentru a mai consuma, fie

prea bolnav pentru a mai suporta alcoolul. După trezirea din beţie, următorul exces nu trebuie

să aibă loc din cauza unei dorinţe fizice sau psihice puternice, de obicei fiind o ocazie

obişnuită care induce următorul consum.

Pierderea controlului se manifestă practic, numai după ce individul a început să consume

alcool, dar el încă are libertatea de a decide dacă la o anumită ocazie începe să bea sau nu.

fiind astfel capabil să-şi impună voluntar perioade de abstinenţă.

* Încercări de justificare a modului de a bea:

Băutorii încep să-şi justifice comportamentul. Apar "alibiurile" arhicunoscute ale

alcoolicilor, prin care încearcă să se convingă singuri, dar şi pe ceilalţi că de fapt n-au pierdut

controlul, că au motive întemeiate de a bea, că dacă n-ar exista aceste motive, s-ar putea lăsa

oricând de băut. Prin această auto amăgire îşi liniştesc conştiinţa pentru a putea continua

consumul.

* Probleme sociale :

Acesta este începutul unui întreg "sistem de explicaţii", care cuprinde treptat tot mai multe

planuri ale existentei sale. Acest sistem îl ajută să reziste tensiunilor provocate de pierderea

controlului. De acum modul abuziv de a consuma băuturi alcoolice nu mai poate fi trecut cu

vederea. Părinţii, şotia, prietenii şi superiorii încep să-l dojenească şi să-l avertizeze.

Dependentul ii ocoleşte pe cât posibil, bea mai des acasă sau în localuri unde nu este atât de

cunoscut

* Afişarea unei siguranţe de sine exagerate :

În ciuda tuturor "explicaţiilor" se produce o pierdere importantă a respectului de sine. Intr-o

Pagina 29 din 84


încercare de compensare, dependentul de alcool încearcă să afişeze în exterior o siguranţa de

sine exagerată. Prin unele cheltuieli extravagante şi afirmaţii cu atitudine grandomane vrea să

se convingă singur că nu a ajuns atât de rău cum se pare câteodată.

* Comportamentul agresiv :

Explicaţiile găsite duc, în mod normal, la convingerea că greşeala nu este a sa, ci a celorlalţi.

Aceasta îl duce la o autoizolare sociala progresiva. Primul semn al acestei atitudini este un

comportament agresiv ieşit din comun.

* Remuşcări permanente :

Prin comportamentul descris apar sentimente de vinovăţie. Acum remuşcările devin un

însoţitor permanent. Prin starea tensională creată apare încă un motiv de a căuta uşurarea în

băutură, intrând intr-un cerc vicios.

* Perioade de abstinenţă :

Din cauza presiunilor din partea mediului social, cel dependent de alcool îşi impune perioade

mai scurte sau mai lungi de abstinenţă totală. Cu cât ratează mai des, cu atât devine mai

disperat sau mai resemnat, neputându-şi da seama unde greşeşte.

* Schimbarea modului de a consuma alcool :

Ratările cu care se încheie perioadele de abstinenţă îl determină pe alcoolic să încerce să

găsească alte metode pentru a-şi controla consumul de alcool. Crezând că dificultăţile pe care

le are provin din cauza modului sau de a bea, îşi fixează anumite reguli: să nu bea înainte de o

anumită oră, să nu bea decât în anumite locuri şi în unele împrejurări, să nu bea decât anumite

sortimente şi cantităţi de băuturi alcoolice fixate de el în prealabil, etc. Nu reuşeşte însă să se

tină de aceste reguli pentru multă vreme.

* Comportamentul ostil şi izolarea :

De multe ori ceilalţi contribuie din inconştienta la recidive, crezând că "doar un pahar nu

Pagina 30 din 84


poate să-i facă rău". Simţind ignoranţa lor, cel dependent devine mai ostil, abandonează

vechii prieteni, se izolează social.

* Părăsirea locului de muncă :

Unii prieteni încep la rândul lor să-l evite, îşi pierde serviciul din cauza problemelor legate

de abuzul de alcool, însă adesea cel dependent de alcool preia iniţiativa şi îşi dă singur

demisia "preventiv".

* Pierderea interesului - auto compătimirea pronunţată :

Izolarea devine tot mai mare, toate preocupările concentrându-se asupra alcoolului. Se

gândeşte mai mult cum o anumită activitate i-ar putea afecta modul de a consuma alcool

decât să se gândească cum consumul de alcool ar putea afecta muncă. Urmează pierderea

interesului pentru tot mai multe lucruri şi deprecierea relaţiilor intraumane. In acelaşi timp

apar sentimente puternice de auto compătimire.

* Evadarea imaginară sau reala :

Cel dependent nu poate fugi de sine,ajungând adesea , în tendinţa lui de a se eschiva, la

visuri cu ochii deschişi sau chiar la schimbarea mediului - "evadarea geografică".

* Alterarea relaţiilor de familie :

Uneori, şotia şi copiii sau alţi membri de familie, din teama sau ruşine, se retrag din viaţa

sociala, alteori, dimpotrivă, se implică în diverse activităţi cu scopul de a ieşi din mediul

familial. Se ajunge adesea la despărţiri, divorţuri, dezmoşteniri, renegări interpretate de cel în

cauza că răutate din partea celorlalţi.

* Asigurarea proviziei de alcool :

Pagina 31 din 84


Preocupările fiind concentrate asupra alcoolului, cel dependent are grija să-şi asigure o

provizie suficientă, un mic depozit adesea ascuns, de băutură.

* Neglijarea alimentaţiei :

Consumul abuziv de alcool - care are un conţinut caloric ridicat - duce la neglijarea unei

alimentaţii corespunzătoare, ceea ce are drept consecinţa un efect şi mai puternic al alcoolului

asupra organismului.

* Internarea în spital :

Afectarea diferitelor organe - de exemplu: creier şi nervi periferici, ficat, stomac, aparat

cardio-vascular - prin efectul toxic al alcoolului duce la suferinţe care necesită un tratament

de specialitate. Internarea este adesea solicitată pentru diferite afecţiuni secundare şi nu

pentru dependenţa de alcool, care de fapt le-a generat.

* Scăderea apetitului sexual :

Una din cele mai frecvente consecinţe cu determinare atât psihică cât şi organică ale

abuzului de alcool la bărbat este scăderea apetitului sexual. În acelaşi timp creste ostilitatea

faţă de soţie, aceasta refuzând tot mai des avansurile făcute de partenerul aflat în stare de

ebrietate, aceasta fiind suspectată de relaţii extraconjugale. In acest context, apare un adevărat

delir de gelozie, binecunoscută gelozie alcoolică.

* Consumul matinal de alcool :

In această perioadă remuşcările, nemulţumirea, confruntarea intre îndatoriri şi dorinţa de a

consuma alcool, pierderea respectului de sine, incertitudinile dar şi atitudinile greşite ale celor

din jur l-au adus intr-o asemenea stare de bulversare pe cel dependent de alcool, încât nu

poate începe ziua fără a se "calma" imediat după sculare - sau chir înainte - cu alcool. Dacă în

trecut consumul matinal de alcool era un fenomen ocazional, acum devine regulat.

4.Faza cronică

Pagina 32 din 84


Această faza se caracterizează prin următoarele simptome :

* Starea de ebrietate prelungită :

Rolul tot mai dominant al alcoolului în viaţa sa şi dorinţa declanşată de consumul matinal,

anihilează, în cele din urmă, rezistenţa celui dependent. Se întâmplă pentru prima dată să se

îmbete în plină zi sau la mijlocul săptămânii, respectiv în timpul perioadei de activitate

profesionala. In acest stadiu rămâne câteva zile fără a mai fi capabil de a mai întreprinde

altceva. Apar tot mai frecvent stări de ebrietate prelungite.

* Degradarea etică şi alterarea raţionamentului :

Excesele prelungite duc, de regulă, la o importanţa degradare etică şi la alterarea

raţionamentului prin renunţarea la principiile etice şi morale respectate anterior. Aceste

procese pot fi intr-o măsura mai mare sau mai mică reversibile.

* Psihoze alcoolice :

In această faza, pe fondul abuzului de alcool, la aproximativ 10% dintre alcoolici pot apărea

adevărate psihoze alcoolice, adică tulburări psihice datorate alcoolului. Ele se anunţa prin

tulburări de memorie şi de concentrare, oscilaţii puternice pe plan emoţional, lentoarea

mişcărilor şi a raţionamentului, precum şi tulburări ale atenţiei

* Consumul de alcool cu persoane cu mult sub nivelul sau social :

Pierderea moralului este atât de avansată, încât cel dependent în anumite situaţii acceptă

compania la băutura a unor persoane aflate cu mult "sub nivelul sau social". Apar

comportamente care înainte nici nu existau: minciuna, furtul, promiscuitatea etc.

* Recurgere la consumul de produse tehnice :

In cazul când alcoolicul nu poate să procure nici un fel de băuturi alcoolice recurge la

Pagina 33 din 84


consumul unor produse nealimentare, tehnice sau medicale (loţiuni de par şi de bărbierit, spirt

sanitar, frecţii antireumatice). Nu mai tine cont de gustul neplăcut şi de toxicitatea

suplimentară a acestora.

* Scăderea tolerantei faţă de alcool :

In această faza, multe persoane dependente nu mai suportă la fel de multă băutură ca înainte.

Aceasta înseamnă că persoana respectiva se îmbată din cantităţi din ce în ce mai mici.

* Stări de anxietate nedefinite, tremurături, tulburări psihomotorii :

Stările de teamă faţă de un obiect anume şi tremurăturile devin frecvente, uneori permanente.

In cursul fazei cronice, aceste simptome apar atunci când alcoolul dispare din organism. De

aceea, cel dependent combate aceste simptome, care fac parte din sindromul de sevraj prin

reluare consumului de alcool. Acelaşi lucru este valabil şi pentru unele tulburări psihomotorii,

de exemplu, incapacitatea de a efectua anumite operaţii simple - trasul unui ceas, bărbieritul,

ducerea unei ceşti la gura etc. Acestea devin posibile doar după consumul unei anumite doze

de alcool.

* Consumul de alcool devine obsesiv :

Nevoia de a controla aceste simptome de sevraj este acum problema principală a celui

dependent de alcool şi devine mai importantă decât dorinţa de a rezolva problemele iniţiale.

Persoana respectivă intră tot mai adânc intr-un cerc vicios şi consumul de alcool ia trăsăturile

unei manii, respectiv obsesii.

* Dorinţe religioase nedefinite :

La multe persoane dependente de alcool, aproximativ 60%, apar anumite dorinţe nedefinite

mistico-religioase, care devin cu atât mai pronunţate, cu cât încercările lor de a oferi

explicaţii raţionale pentru situaţia lor devin tot mai slabe. Ca o formă aparte a acestor

încercări de evadare din realitate apar uneori deliruri cu motive religioase

* Sistemul de explicaţii eşuează :

Pagina 34 din 84


In cele din urmă, explicaţiile invocate pentru a justifică modul abuziv de a consuma alcool

sunt demolate de confruntările frecvente şi dure cu realitatea. Cel dependent trebuie să

recunoască faptul că a ajuns la capătul puterilor, să-şi recunoască înfrângerea.

* Crize depresive:

Are loc prăbuşirea totală. Adesea în cursul acestei evoluţii cel bolnav poate ajunge la crize

depresive de o intensitate extremă care impun o asistenţă medicală corespunzătoare.

Nu rareori se ajunge la tentative de sinucidere.

Delirum alcoolic :

O parte din cei bolnavi de alcoolism pot ajunge la manifestarea unor tulburări neuro - psihice

marcate. Pot fi prezente elemente schizoide şi paranoide. Apar modificări de personalitate.

In cazul psihozelor alcoolice se instalează halucinaţii predominant vizuale şi tactile cu

caracter terifiant - frecvent sunt percepute animale mici, pe care bolnavul încearcă să le

prindă sau să fuga de ele.

Crizele convulsive apărute în cazul sindromului de sevraj sunt frecvent confundate cu

epilepsia.

Degradarea progresivă a personalităţii este inevitabilă în cazul în care nu se opreşte complet

şi definitiv consumul de alcool şi bolnavul nu este supus unui tratament complex şi

competent.

Alcoolismul este o boală cu evoluţie progresivă. British Medical Association (BMA)

a dat publicităţii o listă cu 19 trepte de evoluţie a acestei boli:

Consumul ocazional.

Începerea consumului constant.

Consumul pe furiş.

Apariţia sentimentului de culpabilitate.

Incapacitatea de a aprofunda o problemă.

Sancţionarea pentru conducere auto sub influenţa alcoolului.

Pierderea autocontrolului.

Comportament megaloman.

Pagina 35 din 84


Neîmplinirea promisiunilor şi hotărârilor.

Evitarea familiei şi prietenilor.

Necazuri la serviciu.

Resentimente nejustificate.

Alterarea gândirii.

Deteriorarea morală.

Indiferenţă pentru hrană.

Incapacitatea de a întreprinde o acţiune.

Resturi de veleităţi intelectuale.

Recunoaşterea înfrângerii totale.

Nevoia continuă şi obsesia de a bea.

2.6. Efectele consumului de alcool la nivelul organismului

După ce alcoolul a fost băut, acesta ajunge în stomac şi în intestine de unde prin

absorbţie este preluat de sânge şi transmis prin aparatul circulator în tot organismul. Din

această cauza sunt afectate cu precădere ţesuturile puternic irigate de sânge.

Din punct de vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului acesta este în

primul rând un toxic celular. El acţionează ca o otrava pentru celule datorită efectului sau

higroscopic, adică alcoolul în concentraţii mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular

la separarea albuminelor aflate în stare coloidală în protoplasmă şi în final la coagularea

acesteia distrugând astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare că celulele

corpului omenesc vor fi grav deteriorate în urma unui consum abuziv şi îndelungat de alcool.

Pe de altă parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organism producând o creştere a

tensiunii arteriale şi sunt eliberate în organism în măsură mult mai mare substanţe ca lipide,

zaharuri şi cortizon în circulaţia sanguină.

Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutriţie, lipsind organismul de proteine, minerale

şi vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacitaţii intestinului

subţire de a resorbi substanţe ca proteine şi vitaminele A, B1 şi C, acidul floric şi mai târziu

sodiu şi apă. Incapacitatea progresivă a intestinului subţire de a absorbi substanţe vitale este

responsabilă şi de tulburările nervoase de origine somatică. S-au observat la alcoolici

concentraţii sanguine scăzute de calciu, fosfaţi şi vitamina D, care se asociază cu pierderea

însemnată de masa osoasă. Ca urmare creste pericolul de apariţie a unor fracturi.

Pagina 36 din 84


Organismul foloseşte o mare cantitate de energie pentru înlăturarea alcoolului din organism,

energie care ar fi fost necesară organelor pentru buna lor funcţionare. Pentru metabolizarea

alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat până la 80% din oxigenul disponibil acestui

organ. Deci alcoolul devine un "paralizant metabolic".

Celulele cardiace şi cele cerebrale care au deasemenea un consum ridicat de oxigen suferă

cel mai mult datorită alcoolului (fig.3)

Fig.3. Efectele alcoolului asupra organismului

După cum se poate observa alcoolul afectează toate organele organismului

Deşi rinichii şi plămânii sunt bine irigaţi de sânge, pericolul de a fi lipsiţi de oxigen nu este

atât de mare, fiind astfel mai puţin vulnerabili

la alcool.

Organul care este în totdeauna afectat de abuzul de alcool este ficatul. Afecţiunile acoperă o

paletă larga de afecţiuni începând de la steatoza hepatică, hepatită cronică, pană la ciroza

Pagina 37 din 84


hepatică. Atrofierea ficatului poate fi adusă la stagnare prin abstinenţă, dar nu este reversibilă.

Cam 15% dintre alcoolici suferă de această tulburare

grava. Complicaţiile ei sunt:hemoroizi, varice esofagiene (care prin ruptură duc adesea la

moarte) şi ascită (colectarea de lichide în cavitatea abdominală).

Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decât târziu şi uneori doar întâmplător

la analize de rutină. La început se observa doar o stare de balonare şi eructaţii (râgâieli)

frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcadă coastelor drepte sau meteorism, iar mai

târziu se înregistrează pierderea poftei de mâncare,

epuizare rapidă, uneori tulburări de potenţă şi de apetit sexual, precum şi stare de greaţa şi

vomă. Prin lezarea progresivă a celulelor hepatice este prejudiciată sinteza proteinelor, ceea

ce duce printre altele la probleme de sângerare şi la scăderea imunităţii. Traumatismele mici

pot declanşa sângerări interne şi externe intense,

alcoolicul devenind tot mai expus infecţiilor.

Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea în funcţiune la nivelul

ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului şi anume sistemul

microzonal de oxidare a etanolului SOME, care va prelua până la doua treimi din

catabolizarea cantităţii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza şi suporta cantităţi

mai mari de alcool. Dar SOME este declanşat, chiar şi după perioade lungi de întrerupere a

consumului, de cantităţi mici de alcool, declanşându-se o dorinţa puternică de a ingera mai

multă băutură. Aceasta împiedică revenirea la consumul controlat.

Afecţiunile pancreatice sunt destul de dureroase. De aceea persoană în cauza se prezintă

rapid la medic şi îşi impune pauze în consumul de băuturi alcoolice. De asemenea, se poate

ajunge la diabet. în general, întregul aparat digestiv - de la cavitatea bucală, esofag stomac şi

până la intestin - poate fi lezat grav. Se poate astfel ajunge la boli letale. De exemplu,

consumul permanent de alcool inducând un risc de zece ori mai mare de îmbolnăvire de

cancer esofagian. Şi alte forme de cancer apar mai des la persoanele care abuzează de alcool.

Este vorba de cancerul bucal, laringian, intestinal, iar la femei cel mamar.

Incapacitatea progresivă a intestinului subţire de a absorbi substanţe vitale (proteine,

vitaminele A şi C) este responsabilă şi de tulburările nervoase de origine somatică. S-au

observat la alcoolici concentraţii sanguine scăzute de calciu, fosfaţi şi vitamina D, care se

asociază cu pierderea însemnată de masa osoasă. Ca urmare creste pericolul de apariţie a unor

fracturi.

Afectarea nervilor membrelor (polineuropatie) se exteriorizează prin furnicături, înţepături

sau arsuri la nivelul membrelor inferioare sau superioare. Sensibilitatea pielii în aceste zone

Pagina 38 din 84


poate fi deosebit de mare sau, dimpotrivă, poate lipsii total. În final, apare nesiguranţa în

mers sau chiar incapacitatea de a merge.

Sub incidenta suferinţei intră şi muşchiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori mai mulţi

alcoolici mor din cauza tulburărilor cardiace decât de ciroza. Trebuie ţinut cont de faptul că

majoritatea alcoolicilor sunt şi mari fumători, astfel încât cauzele mortalităţii sunt complexe.

La toate acestea se adaugă proprietatea de a crea hipertensivitate a alcoolului. Aceasta devine

periculoasa de la 240g pe săptămână în sus, adică peste un litru de bere pe zi. La bărbaţi se

reduce cantitatea de hormon sexual testosteron produsă, astfel încât lipsă apetitului sexual şi

impotente îi tulbură viaţa sexuală. Pierde astfel un întreg domeniu de plăceri din viaţă şi se

simte şi mai legat de drogul sau.

La femei apare alt pericol grav, alcoolul provoacă leziuni grave fătului producând

embriopatia alcoolică. Chiar şi "inofensivul" păhărel înainte de masă este mult mai periculos

decât se estima. Fătul este cel mai periclitat în primele luni de sarcină. Aproximativ una din

trei femei care abuzează episodic de alcool în această perioada, naşte un copil cu malformaţii.

Malformaţiile constau în debilitatea mintală, nanism, modificări ale cutiei craniene. În schimb

femeile dependente de alcool care trăiesc abstinent nu trebuie să se teamă pentru zestrea lor

genetică. Ele pot aduce pe lume copii sănătoşi la fel ca orice altă femeie, dacă nu consumă

alcool.

Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu

se regenerează. La fiecare consum puternic de alcool se distrug câteva mii. Deoarece omul

dispune de câteva miliarde de neuroni, distrugerea acestora se face resimţită abia după câtva

timp şi este observată mai ales de cei din jurul alcoolicului. Psihosindromul organic, cum este

denumită această tulburare, decurge în cele mai multe cazuri nespectaculos, performantele

creierului se reduc treptat, ceea ce se concretizează în scăderea capacităţii de memorizare, de

înţelegere, precum şi de pierderea spiritului critic şi discernământului. Modificarea

caracterului se concretizează prin alterarea sentimentelor, prin indispoziţii frecvente şi o

schimbare bruscă a plăcerilor. Mişcările trupului devin neajutorate şi rigide. Expresia fetei

este nemişcată, ca o mască.

Tulburările cerebrale apar la unii pacienţi intr-o măsură mai accentuată, sub formă de

convulsii şi de Delirum tremens. Aceste tulburări apar mai ales în timpul dezintoxicării.

Este de la sine înţeles că nici sistemul nervos nu este ocolit şi din păcate asupra acestuia

alcoolul îşi exercită cel mai nociv efect. Datorită complexităţii fenomenelor desfăşurate la

nivelul acestuia vă propun să le analizam în pagina următoare.

Efectele consumului de alcool la nivel sistemului nervos

Pagina 39 din 84


Pentru a înţelege mai bine complexitate fenomenelor ce se produc la nivel, să

aruncăm o privire asupra alcătuirii acestuia în ansamblul sau (fig.4)

Fig.4. Efectele alcoolului asupra sistemului nervos

Toate părţile sistemului nervos interacţionează, însă din

motive didactice vom proceda la împărţire lui în doua ramuri

principale care la rândul lor sunt formate din doua subramuri:

Sistemul nervos central cuprinde totalitatea neuronilor

cerebrali (creierul) şi spinali (măduva spinării).Sistemul nervos

periferic cuprinde nervi care asigură legătura dintre segmentele

cerebrale şi măduva spinării, pe de o parte, şi segmentele

organismului, pe de altă parte.

Sistemul nervos somatic preiau informaţiile despre stimulii

exteriori de la nivelul receptorilor situaţi în tegument sau

musculatura şi le transmit sistemului nervos central, datorită

lor suntem capabili să simţim durerea, presiunea şi variaţiile de

temperatură. Nervii motori ai sistemului nervos somatic

conduc impulsurile de la nivelul sistemului nervos central către

musculatură, unde determină mişcarea voluntară şi contribuie

la adaptarea posturală şi menţinerea echilibrului.

Sistemul nervos vegetativ conduce impulsurile nervoase de la

sau către organele interne, controlând procese ca respiraţia,

Pagina 40 din 84


frecventa cardiacă şi digestia.

Fig.5. Principalele structuri nervoase afectate de alcool

Creierul uman este alcătuit din trei straturi concentrice (fig.5)

Stratul intern este alcătuit din: bulbul rahidian, care controlează respiraţia

şi reflexele postulare; cerebelul, care coordonează activitatea motorie;

talamusul, staţia-releu a informaţiei senzoriale sosite de la modalităţile

senzoriale; hipotalamusul, cu rol important în controlul emoţiilor şi

menţinerea homeostaziei. Sistemul reticular, care traversează câteva dintre

structurile menţionate anterior, controlează starea de veghe şi

excitabilitatea organismului.

Sistemul limbic deţine controlul unora dintre activităţile instinctuale

(alimentaţia, agresivitatea, fuga de pericol, alegerea partenerului sexual),

împreună cu hipotalamusul; această structura nervoasă deţine de asemenea

un rol important în cadrul atenţiei şi memoriei.

Stratul extern este alcătuit din doua emisfere cerebrale, a căror suprafaţa

(care prezintă numeroase circumvoluţii) poartă numele de cortex cerebral

ce deţine un rol deosebit de important în procesele de diferenţiere

senzorială, de luare a deciziilor, de invitare şi gândire (procesele mentale

Pagina 41 din 84


superioare). La nivelul anumitor zone ale cortexului sunt localizate

segmentele centrale ale analizatorilor, iar alte zone se realizează controlul

mişcărilor specifice. Restul cortexului este reprezentat de ariile de

asociaţie.

Unitatea de baza a sistemului nervos este o celulă specializată numită

neuron.

Fig.6. Schema structurală a unui neuron

Corpul neuronal prezintă o serie de prelungiri scurte denumite dendrite şi o prelungire unică,

lunga, denumită axon. Stimularea dendritelor sau a corpului neuronal duce la formarea unui

impuls nervos care este transmis de-a lungul axonului. Neuronii senzitivi transmit către

segmentele cerebrale ale sistemului nervos semnalele recepţionate de organele de simt;

neuronii motori transmit către musculatura şi glandele endocrine, semnalele produse la

nivelul segmentelor centrale ale sistemului nervos (fig.6).

Un nerv este alcătuit din fibre axonice a sute sau chiar mii de neuroni şi poate conţine atât

fibre senzitive, cât şi motorii.

La nivel neuronal, informaţia este condusă unidimensional de la dendrite spre capătul

axonului sub forma unui impuls de natură biochimică, denumit potenţial de acţiune sau

impuls nervos. Potenţial de acţiune este datorat unui mecanism de autoprogramare, denumit

depolarizare, prin care se produc modificări ale permeabilităţii membranei celulare pentru

diferite tipuri de ioni (atomi sau molecule încărcate electric) care intră şi ies din celulă.

Generarea potenţialelor de acţiune se realizează la nivelul

Pagina 42 din 84


membranei celulare de către canalele ionice şi pompele ionice.

Canalele ionice sunt proteine moleculare celulare care formează pori

de-a lungul membranei celulare. Aceste structuri proteice reglează

fluxul electronic al diferiţilor ioni: sodiu (Na+), potasiu (K+), calciu

(Ca++) sau clor (Cl-), prin deschiderea şi închiderea porilor. Fiecare

canal ionic este selectiv, permiţând de obicei unui singur tip de ioni

să-l traverseze. Celelalte structuri proteice, pompele ionice, ajută la

menţinerea unei anumite repartiţii a diferitelor tipuri de ioni la

nivelul membranei celulare, prin transferarea acestora de o parte şi

de alta a membranei celulare.

Fig.7. Schema unei sinapse chimice

Transmitere impulsului nervos se realizează, în majoritatea cazurilor prin intermediul

neurotransmiţatorilor. Impulsul nervos o dată ajuns la nivelul terminaţiilor sinaptice ale

axonului, determină stimularea veziculelor sinaptice, structuri de forma sferică sau

neregulată, care conţin neurotransmitatorii pe care ii eliberează în momentul în care sunt

stimulate (fig.7).

Moleculele neurotransmiţătorilor eliberaţi difuzează în fanta sinaptică şi se combină cu

Pagina 43 din 84


moleculele neuroreceptoare din membrana sinaptică. Odată eliberat şi difuzat de-a lungul

fantei sinaptice, neurotransmiţătorul acţionează aproape instantaneu. Rapiditatea acţiunii

neurotransmiţătorului este determinată de unul din următoarele doua mecanisme:

a) re absorbţia aproape instantanee a neurotransmiţătorului la nivel sinaptic, adică

asimilarea acestuia de către terminaţiile sinaptice din care a fost eliberat, asimilare care are ca

rezultat întreruperea acţiunii neurotransmiţătorului şi evitarea secreţiei unor cantităţi de

substanţă;

b) degradarea chimică a neurotransmiţătorilor printr-un proces în care enzimele

existente la nivelul membranei neuronului receptor reacţionează cu neurotransmiţătorul şi

determină distrugerea acestuia.

Relaţia existente intre moleculele neurotransmiţătorului şi moleculele neuroreceptorulor este

asemănătoare celei de tip lacăt şi cheie. Combinarea celor doua molecule determină o

modificare a permeabilităţii membranei neutonului receptor şi anume anumiţi

neurotransmiţători au efect excitator mărind permeabilitatea prin depolarizare, iar alţii au

efect inhibitor, adică micşorează permeabilitatea.

Viteza de transmitere a potenţialului de acţiune de la dendrite la axon, variază intre 3 şi 320

km/h, în funcţie de diametrul axonului - axonii cu diametru mai mare conduc mai repede

potenţialul de acţiune. Viteza de transmitere este de asemenea influenţată de prezenţa sau

absenţa tecii de mielină, formată din lipide şi proteine, ce prezintă din loc în loc nişte

strangulaţii sau noduri. Datorită capacităţii sale de izolare, teca de mielină permite deplasarea

"in salturi" a impulsului nervos de la o strangulaţie la următoarea, determinând astfel o

creştere considerabila a vitezei de transmitere. Degenerarea învelişului de mielină duce la

apariţia sclerozei multiple, o afecţiune ce consta în disfuncţii severe ale nervilor senzoriali şi

motori.

Până în prezent se cunosc peste 50 de neurotransmiţători şi cu siguranţa numărul acestuia va

creste în viitor. Sunt neurotransmiţători care au doua tipuri diferite de moleculele receptoare,

exercitând un efect excitator în anumite zone ale sistemului nervos şi inhibitor în altele.

Dintre cei mai importanţi amintim:

Acetilcolina (ACh) este un neurotransmiţător aflat în multe sinapse din organism având în

genere un efect excitator, însă poate deveni şi inhibitor funcţie de tipul moleculele receptoare

existente la nivelul membranei neuronului receptor. ACh se găseşte în special în hipocamp

structura cerebrală care deţine un rol cheie în formarea noilor conţinuturi mnezice. S-a

demonstrat că celulele care produc ACh tind să se degenereze la pacienţii cu boala Alzheimer

şi în consecinţa producţia cerebrală de ACh se reduce, iar cu cât e mai redusă secreţia de

Pagina 44 din 84


ACh, cu atât este mai severă pierderea memoriei. Anumite medicamente sau droguri care

reduc secreţia de ACh au ca efect paralizia musculară.

Norepinefrina (NE) este un neurotransmiţător produs, în principal, de neuronii trunchilor

cerebral.

Doua binecunoscute droguri cocaina şi amfetainele prelungesc acţiunea NE şi încetinesc

procesele de reabsorbţie, neuronii receptori sunt activaţi pe o perioadă mai lunga de timp,

astfel explicându-se efectele lor psihostimulante. Prin contrast litiul determină procesul invers

de accelerare a absorbţiei NE, ducând astfel la apariţia unei dispoziţii depresive.

Acidul gama-aminobutidic (GABA) este unul din inhibitorii majori din sistemul nervos.

Spre exemplu, substanţa numită picrotoxină blochează receptorii GABA şi în absenţa

influentelor inhibitorii ale GABA se produc convulsii, datorită absentei controlului mişcărilor

musculare.

Cercetări recente au stabilit că alcoolul acţionează asupra receptorilor inhibând sistemul

glutanat care are un efect excitator asupra neuronilor şi activează sistemul GABA. În mod

plastic aceasta s-ar putea compara la un autovehicul cu luarea piciorului de pe accelerator şi

călcarea frânei.

Alte substanţe care determină modificări ale dispoziţiei sunt clorpromazina şi LSD, care

favorizează creşterea sau diminuarea concentraţiei anumitor neurotransmiţători.

Clorpromazina, un medicament folosit în tratamentul schizofreniei, blochează receptorii

dopaminei şi permite trecerea selectivă a mesajelor. Excesul de dopamina la nivel sinaptic se

întâlneşte în schizofrenie, iar diminuarea concentraţiei acesteia, în boala Parckinson. LSD

este asemănător cu structură chimică a serotoninei, substanţa care influenţează emotivitatea.

Dovezile arată ca LSD se acumulează în anumite celule cerebrale unde mimează acţiunea

serotoninei.

Glutanatul, un neurotransmiţător cu efect excitator, se găseşte la nivelul neuronilor

din sistemul nervos central, în proporţie mai mare decât orice alt neurotransmiţător. Există cel

puţin trei tipuri de receptori de glutanat, dintre care unul joacă un rol deosebit de important în

invitare şi memorare receptorul NMDA. Neuronii de la nivelul hipocarpului (o structură

cerebrală situată în apropierea centrului creierului) conţine o cantitate mare de receptori

NMDA şi există dovezi că această zonă are un rol deosebit de important în achiziţionarea de

noi conţinuturi mnezice.

Acţiunea alcoolului asupra sistemului nervos central se desfăşoară progresiv în strânsă

legătură cu cantitatea de alcool din sânge

Mai întâi sunt afectate emisferele cerebrale care prin scoarţa cerebrală cenuşie constituie

Pagina 45 din 84


centrul conştiinţei, a raţiunii, precum şi locul central de recepţionare a diferitelor senzaţii. La

o concentraţie de 0,3÷0,5‰ alcool în sânge acesta produce uşoare ameţeli, relaxare şi

eliberarea inhibiţiilor, starea de euforie uşoară. Oamenii spun lucruri pe care în mod obişnuit

nu le-ar spune, tind să devină mai sociabili şi mai expansivi, se reduce autocritică pe măsură

ce creste aşa-zisă bună dispoziţie. Încrederea de sine poate să sporească, în timp ce reacţiile

motorii încep să încetinească. Se diminuează randamentul intelectual şi de alt gen, propriul

randament fiind în acelaşi timp supraestimat, iar de dificultăţile şi pericolele din anturaj nu se

tine cont, lucru ce măreşte înclinaţia pentru luarea unor decizii pline de riscuri.

In faza a doua a băutului la un nivel al concentraţiei alcoolului în sânge de 1÷2‰ este

paralizat creierul mic, funcţiile senzoriale şi motorii fiind serios afectate. Unele persoane au

tendinţa de a fi supărăcioase şi agresive, altele sunt tăcute şi morocănoase. Limbajul devine

greoi, iar oamenii au dificultăţi în coordonarea mişcărilor afectându-se astfel capacitatea de

menţinere a echilibrului. Musculatura se încordează diferit de tare, coordonare mişcărilor este

afectată, ceea ce se poate observa de departe la indivizii care se clatină, care nu mai găsesc

gaura cheii de la uşă, merg împleticindu-se.

La un grad de îmbibaţie alcoolică şi mai mare de 2÷3‰ este anesteziată mai întâi măduva

spinării, de la care sunt declanşate reflexele pentru mişcările inconştiente precum şi controlul

asupra organelor interne cum ar fi vezică şi rectul. Alcoolul generează o încetinire crescândă

a declanşării reflexelor până când ele nu mai pot fi declanşate, controlul sfincterelor intestinal

şi vezical se anulează.

La un grad de îmbibaţie alcoolică mai mare de 3÷4‰ este paralizat trunchiul cerebral cu risc

vital, respiraţia se încetineşte şi poate fi urmată de stop cardiac şi chiar de deces. Pariuri

prosteşti, unde golirea unei sticle pline de tărie este considerată o faptă de bărbăţie, duce la

concentraţii mari de alcool în sânge încât se poate instala o intoxicaţie alcoolică cu risc vital.

Acestor repercusiuni ale consumului cu urmări grave, alcoolicul le acordă la început prea

putină atenţie. De fapt el caută numai să-şi descarce sufletul şi să se relaxeze, el îşi doreşte o

schimbare a stării lui de spirit, adică atingerea unei bune dispoziţii şi nepăsări. Din păcate

acest lucru îl plăteşte însă scump cu paralizarea funcţiilor sale cerebrale, transpunându-se fără

să vrea în situaţia unui debil mintal. Cu timpul problemele îl vor depăşi, nu le va mai putea

rezolva. Cu mintea înceţoşată de aburi alcoolului, el nu a scăpat de problemele sale, ci de

fapt, de capacităţile de care ar fi avut mai mare nevoie pentru găsirea unor soluţii potrivite.

Din cele prezentate mai sus se poate vedea cât de necugetat acţionează alcoolicul, care îşi

plăteşte starea lui de linişte cu decuplarea organului sau cel mai sensibil şi cel mai important

Pagina 46 din 84


creierul. Dar această politică a struţului de a-şi băga capul în nisip, pentru a nu fi nevoit să

simtă situaţii şi stări dificile, duce doar la autodistrugere.

Cap. III. Tratamentul dependentei de alcool

3.1 Tratamentul dependentei

Mulţi dintre oameni considera că cea mai mare înfrângere

personală pe care o pot suferi este atunci când trebuie să

meargă intr-un centru de consiliere sau de recuperare pentru

persoane dependente de alcool. Prin aceasta este evident că au

devenit dependenţi. Şi fiecare dintre noi îşi doreşte să nu fie.

După ce a trecut perioada de îndoială de sine şi de

neacceptare a destinului şi nu se mai pune problema

diagnosticului greşit, alcoolicul va vedea şi reversul medaliei,

va înţelege că boala este de fapt un semnal că trebuie să

schimbe ceva în modul sau de viaţă.

Ieşirea din dependenta poate avea loc fie prin forte proprii,

fie cu ajutorul grupelor de întrajutorare sau prin asistentă de

specialitate.

Cercetătorii americani Prochaska şi Di Clemente au observat

şi înregistrat cum se eliberează un dependent din boala să,

indiferent de ce cale a ales şi au constatat o structură de baza

comună că în figura următoare (fig.8).

Pagina 47 din 84


Fig.8. Fazele principale în dezintoxicarea de alcool

Astfel ei au identificat patru faze de evoluţie:

Faza premeditativă în care se consumă alcool refuzându-se orice observaţie pe această temă

care poate da de gândit.

Faza meditativă în care după un perioadă mai lunga sau mai scurtă de timp realitatea mult

evitată pătrunde totuşi în subconştient, clipa din care alcoolicul începe să mediteze şi să-şi

propună schimbări profunde.

Faza de acţiune în care alcoolicul după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de căutări găsind

nişte soluţii se hotărăşte să acţioneze chiar dacă soluţiile găsite sunt pentru început modificări

mici şi simple ale stilului de viaţă.

Faza de perseverenţă în care alcoolicul menţine acele soluţii găsite care îl ajută şi se potrivesc

capacităţilor sale personale şi condiţiilor de mediu.

Pagina 48 din 84


De regulă dependentul are nevoie de mai multe încercări serioase de a se elibera definitiv din

boală.

Avantajul acestui model constă în faptul că încercările eşuate, obişnuite la ieşirea din

dependenta, sunt prezentate ca surse de invitare şi nu ca obiceiuri proaste care nu mai oferă

perspectiva progresului. Din păcate aceste eşecuri de multe ori sunt păstrate în secret.

Pericolul este că fiecare eşec al acestor încercări secrete scade şansa ca alcoolicul să mai

încerce odată revenirea. Devine demoralizat şi respinge unele informaţii utile sau oferte de

ajutor.

Pentru mulţi alcoolici prima încercare se limitează la nivelul simptomatic, impunându-şi

doar să nu mai bea. Abia apoi realizează că trebuie să modifice şi anumite convingeri şi

atitudini din viaţa lor, să rezolve situaţii sociale, eventuale conflicte şi să îmbunătăţească

relaţiile cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata că şi aceste aspecte au

influenţat nereuşitele premergătoare. Vor ajunge la concluzia că trebuie să-şi analizeze felul

trăirilor, că trebuie să se schimbe mai profund.

Abstinenţa este definită ca fiind abţinerea voluntară de la satisfacerea unor necesităţi

fiziologice sau a unor plăceri.

In cazul alcoolismului abstinenţa este noţiunea prin care se defineşte renunţarea definitivă la

consumul de băuturi alcoolice sau orice preparat care conţine alcool, constituind o premisă

indispensabilă vindecării şi din această cauză reprezintă o măsură terapeutică de bază.

Pentru terapia alcoolismului abstinenţa este condiţia de baza, iar capacitatea de a duce o viaţă

împlinită şi sănătoasă este telul ei.

Tratamentul dependentei de alcool are loc în patru etape distincte la care participă membrii

ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenţi sociali, medici, psihologi, preoţi

şi chiar foşti dependenţi, succesiunea acestor faze constituind un lanţ terapeutic.

Etapa de contact în care accentul cade pe stabilirea diagnosticului şi evaluarea complicaţiilor

organice, clarificarea situaţiei sociale precum şi pe încurajarea motivaţiei pacientului de a se

trata.

Acestă faza se poate desfăşura în centre de consiliere ambulatorii, unde pot obţine rezultate

dependenţii foarte motivaţi.

Etapa de dezintoxicare este indicată atunci când sunt de aşteptat simptome de sevraj severe şi

se desfăşoară în spitale de psihiatrie sub supraveghere medicală.

Pagina 49 din 84


Etapa de dezobişnuire are ca scop reducerea până la dispariţie a dependentei psihice şi

consolidarea unei abstinente stabile, desfăşurându-se de regulă în centre de tratament

staţionar, atunci când nu se obţin rezultate în tratamentul ambulatoriu sau când mediul social

nu susţine cauza.

Etapa de postcură şi readaptare are ca scop stabilizarea dezobişnuinţei în care participarea la

grupuri abstinente este de mare importantă.

Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discuţia

în grup - terapia de grup. Oricât de diferit ar fi de la o clinică la altă, acest element nu lipseşte

din nici o clinică de specialitate.

Importanţa terapiei de grup provine în primul rând din mişcarea de autoajutorare care se

bazează pe întâlnirea intre persoane care au aceeaşi problemă. Un alt aspect constă în

accentuarea acţiunii pacientului în eliberarea să din dependenţă. Grupul reduce din

responsabilitatea terapeutului pentru schimbările ce urmează să aibă loc şi stimulează

capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru creşterea ponderii

terapiei de grup îl constituie tendinţa de tăgăduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuată

de prezenţa altor persoane afectate de aceleaşi griji. Înţelegerea manifestată de ceilalţi

contracarează în mare măsură ruşinea care se ascunde în spatele tăgăduirii şi care ar inhiba

altfel orice proces.

Şansele de succes ale tratamentului sunt considerate de mulţi dintre concetăţenii noştri în

mod eronat ca fiind reduse, însă situaţia nu stă de loc aşa.

Pe termen lung rămân abstinenţi circa 50% dintre pacienţii unei clinici de recuperare cu

terapie de lungă durată. Alţi 15% au o recidivă din care îşi revin prin propriile forte.

Prin comparaţie, dacă s-ar aplica aceleaşi etaloane severe la verificarea măsurii în care s-a

schimbat viaţa unui cardiac sau a unui diabetic de exemplu, am înregistra mult mai multe

recidive. Recidiva alcoolicului este însă mai evidentă, deoarece au loc modificări de

personalitate şi este mult mai dramatică.

Cele mai mari şanse de succes terapeutic le au pacienţii care s-au hotărât să facă o terapie pe

termen lung, pe care o încheie, după care se ataşează unui grup de întrajutorare. 70,5% dintre

pacienţii care au frecventat un grup postcura rămân abstinenţi faţă de numai 45,5% dintre cei

care n-au contactat un asemenea grup.

Succes mai mare înregistrează cei care trăiesc încă intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de

muncă şi o vârstă de circa 40 de ani.

Pagina 50 din 84


Aceste date statistice confirmă ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul păstrează

comportamentul schimbat cu atât mai multă perseverenţă cu cât este mai convins de

necesitatea lui, observa avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, trăieşte în condiţii

stabile, nu se orientează după valori străine şi îşi încadrează noul comportament intr-o anume

finalitate.

3.2. Co dependenţa

Mult timp alcoolismul a fost considerat o problemă a celui dependent, care era privit

ca o persoană rea şi lipsită de voinţa, a cărei vindecare se putea realiza prin izolarea de

familie şi cu ajutorul altor dependenţi.

La ora actuala alcoolismul este considerat o boală a familiei, în care nu numai dependentul

este afectat ci şi întreaga familie, fiecare membru al acesteia având un rol în instalarea boli,

pentru că unui purtător al sindromului ii corespunde un întreţinător al sindromului, aşa cum

unui neajutorat ii corespunde un ajutător sau unui suferind ii corespunde un îngrijitor al

suferinţei.

Un bolnav şi un îngrijitor se găsesc şi se completează reciproc, pentru că necesităţile ambilor

parteneri se îmbină perfect, unul simţind nevoia să ofere protecţie, iar celălalt să fie ocrotit.

Termenul folosit pentru a desemna membrii familiei unui dependent de alcool este cel de co-

dependent. Dar termenul nu se rezumă doar la membrii familiei alcoolicului: partener de

viaţă, copii, părinţi, fraţi, ci şi la colegii de serviciu, prietenii, vecinii, etc. alcoolicului. Prin

extensie un co-dependent este o persoană din preajma alcoolicului, un aliat al acestuia şi un

dublu participant la boala.

Dacă iniţial, la începutul anilor 70, termenul de co-dependenţa a fost introdus în domeniul

tratamentului dependentei de alcool, referindu-se în mod special la şotiile alcoolicilor, recent

termenul a început să fie folosit generic pentru a descrie un stil disfuncţional de a relaţiona cu

cei din jur.

Iniţial simptomele co-dependentei au fost considerate ca o reacţie la stresul vieţii alături de

alcoolic, iar teama, ruşinea, suferinţa şi mania exagerată a membrilor familiei erau văzute ca

răspuns la comportamentul unei persoane foarte bolnave, care şi-a pierdut controlul datorită

dependentei de care suferă.

Dar s-a constatat că aceste comportamente au continuat să fie manifestate de membrii

familiei şi când alcoolicul a devenit abstinent.

Acest lucru a atras atenţia specialiştilor, care şi-au dat seama că este vorba de o altă boală

care afectează familia, iar cauzele ascunse ale acestui comportament disfuncţional au

Pagina 51 din 84


contribuit de fapt la agravarea consumului de alcool al dependentului.

Termenul de co-dependent a fost folosit pentru a ajuta familiile şi partenerii de viaţă ai unui

alcoolic să înţeleagă reacţiile şi comportamentele pe care le dezvoltă prin traiul alături de un

alcoolic.

O persoană co-dependenţa este descrisă ca fiind o persoană deosebită, politicoasă, altruistă

pentru că în aparenţă este îngrijorată de soarta celor din jur, fiind mereu dispusă să ajute şi să

poarte grija acestora. Dorinţa şi încercările ei de a avea grija de o persoană aflată în

dificultate, au la baza intenţii bune, dar grija devine compulsivă şi dăunătoare şi îl prinde pe

co-dependent intr-un cerc vicios în care nu mai obţine satisfacţii şi din care nu poate ieşi. Co-

dependenţii adesea preiau rolul unui martir şi devin binefăcătorii unei persoane care are

nevoie de ei.

Aceste încercări repetate de a salva, determină persoana care primeşte ajutor să dezvolte un

comportament distructiv prin care devine tot mai dependent de acţiunile de salvare ale

binefăcătorului, iar co-dependentul cu cât oferă mai mult ajutor cu atât se simte mai

satisfăcut, plăcându-i ipostaza de binefăcător.

Comportamentul co-dependent rezultă din tendinţa de a exercita prea mult control asupra

sentimentelor, gândurilor şi acţiunilor altor persoane, prin care se obţin mici avantaje în

oportunităţile de a-şi satisface propriile dorinţe.

Co-dependenţii adesea confundă ceea ce sunt ei şi ce sunt alţii considerând că sunt centrul

lumii din jurul lor şi că fericirea sau nefericirea celorlalţi depinde de ei. Ajung să îşi

organizeze viaţa pentru a primi aprobarea celor din jur, lucru ce dă sens şi valoarea vieţii lor.

Nu de puţine ori co-dependenţii continuă să rămână intr-o relaţie indiferent cât de distructivă

este pentru propria lor persoană.

Formele de comportament co-dependent în familie sunt:

» Preluarea responsabilităţilor în locul persoanei dependente.

» Scuzarea comportamentului persoanei dependente în faţa persoanelor apropiate, rudelor,

prietenilor, colegilor de muncă sau superiorilor.

» Ajutarea alcoolicului prin scutirea de diferite activităţi dificile.

» Controlarea comportamentului şi vieţii alcoolicului prin evitarea participării la diferite

evenimente şi situaţii în care ştie că se consumă băuturi alcoolice, trasarea de sarcini în

vederea evitării unui posibil consum de alcool, căutarea rezervelor de băutura şi aruncarea

acestora, dovedirea prin argumente a afirmaţiilor mincinoase ale alcoolicului.

Pagina 52 din 84


» Nesinceritatea faţă de persoana dependentă, faţă de alte persoane şi faţa de sine însăşi în

ceea ce priveşte realitatea şi sentimentele produse de dependenţă.

» Tendinţa de a fi perfect în tot ceea ce face, crede, gândeşte din dorinţa de a fi admirat şi

apreciat de cei din jur.

La fel ca şi dependenţa de alcool co-dependenţa cunoaşte propria sa evoluţie strâns legată de

evoluţia dependentei urmând mai multe faze caracterizate prin anumite atitudini.

În primele faze ale dependentei de alcool când încă alcoolicul consumă ocazional, co-

dependentul adoptă o atitudine protectoare. Caută să scuze comportamentul partenerului

găsind o paletă variată de motive pe care le expune celor din jur.

Cu cât creste cantitatea de alcool a partenerului, cu atât mai tare creste şi nevoia de a găsi

vinovatul situaţiei în care s-a ajuns, dar pentru câ nu de puţine ori el este ţinta reproşurilor,

acuzaţiilor, învinuirilor consumului de alcool, co-dependentul ajunge să creadă că el este

cauza. Ajunge să se îndoiască de calitatea lui ca om, ca soţ/soţie, părinte. Pentru că acestă

situaţie determină o presiune prea mare pentru co-dependent, acesta caută să îşi dovedească

sieşi şi celor din jur că este o persoană perfectă. Încearcă să-i mulţumească pe toţi, preia tot

mai multe responsabilităţi în casă, rezolva situaţii dificile, considerând că numai aşa îl poate

determina pe partener să se lase de băut.

Dar contrar aşteptărilor alcoolicul nu reduce consumul de alcool, ci chiar îl măreşte, situaţie

care determină din partea co-dependentului o noua reacţie devenind controlator. Această

reacţie apare din nevoia disperată de a tine sub control o situaţie care şi-a pierdut controlul, în

vederea reducerii stării de tensiune şi restabilirii securităţii. Co-dependentul ajunge să

controleze tot ceea ce face alcoolicul , ii monitorizează toate aspectele vieţii şi chiar caută să

ii organizeze viata din dorinţa de a-l tine cât mai departe de sursele de procurare a băuturii.

Pentru că stima de sine a co-dependentului se deteriorează treptat, acesta păşeşte într-o noua

etapă, etapa de blamator. Co-dependentul începe să proiecteze asupra alcoolicului sentimente

de manie, furie, teamă, eşec, acesta fiind văzut ca unicul motiv al problemelor existente.

Treptat co-dependentul îşi pierde orice capacitate de a-şi îmbunătăţi stima de sine şi caută să

se protejeze prin însingurare. Este momentul când ajunge să se victimizeze, să îşi plângă de

milă şi să nu îşi mai dorească să ajute, să sprijine pe nimeni. Rupe relaţiile cu prietenii sau

persoanele apropiate, rude, ajungând să se izoleze intr-o lume a sa, plină de amărăciune.

Însă prin asumarea tot mai multor responsabilităţi în locul dependentului alcoolic, iniţial

jucând rolul de protector, ulterior de controlator şi mai apoi de blamator, co-dependentul

păşeşte în ultima faza a evoluţiei sale şi anume îngăduinţa. Acest comportament ii permite

alcoolicului să evite consecinţele comportamentului sau, pentru că încercările disperate ale

Pagina 53 din 84


co-dependentului de a-i manipula şi controla comportamentul, de fapt, i-au oferit suport şi

încurajare.

Necesitatea acordării de ajutor co-dependenţilor este vitală, dacă se doreşte restabilirea

armoniei şi funcţionalităţii cuplului şi familiei, mai ales în situaţia în care însuşi alcoolicul îşi

tratează dependenţa.

Recuperarea co-dependenţilor presupune folosirea unor metode variate cu scopul de a

procesa şi acceptă durerea provocată de trecut şi prezent, în vederea dobândirii unui nou stil

de viaţă. Însă această recuperare nu se poate realiza intr-un timp foarte scurt, pentru că însăşi

instalarea co-dependentei s-a realizat în timp. De multe ori recuperarea se extinde pe tot

restul vieţii. Ajutorul de specialitate oferă oportunitatea identificării factorilor care au

contribuit la instalarea comportamentului co-dependent şi sunt furnizate efectiv strategii utile

de folosit în situaţii în care poate reapărea comportamentul.

3.3. Strategii de evitare a consumului de alcool

Toţi cunoaştem ca adesea ni se face poftă de anumite lucruri. Când ne este foame, ne

sar în ochi peste tot alimente pe care altfel nici nu le-am fi observat, sau mirosul de pâine

proaspătă dintr-o brutărie ne poate determina să cumpărăm o pâine chiar dacă n-am avea

nevoie de ea.

Dar, de obicei nu ne urmăm fiecare impuls care ne-ar împinge să ne satisfacem o poftă

imediată, mai ales dacă ne-ar dauna sau dacă nu se potriveşte situaţiei. Fiecare are strategiile

sale de a rezista unor asemenea impulsuri. Este adevărat că există persoane mai impulsive

care au dificultăţi mai mari în a se stăpâni, în timp ce altele nu par să facă mari eforturi pentru

a se abţine.

Fiecare alcoolic trebuie să ştie că dorinţa de a bea este un lucru normal, că poate fi

declanşată de stări psihice sau de evenimente exterioare. Adesea dorinţa de a bea este

comparată cu un val care poate creşte repede dar care se nivelează apoi treptat. Este greu să te

opui valului când şi-a atins forţa maximă. Este mai uşor, mai elegant şi mai puţin periculos, la

fel ca la înot sau la surf, să rămai pe coama valului până când el se epuizează. La fel şi în

cazul dorinţei de a bea, ea trece de la sine dacă nu i te opui. Deci este mult mai profitabil să-ti

spui: "Observ că mi se face poftă să beau. Poate că se va înteţi încă puţin pofta asta, dar o să-

mi treacă."

Pe parcursul terapiei alcoolicul învaţă cum poate preveni sau reduce o asemenea poftă. Sunt

prezentate în continuare câteva metode utile în astfel de situaţii.

Pagina 54 din 84


Mai întâi trebuie să-şi reamintească mereu de ce vrea să reziste poftei şi de ce nu-şi poate

permite o asemenea slăbiciune. El trebuie să-şi consulte lista de argumente pro şi contra

consumului de alcool, pe care singur şi-a stabilit-o. Această listă poate exista fizic sub forma

unei cărţi de credit a abstinentului, un cartonaş de mărimea unei cărţi de vizită sau cartele

telefonice uşor de păstrat asupra sa, ce are pe o parte avantajele renunţării la băutură şi pe

cealaltă parte riscurile unui eventual consum.

În al doilea rând se poate apela la o metodă de relaxare ce a fost în prealabil învăţată în

terapie. Se cunosc multe metode de relaxare de la simple exerciţii de respiraţie la metode mai

complexe în care sunt corelate imagini plăcute, pozitive.

In al treilea rând, în momentele când alcoolicul se simte copleşit de griji, pot fi utile

monologurile interioare pozitive, în care vor fi reamintite punctele sale forte.

In al patrulea rând în cazurile când apare aşa numita dorinţa rece, adică gândurile se

învârtesc mereu în jurul alcoolului, se poate folosi stoparea gândurilor, prin ciupituri

puternice, pleznituri peste coapse sau prin a-ti poruncii stop imaginându-ti indicatorul de

circulaţie STOP.

In al cincilea rând îţi pot reorienta atenţia executând o acţiune concretă.

Dacă e posibil caută discuţia cu cineva, ascultă muzică, dansează, vizitează pe cineva, mergi

la plimbare, admira natura, mergi la cinematograf, la bibliotecă, rezolva sarcini de menaj,

scrie o poezie, spune o rugăciune, joacă un joc care să-ti solicite atenţia.

De asemenea caută să-ti descarci energia printr-o activităte sportivă. O alergare în aer liber

sau un urlet intr-o pernă pot fi de folos.

Cap. IV. Sindromul alcoolismului fetal

4.1. Ce este alcoolismul fetal ?

Alcoolul consumat în timpul sarcinii are un efect nociv asupra dezvoltării normale a

fetusului.

Femeile însărcinate care consumă alcool pe perioada gestaţiei, trebuie să ştie că alcoolul

ingerat trece de bariera materno-fetală (zona unde are loc schimbul de substanţe intre mamă

şi făt, situată la nivelul placentei), astfel că acesta ajunge în sângele şi celulele fătului.

Efectele nocive ale alcoolului se exercita cu predilecţie la nivelul sistemului nervos, ţesut cu

afinitate mare pentru alcool.

Pagina 55 din 84


Semnele şi simptomele secundare consumului de alcool pe parcursul sarcinii sunt complexe

şi pot fi uşor – moderate sau severe:

- trăsături faciale anormale (fizionomie modificată), caracterizată prin extremitate cefalică de

dimensiuni reduse (cap mic), faţă plată, ochi mici. Aceste trăsături se recunosc destul de greu

mai ales la vârste mici, devenind mai evidente la vârsta de 2-3 ani.

- problemele de creştere, sunt frecvente la copii născuţi din mame consumatoare de alcool,

media de înălţime a acestor copii fiind mai mică decât în restul populaţiei de aceeaşi vârstă.

- tulburări cognitive (de învăţare) şi comportamentale.

- defecte congenitale (din naştere) precum malformaţii ale globilor oculari, urechilor, inimii,

tractului urinar şi oaselor.

Unii experţi folosesc termenul de tulburare alcoolică fetală, care include o serie de semne şi

simptome datorate efectului alcoolului pe fetus. Copii cu manifestări severe sunt consideraţi

ca făcând parte din sindromul alcoolismului fetal. Copii cu efecte mai puţin severe pot avea

unul sau mai multe dintre aceste modificări însă cu un caracter mai puţin pronunţat.

Consumul alcoolului în timpul sarcini poate de asemenea să provoace un avort spontan, o

naştere prematură sau o sarcină peste termen (mai mare de 42 săptămâni).

Care este cantitatea de alcool permisă pe parcursul sarcinii?

Studiile medicale arată că un consum exagerat de alcool (mai mult de 5 băuturi la o

singură ocazie) are efecte severe asupra fătului în dezvoltare. Totuşi, părerile sunt împărţite în

cazul unui consum redus de alcool pe parcursul sarcinii, fiind destul de dificil de cuantificat

cantitatea de alcool potenţial nocivă datorită diferenţelor fizice şi comportamentale dintre

femei.

Specialiştii din SUA şi asociaţiile de obstetrică şi ginecologie susţin abstinenta la alcool pe

tot parcursul sarcinii.

Efectele pe care le are alcoolul asupra fătului depind de mai mulţi factori şi anume:

- vârsta gestaţională, cantitatea precum şi numărul episoadelor de consum de alcool. Cele mai

severe efecte sunt datorate consumului cronic de alcool (mai mult de 5 băuturi la o singură

ocazie).

- asocierea altor toxice precum drogurile, medicamentele, fumul de ţigară, cresc de asemenea

riscul unor afecţiuni fetale.

- probleme de sănătate acute sau cronice ale mamei.

- moştenirea genetică a fetusului, astfel că la aceeaşi cantitate de alcool consumată, riscul

apariţiei problemelor asociate sindromului de alcoolism fetal este mai mare în unele cazuri

Pagina 56 din 84


decât în altele. Nu se cunoaşte mecanismul exact de acţiune al acestor factori dar se

presupune o posibilă implicare a unor factori genetici.

Care sunt implicaţiile consumului de alcool la gravide?

Orice femeie care este îngrijorată în privinţa consumului de alcool pe parcursul

sarcinii trebuie să apeleze la sfatul unui medic (medic de familie) care poate să-i explice

implicaţiile consumului de alcool în această perioadă. Onestitatea pacientei în legătură cu

consumul de alcool este extrem de importantă deoarece oferă posibilitatea unui diagnostic

precoce a sindromului alcoolismului fetal imediat după naştere. Cu cât diagnosticul este mai

precoce cu atât şansele unei dezvoltări fizice şi psihice normale sunt mai mari. Este indicat că

femeile cu alcoolism cronic să apeleze la ajutor specializat pentru a trata această afecţiune

( prin consiliere psihologică sau dezintoxicare) înaintea unei posibile sarcini.

Semne şi simptome :

Semnele şi simptomele sindromului alcoolismului fetal includ:

- trăsături faciale caracteristice precum dimensiuni mici ale capului şi ochilor, deschizătură

mică a pleoapelor, nas mic şi ţuguiat, şanţ nazo-labial şters şi buza superioară îngustă. Aceste

trăsături devin mai evidente odată cu înaintarea în vârstă (sunt evidenţiabile la 2-3 ani). La

vârsta adolescentei şi maturităţii, aceste caracteristici faciale se estompează, o caracteristică

remanentă a acestui sindrom, fiind nasul neobişnuit de mare.

- greutate mică la naştere şi retard staturo-ponderal. Copii născuţi din mame care au consumat

alcool pe parcursul naşterii au de obicei o greutate la naştere mai mică de 2500 grame. Copii

cu sindrom de alcoolism fetal mai puţin sever au o greutate mai mare la naştere decât cei cu

un sindrom sever, însă greutatea acestora este mai mică decât media nou-născuţilor proveniţi

din sarcini normale.

- tulburări ale sistemului nervos central, primele semne de afectare neurologică sunt tonusul

muscular diminuat şi slaba coordonare a mişcărilor.

De asemenea copii expuşi la alcool înaintea naşterii pot prezenta tremor, forţa

musculară a pumnului diminuată (reflex de apucare diminuat) precum şi deteriorarea

coordonării intre simţul vizual şi mişcările mâinii.

- tulburări cognitive şi comportamentale, nou-născuţi cu afectare severă datorată consumului

de alcool pe parcursul sarcinii pot prezenta după naştere iritabilitate, probleme la supt precum

şi tulburări de ataşament legate de persoanele care îl îngrijesc. La vârsta şcolară apar şi

probleme comportamentale, cognitive (de învăţare) precum şi diminuarea atenţiei.

- defecte congenitale structurale apar la nivelul ochilor, urechilor, inimii, tractului urinar şi

sistemului osos.

Pagina 57 din 84


Diagnosticul diferenţial al sindromului alcoolismului fetal :

Unele afecţiuni au simptome similare sindromului alcoolismului fetal şi sunt datorate:

- tratamentului cronic cu hidantoin (antiepileptic) utilizat de mamele cu epilepsie poate

determina un sindrom asemănător celui datorat consumului de alcool pe parcursul sarcinii.

- unor afecţiuni genetice cu simptome manifestate imediat după naştere.

4.2. Consumul de alcool în timpul sarcinii

Este necesar ca atât femeile însărcinate cât şi celelalte persoane din anturajul lor să

cunoască şi să înţeleagă foarte bine pericolele şi consecinţele nefaste ale consumului de

alcool asupra fătului. Deci, ambii părinţi trebuie să cunoască pericolele care pot afecta fătul

dacă mama consumă alcool în timpul sarcinii. Deficiente psihice, sociale şi cognitive asociate

cu consumul de alcool în timpul sarcinii:

Greutate redusă a fătului la naştere

Dificultăţi ale bebeluşului de a mânca şi de a creşte bine

Bebeluşul are tendinţa de a dormi prea mult şi a rămâne prea puţin timp treaz

Hyperactivate, lipsă de atenţie şi dificultăţi de concentrare

Impulsivitate

Crize de nervi

Minciuna şi furtul are comportamente comune

Capacitate redusă de socializare a copilului

Capacitate redusă de abstractizare

Aceste informaţii nu sunt date aici ca să vă sperie, ci ca să vă informeze asupra

efectelor pe care le are abuzul de alcool pe parcursul sarcinii. Este posibil însă, ca şi

consumul ocazional de alcool, fără a şti că sunteţi gravidă să aibă efecte dăunătoare, căci

creierul şi alte organe ale fătului încep să se dezvolte în jurul celei de a treia săptămâni de

sarcină şi sunt foarte vulnerabile în această perioadă. Fiindcă s-a dovedit că alcoolul are

efecte nocive chiar şi în cantităţi mici, trebuie să renunţaţi la consumul de alcool de îndată ce

bănuiţi că sunteţi gravidă. Mai mult chiar, femeile care încearcă să rămână însărcinate este

bine să renunţe la consumul de alcool pe o perioadă cât mai lungă de timp. In cazul în care

doriţi să şi alăptaţi copilul, este bine să ştiţi că mici cantităţi de alcool ajung şi în lapte şi de

aici la bebeluş. Studiile de specialitate demonstrează că bebeluşii alăptaţi de femei care

consumă alcool sunt ceva mai înceţi în dezvoltarea aptitudinilor motoare (mersul în patru

Pagina 58 din 84


lăbuţe şi mersul în picioare) decât copiii care nu au fost expuşi la alcool. Cantităţi mai mari

de alcool pot să interfereze cu expulzarea laptelui din sâni. Din această cauză, se recomandă

femeilor care alăptează să renunţe total la consumul de alcool în această perioadă. De

asemenea, sunt binevenite discuţiile cu doctorul dumneavoastră asupra efectelor consumului

de alcool în timpul sarcinii.

4.3. Efectele alcoolului asupra sănătăţii femeilor

Un "pahar" este în unele situaţii bine-venit: la o ieşire cu prietenii, în cadrul unei cine

romantice sau la festivităţi. Uneori, acest obicei riscă să devină dependentă, cu nenumărate

efecte negative asupra organismului.

Studii recente relatează că femeile care consumă băuturi alcoolice în exces înfruntă mai

multe probleme sociale şi de sănătate decât sexul opus.

Alcoolul şi frumuseţea

Alcoolul deshidratează pielea şi decongestionează vasele de sânge, astfel faţa va avea un

aspect neplăcut, cu capilarele de pe obraji şi nas sparte, cât şi cele din retină. Consumul

alcoolului încurajează consumul de grăsimi şi prăjeli şi retine apa în ţesuturi (ajuta la

formarea celulitei).

Alcoolul şi hormonii

Alcoolul poate împiedică funcţia de eliberare a glandelor hormonale şi a ţesuturilor, ducând

la consecinţe foarte grave.

Alcoolul şi sarcina

Consumul moderat de alcool în timpul sarcinii nu are repercusiuni, dar unii specialişti sunt

de părere că şi un singur pahar reprezintă un risc major asupra sănătăţii fătului.

Alcoolul şi creierul feminin

Majoritatea femeilor care beau în exces au o mare predispoziţie spre afecţiuni ale creierului,

fiind mai expuse la acest risc decât bărbaţii.

Pagina 59 din 84


Alcoolul şi predispoziţia genetică spre anxietate

Cercetătorii au descoperit faptul că femeile sunt predispuse genetic spre anxietate, în cazul

consumului regulat de alcool.

Riscuri asupra sănătăţii

Consumul de alcool înseamnă o creştere de 30% a riscului apariţiei cancerului la sân, cirozei,

atacului de cord şi a multor alte afecţiuni.

Alcoolul şi avortul

Studiile indică faptul că femeile care au făcut un avort sunt cu 25% mai dispuse să devină

dependente de alcool decât cele care au avut o sarcină normală.

Refuzul de a recunoaşte dependenţa

In Americă sunt aproximativ 12 milioane de femei dependente de alcool. Multe dintre

acestea sunt jenate să-şi recunoască dependenţa.

Factorii genetici

Şi pentru alcool există predispoziţii genetice, conform unor studii recente.

Alcoolul şi ciroza

Statisticile arată că 35% dintre femei alcoolice decedează, răpuse de ciroza.

Cap. V. Efectele alcoolului asupra sexualităţii masculine

Potrivit unui nou studiu, şi consumul unei cantităţi mari de alcool are efecte similare

asupra vieţii sexuale şi a calităţii spermei.

Cercetătorii indieni au descoperit că bărbaţii ce sufereau de alcoolism înregistrau niveluri

scăzute de testosteron şi manifestau anormalităţi în compoziţia spermei. În plus, un procent

semnificativ din aceştia, 71%, sufereau de disfuncţie erectila, în comparaţie cu procentul de

7% din rândul bărbaţilor ce nu consumau cantităţi însemnate de alcool.

Nivelurile scăzute de testosteron se manifestă prin micşorarea testiculelor şi mărirea sânilor.

"Bărbaţii sunt sfătuiţi să se abţină de la consumul cronic de alcool dacă vor să procreeze şi să

aibă o viată sexuală normală", a afirmat R. Muthusami, unul dintre autorii studiului publicat

Pagina 60 din 84


în revista Fertility & Sterility.

Potrivit cercetătorilor, aceste rezultate reflectă afectarea directă a testiculelor în cazul

consumului excesiv de alcool. După cum afirmă Muthusami, alcoolul ajunge direct la

testicule şi reduce nivelul de testosteron şi calitatea spermei.

Totuşi, cercetătorii afirmă că un consum moderat de alcool nu afectează viata sexuală sau

compoziţia spermei.

Cap. VI. Alcoolemia la volan

6.1. Alcoolemia la volan

Concentraţia de alcool în sânge, nivelul de alcool în sânge, îmbibaţie alcoolică,

intoxicaţie alcoolică sau pe scurt alcoolemia indică cantitatea de alcool în fluxul sanguin al

unei persoane.

Alcoolemia se poate măsura în respiraţie, probe de sânge sau urină.

De exemplu, alcoolemia de 0,10% înseamnă că o persoană are o parte de alcool pur la 1000

părţi de sânge şi se poate exprima în miimi sau grame alcool la litru de sânge g/l

Îmbibaţia alcoolică măsurată în respiraţie se exprimă de regulă în micrograme alcool la 100

mililitri aer micrograme/100ml aer.

Din calcule pe care numai chimiştii le pricep, relaţia intre alcoolemia în sânge "AS" şi

alcoolemia în respiraţie "AR" este

AS (miimi) = 2.1 AR mg/l Fiolele sau aparatele alcool test au indicat vizibil unităţile de

măsura şi în unele cazuri se pot comuta din procente sau miimi în mg/l după necesităţi sau

legislaţia fiecărei ţări. În România, noua lege a circulaţiei Rutiere a coborât limita de la 1 la

mie la 0,8 la mie dincolo de care apare răspunderea penală.

Lumea asociază îndeobşte alcoolemia cu şofatul.

Presa, radioul şi televiziunea dau zilnic ştiri despre isprăvile conducătorilor auto care au fost

depistaţi conducând sub influenţa alcoolului...

Din experimente s-au stabilit următoarele simptome ale diferitelor grade de

alcoolemie:

Până la 0.3 la mie :

Uşoara reducere a vederii

Estimare eronată a distantelor

Percepţie dificilă a luminilor în mişcare

Pagina 61 din 84


Sub 0.5 la mie :

Micşorarea timpului de reacţie

Estimare greşită a vitezei

Sub 0.8 la mie :

Reducerea acuităţii vizuale cu circa 10-20%

Reducerea timpilor de reacţie

Scăderea acuităţii vizuale

Depăşirea pragului de 0.8 la mie este considerată faptă penală în România conform

reglementarilor apărute în noul Cod Rutier intrat în vigoare la 1 Februarie 2003.

Sub 1,1 la mie :

Reducere acuitate vizuală cu 20-30%

Creşterea semnificativă timpilor de reacţie

Tulburări de echilibru.

Dificultăţi de vorbire.

Capacitatea de conducere a vehiculului afectată serios

Factorii de care depinde alcoolemia :

* Cât de mult ai băut :

* Cât de repede ai băut

Cu cât ai băut mai repede cu atât alcoolemia e mai mare. Ficatul procesează o doza de circa o

bere, sau un pahar de vin sau "o tărie mică" intr-o oră. dacă bei doua, trei sau mai multe doze

intr-o oră, ficatul nu poate descompune decât o parte şi restul de alcool va circula în fluxul

sanguin câteva ore pană ce ficatul să îl poată elimina.

* Greutatea corporală :

Evident că un om "cu greutate" va fi mai puţin afectat de o aceeaşi doza decât un

slăbănog.

Mâncarea din stomac. Când există multă şi grasa, alcoolul va fi mai încet şi mai puţin în

sânge. Nu trebuie să navighezi pe internet ca să afli că "băutura pe burta goală se urcă mai

repede la cap".

* Tipul alcoolului băut :

Cu cât o băutură este mai tare cu atât este mai rapid absorbită. Distilatele de alcool, apoi

vinul şi apoi berea sunt în ordine descrescătoare ca tărie şi viteza de absorbire.

* Tipul amestecurilor :

Pagina 62 din 84


Sucuri naturale sau apa încetinesc procesul de asimilaţie a alcoolului pe când adausurile

carbogazoase sporesc viteza de absorbţie a alcoolului în sânge.

* Temperatura băuturii :

Poate unii nu ştiu că o ţuică fiartă sau un vin fiert te "încălzesc mai repede decât un whisky

cu gheaţă.

Specialiştii spun sexul diferenţiază rata de absorbţie a alcoolului. Femeile absorb mai repede

alcoolul decât bărbaţii sau poate invers.

6.2. Noul cod rutier şi prevederile privind alcoolemia la volan (01.02.2003)

Legislaţie

Extrase din noul "COD RUTIER" intrat în vigoare la 1.Februarie 2003

Art. 38. - Conducătorii de autovehicule şi tramvaie sunt obligaţi că, la solicitarea

poliţistului, să se supună testării aerului expirat sau, după caz, examinării medicale şi

recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau

substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora

Art. 70. - Conducătorului implicat într-un accident de circulaţie îi este interzis

consumul de alcool sau de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte

similare acestora, după producerea evenimentului până la testarea concentraţiei alcoolului în

aerul expirat sau recoltarea probelor biologice

Art. 79. - (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către

o persoană care are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o

concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa

unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se

pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(2) Lista substanţelor cu efect psihoactiv contraindicate conducătorilor de

autovehicule şi tramvaie se stabileşte de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi se publică în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) efectuează

transport public de persoane ori transportă substanţe sau produse periculoase, pedeapsa este

închisoare de la 2 la 7 ani.

Pagina 63 din 84

http://www.alcooltest.ro/cod.html


(4) Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile

publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea

stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a

medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu

închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 80. - (1) Stabilirea concentraţiei de alcool în sânge se face în instituţiile medico-

legale, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei

şi avizate de Ministerul de Interne, iar în aerul expirat, de către poliţia specializată, cu

ajutorul unui mijloc tehnic certificat, potrivit legii.

(2) Conducătorul auto testat cu un mijloc tehnic certificat poate solicita şi recoltarea

probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

(3) Starea de influenta a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor

cu efecte similare acestora se constată de către personal medical autorizat.

Art. 110. - (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei are următoarele atribuţii:

a) elaborează norme referitoare la examinarea medicală a conducătorilor de vehicule

şi la masurile ce trebuie luate de unităţile sanitare, în scopul prevenirii accidentelor de

circulaţie generate de cauze medicale;

b) elaborează norme privind examinarea medicală, recoltarea şi analiza probelor

biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, consumului de produse sau substanţe stupefiante

ori medicamente cu efecte similare de natura a influenta comportamentul conducătorilor de

vehicule;

c) elaborează norme privind examinarea psihologică şi medicală în vederea eliberării

permisului de conducere;

d) stabileşte programa cursurilor de pregătire a conducătorilor de vehicule, la temele

privind acordarea primului ajutor medical în accidente de circulaţie şi controlează modul cum

se realizează aceste activităţi;

e) stabileşte semnul distinctiv ce se aplică pe ambalajul medicamentelor

contraindicate conducerii vehiculelor;

f) stabileşte conţinutul truselor medicale de prim ajutor şi le certifică.

(2) Normele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) se aprobă prin ordin al ministrului

sănătăţii şi familiei la propunerea autorităţii competente din subordine.

Extrase din Regulament de aplicare a noului Cod Rutier :

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o

îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0, 40

Pagina 64 din 84


mg/l alcool pur în aerul expirat sau acre se află sub influenţa unor produse stupefiante şi

conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de către o persoană

fără permis de conducere se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

Conducerea autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă faptă nu

constituie infracţiune, conducerea vehiculului cu defecţiuni tehnice grave la sistemul de

frânare sau la mecanismul de direcţie, depăşirea cu mai mult de 50 kilometri pe oră a vitezei

maxime admise, nerespectarea regulilor de trecere la nivel cu calea ferată şi a semnalului

regulamentar al poliţistului, în scopul sustragerii de la control, vor fi pedepsite cu amenzi

cuprinse între 2.000.000 lei şi 8.000.000 lei.

Cu sau fără alcool în sânge e bine de ştiut că potrivit regulamentului, limita maximă

de viteză este de 50 kilometri pe oră în localităţi, de 130 kilometri pe oră pe autostrăzi, de 100

kilometri pe oră pe drumurile naţionale deschise traficului internaţional şi de 90 kilometri pe

oră pe celelalte categorii de drumuri.

6.3. Alcoolemia şi efectele acesteia asupra organismului conducătorului auto

Efectele alcoolului asupra organismului :

1. Asupra stomacului şi intestinelor - spre deosebire de alimente, alcoolul nu este digerat şi

metabolizat în stomac. O parte din el se resoarbe prin mucoasa gastrică şi ajunge în circuitul

sanguin, restul trece în intestinul subţire şi prin resorbţie intestinală, direct în sânge. La

nivelul stomacului, alcoolul creste secreţia sucurilor digestive, creând o senzaţie de foame.

Iritarea continua a pereţilor gastrici poate produce gastrită (o inflamaţie cronică a mucoasei

stomacului).

2. Asupra ficatului - alcoolul este metabolizat la nivelul celulei hepatice, în bioxid de carbon

şi apă, înainte de a fi eliminat din organism.

Ficatul nu poate metaboliza însă decât cantităţi mici de alcool, restul trecând prin

sânge şi transportat către alte organe importante (creier, sistem muscular ). Suprasolicitarea

cronică a celulei hepatice prin consum exagerat de alcool poate duce la ciroza hepatică

( boala gravă în care sunt distruse ţesuturile hepatice sănătoase prin fibrozare şi încărcare cu

grăsimi).

3. Asupra creierului - datorită absorbţiei rapide prin pereţii stomacului, alcoolul pătrunde

direct în sânge şi de aici ajunge în câteva minute la creier. Având un efect sedativ şi depresiv,

Pagina 65 din 84


el încetineşte activitatea creierului, împiedicând atât obţinerea de informaţii cât şi stocarea lor

în memorie. Cantităţile mari ajunse la nivelul creierului produc halucinaţii şi chiar coma. La

copii întârzie dezvoltarea intelectuală.

4. Asupra musculaturii - toţi muşchii sunt sub controlul creierului. Acest control este tulburat

chiar şi la ingurgitarea unor cantităţi mici de alcool. Consumul excesiv sau frecvent de alcool

duce la pierderea coordonării muşchilor şi a capacitaţii de reacţie.

Efectele de scurtă durată ale consumului de alcool :

- scăderea capacităţii de a gândi limpide.

- alterarea memoriei.

- tulburări de vedere.

- scăderea capacităţii de coordonare a mişcărilor,evidenţiată prin dificultăţi în mers,in statul

în picioare şi în menţinerea echilibrului.

- vărsături ( voma ).

- risc crescut de accidente prin lipsa de orientare în timp şi în spaţiu.

- coma alcoolică.

- deces.

Efectele de lunga durată ale consumului de alcool :

- alcoolismul cronic,mergând până la "delirium tremens" ( "nebunia alcoolică" )

- deteriorarea creierului,cu alterarea memoriei.

- ciroza hepatică.

- pancreatită.

- malnutriţie.

- gastrită cronică,ulcer cronic sau duodenal.

- suferinţe cardiace.

- scurtarea duratei vieţii.

- moartea prin accidente legate de consumul de alcool

Cap. VII. Alcoolul şi afecţiunile hepatice

7.1. Metabolizarea alcoolului

Alcoolul în organism exercită doua acţiuni diferite: afectează direct funcţiile

sistemului nervos central şi este metabolizat pentru a furniza calorii, utilizabile de către

organism, influenţând astfel procesele metabolice, mai ales la nivelul ficatului. Alcoolul

Pagina 66 din 84


poate fi utilizat de către organism ca sursa de energie la fel ca oricare aliment. Absorbit în

stare de repaus, alcoolul acoperă o parte apreciabilă din necesităţile organismului în calorii,

dar în stare de efort proporţia diminua. Prin circulaţia portală alcoolul ajunge la ficat, unde

este metabolizat în proporţie de 90%. Capacitatea de eliminare a alcoolului este apreciată la

I00 mg/ kilocorp/ oră. Oxidarea extrahepatică a alcoolului este de importanţă minoră,

participând la aceasta veziculele seminale, rinichiul şi creierul şi intestinul gros. 2-8% este

eliminat prin respiraţie, bilă, suc gastric, saliva şi lacrimi. O problemă controversată care

merită menţionată se referă la distribuţia şi localizarea primei etape a metabolismului

alcoolului, dacă este gastrică sau hepatică, şi, de asemenea, dacă prezintă particularităţi legate

de sex. Astfel, Ammon & col. au demonstrat că în condiţiile unei doze moderate de alcool,

după un prânz uşor, numai o contribuţie minoră şi independenta de sex, o are stomacul în

prima etapă de metabolism a alcoolului .

Un alt aspect interesant se referă la calea bacteriocolonică de metabolizarea

alcoolului. În cadrul acesteia, etanolul intracolonic este mai întâi oxidat la acetaldehidă sub

acţiunea ALD (aldehid dehidrogenazei) bacteriene. Apoi acetaldehida este oxidată fie de

ALD mucoasei colonice fie de ALD bacteriană la acetat. O parte din acetaldehidă poate însă

fi absorbită în circulaţia portală şi deci metabolizată în ficat. Această cale bacteriocolonică

poate explică dispariţia unora dintre caloriile corespunzătoare cantităţii de alcool ingerat.

Datorită activităţii scăzute a ALD din mucoasa colonică, cantităţi crescute de acetaldehidă

pot fi găsite în colon (de fapt cele mai mari cantităţi de acetaldehidă în timpul metabolismului

alcoolului, se pot depista în colon şi nu în ficat ).

Acetaldehida colonică poate fi răspunzătoare de mai multe fenomene:

* patogeneza diareii asociate consumului de alcool;

* riscul de polipi colonici şi cancer asociate consumului crescut de alcool;

* poate acţiona hepatotoxic, datoria absorbţiei în circulaţia portală şi metabolizării ei

în ficat; în plus ea antrenează şi o endotoxina derivată din intestin, care contribuie la

hepatotoxicitatea asociată alcoolului. De aceea, aceasta se pare că poate fi prevenită

experimental cu antibiotice care blochează activarea celulelor Kupffer de către endotoxina

intestinală .

Specificitatea hepatică a metabolizării alcoolului explică de ce oxidarea

acestuia produce un dezechilibru metabolic hepatic evident, în pofida existentei unor

mecanisme intracelulare responsabile de homeostazia proceselor de oxidoreducere. Acest

dezechilibru este agravat prin absenţa mecanismului de contrareglare pentru a adapta

proporţia de oxidare a alcoolului la starea metabolică a hepatocitului, ca şi prin

Pagina 67 din 84


imposibilitatea de a depozita alcoolul după modelul altor surse de energie şi proporţia

nesemnificativă a metabolizării sale în afara ficatului.

Alcoolul nu poate fi depozitat, trebuie să aibă loc în mod obligatoriu oxidarea, mai

ales în ficat. Individul sănătos nu poate metaboliza mai mult de 160-180 g/zi. Alcoolul induce

utilizarea unor enzime pentru catabolizarea sa, iar alcoolicii, cel puţin cei al căror ficat este

relativ neafectat, sunt capabili să metabolizeze o cantitate mai mare. Un gram de alcool

eliberează şapte calorii – care produc numai energie, fără a contribui la nutriţie . 80 – 85%

din alcool este oxidat şi convertit în acetaldehidă, fiind catabolizat de către ADH. Acest

proces are loc în citosol. Acetaldehida din mitocondrii şi citosol poate distruge, afectând

membrana, până la necroza celulară. Acetaldehida este convertită la acetil CoA, ALD-ul

participând aici ca o coenzimă. Aceasta poate fi mai departe descompusă la acetat, care poate

fi oxidat la bioxid de carbon şi apă, sau convertit în ciclul acidului citric la alţi compuşi

biochimici importanţi, inclusiv acizi graşi. NAD este un cofactor şi acceptor de hidrogen

atunci când se sintetizează acizii graşi.

NAD este un cofactor şi acceptor de hidrogen când alcoolul este convertit la

acetaldehida şi mai departe la acetil CoA. NADH-ul generat pătrunde în mitocondrie şi

schimbă raportul NADH:NAD şi statutul redox al ficatului. Hidrogenul generat înlocuieşte

acidul gras drept combustibil şi este urmat de acumulare de trigliceride şi apariţie de ficat

gras. Statutul redox al ficatului se schimbă, sinteza proteinelor este inhibată iar peroxidarea

lipidelor creste. Diminuarea cantitativă a ADH-ului şi ALD-ului hepatic sunt secundare zonei

3 de necroza. ADH-ul gastric poate metaboliza ceva alcool, iar atrofia gastrică a alcoolicului

reduce acest proces. Activitatea ciclului acidului citric este redusă, şi aceasta poate fi

responsabilă pentru descreşterea oxidării acizilor graşi. Sinteza lipoproteinelor este crescută

de către alcool. NADH-ul poate servi ca transportor de hidrogen pentru conversia piruvatului

la lactat, iar nivelele de lactat sangvin şi acid uric cresc după ingestia de alcool. Hipoglicemia

postalcoolică şi guta după ingestia de alcool pot fi explicate prin acest mecanism. Conversia

alcoolului la acetaldehida conduce de asemenea la inhibarea sintezei proteinelor. 10-15% din

alcool este metabolizat de către un sistem oxidator microzomal P450 (MEOS). P450-ll-E1

este o parte a acestui sistem şi poate fi indus de alcool şi unele medicamente precum

paracetamolul (acetaminofen) şi de către carcinogeni. Inducerea de P450-ll-E1 creste

consumul de oxigen, producerea de acetaldehidă şi iniţiază peroxidarea lipidelor. În timpul

peroxidării microsomale, radicalii de oxigen potenţial distrugători (radicalii liberi) sunt

produşi şi pot iniţia peroxidarea lipidelor. Substanţele endogene care curăţă organismul de

Pagina 68 din 84


radicali liberi, precum glutationul, sunt scăzute. Lipsa protecţiei împotriva radicalilor liberi

poate explica parţial afectarea mitocondrială.

In concluzie, melabolizarii alcoolului ii desprindem următoarele particularităţi:

aport caloric important;

oxidarea aproape în exclusivitate la nivelul hepatocitului;

absenţa unui sistem de contrareglare a oxidării;

eliminare redusă (2- l0%) pe cale renală sau pulmonară;

absenţa depozitării în organism.

7.2. Afecţiuni hepatice

7.2.1. Degenerescenta grasă a ficatului prin agresiunea alcoolică

Pacienţii sunt de obicei asimptomatici, diagnosticul punându-se când se descoperă un

ficat mărit, neted şi indurat. Testele funcţionale hepatice sunt normale, sau se remarcă o

uşoară creştere a transaminazelor şi fosfatazei alcaline serice. Dacă ficatul gras alcoolic este

suficient de sever pentru a fi internat în spital, înseamnă că pacientul a consumat o mare

cantitate de alcool un timp îndelungat şi este anorectic. Pot fi prezente greaţa, vărsături şi

dureri periombilical, epigastric şi în hipocondrul drept. Din punct de vedere clinic, pacientul

cu ficat gras nu poate fi deosebit de un pacient cu hepatită alcoolică uşoară. Pentru a

diagnostică hepatita alcoolică este esenţială efectuarea unei biopsii hepatice.

Steatoza hepatică, stadiul iniţial al afectării hepatice de origine alcoolică este foarte

frecventă: puncţia biopsie hepatică (PBH) o demonstrează în 90 % din cazuri. Mecanismele

esenţiale implicate în determinarea ficatului gras sunt:

a. aport excesiv de grăsimi în hepatocit;

b. perturbarea transportului grăsimilor.

Lipidele care se acumulează în hepatocit provin din 3 surse: alimentară, mobilizare

din ţesutul adipos şi sinteze interhepatice. Acizii graşi de diferite origini se acumulează în

ficat drept consecinţa a perturbărilor metabolice descrise:mobilizare crescută din ţesutul

adipos, eliberare redusă a lipoproteinelor din hepatocit, oxidare redusă a lipidelor în ficat,

lipogeneza hepatică crescută. Alcoolul împiedică transportul trigliceridelor din hepatocit şi

prin acţiunea să inhibitorie asupra funcţiei aparatului Golgi de secreţie a lipoproteinelor.

Alcoolul asigură un aport însemnat de “calorii goale”, lipsite de acoperire în proteine

şi vitamine. Furnizorul principal de “calorii goale” ar fi MEOS. Se ajunge astfel relativ

repede la malnutriţie. În baza acestei observaţii s-a emis ipoteza că tulburările hepatice din

Pagina 69 din 84


cadrul etilismului se datorează în exclusivitate carentelor alimentare. Studii experimentale pe

animal şi om au infirmat această teorie. La om impregnarea cu alcool trebuie să depăşească 8

ani ca să se dezvolte ciroza.

Studiile experimentale pe om au dovedit că administrarea alcoolului la persoane

sănătoase determină în mod constant, după 3 săptămâni, constituirea steatozei şi după 5

săptămâni a hepatitei alcoolice cu corpi Mallory. Rubin şi Lieber au urmărit 2 voluntari

cărora li s-a aplicat o substituţie izocalorică a glucidelor cu alcoolul (46% din raţia

calorică).După prima zi apar degradări ale mitocondriilor şi alterări citoplasmice în focar, în

timp ce încărcarea grasă a hepatocitului este minimă. Metamorfoza grasă devine evidentă

intre a 3-a şi a 10-a zi a impregnării etilice, asociindu-se cu alterări mitocondriale, ale

reticulului endoplasmic, ale ribozomilor, ale canaliculilor biliari şi cu apariţia de vacuole

autofage.

Steatoza uneori dispare, în pofida continuării consumului de alcool. Aceasta ar putea

fi explicată prin inducerea enzimelor microsomale non - NAD - dependente.

Urmărirea evoluţiei spre ciroza s-a făcut prin aplicarea biopsiei hepatice iterative la

etilici. Un lot format din 28 de pacienţi cu hepatita alcoolică, supravegheat timp de 10 ani a

evoluat spre ciroza în 60% din cazuri, intervalul mediu de constituire al acesteia fiind apreciat

la 1,5 ani. Formarea septurilor conjunctive este precedată de creşterea activităţii enzimei

prolilhidroxilaza.

Studiile experimentale analizate reprezintă tot atâtea dovezi pertinente asupra relaţiei

dintre abuzul de alcool şi ciroza hepatică şi asupra rolului hepatitei etilice sub acute ca etapa

intermediară.

Grăsimile se acumulează în zonele 3 şi 2 (centriozonal şi zona de mijloc). În cele mai

afectate cazuri, modificările grasoase sunt difuze. Grăsimea poate fi în formă de

macroveziculă (picătură mare), şi mult mai puţin frecvent sub formă de microveziculă

(picătură mică). Picăturile de grăsime mari apar în hepatocite după 3-7 zile de exces alcoolic.

Microveziculele de grăsime reprezintă distrugeri mitocondriale şi sinteza de către hepatocite

a unor lipide mai active. Este asociată deletia ADN-ului mitocondrial hepatic.

Modificările grasoase pot fi astfel cuantificate :

+ mai puţin de 25 % din celulele hepatice conţin grăsime

++ 25-50 % din celulele hepatice conţin grăsime

+++ 50-75 % din celulele hepatice conţin grăsime

++++ mai mult de 75 % din celulele hepatice conţin grăsime

Pagina 70 din 84


7.2.2. Hepatita acută alcoolică

Intr-un caz uşor, diagnosticul poate fi pus numai prin biopsie hepatică, pacientul fiind

asimptomatic, însă prezintă anormalităţi ale enzimelor serice şi macrocitoza. Pacienţii din

categoria imediat următoare se plâng numai de oboseală, anorexie şi scădere în greutate.

Există o uşoară hepatomegalie şi de obicei, pirexie. Pacientul poate fi obez, însă la 90%

dintre pacienţi se pot descoperi unele semne de malnutriţie. În cazurile mai severe, pacientul

consumă cantităţi mari de alcool şi nu se alimentează. Decompensarea hepatică severă poate

fi precipitată de vărsături, diaree şi infecţii intercurente, precum pneumonia sau infecţii ale

tractului urinar, sau anorexie prelungită. Doze modeste de paracetamol pot induce la un

alcoolic hepatită severă. Nivelul transaminazelor este enorm. Hepatita alcoolică severă este

marcată de pirexie, anorexie, icter şi vărsături repetate. Pacientul se poate plânge de dureri la

nivelul unui ficat mărit de volum şi sensibil la palpare. La unii pacienţi se poate ausculta un

murmur arterial la nivelul ficatului. Pe piele se remarcă prezenţa steluţelor vasculare. Ele pot

fi asociate cu semne ale decompensării hepatice precum ascita, encefalopatia hepatică şi

diateza hemoragică. Presiunea arterială este de obicei scăzută şi se însoţeşte de circulaţie

hiperdinamică. Semne ale deficitelor de vitamine, precum beri-beri sau scorbutul apar mai

ales la malnutriţi. Diareea cu steatoree pot fi corelate cu excreţia biliară scăzută de săruri

biliare, cu insuficienţă pancreatică şi cu efectul toxic direct al alcoolului pe mucoasa

intestinală. Pacienţii cu ficat gras acut pot deceda rapid în soc, datorită embolilor grasosi

pulmonari. Moarte subită se poate produce şi prin hipoglicemie. Hemoragia gastrointestinală

provine frecvent de la o leziune locală gastrică sau duodenală, sau este secundară tendinţei

generale la sângerare, şi mai puţin are legătură cu hipertensiunea portală.

Hepatita alcoolică poate fi confundată cu hepatita acută virală. Elemente diagnostice

de ajutor sunt istoricul bolii, prezenta steluţelor vasculare, un ficat mare şi leucocitoza.

Transaminazele serice sunt crescute, dar rareori peste 300 ui/l. Valori foarte mari

sugerează o complicaţie, şi anume ingestia de paracetamol. Raportul AST : ALT depăşeşte

valoarea 2. Fosfataza alcalină serică este de obicei crescută. Severitarea este cel mai bine

corelată cu nivelul bilirubinei serice şi al timpului de protrombina după administrarea de

vitamina K. Nivelul IgA serice este marcat crescut, iar IgG şi IgM cresc intr-o mai mică

măsură. Nivelul seric al IgG scade odată cu îmbunătăţirea stării pacientului, în timp ce nivelul

albuminelor serice care este scăzut, creste la îmbunătăţirea stării. Colesterolul seric este de

obicei crescut. Valorile potasiului seric sunt scăzute, în mare parte datorită aportului scăzut

prin dietă, diareii şi secundar hiperaldosteronismului, dacă este prezentă retenţia de lichide.

Ureea sangvină şi valorile creatinei cresc şi reflectă severitatea bolii. Ele sunt factori

Pagina 71 din 84


predictivi pentru apariţia sindromului hepato - renal. O leucocitoza de 15-20.000 / litru este

direct proporţională cu severitatea hepatitei alcoolice. Funcţia trombocitară este deprimată

chiar în absenţa trombocitopeniei sau a alcoolului în sânge.

7.2.3. Ciroza hepatică

Ciroza instalată poate fi prezentă fără un stadiu de hepatită alcoolică acută, fiind

recunoscută clinic şi histologic abia intr-un stadiu final. Elementele care sugerează etiologia

alcoolică includ istoricul abuzului de alcool (care uneori poate fi omis), hepatomegalia şi alte

semne asociate alcoolismului: rinofima, retracţia palmară Dupuytren, hipertrofia parotidelor.

Splenomegalia este un element ce apare tardiv. Biopsia hepatică susţine etiologia alcoolică

dacă se descoperă ciroza micronodulară, scleroza perivenulară şi lipsa venelor hepatice. Nu

se poate stabili pe baze histologice originea alcoolică a bolii.

:

Fig.9. Aspectul exterior al ficatului în ciroza alcoolică

7.2.4. Sindroame colestatice

Ocazional, pacientul prezintă icter avansat, hepatomegalie şi o creştere a

transaminazelor, fosfatazei alcaline, triglieridelor şi colesterolului seric. Incapacitatea

funcţională a rinichilor este obişnuită, constituind primul semn al decompensării. Biopsia

hepatică arată acumulări masive de grăsime microveziculară împreună cu colestaza în aria

centriozomală. Prezenţa inflamaţiei este inconstantă, iar hialinizarea este limitată sau de loc.

Microscopia electronică arată dezorganizare masivă a organitelor celulare, în hepatocitele

Pagina 72 din 84


afectate. Acestei situaţii i s-a atribuit termenul “degenerare spumoasa alcoolică”. Prognosticul

este foarte variabil iar degenerarea spumoasa poate fi descoperită şi la pacienţii

asimptomatici. Colestaza se poate datora, de asemenea compresiei părţii intrapancreatice a

ductului biliar comun în pancreatită cronică. Diagnosticul este confirmat prin ERCP .

7.2.5. Cancerul hepatocelular

Apare ocazional pe ficatul cu ciroza alcoolică, de obicei după o perioadă de

abstinenţă, când se dezvoltă ciroza macronodulară. Există o puternică asociaţie intre hepatita

B şi apariţia cancerului la un pacient alcoolic. În ficatul pacientului alcoolic cu cancer hepatic

primitiv se pot descoperi integrate secvenţe ale ADN-ului virusului hepatitic B.

7.3. Mecanismul afectării hepatice

Rozătoarelor cărora li s-a administrat alcool au dezvoltat numai un ficat gras. Totuşi,

nu s-a putut ajunge la cantităţile de alcool pe care la consumă un om, care îşi ia 50% din

calorii numai din alcool. Acest nivel s-a putut obţine numai la pavian, care după 2-5 ani de

alcoolism a dezvoltat ciroza. Dovada pentru efectul direct hepatotoxic al alcoolului, în afară

de modificările nutriţionale, s-a obţinut pe voluntari umani, atât normali cât şi alcoolici, care

după 300-600 ml de alcool 86% administrat zilnic timp de 8-10 zile, au dezvoltat modificări

grasoase, iar la microscopie electronică s-au observat anomalii pe proba de ficat extrasă

bioptic.

Acetaldehida este generată atât de sistemul ADH cât şi de sistemul MEOS. Nivelul

acetaldehidei sangvine la alcoolici creste după consumul cronic de alcool, dar numai mici

cantităţi părăsesc ficatul. Acetaldehida este o substanţa toxică responsabilă de multe dintre

caracteristicile hepatitei acute. Acetaldehida este extrem de reactivă şi toxică; ea se leagă de

fosfolipide, rezidii de aminoacizi şi grupări sulfhidril. Afectează membranele plasmatice prin

depolimerizarea proteinelor şi alterarea antigenelor de suprafaţa. Este favorizată peroxidarea

lipidelor. Acetaldehida se leagă de tubulină slăbind astfel microtubulii citoscheletului.

Acetaldehida reacţionează cu serotonina, dopamina şi noradrenalina, rezultând compuşi activi

din punct de vedere farmacologic. Stimulează procolagenul tip 1 şi sinteza fibronectinei în

celulele Ito.

7.3.1. Modificări în potenţialul redox intracelular

Pagina 73 din 84


Creşterea marcată a raportului NADH:NAD în hepatocite, provocată de activitatea

oxidativă a alcoolului are consecinţe metabolice profunde. Astfel raportul redox al lactatului

la piruvat este marcat crescut, conducând la acidoza. Această acidoza, împreună cu cetoza,

împiedică excreţia uratilor şi conduce la gută. Potenţialul redox alterat este de asemenea

implicat în patogenia ficatului gras, formării de colagen, alterării metabolismului steroizilor şi

împiedicării gluconeogenezei.

7.3.2. Mitocondria

Mitocondriile apar umflate şi cu criste anormale, poate datorită acetaldehidei.

Funcţional, oxidarea acizilor graşi şi a acetaldehidei este scăzuta odată cu reducerea activităţii

citocromoxidazei, capacităţii respiratorii şi fosforilarii oxidative

7.3.3. Retenţia de proteine şi apă în celulele hepatice

In ficatul rozătoarelor, alcoolul inhibă secreţia glicoproteinelor şi albuminelor nou

sintetizate de către hepatocite. Acest lucru se datorează legării acetaldehidei de tubulina,

afectând microtubulii de care depinde secreţia proteinelor din celula. La şobolanii alimentaţi

cu alcool, creste cantitatea de proteine care leagă acizi graşi, în acest fel crescând totalul de

proteine citosolice. Apa este reţinută proporţional cu proteinele, şi că rezultat este edemul

hepatocitelor, cauza majoră de hepatomegalie la alcoolici

7.3.4. Starea hipermetabolică

Ingestia cronică de alcool provoacă o creştere a consumului de oxigen, datorită

reoxidării crescute a NADH-ului. Necesităţile hepatice de oxigen crescute au drept rezultat

un gradient de oxigen exagerat de-a lungul sinusoidelor, şi de aceea necroza celulară apare în

zona 3 (centriozonală). Necroza în această arie poate fi hipoxică. P450-ll-E1 se găseşte în

concentraţiile cele mai mari în zona 3 unde schimburile redox sunt de asemenea extrem de

marcate.

Cantităţile crescute de grăsimi pot fi de provenienţa exogena (din dieta), pot proveni

din ţesutul adipos, fiind transportate la ficat sub formă de acizi graşi liberi, sau pot să-şi aibă

originea în lipidele sintetizate chiar în ficat. Originea depinde de doza de etanol ingerată şi de

lipidele conţinute în dietă. După un consum acut, izolat de alcool în cantitate foarte mare,

acizii graşi găsiţi în ficat îşi au originea în ţesutul adipos, pe când în cazul consumului cronic

de alcool, există o sinteza crescută şi o degradare scăzută a acizilor graşi în ficat.

7.3.5. Afectarea imunologică a ficatului

Pagina 74 din 84


Mecanismele imunologice pot explica evoluţia ocazionala a bolii hepatice, în ciuda

încetării consumului de alcool. Totuşi, aspectul histologic de hepatita cronică imună activa

este o sechela rar întâlnită în excesul de alcool. Markerii virali pentru hepatita B şi C trebuie

să fie absenţi. Afectarea imunităţii umorale în cadrul bolii hepatice alcoolice este dovedită

prin creşterea nivelului seric de imunoglobuline şi depozitarea de IgA de-a lungul pereţilor

sinusoidali. Limfocitele circulante de la pacientul cu hepatită alcoolică sunt direct citotoxice

pentru diverse celule-ţintă. In stadiul activ al hepatitei alcoolice, infiltratul este în principal

neutrofilic, pentru a se transforma repede în infiltrat limfocitic. Distribuţia şi persistenta

limfocitelor CD4 şi CD8 în hepatita alcoolică activă progresivă şi amplificarea expresiei

complexelor majore de histocompatibilitate pe hepatocite şi relaţia lor cu necroza şi

hialinizarea alcoolică, susţin ipoteza că interacţiunea dintre limfocitele T citotoxice şi

hepatocite joacă rol în geneza sau perpetuarea bolii hepatice alcoolice. Natura stimulantului

antigenic este nesigură. Antigenul nu pare a fi alcoolul sau metaboliţii lui, datorită

moleculelor mici , deşi ele ar putea acţiona ca haptene. Complexe acetaldehida-colagen au

fost descoperite în biopsiile hepatice la subiecţii cu boala hepatică alcoolică.

7.3.6. Fibroza

La alcoolici, ciroza se poate dezvolta din fibroza fără a interveni stadiul de hepatită

acută alcoolică. Mecanismul fibrozei este incert. Acidul lactic, care stimulează fibrogeneza,

pare a fi în relaţie cu oricare tip de boală hepatică severă. Fibroza se datorează transformării

celulelor Ito, care stochează grăsimea, la fibroblasti şi miofibroblasti. Procolagenul tip 3 este

găsit în depozitele de colagen perisinusoidale. Alcooldehidrogenaza (ADH) poate fi găsită în

celulele Ito din ficatul şoarecelui. Deşi necroza celulară este stimulul major pentru formarea

de colagen, mai există şi alte posibilităţi. Hipoxia centrizonală (zona 3) poate fi un stimul.

Presiunea crescută intracelulară datorită măririi hepatocitelor este un alt posibil stimul

fibrogenetic. Produşii de degradare rezultaţi din peroxidarea lipidelor activează celulele Ito şi

stimulează sinteza de colagen.

7.3.7. Citokinele

La pacientul cirotic, sever afectat, în sângele periferic şi lichidul de ascită apar

frecvent endotoxine. Acestea au origine intestinală şi apariţia lor se datorează afectării

mecanismelor de detoxifiere a endotoxinelor în sistemul reticuloendotelial şi creşterii

permeabilităţii intestinului. Endotoxinele eliberează citocromii IL1, IL2 şi TNF din celulele

nonparenchimale. Concentraţiile TNF, IL1 şi IL6 circulante sunt crescute la pacienţii cu

Pagina 75 din 84


alcoolism cronic. În hepatitele alcoolice, TNF produs de câtre monocite şi IL8, factorul

chemotactic neutrofilic sunt crescute în plasmă. Poate avea legătură cu neutrofilia şi

infiltrarea hepatică cu PMN. Este de asemenea posibil că stimulul pentru producerea de

citokine să provină de la hepatocitele afectate de alcool. Există o similaritate intre efectele

biologice ale unor citokine şi manifestările clinice ale bolii hepatice alcoolice acute. Acestea

sunt anorexia, epuizarea musculară, febra, neutrofilia şi reducerea sintezei de albumine.

Citokinele stimulează proliferarea fibroblastică. TGF-p activează producţia de colagen din

lipocite. TNF-u poate inhiba metabolismul P450 pentru medicamente, induce exprimarea pe

suprafaţa celulelor a antigenelor HLA şi cauza hepatotoxicitate. Nivelele plasmatice se

corelează cu severitatea afectării hepatice.

7.4.Epidemiologia afecţiunilor hepatice

Consumul de alcool diferă de la o populaţie la alta, ceea ce este considerat normal la

un grup putând fi un comportament anormal la altul. In Franţa, ltalia, Spania, Portugalia şi în

ţările Americii Latine - ţări cu un consum ridicat de alcool pe cap de locuitor - se acceptă

drept consum normal pentru un adult sănătos, în condiţii de nutriţie echilibrată, 1 litru de vin

pe zi. Alţi autori în vederea delimitării mai sigure de uzul normal, ridică această limită la 200

ml alcool absolut pe zi, ceea ce corespunde la 2 I de vin. Pentru tara noastră, graniţa dintre

consumul obişnuit şi cel exagerat de alcool pare să fie plasată la 50 ml alcool absolut sau 500

ml vin pe zi.

Ficatul alcoolic predomină la bărbaţi în raport de 2/ 1. Studiind prin PBH 70 bărbaţi

etilici, în 9 cazuri s-au descoperit leziuni de fibroza portală şi de stestoza, pe când la 30 femei

etilice, în acelaşi interval, nu s-au evidenţiat leziuni hepatice. Mortalitatea prin ciroza

alcoolică este de doua ori mai mare la populaţiile de culoare faţă de populaţia albă.

Prevalenţa generală a cirozei în rândul etilicilor cronici este apreciată Ia 8%, dar poate

să crească la 51% în condiţiile impregnării alcoolice cu doze mari (180 g pe zi) şi prelungită

(peste 15 ani). În general, se apreciază că rata cirozei creste exponenţial când consumul de

alcool depăşeşte 60 g pe zi pentru bărbat şi 20 g pentru sexul feminin.

Mortalitatea prin ciroza la etilici este de 7-14 ori mai mare decât la nebăutori.

Raportul dintre morbiditatea prin ciroza la etilici şi la neetilici este şi mai mare decât pentru

mortalitate: 28,5/ 1.

Asociaţia intre alcool şi ciroza a fost recunoscută pentru prima dată de Matthew

Baille în 1793. In ultimii 20 de ani consumul de alcool a fost corelat cu moartea prin ciroza.

Pagina 76 din 84


In SUA, ciroza este a patra cauza de deces în rândul bărbaţilor adulţi. Prevalenţa bolii

hepatice cauzate de alcool depinde într-o mare măsură de obiceiurile religioase şi de alte

obiceiuri; s-a dovedit o relaţie intrinsecă intre costul alcoolului şi câştigurile salariale ale

celui care îl consumă – cu cât este mai ieftin alcoolul, cu atât grupurile socioeconomice

afectate sunt mai de joasă categorie. In Franţa, totuşi, în ultimii 20 de ani consumul de alcool

a scăzut, poate datorită propagandei iniţiată de guvern. In SUA, consumul de alcool, şi mai

ales cel de alcool rafinat, a scăzut substanţial datorită schimbării stilului de viată.

7.4.1.Factorii declanşatori ai afecţiunilor hepatice

Probleme de etiologie şi patogenie

Întrucât nu toţi etilicii fac ciroza, s-a emis ipoteza că excesul de alcool nu este

suficient pentru a declanşa boala şi că alţi factori intervin în mod esenţial. Au fost dezbătute

următoarele posibilităţi etiologice:

a) etilismul singur;

b) malnutriţia singură;

c) factori genetici;

d) asocierea factorilor precedenţi;

Marea controversă a ultimei jumătăţi de secol s-a dezvoltat în jurul problemei de a şti

dacă hepatopatia etiliclă se datorează alcoolului sau malnutriţiei care însoţeşte atât de des

alcoolismul cronic.

La nivelul ficatului, contactul îndelungat cu alcoolul provoacă modificări biochimice

şi morfologice importante, înainte de a se dezvolta boala hepatică propriu-zisă. Ficatul

etiticilor nu reacţionează normal faţă de alcool şi nici faţă de medicamente sau faţă de alţi

agenţi toxici. Unele dintre aceste modificări biochimice şi morfologice sunt rezultatul

efectului nociv al alcoolului, iar altele reprezintă un răspuns de adaptare faţă de perturbările

metabolismului intermediar, antrenate (direct sau indirect) prin oxidarea alcoolului.

7.4.2. Factorii de risc pentru boala hepatică alcoolică

Nu toţi cei care abuzează de alcool suferă afectări ale ficatului, incidenţa cirozei

printre alcoolicii autopsiaţi fiind de aproximativ 10-15%. Explicaţia aparentei predispoziţii a

unor anumite persoane pentru a dezvolta o ciroza alcoolică rămâne încă necunoscută.

Pagina 77 din 84


7.4.2.1. Tipul de consum de alcool

Aportul mediu de alcool intr-un grup mare de bărbaţi alcoolici cirotici a fost 160 g/zi

timp de 8 ani. Hepatită alcoolică, o leziune precirotică, a fost observată la 40% dintre acei

care au băut mai puţin de 160 g/zi. Pentru cei mai mulţi dintre indivizi, doza periculoasă este

mai mare de 80 g de alcool pe zi . Durata consumului are importanţă. Nici ciroza, nici

hepatita alcoolică nu a fost observată la acei care au consumat o medie de 160 g etanol pe zi

pentru mai puţin de 5 ani, în timp ce 50% din 50 de pacienţi care au consumat cantităţi mari

de alcool timp de aproximativ 21 de ani au dezvoltat ciroza. Afectarea ficatului nu este

corelată cu tipul de băutura; există relaţie doar cu conţinutul în alcool al acesteia.

Constituenţii nonalcoolici ai băuturilor nu au în mod particular acţiune hepatotoxică.

Consumul zilnic regulat este mult mai periculos decât consumul intermitent, când ficatului i

se oferă o şansa să se refacă. Cel puţin doua zile pe săptămână o persoană ar trebui să nu

consume alcool. Acei care dezvoltă suferinţa a ficatului pe fond alcoolic sunt destul de puţin

dependenţi de alcool.

7.4.2.2. Sexul

Alcoolismul este în creştere în rândul femeilor, datorită devalorizării stigmatului

social asociat consumatorilor cronici de alcool şi datorită disponibilităţii de procurarea a

băuturilor alcoolice din magazine. Femeile sunt mult mai puţin susceptibile de a fi bănuite de

abuz de alcool; ele se prezintă la medic intr-un stadiu mult mai tardiv, sunt mult mai expuse

la injurii hepatice serioase, iar incidenţa recăderilor după tratament este mult mai mare.

Femeile dezvoltă valori ale alcoolemiei mai ridicate la o cantitate standard de etanol, poate

din cauza unui volum mediu de distribuţie aparent mai mic. In cazul femeilor trecere de la

hepatită alcoolică la ciroza este mult mai probabil să se producă chiar dacă au încetat

consumul. Alcool-dehidrogenaza, enzimă ce se găseşte în mucoasa gastrică şi participă în

metabolismul alcoolului este redusă cantitativ la femei.

7.4.2.3. Profilul genetic

Modelul comportamental privind consumul de alcool este moştenit, însă nu un singur

marker genetic a fost demonstrat că este asociat cu susceptibilitatea apariţiei injuriilor

hepatice post consum alcoolic. Prevalenţa alcoolismului este mai mare la gemenii monozigoti

decât la dizigoti, sugerând astfel un defect moştenit. Studiile de histocompatibilitate nu au

putut demonstra cu certitudine asociaţii cu boala hepatică alcoolică. Ratele diferite ale

eliminării alcoolului pot fi legate de polimorfismul genetic al unor sisteme enzimatice.

Pagina 78 din 84


Alcool-dehidrogenaza (ADH) este codificată pe cinci locaşuri diferite pe cromozomul 4.

Indivizi cu izoenzime diferite ale ADH au rate diferite ale eliminării alcoolului.

Polimorfismul enzimelor ADH2 şi ADH3, formele mai active, poate fi protector atunci când

acumularea mai rapidă de acetaldehidă conduce la o tolerantă mai scăzută la alcool. Totuşi, la

aceste persoane acumularea acetaldehidei se produce crescând astfel riscul unei boli hepatice.

Alcoolul este de asemenea metabolizat de câtre citocromul microzomal P450-II-E1,

iar gena care îl codifică a fost clonată şi secvenţionată, însă până acum nu au fost realizate

studii aprofundate în acest domeniu. Acetaldehida este metabolizată la acetat de câtre

aldehid-dehidrogenaza (ALD). Aceasta este codificată de patru locaşuri diferite aflate pe

patru cromozomi diferiţi. ALDH2, principala enzimă mitocondrială este responsabilă pentru

majoritatea oxidării aldehidelor. ALDH2 inactivă se găseşte la 50% dintre chinezi şi japonezi

şi acest fapt explică neplăcuta reacţie de “flush” acetaldehidic, observată atunci când

consumă alcool. Acest lucru ii inhiba pe orientali, consumul de alcool fiind mai redus, deci

există mai puţin risc în a dobândi o boală hepatică indusă de alcool. Heterozigoţii pentru gena

ALDH2 au un metabolism mai slab al acetaldehidei şi se află în categoria de risc crescut

pentru boala hepatică alcoolică. Polimorfismul genelor care codifică enzimele implicate în

fibrogeneza se pot dovedi importante în determinarea susceptibilităţii individuale la efectul

fibrogen al alcoolului. Susceptibilitatea la afectarea ficatului prin consum exagerat de alcool

nu este rezultatul unui singur defect genetic, ci al unui număr de gene. Alcoolismul şi boala

hepatică alcoolică sunt afectări poligenice.

7.4.2.4. Nutriţia

Analiza compoziţiei organismului a arătat o depletie proteică în ciroza alcoolică

cronică, stabilă care este în relaţie cu severitatea îmbolnăvirii ficatului. Gradul de afectare

nutriţională depinde de tipul de alcoolic : astfel există indivizi cu status socio-economic

inadecvat la care malnutriţia protein-calorică adesea precede injuria hepatică şi altă categorie

de indivizi bine situaţi social, la care dieta este de calitate şi distrugerea hepatică nu pare să

aibă legătură cu nutriţia.

La animale se observă variaţii în funcţie de specie. Şoarecele căruia i-a fost

administrat alcool suferă distrugere hepatică numai dacă are o dietă deficitară, în timp ce

maimuţele dezvoltă ciroza chiar dacă sunt hrănite adecvat.

La maimuţa rhesus distrugerea hepatică indusă de alcool este prevenită prin creşterea

cantităţii de proteine şi colina din regimul alimentar. La pacienţii cu boală hepatică

Pagina 79 din 84


decompensată, administrându-le o treime din necesarul de calorii sub forma de alcool

împreună cu o dietă bogată în agenţi nutritivi, s-a observat o îmbunătăţire a stării lor, în

contrast cu un alt lot de pacienţi la care dieta a rămas săracă în agenţi nutritivi însă au fost

supuşi la abstinenţă de la alcool, aceştia din urmă neînregistrând o îmbunătăţire a funcţiei

hepatice.

Nutriţia şi hepatotoxicitatea pot acţiona sinergic. Alcoolul poate creste cerinţele

minime zilnice de colina, acid folic şi alţi agenţi nutritivi. Deficientele nutriţionale, în mod

particular cele de proteine, pot iniţia efectele toxice ale alcoolului prin depletia hepatică de

aminoacizi şi enzime. Pare că atât alcoolul cât şi nutriţia joacă un rol în hepato-toxicitatea

alcoolului, alcoolul fiind mai important.

Există o cantitate de alcool care este tolerată fără a se produce injuria hepatică, însă în

anumite condiţii de dietă optimă. Pe de altă parte, există un prag al toxicităţii alcoolului peste

care nu se mai poate obţine nici o protecţie prin manipulare dietetică.

7.5. Efectele toxice ale produşilor de metabolizare ai alcoolului

Din oxidarea alcoolului rezultă acetaldehida şi acetat şi pare normal să se evalueze

efectele toxice ale acestuia. Deşi concentraţia acetaldehidei la etilici este redusa, ea manifestă

unele efecte toxice, care se exercită atât pe cale indirectă cât şi pe cale directă. Degradarea

acetaldehidei sub acţiunea aldehiddehidrogenazei, localizată în proporţie de 80% în

mitocondrii, se face tot pe seama NAD ca acceptor de H+, agravând astfel inversarea

raportului NADH. O altă acţiune indirectă rezidă în eliberarea catecolaminelor.

Acţiunea directă se exercită asupra sistemelor de transport a echivaletilor reducători în

mitocondrie, inhibându-le. Inhibă de asemenea sediul 1 al fosforilarii oxidative. Majoritatea

efectelor alcoolului asupra sistemului nervos central, ca şi de stimulare a fluxului sangvin

splahnic şi de creştere a debitului coronarian sunt atribuite tot acetaldehidei. În acelaşi timp,

acetaldehida deprima sinteza proteinelor miocardice, explicând astfel cardiotoxicitatea

alcoolului.

Soarta acetaldehidei este controversată. Ea ar putea fi convertită în acetil CoA prin

intermediul formării acetatului, a cărui concentraţie în sânge creste după ingestia de alcool.

Conversiunea ei directă în acetil CoA, care ar fi incorporată în diverşi metabo;iti sau chiar

transformată în acetat, este posibilă. Cu toate că în vitro ficatul poate să utilizeze acetatul, în

vivo acesta este în principal metabolizat în ţesuturile periferice. La nivelul ţesutului adipos,

acetatul este implicat în inhibarea eliberării acizilor graşi liberi, scăzând concentraţia lor

sangvină. Scăderea lor poate să aibă importante consecinţe metabolice.

Pagina 80 din 84


Efectele hepatotoxice ale acetaldehidei sunt:

1. Creste peroxidarea lipidelor;

2. Leagă membranele plasmatice;

3. Interfera în lanţul mitocondrial electron- transport;

4. Inhibă repararea nucleului;

5. Interfera cu funcţia microtubulilor;

6. Formează legături cu proteinele;

7. Activează complementul;

8. Stimulează formarea de superoxid de către neutrofile;

9. Creste sinteza de colagen.

Consumul cronic de alcool are numeroase consecinţe asupra organismului printre care

şi creşterea toleranţei faţă de acesta. Acest fenomen este atribuit obişnuinţei sistemului

nervos central cu alcoolul. În ce constă această obişnuinţă? Cercetări recente au evidenţiat

adaptarea metabolismului la consumul prelungit de alcool, având drept consecinţa finala

creşterea epurării acesteia.

Cap. VIII. Concluzii

Alcoolul este folosit concomitent ca aliment şi ca substanţa psihioactivă. Ca substanţa

psihoactivă, alcoolul alături de barbiturice (Nembutal, Secobarbital) şi tranchilizante uşoare

(Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adică este o substanţa care scade activitatea

sistemului nervos central, alterând comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică.

Starea de ebrietate denumită în limbajul cotidian beţie reprezintă o tulburare pasageră

a spiritului, cauzată de factori externi şi având un substrat organic. Dependenţa reprezintă o

stare de subordonare, atârnare, supunere, caracterizată prin pierderea anumitor libertăţi.

Se disting doua feluri de dependenţă: cea fizică şi cea psihică. Dependenţa fizică este o

consecinţa a unui consum frecvent de alcool şi a adaptării treptate a organismului cu acesta -

creşterea tolerantei. Dependentul fizic este cel al cărui organismul are nevoie de alcool pentru

a-şi îndeplini funcţiile.

Dependenţa psihică este iniţial dorinţa, iar apoi cerinţa obsesivă a unei persoane de a

se sprijini în cârja numită alcool, pentru că astfel se creează o stare în care problemele devin

mai puţin de nerezolvat şi multe situaţii din viaţă de zi cu zi devin mai plăcute sau în orice

caz mai suportabile. Dependenţa psihică se instalează pe neobservate din motive aparent

Pagina 81 din 84


neînsemnate, de exemplu din cauza proastei dispoziţii, apatiei sau pentru că numai cu un

pahar de băutură bucuria este deplină.

Dependent psihic este cel care se foloseşte de alcool pentru a obţine starea dorită de

confort psihic şi pentru a rezolvă stările de stres sau indispoziţiile.

Alcoolismul sau sindromul de dependenţă alcoolică este o boală primară, cronică,

influenţată în dezvoltarea şi manifestările ei de interacţiunea factorilor ce ţin de personalitate

cu cei ai mediului.

Formele alcoolismului:

Băutorii de tip ALFA - consumă alcool pentru a se uşura, încercând să-şi rezolve prin

aceasta diferite probleme;

Băutorii de tip BETA - consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi încă

instalată dependenţa;

Băutorii de tip GAMA - sunt dependenţi de alcool în primul rând psihic, dar şi fizic;

Băutorii de tip DELTA - sunt dependenţi de alcool în primul rând fizic

Băutorii de tip EPSILON - sunt dependenţi de alcool consumând necontrolat timp de

câteva zile, având, însă şi perioade mai lungi fără consum abuziv.

Consumul de alcool la nivelul organismului :

este un toxic celular

este un factor de stres

duce la malnutriţie

Ieşirea din dependenţă poate avea loc fie prin forte proprii, fie cu ajutorul grupelor de

întrajutorare sau prin asistenţă de specialitate.

Tratamentul alcoolismului are loc în patru etape distincte :

faza de contact, accentul cade pe stabilirea diagnosticului şi elucidarea complicaţiilor

organice

faza de dezintoxicare, este indicată atunci când sunt de aşteptat simptome de sevraj

severe

faza de dezobişnuire, are ca scop reducerea până la dispariţie a dependentei psihice

faza de postcură şi de readaptare, are ca scop stabilizarea dezobişnuinţei.

Co dependenţa este reacţia faţă de o persoană dependentă, intr-un mod care protejează

sau previne persoană dependentă de consecinţele consumului de alcool.

Strategii de evitare a consumului de alcool :

să reziste tentaţiei de a bea

să apeleze la o metoda de relaxare ce a fost în prealabil învăţată în terapie

Pagina 82 din 84


când alcoolicul se simte copleşit de griji, pot fi utile monologurile

să-şi orienteze atenţia executând o acţiune concretă, adică să asculte muzică, să

danseze, etc.…

Alcoolul consumat în timpul sarcinii are un efect nociv asupra dezvoltării normale a

fetusului. Semnele şi simptomele secundare consumului de alcool pe parcursul sarcinii sunt

complexe şi pot fi uşor – moderate sau severe:

trăsatori faciale anormale

problemele de creştere

tulburări cognitive şi comportamentale

defecte congenitale

Consumul alcoolului în timpul sarcini poate de asemenea să provoace un avort

spontan, o naştere prematură sau o sarcină peste termen (mai mare de 42 săptămâni).

Alcoolul deshidratează pielea şi decongestionează vasele de sânge, astfel faţa va avea

un aspect neplăcut, cu capilarele de pe obraji şi nas sparte, cât şi cele din retină. Alcoolul

poate împiedică funcţia de eliberare a glandelor hormonale şi a ţesuturilor, ducând la

consecinţe foarte grave.

Efectele de scurtă durată ale consumului de alcool :

- scăderea capacităţii de a gândi limpede.

- alterarea memoriei.

- tulburări de vedere.

- scăderea capacităţii de coordonare a mişcărilor, evidenţiată prin dificultăţi în mers,in statul

în picioare şi în menţinerea echilibrului.

- vărsături ( vomă ).

- risc crescut de accidente prin lipsa de orientare în timp şi în spaţiu.

- comă alcoolică.

- deces.

Efectele de lungă durată ale consumului de alcool :

- alcoolismul cronic,mergând până la "delirium tremens" ( "nebunia alcoolică" )

- deteriorarea creierului,cu alterarea memoriei.

- ciroza hepatică.

- pancreatită.

- malnutriţie.

- gastrită cronică,ulcer cronic sau duodenal.

- suferinţe cardiace.

Pagina 83 din 84


- scurtarea duratei vieţii.

- moartea prin accidente legate de consumul de alcool.

Alcoolul în organism exercită doua acţiuni diferite: afectează direct funcţiile

sistemului nervos central şi este metabolizat pentru a furniza calorii, utilizabile de câtre

organism, influenţând astfel procesele metabolice, mai ales la nivelul ficatului.

Steatoza hepatică - stadiul iniţial al afectării hepatice de origine alcoolică este foarte

frecventă: puncţia biopsie hepatică (PBH) o demonstrează în 90 % din cazuri.

Hepatită acută alcoolică - diagnosticul poate fi pus numai prin biopsie hepatică,

pacientul fiind asimptomatic, însă prezintă anormalităţi ale enzimelor serice şi macrocitoza.

Pacienţii din categoria imediat următoare se plâng numai de oboseală, anorexie şi scădere în

greutate. Hepatita alcoolică severa este marcată de pirexie, anorexie, icter şi vărsături

repetate.

Ciroza hepatică - recunoscută clinic şi histologic abia intr-un stadiu final.

Cancerul hepatocelular - apare ocazional pe ficatul cu ciroza alcoolică, de obicei după

o perioada de abstinenţă, când se dezvoltă ciroza macronodulară.

Alcoolul este substanţa de abuz cea mai larg disponibilă şi cea mai acceptată cultural.

Consecinţele sociale al dependentei de alcool pot fi la fel de importante ca şi problemele

medicale. In rândul celor care abuzează de alcool se observă o incidenţă crescută a şomajului,

violentei şi încălcării legilor. Aproape jumătate din accidentele mortale sunt legate de

consumul de alcool.

Pagina 84 din 84

http://www.tocilar.ro/

apecte privind influenta alcoolului asupra sanatatii omului

Documents