Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, martie 2016, nr. 108 * Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

...Prima chestiune pe care trebuiasă mi-o lămuresc era în legăturăcu motivaţia lui Mihai Eminescu dea survola, în maniera cea maioriginală, tocmai aceste patruculmi ale culturii universale. Ştiamdeja, bazându-mă pe concluziilemarilor eminescologi, că MihaiEminescu ţintea în permanenţăcătre Perfecţiune, către Absolut...

(Ioan Prăjișteanu)

...Deşi în momentul în carescrie poezia Plumb, Bacovia nuavea o operă, merituos pentru el,ca poet, este că regizează osituaţie specifică creatorilor, de-venind actorul principal, surprinsîn atmosfera de aşteptare apublicării, care este cu atât maitensionată cu cât poate fi chiar de-butul său... (Dorin N. Urițescu)

...Piesa lui Leonid Zorin oferăexcelente partituri dramaticeactriţelor care vor statua compor-tamente le a opt caracterefeminine; autoritare, opresive,înţepate, despotice, aiurite, ro-mantice, bănuitoare etc. Atât AncaBucşă, în rolul Istominei, cât şiMarlene Duduman (în vreo patruipostaze) şi Nina Ionescu definesccu talent psihologia unor femei cupuţine contorsiuni sufleteşti, dar cuevoluţii convingătoare...

(Vasile Pruteanu)

...Ştim foarte bine că Bacăulapelează deloc sau extrem de rarla notorietatea numelor salereprezentative şi o face doar încontexte ocazionale, festiviste oricomemorative, cu impact şi efecterelative, de genul „au fost odată”

(Mihai Buznea)

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

Ștefan Munteanu 3

O viziune nouă... 8

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Două premiere... 14

În acest număr:

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Esplanada... 15

Se împlinesc în această lună,179 de ani de la nașterea povesti-torului Ion Creangă (n. 1 martie1837, Humulești - d. 31 decembrie1889, Iași), unul dintre clasiciiliteraturii române, alături de MihaiEminescu, Ioan Slavici și Ion LucaCaragiale.

Mulţi mânuitori ai condeiuluiau aşternut în scris încântarea lorfaţă de frumuseţea locurilor miri-fice în care au poposit, ca să afleşi alţii despre ele şi să meargă săle cunoască. Povestitorul IonCreangă a fost şi el în câteva rân-duri la Slănic-Moldova, ca să facă„feredeie” şi să bea ape mineralepentru tămăduirea beteşuguluisău.

Amintiri din presa vremii: La16 iulie 1885, ziarul ,,Liberalul” dinIaşi publica o cronică intitulată„Băile de la Slănic”, în care, ziaris-tul şi publicistul N. A. Bogdan vor-bea despre Ion Creangă zis şi„Părintele Smântână”; într-o fo-tografie din acelaşi an, în mijlocula 28 de învăţăcei şi profesori decare se umpluse Slănicul, se aflaşi Ion Creangă, plin de voioşie şi

şugubeţe ziceri.Ion Creangă a venit „pentru

băi” la Slănic-Moldova în anul1884 (14 iunie), iar în vara anului1885 revine în stațiune, pe cândavea 48 de ani, ceva mai bine şiîn plină vervă, după cum relatapresa vremii: „Spunea poveşti,snoave, la masă sau pe drum, saustând sub un fag. Slănicul era plinde învăţătorime şi profesorime,care se înţelegem înconjurau pepovestitor cu respect şi simpatie.Creangă avea o poftă nebună devorbă şi veselie şi stimulat deaerul rece şi de băi, mânca cu opoftă sporită”.

Din corespondența sa:Scrisorile expediate de la Slănic-Moldova redau starea afectivă aautorului, apropierea sau depăr-tarea de personajul căruia îi erau

adresate, dar şi importante ele-mente biografice. Iată una dintrecele trei scrisori pe care Creangăle-a expediat de la Slănic-Moldova familiei, datând din din24 iunie 1884:

„Către Zahei Creangă, Dom-nului Zahei Creangă, La debitul detutun I. Creangă, din stradaBăncei, Iaşi, Grabnic Slănic, 1884,iunie 24. Frate Zahei, Mercuri în13 a curentei, sara, amrămas în Târgul-Ocna,şi joi, în 14, pe la 2după amează am ajunsla Slănic.

Pe drum şi laSlănic, vro câteva zile,am avut ameţele; iarmai ales sâmbătănoaptea spre duminică(în 16) mi-a fost foarterău; perdusem chiarcunoştinţa. Însă d-l dr.Aronovici grabnic mi-adat ajutorul cuvenit, şimi-am revenit în sine.De ape am fost oprit a be pânăastăzi în 24 şi băi calde numai 3am făcut până acum; după caremă simt mai bine, şi ameţele numai am de vreo 4 zile. Sper că-mivoiu face bine cu ajutorul lu iD-zeu.

Am primit amândouă scriso-rile tale, cea din broşură şi astadin 22, şi-ţi mulţumesc din tot su-fletul. V-am scris şi eu o carte depoştă, dar se vede că s-a rătăcit!Pe aici au fost ploi şi un pohoiugrozav, care a făcut marestricăciune tuturor. Vă salut cudrag, Ion Creangă”.

În vara anului 1886, Creangăse va afla din nou la Slănic pentrua se trata de epilepsie (de „pedep-sie”, cum îi zicea el în limbajpopular), prin bilet obţinut de laSpitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi.Deşi suferind, dar deloc trist, decâte ori s-a aflat la Slănic, IonCreangă a răspândit în jurul săuparfumul umorului popular româ-nesc, ceea ce l-a făcut pe GeorgeCălinescu să afirme că IonCreangă, „e poporul român însuşisurprins într-un moment degenială expansiune”.

Vorbe de duh: Făcând haz denecaz despre condiţiile grele încare trăiau mulţi dintre scriitorii şipoeţii vremurilor de atunci, printrecare şi prietenul său de suferinţăMihai Eminescu, Creangă avea ovorbă pe care o spunea în faţamulţimii adunate să-i ascultesnoavele la Slănic-Moldova: „Ia,am fost şi eu în lumea asta, un boțcu ochi, o bucată de humăînsufleţită din Humuleşti, care nicifrumos până la 20, nici cu mintepână la 30 şi nici bogat până la 40nu m-am făcut. Dar şi sărac aşaca în anul acesta, ca în anul trecut

şi ca de când sunt, niciodată n-amfost”.

În ciuda tratamentului aplicatla Slănic, boala scriitorului nu s-amai ameliorat şi va fi „un chin sta-tornic” până la moartea sa,petrecută la finele anului 1889.

Inedit: Specialiștii MuzeuluiLiteraturii Române Iași au des-coperit în patrimoniul instituției ofotografie care îl surprinde pe scri-

itorul Ion Creangă, alături de A.C.Cuza şi N.A. Bogdan. Este vorbade o copie după o ferotipierealizată la Slănic Moldova în anul1885, când Ion Creangă se aflaacolo pentru tratament, șireprezintă una dintre puținele fo-tografii ce îl înfățișează pe marelepovestitor.

Scurtă fișă biografică: IonCreangă (1837 - 1889) a absolvitcursul inferior al Seminarului teo-logic „Veniamin Costachi” de laSocola. În 1864 intră la Școalapreparandală Vasiliană de la TreiIerarhi, unde l-a avut profesor peTitu Maiorescu. Acesta l-a numitînvățător la Școala primară nr. 1din Iași. După 12 ani în careactivează ca dascăl și diacon esteexclus definitiv din rândurile cleru-lui (10 octombrie 1872), deoareceși-a părăsit nevasta, a tras cupușca în ciorile care murdăreauBiserica Golia și s-a tuns ca unmirean, fapte considerate incom-patibile cu statutul de diacon. TituMaiorescu îl ajută să-şi păstrezepostul de învăţător. În 1875Creangă îl cunoaște pe MihaiEminescu, la îndemnul căruiascrie cele mai importante opereale sale (1875 - 1883). Bolnav deepilepsie și profund tulburat devestea morții lui Eminescu, IonCreangă moare pe data de 31 de-cembrie 1889, în casa din cartierulȚicău. Este înmormântat la cimi-tirul Eternitatea din Iași.

Opere semnificative: „Capracu trei iezi” (1875), „Dănilă Pre-peleac” (1876), „Fata babei șifata moșneagului” (1877),„Povestea lui Harap-Alb”(1877), „Ivan Turbincă” (1878),„Amintiri din copilărie” (1879).

Romulus Dan BUSNEA

Amintiri, amintiri: ION CREANGĂ LA SLĂNIC-MOLDOVA

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 108

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

Dascălul de Literatură la cincisprezece luștri

Din vila lui cu garduri de doi metri și o terasă străjuită de flori, G. N. scrutează timpul trecut, pecare-l preferă – se pare prezentului, dar, indecis, și viitorului. Identifică și repere de lumină… Figuri detineri cu care, cu decenii în urmă, evoca momente, personalități, tablouri ale Literaturii. Sigur atunci…erau de față, erau în mișcare umbrele unor G. Călinescu, G. Ivașcu, N. Manolescu, L. Ulici, Al. Piru șialții… Acum, năvălesc din memoria acelor decenii, învățăceii talentați și sensibili de la Olimpiadele deRomână din Timișoara, București, Tg. Mureș, cei care colaborau sau redactau revistele literare aleelevilor din Bacău și Buhuși… A trecut timpul; acesta a marcat Oamenii și Istoria. Acei tineri sunt acum,la rândul lor, profesori, creatori literari, publiciști, demnitari, cercetători și, din când în când, își amintescde Profesorul de Literatură GHEORGHE NEAGU, ardent apărător al valorilor Literaturii și curajosmilitant pe tărâmul justiției istorice; ca în Decembrie 1989. Liceele băcăuane, colegii din catedre îl știubine: necruțător cu prostia, departe de duplicitate, curajos pentru dreptatea românească, G. N. a căutatși în cărți, în multele cărți ale lui Eminescu, Iorga, G. Brătianu și alții, temeiurile rezistente ale Școlii șiIdentității românești.

Mândru că a învățat la Universitatea București, că a ascultat în Amfiteatrul „Odobescu” prelegerileunor exponenți ale elitelor românești, n-a îndrăznit încă să înceapă eseul pe care l-a anunțat demult,cu un titlu incendiar, ERA TICĂLOȘILOR… Dar cine știe?... Niciodată nu-i prea târziu…

Nu departe de el e RALUCA, poetă cunoscută, iar Doamna Sa, profesoară de franceză, îi iartă șiacum totul… protejându-l. La nivelul de sus al vilei s-au adunat cărțile, multe și răvășitoare prin idei șicuprindere, căci G.N. a fost mereu un ARCIMBOLDO nesățios în Bacăul său.

Viața e frumoasă când ai proiectat-o așa, iar Urâtul și Răul n-au încotro, ci își vor restrânge mereuspațiul. Doar astfel „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”.

Grigore Codrescu

Prof. Gheorghe Neagu

Aniversări

Gheorghe Neagu – 75

N. 20 martie 1941, în comuna Glăvăneşti,judeţul Bacău. Profesor. Este cel de-al treilea copilal familiei Maria (n. Hugiu) și Neculai Neagu,țărani. Până la 4 ani a copilărit în satul natal, iar în1945 s-a mutat în comuna Podu Turcului, undetatăl său cumpărase o casă. Deși împovărat degreutățile creșterii și întreținerii celor zece frați,acesta a avut ambiția să-și dea proprii copii lașcoală, simțind că numai cei cu multă carte voravea șansă în noua epocă guvernată decomuniști. Primele trei clase le-a absolvit la ȘcoalaPodu Turcului (1948-1951), iar următoarele patrula Liceul „Gheorghe Roșca-Codreanu“ din Bârlad(1951-1955). A fost admis apoi la Liceul din PoduTurcului (1955-1956, în prezent, „AlexandruVlahuță“), încă din anul I fiind desemnat șef al cla-sei. În toamna anului 1956, pentru că eleviiprezenți la strânsul recoltei în ferma agricolă s-auumplut de păduchi, a organizat o revoltă a aces-tora, solicitând condiții igienice de cazare și hrană.A fost imediat anchetat și a intrat în vizorulsecuriștilor, care l-au șicanat în permanență, motivdin pricina căruia a pierdut anul școlar, fiind silit să-l repete în ciclul școlar 1957-1958. Ca să scape deurmărirea anchetatorilor, în 1958 s-a transferat laLiceul bârlădean, dar și aici a intrat în conflict cupolitrucii vremii, fiind exmatriculat în februarie1959. Revenit acasă, în toamna aceluiași an s-areînscris la liceul din comună, ale cărui cursuri le-a absolvit în 1961. Grație rezultatelor la învățătură,a fost admis la Facultatea de Limba și LiteraturaRomână a Universității București (1961-1966),avându-i printre colegi pe viitorii scriitori GheorgheAnca, Dana Dumitriu, Luiza Maria Cristescu,Laurențiu Ulici, Mircea Iorgulescu, Natalia Stancu,Marian Popa, Cornel Ungureanu, iar printre profe-sori pe câteva sominăți în materie: Iorgu Iordan,Alexandru Rosetti, Alexandru Graur, AlexandruPiru, Paul Cornea, Gheorghe Ivașcu, G.C. Nico-lescu. Îndrăgit de colegi, „Prințul“, cum a fost ca-talogat, a fost nelipsit de la activitățile șidezbaterile culturale, bucurându-se între altele șide memorabilele cursuri susținute de criticul și is-toricul literar G. Călinescu. Repartizat la Liceul dinBuhuși (1966-1969, în prezent Colegiul Tehnic „Ion

Borcea“), aduce prin elevii săi primele premii pețară la Olimpiada de limba și literatura română, IonIvan și Gheorghe Manolache urmându-l și în pro-fesie. Promovând un suflu nou în sistemul depredare, a divesificat modalitățile de cunoaștereale literaturii române și universale, înființând Ce-naclul „Coloana Infinitului“ și revista Floareaalbastră, în paginile căreia vor semna Ion Rotaru,Gheorghe Platon, Alexandru Piru și îi va debuta peIon Tudor Iovian și Carmen Mihalache. Cum înanul al IV-lea de facultate urmase și un curs deteoria și practica presei, în 1969 ocupă un post decorector în redacția revistei Ateneu, timp de un anrăspunzând, totodată, de rubrica dedicată școlii șide Poșta redacției, în cadrul căreia l-a descoperitși debutat pe prozatorul Gheorghe Crăciun.Predând, în paralel, limba română la Liceul„Lucrețiu Pătrășcanu“ (actualul, Colegiu Național„Gheorghe Vrănceanu“), în 1970 a optat definitivpentru învățământ, activând în cadrul catedrei despecialitate la Liceul Nr. 3 (1970-1979, transformatîn Liceu de Chimie Industrială), Liceul PTTR(1979-1981, azi, Colegiul Tehnic de Comunicații„N.V. Karpen“), Liceul „George Bacovia“ (1981-1987, acum, Colegiul Național „Ferdinand I“),Liceul Pedagogic (1987-1989, în prezent, ColegiulNațional Pedagogic „Ștefan cel Mare“) și Liceul„Vasile Alecsandri“ (1991-1999, Colegiu Național).Mereu în opoziție cu regimul, a dat mult de lucruturnătorilor și securiștilor, care au scris pagini în-tregi despre stilul său neconformist de predare alimbii române, de cele mai multe ori în afara pro-gramei, și despre atitudinea față de oficialități,șicanat în permanență „pentru că vorbea mult șiimpotriva politicii regimului“. A adus, în schimb, in-comensurabile servicii literaturii române, făcândcunoscute elevilor și cărțile puse la index, in-vitându-și prietenii (Al. Piru, Eugen Simion, NicolaeManolescu, Ion Rotaru, Fănuș Neagu, MihaiDrăgan, Laurențiu Ulici ș.a.) să le vorbească des-pre valorile actuale ale literaturii, organizând ca-binete și manifestări cu rezonanță nu doar zonală.La Liceul Nr. 3, bunăoară, a amenajat un am-fiteatru, ce avea pe fundal o adevărată„catapeteasmă a literaturii române“, cu portretelea 22 de scriitori, pictate de Ilie Boca și LetițiaOprișan. La Liceul „Bacovia“ a editat Creanga deaur, în paginile căreia au debutat zeci de tineri, dara publicat și Laurențiu Ulici, iar exemplele ar puteacontinua. Cunoscut și îndrăgit de elevi, s-a implicat

în evenimentele din decembrie 1989, devenindpreședinte al Consiliului de Organizare aRevoluției, apoi vicepreședinte al FSN Bacău, darpentru că era prea incomod a fost în scurtă vremeîndepărtat din cercurile noii puteri, așa că nu arenici azi certificat de revoluționar, deși îl merita cuprisosință. Dezamăgit că destinele țării au intratpe mâini nelegiuite, a înființat, împreună cu actorulIon Caramitru, Asociația Revoluționarilor fără Be-neficii, încercând să miște lucrurile spre calea ceabună măcar în domeniul învățământului, pe careîl cunoștea cel mai bine. A acceptat, în consecință,să fie inspector școlar (1990-1991), dar a revenitla fel de dezamăgit la catedră și preferând să iasăla pensie înainte de termen, decât să vadă căsituația e din ce în ce mai catastrofală și că demer-surile sale nu au niciun ecou. Nu a părăsit însășcoala și activitățile culturale, inițiind manifestări șiprovocând evenimente, așa cum au fost botezareaȘcolii de Arte și Meserii cu numele lui TudorArghezi și instalarea, pe cheltuială proprie, a bus-tului Poetului în fața clădirii, dotarea cabinetului deinformare al aceleiași instituții cu reviste și cărți dinbiblioteca personală, revigorarea Filialei Bacău aAsociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, încalitate de președinte, și a Societății de Științe Filo-logice, ca președinte interimar, numită acum, tot lainițiativa sa, Alexandru Piru, aniversarea celor 130de ani de la nașterea lui George Bacovia și a 70de ani de la cea a lui Calistrat Costin ș.a. AlbumulCalistrat Costin. Septuagenaria (Societatea deȘtiințe Filologice, Filiala Bacău, 2012) este o altăprovocare, la care au subscris Mitzura Arghezi, IlieBoca, Grigore Codrescu, Victor Mitocaru ș.a.Însemnările evocatoare și psalmul inserate înpaginile acestuia stârnesc regretul că nu s-a luatîn serios ca scriitor, mulțumindu-se doar să deaaripi tinerelor talente, din rândul cărora s-a ridicatpe culmile poeziei și diplomației propria fiică,Raluca Neagu, autoare a trei cărți de poezie șimembră a Uniunii Scriitorilor. Membru activ al Ce-naclului „Octavian Voicu“ și al consiliului editorialal revistei Plumb, continuă să fie o voceautorizată, un reper pentru dascălii și creatoriibăcăuani. Dată fiind prietenia cu multe nume im-portante ale culturii române și documentelepăstrate de la acestea, o carte de amintiri arfi nimerită și utilă contemporanilor. La mulți ani!

Cornel GALBEN

PLUMB 108

pagina 3revist\ de atitudine

Domnule profesor ŞtefanMunteanu, ştiu că vă consideraţiun slujitor al lui Eminescu. Deaceea, vă propun ca aceastădiscuţie, chiar dacă are o justifi-care aniversară, să o purtăm peterenul eminescologiei.

Recunosc, încă o dată, că măconsider un slujitor al poetului-gândi-tor. Dar nu un slujitor, în sens de„slugă”, de muritor nevoit sămuncească pentru a-şi asigurasubzistenţa. Eu sunt un slujitor dezle-gat de orice obligaţie, mânat doar debucuria că pot să respect şi să iubesco valoare spirituală inestimabilă. Pen-tru mine, măreţia cugetării emine-sciene nu mă umbreşte, ci măluminează. Mai mult, consider că pen-tru poporul român, ba chiar şi pentrucultura universală, Eminescu nu este„stejarul” care omoară toate mlădiţeledin jur, ci este luceafărul careluminează şi încălzeşte spiritele avidede cultură autentică. De altfel, secolulXX a demonstrat, fără posibilitatea dea tăgădui, că fără radiaţia spiritualăeminesciană cultura română nu îşiprea poate defini identitatea. Acceptdeci, cu toată deschiderea, un noupopas în preajma genialei pepinierespirituale eminesciene.

Vă amintiţi care a fostprimul text pe care l-aţi publicat înlegătură cu opera lui Eminescu?

Îmi amintesc destul de binecât de greu mi-a fost să fac acest pas.A fost o perioadă de luptă între dorinţade a construi ceva deosebit şi timidi-tatea care mă caracterizează.Simţeam că trebuie să risc, dar îmilipsea curajul. Situaţia a devenit şi maipresantă începând din anul 1991,când am fost admis la doctorat. Ştiamcă pentru a finaliza acest proiectaveam nevoie de cât mai multe textepublicate. Citeam mult, dar amânamcontactul cu paginile revistelor cultu-rale. Până la urmă, presat de timp,mi-am luat inima în dinţi şi în martie1994, mi-a apărut prima recenzie înrevista „Ateneu”. Dar nu era înlegătură cu Eminescu, ci cu privire lafilosofia lui Dostoievski. Abia pestecâteva luni, în iunie 1994, tot în re-vista „Ateneu”, am publicat recenziaunei cărţi semnate de Dumitru Tiu-tiuca, universitar gălăţean, intitulată„Mihai Eminescu. Cumpănirea întruArchaeus”, apărută la Editura Porto-Franco, Galaţi, 1993. Apoi au urmataltele, multe la număr, până când amdescoperit cât de importante sunt re-cenziile pentru formarea unui intelec-tual. În paralel am început să exersezşi tehnica eseului, precum şiredactarea unor subcapitole din vi-itoarea teză de doctorat.

Să înţeleg că şi subiectulcercetării pentru susţinerea doc-toratului a fost în legătură cu operalui Eminescu?

Da, aşa este. Încă de pe tim-pul studenţiei visam la o asemeneaaventură, deşi nu speram că se vaputea împlini. Visul mi-a fost inspiratde prestaţia profesorului ieşean TudorGhideanu. În anul universitar 1979-1980 ca student la filozofie, în anul IV,la universitatea ieşeană, am avutşansa să audiez cursul de „Istoriafilosofiei româneşti”, pe care îl ţineaprofesorul Ghideanu. La timpul res-pectiv, când profesorul abia trecusede patruzeci de ani, se bucura de omare încredere şi audienţă, la nivelnaţional. Era şi invidiat, atât de tare,încât unele voci, necizelate, începeausă mârâie. Deloc întâmplător, în anul1981, când Gabriel Liiceanu dăpublicităţii „Jurnalul de la Păltiniş”, îl

suspectează de plagiat. Dar TudorGhideanu îşi continuă cu succes am-plele sale cercetări. Devine membruîntr-un colectiv restrâns, format dincincisprezece personalităţi, din toatăţara, desemnat să elaboreze cea de-a doua ediţie a tratatului de „Istoriafilosofiei romaneşti”. În cadrul acestuicolectiv, profesorul ieşean şi-a în-deplinit cu onoare misiunea. A redac-tat două capitole. Primul se intitulează„Concepţia despre viaţă a geto-dacilor”. Al doilea, o premieră, în sen-sul că nu exista în prima ediţie atratatului, intitulat „Mihai Eminescu”.Primul volum al tratatului, în care suntcuprinse şi capitolele redactate deTudor Ghideanu, a apărut la EdituraAcademiei Republicii Socialiste Ro-mania, Bucureşti, 1985.

Mai aveţi amintiri desprefelul în care îşi ţinea cursul profe-sorul Tudor Ghideanu? Cu ce v-aimpresionat pe dumneavoastră?

Am amintiri clare şi plăcute înlegătură cu câţiva universitari ieşeni,de la timpul respectiv. Gândesc,acum, la Gheorghe Bourceanu, Tra-ian Ştirbăţ, Petru Ioan, Teodor Dimaşi Tudor Ghideanu. Din păcate Gh.Bourceanu şi Traian Ştirbăţ s-au pe-trecut din această lume. Pe TudorGhideanu l-am cunoscut încă din anulIII de studenţie, când ne-a ţinut cursulde „Istoria filosofiei contemporane”.Aproape că eram copleşiţi deprestanţa cărturărească a profesoru-lui. Se prezenta nu numai ca un enci-cloped, ci şi ca un autentic pedagog,stăpân pe arta oratoriei şi pe instru-mentele instructiv-educative. Cufiecare nouă întâlnire înţelegeam câtde importantă este pasiunea, înprestaţia unui profesor. Dar portretulprofesorului a căpătat un contur şimai clar la cursul de filozofieromânească. Pentru că una este săvorbeşti cu pasiune despre un feno-menolog francez şi alta este săvorbeşti cu trăire românească despremesajul poetico-filozofic al celui carea fost şi este Mihai Eminescu. Înpredarea filosofiei lui Eminescu profe-sorul Ghideanu nu empatiza doar prinştiinţă şi pasiune, ci şi prin emoţia pecare o transmitea, prin timbrul vocii şiprin gestică. Trăiam impresia că at-mosfera pe care o crea erairepetabilă. De aceea, încă de la în-ceput, am refuzat să-mi iau notiţe laaceste cursuri. Preferam să urmăresccomportamentul profesorului, subtoate aspectele. Şi cred că nu amgreşit. Cert este că profesorul TudorGhideanu m-a ajutat să pricep că ge-nialitatea întregii creaţii eminesciene

este dată atât de muzicalitatea limba-jului, cât şi de profunzimea gândului.Că, pentru a-l înţelege, trebuie să ţinseama de rotunditatea, chiar desfericitatea acestei creaţii.

Ce a urmat după terminareafacultăţii? Mai visaţi la sfericitateacreaţiei eminesciene?

După ce am dobândit licenţaîn filozofie mi-am dat seama că sunttotal nepregătit pentru carieradidactică. Eram nepregătit mora-liceşte. Întrucât am terminat cu omedie destul de mare, speram să îmicontinui activitatea în cercetare, ori înpublicistică, de unde să pot încercaun doctorat. Realitatea a vrut însăaltceva, astfel că am optat pentru orepartiţie la Liceul industrial Nr. 4 dinBacău. Altfel spus, studenţia s-a ter-minat, relaţiile cu foştii profesori s-aurărit şi răcit, doctorat am încercat însăfără nici o şansă, iar gândul la Emi-nescu, deşi slăbise, nu voia sămoară. Era încă suficient de puternicpentru a mă stimula să îmi continuilecturile. Şi, mai ales, suficient deînţelenit în fiinţa mea, pentru a puteasă renască după evenimentele din1989. Oricum, trebuie să recunoscfaptul că acele evenimente m-au revi-talizat spiritual. M-au făcut să înţelegcă nu este suficient să ai doar ştiinţăde carte, ci îţi mai trebuie şi cevacuraj. Nu neapărat obrăznicie, ci maiales încredere în forţele proprii. Cuaceastă convingere am început săcaut oportunităţile, în noile condiţii so-cial-politice. Şi oportunitatea mea avenit, în toamna anului 1991, cândam devenit doctorand în filozofie, totla Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi.Atunci, fără să ştiu prea multe înlegătură cu sarcina pe care mi-oasum, am propus ca tema de cer-cetare să se intituleze „Filozofiaindiană şi creaţia eminesciană”. Pro-punerea a fost acceptată, după carea urmat aventura cercetării.

De ce vorbiţi despre aceastăcercetarea ca despre o aventură?

Pentru că, trebuie să re-cunosc, personal, mi-am clarificatfoarte greu felul în care poate firaportată creaţia lui Mihai Eminescula vechea spiritualitate indiană. Dinacest motiv, împart perioada cercetăriîn două faze. În prima fază decăutare, aproximativ 2-3 ani, nuputeam să-mi pun ordine în gânduri.Citeam foarte mult, dar ineficient. Nuputeam să-mi valorific lecturile, în-trucât nu ştiam ce vreau. În aceastăstare de criză, împinsă aproape pânăla disperare, salvarea a venit chiar dela Eminescu. Am descoperit în manu-scrisele rămase de la poetul-cugetător următorul text: „Minteaoamenilor învăţaţi, dar fără talent pro-priu, adică purtătorii fiinţei moarte mi-o închipuiesc ca o sală întunecată, cuo uşă de intrare şi una de ieşire. Ideilestrăine intră printr-o uşă, trec prin în-tunericul sălii şi ies pe cealaltă, sin-gure şi reci. Capul unui om de talente ca o sală luminată, cu pereţi deoglinzi. De afară vin ideile, într-adevărreci şi indiferente, dar, ce societate,ce petrecere găsesc! (…) Şi cum iesele din această sală luminată? Multe,întâi inamice, ies înfrăţite, toatecunoscându-se, toate ştiind clar în cerelaţie stau sau pot sta şi astfel secomunică autorului, şi el se simte înfaţa unei lumi armonioase, care-latrage” (manuscrisul 2287, fila 15).

După lectura repetată a aces-tui text, am priceput ce trebuie să facşi, astfel am putut trece în cea de-adoua fază a cercetării. Trebuia, nicimai mult, nici mai puţin, ca neapăratsă înţeleg ce s-a întâmplat în minteacreatorului de geniu. Pentru aceasta,mi-am imaginat că am putut să măstrecor în acea încăpere luminată,ajutat de o schemă ipotetică, eficientăprin simplitatea ei. Prin acea schemăfăceam câte o conexiune întreoglinzile celor patru pereţi care lu-minau mintea geniului şi patru culmi

ale culturii universale, de la înălţimeacărora Mihai Eminescu îşi exercitavocaţia de poet-cugetător. Astfel, mi-am imaginat că la peretele din spatepot conecta întreaga culturăromânească existentă până la timpulrespectiv, la peretele din stângafilosofia clasică germană, la pereteledin dreapta filosofia antică grecească,iar la peretele din faţă vechea spiritu-alitate indiană. Infiltrat în acest labo-rator nu-mi rămânea decât să observ,cu discreţie, cum vin ideile pe o uşă,în ce dans intră şi cum ies pe uşacealaltă.

Prima chestiune pe care tre-buia să mi-o lămuresc era în legăturăcu motivaţia lui Mihai Eminescu de asurvola, în maniera cea mai originală,tocmai aceste patru culmi ale culturiiuniversale. Ştiam deja, bazându-măpe concluziile marilor eminescologi,că Mihai Eminescu ţintea înpermanenţă către Perfecţiune, cătreAbsolut. Şi atunci mi-a fost uşor săpricep că el şi-a însuşit valorile aces-tor piscuri ale culturii universale toc-mai pentru a-şi satisface nevoia deAbsolut. O nevoie nutrită de rădăcinileadânci ale culturii române, pe careMihai Eminescu s-a angajat să le facăsimţite la orice judecată de apoi a cul-turii universale. De aceea s-a aplecat,ca nimeni altul, atât asupra filozofieiclasice germane, cât şi asuprafilosofiei clasice greceşti, ori asupravechii filosofii orientale, aflând căfiecare dintre acestea se centrau totpe problematica Absolutului.

Cea de-a doua chestiune pecare trebuia să mi-o lămuresc eraurmătoarea: Dacă Eminescu esteatras de Absolut, de ce nu semulţumeşte cu nici una dintre soluţiiledescoperite în piscurile culturii univer-sale? Observându-i gândurile mi-amdat seama, pe de o parte, că MihaiEminescu a descoperit virtuţi atât înfilozofia clasică germană, cât şi în filo-zofia antică grecească, însă şi-a datseama că soluţia cea mai profundă laproblema Absolutului poate fi întâlnităîn vechea spiritualitate indiană. Amobservat, pe de altă parte, că Emi-nescu survola aceste piscuri ale cul-turii universale nu ca pe nişte sursede la care să se inspire, ci pentru a-şiimpune propria sa viziune asupra lor.Altfel spus, Eminescu nu căuta să îm-prumute un Absolut, ci să creezeunul, să-şi creeze propriul său Abso-lut. De aceea, Absolutul lui Eminescunu este nici unul german, nici unulgrecesc, nici unul indian, nici unul teo-logic, nici pur filozofic, este un Absolutpoetico-filozofic românesc.

Pentru a-şi crea acest Abso-lut, Eminescu a înţeles că nu este su-ficient să se manifeste nici doar capoet, nici doar ca filozof, ci să conjugeresursele poeziei cu cele ale filosofieipentru o altă înţelegere a lumii, pentruo proprie viziune asupra colţului nos-tru de univers. O înţelegere către caretrebuie să înaintăm, cu preţul oricăruiefort. Pentru că Eminescu ne oferămai mult decât o filozofie-fără-imaginişi mai mult decât o poezie-fără-ideefilozofică. Eminescu ne-a dăruit opoezie care spune ceva nemuritor şio filozofie care vibrează la tot ce estemuritor. Problema este ca noi săînvăţăm să le înţelegem împreună,aşa cum ni le-a dăruit geniul său.

Aşadar, cu aceste gânduriaţi mers să obţineţi doctoratul înfilozofie. Când s-a întâmplat eveni-mentul?

Şedinţa publică de susţinere arezultatelor cercetării mele s-adesfăşurat în septembrie 1997.Preşedintele comisiei de doctorat afost Prof. dr. Tudorel Dima, membrucorespondent al Academiei Române,decanul Facultăţii de Filozofie, din

- martie 2016 - A consemnat Ioan PRĂJIŞTEANU

(Continuare în pag. 4)

Eminescu ne-a dăruit o poezie carespune ceva nemuritor şi o filozofie carevibrează la tot ce este muritor

- dialog cu scriitorul Ştefan Munteanu -

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB 108

cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi.Iar membrii comisiei au fost: 1. Prof.dr. Constantin Marin, conducătorştiinţific, Universitatea „Al. I. Cuza”Iaşi; 2. Academician, prof. dr. Alexan-dru Boboc, de la UniversitateaBucureşti; 3. Academician, prof. dr.Gheorghe Vlăduţescu, de la Universi-tatea Bucureşti; 4. Prof. dr. Petre Du-mitrescu, de la Universitatea „Al. I.Cuza” Iaşi; 5. Cercetător ştiinţific prin-cipal, dr. Traian Ştirbăţ, de la Institutulde Ştiinţe Socio-umane, Iaşi; 6. Conf.dr. Neculai Bobică, de la Universitateatehnică „Gh. Asachi”, Iaşi. I-am amintitpe toţi, pentru că de la fiecare am avutde învăţat câte ceva. În faţa acesteicomisii, dar şi a unei largi şi selecteasistenţe, am trăit unul dintre cele maiimportante momente din viaţa mea.Păstrez şi acum, în manuscris, textulpe care-l pregătisem pentruprezentarea lucrării. Pe scurt, pre-gătirea doctoratului mi-a cerut un efortdeosebit, dar a meritat să-l fac, în-trucât mi-a procurat multe satisfacţii şibucurii. Efectele acestei împlinirim-au urmărit în tot restul cariereişi, inevitabil, se prelungesc până înprezent.

Mi se pare că tot prin aniiaceia aţi şi publicat prima cartedespre Eminescu. Îmi amintesc

bine?Imediat după susţinerea doc-

toratului, deci tot în anul 1997, textultezei a devenit carte, la EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ocarte cu un destin norocos, sub celpuţin două aspecte. Deşi am rostit demai multe ori povestea acestei cărţi,o repet şi cu această ocazie, întrucâtnu cunosc o formulă mai discretă dea mă lăuda. Cartea a fost norocoasă,în primul rând, prin faptul că profe-sorul ieşean Tudorel Dima, în numelecomisiei de doctorat, unde a fostpreşedinte, precum şi în numeleFacultăţii de Filozofie, unde eradecan, a propus-o la Secţia de Filo-zofie a Academiei Romane, pentru afi premiată. Dintre toate propuneriledin ţară, în contul anului 1997, laSecţia de Filozofie a AcademieiRomâne au fost selectate două, re-spectiv cartea mea, care a fostdistinsă cu Premiul „Ion Petrovici” şicartea colegului Anton Adămuţ,(Filosofia substanţei, Editura Institu-tul European, Iaşi, 1997) de la univer-sitatea ieşeană, care a primit Premiul„Vasile Conta”. Cartea mea a fostnorocoasă, în al doilea rând, prin fap-tul că a fost descoperită în CV-ul uni-versitar, de către o editură spaniolă,care mi-a cerut permisiunea să otraducă în limba spaniolă şi să o pub-

lice. Am fost de acord, după ce amfăcut unele modificări în structura tex-tului şi am actualizat bibliografia.Spiritul cărţii a rămas în totalitateacelaşi, întrucât îl consider încă demare actualitate. Este vorba de Edi-tura Niram Art din Madrid. O editurăserioasă, care a făcut o treabă foartebună, astfel că de la jumătatea lui de-cembrie 2015, cartea a fost scoasăpe piaţa europeană şi americană. Înlimba spaniolă, lucrarea se intitulează„La Filosofia India y la creacion liter-aria de Mihai Eminescu”.

Acum înţeleg şi mai bine dece, chiar şi exigentul critic şi is-toric literar, Constantin Călin,vorbeşte despre dumneavoastrăca despre un eminescolog.

Sigur că mă bucură apreciereafăcută de distinsul cărturar ConstantinCălin. Cred chiar că între mine şi int-electualul C. Călin există sentimentede respect reciproc. În 1993, când amintrat în colectivul Universităţii Bacău,am avut norocul să-l cunosc şi să mi-l asum ca model de comportamentuniversitar. Cu timpul, relaţiile noastreau devenit chiar amicale şi, pentrumine, foarte benefice. Am învăţat, dela C. Călin, cât de important este săfii mereu la curent cu noutăţile dindomeniul pe care îl profesezi. Amînvăţat rostul unor criterii de exigenţăşi de autoexigenţă.

De aceea, am primit cu de-schidere sugestiile, dar şi criticile,care au venit, ori care vin, de la Dom-

nia Sa. Sunt bucuros că exigentulcritic şi istoric literar a făcut aceaapreciere, în anul 2001, dar sunt la felde bucuros că a şi păstrat-o, reluând-o peste cincisprezece ani. Vreau săspun că textul respectiv a fost cuprinsîn volumul Cărţi din ziar, vol. III(Acorduri și conflicte locale), apărutla Editura „Babel”, Bacău, 2016.

La ce proiecte lucraţi dom-nule Ştefan Munteanu?

Au trecut deja câţiva ani decând poposesc, în cea mai mareparte a timpului, asupra operei luiEminescu. Ştiu că istoria şi criticaliterară se presupun. Dar eu simt căsunt încă în stadiul în care trebuie săcunosc mai multă istorie. Altfel spus,cred că trebuie să insist pentru aînţelege mai bine mesajul acesteicreaţii. Sigur că, pe măsură ce îmi voidepăşi dubiile, o să formulez şijudecăţi de valoare. Sper să îmipăstrez precauţia, chiar dacă timpulcurge din ce în ce mai rapid. Camodel de eminescolog îl păstrez peConstantin Noica. Cred că nu suntprea bine înţelese, deocamdată, nicijudecăţile lui Noica privitoare la operapoetului-cugetător.

Ca răspuns direct la întrebare,cred că textele care mi-au apărut înultimii ani în revista „Ateneu”, pot luachipul unei viitoare cărţi, chiar în lunileurmătoare.

- Vă mulţumesc pentruminutele acordate şi vă dorescsucces!

- dialog cu scriitorul Ştefan Munteanu -(Continuare din pag. 3)

Nu șiu de ce mi-l imaginez peEmilian Marcu învăluit într-un fel deaură tainică atunci când cuvintele iauînfățișarea versului, ca apoi însășipoezia sufletului deschis să se ia la în-trecere cu zborul păsărilor. Poate așa seîntâmplă și cu alți poeți aplecați asupracolii albe, poate, dar cred că la el ima-ginile poeice se trag chiar din adâncuriascunse, structurate abisal în sim-țăminte ce se vor exteriorizate și ieșitepe ferestrele largi ale casei ca nișteecouri ale gândului lăuntric. Noul săuvolum Dansul pe eșafod și alte poeme,2015, îi întregește opera lirică ca unrecital plin de voci, când luminoase șicu sonorități de vioară măiastră, cândtriste ca umbrele copacilor uscați deprea multă secetă. Neîndoios căinspirația și trăirea poetului izvorăscdin ființa cu muliple disponibilități cre-aive, dar și de acolo unde lebedele luiApollon cântă mai frumos când li seapropie nefericirea: ”O pasăre înnoaptea noastră bate,/ Ca-ntr-ofântână în care cerul a căzut./ Opasăre-i un munte de singurătate/ Ceduce eșafodul în pământ./O pasăre cuaripa-i ne-amână,/De parcă-ar prefiranisipul de pe crin./ În umbra ei e sabialumină/ Ca-ntr-o fântână cu izvorulplin/…O pasăre în noapte lungă,zboară/ Să ia pe aripi ghiloina grea./Eu n-am să las tăișul să mă doară:/ Prinel voi luneca-ntr-o stea” ( O pasăre în noapte).

Emilian Marcu și-a găsit pluta cucare străbate îninderea învolburată avieții, iar atunci când naufragiazăașteaptă refluxul odată cu mărețiaomului, din nou își începe călătoria na-vigând spre alte țărmuri, din nou„ascultă foșnetul nisipului din manu-scrise, împresurat misteric de umbrelelăptoase, cercând a afla – sublăcrimarea hipnoică a clipei – tainiţa lu-minii” ( A. D. Rachieru). După Nunta însâmbure (1974) şi Amiaza câmpiei(1977) urmează alte peste 30 de vol-ume, o recoltă poemaică ameţitoare,pornită din rezonanţa lirică aHeleşteniului de başină, pluitoareapoi peste colinele Iaşului înmiresmatcu flori de tei, trece prin spaţiul mioriiccu dulcele freamăt de leagăn românesc,ajungând până prin Spania, Franța, An-glia, S.U.A., Elveţia, Ucraina, Rusia, Ser-

bia etc, ca şi cum, vorba lui Mihai Cim-poi, „poemele sale trebuiau să seprefacă în esenţe tari şi în ceasurivindecătoare”, atât de necesare şi pemeleaguri străine. „Poet din născare,Emilian Marcu rămâne poet în tot ceainge” ( Al. Dobrescu), el cântă lin şitrist, calm şi risipitor, dulce şi amar, deparcă ne-ar repune în starea de începutde lume, dar şi cu freamăt şi revoltă, custrigăt vehement, atunci când nu mai eloc de reflecţii şi adevăr sau de linişteaborgesiană, este doar impul dilemelor,socio-umane, cel al orgoliilor sub tensi-unea perpetuă, şi impusă de zgomot.Cu un registru temaic şi ideaic ieşit dincomun, sensibil ca orice moldovean au-tenic, opera consistentă dă măsuraunui versant mai mult tragic, ca şi cumtotul ar avea sorgintea într-o ceremoniea primordialului, trecând prin ceapăgână şi apoi, târziu intrând înexistenţa banală, în contact şi conectatla rânduielile nebuniei şi a comicului ac-tual. Nimic nu-i scapă poetului şi nimicnu iartă când e vorba de avatarul fiinţeiîntr-o descumpănită: „ nebunii duc pefrunţi peceţi de sare,/ Nebunii duc înmâini un craniu de-mpărat/ Şi-nvaţălumea că aşa se moare/ Şi lumea-nvaţă-un adevăr ciudat./Pe gura lormari trandafiri de ceaţă/ Blând înflo-resc de parcă ar fi vii,/ Şi lumea-nvaţă-o, dar, câte nu învaţă! -/ Lucruri şiutede nebuni şi de copii…” (Iluzie).

Uneori avem impresia că existenţaeului poeic se retrage subil la mar-ginea lumii, acolo unde îşi consumăexperienţele încercate, simultan cudespărţirea de condiţia telurică, dar înpăstrarea cu sensibilitate magnifică anaturii.

Se spune că opţiunea pentru pri-mordial până la suprareal obieciveazăsenimentele, ele devin chiar maiumane decât în umanismul terestru.Atunci nu-i de mirare că Emilian Marcuadoptă asemenea retrageri, parcă fugede sine însuşi evadând din impul efe-meridelor, el se simte, „îngerul de stelefulgerat” visează, „ în tăcere-n pleoape,zboruri şi mirare” sau descoperă că „Acum e impul fulguit de vis./ Pe brumeimpul spaime-ngheaţă,/ Un arbor arodit în paradis/ Mari flori cu fructele-ide gheaţă./ Acum e impul unei marisurpări,/ Acum e veacul vertebrelor

uşoare./Se-aleg de fulger apele înmări./ Şi-abia simţim c-aceasta nu maidoare”. În Dansul pe eşafod şi altepoeme discursul liric însă alunecă dom-inant spre sumbre presimţiri, cele maimulte poeme surprind reacţiile fiinţei înfaţa prăbuşirii, a trecerii spre universulpregnant al nefiinţei. Revelaţia experi-mentelor miice ale cuvântului parcă nuse mai află sub semnul dezvăluirii ele-giacului, cât sub mărturisirea iubiriichiar şi în „eşafodului”, al acelui eşafodcare muilează emoţia pură şiestompează memoria vieţii cu toatezările ei luminoase. Poetul trasează re-compunerea complexului de reacţii înfaţa implacabilului cu gestul metaforicîn plină răzvrăire sau resemnare, deparcă ar fi parcurs deja etapele iniţieriiîn incongruenţa nemilosului sfârşit:

„… Tulbure şi straniu lunecând spremoarte/ Voi vedea călăul împlinit înmit./ Unde-i ghiloina, vom sorbi ab-sint;/ Condamnarea fi-va, la singu-rătate. / Şi cu câtă grijă ranamă-nlumine/ Pe când ghiloina vieţii-osă mă-nchine” Aici nelinişteaexistenţială nu mai intră în conflict cunostalgia iubirii, acum toate drumurileduc spre orizonturi eterne.

O ulimă dorinţă parcă şi un ulimgând nu puteau să fie rosite. Maiemoţionant decât în poemul pe Care îlredăm în întregime: „Un crin de-ai fi, iu-bito, pe rană te-aş purta,/ Polenul lui,balsam, mi-ar fi în astă seară,/ Un imnde slavă, să cânt în cinstea ta/ Tu râulblând de rouă, biserică de ceară.// Sătrecem în uitare prin pielea mea de

iarbă/ Şi greieri să se-adape din ochii-ţirouraţi./ Iubito, dacă ninge cu flori înnuntă-ntreabă,/ De-n apa nunţii, iată,sunt mirii îmbrăcaţi.// Un crin de-ai fi,iubito, pe rană te-aş purta/ Ca într-orăsărire în tulburarea noastră./ Polenullui să curgă cum lăcrimarea ta;/Cămaşa nunţii, iată, ne fie ranacastă.// Un crin de-ai fi, iubito, pe ranăte-aş purta/ Şi râu ar fi polenul spreînălţarea ta.” ( Un crin de-ai fi, iubito).Poezia aceasta, ca de alfel întregulvolum, ne trimite la lirica de transfigu-rare a lui Rilke, cu tonalităţile ei amplepe tema iubirii, a morţii, a fiinţei os-cilante între simplitate, angelic, gândurişi afecte, înlăcrimând formula uneiexpresivităţi deosebite.

Lectura poemelor lui EmilianMarcu induce ciitorului splendoareaunei sensibilităţi din ce în ce mai rarîntâlnită în literatura contemporană,pusă sub semnul îndoielii, al spaimei şinelinişii, o sensibilitate însoţită detrăirea senimentului complex al vieţii,regăsită în desinul eului, regăsită îndesinul eului liric, dar care, până laurmă, se închide cu toate iluziile şideziluziile în tremurul dramaic alsfârşitului, în tragismul reverberat închiar miezul zbuciumului existenţial. Unalt final; o altă iluzie, un ecou, o altăexistenţă?: „Stau în ecou ca-n patulnupţial/ Şi simt, încet, cum rana mă-nconjoară./ În patu-acesta stau, lamodul ideal,/ Că floarea ghiloinei n-osă mă mai doară./ Nuniri cereşi totard în lumânări,/ În flacăra lor rece, ca-n mindire/ Pe eşafod sunt tras de-atâtea ori,/ Acolo-s dus să fiu dreptmire./ …Stau în ecou ca-ntr-un balsamciudat, / Ecoul parcă mă îngroapă-nsine,/ Umbra mea curge spre decapi-tat,/ Doar vocea-ntreagă acolo mă maiţine…” (Stau în ecou).

Indubitabil , opera lirică a luiEmilian Marcu, ca şi cea epică, faceparte din acel prescris al omului gândi-tor şi creator cu toate conotaţiile, de lafantezie şi vis, la purificare şi vid, la otrăire de graţie, unde se afundă cu bunăşiinţă şi unde impul interior e multmai generos decât impul real. Ciitoriipoetului ieşean rămân cu un suflu ar-dent şi cu înfiorarea unei metaforetulburătoare. Poemele sale sunt cuadevărat memorabile, demne de oreprezentaivă antologie a poezieiromâneşi contemporane.

Nicolae Busuioc

Ecouri ale gândului lăuntric

pagina 5revist\ de atitudine

PLUMB 107

Haosul climatic începesă-şi arate colţii, ca înreclamele pentru pasta dedinţi Sensodyne. Din pri-cina supraîncălzirii globaleşi a incendiilor, anticul şi în-

soritul Parnas a fost azi evacuat: bătrîneleMuze, în loc să-şi mănînce şi ele liniştite pen-sia acasă după atîta istorie, s-au văzut silite săemigreze, urmînd exemplul marocanilor şi alsirienilor, în nordica Suedie.

Dovadă şi noul volum hiperboreean sem-nat de Camelia Iuliana Radu, Norr (Edit. Tra-cus Arte, 2015), cu o copertă foarte originalilustrată cu tichetul de bagaje al poetei la cursaTarom RO 331 de astă-vară cu destinaţiaStockholm.

Dacă acolo autoarea Caietului roşu şi-agăsit într-adevăr însăşi „esenţa propriului dis-curs poetic”, cum constată în prefaţă bădiaGroşan, e greu de zis. Dar Scandinavia va fifost, în orice caz, o experienţă mai profitabilădecît arabicul Oman despre care-mi vorbeapoeta în urmă cu doi ani atunci cînd îşi lansala Muzeul Naţional al Literaturii precedentulNegru de iarnă (2014). Căci, la drept vorbind,cît de mult te-ar fi putut inspira mările de nisipale Arabiei, cu dogoarea şi balegile lor decămilă ? Nici chiar vehementul cetăţean dinTars, revoltat la culme de respingerea petiţiilorpentru obţinerea autorizaţiei de apostol (veziCorinteni II, 11 sau Galateni, 1), nu izbutise să-i convingă pe Petru, Iacov şi Ioan că orbitoarealui vedenie din deşertul sirian îi fuseseinspirată de altceva decît de şocul insolaţiei.

În schimb, lecţia de austeritate cu careploieşteanca noastră s-a întors acasă de peţărmurile Mării Baltice ţi-aduce aminte deprescripţiile primite de Arjuna de la Bhagavatîn Yoga renunţării: „am învăţat de la suedezi /să preţuiesc o fereastră mare / o haină albă /şi apa cu gheaţă alături de o felie de pîineprăjită / ca singure merinde ale unui prînz // amînvăţat să iubesc fructele / pentru că ele nucresc sub orice soare // am învăţat să nu îmipese de hainele şifonate / să preţuiesc toateacele întîmplări ale zilei / care nu cer bani şinu fac rău altuia // cititul / sportul pe stradă /apa rece / soarele / trupul // am învăţat că unom are demnitate dacă este curat / nu scumpîmbrăcat / că a fi în trend înseamnă a fi maisimplu ca alţii / că a nu fi bogat este acelaşilucru cu a fi / atunci cînd citeşti o carte // să aigrijă de tine înseamnă să trăieşti cu minim denevoi / să îţi înţelegi trupul înseamnă sămănînci puţin / să fii fericit doar cu aer şi pri-eteni // ... // am învăţat că a vrea foarte puţin /cît mai puţin / înseamnă a face mult, tot maimult // sufletul este singurul constructor / restuleste zăpadă / se topeşte”. Nimic mai adevărat,atîta doar că pentru a-ţi simplifica astfel viaţaeliberîndu-te de sclavia dorinţelor nu ai nevoiesă fii nici suedez şi nici brahman, e destul săte călugăreşti ori să-ţi iei model pe filantropulWarren Buffett, al doilea om bogat de peplanetă după Bill Gates şi inamicul numărulunu al societăţii de consum, care nu are pebirou nici laptop, nici telefon mobil, nicilimuzină cu şofer la scară, nici avion personal(şi, culmea ironiei, conduce Berkshire Hath-away, prima companie de avioane particularedin lume), nici bodyguarzi, nici vilă în Pipera(stă de 50 ani în Omaha la trei camere, fărătablouri pe pereţi şi „gablonzuri”) şi care nu-şiiroseşte timpul liber prin supermarketuri („Nuvă cheltuiţi banii pe lucruri ce nu vă sînt cuadevărat necesare”), nici prin cluburi mondeneşi nici pe facebook, seara mulţumindu-se doarsă ciugulească floricele de porumb la televizor.De altfel, preceptul „să trăieşti cu minim denevoi”, „să vrei cît mai puţin”, să nu depinzi dealţii, într-adevăr tradiţional în Suediainterbelică, nu mai are nimic de-a face cu ac-tualul stat asistenţial instaurat după revoltastudenţească din 1968, care a creat „un noutip de om – imatur, iresponsabil şi dependent(...) asemeni copiilor răsfăţaţi” şi revendicativi,nişte „monştri egoişti” adepţi ai izolării, mariconsumatori de antidepresive şi de sinucideri,de la Per Bylund citire (Cum statul asistenţiala corupt Suedia).

Nu degeaba poeta însăşi, villonizînd petema vikingilor de alădată, are senzaţia căceva nu e în ordine cu bălanii ăştia: „mă tot

uitam după vikingi / pe toate străzile şi la toateintersecţiile / neam, să dau de ei / erau doarnişte bărbaţi înalţi / subţiri ca bradul tînăr şi lafel de frumoşi //...// ce-ar fi să te mai uiţi o dată? / privesc şi văd bărbaţi care citesc / îşi ducacasă / pe umeraş hainele curate de laspălătorie / bărbaţi politicoşi trec pe străzi / întăcere / uneori visători //...// sau poate / poţivedea numai ceea ce cunoşti”. Şi cum altfel ?

Cînd ceva e prea frumos ca să fieadevărat, cel mai probabil nici nu este.Bunăoară, reclama cu care i se scot ochii po-etei „aici nicio femeie nu strigă după ajutor / tunu vezi ?” este la fel de înşelătoare ca spotulnostru publicitar de odinioară cu „Dormi liniştit,la căpătîiul tău veghează Fondul Naţional deInvestiţii”. De fapt, Suedia ocupă al doilea locîn lume, după Africa de Sud, la violuri, cărorale cade victimă fiecare femeie din patru, numaila Stockholm media în 2012 fiind de cinci vio-luri pe zi. Deh, cine le pune să se dea huţa pebiciclete pe sub nasul emigranţilor toată zi-ulica? Iată prototipul acestor girafe cu pedale:„cu picioarele ei lungi / femeia suedeză deşirăluna / şi mîngîie gheţarii pe creştet / sub o vrajăde o zi // cînd trece pe stradă în pantaloniscurţi / bărbaţii veniţi de pe alte tărîmuri / îşiînchipuie că este o sirenă deghizată / sau căa emigrat din mare pe uscat // frumuseţea desoare alb merge dimineaţa pe bicicletă / lamuncă sau la şcoală în sandale uşoare, fărătoc /...// îţi poţi imagina că seara / stinge beculdirect din pat / cu piciorul / sau că este ospecie inventată / un prototip lansat în seriemică / de un zeu pretenţios”. Nici nu e de mi-rare, aşadar, invazia asta de „bărbaţi veniţi depe alte tărîmuri”.

S-ar zice că roata istoriei le plăteşte azivikingilor sîngeroasele lor năvăliri în Europaprimului mileniu, căci, de fapt, nu e vorba doarde mirajul suedez şi de poveşti cu zîne „bălaie/... / singure şi perfecte”, ci de întreaga Scan-dinavie, devenită un adevărat peştişor de aursau văcuţă Kamadhuk a emigranţilorhabarnişti. Ceilalţi însă, iniţiaţii, nu se mai potlăsa păcăliţi. O anglofonă comenta pe internetla 26 martie 2014: „Am trăit în Suedia 37 deani şi URĂSC acel loc blestemat ! Oamenii-sglaciali, nu le pasă unora de alţii şi se complacîn a şedea singuri în locuinţele lor. Niştecîrpe!”. The Guardian a demolat utopia social-economică suedeză, cartea lui Michael BoothThe Almost Nearly Perfect People – TheTruth About the Nordic Miracle a redus la in-fern unul după altul, metodic, toate paradisurilescandinave. Eterna şi fascinanta Suedie, unde

educaţia mino-rilor în familieeste interzisă(modelul Platon),a inspirat proiec-tul Consiliului Eu-ropei de aelimina din acteleoficiale distincţia„mamă” / „tată”ca „discriminato-rie pentru femei”.F e r i c i t aD a n e m a r c ă ,unde cel mai bunprieten al omuluie porcul, deţinerecordul mondialla impozite, anti-depres ive ş icanceroş i . În

Norvegia, ţara cu cea mai scumpă capitală (opizza 50 euro, o sticlă de vodcă peste 100),Anders Behring Breivik şi-a masacrat 92 detineri compatrioţi, mai mulţi decît au ucis nemţiiîn războiul mondial. Finlanda, furnizorul de hîr-tie al revistelor porno ruseşti, este campioanăla crime şi sinucideri. Islanda, unde aproapetoţi cei 320.000 de locuitori se înrudesc (şichiar seamănă !), se îndreaptă către dezastrulderivei genetice. Capcană sau nu, Nordulrămîne totuşi un exerciţiu benefic poeţilormeridionali, paginile confesive ale Cameliei Iu-liana Radu o demonstrează cît se poate deconvingător. Geografia este doar pretextul,ceea ce contează cu adevărat fiind să-ţi de-scoperi printre străini, după reţeta Scrisorilorpersane, propriile puncte cardinale.

Made in SwedenCamelia Iuliana Radu, Norr, Edit. Tracus Arte, 2015

Em

il L

un

gea

nu

-George Cornilă pare a fi suferit omaturizare rapidă, ajungând în doarcâţiva ani de la un roman de debut ni-hilist, crud, frust („Cu dinţii strânşi”), la unveritabil tur de forţă, o vastă scriereramificată ce îmbină numeroase stiluri şicurente, cu frază barocă şi meditaţiifilosofice („Miezul nopţii în Cartierul Fe-linarelor Stinse”) şi continuând cu o trilo-gie istorico-fantastică de mare anvergură,

o veritabilă saga în care a construit o lume care ne estedeopotrivă străină şi familiară. După cum scriitorul însuşi amărturisit-o, cele trei cărţi care compun „Regele lupilor”(„Toiagul de stejar”, „Fierul zeilor” şi „Povara coroanei”) aufost scrise din nevoia acestuia de a citi astfel de cărţi, dindorinţa sa de a aduna laolaltă fragmente de istorie şi de mi-tologie de teama ca acestea să nu se piardă, să nu se stingăîn uitare. Din ce a reieşit din dialogurile mele cu scriitorul,acesta a considerat esenţial pentru noi ca popor cu o culturăstrăveche să arătăm, să ne arătăm mai întâi nouă înşine şiapoi întregii lumi, moştenirea uriaşă şi miracolul poveştilorde demult. Fiecare ţară, fiecare popor, fiecare trib ar trebuisă aibă o colecţie de poveşti, de mituri, de istorii, deînchipuiri, de reverii şi de spaime, adunate împreună, acce-sibile oricând tuturor. ”Consider că dacă fie şi un singurpopor eşuează în a face acest lucru, faptul ar reprezenta opierdere pentru toţi, o pierdere la nivelul întregii umanităţi”,mi-a spus George Cornilă. Ceea ce diferenţiază însă trilogia„Regele lupilor” de multe alte scrieri de gen, pe lângăvigoarea firului epic, pe lângă complexitatea detaliului istorical lumii reconstruite, pe lângă imaginaţia debordantă cu carea creat o lume închipuită, unică în literatura românească,este valoarea literară a scriiturii. Nu este o simplă ucronie, oluptă devenită banală între Bine şi Rău, nici o aventură dedragul aventurii, ci o redare minuţioasă a unor timpuri, a unoroameni, a unor credinţe, scrisă cu toată forţa şi elanul unuimare scriitor.

Îi regăsim în aceste pagini pe Burebista şi pe Decebal(Dekibalus), pe Traian (Traianus), Antoninus Pius şi MarcusCrassus, pe Zalmoxes, Gebeleizis, Pleistoros şi Bendis, peFăt-Frumos (Diegis cel Frumos), Harap-Alb (Harazus),Prâslea (Praslos), Pipăruş-Pătru (Pieporus), întâlnim zmei,balauri, scorpii, ghionoi, samce şi zgripsori, retrăim legendevechi, săvârşim un quest în căutarea unor artefacte miracu-loase, călătorim prin Sarmizegetusa, Rumidava, Zargidava,Setidava şi Tomis, precum şi prin locuri de basm, cetăţizmeieşti şi păduri fermecate, reconstruite cu meticulozitateaunui istoric, a unui antropolog, a unui naturalist. Oamenii luiGeorge Cornilă sunt din carne şi oase, au calităţi şi defecte,au bucurii şi dureri, creaturile sale sunt adaptate realităţii,regulilor biologice, chimice şi fizice ale lumii noastre, de-scrise, explicate, cetăţile sale sunt reconstruite piatră cupiatră, turn cu turn.

Însuşi eroul Daizus este clădit din lumini şi umbre, unom prins între idealuri şi brutalităţile realităţii unei lumi pecare noi ne-o putem doar închipui.

Nu este omul perfect, nu este eroul de carton, atotpu-ternic şi lipsit de orice viciu, are îndoieli, are căderi, are iubiri,are mânii, orgolii, sete de răzbunare, iar coroana pe care odoreşte este în acelaşi timp una care să mântuiască poporulsău, cât şi una care să-l mântuiască pe el ca om, cel ce vreaca legendele să fie adevărate, cel care crede că existămeniri şi că acestea pot fi împlinite, cel care se închină zeilor,hulindu-i deopotrivă. Unde mai punem că aceste cărţi suntilustrate şi însoţite de o hartă a tărâmurilor, aşa cumîntocmeşte orice scriitor de fantasy care se respectă. Ane-xele cărţilor cuprind un index cu referinţe la peste patru sutede personaje, personalităţi, eroi şi divinităţi, un bestiar cupeste o sută de creaturi fantastice şi un ierbar cu peste osută de plante miraculoase. Nu putem să nu ne închipuimcum ar putea arăta această trilogie într-o măreaţăecranizare.

După ce, pentru scrierile anterioare, i se găsiserăasemănări cu Borges, Kadare, Llosa sau Henry Miller, re-cent, criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea, vorbind des-pre „Regele lupilor”, l-a asemănat pe George Cornilă cuSadoveanu, Vladimir Colin şi Vintilă Corbul. Vorbind despreaceleaşi cărţi, eu l-aş asemăna, înainte de toate, ca stil şiîndemânare, cu J.R.R. Tolkien, mai apoi cu George R.R.Martin, poate puţin şi cu Sapkowski, iar în ceea ce priveştedetaliul istoric, parcă putem vedea similarităţi cu Simon Scar-row, poate chiar cu Sienkiewicz.

Aceasta pentru a continua o veche tendinţă de a com-para scriitorii între ei. George Cornilă aduce însă, aşa cumorice scriitor ar trebui să o facă, ceva nou, ceva al lui, fie căeste în stil, fie într-o întorsură a frazei, fie într-o imagine, ungând, o voce care parcă se aude de undeva, ceva ce nupoate fi identificat şi, prin urmare, nici comparat. Poate o maibună comparaţie face scriitorul Şerban Tomşa, care descriescriitura lui George Cornilă ca fiind „impecabilă, condusă cuo mână de maestru, iar paginile sale, de o epică amplă,copleşitoare, curg aidoma unui fluviu întins, cu bulboane şiadâncimi înşelătoare”.

(Continuare în pag. 8)

MATURIZAREA UNUI SCRIITOR–GEORGE CORNILĂ ŞI

„POVARA COROANEI”

Ioan

Cu

liță

Ușu

relu

revist\ de cultur\pagina 6

PLUMB 108

Îl cheamăConstantin T.Ciubotaru (abre-viat – CTC), fiinddumnealui mân-dru nevoie-mare(și are de ce) defaptul că e descen-

dent dintr-un… Bolohan de Reuseni(localitate unde s-a scris o pagină deistorie neagră a Moldovei), că peCreangă ar fi trebuit să-l cheme totCiubotaru și că etimonul persan al nu-melui lui Eminescu „Emin” înseamnă„reparator de încălțăminte”! Tot un felde ciubotar, nu?

Deja am citat dintr-o nouă cartea hâtrului Ciubotar(u), intitulată Con-vorbiri (in)discrete și apărută în2016, la Editura Rotipo din Iași. Ceface aici neastâmpăratul autor?Răspunde pe îndelete și suculent laîntrebările bogate și zbârnâitoare,precum coada unui zmeu în bătaiavântului, puse de Nicolae Dina.

CTC-ului i-a plăcut mereu săjoace dublu rol, pe lângă un consis-tent autor, să intre și în pielea câteunui personaj mișcător într-o direcțiebinecunoscută și mușcător în toatepărțile, având o mobilitate de prâsnelși convins fiind de adevărul ziceriilatinești ridendo castigat mores. Pen-tru el, lumea e o imensă scenă (nimicnou sub soare), adeseori de teatru ab-surd, oferindu-i mereu pretexte care,sub pana-i măiastră de truditor înfo-cat al scrisului, se descotorosesc de…prefix și devin texte de o incredibilăsavoare.

Așadar, Ciubotaru(l), răsărit desub geana fertilă a dealului Oadeci, și-a dat seama într-o vreme că e unadevărat… Bolohan, reușind să se de-plaseze (cu forțe proprii, înlăturânddin cale-i un ocean de piedici!) pânăaproape de malul Danubiului, ducândcu el dârzenia bucovineanului, ca s-oaltoiască pe locvacitatea învolburatăa câmpiei răsunând de trilul ciocârli-ilor, vara, și vibrând de sfătuireagureșă a… ciocârlanilor, iarna.

N. Dina, cel cu întrebările, neavertizează într-un text introductiv călectura cărții va oferi cititorilor posi-bilitatea de a cunoaște un OM și unSCRIITOR adevărat (scriitoriineadevărați s-au mumificat înarhivele CNAS?), majusculeleaparținându-i. Îmi vine a crede că șiOMUL e adevărat, mai ales că seconsideră descendent dintr-un preotvestit în zonă, pre numele lui Andrei,

trăitor pe meleagurile udeștene însecolul al XVIII-lea. Și părintele, tot unBolohan, a rezistat într-un satmărginaș al Bucovinei să nu semnezeactul de supunere a bisericii ortodoxefață de cea catolică vreme de 30 deani, scoțând-o din țâțâni pe vestitaMaria Tereza, dacă le mai avea… Isto-ria antică vorbește la un moment datde niște gâște salvatoare din templulIunonei, zădărnicind acțiunea decucerire a galilor, la Udești, spunepovestea (credibilă!), au fost trimiși,în 1770, soldați cu tunuri chiar înzilele Sfintelor Paști, să repete glo-rioasa figură din Ardeal, crucea făcutăde la dreapta la stânga nefiindconformă cu cea inversă, concluziadărâmătoare a prea virtuoaseiîmpărătese. De data aceasta, cu rolizbăvitor, au ieșit fătucile udeștene,întâmpinându-i pe bravii oșteni,porniți să le dărâme Casa Domnului,ca pe niște musafiri așteptați demultă vreme. Aceștia, după ce s-audesfătat cu produsele autohtone, auadormit ca niște prunci și, când s-autrezit, tunurile fuseseră înghițite de omlaștină. Pentru alte detaliimetaforice, a se citi piesa de teatruBolohanii, semnată, bineînțeles, deCTC. De unde se poate trage o altăconcluzie, aceea că apa trece, iar Bolo-hanii rămân.

Cartea în discuție poartă am-prenta unui CTC nedezmințit, aceeașivervă, pe alocuri oțetită și un comen-tator al vieții, născut în Zodia Fe-cioarei, însă cu o tolbă plină de săgețila purtător, mai ales că profesorul nus-a gândit o clipă să îngroape securearăzboiului, ce-i drept la el putemvorbi doar de măsura contraofensivei.Scrierile sale, aflăm, abordeazăsubiecte dintr-o largă perioadăistorică, fluxul comunicării fiindchemat să treacă printr-o baie acidă,a cărei formulă e proprietatea autoru-lui. Ai impresia, trecând prin operalui, că omul acesta, bogat hărțuit încădin vremea copilăriei, și-a dezvoltat șiun alt sistem de apărare. Inteligențaînnăscută pare să-i fi oferit posibili-tatea adaptării la situație, nu în sensdarwinist, ci, dimpotrivă, să-șistropească adversarul drept întreochi cu un lichid având proprietăți deanihilare, măcar pe moment,împrăștiat dintr-un pulverizatorinepuizabil.

Rezultă că CTC, trecând prinjumătatea de secol de „Ciumă roșie”,a rămas cu coloana vertebrală

dreaptă, inclusiv după ce s-a văzutîntr-o demo(no)crație originală, con-dus fiind de prea înțeleptele cuvinteale tatălui, care a refuzat să se înscrieîn colhoz, declarând răspicat și îm-potriva evidenței că nu știe să scrie:Dacă accepți bani nemunciți, nu uitacă cineva rabdă. Între această zicere,de o măreție cât istoria unui poporde… Bolohani și vorbele aruncate, caniște semințe otrăvite, ale unui satrapjudețean cu numele de Bobu (Partidulnu are nevoie de oameni deștepți, cide soldați care să urmeze linia) e odistanță uriașă.

Viața scriitorului e o întreagăepopee, constituindu-se dintr-un șirde excluderi, începând cu cea deîndepărtare din fosta organizație de

pionieri și terminând cu fugărireaunui excelent profesor din învă-țământ, peste tot fiind prezentă om-nipotenta securitate („soldați pelinie”, cu bastonul de… general pe subepoleții invizibili). Cine citește Con-vorbirile… are în față un om „nu marede statu”, însă puternic, cu principiiclare de viață, tenace, entuziast,îndrăgostit de profesie, secondat în-deaproape de jumătatea sa, cu opregătire de specialitate de înaltăclasă și educator tinzând către desă-vârșire, original prozator și dra-maturg, adică un bărbat cu pitici pecreier. Are până și o rugăciune pro-prie grefată pe cuvintele psalmistului,o fericită „colaborare”, cu ointerogație, pe la mijloc, cutre-murătoare: De ce, Doamne, omulsimte tot timpul dorința de a vicleniprin cuvinte? Păi, Hicleanul ce face?

Nu-ți șoptește la ureche dulcișor cănumai așa ești cel mai tare din… par-care? Și, cum ești înclinat să-i daidreptate, urmează căderea, în jos, ori,în anumite condiții, chiar în sus. Im-presia e că udeșteano-roșioreanulCTC s-a ferit de a face pactul, chiar șiatunci când a fost obligat să se înscrieîn PCR: Solicitat să candidez pentru di-verse formațiuni politice, am refuzatsă mai servesc politică. Puteam fi asis-tent la „Ștefan Gheorghiu”, să iaubuletin de București, casă. Nu amputut să înghit compromisurile care nise cereau. Adică a refuzat, spre cin-stea și onoarea lui, să se însemneze custigmatul Hicleanului, stăpân pestecei cu licența Facultății de FrecareMentală a mentei, impostorii de ieri șide azi care au nenorocit un popor și oțară, al cărei teritoriu a devenit un soide scenă cu circ permanent, iar„marea trăncăneală” a schimonosit (șio face în continuare) până și sufletulcomunităților rurale.

Opera lui Constantin T. Ciubo-taru e a unui Bolohan stăpân pe artacreației, uneori cu rezonanțecantemirești, cu o largă paletă de per-sonaje, mânuind cu dexteritatepotențialul bogat al limbii, războindu-se cu mârșavul sistem al pcr-ului(pile, cunoștințe, relații) trecut,prezent și viitor! Proza lui spumoasăse constituie într-un adevărat magnetpentru lector, sau, cum recunoaște, cuun pic (?) de orgoliu, însuși autorul,detașat în poziție de judecătorimparțial: Prozele sale degajă pasi-unea pentru scris, respectul față decititorul în fața căruia își deschideinima și mintea cu dărnicie șiînțelegere, dar să nu-i uităm zâmbetulștrengar și privirea-i șugubeață, pen-tru că observația fină, subtilitateaanalizei și moralismul (aș fi preferattermenul de moralitate) sunt la eleacasă. Este și acesta un mod de a iubilumea. N-am încotro și trebuie să re-cunosc sincer că m-am simțit iubit de„șugubățul” CTC (tradus înstrăinătate) și acum, la lectura ultimeicărți, o spovedanie și o introducere înpropria-i operă, de data aceasta cu unplus de sobrietate, în încercarea de agăsi „cuvântul ce exprimă adevărul”,după cum îi cerea, la vremeastudenției, în spirit eminescian, men-torul său spiritual din vremea aceea(un alt mare nedreptățit), profesoruluniversitar Constantin Ciopraga.

La final, doar o urare: să-itrăiască piticii de pe creier!

„Le style c'est l'homme même” sau Bolohanul colțurat de la Udești

Ioa

n Ț

ica

lo

A restituiî n s e a m n ă aîn a p o i a c e v a ,cuiva cu diferiteprilejuri și din anu-mite motive bineî n t e m e i a t e .RESTITUIRI ÎNALB ȘI NEGRUeste un volum

aniversar de poezii, semnat de poetulIoan V. Maftei-Buhăiești, vasluian sta-bilit în București, prilej cu care am afir-mat în una din paginile cărții mai susamintite: Trăiește dumnealui demult înBucurești/ Și-și amintește permanentde Buhăiești,/ E satul său natal deunde a plecat,/ Iar capitala, iată, că l-a consacrat!//

Dar ce restituie autorul prinaceastă carte? În primul rând,această noua apariție editorială esteuna aniversară: 75 de ani sub ZodiaRacului, după cum îi place dumnealuisă mărturiseacă și probabil toaterealizările, nu puține, dar meritorii,lăudabile de până acum să le resti-tuie. Dar cine sunt beneficiarii? Credcă își îndreaptă recunoștința, în primul

rând, spre părinții dumnealui, care îlurmăresc din înaltul cerului, apoidascălilor care i-au pus condeiul înmână, iar mai apoi i-au semnatdiplomele de studii, familiei, colegilorde școală și de serviciu, confraților șicriticilor literari care i-au fost înpermanență în preajmă, urmărindu-iascensiunea literară, actorilor care i-au interpretat rolurile din piesele salede teatru, așadar, tuturor celor cu carea colaborat, s-au aflat în apropiereasa pe acest câmp larg al vieții dum-nealui, până la această vârstă de treisferturi de veac. Fiind matematiciande profesie și poet consacrat, așputea spune că în matematică a făcutdiferite combinații de „n” obiecte luatecâte „x”, iar în literatură a făcutcombinații de litere și cuvinte spre ane transmite sentimentele și gândurilesale poetice prin cărțile publicate șiapreciate de cititori. Volumul de față,fiind unul aniversar, 75 de ani deviață, poetul a adunat între coperți șio parte din aprecierile unorpersonalități ale vieții literare de lanoi, exemplificând numai câteva:

„Prin urmare, în scurt timp, dom-

nul profesor a scris mai multe cărţidedicându-se genului liric dar şi celuiepigramatic şi, trebuie sărecunoaştem, nu fără succes! Estemembru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, al Uniunii Epigramiştilor dinRomânia dar şi al cenaclului CincinatPavelescu din Bucureşti şi al Acade-miei Libere „Păstorel” din Iaşi, cena-

cluri ce au ca primă exigenţă calitateacreaţiei…” (Mihai Batog-Bujeniță);„Ioan V. Maftei – Buhăiești este fonda-torul Trupei Artistice de Teatru ,,AntonPann” din București, cu care ia parte

frecvent la concursuri și festivaluri,obținând importante distincții artistice.Este fondatorul Festivalului Naționalde Creație și Interpretare Artisticăpentru Copii ajuns la cea de-a treiaediție…” (Geo Călugăru); „Un astfelde exemplu este oferit de matemati-cianul Ioan V. Maftei - Buhăieşti, caredemonstrează că legea reducerii laabsurd nu se aplică în legile Cuvân-tului, decât în inefabilul afectiv”(Gabriela Ciubotaru); „După o viațădedicată formării tinerei generații, încalitate de cadru didactic, în care apracticat literatura ca pe un violand`Ingres, autorul (n.20 iulie 1941)debutează editorial la senectute (înanul 2007), publicându-și apoiproducțiile literare (teatru, poezie, epi-grame, fabule) într-un ritm ce impuneadmirație” (George Corbu); „Ca săscrii despre poetul, epigramistul, dra-maturgul Ioan V. Maftei – Buhăiești,mai întâi trebuie să-l cunoști capersoană, apoi să-i dai înainte cuplaivazul pe seama sa, nu pespinarea împricinatului care este ex-trem de verticală” (Ion Machidon);„Nici nu zici că are vârsta la care sereferă dânsul, Ioan V. Maftei-Buhăieşti.

(Continuare în pag. 14)

RESTITUIRI ÎN ALB ȘI NEGRU

Vas

ile L

arco

PLUMB 108

pagina 7revist\ de atitudine

Asupra societății de astăzi s-ascris, am tot scris! Multe voci îmbracăhaine de apostoli, anunțând varii ide-ologii care își mistuiesc energiile maiînainte de a-și fi făcut simțităprezența. Tonuri vădit ultimativestrăbat văzduhul pentru a trâmbițanoutatea noutății. O lume cu josul însus, o lume caricaturală, în cadrulcăreia normalitatea își va fi conjugatființarea sub semnul trecutului.Aferim!, de-acum revin în scenămăștile, interpretând cu stoicism rolurice nu își mai găsesc întotdeauna co-respondent în cotidian. Și totuși...când te aștepți mai puțin, când crezică ai pus mâna pe cheia tuturorînțelesurilor, viața îți mai plătește-opoliță, îți mai încurcă (cu voia destin-ului!) pentru încă o dată ițele...

Volumul de față oferă o scriiturămodernă ce își poate încurca cititorul:acesta fie va pricepe prea puțin, ur-mând să zâmbească cu superioritate,fie, în caz fericit, va intra în acest jocal intertextului și va cunoaște cum să-i alterneze înțelesurile oferite de co-loratura multistratificată. Deși nuîmbracă prețiozități stilistice ieșite dincomun, scriitura provoacă parcăprintr-o polifonie ascunsă. Aflat lagranița cu fabula, textul lui GheorgheUngureanu așază întrebări acolounde alții s-au grăbit să găseascărăspunsuri. Forțând o sintagmă, per-sonajele-animaliere devin „nebuneîntru adevăr”, întrucât ele sunt printrepuținele care își confirmă identitateaprin joc. Dar nefiind rolul prefețeiacela de a deconspira secvențelenarative, voi lăsa bucuria cititorului de

a căuta adevăratele identități înspatele personajelor. Trebuie rostittotuși răspicat, proza autorului e plinăde ironie și autoironie, de un sarcasm„împrăștiat” în „doze convenabile”, de-venind cadrul prielnic pentru cred-itarea unui dublu narativ. Deșiuzanțele mă îndeamnă să folosesctermenul de proză, am convingereacă textul de față și-ar putea atinge

scopul și prin uneltele scenei teatraleori cu ajutorul camerei de filmat.Lumea omenesc-canină e guvernatăde un fericit motto din Terențiu:„...nimic din ceea ce e omenesc nu-mi este străin”. Ei bine, întâlnirea din-tre Ica și Uțu (două „potăi cu chef devorbă”) devine prilej pentru enume-rarea ciudățeniilor prezentului, inven-tariate adesea sub forma unor

„convenții existențiale”. Cuvintele sezbat voit între grotesc și filozofic,răzbat dinspre argou, pentru a co-cheta mai apoi cu formule-clișeuspecifice anilor de dinainte derevoluție, așa încât parodia este la eaacasă, amintindu-ne pentru încă odată de Baltasar Gracian: „Toate lu-crurile caută a le privi pe dos ca să levezi drept” („Criticonul”).

Deși aplicarea unor grile delectură, destructurarea textului ori alteconvenții teoretice par a-și pierde dinsubstanță în fața realității prezentuluivolum, aș așeza drept temei de în-ceput următorul considerent: „Prin-cipul râsului și viziunea carnavalescă,aflate la temelia grotescului, distrugseriozitatea mărginită și orice pretențiide valoare extratemporală șiincontestabilă a ideii de necesitate,ele eliberează conștiința, gândirea șiimaginația omului în vederea unor noiposibilități” (Mihail Bahitn – „FrancoisRabelais și cultura populară în EvulMediu și în Renaștere”). O realitateimportantă este aceea că autorulurmărește disponibilitățile afective ale(falșilor!) eroi, ajungând să izvo-dească fragmente de psihologieempirică care au inclusiv forța de con-veni asupra etichetării personajelor.

„Da, nene!” – e în același timp untic verbal venit pe linia lui Caragialedar și un barometru metaforic al uneisocietăți lipsite de valori credibile, an-corate într-un provizorat autosuficient.Decupez două fragmente, aproape laîntâmplare: „Oricare ar fi dintre noi,odată ajuns mult mai departe de ușacotețului, trebuie să știe cum, dar mai

ales când să-și aleagă subordonații,pentru că vorba unora din marii gân-ditori într-ale managementului, într-oorganizare ierarhică importantă, cucât nivelul este mai către parteasuperioară a piedestalului, cu atâtprostia și confuzia faptelor este la felde îngrijorătoare”; „Din câte se pare,așa după cum s-au manifestat pe lacolțuri de stradă, printre ocupanțiiboschetelor în rândul câtorva maid-anezi cu funcții ceva mai înalte, prinpresa locală și postul de televiziune,zvonacii și răspândacii, cei fărăscrupule, dar având interese comune,au împrăștiat vestea că aș fi divulgat,inclusiv altora, metodologiile, practicaprin care stăpânii se oploșiseră și încăse mai căpătuiau, despre cei careluaseră în stăpânire directă sau încăse mai ocupau cu privatizările du-bioase, cu lucrările publice pe baniicontribuabililor, cu retrocedărilepăguboase altele, altele, altele dințara aceasta ajunsă o pradă”.

Evident, personificările, para-bolele, hiperbolele existente în text,dublate la răstimpuri de o serie deimagini sincretice par a-și deruta șimai mult cititorul. Totuși, cuvinte-cheieîi vor face „jalonarea” mai puținîntâmplătoare. Gheorghe Ungureanue un om al cărții, demonstrând-o prinștiința frazării; mai mult, în cazul dum-nealui se poate vorbi despre unmicro-univers rafaelit al cuvântului, cedeopotrivă se scaldă în omenesc dartinde să recupereze și ceva dincondiția-i străveche.

Marius Manta

DA, NENE! Carnavalul sau noua metodă a diagnosticării putregaiului din societate

Mulţi dintreconfraţii mei setrudesc de-o viaţăde om să-şi înşelemoartea în târgulpaşnic al Oneşte-nilor oneşti pe careeu îi iubesc şi pe

care-i preţuiesc cu sinceră admiraţie.Şi toate acestea şi pentru că printre eise distinge făptura spirituală incon-fundabilă a Prietenului meu – profe-sorul Ştefan Epure- „condeier’’ deprestigiu şi cavaler de vază la rotondaarturică a spiritului călinescian sub carene depănăm, de ani buni, neobosit,curgerea neostoită a logosului fără depereche. Spun toate acestea, pentrucă sunt, parcă, tot mai puţine lansărilede carte autentică întâmplate pe la noi,care, începute sub oblăduirea vechiuluiregim, sunt continuate şi astăzi cu suc-ces, probând calitatea lor intelectualănecompromisă în vâltoarea convulsi-ilor sociale şi politice din ce în ce maiaccentuate. Ca peste tot unde seîntâmplă un asemenea fenomen cul-tural, este nevoie de un spirit de talialui Ştefan Epure hărăzit cu puterea dea-i aduna în juru-i pe toţi cei demaximă credinţă, închinători la o idee.Nu mă-ndoiesc, pe sub mâna domnu-lui Profesor curg pâraie de slove binestrunite, iar din talentul său se prefirănumai singurătatea vorbelor dedragoste atât pentru prieteni, cât şipentru lumea din stradă. Îl cunoşti maibine dacă-l asculţi cum îşi ascutepeniţa voroavelor pe gresia discursuluiad-hoc închipuit şi-l îndrăgeşti „dinprima”. Aici, în cartea sa de la Oneşti(scrisă sau nespusă), îmblânzitorul decuvinte (era să-i zic „colecţíonarul deiluzii”, vorba unui confrate), îşi despicăinima cea nevăzută, din cap, înpanseuri tulburătoare. Ascultaţi, oa-meni buni: “N-au fost de-ajuns nicipietrele/ Şi nici scuipatul, nici/ Cuiele şinici străpunsul, / I-au dat ca să seostoiască/ Paharul şi tortura sufle-tească, Lui, Iisusu!”. Anticipându-isteaua cuvântului suav măiestrită, măaşteptam să-l văd pânză de şevalet

vrăjind ape slănice, închipuind munţide himere pe orizonturi moldave,stârnind din pustiurile iubirii neîmplinitebrazi verzi la margini de furtunisufleteşti. Şi de ce toate acesteaparente înfrângeri? Fiindcă pe noi neuneşte şi ne imploră dragosteazadarnică pentru frumos. Dar cine săne creadă! Am purces cu prudenţă lalectura cărţii Domniei sale – „Înnobi-lare. Carte de învăţătură (dupălectură!)” apărută la Editura Sfera dinBârlad - 2015 şi m-am convins, maiapoi, de utilitatea unor discuţii ex-ploratorii pe care le-am avut cu autorul,hăt, înainte, în care acesta mi se con-fesa cu manuscrisul în faţă, cerându-mi, parcă, girul asupra unor idei careaveau să-i rostuiască rotunjimea volu-mului de mai târziu, măiestrit aşezat înslovă intelectualicească, pe alocuri cu„înflorituri” de „pedanţi profesori”, grab-nic a lua „la trei păzeşte” pe mitocaniimomentului, pe mai noii călăi ai nea-mului nostru, descendenţi fireşti diniasmele „viitorului de aur” care ne-auprefigurat, ca mai ieri, contempo-ranele gherle. Şi, de ce să n-orecunoaştem, în dauna „discursului”liric, autorul îşi bombează pieptul pânăla refuz cu acidul imprecaţiei, tunând şifulgerând (dar blajin şi doborât defoame, ca orice „cadru didactic”!) îm-potriva cozilor de topor care, la noi, laromâni, cresc gata altoite şi lustruie,direct din copaci: „…învăţătorii suntînnămoliţi în cotidian/ (Dispreţuiţi, huliţi,neplătiţi) ,/Vechimea lor e ca vinul în-nobilat,/ Deşi nu au haine şi încălţări deumblat!/ Bătrâneţea lor e boala careîmpuţinează/ Trupul şi sufletul lor şi….bugetul ţării!...” Păi, da’ cum?!Aproape că mă simt răzbunat deinofensiva bonomie cu care dom’ pro-fesor şarjează „la baionetă”, fără sorţide izbândă, într-un „champ de bat-taille” iluzoriu, nebăgat de nimeni înseamă, legat la ochi (şi la mâini!),ironizat de atotfăcătorii morilor de vântaflaţi în slujba lui Mamona: „Bani, fleici,băuturi, femei…/… Mândria, trufia …Blândeţea (ipocrită), smerenia(demonstrativă),/ filantropia (egolatră),

/Sunt vicii care nu se iartă!” Aşadeclară ritos purtătorul licit de condei!Şi tot el propune, săracul, iluzoriulpanaceu menit să vindece rănile cro-nice ale unui organism căzut înletargie: „Salvarea ar putea veni prinlimbă/ Tezaur preţios ce lumea ea oschimbă!...”

Şi toate acestea pentru că… „laînceput a fost cuvântul“, o spuneapăsat şi cu încrâncenare cel chematsă numere şi să mângâie cu mănuşade box a speranţei spinii trandafiruluide pucioasă prins cu delicateţedrăcească la butoniera „istui veac în-junghiat”.

Obosit de căutări disperate şi deîntrebări, aparent, fără răspuns, poe-tul Ştefan Epure, ca-ntr-un vodevilpăcătos şi obosit, se-ntoarce, cuminţitşi spăşit, la plaiurile veşnice ale Mioriţeişi, plin de pocăită înţelepciune,îndeamnă la prudenţă şi resemnare,pentru că-i este urât de gâlceavă: „Îndouă mii, iubito, ridicam potirul cătrecer şi stele/ Ca să cinstim Nou An, NouVeac şi Nou Mileniu, o zei!/ Şi mai cin-steam şi pentru iubire, şi cele rele săse spele,/ Căci dragostea va dăinui şiîn Mileniul III!” AFERIM!

Câteodată stau şi mă întreb dacănu cumva, atunci când este singur cucondeiul de scris al tăcerii, domnulFănică, (din nou, prietenul meu!), nuse schimbă în Ştefan cel Mare alamintirilor fără leac, al aspiraţiiloraproape cereşti, crescute frumos şitroienite în nepăsarea bolnavă amaimarilor vremii, la vreun picior depod medieval, „aice, pe-aproape”, cunoi, lângă noi, printre noi… stând in-comod, ca un os de peşte domnesc,în gâtul unor trepăduşi vremelnici,rătăciţi impardonabil şi malefic prinnoaptea istorică a bălăriilor timpuluiamintind urât mirositor de „repetabilapovară” a unor noi „iepoci de aur”…Să-l ridicăm atunci din disperare sprepulberea de stele fulgerată cumireasma limbii române, să-i împletimcărări de înviere pe măsura sufletuluisău şi, din tot sufletul, să zicem: „eccehomo”!

Î N N O B I L A R E

Dan

San

du

LUCA CIPOLLO (ITALIA)

Una candelaTremo all'idea della porta,credo di non poterti più sollevarema almenonon fingo più di mangiar moschenel sogno del padre...sai, a volte manco di rispettoad ogni stato di coscienzaquando leggo nel tuo voltola sofferenza,tu sei una flebile candelache più si spegnepiù in me accende luce.

O lumânare

Tremur la ideea porții,cred că nu mai pot să te ridicdar cel puținnu mai simulez că mănânc muşte în visul tatălui...câteodată, să ştii,lipsesc de respectla fiecare stare de conştiinţă când citesc în chipul tău suferinţa,tu eşti o lumânare slabăce cu cât se stinge cu atât în mine aprinde lumina.

Il folleQual seme di meladisgiunto dalla polpa,viso d'aquila tersicorèoè il folle, acqua pura,vive nella sua stanza anni addietro,pigramente uccisoda ricordi assassini.

Nebunul

Ca pe un sâmbure de mărdetaşat din pulpă,chip de vultur al Terpsihoreie nebunul, apă curată,locuieşte în odaia lui cu ani în urmă,leneş omorâtde amintiri ucigaşe.

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB 108

Deşi cărţile pot fi citite ca ro-mane de aventură (istorico-fantastică, desigur), există unsubstrat mult mai adânc decât searată la prima vedere, făcând din„Regele lupilor” o serie care poatefi gustată atât de un cititor adoles-cent, căutând adrenalina oferităde acţiunea de suprafaţă a cărţii,cât şi de un lector matur, carecaută înţelesuri dincolo de ad li-tteram. În postfaţa cărţii, criticulAna-Maria Cornilă-Norocea,scria: „Trilogia «Regele lupilor»(...) înscrie mitul autohton aldacilor în paradigma fantasy, ex-plorând acele zone de clar-obscurce definesc începuturile unuipopor, cu toată încărcătura lor deistorie, legendă, mit și basm. Celetrei volume ale romanului (...)vorbesc de fapt, dincolo de ingre-dientele savuros-seducătoare alefantasy-ului, despre o triplă/eternănevoie umană: de libertate, deideal, de miraculos. (...) Carteanu adoptă tonul mesianic, deli-rant-vehement al discursurilor lamodă care propovăduiesc caleacea dreaptă a adevăratei credințeîn valorile dacilor. Autorul nupretinde că a (re)descoperit ori-ginea nobilă a poporului român șinu pledează pentru supremațiadacismului, ci este vorba maidegrabă despre o relegitimareestetică a dacilor, despre o în-toarcere la origini, un gest creatorde plonjare în potențialul fabulos,fascinant al zonei primordiale dinistoria națională, în care se pottransplanta ușor fantasmelecontemporaneității. (...) «Regelelupilor» are un suflu epic puternic,susținut atât de ampla des-fășurare a acțiunii, cât și denumărul mare de micro-narațiunisecundare (...) Autorul imagi-nează astfel o nouă geneză aființelor fabuloase din cunoscutelebasme, adăugând o doză de rea-lism, dramatism și gravitate des-tinului acestora”.

În „Povara coroanei”, ultimacarte a seriei, aceea cu o maimare încărcătură emoţională,după cum chiar autorul amărturisit, călătoria ajunge lasfârşit, iar acel sfârşit nu doar căleagă totul, nelăsând liber niciunfir al unei urzeli de peste opt sutede pagini, nu lasă niciun destinnelămurit, ci aduce o multitudinede tablouri zguduitoare, carepersistă în amintire multă vremedupă citirea ultimei pagini.Povestea amplă, neaşteptat deuşor de citit, acţiunea bine ţesută,temporizarea calculată, efectulcinematografic, personajele straş-nic construite, emoţia transmisă,erudiţia autorului, numeroaseleramificaţii şi răsturnări de situaţie,nenumăratele referinţe istorice şimitologice, sensurile ascunse şimeditaţiile asupra condiţiei omuluicare transcende veacurile, toatefac din „Regele lupilor” o operămăreaţă, impunătoare, genul carese citeşte având Carmina Buranape fundal. Opera lui GeorgeCornilă înseamnă încercarea de aschimba ceva şi de a lăsa în urmăceva memorabil. Încercarea saeste atât una curajoasă, cât şiuna necesară, una care s-a lăsatîndelung aşteptată, iar cărţileacestei trilogii nu ar trebui sălipsească din biblioteca niciunuiromân.

MATURIZAREA UNUI SCRIITOR...(Continuare din pag.5) Poet, dar şi

cu reuşite remarca-bile în proză, ValiBoncu Constantinîn recentul săuvolum, Cu tinepână la capătreuşeşte să scrie opoezie matură, cul-tivând motive şi

simboluri într-o viziune accentuatmodernistă. Cartea este o surprizălirică plăcută, versurile dezvăluind unpoet al marilor sensibilităţi interioaredar şi un autentic împătimit al cuvin-telor. Multe poeme, rafinate şi de mareinventivitate, sunt marcate de incerti-tudini şi dileme existenţiale, iar texteledin această carte nu sunt altcevadecât o radiografie a unui suflet depoet. Cartea „e un cub al conştiinţeifumegânde „,scria Pasternak în alesale Opere alese. Aşa cum remarcaşi Emilian Marcu în volumul deorientări critice, Vitrina cărţilor (Undeceniu de singurătate… înbibliotecă), Ed. Pim, Iaşi, 2013, scri-itorul Vali Boncu Constantin „nu scriepoezia, ci el chiar o trăieşte la cea maiînaltă tensiune şi, mai ales, la cea maiînaltă sinceritate”.

Într-o lume problematică, poetulgăseşte timp pentru meditaţie şireverie. Meşteşugul şi străduinţelesale poetice implică, în privinţasimţului literar, văzul şi auzul, reperecare vizează şi duc mai departe

mesajul poetic, demersul liric fiind,fără îndoială, unul romantic: „plouă al-bastru / când privirea-mi / curge pefaţă” sau „ liniştea serii / spartă / încântec de greier /violoncel al nopţii”.Prin puterea văzului şi a imaginii, po-emele dobândesc o calitate picturalăşi emoţională care o ţin departe deceea ce numim abstract. Un loc aparteîn poezia lui Vali Boncu Constantin îlocupă mama, imaginea ideală afeminităţii, balsam pentru suflet şi izvorde lumină: „chipul tău / o maresărbătoare / din ochii ce surâd / senaşte câte-o floare”.

Pentru Vali Boncu Constantinpoezia este, nu o cauză pierdută, ci unspaţiu al singurătăţii şi o pasiunebazată pe sensibilitate şi trăire. Nuodată, în poeme apare cuvântullumină, pe care aproape o zeifică, eaînsemnând bucurie, poate un cer fărăumbră, speranţă, un chip fără mască:„sângele meu vine din anotimpul / uneimari bucurii / dansează / odată cu lu-mina / precum bobocul din floare”.Legat de metafizica solară, putemaduce în atenţia cititorului poemele:Cu tine până la sfârşit, Calul alb şi maiales, Festina lente.

Ca mulţi alţi poeţi, Vali BoncuConstantin este un produs al cena-clurilor literare din urbea lui Bacovia şinu numai. Destinul unui poet este, înfond, capacitatea de a simţi şi a scriedespre ceva şi acest lucru este unicalui legătură cu cei din jur, cu spiritul lor.Actul de creaţie are ca material delucru viaţa proprie a artistului,experienţa şi faptele sale. Acestetrăsături şi confesiuni le aflăm în cărţilelui Vali Boncu Constantin.

Anotimpul unei mari bucurii

Nic

ola

e M

ihai

Păcat că autoareaîntrerupe explicareatitlului ca să ana-lizeze secvenţa lin-gvistică «dormeaîntors amorul meude plumb», fără sărealizeze că în textulpoetic (atenţie!) nueste vora de loc. adj.

de plumb (cu sensurile considerateeronat simbolice – voi reveni –, ci deprepoziţia de (când indică materia pro-priu-zisă din care este făcut un obiect!)echivalentă cu din, când introduce unatribut substantival, în poezia dată:plumb, care arată materia sau ele-mentele din care este făcut un lucru22.În continuare trebuie găsit simbolulreprezentat de substantivul în acuzativcu prepoziţie de plumb, ca atribut sub-stantival (în acuzativ) al substantivuluineutru „amorul”, cuvânt folosit şi el sim-bolic!

În acelaşi articol autoarea susţine:„Într-un singur caz amorul (fără a arătace simbol poartă în poezie, ce înţelegeprin acest cuvânt, s.n. D.U.) şi toatecelelalte sunt chiar de plumb; în cazulcuvântului tipărit, al literelor dinplumb.”23 Din grabă sau din cauzainformaţiei sumare se produce o eroareinexplicabilă pentru o autoare de cărţitipărite, căci „cuvântul tipărit” nu estedin plumb, acesta fiind numai o repro-ducere (cu ajutorul tuşului, a cernelii ti-pografice) a literelor din tiparul tipografic(acestea, numai acestea, sunt dinplumb) din zaţ, text cules cu litere deplumb, aranjat întors, la dimensiunilepaginilor viitoarei cărţi, astfel încât dupăaplicarea lui pe colile de hârtie scrisulsă apară normal, bun de citit (metodăfolosită şi mijloace tehnice prezente întipografiile vremii – începutul secoluluial XX-lea). Cât despre afirmaţia insolită:„poetul îşi toarnă în plumb iubirea (careiubire?! pentru cine, pentru ce?, s.n.,D.U.) o închide în sicriul de plumb alfiecărei litere, cu el însuşi” 24 – viziunepoetică, nu critică, ci baroc-fantezistă,neoperaţională în înţelegerea şi analizapoeziei simboliste, fiind suficient pentrua o contrazice să amintim de existenţavariantelor şi îndreptărilor la reeditareaoperei. Explicaţia versului «Dormea în-tors amorul meu de plumb» estenerelevantă, simplistă, superficială:„«Dormea întors amorul meu de plumb»devine o imagine simplă (sic!?): o filă(sau o carte) întoarsă pe care e tipăritun (poem de) amor?”25 Concluzia ese-istei: „Între titlul volumului Plumb din1916 şi titlul volumului Stanţeburgheze (s.n.), din 1946, apropierea emai mare decât pare la prima vedere.Diversele poezii care se cheamăPlumb de iarnă sau Plumb de toamnăpot fi citite la fel cu Stanţă veche,Stanţă de lume sau Verset ideal, Ver-set prozaic etc., adică Poezie de iarnă,Poezie de toamnă”. 26

Deşi înţelege că Plumb nu sereferă la metal, nici la proprietăţile aces-tuia, analista echivalează semantic ti-tlurile bucoviene Plumb de toamnă şiPlumb de iarnă cu Poezie de toamnăşi Poezie de iarnă, ceea ce înseamnăcă Plumb ar echivala cu Poezie.Această opţiune subiectivă nu sesusţine, întrucât poezia Plumb nu sereferă la o categorie anume a creaţieiliterare ca să fie considerat titlul ei, canume generic al acesteia, ci este ospecie literară construită analogic cueboşa în pictură, schiţă de portret, detablou efectuată cu creionul(creioanele) (făcute din argilă coloratăcu diferite substanţe, cu care se poatedesena în diferite culori27), de unde şidenumirea unei unităţi de acest fel

creion. În afară de acest fapt, nu am în-tâlnit în literatura română, nici în ceauniversală, vreo creaţie lirică în versuricu titlul Poezie (sic!) – ar fi şi o penibilătautologie produsă de titlul urmat deprezentarea formală a creaţiei.

Fac o remarcă privind atât studiileşi articolele analitice, foarte numeroase,făcute poeziei Plumb, cât şi lucrările desinteză a simbolismului românesc careo cuprind: dezlegarea înţelesuluiprezentat simbolic de versul „Dormeaîntors amorul meu de plumb”, consi-derat de către unii cercetători ca ax alsemantismului poeziei, este ratată, pen-tru că analizele lor pe text nu trec din-colo de sensurile concrete ale cuvintelorşi fac divagaţii, începând cu analiza lorîn cuprinsul primei strofe, continuând custrofa a doua, în loc să se plece de laclarificarea celei mai echivoce secvenţelingvistice, versul reprodus. Pro-cedându-se altfel decât trebuie, seajunge la interpretări de o stupiditatemonstruoasă (mă rezum la câtevapătrunse şi în manualele şcolare şi înmaterialele de pregătire pentru bacalau-reat, numai pentru a permitecomparaţia cu cele susţinute în analizacorectă: „amorul” este o fiinţă care nuse lasă iubită: „dormea întors” estevorba de moarte; frica de moarte;moartea trupului şi a sufletului, prefigu-rarea alunecării universului în moarte;tema morţii; elegie pe tema morţii; temaiubirii moarte ş.m.a.

Pentru o analiză corectă a poeziei,trebuie să plec de la lămurirea imaginiiartistice de tip simbolist (!) şi a atmos-ferei dramatice pe care o sugerează (!)şi care nu are a face nimic cu ceea ceexprimă concret, denotativ, cuvintele însecvenţa lingvistică dată, unicat al lite-raturii române şi universale. Urmărimastfel să excludem argumentat ideeamorţii din interpretarea poeziei;obsedantă pentru criticii literari, greşitconsiderată ca obsedantă pentru au-torul poeziei, întrucât acesta, înconstrucţia artistică Plumb foloseştemajoritatea cuvintelor nu cu sensul lorobişnuit, ci cu cel purtător de simbol, ar-tificiu literar care trebuie acceptat,înţeles, lămurit.

Este obişnuit să se spună despreun poet, romancier etc. că este un cre-ator. Atunci, neîntârziat putem răspundecorect la întrebarea: care este amorulunui creator? Pentru un creator, formacea mai înaltă de amor (iubire,dragoste) este creaţia (opera lui, în în-tregul ei, sau luată pe părţi [o poezie, unfragment, un vers]), pentru care se jert-fesc toate celelalte iubiri şi creatorulînsuşi nu ezită să se jertfească(Meşterul Manole!).

Deşi în momentul în care scriepoezia Plumb, Bacovia nu avea ooperă, merituos pentru el, ca poet, estecă regizează o situaţie specifică creato-rilor, devenind actorul principal, surprinsîn atmosfera de aşteptare a publicării,care este cu atât mai tensionată cu câtpoate fi chiar debutul său.

În forma din text, amorul, simbol alcreaţiei (sinonim opera) poetului, estesurprins ca subiect al unei acţiuni ver-bale: «dormea [...]». În acest moment alanalizei, trebuie să subliniem sensulconcret, denotativ al verbului a dormi, ase afla în stare de inactivitate, a nu semanifesta, iar nu cele figurate: 1) a fi ab-sent la ceea ce se petrece în jur, 2) azăcea ascuns; a mocni şi a fi mort (!),sensuri inadvertente celui simbolic:creaţie. (Va urma)

O viziune fundamental nouă a interpretării poeziei „PLUMB”

de G. Bacovia(Urmare din nr. 107)

Do

rin

N. U

rite

scu

PLUMB 108

revist\ de atitudine pagina 9

NOICOMPLETĂRILA BIOGRAFIALUI ION FRUN-

ZETTI

Biografia poetului, eseistu-lui, istoricului și criticului de artă,precum și a traducătorului IonFrunzetti (n. 20 ianuarie 1918,Bacău – m. 11 septembrie 1985,București) se impune a ficercetată, cu mai multă atenție,întrucât conține unele necunos-cute ce se cuvin a fi elucidateprintr-o profundă investigare.

Fișa de istorie literară,elaborată de profesorul DanGrigorescu(1) și publicată înDicționarul general al literaturiiromâne, este sumară,incompletă și cuprinde uneleerori.

O cercetare amplă a preseiliterare și nonliterare din pe-rioada interbelică prilejuiește onouă perspectivă asupraactivității literare pe care adesfășurat-o Ion Frunzetti.

O colaborare, completignorată, a lui Ion Frunzetti estecea din paginile revistei Viațaliterară (1926–1938; 1941),publicație supervizată șicoordonată de poetul și proza-torul I. Valerian (1895–1980).

În paginile acestei revisteIon Frunzetti a publicat poezii,eseuri, traduceri și note, cemerită a fi incluse într-ocrestomație completă a opereisale.

O sursă importantă privindbiografia și bibliografia lui IonFrunzetti o constituie literaturasa epistolară, în care se găsescnote, știri și informații prețioasereferitoare la oameni, cărți, re-viste, cronici, eseuri și, desigur,traduceri.

Epistolele ce se transcriu,aici, inedite, au fost expediate luiI. Valerian și Vasile Dobrian(2) șiau menirea de a contribui la în-tregirea profilului unui autenticcărturar.

*[București, 20 octombrie 1941]

D[omnu]le Valerian,

Ion Frunzetti a trecut câtevaminute în seara de 20 octombrie1941, orele 8, pentru a aveaplăcerea să întâlnească ped[omnu] Valerian, din nefericire,de negăsit.

Același Ion Frunzetti și-apropus să mai treacă, ținându-șifăgăduielile mai vechi față demaestrul începuturilor atâtorliterați.

Ion Frunzetti se înclină curespect până la întâlnirea reală.

Ion Frunzetti

*[București] 25 septembrie [1]956

Dragă Dobriene,

Am văzut ce expui, în lipsata, am regretat că nu te-am găsitaici. Îmi place! Unele din de-senele acuarelate îmi plac chiarfoarte mult.

Gravurile le cam știam eu,dar asemenea acuarele nu credsă-ți mai fi văzut. Sunt chiar mai

bune decât cele de la regionaladin Iași de anul trecut.

Coloristic ai câștigat mult șite felicit. Ai un stil al tău – terecunoaște omul dintr-o mie. Voispune și voi scrie toate astea, laRadio și în Contemporanul(3).

Dar de cuvântul de de-schidere te rog mult să mă ierți,de data asta. Am refuzat atâțiaalții care mi-au cerut acelașilucru, încât mi-aș crea, vorbindla tine, o situație imposibilă.

Unde mai pui că joi am și oședință la Institut, care nu știudacă se poate termina la 11,30ca să ajung aici fără să fiu cu su-fletul la gură.

Nu te supăra (dacă sepoate, știu că, să fi fost aici ceitrei scriitori solicitabili, Arghezi,Stancu sau Beniuc, nici capul nute-ar durea).

Mi-e imposibil să vorbesc,am o frână psihologică, de câteori văd publicul la vernisaje.

Încă o dată iartă-mă șifelicitări din nou.

Al tău, Ion Frunzetti

NoteOriginalele celor două epis-

tole, necunoscute, se află,prima, în biblioteca lui I. Va-lerian, iar cea de a doua înbiblioteca profesorului NicolaeScurtu din București.

1. Dan Grigorescu ~ IonFrunzetti – fișă de istorieliterară în Dicționarul generalal literaturii române. E–K.București, Editura Univers Enci-clopedic, 2005, p. 204–206 + 1foto bust.

2. Vasile Dobrian (1912–1998), poet, pictor și memoria-list. Aparține avangardismului. Afost comentat și ierarhizat în pe-rioada interbelică și postbelicăde eseistul și istoricul literar IonPop.

3. Cercetând colecţia revis-tei Contemporanul din aceastăperioadă, nu am identificat ocronică a lui Ion Frunzettireferitoare la expoziţia lui VasileDobrian.

itinerariiculturale băcăuane

NICOLAE SCURTU„Nu fac binele pecare îl voiesc, ci răul pecare nu-l vreau, pe acelaîl săvârşesc", scrie apos-tolul Pavel în Epistola cătreromani (7, cu 19), aceste

înţelepte cuvinte străbătând veacurile pânăla noi cei de astăzi, ca un perpetuum blestem.Sunt convins că nici un om cu „scaun la cap"nu- şi propune să-i facă rău semenului său,decât în cazuri fortuite. În acest sens nici unpolitician nu are înscris în crezul său politic săfacă rău propriului electorat. Şi totuşi seîntâmplă de multe ori. Întotdeauna există odiferenţă majoră între aşa-zisa agendă publicăşi acţiunile politicienilor. Evoluţia societăţii estecomplexă, sinuoasă şi imprevizibilă. Generaţiilese succed cu repeziciune şi fiecare încearcă săse distanţeze de cea dinainte prin gândire, con-cept şi acţiune. Căutările care să ducă la atin-gerea binelui suprem, un concept utopic şiirealizabil, induce schimbări permanente şi re-forme interminabile. Din păcate la noi, românii,de peste douăzeci de ani, reformăm,transformăm, recondiţionăm, reciclăm, politici,concepte, salariaţi, şomeri, activităţi şi lucrurilemerg din ce în ce mai rău. Nici un partid politicnu-şi asumă o strategie pe termen lung. De ce?Mister! Trăind în semiobscuritate eşti mai uşorde manipulat şi de stăpânit. Lumina, hrana bioşi căldura mediului te face mai vioi şi maiputernic. Cu cât nămolul este mai gros, baltaeste mai uşor de stăpânit de către crocobauri.Că, iată timpul se scurge prin viaţa noastră cumse scurge apa prin găurile întunecate alepământului. Iar cei mai mulţi dintre noi înoatăprin ceaţa groasă şi greţoasă a unui prezent dince în ce mai „friguros", în contradicţie cu naturacare devine din ce în ce mai caldă şi maiuscată. O contracţie socială şi morală. Au maitrecut luni din acest an şi viaţa politică devinetot mai agitată în perspectiva alegerilor localecare se apropie. Presiunile politice puse deDNA asupra unor primari cu stagii vechi par sănu să se mai termine. Vorbim tot mai puţin de-spre proiecte economice, administrative, so-ciale şi culturale şi tot mai mult despre corupţie,furturi, tâlhării, violuri, de parcă neamul acestaromânesc este un neam de infractori, detrac-tori, slugi politice, fără coloană vertebrală şifără viitor. Ne scufundăm încet şi sigur în noiînşine, într-un fel de prosternare, din care vomieşi foarte greu. Strategii americani şi europenine sfătuiesc cum să distrugem şi bruma de in-dustrie, servicii şi comerţ pe care o mai avem(capitalul românesc reprezintă cca. 15% dintotal capital), în perspectiva ocupării loculuirămas liber, de multinaţionale, dar nu în zonadezvoltării durabile, ci în ce priveşte ex-ploatarea resurselor acestei ţări. Realizareaacestor obiective devine din ce în ce maivizibilă chiar şi de către cei neavizaţi. Iată cumtineretul îşi ia ţara economică înapoi, ce a mairămas din ea şi munceşte în naţionale câte 12-14 ore pe zi pentru nişte salarii est-europene,renunţând cel mai adesea la hoby sau maritaj.Parveniţii bogaţi iau drumul pivniţelor domneşti,păstrându-şi nealterată averea realizată prinjaful unei industrii cândva înfloritoare. Pensio-narii îşi iau cu asalt cimitirile înapoi! Politicieniiîşi iau pensiile înapoi, iar restul populaţiei îşitârăşte nevoile şi zilele în sărăcie şi promiscui-tate, trăind de azi pe mâine cu lumânareasperanţei în suflet. În acest timp economiacreşte continuu! Paradox nu? În timp ce înbuzunarele românilor bate acelaşi vânt decriză, iar şomajul este un fund de mareaproape necunoscut. Şi, în timp ce senzaţia descufundare în necunoscut cuprinde tot maimulţi români, preşedintele înghite broaşte pusela dispoziţie de consilieri, cu afirmaţii belicoasela adresa unor evenimente dramatice ce auavut loc în timpul din urmă, şi negociază în de-favoarea muncitorilor români din U.E. Naivitatede român, să crezi că dacă preşedintele arenume de neamţ, bunăstarea Germaniei se varevărsa ca un fluviu peste lenevirea noastră!Guvernul de tehnocraţi a pus şaua pe asinul(poporul român) şi aşa slăbit din iarnă, cuhrană proastă, cu dări, taxe şi o birocraţie încreştere, lipsa locurilor de muncă şi aplicareade măsuri FMI etc. Bâlbâieli, lipsă de coerenţăîn acţiuni, programe confuze ca tezele de ba-calaureat al celor mai slabi elevi, paralelism curealitatea de la noi, şi peste toate lipsa supor-tului politic prin mersul pe sârmă între princi-

palele forţe politice. Când strada face legea, iarun Preşedinte le consfinţeşte, doar pentru aavea guvernul său, evoluţia societăţii estehaotică. O zicală populară spune: ţara arde şibaba se piaptănă! Constatând că economiaduduie, poporul plesneşte de sănătate şibogăţie, autostrăzile brăzdează ţara în lung şiîn lat, guvernanţii tehnocraţi şi-au propus să re-formeze printre multe altele şi învăţământuldupă un model numai de ei ştiut. Astfel au pro-pus reducerea orelor de limba română (proba-bil grijulii că în Europa federală, limba noastrănu va avea va-loare de întrebuinţare); latina olimbă inutilă generaţiei facebook-ului (de ştiinţabiologică nu mai e nevoie, într-o lume virtuală!);istoria noastră o experienţă inutilă din perspec-tiva istoriei europene şi NATO, de aceea tre-buie redusă la tăcere; sportul trebuie redusfiindcă Europa are nevoie de o generaţieanchilozată, greoaie la minte şi la trup, trăindîn spaţii virtuale, uşor de manipulat şi stăpânit.„Mens sana in corpore sano" valabilă doar pen-tru elitele burgheze; dar mai ales introducereadisciplinei de educaţie sexuală încă de lagrădiniţă şi continuarea cu practica sexuală înînvă-ţământul gimnazial şi liceal. Iatăpreocupări cu adevărat urgente pentru un min-istru „curajos" al reformelor, şi a unui ministerpe măsură. Cât de actuale sunt versurile emi-nesciene: „ai noştri tineri la Paris (Bruxelles)învaţă/ .../ apoi ne fericesc poporul/ cu capul lorde oaie creaţă". În analiza privind urgentareaintroducerii educaţiei sexuale în învăţământ săpornim de la ceea ce Gabriele Kuby scrie încartea sa Revoluţia Sexuală Globală, citez:este un deficit incurabil al Uniunii Europene, în-deosebi cu gestionarea crizei f inanciareeuropene. Ne ocupăm aici numai cu aspiraţiileU.E. de a impune omul gender nou şi de a de-monta căsătoria şi familia. În acest scop UEutilizează toate mijloacele instituţionale, finan-ciare şi culturale. Este probabil că multe ţăriaspiră la aderarea la UE în primul rând pe bazapunctelor de vedere economice. Multe ţări s-arputea să nu fi conştientizat faptul că pentruavantaje economice eventuale trebuie săplătească cu prăbuşirea ordinii valorii. (Nu aveţiimpresia că acest răspuns se desfăşoară subochii noştri mânjiţi de somnul raţiunii?) Gender-mainstreaming este scopul prioaritar al politiciipe toate planurile, şi presupune mai mult decâtegalitatea femeilor cu bărbaţii, este vorba decrearea unei egalităţi prin depreciereanormalităţii bipolare a sexelor şi înlocuireaacesteia cu diversitatea sexuală egală în drep-turi. Să amintim ce înseamnă teoria gender:genul biologic al omului ca bărbat şi femeie nuare importanţă pentru indentitatea sa şi consti-tuie o „dictatură a naturii” asupra indentificăriilibere a omului, de care omul trebuie să seelibereze.(Gabriela Kuby –Revoluţia sexualăglobală pag. 99) Există şi o teorie întreagă de-spre omul nou - gender (fără Dumnezeu) opusparcă omului nou de tip comunist, dar carepăstrează întreaga gândire ateistă şi mani-festarea celui din urmă. De altfel una dinrădăcinile acestui gender îşi trage seva din teo-ria lui Engels despre familie.

Redau mai jos ce conţine pachetul deacţiuni gender, după aceeaşi autoare(pag.170): „egalitatea complexă, chiar paritateadintre bărbat şi femeie; dizolvarea indentităţiide gen dintre bărbat şi femeie; combatereanormalităţii heterosexuale, adică egalitateajuridică şi socială completă, chiar priveligiereatuturor formelor de viaţă neheterosexuale;avortul provocat ca „drept al omului ambalat cudrepturi reproductive; sexualizarea copiilor şitinerilor prin lecţii despre sex ca disciplină obli-gatorie; privarea materială şi sărăcirea familiei".

Există şi o cultură gender care se încearcăa se promova în rândul tineretului din lumeacivilizată. Despre cultura gender şi modul cumse aplică experienţa sexuală şi de către cine,în învăţământul de stat din Germania vomvorbi mai pe larg în numărul viitor.

În încheiere să reflectăm, totuşi, laafirmaţiile fostului desident politic sovieticVladimir Bukovski într-o conferinţă ţinută laBruxelles acum un deceniu, în care avertizaasupra unui totalitarism nou datorat UE, cares-ar putea dezvolta contra voinţei populare şivede în structura UE deficienţe democraticemasive.

Altfel spus dictatura minorităţii asupramajorităţii.

DE LA UN GÂND LA ALTULPreşedintele, broasca şi măgarul

Du

mit

ru B

răn

ean

u

pagina 10 revist\ de cultur\

PLUMB 108

B A R D OAm zburat asemeni păsărilor,m-am prăbuşit în apă şi-am învăţat să-not ca peştii,am tăcut asemeni lor.Am învăţat să rămân în picioare ca munţii,am răsărit, am strălucit şi voi apune asemeni soareluisub care am crescut, m-am pârguit şi mi-am semănat fiinţa.Am învățat că orice om și orice lucru are lumini și umbreși că acestea trebuie privite de două ori:o dată ca să fii fericitși o dată ca să fii trist.Am învățat că fericirea e efemeră și că durerea, tristețea pot fi atât de-adânci,încât să-ți dea sentimentul că sunt fără-de-sfârșit…că lumea mea, a noastră, are doi poli între care oamenii trăiesc măruntfiecare povestea sa...

Am fost fericit şi-am suferit,am iubit şi am urât,m-am revoltat şi am luptat pentru ideile mele.Am sărutat, am îmbrăţişat şi am simţit căldura şi parfumul oamenilor,mi-a fost dor şi am aşteptat aşa cum numai două apeștiu să aștepte să le-ntâlnească curcubeul.Am suspinat şi am gemut la picioarele lumii.

Am fost Cântec în surdină,am fost Cer când am dat speranţă oamenilor,am fost Apă când m-am lăsat sorbit de omul însetat,am fost Pământ cănd m-am lăsat călcat şi frământat,am fost Lumină când singur m-am rugat,am fost Foc când am încălzit şi-am pârjolit,am fost OM când am iubit.

Am plătit unora mai mult şi altora mai puţin decât meritau,am trădat pe unii, am apărat pe alţiişi-am avut prieteni alături de care am plâns şi am râs.Am călcat pe pământul acesta cu teamă şi cu umilință,

cu trufie, cu tristeţe, cu dragoste şi cu speranţă,cu tot ce e bun şi e rău în mine.

Am băut apă şi vin şi venin, pe toate le-am băut până când izvoarele-au secat.Am savurat şi am devorat clipele.Am iertat și-am fost iertatȘi-am descoperit că… Înţelept ești când iubești,Nebun devii când încerci să înţelegi iubirea.

Azi, mulțumesc tututor pentru toate acestea…Azi, ascult această inimă care-ntr-o zi nu va mai bate pentru nimeni,privesc spre cerul acesta în care aripile mi-au vibrat,spre iarba aceasta pe care s-ar putea să n-o mai calc,spre ţărmul mărilor unde mi-au rămas paşii,spre acest soare iubitor ce m-a încălzit...si, mai ales… o, da! și, mai ales,spre lumina ochilor dragi pe care n-o voi mai vedea.

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BRĂNEANU, DORU CIUCEsCU, GhEORGhE UNGUREANU,

DAN sANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI, MIhAELA BĂBUȘANU Grafic\: IOAN BURLACU;

Corectur\: Mihai Buznea, Eugen VermanADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.comIlustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

Gelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, GHEORGHE NEAGU,

GRIGORE C0DRESCU, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

Cristina Dăscălescu

Alexandru Dumitru

ALTE MEANDRE

Există o coerență a nuanțeloro imagine absolută, culori în ruinăun arătător care stimulează sensul și aducerile-aminte,ambrozie amanetată la zei,

și un car-acar prăvălit între stelespre Calea Lactee ce îmbie noapte de noapte să-nvingi neuitarea clipelorosificate-n etern.

REVERBERÂND

În măiestria ei pasăreaîși cântă numele.

Dinspre codru i se ghicesc auditoriiPermanența-i amploarea lor.

Peisajul din cocoașa curcubeu lucrează emoții.

Se redeschid fiorii pe scena fanteziilor.

Cochetăm cu florile cu frunzeledespre culori, infuzie și eleganță.

Verdele e supus ecoidalla mister, la transfigurare.

Impetuos aerul șuieră-n extaz.

MEREU ALTCEVA

Îți mărturisesc, dilema e ascunsăîn gesturi și ține de vasta ei repetarese disipă la picături îndulcitecu nectar și stamine.Mai simulăm o mișcare și dorințele ne preschimbă

s-avem opțiuni dincolo de prejudecăți.Dilema e necesară pentru măreția plăceriloreu numai așa pot releva amuzamentulstarea de grație și incertitudinile care încolțesc fără odihnă.

În eter se balansează mereuantenele telepatiei. Din depărtări ghicesc gândurile asimilateca și când aș fi lângă tine.

CĂLĂTOR INFLUENT

Prefer orientarea și nu sunt amăgitde ascunzișul cuibului din mărăciniși nici de gâzele adormite sub frunze.

Nu-i nici un zel să calc desculț,flăcările iscate trezesc mugurii la culori.Sunt buimăcit de amănunte în iureșul pauper al secundelor un obsedat de gânduriși faceri sinonime dorințelorunde mișcarea vindecă oftatulazi, mâine, mereu.

Apa și oglinda ei răsturnată pe cerîși zăngăne cioburile în minedar nu sângerez, nu rătăcesc,razele descoperă ochii și se răsfrâng la atingeri.

De aceea trec mai departe și cu egală măsură vântur pulberea clipelorpeste rădăcini aromate.

Știu și detest risipa, nesațul și epuizareatoate conectate efectelor negative,ofer merinde pentru drumețienumai așa natura îmbrățișează nerviideschide auzul și setea să bei mai multă luminădecât poate să ucidă beznasă dispară răutatea care pe mulți îi orbește.Crede-mă anonimule și nu mă lăsa neînsoțitprin focul acestor trăiride sălbatică reînnoire.

FEMEIA ETERICĂ

Se privește-n oglindă să-și tulbure memoriamângâie o față astrală

pe care n-o poate schimba amintirileori marile uitări,pare sieși nesatisfăcută de calmul umbrelorcare-o cuprind volatile, să n-am remușcări…..

Pliați pe umerii ei sunt noriielectrizându-i carnea, înfățișările toates-au mistuit în aura borealăși-i plăcerea mai scumpădecât paharul cu whisky.

Aș vrea emoționat să-i șoptesc de iubireînsă-i prea rece sărutulaș vrea s-o văd în rochie albă însă prea ușor se topește zăpada.

Prea mult vânt să-i fluture pomețiinimeni n-o vede și n-a văzut-o vreodată,nu-i academic să-i ascut geloziarămâne însă pentru mine celebră între toate femeile imaginare.

VIZIUNE

De fiecare dată când vreau să beaucuvintele ori necuvintelecineva încuie biblioteca precum pivnița.

Refuz să bănui reaua-credințăînsă ultima dată am fost închis înlăuntru și nu pe dinafarăașa că am adormit adâncîntre volumele poeților tineri.

M-am trezit gol dar solemntrișând și cu alte evidențe.

DIN FLOARE ÎN FLOARE

Miroase a rod împlinitsemințele-și trăiesc aventura în miez.

Memoria se rotește odată cu cerulși nimic nu se uită, nimic nu se pierde.

Tributul apei e sângele se-adaugă multorepisoade zlobozite din inimi.

Iubirile amplifică farmecul metamorfozelordin floare în floare.

pagina 11revist\ de cultur\

PLUMB 108

Atunci când vrem să căutămrăspunsuri legate de rolul notabil al fe-meii în viața bărbatului, un reper însem-nat este Banchetul lui Platon, care neînfățisează mitul androginului și implicitnevoia eternă a omului de a se desăvârșiprin iubire și de a se complini. Uzuală șiadmisibilă este însă întoarcerea lastrămoașa Eva, prima femeie, așa cumne învață Biblia, creată de Dumnezeudupă chipul și asemănarea sa pentru anu mai fi bărbatul singur: Nu-i bine caomul să fie singur; am să-i fac un ajutorpotrivit pentru el (Genesa 2:18). Rolul fe-meii este să slujească în complementa-ritate cu bărbatul ei pe Dumnezeu. Totdin textul biblic, de la împăratulSolomon învățăm că femeia înțeleaptăzidește casa, fiind un liman pentrubărbat, asemenea lui Rut și Esterei,stăpânite de dragoste și credincioșiefață de familie și Dumnezeu. Și liter-atura ne evidențiază că femeia esteocrotitoarea cea mai puternică abărbatului, dădaca lui, nu întâmplătorSf. Ioan Gură de Aur susține conceptulde femeie veritabilă: Tace luminând șijertfește tăcând. Șeherezada, Penelopalui Ulise, Josefine a lui Napoleon, SoniaMarmeladova, Esmeralda, Lolita,Maitreyi, Adela, Lorelai sunt personaje,care ilustrează jertfa femeii în dragoste.În spatele monștrilor sacri ai literaturiiautohtone și universale au stat femeicare le-au influențat decisiv munca,schimbându-le percepția asupra lumii șiimplicit tabloul literar.Veacurile al XIX-lea și al XX-lea au fosttraumatizate și mutilate de obsesiaregimurilor totalitariste de a îndepărtași elimina oamenii de culturăexcepționali. În mod deosebit, comunis-mul a luptat cu toată forța să lichidezescriitori străluciți, care, compensator, aufost hărăziți cu îngeri și muze, care nudoar i-au inspirat, ci le-au fost alături încele mai critice momente, le-au dăruit șicrescut urmași, le-au fost tovarășe șisfătuitoare cultivate, înțelepte. În aniigrei ai detenției le-au stat alături și nu i-au lăsat uitați, i-au așteptat și le-aurămas fidele și după moarte. În acest ar-ticol vom urmări destinele exemplareale unor neveste din viața scriitorilortrecuți prin gulagul românesc.

Maria Voiculescu

O personalitate feminină exem-plară ce s-a revărsat asupra unui artistliterar din spațiul autohton a fostdoamna Maria Voiculescu (Mittescu,n.1887-d.1946), o ființă înzestrată cuvocația de soție și mamă. S-a scris foartemult despre iubirea tânărului VasileVoiculescu (n.1884-d.1963) pentru fru-moasa brunetă, studentă la Medicină,care într-o zi de toamnă a descins însatul natal al poetului, în Pârscov. Se în-tâmpla în zorii secolului trecut, 1909,când viitorul poet era student, asemeniMariei, la Medicină și se afla în satulnatal, în vacanță, îndrăgostit de tradiții,cadrul feeric rural. Din copilărie mama

sa l-a inițiat în acest univers mistic,citindu-i basme și istorisiri despre viețilesfinților. Astfel în lăcașul copilăriei secultivă în viitorul martir al neamului nos-tru gândirea creștină, sentimentele de

dragoste curată față de Dumnezeu șipredilecția pentru pitorescul șiirepetabilul românesc. Apariția Mariei afost o binecuvântare a Dumnezeului încare credea cu toată ființa lui, pentru căea a fost singura și marea lui dragoste,dar mai ales i-a fost întru totulparteneră, mamă pentru copiii lui, soțiedevotată. Gheorghe Postelnicu, în Viațași opera lui Vasile Voiculescu arată im-pactul și rolul asumat de Maria dintru în-ceput. Era de o frumusețeacaparatoare, brunetă, cu ochii verzi,dar mai ales se remarca prin a fi isteață,cultivată, sensibilă, iar poetul nu se maipoate desprinde din vraja ei, cu toateîmpotrivirile familiei. Mama Sultana nuera atât de vehementă, pe când restulfamiliei visa pentru acesta o partidă,care să-l propulseze în viitor. Maria nuse încadra în exigențe, rămânândorfană de mică și intenționând să-șicaute rudele în Franța și Germania. Ful-gerul iubirii o ține pe loc și timp de doiani cerespondează cu iubitul ei, în-sumând peste o sută de scrisori, caredezvăluie profunzimea sentimentelorcelor doi îndrăgostiți, pasiuneatulburătoare ce-i mistuia, speranța călipsa întâlnirilor nu-i va înstrăina. Scriso-rile erau însoțite de mici desene rea-lizate de un prieten al poetului, știutoral suferinței și frământării celor doi, alprimului lor rug aprins. De asemenea,este momentul când poetul scrie poeziede dragoste, inspirată de frumoasa luiiubită și de momentele trăite de cei doi.Din versuri transpare treptele parcursede cei doi spre împlinire, poetul adese-ori exprimându-și dorința ca aceasta săfie mama copiilor săi.În ciuda poticnir-ilor, cei doi se căsătoresc după doi anide la prima întâlnire, iar perioadaurmătoare poate fi considerată înflori-toare pentru familie. Femeia, izvor desacrificiu, renunță pentru familie lastudii. Cei doi soți vor avea cinci copii,iar Maria este cea care în permanențăse consacră educației copiilor, soacreibolnave, grijilor gospodăriei, susți-nându-și în același timp soțul în activi-tatea de medic devotat și scriitor.Familia parcurge perioada zbuciumatăa Primului Război Mondial, iarVoiculescu se dedică total profesiei sale,petrecând tot timpul cu răniții șiîmbolnăvindu-se el însuși de tifos. Mariaîși susține soțul în toată aceastăperioadă, iar dificultățile materialeapăsătoare îi unește, pentru că femeiaînțelege mărinimia și devoțiunea omuluiiubit. Mai târziu, la sfârșitul războiului,Voiculescu va fi unul dintre medicii caseiregale, apreciat pentru munca sa. Acumreușește să-și achiziționeze o locuință înBucurești, oaza de lumină a familiei.Noul cămin va căpăta înfățisarea su-fletelor nobile care viețuiesc aici, fiinddecorat cu tablouri, obiecte de artă,icoane, o bibliotecă imensă de 6000 devolume, vandalizată de Securitate ulte-rior, fapt ce va fi o lovitură grea pentruîntreaga familie, poetul afirmând: De-acum pot să mor. Maria nu apucăaceste timpuri pentru că în 1946 face ocongestie cerebrală și moare. Momen-tul a fost devastator pentru bărbatulcare a pierdut sufletul cel mai de preț.Se învinovățește și afirmă: Eu amomorât-o, referindu-se la viața grea pecare au dus-o, faptul că deseori femeiași-a neglijat sănătatea pentru a-și pro-teja familia. Iubirea Mariei pentru casăa fost incomensurabilă, fiind cunoscutăo întâmplare din viața lor de familie,când poetul îi dă bani pentru a-șicumpăra ea ce-și dorește, efectiv, însăMaria cumpără un patefon pentruacasă, să se bucure toți de plăcereamuzicii. Din păcate moartea iubitei șipartenerei sale de viață schimbă dra-matic destinul scriitorului, apăsat deremușcări și determinat să-și schimbestilul de viață. Se inițiază într-o viață deschimnic și viitor pușcăriaș, renunțând

la mâncarea obișnuită, refuzând carneași pregătindu-și el însuși mâncăruriușoare, consumând fructe și lactate. Nuse mai tunde și renunță la a face foc șiastupând soba cu cărți. Îl bate gândul săse călugărească, dar la insistențelefamiliei abandonează acest deziderat,consacrându-se meditației și scrisului.Așa cum expune Mitropolitul Bar-tolomeu în cartea sa Corupția spirituală,scriitorul se apropie de o grupare de in-telectuali din elita româneascăconstituită la Mănăstirea Antim, RugulAprins. Mănăstirea aceasta este loculcare i-a servit de adăpost și lui Bar-tolomeu Anania, în vreme de restriște,dar Voiculescu trăia mai ales o suferințăinterioară ce-l măcina, pentru că în su-fletul și conștiința lui, Maria dăinuia, vie,aproape, fapt pentru care se apropiemai mult de Dumnezeu, simte credințamai intens, pătrunzător, conștient,reușește să practice isihia saurugăciunea inimii, fapt ce nu l-au trăitmulți. Mitropolitul Bartolomeu recu-noaște: Eu nu am fost niciodată uninițiat în isihie, dar Voiculescu era.Aceste trăiri spirituale au germeni îndragostea acestuia față de Dumnezeu,sădită din copilărie de mama sa și ceafață de soție, căpătând expresieartistică în poezia religioasă scrisă înaceastă perioadă, dar și în poezia dedragoste închinată Mariei. În aceastăpoezie de dragoste el reia dialogul în-ceput în anii tinereții și-și mărturiseștesentimentele nemuritoare față de ceaprin care l-a binecuvântat universul: Ros-tesc numele tău:/Închis, fără de moarte,doar într-un singur vers,/M-a sărutat pegură întregul univers. Până să oreîntâlnească, scriitorul va trece priniadul concentraționar comunist alăturide Radu Gyr, Dumitru Stăniloaie, Mitro-politul Bartolomeu și alții, fiind deținut,maltratat. În 1963 moare și lasă litera-turii noastre o operă impresionantă,care a fost creată sub imboldul iubirii to-tale față de Dumnezeu și față de singurafemeie din viața lui, Maria Mittescu.

Maria stăniloaie

Dacă vrem să investigăm femei

care au fost un dar pentru semenii lor,proteguindu-i și călăuzindu-i spremenirea lor, atunci cu siguranță trebuiesă facem un popas spiritual și de adu-cere-aminte în sânul unei familii binecu-vântate din Ardeal, la Dumitru și Mariastăniloaie, pentru a releva un model defamilie și de soție, care prin tot ce afăcut a luptat pentru soțul ei și pentrumarea operă culturală ce trebuia el să oîntemeieze. Dumitru Stăniloaie (n.1903Brașov-d.1993 București) a fost unul din-tre iluștrii teologi și literați naționali,fapt pentru care se înscrie în rândulmartirilor neamului nostru alături deVasile Voiculescu, Radu Gyr, NichiforCrainic, Tudor Arghezi și alți membri aigrupului Rugul Aprins, de la MănăstireaAntim. Securitatea îi va blama și-i va ca-taloga drept mistici, legionari,periculoși, retrograzi.

Părintele Stăniloaie ajunge pe listascriitorilor interziși spre publicare,înmulțind rândul preoților din temnițeîn 1958. Marele om de cultură D.

Stăniloaie, probabil că nu ar fi fostacelași fără implicarea, sprijinul șidragostea de care a beneficiat dinpartea soției sale, Maria. Cei doi s-aucăsătorit în 1930 și au format una dinrelațiile longevive din cultura noastră,distinsă prin sprijin, unitate, fidelitate,dragoste reală. Mariei stăniloaie îi estedat să viețuiască alături de bărbatul eiîntr-o perioadă tulbure din istorie, cândintelectuali de facto erau contestați șioprimați. Din confesiunile fiicei sale,Lidia Stăniloaie, Maria a fost sufleteștealături de soțul său în temniță, pentru cătoată perioada respectivă s-a retras într-o existență pustnicească fiind în comu-niune cu Dumnezeu si soțul ei, a postit,muncit, i-a ținut locul în gospodărie, adus mai departe ce el a iubit. De altfel,și în viața de familie, cei doi soți au fostcondamnați la supliciu, pentru că primiicopii, o fată și un băiat, gemeni, aumurit de mici. Momentul de cumpănă șidurere a fost parcurs împreună, Mariatrăind în umbra bărbatului ei, dar mereuluminată prin purtarea devotată fami-liei, care ne îndreptățește să oconsiderăm una din preotesele și soțiilemodel ce se desprinde din veacul tre-cut. Părintele Stăniloaie îi mărturiseștelui Costion Nicolescu faptul că marea sabucurie a fost căsătoria cu Maria și în-trebat fiind dacă știe sfinți în viață,răspunde simplu și convingător: Da,soția mea. Părintele Stăniloaie a fostuna dintre fețele bisericești, care a mili-tat pentru familie: familia e sfântă.Sfinții Părinti au lăudat la fel de multcăsătoria ca și monahismul. În căsătoriese depășeste plăcerea trupească; vinatâtea griji, o mână de copii, ceea ce etrupesc este depășit, dar totuși este șiprețuirea asta; legătura completă. Eucel puțin așa am trăit-o. Înțelegem căsoția sa era o femeie cu evlavie, egalăpartenerului de viață în ce priveștesmerenia, viața întru Hristos și jertfa.Maria și-a încurajat soțul să scrie, chiardacă i-au interzis publicațiile, sperând șispunându-i că odată tot vor fi tipărite.Deși se ruga foarte mult, femeia seocupa și de problemele casei pentru a-și proteja soțul, lăsându-i timp pentruactivitatea teologică și scriitoricească.Astfel tot ce a îndeplinit părintele i sedatorează femeii din spatele lui, LidiaStăniloaie declarând că mama sa eraduhul cel bun al casei, iar părintelevedea în soția sa un adevărat teolog.Moartea Mariei în primăvara lui 1993 îllasă pe soț singur sufletește, incomplet,estompat în lumea deșartă: Nu mai eviața întreagă; nu mai e soția mea. Lasfârșitul aceluiași an, eruditul și martirulneamului nostru, părintele Dumitru îșiîncheie experiența mundană pentru ase reîntregi cu femeia sufletului său.

Nelli PillatBiruința unei iubiri este o dovadă a

trecerii binecuvântate a femeii prin des-tinul unui scriitor, așa cum a fost șicăsătoria dintre romancierul Dinu Pillat,fiul poetului interbelic Ion Pillat și soțiasa, Cornelia Filipescu, pe care ocunoaștem din corespondența celordoi, drept Nelli Pillat. V o l u m u lBiruința unei iubiri conține dialogulepistolar dintre cei doi, publicat de cătrefiica lor, Monica Pillat, căsătorităSăulescu. Monica Pillat dă glas dorințeiexprimate de mama ei, care supra-viețuise morții soțului său încă 30 de ani.Profunzimea sentimentelor dintre ceidoi s-a dovedit printr-un proces de de-cantare al cărui martor a fost istoria șine servește nouă astăzi ca model al iu-birii unice, autentice, care face trimiterela androgini. Cei doi s-au cunoscut ur-mând cursurile Facultății de Litere șiFilozofie din București. Ulterior Dinueste asistentul universitar al lui GeorgeCălinescu, alături de alte nume impor-tante din critica noastră literară șianume Adrian Marino, Ovidiu Pa-padima, Alexandru Piru.

Codruța-Flavia TULVAN(Continuare în pag. 13)

GULAGUL ROMÂNESC: Soțiile din spatele unor scriitori - mariri

Maria și Dumitru Stăniloaie

Maria Voiculescu

pagina 12 revist\ de atitudine

PLUMB 108

Tip

aru

l exe

cuta

t la

TIP

OG

RA

FIA

EL

EN

A-B

acău

off

ice@

tip

og

rafi

aele

na.

ro

„Omul care a văzutmoartea”

Mă îndoiesc sincer c-ar existacineva, în zilele noastre, care săconteste dreptul absolut al regizoru-lui de teatru asupra teritoriului său,cucerit prin har şi pricepere.Acestteritoriu este, evident, SPECTA-COLUL. Nu, însă, şi TEXTUL DRA-MATIC. Intervenţiile în text,rescrierile unor scene oarecare nuau avut succes mai niciodată. Înnoua premieră a Teatrului Bacovia,cu piesa lui Victor Eftimiu „OMULCARE A VĂZUT MOARTEA”, regi-zorul Geo Balint operează modificăride sens şi chiar introduce un per-sonaj (Zvetlana) cu ideea de aaborda actualitatea de tip showbiz.Deşi lipitura e evidentă, DanielaVrânceanu joacă credibil, fie şinumai prin accentul ruso-basarabean. Creditez efortul lui GeoBalint în încercarea de a propune oimagine a intruziunii politicului înviaţa oamenilor, subliniind conse-cinţele confiscării oricărui gest umande către politică.

Comedie spumoasă, de replicăsclipitoare şi situaţie comicămânuită cu meşteşug şi artă su-perior construită de Victor Ef-timiu, piesa „Omul care avăzut moartea” se dovedeşteactuală în totalitatea semnifi-caţiilor umane ce depăşesc cuhaz şi voie bună contingentul.Iată motivul real care face ca fi-nalul spectacolului să fie ratatprin inserţii dincolo de text şi cuun tablou cu un Iisus Pantocra-tor ca imagine dincolo de reali-tate.Iisus a fost un MARTIR ALCREDINŢEI, precum Socratefosta unul al RATIONAMENTU-LUI, iluminând esenţa virtuţilormorale ce statuează OMUL CUCARACTER NOBIL. Putem, dom-nule Balint, forţa nota moralităţii într-atât? Ne ducem prea departepunând în paralel simbolurile solare,uraniene, ale eternităţii sufletuluiomenesc cu fapte de viaţă fie elechiar mai spectaculoase şi mai sem-nificative. De altfel, spectacolulcurge frumos, susţinut de odistribuţie unitară, cu actori care ştiusă facă teatru adevărat, fiind ei înşişiactori adevăraţi şi talentaţi. Aşa cumsunt Florin Zăncescu (AlexandruHercule Filimon) cu umorul luibonom, tandru, căruia îi adaugă omereu surprinzătoare vivacitate. Măbucură enorm revenirea pe scenă alui Florin, actor băcăuan care poateda strălucire spectacolelor de come-

die suculentă, înzestrat fiind cu ca-pacitatea de a surprinde umorul,hazul până şi în cea mai banalăreplică,

Situat în contrapunct cuZăncescu, Viorel Baltag contureazăîn personajul Leon un tip plin deşarm în sclifoselile unui farmacist su-ficient, cu morgă şi moft de parvenit,candidat la aceeaşi primărie ca şiFilimon. Actorul are umor şi odispoziţie de joc remarcabilă.

Pune o interesantă pată de cu-loare în acest vivant spectacol Flo-rina Niţu (Raluca Filimon, soaţapodgoreanului), care nu-şi poatepărărsi nici ca viitoare soacră,cochetăriile adolescentine deodinioară. Pe aceşti actori i-au sec-ondat, relativ convingător, ŞtefanAlexiu (George, fiul farmacistuluiLeon) şi Alexandra Paşcu (AliceFilimon), o studentă aflată la debut,al cărei talent îi deschide frumoaseperspective.

Actorul care dă farmec şiconţinut spectacolului este BogdanMatei, a cărui inteligenţă scenicăasigură savoarea reprezentaţiei,construind un personaj (Vagabon-dul), atât de apropiat de propriul nos-

tru fel de a simţi şi gândi. Acest„Vagabond” care a „văzut moartea”(salvat de la înec), va aduce înfamiliile podgoreanului Filimon şi afarmacistului Leon, farmecul libertăţiide gândire şi de comportare, în-noirea necesară sufletului omenesc.Actorul va marca cu aplomb ceea cenumim bună dispoziţie. Materialuldramatic cu care operează BogdanMatei îl situează cumva într-un halouromantic, reprezentând bucuriagândirii libere şi capacitatea de amanipula conştiinţele înţepenite îndogmele aspiraţiilor laice, politice,comportamentale. Şi astfel, se im-pune întrebarea; „cum stăm cu valo-rile morale?”, întrebare pe careVictor Eftimiu a lansat-o în piesa sa,scrisă într-un binefăcător timp deinspiraţie în doar trei zile.

UN BĂRBAT ŞI ...CAM MULTE FEMEIPiesele lui Leonid Zorin au reţinut

mult timp atenţia teatrelor europene,graţie operelor sale de o cuceritoaresinceritate şi de o neliniştită căutare aadevărului vieţii şi purităţii sufletuluiomenesc. Predilecţia scriiturii drama-tice a lui Zorin o constituie atmosferavieţii de provincie din acele localităţiumile,diforme numite târguri provin-ciale, unde viaţa e searbădă,monotonă, relaţiile interumane fiind lavedere: acasă, în blocul de locuinţe, înbirou, cabinete medicale, la bodegă, înpiaţă, în trenuri - peste tot unde oa-menii îşi îngăduie să te observe şi chiarsă te admonesteze în virtutea unorprincipii morale, de viaţă socială,colectivă. Neputinţa, ratarea (şi demulte ori tristeţea din care poaterezulta hazul), imprimă piesei un uşorton melancolic, o ciudată rezonanţătipic rusească (amestec de Cehov şiGorki, de Dostoievski şi Turgheniev, deGogol şi Vampilov), dar rămânând pro-fund originală, respirând un aer deacută contemporaneitate. Sunt convinscă pe regizorul Bogdan Ulmu l-acucerit tonusul reconfortant al piesei,optimismul ei subiacent de încredere înfrumuseţea sufletească a omului, înputerea lui de a se înălţa, de a se salvadin platitudine, din indolenţă şiindiferenţă.

Piesa lui Zorin nu-i o simplăînfăţişare de caractere osificate înplaciditatea lor, ce are o contexturădramatică, solidă, rezistentă în cea maibună tradiţie a teatrului rusesc. Atent laacel „aer subteran” de comedie carestrăbate piesa, Bogdan Ulmu a datspectacolului măsură, pondere şiechilibru cu o chibzuinţă profesionalădemnă de reţinut. Accentele pe care le-a pus pe capacitatea omului de a seregăsi, de a visa izbăvit de ochii forfoteiclocotitoare, dau spectacolului lumi-nozitatea şi nota de nobilă umanitate.

Personajul principal, Akadie nu-iun luptător, ci un umil şi banal soţ,împovărat de griji mărunte, agasante,de neocolit. În peregrinările lui (fie dupăo insignifiantă adeverinţă, fie prin cabi-nete medicale, la sindicat, la oficiul depersonal, în tren, în staţiunea Yaltaetc.), întâlneşte tot palierul de compor-tamente feminine, din care dramaturgulscoate efecte comice apreciabile, pecare Bogdan Ulmu le potenţează cuaplomb. Bietul Akadie vrea şi el săprindă înţelesurile lumii, dar arenăvodul rar. De aceea, actorul StefanIonescu scaldă acest personaj într-ouşoară pastă acidă, uşor comică, uşortimorată.În pofida defecţiunilor sale dedicţie (reparabile, numai să ai voinţa dea vrea), actorul pune multă expresivi-

tate în joc, seducţia formalismului şimărginita existenţă a lui Akadie neprovoacă râsul sau compătimirea.Înacelaşi timp, însă, sesizăm cu tristeţecă aceste defecte persisită, în ciudavremii care avansează în civilizaţie.Prezent tot timpul în scenă, ŞtefanIonescu reuşeşte să producă acel aerşi fior de prospeţime, să confere joculuisău o tentă comică de comedie. Soţialui Akadie (jucată de Nina Ionescu) îlopresează adesori, iar mai spre finalchiar bănuieşte că inima i-a dănţuit înpiept bântuită de păcate omeneşti, în-tâlnind-o pe năstruşnica poetă MarinaIstomina, jucată cu credibilă enfază deAnca Bucşă. Notiţele năbădăioase aleIstominei publicate în gazete o face pesoţia lui Akadie să bănuiască că acestai-a adus căsniciei ei o ocară de neier-tat. De aceea, nu acceptă ca umilulAkadie să viseze zbor de îngeri pe ovreme rea, cum sunt vremurile noastre.Până la urmă lucrurile revin la normalşi se dovedeşte că blândul Akadie nu-inici pe de parte un Don Juan sau unCassanova.

Piesa lui Leonid Zorin oferă exce-lente partituri dramatice actriţelor carevor statua comportamentele a opt ca-ractere feminine; autoritare, opresive,înţepate, despotice, aiurite, romantice,bănuitoare etc. Atât Anca Bucşă, înrolul Istominei, cât şi Marlene Dudu-man (în vreo patru ipostaze) şi NinaIonescu definesc cu talent psihologiaunor femei cu puţine contorsiunisufleteşti, dar cu evoluţii convin-gătoare. Marlene Duduman, de pildă,schiţează o conductoare de tren, o fe-meie de serviciu, o vecină curioasă şiinteresată, o funcţionară acră, cu unpitoresc umor. Anca Bucşă, în rolul Is-tominei, îşi rosteşte partitura cu virtuo-zitate şi expresivitate, rafinat nuanţate,iar Nina Ionescu distilează cu subtili-tate sensurile vieţii de cuplu, găsind ex-presia scenică cea mai adecvată. Dealtfel, toate cele trei actriţe dovedesc odeosebită disponibilitate scenică, ojudicioasă înţelegere a relaţiilor inter-umane, o capacitate notabilă de a de-scifra nu numai tainele unui rol, ci şimodul de a-şi construi imagineascenică în care-şi îmbracă personajele.

Cu un start marcat de stilisticarusească muzicală sau dansantă,spectacolul curge, apoi, ca apele unuirâu numai arareori învolburate.Coloana sonoră şi mişcarea au fostgândite cu har de Simona Baicu, care,împreună cu Bogdan Ulmu ,exploa-tează cu succes o scenografieminimalistă, semnată de CristinaCiobanu. Scenografa a mizat foartemult pe ideea de a maximaliza spaţiulde joc şi a permite interpreţilor omişcare lejeră în scenă şi în rol. Astfel,scena nu arată nici rău dar nici foartebine.

VASILE PRUTEANU Două premiere teatrale

Sunt douăzeci de anide când, de Bunavestire,am avut în mână acteleoficiale necesare uneiiniţiative ce avea săpoarte numele ”Soci-etatea de concerte

Bistriţa”. Este mărturisirea unui muzician, pe nu-mele său Gavril Țărmure, care, în parte datorităîmprejurărilor, în parte unei însuşiri managerialepersonale ce avea să se verifice în anii ce auurmat, se va identifica acestei intreprinderi ide-aliste şi virtual utopice. Spun virtual utopice în-trucât toată lumea ştie că ispitele izbânzilorpragmatice nu duc nicicând spre cultură şi cuatât mai puţin spre sfera muzicii culte. Să maiadaug că, în decursul anilor, la stagiuneapermanentă de concerte s-a adăugat o editurăcu specific de literatură română unde au văzutlumina tiparului nume de primă mărime alepoeziei şi prozei iar cărţile editate aici au fostexpuse în saloanele literare cu ştaif naţional.Printre realizările de excepție ale Mihaelei și

Gavril Țărmure se numără: înfiinţarea „Noii Or-chestre Transilvane” şi turneul din Japonia,expoziţii la Bruxelles, spectacolul „La ospăţulcapodoperei. Hamlet intolerabil”, taberele depictură, dramaturgie şi fotografie. Eu am avut –pot să spun privilegiul - de a fi participat la unrecital de pian susţinut de tânărul pianist EduardKunz, născut în Siberia, absolvent al unei şcolispeciale pentru copii supradotaţi şi ulterior aConservatorului din Moscova. Nominalizat deBBC Magazine în topul celor mai buni 10 pianiștide mâine ai lumii, Eduard participă la ConcursulCeaikovski în 2011 și la Van Cliburn în 2009,câștigă 13 competiții internaționale între careamintim: Premiul la Concursul George Enescuîn 2007, la New Orleans, la ConcursulPaderewski etc. Căsătorit în România, Kunzlocuieşte în Bucureşti. Reluând, vreau să mă ex-

plic, precizând că am spus ”participat” şi nu ”luatparte” întrucât atmosfera din sinagogă era cuadevărat una de participare a publicului ladramatismul artistic dezvoltat de solist pe scenasinagogii. Nu e nimic greşit aici – actul artisticsusmenţionat, asemeni altora asemănătoare,era găzduit de templul iudaic, cu o acusticădeosebită şi cu o arhitectonică interioară demnăde invidiat, rămas fără utilitate practică înprezent. O şansă – aş spune aproape unică, pecare Societatea de concerte nu a ezitat să ofructifice şi de care va beneficia, prin contract,vreme de 44 de ani. Am întâlnit, într-un oraş fărăo instituţie de muzică profesionistă cultă, unpublic cald, empatic până la tiranizarea celuicare oferea spectacolul. (Ar fi deajuns să spuncă Eduard Kunz a fost chemat de patru oriînapoi pe scenă pentru bis-uri.) De altfel, acestdin urmă detaliu mi se pare suficient de grăitorpentru nivelul prestaţiei celui care, consideratgenial, mai fascinase şi publicul de la Paris, Am-sterdam, Manchester, New York, Londra sauOslo și care ne-a delectat - pe un pian Yamaha,cu capodopere din creația pianistică a luiFrédéric Chopin, Franz Schubert și SergheiRahmaninov. Dacă aveţi drum prin Bistriţa, nuocoliţi spectacolele deosebite de acolo!

Concert la sinagogă

Oza

na

Kal

mu

ski Z

area

revist\ de cultur\ pagina 13

PLUMB 108

În ciuda faptului că-și susține în 1947 doctoratul, esteînlăturat de la catedră, iar în 1959 este arestat în cele-brul lot Noica-Pillat, judecat și condamnat la 25 de anide muncă silnică și 10 ani de degradare civică, fiind elib-erat abia în 1964 prin decretul de grațiere al tuturordeținuților politici.

Această perioadă, dar și perioada următoare a fostmarcată pentru romancier de stigmatul vinovatului deuneltire contra ordinii sociale, fiind considerat banditși dușman al poporului, iar femeia iubită i-a urmat des-tinul, însoțindu-l în acest flagel și trebuind să divorțeze,pentru a nu-i mai purta numele și să trăiască în condițiivitrege. Se reține un moment impresionant când, dupăcondamnarea soțului ei, Nelli este întrebată de gar-dianul de la poarta închisorii referitor la ce va face deacum înainte. Răspunsul ei este natural și ne atinge șipe noi, din negura anilor: Ce am făcut și până acum. Maitrebuie remarcat, încă o dată, faptul că detenția politicăa amputat voci importante ale culturii noastre. Spreexemplu, romanul lui Dinu Pillat Așteptând ceasul deapoi, scris în 1948 a fost confiscat de către Securitate șicatalogat de anchetatori drept mistico-legionar, și recu-perat după 1989 din arhivele CNSAS, fiind publicatabia în 2010 de editura Humanitas. Acesta a fost prin-cipalul cap de acuzare în proces și a constituit corpdelict la judecată. Conținutul romanului dezvăluiedestoinicia scriitoricească, ereditară probabil, a autoru-lui, iar mentorii săi au fost cu certitudine, așa cum reiesedin corespondența sa, profesorul George Călinescu și,desigur, soția sa, Nelli.

Gabriel Liiceanu, autorul prefeței la ediția din 2010apreciază că acest roman este o răfuială a autorului cusoluția pe care o găsise parte din generația sa pentruieșirea din Marele Plictis, iar critica noastră literară,în timp, va discerne rolul pe care acest romantulburător, de sertar timp de 50 de ani, îl ocupă în lite-ratura autohtonă. Rolul Corneliei a fost însă remarcabilîn toată această perioadă, deoarece, așa cum reiese dincorespondența lor, această afecțiune a fost puternicămai cu seamă datorită vicisitudinilor prin care a trecut.Puterea unei astfel de iubiri se reflectă din versurile luiEzra Pound, traduse de Monica Pillat: Tot ce iubeștiadânc e moștenirea ta adevărată/ Tot ce iubești adâncnu-ți va fi smuls (Cânturile de la Pisa). Deși rămâne înlibertate, Nelli Pillat trece prin șicane securiste și prindificultăți deosebite în marea închisoare de afară, în-trucât mai mulți membri ai familiei fuseseră întemnițați,de exemplu tatăl său moare în arest, iar scrisorile dinvolumul publicat de fiica sa sunt un document autentical trăirilor și al realităților din acea perioadă. Corespondența din volum îi include, de altfel, pe cei doisoți, fiica lor, sora lui Dinu, respectiv Pia Pillat Edwards,iar ultima scrisoare, ce închide corespondența estedatată în 7 februarie 2001, adresată de Nelli unei pri-etene și colege, Letiția Gâță, de la Institutul de IstoriaArtei. Volumul acesta validează imboldul pe care-l dă iu-birea tinerilor pentru că prima parte a corespondențeiexprimă năzuin-țele de care sunt motivați cei doi artiștiîndrăgostiți. Convorbirile din această perioadă relevăcandoarea și naivitatea vârstei care este suprimată deobstacolul comunist, care le taie aripile și-i supune lagrele încercări. A doua parte a corespondenței aratădegradarea socială la care este supusă familia, dar șiperseverența de care dă dovadă. La un moment dat,Nelli prevede potopenia viitoare și-i mărturiseștesoțului că dacă nu se vor mai vedea o lungă perioadă detimp, ea va rămâne aceeași.

A treia parte a corespondenței aparține perioadeicând romancierul este eliberat, speră să i se publice ro-manul, revine în mediul universitar alături de Călinescu,însă moare timpuriu, la 54 de ani, asemenea tatălui său.

Iubirea de apoi constituie a patra parte a volumuluiși conține epistole adresate de Nelli fiicei și cumnateisale, din care putem cunoaște structura sufletească deexcepție a femeii, care trăiește intens sentimente de iu-bire și devotament total față de soțul trecut în neființă.

După moartea soțului, Nelli a mai trăit încă 30 deani, iar publicarea corespondenței reprezintă dorințaacesteia să dezvăluie rolul iubirii în destinul a doi oa-meni de cultură ai societății românești. (...)

Bibliografie

1. Anania, Bartolomeu, Corupția spirituală, Editura Eikon,București, 20122.***Biruința unei iubiri, Dinu&Nelli Pillat – Pagini decorespondență, Ediție îngrijită de Monica Pillat, EdituraHumanitas, București, 20083. Măduța, Sabina, Vasile Voiculescu, scriitorul martir șiRugul aprins, Editura Florile Dalbe, Chișinău, 20014. Pillat, Dinu, Așteptând ceasul de apoi, Editura Human-itas, București, 20105. Postelnicu, Gheorghe, Viața și opera lui VasileVoiculescu, Ed. Europress, București, 20126. Stăniloae, Lidia, La ziua de naștere a tatălui meu,părintele Dumitru Stăniloae, ziarul Lumina,București,15 noiembrie 2009.

GULAGUL ...(Continuare din pag. 11)

Motto: Orice am face,până la urmă rămânem totcopii.

Vittorio Alfieri

Privesc înapoi, la mulţii anicare au trecut, şi toate îmi aparaşa cum au fost. Imaginile s-au

derulat în cadenţa zilelor şi anilor şi s-au aşezat,cuminţi, sfiicioase, dar puternice, în sufletul unuicopil născut cu doar un an şi nouă luni înainteacelui de-al Doilea Mare Război al Popoarelor.Acum, când "le văd”, s-ar putea să le dau oimportanţă mai mare decât au fost atunci când le-am trăit. Asta stă în Legea Firii Omului. Dar, înesenţa lor, sunt absolut ele, amintirile acelea pecare suntem, cu toţii, stăpâni, căci, dacă orice nepoate fi luat, ne poate fi maltratat sau ucis, trăirilenoastre trecute, începând cu primele momente alecunoaşterii de sine şi ale recunoaşterii lumii încare am apărut din nimic, fac parte din fiinţanoastră... Oricum ar fi, o nostalgie adâncă măcuprinde la amintirea lor, deşi, pentru orice muritor,lucrul cel mai important este clipa pe care otrăieşte, şi nu cea care a trecut, viitorul fiind pre-cum nisipurile mişcătoare, incert, nesigur... Nusfârşesc această mică introducere fără a nu facedouă precizări necesare, şi anume: în descriereafaptelor ce urmează, am alternat „trecutul grama-tical” cu „prezentul gramatical”, pentru a evita opresupusă monotonie a textelor... Apoi, ordinea încare apar capitolele cărţii este aleatorie,întâmplătoare, aşa cum mi-au venit ele din me-morie, deci, fără a ţine seama de o anume„cronologie” a anilor sau, chiar, a anotimpurilor...

FACHIRUL DIN COLŢ

... Strada "Alexandru Lăpuşneanu", oraşulP.N. La numărul 42 e casa noastră. Nu, nu-i lastradă, ci e pierdută, undeva, în spatele crucilorcreştine şi monumentelor evreieşti din partea deogradă dinspre stradă a fraţilor italieni Roberto şiRugero Mella. Aceştia, pietrari renumiţi, purtândcu ei, de fapt, o tradiţie milenară, specificitalienească, au rămas în ţara noastră din vremeaPrimului Mare Război, după ce s-au însurat curomânce care i-au făcut băştinaşi statornici înaceste locuri depărtate de patria lor numită Italia."Patria Sacra" - după cum suspină ei mai tot timpulîn dorul pe care-l trăiesc faţa de Eterna Romă şimaginificile vestigii dăltuite de mari meşteri de-aiacestor locuri blagoslovite de Dumnezeu, unde s-au născut şi despre care mi-au povestit lucruri

nemaivăzute şi nemaitrăite când începusem şi eua înţelege câte ceva. Dar toate la timpul lor. Acumo să vă descriu, mai întâi, strada noastră, aşa cumera ea când aveam eu vreo şase ani şi dupăaceea până când... E drept, prima oară când amieşit din curtea aceea care nu se mai termina, aşaera de mare, şi m-am strecurat în drum prin poartadin sârmă împletită, era cât pe ce să mă calcetrăsura domnului Roşu, birjar de seamă şi de mareautoritate în mahala, venit, spunea mama, dinSoci, adică din satul ei, cu mulţi ani înainte să mănasc eu, era om gospodar, vecin, „spre deal”, cunoi, care nu-şi lăsase deloc îndeletnicirile rurale odată cu plecarea din satul natal... Noroc de mine.Calul, mult mai deştept decât stăpânul, m-a ocolitîn ultimul moment, eu am tras o spaimă totală şivijelioasă, aşa am zbierat de tare, încât au sărittoate vecinele şi moşnegii de prin ogrăzi şi m-aucules din drum şi m-au dus la mama care, la rân-dul ei, a trecut printr-o sperietură năpraznică. Eu

eram odorul ei, cadoul Crăciunului anului de graţie1937, pe cel mic, adică pe Didi, mai că nici nu-l luaîn seamă, eu eram obiectul iubirii ei şi al tanteiMaria, sora mai mică a dragei mele mame, carelocuia ceva mai la vale, dar tot pe strada„Lăpuşneanu”, dar şi al naşilor, Maria şi Jan Du-mitrov – el bulgar de prin înprejurimile oraşuluiSofia, rămas, ca şi fraţii Mella, din timpul celuilaltMare Război şi căsătorit cu naşa, ce mai, eramobiectul de veneraţie şi dragoste al tuturorvecinilor... Să fiu drept, lucrul acesta nu mă sin-chisea de loc, eram atât de deştept şi atât de isteţ,încât profitam din plin de această „poziţie” de caremă bucuram, toţi mă hrăneau şi mă luau în braţeşi se jucau cu mine de-a Baba Oarba şi făceau totfelul de ghiduşii numai să-mi fie pe plac şi să măvadă râzând. „Când râde copilul acesta, răsaresoarele”, spunea naşa... Încât, primii ani aiexistenţei mele au fost stropiţi din plin cubunătatea, bunăvoinţa şi dragostea pătimaşă,generoasă, solară a unor oameni după care oftezşi acum... După întâmplarea cu trăsura şi caluldomnului Roşu, n-am mai ieşit de capul meu dinogradă, ci doar însoţit de mama, de sora ei, denaşa sau madam Şoor, vecina evreică de pestedrum, care avea o prăvălie şi un băiat mare, penume Iosif, pe care-l punea la tejghea câteodatăcâte două ceasuri, pentru a mă plimba şi a mărăsfăţa pe mine... Aşa, pe negândite, dar cu ochiiiscoditori de copil şi cu mintea care-i dicta să punămereu întrebări, am văzut strada şi casele şi altestrăzi vecine şi oamenii şi trăsurile, şi maşinahodorogită a domnului Isaczon care era stăpânulfalnicei şi misterioasei fabrici, de la numărul 47,unde se fabricau scânduri, cadre pentru geamurişi dulapuri pentru bucătării, uneori, la comandă, şipaturi duble...

...Strada începea din „colţ”, unde se întretăiacu „Maiacovschi”, aceasta din urmă urcând, lastânga, spre „Ştefan cel Mare”, iar la dreapta, spre„Roznovanu”. De aici, urma ca o linie şerpuitoare,printre casele scunde, cu două sau trei odăi, darcele mai multe cu ogradă în faţă, cu flori şi livezimai tinere sau bătrâne de unde, primăverile, cândcerul era albastru, fără urmă de nor, parfumul lorînvăluia totul, oameni şi case şi strada însăşi neaducea în suflete o tainică şi binecuvântată bu-curie... În dreapata se înălţa, făcând excepţie dela regulă, farmacia „lui Papa Sotir”, clădire cuzidurile roase şi vechi şi cu oblonul acela din tablă,care acoperea, de seara şi până dimineaţa, gea-mul uriaş şi nespălat... Gard în gard locuia familiaItu, părinţii şi cei patru copii, unul fiind Gelu, colegde clasă cu Didi şi prieten de hârjoană, apoi urmacasa albă, îngrijită, cu ceardac mare şi uşi înalte,unde locuia Ţuca Lefter, una dintre frumuseţilespre care, ceva mai târziu, priveam cu tot maimare interes, speranţe şi încântare... Treceam,mai departe, prin dreptul casei scunde a naşilor,naşa, ca de obicei, era în curte, la pompă, spălândmai nu-ştiu-eu-ce, şi imediat strada se intersectacu o alta, „Constantiniu” care, tot ca „Maiacovski”,mergea la deal, spre „Ştefan cel Mare”, sau invers,spre „Roznovanu”, ce să spun, două copii fidele.Aproape că şi casele erau la fel, numai stăpâniialţii... Aici, în colţ, se înălţau, ceva mai „bogate”,cele două clădiri ale lui nea Ciurea, bărbat înalt,cam crăcănat, cu un cap mare şi, cum îl vedeameu, foarte ţuguiat sub părul rar, netuns, pe faţacăruia trona un nas uriaş şi roşu. Într-una era „ate-lierul”, unde se produceau toate minunăţiile dinlume, de la mingi din gumă până la mingi de fotbaladevărate, aici se reparau cam de toate – bici-clete, trotinete, lămpi de gaz, se lipeau oale şitigăi, se puneau arcuri la paturi şi câte altele...Când am intrat prima oară în atelier, m-am speriatde-a-binelea. O imensă grămadă de obiecte ce selăţea într-o cameră obscură, în care praful puteafi luat cu lingura de pe orice întâlneai în cale şi, lao masă de lucru, în faţa menghinei, nea Ciurea,„fachirul”, cum îl porecleam noi, meşterind la oroată de bicicletă... Venisem să cumpăr o mingecăci, uitasem să spun, adevăratul, îndrăgitul, mag-nificul nostru sport era – aţi ghicit – fotbalul. Laurma - urmei şi tata fusese fotbalist, jucase laechipa mare a fabricii de hârtie, iar eu şi Didi,fratele meu, purtam, firesc, în sânge, „boala”aceasta despre care o să vă spun mai multe, darnu acum... Nu intru, încă, în amănunte, dar aveamceva mai mult de şapte ani când am început să„dau în minge”. E-adevărat, spun prea mult cândamintesc acest cuvânt minunat – „minge”, căci nuera vorba decât de un ghemotoc din cânepă saudin cârpe legate meşteşugit de tata...

(Va urma)

Noi, cei de pe „Lăpuşneanu"

Eu

gen

Ver

man

pagina 14 revist\ de atitudine

PLUMB 108

Povestea unei drame de Mihail Sorbul

N.D.Coceapovesteşte o în-t â m p l a r enostimă, aflată

de la actorul Al. Cazaban desprescrierea unei drame de către MihailSorbul. Închis în casă, Mihail Sorbulscria o dramă şi coresponda cu ac-torul Al.Cazaban prin bileţele. Eilocuiau în vecinătate, în cartierulVatra Luminoasă. Biletele circulauprin servitoarea lui Sorbul. Iatădiscuţia dintre cei doi: „Ce măsfătuieşti, Alecule, să fac cu ea? Eucred că trebuie să moară” scria Sor-bul. „Şi eu, termină cu ea”răspundea Cazaban. „O otrăvescsau o împuşc?” întrebă Sorbul.„Otrăveşte-o, e mai sigur” îl sfătuiaCazaban. „Am terminat cu infidela,aşa cum mai învăţat. Plâng lângăcadavrul ei” comunica din nou Sor-bul. „Bine i-ai făcut. Lasăremuşcările şi coboară la Pandele.A adus un porfiriu de Drăgăşani sălingi paharul nu altceva, asasinule”,îl ademenea Cazaban.

- „Şi totuşi cum s-a terminat co-laborarea?” întrebă amuzat N. D.Cocea, pe Al.Cazaban.

- „La poliţie. Servitoarea ştiacarte. Norocul lui Sorbul că sub-comisarul a găsit cadavrul infideleinumai pe hârtie. Au băut apoi în treila Pandele de sufletul ei”.

Respectul orei de curs

În perioada interbelică îşidesfăşura activitatea la Iaşi intran-sigentul profesor de drept Can-tacuzino, fost coleg cu filozoful IonPetrovici. Profesorul Cantacuzinoavea un deosebit respect faţă deora de curs. Iată câteva exemple:Într-o zi, de la Bucureşti generalulAverescu îl chemă urgent la telefonpe profesor ca să-i propună depar-tamentul justiţiei. Secretara facul-tăţii aleargă în sala de curs să-lanunţe pe profesor. „Spune-le căsunt la curs”. „Bine, dar e domnulprim-ministru”, îndrăzni biatasecretară. „Şi ce-i cu asta? El nuştie ce înseamnă a fi în oră? Sărevină.„

Un alt exemplu. Într-o vineridimineaţă profesorul Cantacuzinoprimeşte un telefon de la mareşalulpalatului. Regele îl invită sâmbătădimineaţa pentru o consultare. “Nupot veni, am curs”, răspunde Can-tacuzino. „Atunci când?” insistămareşalul. „Numai duminică, e ziliberă”. „Bine, în mod excepţional seadmite duminică”.

N. Iorga apărat de dr. N. Lupu

C. C. Giurescu a găsit, prinstudiile sale, că pe vremuri, înDacia, trăia un animal dispărut, dinfamilia măgarului. I-a zis Colun, şide-atunci N.Iorga îi zicea Giurescu-colunul.

Într-o zi, în parlament, C. C.Giurescu l-a atacat aşa de violentpe Iorga, încât dr. N. Lupu, careconducea şedinţa, i-a strigat:„Opreşte- te , colunule! Dacădespre Iorga, pe care, de bine derău, îl ştim cu toţii, spui aşa, d-apoibieţii voievozi din istorie, pe nu-icunoaştem ce tratament să maispere? Îi faci zob!”

TRECUTUL PRIN ANECDOTE (51)

Ioan

Mit

rea

Acum doi ani afost tradusă în limbaromână cartea profe-sorilor de eicăaplicată, IngmarPersson și JulianSăvulescu, al căruiitlu „Neadaptațipentru viitor: nevoiade bio-ameliorare

morală”, este mai mult decât incitant pen-tru oricine dorește să cunoască și săînțeleagă evoluția psihologiei noastremorale, modul în care limitele ei neîmpiedică să găsim cele mai perinenterăspunsuri la mega-problemele impuluiîn care trăim și oportunitățile de-a neameliora dispozițiile morale deficitare.

Ideea perfecțonării morale a ființeiumane nu este nouă. O găsim din Anichi-tate până în zilele noastre la filosofi sau lamarii reformatori ai religiilor și sistemelorsocial-poliice. De fiecare dată, au diferitcontextul și moivul care au impus-o,scopul urmărit și tehnologiile prin careurma să fie pusă în pracică. În cazul auto-rilor pomeniți, contextul și moivul suntreprezentate de lumea tehnologizată șiglobalizată in care trăim, respeciv decarențele unei moralități grevate încă dealtruism parohial, suspiciune față destrăini și reicența de-a colabora cu ei, em-paie bazată pe „proximitate, similaritateși familiaritate”, favorizarea viitoruluiapropiat ș.a.

Absolut originală, insolită chiar, estemetoda recomandată de ei: bioamelio-rarea morală, recte, îmbunătățirea com-portamentului moral prin administrareade medicamente. Au optat pentru ea,atât datorită iminenței pericolelor ceamenință Terra- schimbarea climaicăantropogenă și degradarea mediului, pro-liferarea armelor de distrugere în masă,expansiunea populației și fluxurile migra-torii transfrontaliere etc.- cât și datorităsperanței că influențarea directă a bazelorbiologice și fiziologice ale moralitățiiumane cu ajutorul medicamentelor va fiurmată rapid de efecte morale semnifica-ive și durabile, în acord cu profilul aitu-dinal cerut de lumea globalizată șiavansată tehnologic.

Ilustrative în această privință s-audovedit a fi rezultatele obținute de

cercetătorii care au invesigat relația din-tre oxitocină și comportamentul moral alsubiecților cărora li s-a administrathormonul respeciv. S-a spus, spre ex-emplu,că oxitocina poate conduce lacreșterea atașamentului lor față degrupul de apartenență, a fidelității față departenerii de cuplu, că ea, poate facilitalegăturile sociale, spiritul de cooperare șicomportamentul altruist al acestora.

Din păcate, experimentele făcute n-au probat și durabilitatea aitudinilormorale respective. În unele cazuri, s-auînregistrat chiar rezultate contrare celorscontate: furie, teamă, invidie, minciună,lăcomie etc. Acest lucru i-a determinat pecei mai precauți dintre cercetători să re-comande folosirea oxitocinei și a altorsubstanțe din aceeași categorie, doar însituațiile în care s-au dovedit suficient desigure și de eficiente. Alți specialiși îndomeniu au adus obiecții de naturăfilosofică și morală, acuzând res-tricționarea libertății de alegere a indi-vidului. Și, ca tacâmul să fie complet, nici

măcar promotorii metodei în cauză, nusunt prea încrezători în privința de-scoperirii la imp a unui bioamelioratorvalid și nici a posibilității pracice de-alaplica pe scară largă, dacă v-a fi găsit.

Indiferent cum vor evolua lucrurile,ei au meritul de-a fi argumentatconvingător atât iminența catastrofelorpe care le-ar putea genera folosireatehnologiei șiințifice de către o lumenepregăită din punct de vedere moral săuzeze de ea, cât și nevoia presantă de-aapela la singurul remediu -ameliorareamorală a indivizilor- în afara căruia nicio

măsură tehnologică, economică saupoliică n-ar fi suficientă pentru a leîmpiedica. Într-adevăr, oamenii nu pot trăiși progresa dacă nu-și perfecționează per-manent capacitățile lor eice și dianoeice,dacă nu înregistrează o dată cutransformările pe care le produc în mediulfizic și social, schimbări semnificaive și înprivința propriei lor subiecivități.

Astăzi însă, când mare parte dinschimbările ce se petrec au caracterglobal, avem nevoie de o morală nouă, deun Cod moral universal, ale cărui valoricentrale - altruismul, spiritul de dreptate,cooperarea și grija pentru viitorulîndepărtat- să ne ghideze pe toți și săservească în mod echitabil supraviețuirii șiprosperității tuturor pământenilor. La oasemenea înțelegere a lucrurilor sperauautorii studiului, să se ajungă prin metodapreconizată de ei, dacă aceasta ar fi con-dus la rezultate întru totul poziive. Dinfericire pentru noi, putem corectadeficitele psiho-morale existente și ame-liora moral generațiile inere și cu ajutorulmetodelor tradiționale de educațiemorală. Una dintre acestea, este„școlarizarea sau alfabeizarea emoțiilor”,pracicată în S.U.A., în cadrul programelorspeciale și a orelor de Șiința Sinelui, in-cluse în programă pe toată duratașcolarizării, ca parte componentă a sis-temului obișnuit de educație.

Efortul profesorilor este dublat de celal părinților și insituțiilor din comunitateși are drept scop, dezvoltarea la elevi aunui set cuprinzător de însușiri: empatia,compasiunea, toleranța și acceptareadiferențelor, controlul pornirilor subiec-ive pentru a face ceea ce este moral șidrept etc.-, semnificând ceea ce psihologiiamericani numesc „inteligență emo-țională”. Termenul echivalent, mult maicunoscut, pentru a desemna aceeași com-ponentă a personalității, este cel de ca-racter. Trăsăturile poziive de caractersunt, în general, condiții ale oricăreiinteracțiuni umane civilizate, însă însocietățile dezvoltate pluraliste, ele suntconsiderate, de către toată lumea, funda-mentul democrației. Dintr-o perspecivă șimai largă, cea a societății globale, amelio-rarea lor înseamnă chiar mai mult: singuragaranție a conservării și perpetuăriicivilizației umane peste secole. Iată unmoiv de a condiționa persistența veaculuiîn care am intrat, nu doar de religiozitatea,ci și de moralitatea lui.

„A nu mai fi, stă în puterea noastră!”

Vir

gil

Mo

can

u

Un titlu straniu, George Ba-covia 135 semnat de doamnaLivia Ciupercă, inserează o nouămetodă de citire a trecerii timpului,nu doar prin bio-bibliografie, ci prino proiecţie personală în timpul tre-cut de la naşterea autorului. Aceştiani, 135 s-au scurs dela naşterea lui GeorgeBacovia, şi, în scurtetablete / sharcuri, nu-mite aşa de un PRI-ETEN dispărut, doamnaprofesoară îmbină, de-opotrivă admiraţia pen-tru poemele poetului, oanaliză combinată cudiferite sentimente con-temporane, elogii dis-crete, pornite, fie de lainformaţia oferită de bi-ografie, fie de poeme,fie de cunoscuţii poetu-lui sau de interpreţiicontemporani momentelor trecute,fie pornită de la propria pasiunepentru poezie şi mister (LiviaCiupercă este autoare de poemeşi este pasionată de creaţia luiIoan Petru Culianu).

Ecoul anilor şi dorinţa de arevedea poeziile lui George Ba-covia, precum şi informaţia plinăde acribie a analizei deschide nudoar plăcerea întâlnirii curomanţele simboliste târzii ba-coviene, ci şi cu un nou mod al

fiinţării în poezie: s-a selectat astfelo temă literară, pusă în relaţie cu otemă ştiinţifică (biografia unui autorşi noile lecturi de tip trecător), pre-cum şi una filozofică (importanţalegăturilor biografice prezente însistemul de construcţie literară),

textul 135 reprezintă ore-povestire non-conformistă referi-toare la creaţia luiGeorge Bacovia, cuamprenta subiectivădin anul 2016; sefoloseşte, acum, dis-cutând despre creaţialui George Bacovia unalt sistem informa-ţional (importanţaapariţiei Internetului,lipsa de apetenţă pen-tru lectura pe „hârtie”),sistem organizat dinmărcile unui profesor

contemporan (bucuria de a re-citialtfel); apare un ceremonial grafic,după canoanele cu proporţii şilimitele de acum (lipsa patetismu-lui, dispariţia micii lumi urbane, ros-turile vagi ale modernităţii, nuexistă un geniu integral); cu ele-mente de nuanţă pedagogică (ar-gumente şi contraargumentereferitoare la sistemul introductivde predare, cu o prezentare ceanticipă opoziţiile).

Noemi BOMHER

TRISTEŢE ŞI CIFRE = poezie RESTITUIRI

Este foarte activ şi eficient, cum serecomandă, în plan didactic şi literar-artistic,membru al Uniunii Scriitorilor din România, mem-bru al Uniunii Epigramiştilor din România, mem-brul al mai multor societăţi şi asociaţii”(Constantin Trandafir); „Colegului profesor IoanMaftei – BUHĂIEȘTI cu prețuire pentru dinamis-mul său intelectual” (Solomon Marcus); „Noulnostru coleg, Ioan V. Maftei-Buhăieşti, membrual USR - Filiala Iaşi, cunoscut mai întâi, ca un re-dutabil matematician (a absolvit Universitateaieşeană), cochetează de mai mulţi ani cu poezia,cu teatrul şi cu... umorul, rezultatele fiind dintrecele mai notabile” (Sterian Vicol). Cartea conțineun număr însemnat de poezii scrise de-a lungulvremii, creații în vers liber sau cu versuri clasice,rimate, pe teme diverse: omagiu îndreptat asuprama-rilor noștri poeți Mihai Eminescu și NichitaStănescu, apoi poezii care au în miezul lordragostea, iubirea, gânduri către Creator, spreviața de apoi, „Vreau să văd prima oară și să audce n-am auzit niciodată Eternitatea pură a Ede-nului!”, spunea poetul în poezia Vreau să văd.Autorul cărții are o activitate literară diversificată,bogată, de te întrebi unde au încăput atâtearealizări în numai trei sferturi de viață, urmând,spun eu, ca în cel puțin sfertul de viață careurmează să culeagă roadele, aprecierile șiaplauzele celor din jur.

Așa să fie, Doamne ajută!Cartea de față trebuie citită, așa îl vom

cunoaște mai bine pe autor, transmițânu-ne ostare poetică aparte, urându-i cu sinceritate LAMULȚI ANI și: Câtă frunză, câtă iarbă,/ Câte firesunt în barbă,/ S-aibă, nu arareori/ Tot atâția citi-tori!//

(Continuare din pag.6)

pagina 15revistă de atitudine

PLUMB 108

Romică C. Ghica(Bacău)

Mărţişor unuibirocrat

Nu poţi primi un mărţişorFără să fie legal;Deci pune mâna binişorŞi...fă-i un proces verbal.

Mărţişor unui şedinţoman

-C-un mărţişor a te-onora?Da, este cu putinţă!Vreau, însă, a ţi-l înmânaNumai într-o şedinţă.

Unui cârtitor

Mă-nţeapă u(n)nul mereuCum să-i minor ce scriu eu;

Păi, dacă-i un bagatel,De ce nu scrie şi el??!

La ieşirea din iarnă

Slăbiţi de tot şi în rea stareDe traiul nostru greu şi-anost,Ca să primim sfânta iertare,Mai avem de ţinut şi post.

Consoarta

Mă face-n fel şi chip mereu,Mă gratulează doar cu-acuze,N-am spor să-i ripostez şi eu,Fac doar mărunt din buze.

La un an de la căsătorie(răspuns la o-ntrebare cu argumentare)

-Cum e nevastă-mea?... Un răspuns nu-i greu:

Frumoasă şi proastă, proasta cea mai cea!

De era urâtă, nu o luam eu,De era deşteaptă, nu mă lua ea!

Alexa Paşcu(Fălticeni)

Despre Guvernul tehnocrat şi nu prea

Pas cu pas, şi nu cu graba,Zicea domnul Prezident,Dar după cum merge treaba,Guvernul e... repetent.

*Se zice că-s tehnocraţiŞi nu ţin de vreun partid,Dar e-un fâs. Sunt ca şi fraţi,Căci la fel ne pun la zid.

Parlamentarii noştri în an electoral

Când e an electoralFac legi proaste şi în grabă,Cu scandal după scandal,Numai să se afle-n treabă.

Pentru DNA si Parchetul General

Am pentru voi o întrebare:De la cei băgaţi la închisoare,Pentru averi făcute ilicit,Noi cu ce ne-am pricopsit?

Politicienilor…

N-am să vă-njur de mamă Şi de tată,Căci din a lor comuniuneAm odrăslit şi eu odată.Dar în durerea mea cea mareAm pentru voi o întrebare:De unde până undeA fost la voi atât de mare graba,Să jefuiţi această ţarăŞi să o daţi apoi degeaba?

Scurte povestiri

de

Ceaţa din 14noiembrie

Oamenii mării au venit să nesalveze. Barulles le-a râs în nas, şefulportului a negociat cu noii veniţi,Eleonora, hangiţa, s-a dat şi ea înstambă, avea nişte arginţi, coman-dorul Hukk a vrut să ştie de ce am fiîn pericol, bătea un vânt fierbinte, auluat foc registrele companiei depetrol, s-au aprins nişte platani depeStrada Mare, Fatma a născut undragon, preotul Ignaţio s-a pierdutprin catacombe şi dus a fost, oameniimării ne-au rugat stăruitor să neurcăm în corabia lor, Zanibar s-aurcat primul, m-am dus şi eu pe-acolosă văd ce şi cum, corabia eramaiestuoasă, plină ochi cu grâne şi cubutoaie cu vin de Madeira şi cu fetezăpăcite aduse tocmai din Spania,Eleonora m-a tras de mânecă, o săvină o ceaţă mortală, mi-a şoptit, o săînghită portul şi oamenii şi bărcile şibalenele, vino cu noi, comandorulHukk a vrut să aducă la bord maşinade zburat pe care tocmai o inventase,s-a dus corabia şi cu ea întregulorăşel, eu m-am întâlnit cu preotulIgnaţio, găsise în catacombe o pompăde vânt, am aşteptat ceaţa care avenit în dimineaţa zilei de 14 noiem-brie, am pompat pe ruptelea şi ceaţas-a împrăştiat cum a venit şi spreseară am văzut că răsar din apă douăLuni.

Cinematograful

Asta a fost o chestie, așa. Ne-amdus la Cinema City. Hergulian ne-atrimis un SMS. O tipesă de-a lui, dinaia de tabloid, se fandosise ca găsiseo trecere într-o altă dimensiune. Ne-am bulucit la cinematograf. Călcai pefulgi de porumb și pe paharestorcoșite. Coca Colaaaaa, eaaaaaa.Ssssss. Începe filmul. Stăm cu toții cusufletul la gură. Mă pipăi. Hola! Amdouă nasuri, iaca. Bergulis, și el, pra-matia, are un nas în plus. Mirgubinzice, cum îmi suflu mucii acum. Cemai comedie. Un extraterestru tem-bel ne-a alungat din sală. Avea unmăturoi de numa, numa. Și puțeastrașnic a catran. Catran? Hola! Darnu se mai fabrică de trei mii de ani. Și,uite, după colț, vine un tramvai gal-ben. Stăm grămadă la cafea. TreceJames Joyce de braț cu HG Welles. Îșirâd de noi. Uite și la ăștia, temporalisadea, ha, ha, ha!

Ovidiu Bufnilă Oaspete hibernal al Ţării de Sus,am poposit pentru câteva zile şi înVatra Dornei, oraşul-perlă al Ţinutuluinumit Bucovina, pe care bardul de laIpoteşti l-a încoronat Plai de Dor, dândastfel glas simţămintelor de admiraţie şidragoste nu doar ale sale, ci deopotrivăale tuturor romănilor. Mi-am preumblat,aşadar, paşii prin aşezarea presăratădin belşug cu bijuterii arhitectonice, dar

şi pe aleile mirificului parc natural considerat unic în Europaprin calităţile de excepţie ale aerului ozonat neviciat deniciun factor poluant agresiv şi mi-am încărcat sufletul câtam putut de mult cu liniştea şi calmul ce iradiază dinfiecare arbore secular. Un loc de fericită recreaţie binecu-vântat şi de vecinătatea impunătoarei catedrale ortodoxeîmplinită nu cu mulţi ani în urmă. Şi, parcă pentru a îm-podobi cu un ales brâu de recunoştinţă adus tuturor aces-tor daruri la care au contribuit cu mirabilă dăruire deopotrivănatura şi harul creator al oamenilor locului, aleea ce poartăcu sine mesajul perenităţii culturale româneşti m-a provocatla întâlniri repetate cu Esplanada Excelenţelor. Denumirecăreia îmi permit să-mi asum paternitatea, dar fără a lezaîn vreun fel orgoliile şi mândria pe deplin justificate ale celorcare le-au dat chip şi viaţă veşnică. Excelenţele pe care leprivesc, şi care mă privesc, la rându-le, de pe soclurilesculptate în granit sunt în număr de nouă. Scriitori, com-pozitori, oameni de cultură, politicieni notorii ai epocii lor,originari sau care şi-au legat, într-un mod sau altul, numelede istoria acestor plaiuri: Ion Luca, Ciprian Porumbescu,Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Alecu Russo, MihaiEminescu – dominând ansamblul sculptural din plan cen-tral, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, GeorgeEnescu. Un omagiu al eternităţii adus celor care au con-tribuit la identitatea culturală a aşezării? Fără îndoială! Darşi prinos al recunoştinţei şi, în acelaşi timp, valorizarea prinexpresie artistică a sentimentelor generaţiei prezente a dor-nenilor, spre moştenirea lăsată viitorimii. Şi nu am de undesă ştiu dacă aceştia s-au gândit, atunci când şi-au transpusideia în practică, la unul din celebrele aforisme ale la fel decelebrului scriitor francez Antoine de Saint Exupery: A ofericultură înseamnă a oferi setea, restul va fi o consecinţă…

Iată, aşadar, o perspectivă întrutotul generoasă şi pen-tru noi, cei ce populăm oraşul lui Bacovia şi al celorlalţiiluştri a căror listă ne poate induce sentimentul tonic alapartenenţei la cultura naţională şi cea universală. Revenitacasă după periplul bucovinean, aveam să (re)constat căaici nu am cu ce să-mi potolesc setea provocată (şi) de re-numitul autor citat mai sus. Dimpotrivă, această sete aveasă-mi crească, amplificată de nişte mostre ce se pot însoţicu deplin (in)succes cu proverbialele perle caracaleşti: înparcul Trandafirilor, o binecunoscută placă omagială ne

spune că “…sub această salcie (n.m. - care s-a uscat de-mult şi a ars în cine ştie ce sobă neştiutoare de respect) şi-a scris poeziile George Bacovia”; pe unul dintre soclurilede la “Pătrăţel”, parc ce străjuieşte latura estică a palatuluiPrefecturii, bustul în bronz al lui Mihail Kogălniceanu a fostde ani buni devalizat şi furat de hoţi, care l-au topit, nefiindprinşi nici până în ziua de azi; pentru ca bustul lui MihaiEminescu, din parcul Cancicov, să fie profanat deseori detineri imberbi, teribilişti şi inculţi, dar îmbibaţi în alcool. Totatâtea mostre, dimpreună cu o crasă indiferenţă anotabilităţilor ce patronează, zice-se, viaţa spirituală aoraşului, de tratare a setei pentru cultură?! Căci ce altăconotaţie le-am putea da!

Ştim foarte bine că Bacăul apelează deloc sau extremde rar la notorietatea numelor sale reprezentative şi o facedoar în contexte ocazionale, festiviste ori comemorative,cu impact şi efecte relative, de genul “au fost odată…”. Oricomportându-se precum vestita replică a unuia dintre pri-marii noştri post-decembrişti: vremea lui Bacovia a trecut,acum e vremea mea! Galeria excelenţelor băcăuane esteuna extrem de bogată şi din ea nu ar trebui omise numeprecum Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, George Ba-covia, George Enescu, George Apostu, Costache Negri,Nicu Enea, Anton Ciobanu, Marius Mircu, Vasile Pârvan,

Grigore Tabacaru, Constantin Porumbaru, Ion Luca, Mil-tiade Filipescu. Dar şi ale multor altora, care au contribuitdin plin în varii domenii la configurarea şi consacrareapersonalităţii spirituale complexe a acestui oraş. Şi nu una,ci mai multe Galerii/esplanade ale Excelenţelor s-ar cuvenisă le consacre eternitatea şi care să fie amplasate îndiferite zone ale oraşului. Celor noi adăugându-li-se bus-turile, puţine de altfel, risipite care încotro. Ne-am face ast-fel un titlu de glorie şi de recunoaştere a meritelor lor decătre posteritatea prezentă şi viitoare. Nu sunt bani pentruaşa ceva – va veni, sigur, replica dinspre cei care deţinfrâele puterii şi cheile de la lacătele bugetelor locale. De-pinde de felul cum le răsuceşti în broască.

Să avem, totuşi, încredere şi răbdare, inspiraţi perma-nent de îndemnul marelui cărturar român Nicolae Iorga:Orice operă de cultură ce se încheie lasă în floarea uscatăseminţele vremii nouă; nu le risipiţi!

Esplanada excelenţelor

Mih

ai B

uzn

ea

Vasile Checheriță(Piatra Neamț)

Poliţienească

De şefii mei sunt încântat,Că se pricep la toate toţi.Un singur lucru însă au uitat: Să-i prindă pe hoţi.

Lingăii – (unor colegi de breaslă)

Urăsc din suflet toţi lingăiiCe fac din şefi o nouă clasă.Aceştia-s pentru noi dulăiiCare ne muşcă pe sub masă.

Puşcăriaşi şi gardieni

Pentru ca ţara să nu să se prăpădească

După jaful existentJumătate din români închişi

să stea

Iar jumătate să-i păzească.

Pute – rea

Când un partid revine la putereI-atât parfum în jur şi-atâta miere.Când a plecat, în urmă lasă scrumŞi un miros înecăcios de fum.

Legea

Legea-i ca o barierăCe o sar mereu dulăii.Trec pe dedesubt căţeii,Numai boii stau şi speră.

revist\ de cultur\pagina 16

lirice plumb 108 lirice

Din volumul de versuri în pregătire „Terapie terestră”

PĂCAT PROSLĂVIT

Luminile ochilor să se bucurepoposind pe statuia sânilor tăiau devenit un păcat proslăvitsub umbrar de livezi!

Inimă din inima unui limpede văzla sărbătoarea nunţiisă ne bucure odăileun viscol de polen!

Asemenea unui râu de narcisevom supravieţui împreunăîndestulând livezile cu încăun capăt de cer la ora amiezilorlogodindu-ne aura soarelui răsărit mai devreme cu pământul!

În urma noastră vor rămânerâuri de zei şi miri fericiţide la o Galaxie la alta proslăvindu-ne numele prin livezile răsăritului date în floare!...

TIMP POSIBILÎnveşmântat în cămăşile de borangic

ale foculuimă gândesc la timpul eternşi-aş fi vrut să faci ca totul să fie posibilasemenea spiritului nostru fratern!

Rămâi pururi tânără înveşmântată în floare,acoperă cu aripa un monumentcăci, iată, vine spre noi ca revărsarea apelor un cântec superb durând chip maiestuosacestui timp de iubire prezent!...V

icto

r S

tan

Georges-Emmanuel Clancier născut la data de 3 mai 1914 în Limoges, este scriitor și poetfrancez. În 1992 este laureat al Premiul Goncourt pentru poezie. Opera sa întregește numeroase volume de poezieprecum: Timpul eroilor, Pământ secret, Adevărata față, Voaiaj analogic, Împotriva cântecelor, și altele. Câteva dintreitlurile romanelor publicate sunt: Ulima oră, Pâinea neagră, Ulimul sezon, Eternitatea pentru o zi, Incerții, etc. Listabibliografică coninuă cu nuvele, poveși, autobiografie, opere criice și alte opere.

Poet si romancier în întregime, fără ca una dintre aceste direcții ale creației sale să fie o extensie sau un accesoriua(l) celeilalte. În opera criică Poezia și împrejurimile sale Georges-Emmanuel Clancier analizează ceea ce apropie șise disinge între aceste două forme de creație: el vede „cele două părți ale aceleași încercari sau tentația oamenilorde a cuceri impul, moartea, de a crea un obiect care le încorporează și le depășește". Dar și una și cealaltă își auoriginile în Timp cu alte modalități. „Romanul, scrie el, salvează viața nu prin smulgerea impului, ci, dimpotrivă,redă într-o manieră sensibilă trecerea impului pe parcursul unei vieți". Complementar, „poemul este negarea im-pului, exaltarea momentului imobil și nelimitat precum o imagine la microscop a eternității (...), care coninuă sățâșnească în afara impului sau, cu mai multă precizie, de-asupra impului, ca insula deasupra mării. "

La ce spera cel candid

La ce spera cel candidvisând printre monștrilegendele uitatecu farmecele lor în van?La ce spera, când acolo,din patru părți se ridicamia de stoluri de vulturi?Jusqu’en ce lieu déserté ?Notre jeunesse en ce tempsN’eut que défaite autour d’elle.

Din turn criminală se scurge

Din turn criminală se scurgemarea umbră sarazină.Dar de ce-ai reveni tuprintr-o fisură de memoriepână în acest loc pustiu?În acest timp, tinerețea noastrăn-a avut decât insucces în jurul ei.

Nimeni de pe pământ nu știe

Nimeni de pe pământ nu știe, una câte unainocentă în adevărul său precum și în a sa minciună,cine altcineva decât tine însuți dorea rând pe rândchiar uneori excluzând rațiuneasă evadeze pe aripile solare ale unei victoriiși să suporte până la genune absurda legecare naște o sirenă fermecată?

Câte luni de mai

Câte luni de mai atâtea de octombriepe aceste granituri ce erodeazăîncăpățânate obsedante briză și vânt de gheațăcu veșminte de aur stinsimemorialul lichen

Gingașă grosolănie de tată(fruct sever în inimă de rocă)și tu catifelată lirică (amețeală blondă în plin vis)de acolo de unde apariîn această zi de mai îndepărtată.

Sunt câteva pupileunde se reflectă aceste priviricare te topesc, sau poate ochii iubițipăstrează ei chemarea albastră a dealurilorși sclipirile apei în continuarea umbrelor?

Cu ce rimează

Cu ce rimează rimele tale deghizatear vrea ele să înșele neîntrerupt în memorieceva timp ca un animal rănit ce suferă și tace în desiș ?

Sau ce reflecție în oglinzile timpuluivisează ele să trezească imaginea unui copilfără alt tărâm decât cel al norilorși care ar repeta slăbiciunea pe moment calmăca alte dăți stejari ce păstrau secrete.

Legenda unui poet

Mohorâtor îmi vine un gândChiar dacă trăiești în gândurile noastreAcest vis e al nostru și nu al tău

Rezonează în mine un apel în zadarCătre imposibila ta prezențăOh! Frate! Ce nu mi-ai devenitpustnic sau pagina morții.

Dar nu, tu nu ești decât pagini luminoaseale unei îngrijorătoare melancoliiumbra ta lasă impresia că va ieși dintre acestea pentru ca vocea-ți să murmurela promenada unor doi amanți.

Încă se plimbă singură memoria ta.Nu mai există Isolda pentru tine Tristanunde numele frumos nu mai rimează

cu râsetele sau cu lacrimile frumoaselordar în secret cu mitullui Orfeu în sine schimbat,în cuvinte schimbat sărmanul meu Orfeuchiar dacă acestea foșnesc sau cântăîn adâncul visului în adâncul inimii.

De-a lungul părților clare

De-a lungul părților clare și sumbre ale fluviuluiîncepe un cântec contra unui timpcare ar fi vrut să încânte fără greș...Dintr-o dată apa îl identifică drept lanț înșelătorlovește gâtlejul corabiei ce scindează valurile zilelor. Dacă se poticnește alunecă și cade înghițitatunci fluviul îl poartă... Timpul în măreția samilostiv îl transportă până la marepe acest seamăn al lui Orfeu.

Atât de departe

Atât de departe a plecat marea.La orizont era imensă nostalgieși sub soare lungi amprente ale distrugeriiconturându-se în memorie.

O privire oblică se îndreaptăpână la speranța de a surprinde anunțulchiar înainte ca spuma inițială a măriisă sclipească la curbura pământului.

(traducere din lb. franceză CRISTINA CROITORU)

STAMPĂ VECHE

Ne scoborâm părelnic în mantie de-omătca-ntr-o cetate-albastră de vecernii!stau drept ca domnitorul cu sabia la şoldîngemănându-mi sufletul Elenei,(o stampă veche dintr-un herb!)

Poate c-a fost chemarea la-nceput trecută din cuvinte peste firesau poate peste facle s-a născutaceastă pajură-n nemărginire!

M-am avântat pe-o pasăre măiastrăsă nu mai simt hotarul cum se mutăo auroră de iubiri ştiutădin raze să ne ţesem casa noastră!

De dincolo de ape s-au pornitatunci în trupuri – cu ninsori de stele -în carnea noastră strânsă-n cerc vrăjitde duh răsufletul câmpieiun cer imens de filomele!..

VIRTUŢI ALCALINE

Tulburătoare patimi nesocotesc cuvântul de început amirosind a iederă şi lut!Se-mpart iluzii noapte-n ţărână,mărirea dezbină minutare!

E-o artă poezia mai sfântă ca oricarecăci te învaţă cum în vis se moare!Îmi închipui sărbătorile

ca pe nişte virtuţi de care până şi plantele

au atâta nevoie!

Mi-am închipuit, Doamne,în ceruri lupta de la Podul Înaltticluindu-ne în tăcere odoarele,muntele Ararat cu mugetul dalbînflorind bastioanele, mărul din livada bunicului străluminând împărăţia voinicului!

Până la marginea de polen a pădurilor

mai avem de străbătut un crucificat Bethleem

şi o împărăţie albită de lacrimi şi aripiîncrustând în stâlpii cetăţiiaura soarelui nostru solemn!...