Page 1Gandul

20.01.2010 14:27:23http://www.gandul.info/printare/reportaj/apa-vie-o-minune-100-romaneasca-salveaza-vieti-intarzie-imbatranirea-5367972

Apa săracă în deuteriu este creaţia „gulerelor albe“ dela InstitutulNaţional de Cercetare pentru TehnologiiCriogenice şi Izotopice, din Râmnicu Vâlcea n Foto:Gândul/Valeriu Tanasoff

© 2007 SC CrucisatorulSA. Toate drepturile rezervate.

„Apa vie“ – o minune 100% românească: salvează vieţi, întârzie îmbătrânireade Alina BĂDĂLANTURCITU

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja treiani, boala ei e perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot omul sănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi "apa vie", produsă laRâmnicu - Vâlcea de gulerele albe ale Institutului Naţional de Cercetarepentru Tehnologii Criogeniceşi Izotopice. Apăsărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct "apă miraculoasă".

"De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate pe zi şi nu mai foloseştedeloc citostatice. Mama îiprepară şi supa cu apa respectivă. Nu a făcut metastază, deci practic e ca şi vindecată", ne-a spus doctorulNicola Trăilă,şeful Clinicii de chirurgie oncologicădin Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a prelungit vieţile a câteva zeci decanceroşi. "La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de viaţă. Cele mai bune rezultate au fost lacazurile incipiente, la copii şi la tineri. Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai varsă şi e mai puternic. Atenţie, nueste un medicament, ci doar completeazămedicamentaţia", ne-a mai explicat doctorulTrăilă. Şi el bea zilnic apă,dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să bei fără pauze.

Japonezîndr ăgostitde apa miraculoas ă: a luat 20 de tone

Există, însă, un japonezcare se şi îmbăiază în "apă vie" cumpăratădin România. Avea un cancer esofagianşi doctorii îimai dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind, ştia de apă. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu - Vâlcea, s-a întors acasă cu promisiuneacă i se pun rapid20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca şi cum n-ar fi fost bolnav niciodată. "A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se îmbăiază în ea fiindcă e bunăpentru epidermă, ba chiar îşi face şi sake din ea", râde profesorulIoan Ştefănescu, directorul institutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea.

"Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte zglobii şi cu poftă de viaţă", zice. S-au făcut cercetări pe şoareci şi pe găini; rezultatul a fost că ceiadăpaţi cu apă vie au trăit mai mult şi au fost mai sănătoşi. Deuteriuleste un izotop al hidrogenuluiconsiderat responsabilpentru îmbătrânireşi nu numai. Cu cât ai maipuţin deuteriu în sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.

Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi. A şi creat o gamă de creme pentru întreţinere pe bază de apă echilibrată în deuteriu. "Încetineşteîmbătrânireacutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani să realizez această gamă, iar acum conţine 19 produse diferitepe bază de apă. Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am aceşti bani", spune doctorulNedelcu.Mai demult au ajuns la institut şi nişte cercetătoride la NASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru "un transport de fiinţe vii". Au studiat, s-au minunat, dar urmareanimeni n-o ştie. Asta s-a întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la Saloanelede la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.

Unguriicump ără jumate din produc ţie, japonezii- 15%

Cum s-a "născut" apa? S-a întâmplat prin anii '80 şi a avut doi "tătici"; unul este chiar directorul institutuluide astăzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fărăsă vrea, că intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani au obţinut... un litru de apă săracă în deuteriu. "Primul nostru şoc: nu avea nici un elementde toxicitate, nici o urmă de nenatural. Prin '86 am obţinut şi brevetul, iar bolnavii au început să curgă la uşa institutului", zice profesorulŞtefănescu.

Afacereaa început odată cu un anunţ - un ungur cumpăra sute de tone de apă. "Noi ne chinuiamcu un litru... ce să facă, ăla, domne, cu sute de tone? Ne-a cumpărat otonă, a doua şi am început să ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentru sănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000de litri). El o cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliatăsub un nume ales de el, şi o vindea bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică". Pe sticlă nu scria unde e făcută.Când ungurul n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener. InginerulCristian Mladin s-a angajat să cumpereşi să plătească regulat. Directorul i-a făcut şi un transferde brevet, legal, iar acum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde mai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei şi conţine de cinciori mai puţin deuteriu decât apa obişnuită.

Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%). Restul se duce la românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA, Germaniaşi Turcia. Însă un americana cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru întreţinere. "Ne aflăm exact unde trebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru atesta piaţa. Exportăm maximum150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală mică", zice inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puţinăapă, iar 60% din preţul decost e energie pură. "Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby, deocamdată trăiesc din alte afaceri", zice stăpânul afacerii.

Dacă respiripe instala ţiade îmbuteliere, o speli opt ore

La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care "munceşte" 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi. E ca un imens cazan: sepompeazăapă normală de Bistriţa, urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi revine jos, în jet anemic, pe un furtunaş. Se pune în niştecontaineredin plastic alb, se ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia de îmbuteliere. Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro - e un soide vitrină perfect curată, cu comandă computerizatăşi plină de tot soiul de ţevi, furtuneşi orificii.Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţipe lângă ea.

Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasă o amprentăpe anumite piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iar spălarea dureazăopt ore. În alt birou seface analiză izotopică a apei, cu nişte aparate de o "tehnologie incredibilă"; nişte fire ultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numaiinstalaţia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci "părinţii" apei vii sunt siguri că invenţia lor va salva multe vieţi, de aici încolo.