Anul V I I I . N r . 3 2 3 3 . I Sept . i g o ? .

BUNUL ECONOM REVISTĂ PENTRU AGRICULTURĂ, INDUSTRIE Şl COMERCI.

A B O N A M E N T U L : I I N S E R Ţ I U N I L E : Pe an cor. 5; pe jumătate an cor. 250. să socotesc după tarifă, cu preţurile

Pentru România 15 lei pe an. | cele mai moderate. Abonamente le şi icserţ iun le să plătesc totdeauna înainte.

S ă î n v ă ţ ă m ! Cu pr ima Septemvr ie să începe învăţă tura în şcoli. învăţă tura este averea cea mai m a r e a omului sărac

şi podoaba cea mai frumoasă a omului bogat . Ca să p u t e m înainta în economie, agricultură, indus­

trie şi comerci şi să p u t e m arăta dovezi că înaintăm, să recere delà fiecare, să se silească cu toa te puterile sale şi să înveţe.

Puterea minţei să agereş te şi judeca ta să face sănă­toase prin şcoală.

Chibzuinţă, dragos tea de lucru şi dorul de a înainta, te vor face să cauţi în ce fel de şcoli să-ţi dai copii şi ce fel de învăţă tură să-şi însuşească, ca să se ajungă scopul?

Când statul sau ţara, a re şcoli bune şi dascăli buni, e lucru firesc, că are pusă baza ce să recere la înainta­rea tu tu ror cetăţenilor. Cetăţenii n'au decâ t să aleagă şi să înveţe de ceea ce au t rebuinţă .

Ne plângem adese-ori că nu pu tem da înainte şi sun­tem rămaşi înapoi în ştiinţa agriculturei, da, aşa este. Dar ' câţi tineri avem, cari învaţă şcolile agronomice? U n d e sunt, ce scriu ei şi ce poveţe dau, prin revistele şi ju rna­lele noastre, poporului din care fac pa r t e?

Industr ia şi negoţu l ne lipseşte. Şcoli avem, chiar şi academii, dar ' câţi t ineri de ai noştri le cercetează? Ii poţi număra p e degete , ba faţă de numărul ce-1 reprezentăm ca popor, ne lipsesc total . . .

Es t e lucru ştiut, că dacă vreai să-ţi faci o uneal tă cât de ne însemnată în economie, mai întâîu ai lipsă de alte unel te şi de material . Zidarul nu poa te face casă fără

frag. 4 » BUNUL ECONOM* Nr. 32/33

schelă şi schelă fără de lemn şi fer etc. Aşa e şi cu înain­tarea poporului pe o r i c e carieră. A r e lipsă d e oameni pr icepuţi şi bine pregăti ţ i .

Trebuinţe le noas t re de multe feluri, astăzi, nu să pot acoperi numai prin învăţător i şi preoţi, ci ; a sosit timpul ca să ne învăţăm mai vîrtos la o agricultură, industrie şi comerci, cu minte, înţelepţeşte şi care numai în şcoli anu­mite să poa te ajunge.

Şcolile noast re comerciale delà Braşov au da t şi până acum dovada cea mai bună în privinţa aceasta. Avem azi contingentul recerut de iuncţionari bine plătiţi, la atâtea bănci de ale noast re . Ei să susţin bine cu familiile loi* şi aceas ta este o s tare îmbucură toare pen t ru noi De ce nu s'ar pu tea face aceasta in m o d mai vădit şi cu agricultura, comerciul şi industr ia?

Consistorul arhidiecezan din Sibiiu cu anul acesta a început bine, când a publicat concursul pen t ru 6 tineri, cari vor fi primiţi în seminariu cu scop să-şi câştige cu­noşt inţe pract ice în economia d e câmp, viticultură, lăpta­rii, legumărit şi s tupări t etc .

Acés t început este un lucru de mare preţ , căci e fă­cut simplu şi formează pr ima t reaptă , sau schelă la înaintare.

Aşa t r ebue să facă şi celelalte consistoare, asociaţiu-nea, reuniunile, băncile şi parochiile, cari au mijloace.

A sosit t impul deja, ca să se înceapă cu învăţătura şi pe cariera industrială şi comercială, pr in şcoală anumită. A r e statul nostru destule şcoli bune pen t ru to t felul de învăţături practice, preoţii şi învăţătorii noştri să le caute şi r ecomande fiilor lor ; nu să uite că sunt ungureşt i ori nemţeşti , ci înscrie se la ele cu scopul sfânt de a învăţa, căci învăţă tura sau ştiinţa este şi t rebue să fie internaţio­nală şi nu să poa te mărgini la cercul s tr îmt d e o limbă şi de o naţ ional i ta te

Când vom avea cont ingentul recerut pent ru industrie şi comerci, nu avem t e a m ă că fii nostru nu-şi vor putea în­temeia şi s tare b u n ă - ş i folositoare în societate, în mijlocul poporului nostru. Ei vor trebui, ce-i drept , să se lupte cu greutăţ i le începutului, dar ' tovărăşiile şi însoţirile de tot fe­liül, p e cari ei t r ebue -jjfaffr-punä la cale îi vor ajutura şi

Nr. 32/33 >BUNUL ECONOM. Pag- 5

le vor crea o stare tot aşa de mulţămitoare ca şi a func ţionarilor delà bănci, ba poate mult mai bună.

Dec i : înainte, înainte, Vei da când vei fi cuminte! Când în şcoli vei învăţa Mintea a ţi o lumina/

C r e ş t e r e a vi te lor . încă din timpurile cele mai îndepărtate, animalele do­

mestice au fost tovarăşe nedespărţite ale omului. Animalele atât cele sălbatice cât şi cele domestice aduc omului fo­loase însemnate. Cele sălbatice pnn carnea şi pielea lor, cele domestice prin serviciul ce îl aduc în economie, pre­cum şi carnea şi pielea lor. Viaţa actuală economică n e arată că oamenii au făcut progrese însemnate pe terenul economic, care progres este a së mulţămi în cea mai mare parte bărbaţilor doritori de înaintare. Sunt abia 4 — 5 de­cenii trecute, când economii să mulţămiau cu construcţia carălor cu osii de lemn, azi însă lucrul s'a schimbat, că aproape nu găseşti econom mai de seamă, care sè nu între­buinţeze în lucrările sale economice unelte moderne, car, plug. grapă, greblă etc. toate de fier, sub cuvântul greblă nu avem a înţelege aici pe cea mică purtată de mână, ci masina de greblat. Fiind aceste unelte cu mult mai grele de purtat, este aproape de mintea omului a înţelege, că economul are lipsă în lucrările sale economice de vite cu putere. Cu vremea trebuinţa vitelor a devenit mare, mai ales pentru plugărie, încât aceasta nici nu să ( poate fără ele, ori câte unelte şi maşini am avea. Prin vite nu este a së înţelege numai boii, ci şi celelalte animale. Chiar dacă s'ar presupune, că omenimea s'ar nisuî într'acolo să înlo­cuiască munca animalelor cu puterea aburului şi electrici­tăţii, vitele tot vor fi necesare, pentru-câ ele nutrindu-să cu iarbă şi alte produse de ale agriculturii, ele ne dau în schimb carnea şi laptele tară de cari omul aproape sau de Ioc nu ar putea trăi. Să ştie şi aceea, că vitele aduc mare folos economului şi prin bălegarul lor care'l între^ buinţează la ingrăşarea pământului.

Pag, 6 Nr. J2/33

Astfel fiind, ţăranii mai ales cari së îndeletnicesc cu lucrarea pământului şi nu prea au alte câştiguri t rebue să îşi pună toată silinţa la îngrijirea vitelor, cari sunt ajutoa­rele lor preţioase la munca câmpului şi cari le dau o bună par te a hranei lor. Nu t rebue se se t reacă nici odată cu vede«ea, că vita e ca şi omul, când munceşte mai cu so­coteală, mai la t imp şi mănâncă cu mai mare poftă, atunci îi merge mai bine, şi că plugarul vrednic după vite së cu­noaşte . Cine. a re mai multe vite şi mai bine ţinute, acela e mai cu s tare şi cü mai multă chibzuinţă în treburile sale de gospodărie. Vite frumoase pot fi numai acelea, cari sunt bine ţ inute şi cari nu sunt prea munci te . Economiile ce cred," că fac cei cari nu dau destulă h rană vitelor şi nu le ţin în adăpostur i cum să cade, precum şi câştigul ce socotesc că-'l au cei cari le muncesc peste măsură, sunt numai în­chipuite, pentru-că de unde iei şi nu mai pui së sfârşeşte şi paguba delà urmă e mai mare ca venitul dintâiu, cei cari fac aşa nu să cugetă şi nu socotesc că vita cu cât e mai bine îngri- jită, cu atâ t va aduce mai mare venit economului pentu-că munceşte mai îndelungat, t răeşte mai mult şi poa te lucra mai temeinic.

Es t e o greşală toarte mare *la economii, cari pun la muncă vite prea t inere ; cai sau boi căci prin aceea li-să sleieşte puterile prea de timpuriu, nu sé mai poate desvolta cum së cade şi rămân pipernicite în viaţa lor în­treagă. Vitele bine ţ inute nu sunt ameninţa te de boale aşa curând ca cele slabe. P recum omul nu e sănătos dacă nu să hrăneşte cum së cade, nu së spală, nu odihneşte, to t aşa şi vita, lipsită fiind de condiţiunile necesare de traiu — t rebue яё se prăpădească înainte de vreme. Eco­nomul care va da atenţ iunea cuvenită creşterii vitelor, va conlucra spornic la bunăs tarea sa materială.

N. Hamsea.

Potcovitul cailor. Potcovitul cailor este o măestrie, care t rebue bine în­

văţată şi deprinsă, ca aceea së se poa tă face apoi după toa te regulele recerute . Pe lângă toa te aeestea vedem a-deseori chiar şi pe anumiţi fauri, cari nu së pricep cum

Nr. 32/33 »BUNUL ECONOM « Pag. 7

së cade la potcovit, aşa că calul ori pe rde foarte curând potcoava bătută , ori că ba te cuiele prin u n g h a cea viie de »ajunge« şi şchioapă calul, cum së mai zice.

Potcovitul cailor së face pentru scopul acela, ca i-e nu li să strice unghiile, de oare-ce cum sunt acum cele т я і multe drumuri d s ţară, comitatense şi comunale aş ternute to t cu petriş, caii mânaţi n< întrerupt pe acelea, oda tă së »ciumpavesc« şi apoi încep a şchiopa aşa că nu së m a i pot întrebuinţa apoi cu izbândă la lucru.

Mai înainte de asta, când drumurile nu e rau pardosi te cu petriş ca acum, nici caii nu trebuiau potcoviţi, de oare-ce pe drumurile şi căile acelea, unghile lor mai mult së întă-riau decât së ciumpăviau, atunci îi r ămânea multe parale chiar şi economului de rând delà potcovitul cailor, pe cari t rebue së le plătească economul de astăzi. Ei, dar ' cei de atunci mai umblau şi înglodaţi pe cele drumuri nepardo­site, nu ca noi cei de astăzi, cari alergam în goana cailor cu căruţele şi carăle zdrănc ln ind .

Calul t rebue deda t la potcovit, încă de când este mânz mic. Dedarea aceasta să face aşa, că de câte-ori să pr inde mânzul, i-së ridică mai întâiu picioarele dinainte, apoi cele d indărăpt şi cu o peatră să loveşte în copita acelora, la în­ceput së înţălege, că t rebue lovit ceva mai încet, d u p ă aceea însă së poa te lovi t o : mai tare, până când adecă să dedă bine de nu să mai t r age şi smuceşte de loc. Purce-zându să astfel nu vom mai vedea aşa des, ca cum vedem astăzi, cai legaţi fedeleş şi trânti ţ i la pământ sau altcum chinuiţi, numai ca së se poa tă potcovi.

înainte de a së apuca cineva de potcovit, t r ebue să cureţă şi obleascâ bine copita, ca astfel potcoava, së se poa tă aşeza cât mai b ine 'pe-ea deoare-ce în cazul contrar oda tă poate să cază potcoava . Afară de aceasta o potcoavă bătută rău e ca şi încălţămintea rea la om, mai mult îm-pedecă, decât uşurează mersul regulat al calului potcovit . Din mijlocul copitei cau din »randunea« încă t rebue tă­iat atâta, ca aceea së nu së at ingă de pământ .

Potcoava t rebue potrivită to tdeauna după copita ca­lului, pe care îl potcovim. Care va së zică: potcoava nu t rebue së fie mai mare ca copita, de oare-ce în cazul a-

Pag. 8

cela se »ajunge«, së coşeşte, së beleşte şi se taie la pi­cioare cu ea, dar ' nici mai mică ca copita, de oare-ce a-tunci unghia creşte peste potcoavă şi astfel së poate vă­t ăma sau crepa foarte uşor, cu deosebire dacă calul umblă prea mult prin petriş.

Arderea copitei sau a marginilor aceleia, cu potcoava sau cu alt fer ars, cum fac unii fauri, nu e de recoman­dat , de oare-ce prin aceea, de o par te së slăbeşte copita, de altă par te nu ţine mult nici potcoava bătută. Afară de acestea sub copita arsă, cu deosebire pe timpul ploios, mai uşor se pot s trecora apa, tina, năsipul şi petrişul mai mă­runt, cari în cele din urmă apoi fac se se clatine şi së cadă potcoava.

La aşezarea potcoavei pe copită, t rebue së băgăm de samă la aceea, ca după-ce s'a potcovit calul şi pune pi­ciorul în pământ , copita se acopere potcoava de aşa, ca aceasta së nu sè mai poată vedea; mai depar te t rebue së mai băgăm de samă şi la aceea, ca găurile potcoavei së se vină paralel cu linia cea albă de pe copită.

Linia cea albă, care së poate vedea pe marginea co­pitei, ne ara tă că din aceea în afară e unghia cea moartă, iar' din aceea înlăuntru, adecă cătră picior e unghia cea viie. Cuiele t rebuesc bă tu te de aşa, ca së nu ajungă par­tea cea viie, ci numai partea cea moartă a copitei. Acelea t rebuesc bă tu te to tdeauna perpendicular, adecă oblu în sus, pentru-că dacă së bat cam pieriş în afară nu ţin cum së cade, iar' dacă se bat prea înlăuntiu, adecă peste linia cea albă »se ajunge« în ughia cea viie şi astfel së şchioapă calul potcovit.

O potcoavă bine bă tu tă t r ebue se ţină câte şase săp­tămâni. Mai mult ca ş-ase săptămâni nu e bine se o lă­săm, nici chiar în cazul acela când potcoava nu ar cădea, de o pa r te pentru-că se prea- toceşte şi astfel pătimeşte copita, de altă par te pentru că copita prea creşte şi astfel o s t rânge potcoava prea mică sau tocită, aşa că aceea apoi nu să mai poate desvolta cum se cade. Potcoava trasă se poate ba te din nou, dacă aceea nu este chiar de tot sub­ţire şi tocită.

L a noi sunt cunoscute două feluri de potcoave şi a n u m e : potcoevele de vară şi de iarnă. Cele de vară au

Nr^32/33 > BUNUL ECONOM « P a J L l

colţii înapoi mai mici şi rotunzi, iar cele de iarnă îi au mai lungi şi ascuţiţi, ca adecă calul së nu alunece pe ghiaţă. La potcoavele de iarnă, în loc de cuie së mai t rag şi anumite şiroafe, cari apoi după-ce së tocesc së t rag afară şi se înlocuesc cu altele. Colţii potcoavelor apără par tea dinapoi a copite», care e mat jingaşă ca së nu vină în a t ingere cu pământu l şi cu petrile de pe drumuri .

La potcovitul cailor mai spărioşi t rebue së fim cu deosebită băgare de samă, a tâ t acela, care-'l ţine, cât şi faurul, care-'l potcoveşte, de oare-ce prin o smucire repede a piciorului, până când cuiele încă nu sunt ţintuite, poate së vateme şi schilăvească atâ t pe ţinător, cât şi pe faur sau şi însuşi pe sine. Caii potcoviţi de proaspăt şi cu nă­rav de a ba t e pe soţii lor, t rebue despărţiţ i în grajd prin anumite rude sau păreţi despărţi tori .

Potcovitul cailor t rebue făcut to tdeauna de cătră fauri bine deprinşi cu acela, de o : r e ce dacă să face de că t ră unii oameni nedeprinşi destul cu aceasta măestrie, cum fac o par te din cărăuşi şi alţi economi cu cai, nu numai că nu ţine potcovitul cât ar trebui, dar ' prin bătutul şi luatul prea des al potcoavelor, së mai strică foarte ta re şi copi­tele, aşa că după aceea apoi, nici chiar potcovitul făcut de cătră faurii deprinşi cu acela, nu mai poa te ţinea cum së cade.

Mânzi şi caii mai tineri, cari rămân peste vară tot numai la păşun?tul din hotar, iar' peste iarnă nu së scot din grajd decâ't la adăpat , po t rămânea şi despotcoviţi , dar ' caii de lucru, de cărăuşie, de a lerga t şi călărit, t r ebue ţinuţi to tdeauna potcoviţi, căci nu înzàdar së zice: »calul bun şi potcovit, iţi di;ce carul hodinit.«

Ioan Georgcscu.

Cum să promovează în timpul de faţă chestiunile economice?

— Agricultura. — (Urmare şi fine).

II: Statul este secondat în activitatea saeco nomică de comitate. — Fiecare comtiat îşi a re :

/. comisia sa economică ;

Pag. 10 •BUNUL ECONOM. Nr. 32/33

2. o reuniune de agricultură ; j . organele silvice ale comitatului e tc ; 4. unele comitate au şi câ te o şcoală economică, cum

este s. e. comitatul Sibiiului. Prin aceste organe şi instituţiuni, comitatele exercită

şi ele o influinţă binefăcătoare asupra progresulului în a-gricultură.

De când cu aducerea legii silvice au încetat devasta-ţiunile ce se făceau în pădur i ; fiecare comună şi-a făcut pla­nul său de exploatare şi acum se procedează mai cu minte la tăiat, la păşunat, la replantare e tc . Ce e drept mulţi se simt restrânşi în libertatea lor prin legea silvică; dar acea­stă restrângere, neplăcută şi împovără toare pentru rândul acesta de oameni, a re darul de a conserva pădurile şi pentru viitorime şi de a le păstra ca un- mijloc puternic pentru promovarea situanţiunii agricole generale.

Reuniunile de agricultură comitatenze lucrează în multe direcţ iuni; se manifestă mai ales însă prin expoziţiile de vite ce aranjază, prin prelegeri economice ş. a. 1

III. Popoarele şi confesiunile din patrie au şi fie o organizaţie economica şi tind a se organiza şi mai bine în aceasta direcţiune.

Maghiarti ardeleni s. e. au de mai multe decenii Re­uniunea de agriculturi ardeleană, care a desvoltàt o activi­ta te foarte mănoasă pentru promovarea intereselor agricole ale poporului maghiar din această par te a ţării.

Saşii de altă par te au Reuniunea agricolă săsească cu subreuniuni în toate centrele lor. Această reuniune, de asemenea veche, luctează cu mult succes pentru progresul poporului săsesc.

Diferitele confesiuni din patr ie au stăruit şi stăruesc mereu şi ele mai ales pentru răspândirea învăţămâutului referitor la agricultură. In seminariile teologice şi îndeosebi în institutele pedagogice i-se dă loc şi studiului economiei, nizuind ca fiitorii preoţi şi învăţători să-şi însuşască cunoş­tinţe şi dexterităţi practice in cultura pomilor, legumilor şi alţi rami economici.

Confesiunile au stăruit ca şcoalele poporale së dispună de grădină şcolară, unde fiii ţăranului să poată deprinde în realitate măcar cultura pomilor şi legumilor.

Pag. 11

Unele confesiuni au mers mai depar te , anume au în­grijit de bune publicaţiuni economice şi de alte instituţiuni menite să promoveze chestiunea eco omică.

Amintim ca un lucru bun şi nou la noi Românii şcoala economică, înfiinţată de consistorul arhidiecezan gr .-or. lângă seminarul pedagogic-teologic din Sibiiu, pentru câştigarea şi completarea cunoştinţelor pract ice în economia de câmp, viticultură, lăptărit, legumărit, pomărit, stupărtt.

Şcoala se deschide la 1 Octomvrie st. n. a. c. şi cur­sul va fi de un an.

Vor fi primiţi 6 tineri gr.-or., trecuţi d e 15 ani, cari au absolvat cel puţin şcoala elementara, cu pur ta re bună, t rupeş te bine desvoltaţi, ceeace vor avea să dovedească cu a tes ta t medical.

Elevii primesc în in ternat instrucţiune, cùartir, vipt gratuit şi haine de pat, având së aducă de acasă numai două rânduri de h i ine şi albiturile t rebuincioase.

IV. Un inpor tant factor pentru promovarea chestiuni­lor economice este Societatea.

Prin asociaţiuni diferite societatea s'a angajat şi ea la luptă pent ru promovarea agriculturii şi bunăstări popoare ­lor. La toa te popoarele din această ţară védem diferite a-sociaţiuni înfiinţate în acest scop, a n u m e :

a) reuniuni agricole; b) însoţiri de lăptârit ; c) însoţiri pentru asigurarea vitelor; d) însoţiri pentru valorizarea poamelor ; e) însoţiri de stupări t ş. a. In această categorie întră şi cele 2 reuniuni agricole

româneşti şi câteva alte însoţiri cu caracter economic ale noas t re . Aici apar ţ ine şi » Asociaţiunea pentru Ut. rom. şi cult. popor, rom «, care ap roape delà începutul ei a stă­ruit şi în direcţie economică, îndeosebi prin stipedii, prin premii, prin scrieri economice, iar în t impul din urmă mai ales prin prelegerile economice.

V. Comunele politice. Iniţiativa, încurajarea şi pes te tot concursul, ce comunele politice dau în scopul p r o m o ­vării agriculturii, Sunt de mare impor tanţă .

Pag. 12 >BUNUL ECONOM« Nr. 32'33

Prin organele lor ele execută toate legile şi ordinaţi-unile de interes pentru înaintarea chestiunilor economice în comună.

Multe din ele au înfiinţat şi înfiinţează giădini de pomi şi de arbori, multe înfiinţează şi susţin şi alte insti-tuţiuni menite së promoveze averea comunei şi bunăstarea locuitorilor lor ; dar mai ales së manifestează cooperarea lor generală şi binefăcătoare prin avântul ce ele dau culturei animalelor domestice prin agonisirea şi îngrijirea animalelor de prăsilă şi mai ales: tauri, armăsari, vieri, bercebi ş. a.

VI. Privaţii. Iniţiativa privată totdeauna şi în toate a avut un rol principal. In agricultură încă a fost aşa.

De oparte şcoalele de agricultură pregătesc persona­lul trebuincios pentru întroducrerea economiei raţionale. A-cest personal îşi validitează cunoştinţele fie moşia proprie, dacă o are, fie pe moşiile marilor proprietari, pe domeni­ile statului şi ale confesiunilor, unde este aplicat.

Tehnica a făcut peste tot progrese uimitoare; nu a rămas îndărăt nici tehnica aplicată în serviciul agriculturii.

De rezultatele acestor progrese au făcut, fireşte, uz mai întâi institutele de agricultură, apoi marii proprietari, domeniile statului şi ale confesiunilor.

Aceşti factori au introdus mai întâi şi sisteme mai ra­ţionale de agricultură.

Aproape în massă au fost întroduse sisteme perfecţio­nate de cătră poporul săsesc, delà care poporul nostru din apropiere a învăţat së poarte o plugărie mai raţională.

Dar şi aiurea — sub presiunea epocalelor progrese pe terenul agricol — poporul onstru a început së intro­ducă şi el unele reforme, fie prin cumpărarea şi întrebuin­ţarea de maşini şi unelte agricole mai perfecţionate, ca pluguri, grape, maşini de sămănat şi săpat cucuruz, de treearat ş. a., fie prin îmbunătăţirea soiuriior de vite prin sămănarea plantelor de nutreţ ca: luţerna, trifoiul, măzări-cea şi napii, fie, înaunele părţi prin o cultură mai raţională şi intenzivă a pomilor etc.

Trebue îusă së o spunem, şi së nu ni-se iee acesta în nume de rău, că impulsul la introducerea icï-colea a u-nui sistem mai raţional de agricultură nu a fost dat atât

Nr. 32/33 »feÜNUL ECONOM« Pag. 13

din partea noastră, căci a fost produs mai mult prin forţa Împrejurărilor.

In general vorbind, din partea noastră s'a făcut puţin pentru înaintarea cu plan şi sistem a agriculturii.

Ce e drept, cele 2 reuniuni agricole, ce le avem la Sibiiu şi Orăştie, au pornit într'o direcţiune hotărâtă şi po­trivita a influinţa în mod vădit progresul nostru agricol: prin prelegeri poporale, prin înfiinţarea de tovărăşii agri­cole, prin distribuirea de pomi, seminţe, animale de soiu, maşini şi unele agricole, mai departe prin expoziţii de vite, de poame etc.

Dar ce sunt aceste două reuniuni faţă de imenzele noastre trebuinţe?

Şi ce sunt şi începuturile de organizare economică, pornite de »Asociatiune« ?

Din cele spuse së vede că puţin am făcut pentruca së punem agricultura noastră pe baze largi, solide şi trai­nice. Fără o pornire şi producere sistemarică şi continuă însă, acest scop nu se poate ajunge.

Se impune deci neapărat o organizare înţeleaptă a tu­turor forţelor de care dispunem pentru promovarea pro­gresului sistematic pe terenul agricol şi pentru ameliorarea situanţiunii materiale a agricultorilor noştri, între cari së numără şi partea prcumpănitoare a cărturarilor români.

In lupta de , organizare economica este neapărat tre­buincios së avem unul sau mai multe puncte de plecare şi de sprijin. Aceste puncte noi le socotim a fi : Băncile şi »Asociatiunea« cu numeroasele sale despărţăminte, în parte Bisericile.

în jurul acestora sunt grupate elementele noastre cele mai bune şi ele reprezintă o forţă considerabilă atât în privinţa materială cât şi în cea intelectuală. Acestor elemente va trebui së li-se ataşeze întreagă obştea românească.

D e aici dară trebue. să pornească înfiinţarea de nouă instituţiuni ca: scoale şi însoţiri economice de tot felul, prelegerile sistematice, o literatură bună economică, biblio­tecile poporale ş. a. Din „Rev. Econ."

Pag. 14 >BUNUL ECONOM* Nr. 32/33

Î n g r i j i r e a V i n u l u i . (Urmare). De Nicolae Simulescu.

Atinse acestea se vo:b;'m mai depar te despre vin. Dupăce drojdiile s'au aşezat la fundul butii, vinul tre­

bue t ras fără amânare de pe acelea. , Tragerea vinului de pe drojdii së face cam de regulă prin Decemvrie sau cel mar târziu la începutul lui Ianuarie.-

Buţile în cari punem vinul tras vor avea së fie curate însă së nu fie făcute cu peatră pen t ru a nu împedeca fer-berea de a doua întrucât la început n'a fert de ajuns.

Dacă, s tând buţile goale pân'aci, au fost făcute cu peatră, delà folosire vor fi a să spăla bine cu apă rece de 2 — 3 cri. . . . . . .

Tragerea vinului së face în modul obicinuit. După ce s'a pus pipa la butea cu vin, şlobozim vinul î n t r u n vas mai mare şi cu ajutoriul trihtărului (pâlniei) îl golim în butea găti tă spre acest scop, care e a se umplea bine.

De sine înţeles numai vinul de tot l impede îl băgăm aci; pe cel tulbure de pe drojdii, îl vom pune într 'o altă bute sau butoiu, unde së va îngriji deosebit.

Drojdiile ce rămân după trasul vinului sè vor pune asemenea într 'o bute, unde rămân până la folosire, pentru a së ferbe din ele rachiu.

Butea în care păstrăm drojdiile se face cu peatră A doua t rpgere a vinului së întâmplă prin Martie,

după-ce s'a limpezit bine, a treia t ragere de regulă prin Iulie şi a patra la începutul ernei viitoare.

După t ragerea a treia sau a pat ra vinul rămâne lim­pede de tot şi mai depar te nu së tulbură.

In anul al 2-lea sau 3 l e a v i n u l asemenea va trebui tras. Cu ocaziunea tragerii din anula 1 3-lea butea se poate face cu peat ră pentru a scuti mai ales vinurile mai slabe de unele boale.

Tragerea vinului peste tot va fi a së face pe t imp frumos şi liniştit pentru-că rămăşiţele de drojdii ce sunt aşezate la fundul butii pe t imp de vânt şi pe t imp ploios ele de sine së tulbura şi astfel atunci vinul nu poate rămânea curat .

Nr. 32/33 >BUNUL ECONOM« Pag. 15

Vinul aşezat în bute, dupăcum e ştiut, scade (evapo­rează) ear locul gol ce astfel a rămas în bute, îl cu­prinde aerul, un lucru acesta care nu e priincios vinului.

Pen t ruca vinul se nu vină în at ingere cu aerul së cere së umplem neconteni t buţile cu vin. Şi la această lucrare nu e b iné së folosim nici câud vin mai slab sau de altă cali tate decât e cel din bute . Mai bine e së folo­sim spre acest scop vinul vechiu.

Unii vieri mai mari fac aşa, că păs t rează în anumi te sticle vin de toa te soiurile şi pe acela îl folosesc la umple­rea buţilor, pen t ru a nu fi siliţi să mestece vinurile din bute .

Vierii noştri de mul te ori, în depl ina credinţă, că vi­nul ar ' s ta mai bine pe drojdii şi că în acest fel ar fi mai cu putere , îl lasă netras.

Credinţa asta e de to t greşi tă şi nu numai că nu foloseşte, ci strică vinului, deoare-ce drojdiile delà un t imp t rec în putrezire şi prin aceea gustul vinului sufere.

O împrejurare, care adese-ori face, ca vinurile să su­fere şi care mai ales la vierii mici o întâlnim, este face­rea buţilor cu pea t r ă în mod nepotrivi t .

Pea t ra de bu te să foloseşte pent ru aceea, ca aerul stricat, mucezala ş. a. să se cură ţe şi mai ales să nu în-gădue formarea lor în bute , din care cauză buţile goale în toa tă luna t rebuesc făcute cu pea t ră . Când e însă a să umplea butea cu vin, nu mai este lipsă a-i da peatră , pen t ru că asta îi strică vinului. Vinul din butea cu pea t ră ' poa t e căpă ta acreală, coloarea şi gustul i-să schimbă şi dacă omul bea astfel d e vin, capă tă dureri de cap .

L a vinurile d e to t slabe să poa t e totuşi folosi pent ru a opri înflorirea lor, dar ' şi atunci 1 / 2 buca tă de p e a t r à e de ajuns la o bu te de 5 hl.

Pent ru a îndeplini facerea buţilor eu pea t ră este o anumită unealtă, de aşa întocmită, ca rămăşiţele de sulfur şi pânza p e care e aşezat acela să nu r ă m â n ă în bu t e după

. a rde rea lui, pen t ru că acelea încă sunt stricâcioase vinului.

9. îndreptarea mustului şi a vinului. Dacă toamna e rece, strugurii nu să po t coace în

de-ajuns, prin u rmare nu să îndulcesc, lipsindu-le zahărul

Pag 16 »BÜNUL ECONOM « Nr. 32/33

receru t ; dacă toamna e ploioasa, strugurii să strică şi t rec în putrezire, ear din strugurii* acrii şi stricaţi vinul nu poate fi bun. Din aceasta cauza, pentru, a îndrepta în-câtva bunăta tea mustului şi prin urmare a vinului, ne pu­tem folosi de unele mijloace pe cari şi legea le îngăduie. L e putem da par tea de zăhar, de spirt -sau chiar şi acci-dele recerute .

Dacă probăm mustul şi aflăm s. p., că acela n 'are decât 1 4 % zăhar şi dorim să aibă 1 8 % , atunci la tot hi. îi mai dăm 4. kgr. zăhar.

Această lucrare ar fi să se facă în următorul mod: Să zicem, că avem 10 hl. vin şi voim, să-i dăm de fiecare hl. 4 kgr. zăhar. L u ă m deci 4 0 kgr. zăhar alb (cu căpă-ţina), îl tăiem în bucăţi mici pe cari le punem într 'o padă de 1 y 2 hl. şi peste el turnăm cel puţin 1 hl. must.

După-ce zahărul s'a topit (s'a dizolvat) îl băgăm peste celalalt must, îl mestecăm bine şi aşa va ferbe.

Vinul slab putem să-1 îndreptam prin acea, că îi dăm o anumită măsură de spirt curat (denaturat) .

Dacă mustul cu ocaziunea îndreptării lui prin zăhar s'a aflat, a avea s. p . 1 4 % zăhar, acela va avea 7 % spirt. Prin urmare, voind să-'l facem, să aibă 8 % spirt, va tre bui să-i mai adaugem 1 % spirt.

In acel caz la tot hl. vin va tzebui să punem 1 % litră de spirt de 95°. (Mai mult de 1 1. să pune dearece spirtul e mai uşor decât apa şi din 1 1. spirt de 95° avem numai cam 8 / 1 0 kgr.).

Spirtul să pune în vin cu ocaziunea tragerii lui, aşa, că după-ce butea în care îl t ragem am umplut-o de jumă­tate, tu rnăm spirtul şi după aceea o umplem cu celalalt vin.

Să nu uităm însă un lucru! Pentru întărirea vinului legea opreş te folosirea spirtului care n'-are cel puţin 95°.

încât pentru regularea accidului carbonic din vin acesta e un lucru pe care vierii mici nu îl pot face şi o îndru­mare mai amănunţ i ta n'ar fi de ajuns pentru a înţelege, procedura ce ar fi să urmeze

De astfel pent ru micii vieri ea nici nu are multă în­semnăta te . (Va urma).

Nr. 32/33 » BUNUL ECONOM« Pag. 17

Istoria proprietăţii de pământ la românii delà noi. (Urmare).

Să t recem acum la legile feudale ungare şi t ransi lvane referitoare la păduri . Legile feudale a tâ t Triparti tul lu» Ver-beotzy delà 1514 cât şi Aprobate le şi Compilatele, nu multe spun despre păduri , decât că ele declară pe ţăran lipsit cu touul de orice drept, şi, de .proprie ta te prin cuvintele: »Rus-ticus nihil habet prae te r mercedem sui laboris« şi »Rusti-cus est bonorum possidendorum incapax«, şi că tot pămân­tul pe care stă el şi se hrăneşte , este de d rep t al boerului său numit Dominus terresttris, care d'atunci înainte devin piatra unghiulară a întregei legislaţiuni scrise şi de guvernă­mânt pentru sute de ani. Şi cu toa te aceste unele comune clăcaşe şi multe taxaliste continuă së posedă ca propr ie ta te de veci a lor păşuni, păduri şi munţi în devălmăşie în întin­dere de mii şi chiar de zeci de mii de j ugere, cu desconsi­derare legei feudale. Ba chiar Compilatele la par tea III, ar t . 7, zic că comunele së nu se bage cu puterea în pădurile altor sate (sic). încolo ele nu amintesc nimic despre pădurile pro-prietăriceşti şi păduri săteşti libere, ori cu servituti.

După t recerea Ardealului sub casa de Austria, lucră­rile de consolidare internă luară cu totul altă fasă par te prin măsuri luate de Cur tea imperială pentru înfrânarea abuzu­rilor, par te de către guvern ori de adunarea legislativă oli-garchică bazată pe cele 3 naţiuni şi cele 4 religi uni recepté . Iată Instrucţiunile da te de Cur tea imperială la 1769 sub imp. Maria Theresia căt re guvernul transilvan numite Certa Puncta, bazate pe art . de lege din 1714 şi pe rescriptele împără­teşti din 2 0 Iulie 1742 şi 1747 privitoare Ia regularea rapor­turilor şi îndatoririle reciproce între boeri şi clăcaşii lor. La Capitul III vorbeşte de beneficiile pe cari le au clăcaşii din par tea boerului lor.

1. S tăpânul moşiei — Dominus terrestr is — este da tor së dea în cuprinsul moşiei sale locuitorilor de pe acea mo­şie — iobagi şi jeleri — loc de casa şi d e aşezare în ra­port cu tot cuprinsul lor. •-<"..•

2. El este da tor după variaţiunea hotarului moşiei să le dea loc de ară tură şi de fânaţ. De te rminarea cantităţii acelora şi a locului din vatra satului până la publicarea unor

Pàg. 18 •BUNUL ECONOM« Nr. 32/33

Instrucţiuni speciale, vi mâne la bunăvoinţă boerului, însă ca comuna së nu duca lipsă de ele.

3 . Boerul este obligat după art . 7 de lege din 1675 së destine loc de păşune pentru vitele clăcaşilor săi — iobagi şi jeleri — în par tea hotarului ce rămâne de izlaz, ogoare s te rpe .

4. Boerul mai este obligat së dea iobagilor şi jelerilor săi lemnul necesar de clădire şi de foc fără nici o plata acolo, unde sunt pădurile comunale ori libere, iar unde nu sunt păduri obşteşti së le permită së adune uscături şi lem­nele doborâ te de vânturi din pădurea particulară a proprie­tarului, (dacă şi cumva şi acasta nu este de tot restrânsă, încât abea este suficienta pentru trebuinţele sale proprii ori că lemnul este tare scump) însă numai cu ştirea şi în pre­zenţa pădurarilor săi; iar dacă au t rebuinţa së taie lemne verzi din picoare, atunci së li se însemne aceste de pădurari, şi pent ru care este just ca şi ei së plătească o taxă mo­derată . Şi fiindcă proprietarilor li s'a donat moşiile cu toate foloasele lor este just, că fiind hotarul mai mare el së poată învoi şi vite streine la păşune şi la ghindă, şi pent ru aceste së pereceapă o taxă oarecare în folosul său.

Din contra clăcaşilor nu le este permis de a introduce vite streine fără ştirea şi învoirea domnului lor, foloasele delà pădure le au numui pentru acoperirea necesităţilor proprii dar nu pentru speculă; apoi ei au së supună întru toa te reglementului şi dispoziţiunilor silvice ale boerului, şi nu au voie së doboare şi taie copacii verzi şi alte soiuri de lemne în timpul când acesta á oprit, ori fără de permisiunea boierului lor.

Acele sate însă cari din vechime aveau şi au încă şi acum în stăpânirea lor păduri proprii, se lasă şi mai departe în posesiunea acelora, dar dreptul de propr ie ta te së menţine moşiei sau domeniului.

6. Ghinda si j i r u l s ë se lase locuitorilor de pe acea mo­şi contra unei mici taxe, iar nu la streini, când este în pădu­rea boierească; iar dacă acea së găseşte în pădurea obştea­scă, atunci locuitorii së nu se supere nici cu acea taxă mică.

8 Stăpânul moşiei este da tor së dea gratui t iobagilor şi jelerilor săi loc de adăpă toa re pentru adăpatul vitelor,

Nr. 32/33 >BUNUL ECONOM* Pag. 19

iar alte foloase delà a p e ca vânatul de peşte, construirea de mori le-o poate interzice, căci în baza diplomelor de donaţ iune, aceste aparţ in de drept numai proprietarului .

Vedem de aci pentru prima dată deosibirea între legea scrisă şi între s tarea de fapt. După legea feudală scrisă — Tripartit , Adroba te , Compilate, ţăranul clăcaş nu are rfimic al său şi es te declarat incapabil de a poseda lucruri imo­bile şi totuş aci ni se vorbeste de păduri comunale, de pă­duri obşteşti şi de păduri libere — în folosinţa cărora se lasă clăcaşii neştirbiţi şi neîmpedecaţ i d e nimeni şi mai de ­p a r t e Şi pre tu t indenea li se acordă oii menţ ine beneficiul la lemnul de foc şi de constracţ iune pentru gratui t uzul lor propriu.

După 15 ani însă, isbucneşte revoluţiunea lui Horia în munţii apuseni ; cu deosibire pentru împedecarea lor la foloa­sele delà păduri şi delà munţi, şi încărcarea locuitorilor cu t axe oneroase, şi ea are de consecinţă devastarea a o, mul­ţ ime de curţi boereşti şi măcelărirea a o mulţime de lume nevinovată — degenerând în răsboiu de rasă şi de castă.

Revoluţiunea sugrumată în sânge românesc, cu jertfirea peste 400Q de ţărani, ea făcu şi pe Camera Transilvaniei së se ocupe cu soarta ţăranilor clăcaşi care între alţii aduse art . X X X de' lege. De conservatione silvarum, ce sè ocupă mai mult cu apărarea de devas tare a păduri lor în litigiu şi în indivisiune, punându- le acestea sub scutul autorităţilor ju­de ţene până la rezolvirea proceselor. <

Iar în cât priveşte pe clăcaşi, së rapor ta la beneficiile acordate lor prin Certa Puncta delà 1769 şi hotărăşte, că In păduri le ce stau sub supravegherea şi controlul s tăpânu­lui moşiei, sè nu fie permis locuitorilor de a tăia lemne verzi din picioare şi nici a face curâtrui fără de permisiunea prea­labilă a boierului lor, iar dacă vor cuteza, së taie din pădure ori së defrişeze sau de a pârjol fără ştirea şi învoiala boe-rului lor, atunci cotra acelora së se proceadă fără amânare după legile aflate în vigoare A tâ t şi nimic mai mult. Tot în aceiaşi sesiune a camerei eşi la iveală, că multe comune iobage posed din vechime munţi, păşuni şi păduri proprii, la cari s tăpânul moşiei nu are nici un amestec şi nici d rep ­tul de control şi supraveghere .

Pag. 20 »BUNÜL ECONOM« Nr. 32/33

Ca së se ia o măsură decisivă contra acelora nu s'a luat atuuci deşi mulţi ar fi dorit-o.

L a anul 1 8 1 8 — 1 8 2 0 , së face din ordinele curţii im­periale o catagrafie generelă pentru regularea impositelor — un Urbariu despre drepturi le şi îndatoririle reciproce dirftre propr ie ta te şi clăcaşi, după ce s'au luat toa te măsu­rile necesare ca recensământul să iasă cât mai bine. S'a adus în acest scop trei distinşi bărbaţi de stat din Ungaria, cari să fie fără legături în ţară şi ei înşişi proprietari de domenii întinse cu mii de clăcaşi şi oameni cu mare vază şi autori tate, deci nesupuşi influenţelor locale, şi cari ca co­misari regali aveau së conducă şi së supravegheze de a-proapè cnscrierea. Judeţe le erau da toare së le pună orga­nele executorii la dispoziţie, cari să lucreze sub suprave­gherea lor nemijlocită.

Mai întâiu aveau зё conscrie după fiecare moşie şi domeniu în parte, toa te satele, cătunele cu sesiunele şi toate dependinţele lor, după situaţia locului şi calitatea terenului, întinderea hotarului, apoi cu privire la avantgii şi desavan-, tagii, së asculte la aceste pe boieri şi pe funcţionarilor ca şi pe ţărani în parte, së se dreseze proces-verbal în limba vorbită e Satului, şi unde depuneri le lor se contrazic së as­culte alte mărturii demne de credinţă, şi eventual së proce­deze la măsurarea terenului cu iunia ori lanţul. Apoi së se bage de seamă ca constitutivele fixate, ţăranii së le poseadă şi së le folosească în reali tate nu numai pe hâitie, şi ei sè fie prevăzuţi şi cu păşune suficentă pentru vitele lor, în a căror folosinţă ei së fie pe deplin ocrotiţi, ca nu cumva printr 'un amestec din partea streinilor ei së sufere vr'un prejudiciu ori s t râmtare . (Va urma). -

Serate de-ale meseriaşilor români. Joi în 2 5 Iulie n. c. la şedinţa literară a 7-a ne văzurăm

iarăşi la un loc peste una sută persoane. Vede-să, că pe oamenii, cari stau în legături cu aceasta societate, nu-i împe-decă năduful verei, nu neajunsurile zilnice, când vorba e de a conlucra la scopurile nobile, ce ea le urmăreşte . Tre­cerea, de care Reuniunea să bucură în cercuri to t mai largi,

Nr, 32/33 »BUNUL ECONOM* Pag. 21

între altele o remarcă şi faptul,, că nu unul din cei cari sè îndepărtează din Sibiiu, apar ţ ină ei clasei inteligente, sau clasei meseriaşilor, ţ ine să-şi expr ime regretele de a nu mai putea conlucra cu ea, carea atât d e bine ştie împreuna fo­losul cu frumosul. Exemple în această privinţă ni s'au da t la aceasta şedinţă prin prezidentul nostru Victor Turdăşanu , următoarele :

BinemeritatuKprietin şi cald spriginitor al t u tu ro r aface­rilor noast re culturale, venerabilul bătrân, dl Const. Stezar, căpitan c. şi r. în penziune, membru ajutător delà înfiinţarea Reuniunei şi mai la urmă membru onorar al ei, apropiin-du-se de vârsta de 9 4 ani, cu cari D zeu Га înzestrat, hotă-rire a luat să-şi pe t reacă restul zilelor în comuna sa natală Jina, sub scutul fiului său adoptiv, a parochului Nicolae Vlad Stezar. La despărţ i rea sa de Sibiiu, unde a fost împre­ună muncitor cu nemuritorul Andrei baron de Şaguna şi cu generaţia ce i-a urmat, dl Stezar a adresa t dlui Turdăşanu cuvintele d e încurajare şi d e stăruinţă cont inuă ca astfel obo­selile sale de roade belşugate së fie încoronate. Intre altele dărueşte Reuniunei un fotei cu dorinţa ca pe el »să şeadă mulţi prezidenţi şi mulţi Tordăşeni«.

Al 2-lea exemplu adus de dl Tordăşan e. dl Ieronim Preda, fost director al librărei archidicezane şi împreună muncitor la toa te trebile bune ale Reuniunei,. al cărei mem­bru ajutător a fost. Dl Preda, angajat de corespondent-comptabil la o mare fabrică din Linz, a ruga t Reuniunea să i păstreze şi pe viitor dragostea de până aci şi o sfătu-eşte së nu înceteze a lucra pentru înmulţirea şi luminarea clasei noastre de mijloc. Intre altele dl P reda e de părerea că pentru a putea susţinea concurenţa cu meseriaşii de altă naţionalitate, meseriaşul român are neapăra tă trebuinţă de înmulţirea cunoştiinţelor în s t răinătate . Să nu să găsască în­tre noi calfă mai de samă, care după o pet recere de 1—2 din Sibiiu să nu cerceteze vreun oraş mai mare din Aus­tria, Germania , Fran ţa , Engl i tera etc.

Repor tându-se în cele din urmă la însemnatul eveni­ment şi la buna impresie, ce a produs corul nostru bise­ricesc, executând cântările liturgice în biserica catedrală , dl Tordăşianu mul ţumeşte dirigentului C. Popa şi fiecărui

Pag. 22

corist pent ru osteneleie lor, cari vor primi răsplata cuve­nită a tu turor oamenilor noştri de bine. De încheiere bi-neventează numerosul auditor şi îndeosebi pe dna Eugenia Ionescu n. Grecu din Bacău, binecunoscută nouă de pe timpul când dsa era mândria corului şi truntaşă între frun­taşii diletanţilor la producţiile noastre teatrale şi la şedin­ţele literare. D-na Ionescu ori de câteori vine la Sibiiu tine să ne cerceteze şi së se înroleze în şirul debutanţi lor noştri.

După cetirea prin dl Duca a sumarelor şedinţelor ad­ministrative, din cari, între altele am remarcat generozita­tea dnei Maria Poparad, văduvă comerciantă în Viştea inf, carea a dăruit «fondului Victor şi Eugenia Tordăşianu pen­tru înzestrarea fetelor sarace« o haină şi o bluză, carea s'a cinstit unei copile sermane — s ' a întrat în bogatul program al seratei.

Dl I. Apostu-Suciu, sodal croitor, cu anecdota «Gu­riţă bărbate» de Marion, a produs mare veselie; d-şoara Elena Berghezan cu »Frumoasa Irena« de Iosif, ar fi pro­dus şi mai bun efect, dacă ar fi predat 'o mai respicat şi mai puţin repede : dl Ioan Imbăruş, cand. de înv., cu «Ple­cata moţul la ţară«, cânta tă cu puternica-i şi curata-i voce de basso, n e a produs regre te generale, că în curând va părăsi Sibiiul şi că abia de data aceasta s'a număra t între debutanţii noştr i ; dl Alex. Bozo, sod. pat., cu »Sacuiul la drum« şi cu încă o anecdotă, a provocat rîsete şi bună • dispoziţie; foarte bine a preda t sodalul pantofar dl I. Miga » Povestea priveghitorii« de P. Dulf; ariile executa te cu dibăcie la violină prin dl Leonte Muntnanu vechi debutant al nostru, ne-a fermecat şi înălţat sufleteşte; mititica Va-silica Nicolescu din Bucureşti, ne-a cân ta t cu multă duio­şie »Doina«; dl învăţător Longin Bucur din Lancrăm, a cântat cu preciziune şi farmec mai multe do ine ; dl Lau-renţiu Boldor, sod. măsar, neobosit debutant , ne-a predat frumos şi impunător »Fragment epic« de Coşbuc, iar ca veselia să fie la culme, ne-a redat în dialect bănăţenesc pe »Hăl mai ta re om gyin lume» de Victor delà Marina. Cântările, căci au fost mai multe, ale díui I Stanciu, parte cu acompaniare de clavir, susţinută cu preceziune de dna Eugenia Ionescu, pa r te tără acompaniare, n'au lăsat nimic de dorit.

Nr. 32/33 >BUNUL ECONOM* Pag. 23

Era binişor ap roape de ora 11, când finindu-se pro­gramul, s'au sortat între part icipanţi 12 cărticele, iar pre­zidentul mulţumind tuturora, re învită la sedrnţa din Au­gust. > învingătorul».

C i r c u l a r i u în cauza boalei de gura şi unghii, dat sub Nr. 45600 din partea

dlui ministru reg. ung. de agricultură.

Cu toa te disposiţiunile luate în cauza acestui morb azi numai puţin ca în 11 comune din 8 comitate este răs­pândită durerea de gură şi de unghii. A t rage atenţ iunea tu turor celor ce au şi ţin vite că să fie cu mare băgare de seamă la împedecarea acestui morb şi la apărarea îm­potriva lui ca së nu ne aducă pagube însemnate în circu­laţia de vite şi cu valorizarea lor.

Boala aceasta së poa te închide şi localiza numai aşa când şi cultivatorii de vite vor da ajutoriul recerut orga­nelor publice şi veterinare şi vor ţ inea cu stricteţă dis­poziţiile luate pent ru paralizarea boalei.

Regulele şi îpdrumările ce së dau tu turor comunelor prin acest circular se vor publica la faţa locului d u p ă obiceiu. '

Organele comita tense sau comunale, cari să disting cu .act ivi tatea lor pent ru a să împedeca această epidemie, vor fi considerate şi premiate, la p ropunerea iurisdicţiunei.

Ştiri de tot felul. Procurorul din Deva, pentru notiţa „Prelaţii

la Majestatea Sa" publicata în »2?. £.« nr. iç din a.C, a acuzat pe proprietarul-editor al revistei noastre, pe mo tiv că a lăsat să se publice ştiri referitoare la politică, fără de a avea revista noastră cauţiunea prescrisă de lege.

Notiţa aceea cuprinde din cuvânt în cuvânt un con-cluz al Sinodului diecezei Aradului, referitor la scoale, re­produs din » Revista Bistriţei*.

Nu înţelegem de ce suntem molestaţi şi pentru astfel de ştiri nevinovate. Domnul procuror nu credem să-şi facă merite cu astfel de acuze.

Pag. 24 »BUNUL ECONOM«

Regina României la Braşov. Zilele acestea M. Sa Regina El isabeta întovărăşită de o damă de onoare a făcut o excursiune cu automobi lul la Braşov, t recând prin Dârs te localitatea a tâ t de pitoresească de lângă Braşov. Pretut indeni Aug. Severană a fost obiectul viilor manifes­taţii din par tea românilor din acele părţi .

In ziua de 1 8 August , aniversarea zilei naşterei, Maj. Sale Monarhului au fost înaintaţi la rangul de sublo-cotoneot-locţii tori (Kadet-of.-Stellverter), p recum să scrie din Sibiiu, următori i tineri români, cari au absolvat cursul IV-lea al şcoalei de infantarie din Sibiiu : dl Ioan Aron născut în Braşov ca primul dintre absolvenţii acestei şcoli la regimentul 51 de infantarie. dl Romul Reon din S ib iu la reg . d e inf. 31 şi dl Emil Lăzărom din Orăştie la reg. , de inf. 5 . Toţ i t rei au obţinut' la examenul final calcul ge­neral » foarte bine. «

Reoolta in Ungaria. După statistica ministeriului r. u. de agricultură, publicată la începutul lui Augus t asupra recoltei din Ungaria în anul curent, aflăm următoarele : grâu s'a produs 32.26 milioane màji metrice în Ioc de 53 .73 mi­lioane în anul 1906, săcară 10.40 milioane în loc de 14.15 milioane ca în anul trecut, orz 12.91 mii faţă de 15.19 milioane din anul t recut şi ovăs 11.43 milioane faţă de 12 .73 milioane măji metrice din anul trecut. Porumbul va da foarte probabil după aceaşi evaluare o recoltă bună mij­locie.

Fişpanul comitatului Braşov la regela Româ­niei. După cum află ziarele din Budapesta, fişpanul comi­tatului Braşov, a fost primit zilele t recute de regie Româ­niei în audien ţă la Sinaia. Dl fişpan şi dna au fost reţinuţi la dejun în castelul regal .

In interesul produoenţilor de vinuri. Dl mi­nistru de agricuîtură a da t din nou îndrumări ca së nu se falsifice vinurile şi së se susţină cu toa tă s tnc t e ţ a dis-posiţiile legii Art. XXIII din 1893 , în înţelesul cărora nu-i iertat a pune apă în must ori în vin sau a amesteca vi­nul de struguri cu vin de poame. Cine aduce în circulaţie së vândă astfel de vinuri, să pedepseş te până la 6 0 0 cor.

Nr. 32/33

Pag. 25

şi cine pune apă sau îl amestecă s i pedepseş te şi cu câ te două luni de zile închisoare.

Derailare pe l inia Braşov—G-himeş. Intre Csík­szereda şi Matefalva a derailat V.neri în 16 c. trenul de persoane care sosia din Ghimeş Locomotiva s'a prăbuşit t r ăgând după ea alte 6 vagoane cari fură cu totul sfărâ­mate . Număroşi pasageri au fost răniţi. Doamna Cari Ber­ger, soţia unui profesor a fost ucisă O fată din München, Elsa Kircher e grav rănită la bra ţ şi piciorul drept . Rudolf Becher e rănit la cap. Conducătorul locomotivei şi iochistul au fost răniţi mortal . Alţi 13 pasageri sunt răniţi mai greu şi mai uşor. Din Csíkszereda a fost trimis imediat în ajutor un t ren cu medici, cari i-osiţi la faţa locului au dat primele ajutoare răniţilor. După pansarea lor, răniţii au fost t rans­portaţi la Csíkszereda. Cauca derailării e probabil locomo­t iva , cu care se făcea exper ienţe şi care în viteza ei n'a pu­tut résista unei curbe. Comunicaţia a fost întreruptă câ teva zile.

Conflict la frontiera ungaro-romană. Din Deva se scrie ziarelor maghiare următoare le : Pe partea ungară a pădurilor delà Petroşe i — cari const i tue graniţa între Un­garia şi România — e un ferestrău. Ţăranii români re'vin-dică o par te a acestor păduri ungare . într 'o zi a săp tămâ-nei t recute , când muncitorii ungari au început tăieturile în pădurea dinspre frontiera României s'au descărcat mai multe puşti. Muncitorul A d a m Chirilă a căzut la pământ rănit grav. Necunoscutul, care a t ras împuşcături le, s'a re­fugiat în pădurile române. S'a pornit anchetă.

C u n u n i i . Dl Virgil Vlad şi dşoara Mariana Rdcz-kó'vi îşi vor sârba cununia religioasă Luni în 2 Sept . n. c. în biserica gr. cat. din Orăştie.

— Dl And rein Fior ea şi dşoara Victoria Boldog îşi vor sărba cununia religioasă Joi în 19 Sept . n. c. în bi­serica gr.-or. din Porumbacul-inferior.

Dorim, tinerilor perechi ani mulţi şi fericiţi.

Pietatea împăratului Germaniei. Organul p reo ­tului S tocker (»Reich«) aduce următoarea istorisire despre

Pag. 26 ' » BUNUL ECONOM «

vieaţa pioasă a împăratului Wilhelm II al Germanie i : Du­hovnicul curţii Kessler jucându-să într 'o zi de-a ascunsele cu prinţii regali, ajunse şi în camera de durmit a împă­ratului, unde s'a fost ascuns principele imperial. Singura car te pe care o zări aproape de pa t era o biblie şi în bi­blie să aflau însemnări de creion delà cea dintâi până la cea din urmă p a g i n ă ; împăratul o ceteşte din doască în doască. Dimineaţa împăratul şi împărăteasa cetesc împreună în biblie. La orice ceas de să scoală dimineaţa împăratul, îm­pără teasa lasă să fie deş tep ta tă pen t ru a ceti cu el stihu­rile din biblie. Seara să repetează acelaş lucru; părechea împărătească cetesc din nou cuvântai lui Dumnezeu şi în­genunchind în u rmă îşi fac rugăciunea. Dumineca împă­ratul şi împără teasa nu lipsesc nici oda tă delà biserică.

P r i n c i p e l e S e r b i e i b ă n u i t d e h o ţ . Principele Ser­biei, întorcându-se din Anglia, s'a opri t în Ostenda, unde trase la un hotel. Acolo hotelierului i ar fi perit nişte bi-juturii, şi a chemat poliţia, cărei i-a spus că bănueş te pe dl din odaia cutare — adecă pe principele Serbiei, pe care însă nu-1 cunoscură. poliţia a făcut perchiziţie, şi neaflând nimic, şi aflând to toda tă cu cine au de lu­cru, -şi-au cerut scuze. Sé zice că spionii austriaci ar fi pus la cale aventura aceasta.

A v i z l i t e r a r . In curând va apare în edi tura „Biblio­teca pentru toţi" întâiul volum : FoezU (meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule) din operele complecte ale lui Grigorie M. Akxandrescu , cu adnotări şi cu o culegere asupra vieţei şi operei poetuli de Em Gârleanu.

Gel m a i m a r e d i a m a n t d i n l u m e . Coroana re­gală engleza va fi în curând mai bogată cu un tezaur, mai strălucită : cel mai mare diamant ce s'a găsit pe pământ va străluci între celelalte nest imate ale coroanei engleze. E vorba de diamantul Cullinan, care fiind încă neciselat, are 2 6 6 0 de carate şi e evaluat la şase milioane de co- ' orane, un tezaur întreg. Acest d iamant a fost găsit în Transwaal şi camera bură i-la oferit regelui englez.

M o a r t e a R e g e l u i D e t e c t i v i l o r . O telegramă din Londra anunţă, că Rober t Pinkerton, unul dintre cei mai

Nr. 32/33

Nr. 32/33 Pag- 27

isteţi detectivi, a murit în vârstă de 61. ani. El a moşte­nit casa de detectivi privaţi, a căr ţ i ş t f era, în 1884 delà tatăl său. N u m t l e Pinkerton era atunci deja cunoscut în toa tă Eu ropa ; dar Pinkerton fiul deveni prin isteţimea sa regele detectivilor.

N e c r o l o g 1 . Zacharie Moga, maestru Iranzelar, şi unul dintre cei mai harnici maeştri ai noştri, în cea mai vigu­roasă vârsta a bărbăţiei, a încetat din viaţă — Vineri în 2 3 Augus t n. c , lăsând în adâncă jale soţia sa şi 3 copii minori. Rămăşiţele pământeşt i au fost aşezate spre vecînica odihnă Duminecă, în 2 5 August n. c , la 2 oare, d. a., în cimiterul bisericei g r -or . din suburbiul inf. (Poarta Turnului).

C a l i t a t e a l â n i i a târnă foarte mult delà chipul în care să nutresc oile Două oi de acelaş soi şi cu lână ase­menea, dacă una e pusă pe îngrăşat, iar ceealaltă să nu­t reş te mai slab deja la tunsul cel mai apropiat vor da o lână de calitate foarte diferită. Lâna oilor îngrăşate este mai lungă, mai aspră şi nu aşa de elastică ca la celelalte oi. Deschilinirea aceasta cu timpul să ara tă to t mai lămurit, căci lâna oilor îngrăşate după 2 — 3 generaţiuni să schimba în astfel de măsură, încât abia să poate cunoaşte, că oile sunt de acelaş soi. Cultura schimbă pământul , oamenii şi popoarele , tot aşa schimbă şi lâna şi pé pur tă torul ei.

N ă s c o c i t o r u l m a ş i n e i d e t r i c o t a j . Acest fel de ţesut era deja prin secolul al 13-lea cunoscut în Italia. Unii zic, că a (ost aflat în Spania prin jumăta tea primă a secolului al 16 lea. De acolo a t recu t mai întâi în Anglia şi Scho t t l anda ; p e la 1564 să aminteş te ca cel dintâi ţ e ­să tor de ciorapi în Anglia, William Rider . Aici a cons­truit pe la 1859 William Lee, p e când era preo t în Cal-ver ton cel ditai scaun de ţesut . Despre chipul cum a ajuns el să afle acest fel de maşină să ştie mai mul te . D u p ă unii L e e ar fi făcut maşina, pen t ru ca să facă pe iubita sa să nu mai împletească cu mâna cât îi ziua la ciorapi ; alţi zic, că soţia lui îşi câştiga cele de lipsă cu împletitul ciorapilor şi astfel el a construit maşina, ca să-i uşureze lurul. L e e zidi şi un atelier în Calverton, da r n 'a avut

Pag. 28 »BUNUL ECONOM « Nr 32/33

pa r t e de recunoşt inţa publicului Să zice, că îl urmăria şi pe s t radă împletitoarele de ciorapi. Fi indcă nici regina Elisabeta nu-1 sprijini, u rmă unei invitări ale lui Sully, mi­nistrul lui Henr ic IV, ' şi încercă să in t roducă în Franc ia in-venţ iunea sa. Cei dintâi ciorapi făcuţi cu maşina în F ran ­cia, îi pur tă Maria de Medicis. W . Lee a muri t nu mult după aceea şi de atunci începu să se răspândească ma­şina lui prin toa te ţările.

U n m o r t tei i s t o r i s e ş t e a v e n t u r a . într 'o societate veselă de Amnricani së istorisiau a tâ tea şi a tâ tea întâm­plări şi accidente de călătorie, şi de vânătoare în India, unele mai grozave şi mai fatanstice decât altele, şi fiecare căuta së întreacă pe ceialalţi în reprezentarea pericolelor ce au întimpinat şi a curajului ce a dovedit în diferite împrejurări. Un Taxau , la care veni rândul mai pe urmă, istorisi urmă­toare aven tură :

Eu m ă . aflam pe câmp la vânătoare, când de-odată observai trei piei roşii (indigeni), cari năvăliau din depar te , asupra mea cu securile ridicate în sus vrând să-mi stingă lumina vieţii din faţa mea albă, urgisita de ei. Eu apucai la fugă şi fugii cât putui, dar ' am venit îndată la covinge-rta, că nu voiu putea scăpa cu nici un chip de duşmanii mei, iuţi de picioare. Atunci băgat de seamă, că unul din­t re persecutaturi , în zelul de a mă ajunge, făcu câteva să­rituri mai înainte decât soţii săi şi în scurt t imp era aşa de aproape de călcâiul meu, încât într 'un moment într'al-tul mă aş teptam la lovitura fatală. Atunci luai r epede o ho tă râ re : mă întorc repede îndărăt, zmulg săcurea din mâna duşmanului zăpăcit, şi înainte de a-şi veni în fire, se zvârcolea în sângele său — o lovitură bine adresată de mâna mea îi puse capăt vieţii! Peste câtva t imp së apropie de mine şi al doilea indian. încurajat de primul succes, atac şi pe acesta. O luptă scurtă, dar ' înspăimântătoare avu loc, şi pielea roşie cade jos, lovit de moar te . Acum mai rămase numai al treilea s ingur ; dar ' eu simţiam, că puterile-mi dispăruse ş i că nu voiu fi in s tare ca së înving şi pe acest adversar, şi cu atât mai puţin së scap de ei. To tuş nu vream să-mi dau pielea aşa de ieftin; iau deci ferma ho­tărî d e a-mi reculege şi ultimele forţe spre apărare . El să

Nr. 32/33 »BUNULECONOM« Pag. 29

apropie din ce în ce mai mult ; acum aud iarba sfârâind sub picioarele lui, simţesc răsuflarea iui caldă în spate, atunci...

»L-аі omorât şi pe dânsul?» — înt reabă un ascultă­tor nerăbdător .

»Nu, m'a omorâ t el pe mine«, — ' răspnnse noul Min-ciunescu humorist .

Sfaturi economice. In oontra raoului merilor. Părţile a taca te de rac

ale trunchiului sau ale crengilor să curăţă de coaja uscată fără ca să va tăme coaja verde. Ungem apoi locul cu o mix­tură compusă din 8/з 'părţi d e - c a r b o l i n e u şi % par te de că t rană . Aceas ta o repetam la caz de lipsă. In par tea opusă a trunchiului despicăm coaja în linie verticală grijind să nu vă tămăm părţile lemnoase. Oespicătura aceasta nu să unge cu mixtura amint i tă de carbolineu.

S amânatul de toamnă al luoernei (trifoiu) Să-mânatul de t oamnă al lucernei între împrejurările noas t re climatice e de un rezultat foarte problematic. De régule pe la finea verii ar trebui sămănată ; dar chiar în recer inţă acasta constă pericolul: seceta o istoveşte şi opreş te în des-voltarea-i firească. Dacă o sămănăm mai târziu ajunge în iarnă de tot slăbuţă şi gerul, care Ia noi d e multe ori a fără zăpada şi secetos, o r ăpune cu desăvârşire. De aceea nu putem recomanda sămănatul de toamnă al lucernei. E mai asigurat un rezultat poz tiv şi o recoltă frumoasă, dacă lucerna va fi sămăna tâ curând d e cu primăvară, fără alte nutreţuri . Pământu l pregătit pentru sămănatul de primăvară trebuie ara t toamna afund, ca apoi pe la mijlocul l.unei Mar­tie să poa tă fi g răpa t şi sămănat cu lucerna. Luce rna ast­fel sămănată pe lângă un t imp prielnic se desvoaltă aşa, că poa te fi cosită de 3 ori până la finea anutimpului călduros. Lucrul principal deci este a lucra bine pământu l şi a s amă-na lucerna de cu primăvară în pământ bine plivit şi bine ara t şi grăpat . E priincios pentru creşterea şi desvol tarea lucernei dacă ea este sămâna tă dealungul şi dealatul pămân­tului. Sămân ţa t rebuie împărţi tă în două păr ţ i : j umă ta t e

Pag. 30 >BUNUL ECO NOM « Nr. 32/33

să fie sămănată dealungul şi jumătate dealatul. Sămân ţă tre-bue să sămănăm în abundanţă cam 14 chilograme pe un jugàr de pămân t cons.a tâ tor din 16.00 stânjini pătraţ i .

B i b l i o g r a f i e . Poveşti şi nuvele de M. Eminescu, Biblioteca pentru

Toţi (No. 2 7 8 — 2 7 9 ) un volum 6 0 bani. Poeziile marelui poet au apăru t în nenumăra te ediţii,

— proza lui însă, -— cu toa te paginele admirabile ce con­ţine, a apărut abia într 'o singură ediţie, epuisată de mult, aşa în cât admiratorii lui Eminescu nu cunosc proza aces­tuia.

Volumul Poveşti şi Nuvele conţine toa te nuvelele po­etului precum şi două poveşti i>Făt frumos din lacrimal­ei » Frumoasa lumei* cari sunt două mărgăr i tare ale litera-turei noastre.

Apariţ iunea acestui volum va fi c redem primită cu en-tuziazm de toţi admiratorii genialului poet Eminescu.

To t în această Bibi. s'au publicat sub No 1 9 5 — 1 9 6 Poesiile complecte. Preţul 6o bani.

De vânzare la mai toate librăriile din ţară şi la edi­torul Alcalay, la Bucureşti.

Redactor responzabil: GEORGE SUCIU.

A V I Z ! » Cassa de păs t rare în Mercurea«, societate pe acţii,

d ă î n c h i r i e ІОСаІѲІѲ d e prăvălii din edificiul propriu d e nou zidit, care e situat la locul cel mai de frunte (colţ) din piaţa M e r c u r e i .

De asemenea d ă î n c h i r i e îmediat l o o a l u l d e

magaZii S Í piVniţa, zidite în cur te pentru

depozite de mărfuri, p roduc te şi vinuri.

Informaţiuni să pot lua zilnic, în oarele de oficiu, în biroul institutului.

D i r e o ţ i u n e a .

Picături pentrn curăţirea в в д і п і s i a l i n a r e a

sflârcinrilor tle stomac. Folosite şi recunoscute ca medicină de

casă din anul 1844, care p roduc poftă

de mâncare şi înlesnesc m i s t u i r e a .

Preţul i e i sticle 1 coroană. Mai puţin de 2 sticle nu să trimit pe

postă (cu rambursa 2 coroane 5 0 fileri.)

A să adresa de-adreptul la

IU LI US B I T T N E R S Apotheke in GLOGGNITZ ( N i e d e r o e s t e r r e i c h ) . 21—25-

U n p i a n (Юатіег) m în s t a r e b u n ă s ă af lă d e v î n z a r e

o u p r e ţ m o d e r a t l a d o a m n a

E L E O N Ó R A M E N I N I î n O r ă ş t i e ( S z á s z v á r o s ) .

C m î n t r ' o c â r c ï m à e n b o l t i t ă , f W )

0W împreunată cu întoarcere şi ^ S ^ ^ \ vînzare bună, în mijlocul unei ( S )

Ѳ comune române, aproape de Orăştie. locuinţă cu 5 odăi \ @ )

G şi pivniţă, grădină de legumi şi cuglărie. - s ă c a u t ă u n ч £ у

Ѳ с а г с і т а г r o m â n , h a r n i c ş i p r i c e p u t , d e a o c o n - ч © г

Ѳ а и с е o r i ţ i n e a î n a r î n d ă faS

p e c i n c i a n i . b u Informaţiuni mai de-aproape C m

să dau delà administraţiunea acestei reviste în O r ă ş t i e .

Cruce (stea) duplă electromagnetică. P a t e n t N r . 8 6 9 6 7 .

Nu e crucea lui Volta. ^ » » — N u e mijloc secret

vindecă şi înviorează /ЦИ2Ѵ pe lângă garanţ ie . Deosebi ta a ten ţ iune І і р ^ ^ Я I e a se d a împreju<-rării, că aces t apa ra t ^^^H |LX vindecă boale vechi

(i) de 2 0 ^**™"3*9^ de ani. 30 5 2

Aparatul acesta vindecă şi foloseşte contra durerilor de cap şi dinţi, migrene, neuralgie, împedecarea circulaţiunii sângelui, anemie, ameţeli, ţiuituri de ureche, há­taié de inimă, sgârciuri de inimă, asma, auzul greu, sgărciuri de stomac, lipsa poftet de mâncare, r/ceală la mâni şi la picioare, reuma, podagră, ischias, udul în pat, in­fluenţa pinsomnie, epilesia, circulaţia neregulată a sângelui şi multor altor boale cari la tractare normală a medicului se vindecă prin electricitate. In cancelaria mea se afli atestate incurse din ţoale părţile lumii, cari preţuesc cu mulţătnire inven-ţiunea mea şi oricine poate examina aceste atestate. Acel pacient, care în decurs de 45 zile nu se va vindeca i-se retrimite banii. Unde ori-ce încercare s'a constatat zadarnică, rog a proba aparatul meu. Atrag atenţiunea P. T. public asupra faptului, că aparatul meu nu e permis si se confunde cu aparatul > Voltat deoare-ce „Ciasul-Volta" atât în Germania cât şi în Austro-Ungaria a fost oficios oprit fiind nefolositor, pe când aparatul meu e în genere cunoscut, apreţiat şi cercetat. Deja eftinătatea crucei mele electromagnetice o recomandă îndeosebi Preţul aparatului mare e 8 cor. I Preţul aparatului mic e 6 cor.

folosibil la morburi cari nu sunt folosibil la copii şi femei de mai vechi de 15 ani. J constituţie foarte slabă.

Expediţie din centru şi locul de vênzare pentru ţeară şi streinătate e:

MOLLER ALBERT, Budapesta, Y/24, strada vadász, u. coiţui. Tip. Institutului tipografic „Minerva" in Orăştie.