1

anul LXIII * nr. 5 (763) * mai 2012

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional

Adrian Popescu ÎN VALE, 2012 3

SCRIEREA CREATOARE, AZI (II)

Florin Balotescu SCRIEREA CARETRANSFORMÃ 4

Adriana Bãrbat CUM E AIA SÃ ÎNVEÞI SÃSCRII? 5Dumitru Crudu SUNT LUCRURI CARE NUSE UITÃ NICIODATÃ, DOMNULE PROFESOR! 7

Dan Þãranu MICILE CONFUZII NEPRODUCTIVEALE SCRIERII CREATOARE 8

Andrei Dósa CREATIVE WRINTING SAVEDMY LIFE 11

Gruia Dragomir LOST IN CREATIVE RUBIKWRITING 12

Brînduºa Dragomir PRIETENIA CREATIVÃ /CITIREA-SCRIERE (CREATIVÃ) 13

Marieva Ionescu EªTI CEVA CE NU EXISTÃ.DESPRE CREATIVITATE ªI AUTOCONFIGURARE 14

Suzana Lungu, Cristina Vidruþiu,Valentin Moldovan EXPERIMENTUL CREATIVCLUJEAN. O CÃLÃTORIE EXTRAORDINARÃ 15

Mina Loy POEME (prezentareºi traduceri deLavinia Rogojinã) 18

ªtefan Baghiu RISCUL DE CARE AUTORULESTE CONªTIENT 20

Alexandru Muºina NEPOTUL LUI DRACULA 21

Cosimin Perþa CÂNTECE DE LEAGÃNPENTRU GENERAÞIA MEA 25

Mircea Braga JURNALUL, „EFECTULGENETTE” ªI INTERSUBIECTIVITATEA (II) 32

A.P. ORAªUL CULTURAL 51

Florin MihãilescuDESCHIDEREA SPRELUME 39

CRONICA LITERARÃ

Andrei Simuþ MICROISTORIILESUPRAVIEÞUIRII PRIN LITERATURÃ 41

Alex Goldiº MINIMALISMUL DE ANVERGURÃ 42

Ovidiu Pecican ÎN ARHIVE 44

Victor Cubleºan PORTRET DE CLAUN,PORTRET DE HULIGAN 45

Aurel Rãu ALSACIA ªI LORENA 47

Titu Popescu CULTURÃ ªI GUST 35

Ion Pop POEZII DE HORIAGÂRBEA 37

TZ

VE

TAN

TO

DO

RO

V

Eugen Moritz CREDO 34

Horia Bãdescu INTERVIU CU PAUL ARETZU 49 49 49 49 49

Constantin CubleºanUN ESTETICIAN:TITU POPESCU 52

Petru Poantã DESPRE TRUPUL POEZIEI 53 53 53 53 53

Mircea PopaNICOLAE BREBAN –ANALISTUL ÎMPÃTIMIT 54

Dorin MureºanO LUME BOKIOTÃ 17

2

Vasile Radu REALISMUL SÃRÃCIEI GALANTE 56

Adrian ÞionVALENÞE ROMÂNEªTIPE SCENÃ; BILOXIBLUES – O VARIANTÃCAZONÃ 59-61

Ioan-Pavel Azap UNDEVA LA PALILULA 62

Virgil Mihaiu CRÂMPEIEDE ISTORIE CUIMPLICAÞIIJAZZISTICE (II) 63

Ilustraþia numãrului: Eugen Moritz

Comitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº-Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco

(Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de CercetãriTransdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai)

ISSN 0039 - 0852

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.

Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti(contact: steluta.pahontu@gmail.ro ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.ro

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad MoldovanRedactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu,Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Ion Vlad

PA

WE

L B

RO

DO

WS

KY

3

Chiar în Sãptãmânaluminatã, Comitetul director alUniunii Scriitorilor a fostoaspetele Vãii Jiului. Artizanulacestei reuºite colaborãri dintre autoritãþile localea fost, în primul rând, vicepreºedintele ConsiliuluiJudeþean Hunedoara, dinamicul Costel Avram. Dinpartea scriitoriceascã, Nicolae Oprea, colegulnostru. Preºedintele Consiliului judeþean amintit,Mircea Ioan Moloþ, prefectul de Hunedoara, ªtefanDezmeri, primarul municipiului Hunedoara, IoanIacob Ridzi, primarul Petrilei, Ilie Pãducel, alþi factoriimplicaþi, primari, întreprinzãtori precum CornelGavre etc., în mod deosebit profesorii Mihai Barbuºi Ion Barbu, petrileni, cunoscuþi organizatori deevenimente culturale, au contribuit toþi, dupã puterilefiecãruia, la închegarea iniþiativei criticului NicolaeOprea ºi a vicepreºedintelui Costel Avram. A ieºito întâlnire dinte cele mai substanþiale, la Casaelevilor din Petrila, unde profesorul ºi ziaristul MihaiBarbu, autorul unei lucrãri de doctorat despre I.D.Sîrbu, ºtie sã cultive acest emblematic scriitor caredã rezonanþã culturalã locului. De altfel, casarefãcutã a lui Gary Sîrbu, cu un aspect dintre celemai originale, viu coloratã în exterior, numitã ,,casade citit’’, împodobitã cu aforisme, avertismente,proverbe interpretate, unde strãlucesc picturileelevilor profesorului Radu Chinta ºi ale altor copii,chemaþi de ideea graficianului ºi cunoscutuluiumorist Ion Barbu, a fundaþiei sale “Colonia literarãPetrila”, te cuceresc din prima clipã. Un muzeuînchinat autorului romanului Adio, Europa, volumede beletristicã, filosofie, ziare, dar mai alesfotografii, colaje, etc. refac imaginea unor deceniiprea puþin cunoscute de noua generaþie. Un micmuzeu al “iepocii de aur” se adaugã, firesc,încercãrii micului colectiv de muzeografe de areconstitui un timp revolut, apãsãtor, pentru a nu-llãsa sã se repete. Nu mai puþin remarcabil mi separe efortul de a oferi ºi un alt chip oraºului Petrila,decât cel deja ºtiut, mineresc, unul “angelic” cum aformulat, surprinzãtor, Mihai Barbu pe genericulîntâlnirii literare cu Nicolae Manolescu, GabrielChifu, Nicolae Prelipceanu, Horia Gârbea, NicolaeOprea, Irina Horea, Gabriel Coºoveanu, CorneliuAntoniu, Aurel Pantea, sibienii Ioan RaduVãcãrescu, Silviu Goga... A moderat Costel Avramºi apoi a preluat prezentarea poeþilor NicolaeManolescu, distins cu titlul de cetãþean de onoareal municipiului Petroºani. Despre Valea Jiului,despre mineri – care nu trebuie vãzuþi, datoritã unorprejudecãþi, dar ºi nefericitelor descinderi laBucureºti, doar ca actanþi ai unor intervenþiimanipulate politic, ci ºi ca o colectivitate umanã cumari resurse culturale ºi din rândul cãrora s-auafirmat figuri demne de tot respectul (directori de

mine, Carol Schreter, ingineri,Iosif Bocan, muncitori oneºtiºi curajoºi, vezi anulrevoltelor, 1977) – a vorbit

preºedintele Uniunii Scriitorilor. Ceilalþi invitaþi auavut intervenþii de þinutã despre cei din Vale, amintirialcãtuind un puzzle colorat sufleteºte, dar nu idilic-artificios, unul necosmetizat estetic ar fi inadecvat,ci mãrturii de scriitor, toate vii, respirând liber,emoþionante tocmai prin simplitatea lor. Versurilerecitate au demonstrat acelaºi ton, departe de vreunmetaforism depãºit, direct, cu patos presupusironic, de o oralitate bine regizatã, insistând pe orecuperare a lirismului din straturile realitãþiiimediate, dar investite cu spori simbolici. Asociaþiaculturalã Rosa multiflora a oferit dipolme deapartenenþã la imaginara Arcadie tuturor celorprezenþi, intelectualilor de aici ºi oaspeþilor.

Ce trebuie sã faci în astfel de cazuri, când teîntâlneºti cu o seamã de cititori atipici - nu-miînchipui cã intelectualitatea Vãii se dã în vânt dupãpoezia nouã, cu excepþia celor legaþi de meseriade dascãl, sau practicând ei înºiºi literatura - estesã mergi direct la þintã cu texte echilibrate stilistic,verificate estetic, care sã poatã fi reþinute uºor deascultãtori. Nu cred cã trebuie neapãrat ºocat acestpublic de bunã-credinþã, dar nici lãsat sã se legeneîn iluzia unui coºbucianism întârziat. Acestimperativ cred cã a transformat întâlnirea de laPetrila în dialog, în înþelegerea celuilalt. Lumina careaparþine interioritãþii fiecãruia manifestându-sespontan în aceastã Sãptãmânã a Luminii pascale.Aceastã iluminare sau emanaþie luminoasã eramereu în contact cu luminozitatea munþilor cuzãpezi, fabuloasele creste ale Retezatului ºi aleParângului, cu albul marmorean, obosit de veacuriale strãvechii biserici de la Densuº, unde coloanele,statuile fragmentate ºi lapidele romane convieþuiesccu deteriorate, aici, picturi murale medievale. Totulîn aceastã reconversie ºi stratificare culticã ºiculturalã are poate ceva din suprapunerile religioasede la San Clemente din Roma. Nu uit nici forfotapioasã, dar decentã, discretã, de la mãnãstireactitoritã de Nicodim, unde se copiazã vestitulTetravanghel slavon, cel mai vechi text religios datatde la noi. Calma, pacifica zidire a Prislopului, undedupã un sfânt din alte veacuri, Ioan de la Prislop,mitropolit al Transilvaniei, 1585-1608, cu peºtera spredealul împãdurit, e mormântul mai apropiatului devremea noastrã, Arsenie Boca, mutat la Domnul în1989, torturat, se spune. Cãlugãrul-pictor, duhovniculvizionar, a cunoscut temniþele comuniste, înainte dea fi venerat de mulþimea credincioºilor. Lumina dinochii celor din Vale ºi lumina vârfurilor “munþilor inimii”,cum metaforiza Rilke, s-au întâlnit, nu o datã înacele zile ºi acele locuri.

Into the Valley, 2012Adrian Popescu

În vale, 2012

4

Una dintre frazele de încheiere ale Evanghelieidupã Ioan leagã gestul scrisului de adevãr, adevãrulcelui care scrie ºi, implicit, a ceea ce scrie. Se poateciti acolo, în traducerea canonicã româneascã:„acesta este ucenicul care mãrturiseºte despreacestea ºi care a scris acestea ºi ºtim cã mãrturisirealui e adevãratã.” (Editura Institutului Biblic, 1979). Întextul latin al Vulgatei putem citi: „hic est discipulusqui testimonium perhibet de his et scripsit haec etscimus quia verum est testimonium eius”.

Sigur, nu ne putem lansa într-o cercetarelingvisticã dintre cele mai interesante ºi nici într-odezbatere amplã despre raportul adevãr-scris-ficþiune, mai ales cã, dacã nu aparþine unui manifestpoetic sau unei hermeneutici sclipitoare, orice text„despre scris” riscã într-un fel sã se absoarbã înpropriile structuri, lãsând cititorul ºi mai nelãmurit decâta fost înainte. Cu toate acestea însã, ce am puteaspune este cã ideea din textul devenit arhetipal ºi caresupravieþuieºte intactã în diversele variante, sepãstreazã într-o oarecare mãsurã prin în ceea ceastãzi numim creative writing sau, cu numele sãu deadopþie, scriere creativã/creatoare. Diversele formede scriere creativã pãstreazã probabil în comuntocmai ideea de a pune în acord aceste trei lucruri:experienþa, gestul scrisului ºi pe cel care scrie.

Cu toate cã formele scrisului îºi gãsesc astãzirealizãri dintre cele mai neaºteptate, percepþiasubconºtientã ºi rãmasã neformulatã este de multeori una de tip romantic – scriitorul (implicit, scrisul sãu)rãmâne cel inspirat, la care scrisul vine ca un gestnativ, ca un moment unic. Scrierea creativã oferãcumva contraponderea, sugerând cã scrisul se poateimplica într-un proces serios de auto-cunoaºtere, deintuire a unor structuri profunde care se reveleazã lanivel textual. În acest sens, am putea prefera o altãdenumire ceva mai cuprinzãtoare, pe aceea descriere transformatoare. Ipostaza de creator, atâtpentru autor, cât ºi pentru scrisul sãu, pare de o

importanþã secundarã, dacã nu cumva un simplu rol.În schimb, rãmâne esenþial faptul cã fiecare text scrisgenereazã un spaþiu, declanºeazã, provocându-l, unmecanism interior (Literatura provocatã a fost ºi titlulunui proiect literar desfãºurat în 2007).

Instrumentele scrierii creative sunt aparentlimitate: o idee-stalker, o tehnicã ºi abilitatea de a scrie,dublatã, ar fi zis Maiorescu, de repejunea ideilor; darcu toatã aparenþa de simplu exerciþiu sancþionat uneorica excesiv de didactic sau tributar unui model,scrierea creativã în ipostaza ei generatoare destructuri nu este nici pe departe un „procedeu” atâtde banal. Undeva, în spaþiul ancestral care precedãfiecare lucru, stau în cazul ei sentenþele sibilelor carecomunicau într-un fel de transã, fãrã control aparental vorbirii lor, scrierea mediumnicã, jocul suprarealistcadavre exquis. În cele din urmã, ea ar putea fi chiarun fel de familiarizare cu unul dintre spaþiile cel maigreu de configurat, cel poetic.

Sunt câteva experimente cât se poate deinteresante în ultimii ani, în urma cãrora au rezultat cãrþicare sunt un teren bun pentru cititorul interesat descriitura aº numi-o, de laborator. Unul dintre ele estePaupera. Fabula rasa (2005), o serie de naraþiuni reunitefantomatic de un personaj cândva cotidian, ocolecþionarã de artã deghizatã în cerºetoare. Extremde eterogen, volumul pleca de la ideea poveºtiicristalizate în jurul obiectelor, presupunând orecuperare ulterioarã a naraþiunii centrale, ca ºi osublimare textualã a instrumentelor naratologice (estesemnificativ de amintit cã printre modelele acestui volumstãtea o culegere antropologicã de naraþiuni, din 2002,Arca lui Noe). În 2008 apar alte douã asemenea cãrþiexperiment, Rubik. Roman colectiv coordonat deSimona Popescu ºi Anunþuri mortuare în Re majorcoordonat de Ruxandra Cesereanu, unde pretextulvizibil cultural sau simbolic devine fie o transcriere aunei cãutãri urbane ºi sub-urbane de facturã auto-iniþiaticã, în primul caz, fie platformã de explorare uneorivoit vagã, alteori profundã a scrierii delirant-ludice.Oarecum asemãnãtoare ºi în plus un exemplu descriiturã hibridã în mod exploziv între ficþiune, eseu ºiteorie, este Erotographos 50+1. Scrisoarea de iubire,dragoste, amor (2009). Luând parte sau urmãrind uneledintre aceste experienþe/experimente de scrierecreativã, ai cãror autori sunt grupuri de scriitori (uniifoarte cunoscuþi, alþii scriind prima ºi singura datã), în

The Transformational Writing

Scrierea careScrierea careScrierea careScrierea careScrierea caretransformatransformatransformatransformatransforma

)) )))

Ruxandra Cesereanu

Revista Steaua propune ºi gãzduieºte în acest numãr cea de-a doua parte adosarului despre atelierele ºi cursurile de scriere creatoare (sau creativã, cummai sunt ele numite) din România. Dacã în numãrul trecut al revistei au rãspunsprovocãrii noastre scriitori cunoscuþi care au þinut cursuri de creative writing sauau condus ateliere de acest tip (Alexandru Muºina, Caius Dobrescu, SimonaPopescu, Daniel Vighi ºi mulþi alþii), în numãrul de faþã gãsim mãrturiile studenþilor(foºtilor studenþi) care au participat la astfel de cursuri ºi ateliere ºi care îºi nareazãexperienþa de “ucenici”, respectiv rostul acesteia în contextul literaturii româneactuale.

Florin Balotescu

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

5

interiorul cãruia graniþele sunt condamnate la dizolvare,aparenþa este cã ceea ce finalmente se prezintã dreptun volum colectiv este de fapt o sumã de spaþiiindividuale care, împãrþind sau nu acelaºi punct deplecare, se desfãºoarã liber, în numele unui adevãrinterior. Tocmai golurile sau elipsele intervenite în bloculnarativ solicitã o lecturã de tip labirintic, în care cititoruluiîi este solicitatã permanent o altã rezidenþã.

Realizãrile nu sunt, aºadar, absente ºi ele conductot mai mult spre ideea cã atribuþiile cititorului, ca ºispaþiul scriitorului, dobândesc tot mai accentuat o altãconfiguraþie. Ei se confruntã cu un spaþiu poros ºiendogen, în care interioritatea celui care scrie seîntâlneºte cu interioritatea structurii descoperite.Procesul este unul de impregnare reciprocã, iarscrierea de acest tip se înrudeºte, din aceastãperspectivã, mai degrabã cu gramaticile generativ-transformaþionale, cele care lucreazã ºi cu noþiunicomplementare ca structurã de adâncime sau urmã.Avantajul unei asemenea scrieri poate fi absent sau,dimpotrivã, revelator; se poate vedea cum asceza ºicenzurarea scrisului nu sunt totuna, aºa cum nu sunttotuna nici manierismul ºi extravaganþa nativã, nicihaosul narativ ºi hazardul care naºte coincidenþe întrerealitate exterioarã ºi interioritatea imediatã. Dincolode ideea exersãrii unui profesionalism al scrisului careîºi are limitele lui, scrierea creativã/creatoare rãmâneunul dintre instrumentele de a lucra la nivel inconºtient– fie cã scrii „cu cineva” sau singur. Nu o scrieretransformatoare, aºadar, chiar dacã aceasta ar ficaptivantã, ci o scriere generativ-generatoare nu printehnicã, în niciun caz prin tehnica ei, ci prin necesitateafireascã ºi obligatorie de a pãtrunde (în) spaþiul carese desfãºoarã. ªi care, în treacãt fie spus, e posibilsã fie unul dintre puþinele procese care ar conduce laideea de ºcoalã ca loc al unei hermeneutici libere,profund umane.

Ideea de a scrie în anumite condiþii, cu toate cãutilã, devine în cele din urmã o iluzie detectabilã înanumite mecanisme textuale de expresie saustructurã; realitatea aparþine libertãþii, iar miza nu esteaceea de a crea o lume sau de a o transpune scripto-grafic, ci de a înfrunta spaþiul care îºi aºteaptã, prinscris, popularea; „nimicul” însuºi cu alte cuvinte.Nimicul care, spune acelaºi text ioanin „dacã s-ar fiscris cu de-amãnuntul, cred cã lumea aceasta n-arcuprinde cãrþile ce s-ar fi scris.”

Prima mea întâlnire cu scrierea creatoare a fostîn ultimul an de facultate, la Litere, în Braºov – 1997,în cadrul unui curs opþional al domnului AlexandruMuºina, singurul la vremea respectivã din þarã ºi

primul, din câte ºtiu. Nu eram pasionatã de scris,doar de citit ºi, eram fascinatã de toate cursuriledomnului Muºina, astfel încât nu am ratat nimic. Primulmeu fragment (era o descriere) a fost chinuit ºi ºters.A urmat o altã temã – cea a povestirii de dragoste ºi,îmi amintesc cã ascultam plictisitã toate poveºtile cititede colege, texte cu mult roz, cai albi ºi Feþi-Frumoºi.Eram sictiritã, însã nu eram în stare sã scriu nimic. Aurmat o cãlãtorie la Cluj ºi, la întoarcere, în tren,singurã într-un compartiment ºi agasatã/speriatã deprivirile insistente ale unui domn disperat, am începutsã scriu. Am citit apoi acea povestire la curs ºi, îmiamintesc privirea domnului Muºina, cuvinteledumnealui. Am ºocat, cu atât mai mult cu câtînfãþiºarea mea este de fetiþã cuminte. Domnul Muºinami-a spus sã rescriu textul – cu siguranþã colegii ºi-au spus pãrerea ºi pãrerile lor m-ar fi ajutat sã rescriu,însã nu am reuºit sã aud/reþin nimic. A fost oprovocare pentru mine sã citesc în faþa lor aceapovestire. Dupã ani, am încercat sã reiau acel text,însã nu reuºeam sã îl recitesc.

Drumul lui nu s-a oprit atunci. La Masteratul deScriere creatoare, tot la Litere, tot în Braºov, m-amreîntâlnit (în anul I) cu Alexandru Muºina ºi cu aceapovestire pe care am continuat-o, þinând cont depãrerile colegilor ºi ale domnului profesor. Apoi, a ajunssã fie publicatã pe site-ul editurii Paralela 45, lasecþiunea debut, la sugestia ºi cu sprijinul domnuluiGheorghe Crãciun.

Experienþa mea la cursurile de scriere creatoareale lui Alexandru Muºina nu pot fi rezumate la acel textal meu, însã traseul acelei povestiri spune multe desprefelul în care personalitatea domnului Muºina ºiatmosfera acelor cursuri, observaþiile colegilor ºi aledomnului profesor au reuºit sã scoatã din mine multmai mult decât un text chinuit ºi ºters, mult mai multdecât realizarea unei teme. Atunci s-a întâmplat ceva.

În anul I am încercat sã realizãm un romancolectiv – la propunerea domnului Muºina. Eraextraordianar sã încercãm sã ne modelãm vocile fãrãa ne pierde timbrul personal ºi fãrã a ne abate de lafirul roºu al textului. Din pãcate, nu am publicat aceltext, nici nu mai þin minte dacã l-am finalizat, nici nuºtiu unde sunt capitolele scrise.

În anul al doilea, la cursul de scriere creatoare l-am avut profesor pe domnul Gheorghe Crãciun. Amexperimentat alte metode de lucru. Am scris încofetãrie, bar - ºi am descoperit cã vãd/simt altfelatunci când nu scriu acasã. Am primit fiecare bileþelecu câte o frazã-douã pe care trebuia sã le continuãm.Apoi, refãcând ordinea bileþelelor, am ordonat ºicontinuãrile noastre, rescriind de fapt un fragment dinExuvii de Simona Popescu. Nu ºtiu unde sunt acelefragmente scrise de noi – cred cã la o colegã. Sper.Am scris, de asemenea, destul de multe cuvintepentru Dicþionarul lucrurilor mici – un proiect aldomnului Crãciun care ar trebui salvat de la fãrâmiþare,prin publicarea cuvintelor scrise atunci ºi completatcu alte cuvinte scrise acum.

Am scotocit ºi am gãsit:ªOIMULEAN, ºoimulene, s.n. 1. Apelativ prin

care persoanele de sex feminin îºi alintã partenerul

What Is It Like to LearnHow to Write?Adriana Bãrbat

,Cum e aia saCum e aia saCum e aia saCum e aia saCum e aia saînveti sa scrii?înveti sa scrii?înveti sa scrii?înveti sa scrii?înveti sa scrii?

)) )))

)) )))

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

6

înainte de a copula; 2. Erou-copil al Comunismuluicare fãcea parte din organizaþia secretã ªoim uLENE, produs finit obþinut de tovarãºi ºi tovarãºe înurma unor procedee necunoscute pânã în anul 1989;3. Totalitatea ºoaptelor care se rostesc la urecheaînfierbântatã a persoanei iubite cu glas de preferinþãtandru; vezi „Culegere de ºoapte”, Ed. Picaj, 2050; 4.Fig. (Despre bãrbaþi) care au douã pene; 5. Staredeosebit de complexã ce se suprapune cu deselemomente de lene ºi care se caracterizeazã prinsatisfacþie trupeascã, transpiraþie, privire în gol ºidorinþa de a pune ceva pe limbã – din cercetãri, celmai frecvent o þigare; Expr. A se da pe ºoimuleandupã cineva, se spune când un ºoim e înnebunit deanvergura aripilor unei ºoimiþe ºi face tot ce-i stã înputeri pentru a o ciocãni. – Et. nec.

Ar trebui ca aceste cursuri sã aibã o finalitate.Chiar dacã nu rezultã creaþii bune de publicat, ar trebuifãcutã o broºurã de an, în care sã fie adunate ºi ordonatetoate temele, încercãrile. La cursurile noastre s-a scrisbine ºi, din pãcate, s-a cam pierdut aproape totul.

Am de la domnul Crãciun ºi o interpretare a unuitest pe care ni l-a dat la al doilea curs – cred. Este odescifrare a rãspunsurilor mele la o serie de întrebãri,o interpretare a acelor rãspunsuri în vederea realizãriiunui profil de scriitor – teme, zone de explorat,deschideri.

Lucrarea mea de disertaþie, sub coordonareadomnului Crãciun, a fost publicatã cu sprijinuldomnului profesor la editura Paralela 45 – romanulTalk- Show (2004). A fost o ºansã extraordinarãpentru mine.

Desigur, acest roman de debut se datoreazãtuturor profesorilor pe care i-am avut la Masterat ºi la

Facultatea de Litere din Braºov ºi, în primul rânddomnilor Gheorghe Crãciun ºi Alexandru Muºina, apoidomnilor Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, RomulusBucur, Mihai Ignat, Virgil Podoabã, Ovidiu Moceanu.Sunt convinsã cã, datoritã lor sunt un alt om.

Cursurile de scriere creatoare nu te învaþã sãscrii – sunt teme de lucru, discuþii, sugestii, aflipãrerile celorlalþi, ai feed-back ºi ai un profesionist într-ale scrisului, care te ghideazã. Personalitateaprofesorului ºi atmosfera care se creeazã la acesteateliere sunt cele care pot declanºa scriituri pe carenu credeai cã le ai ascunse în tine, scriituri care, fãrãacel imbold, fãrã acele provocãri ar rãmâne în starelatentã; de asemenea, sunt cele care pot da valoarescrisului tãu, sentimentul cã ceea ce faci este valoros,important ºi esenþial – m-am folosit aici de cuvinteledomnului Muºina.

În aceste cursuri se regãsesc cei leneºi ºicomozi, cei care nu au încredere în ei ºi care nuexploreazã pe cont propriu, cei extrem de ambiþioºicare vor sã ardã etape, sã ocheascã ºi sã þinteascãimediat (vezi scrisul dupã reþetã), cei care tatoneazãîn cãutarea ºlefuirii propriului scris, cei care au nevoiede feed-back imediat, cei care au nevoie de unmaestru, cei care vor sã înþeleagã mecanismele lumiiîn care trãim pentru a-ºi adapta scrisul vremurilor, ceicare vor sã îºi înþeleagã mecanismele pentru a seîmbrãca în propriul scris…

Deci, cum e aia sã înveþi sã scrii?! E nevoie demulte ingrediente pe termen lung, cursurile de scrierecreatoare fiind mâinile care frãmântã aluatul. Seadaugã un vârf de cuþit de sare, puþin piper, o ploaiede zahãr, o picãturã din orice esenþã – dupã gust.Apoi se lasã la dospit.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

¸

7

În clipa când am început sã frecventez cursulde creative writing al scriitorului Alexandru Muºinaeu debutasem deja cu douã cãrþi de poezie, cu FalsulDimitrie ºi E închis vã rugãm nu deranjaþi, dar lucrulãsta nu m-a împiedicat sã încerc sã învãþ tehnici noide scriere sau noi procedee literare, mai ales cãanume asta ºi se întâmpla pe parcursul acelor ore, încare domnul profesor ne încuraja sã vedem literaturaºi ca pe ceva care se învaþã, nu numai ca pe o oglindirea propriului talent. Þin minte ºi acum cã, înainte sãfrecventez cursul domnului Muºina, aveam mai multeprejudecãþi legate de literatura de consum. Susþineamcu tãrie cã literatura ar trebui sã fie neapãrat elitistã ºisã se adreseze unui cerc restrâns de iniþiaþi. Mi sepãrea atunci cã acele cãrþi care sunt digerate de unpublic larg sunt ratate din start. Tot ceea ce e preþuitºi de omul din stradã nu are cum sã aibã valoare.Pentru cã, credeam eu, un student în anul patru, ºiun proaspãt debutant în literaturã, adevãrata literaturãnu poate fi gustatã decât de intelectualii subþiri caresunt dobã de carte ºi sunt capabili sã descifreze celemai încâlcite rebusuri literare. Or, în opinia mea deatunci, literatura autenticã trebuia neapãrat sã fiedificilã, compusã din nenumãrate planuri, având ogrãmadã de structuri de adâncime ºi de suprafaþã,având ieºiri într-un plan simbolic ºi unul metafizic, fiindîn acelaºi timp meta ºi intertextualã, fiind ceva greude înþeles ºi foarte sofisticatã ºi complicatã. Ei bine,încã de la primele ore ale cursului scriitoruluiAlexandru Muºina (un poet ºi un eseist care îmi plãceaºi îmi place foarte tare), aceastã convingere a mea aînceput sã se clatine ºi asta s-a produs pentru cãdomnul profesor (de altfel, domnul Muºina era înacelaºi timp ºi foarte exigent, dar ºi foarte prietenoscu studenþii, acceptând sã meargã cu ei chiar ºi la ocafea) a reuºit sã ne releve ºi farmecul literaturii deconsum. Ba mai mult decþât atât, una dintre tezelesale pe care le promova cu multã acribie era cã marealiteraturã înglobeazã în sine ºi anumite genuri aleliteraturii de consum. Exemplele pe care ni le dãdeaveneau sã-i ilustreze ideea cã foarte multã literaturãs-a nãscut din genuri sau specii minore. DomnulMuºina ne-a convins cã romanul poliþist, romanele deaventuri, romanul senzaþional, trillerul, romanul

Professor, There Are ThingsOne Can Never Forget!

fantastic, romanul faptului divers, romanul sentimental,fantazy sau romanul de cãlãtorii ºi aºa mai departeau putut constitui un punct de plecare pentru apariþiafoarte multor capodopere ale literaturii universale. Sau,altfel spus, ideea domnului Muºina era cã valoareamultora dintre marile creaþii literare europene sauamericane, dar nu numai, consta în aceea cã puteaufi savurate atât de iniþiaþi, cât ºi de publicul larg.

Marele pariu pe care-l pusesem atunci era casã scriem niºte texte care sã aibã subiecte antrenante,o intrigã imprevizibilã, suspans, conflict puternic ºineaºteptat, nenumãrate rãsturnãri, un ºoc al surprizei,personaje vii ºi autentice, dar sã mai ascundã în spateºi o mizã înnoitoare. Nu era uºor, fireºte, dar astaîncercasem. Sã nu credeþi însã cã domnul Muºinane preda doar teorie. Un alt farmec al cursului sãuera cã ne punea sã scriem prozã, lãsându-ne lalatitudinea fiecãruia alegerea genului ºi speciei. Pânãa vorbi despre textele pe care le-am produs în timpulcursului, trebuie sã mai fac o precizare, dupã pãrereamea foarte ºi foarte importantã: foarte multe dintrecolegele mele (majoritatea erau fete), nu maiscriseserã pânã atunci literaturã sau, dacã ºi ofãcuserã, o fãcuserã la modul diletant. Talentul ieºitdin comun al domnului Muºina fusese acela cã a pututsã le facã pe colegele mele sã creadã cã pot scrieliteraturã. ªi fetele au acceptat provocareadescoperind, ceea ce nu ºtiuserã pânã atunci, cã auînclinaþie spre scris.

Marea realizare a primei promoþii a cursuluidomnului Muºina a fost faptul cã foarte multe dintrecolegele mele care nu au scris în viaþa lor poezie sauprozã au început sã se dedice cu entuziasm acesteimeserii, scriind literaturã sentimentalã, poliþistã sausonete. Totuºi, cea mai mare surprizã a produs-oIolanda Benedek, care, pânã sã frecventeze orele descriere creatoare, era o poetã oarecare, de duzinã,ca mii de poete din România. Nu mã aºteptam sãpunã mâna pe iepure ºi sã facã ceva ca lumea.Cunoscându-i poeziile, nu-i dãdeam prea multeºanse. Cu toate astea, când a început sã-ºi scrieromanul Sufleþelul Iustinei (un titlu pe care l-am gãsitîmpreunã), Iolanda ne-a dat pe toþi pe spate. Ulterior,Sufleþelul Iustinei, a câºtigat un important concurs dedebut al editurii Nemira ºi a fost publicat cam la un andupã ce a fost scris, având un mare succes la criticaliterarã româneascã.

Dar romanul a fost scris integral la cursul domnuluiMuºina. Dupã mai multe discuþii asupra nucleului epical viitorului roman, Iolanda a scris prima scenã acasãpe parcursul sãptãmânii ºi ne-a citit-o la curs ºi toatãlumea a conchis cã din treaba aia poate ieºi cevafoarte interesant. Dupã încã o sãptãmânã, Iolanda arevenit cu a doua scenã pe care noi am comentat-o,subliniind ceea ce merge, dar ºi scãderile scriituriisau intrigii. Peste o altã sãptãmânã, colega noastrãs-a întors cu scena îmbunãtãþitã, dupã care a maiscris una ºi aºa timp de un an de zile. Nu cred cãromanul Iolandei ar fi putut progresa, dacã autoarealui nu ar fi fost deschisã tuturor sugestiilor pe care i lefãceam noi sau domnul Muºina. Ea nu numai cã aþinut cont de ele, dar nu a scris nicio scenã nouã fãrã

Sunt lucruriSunt lucruriSunt lucruriSunt lucruriSunt lucruricare nu se uitacare nu se uitacare nu se uitacare nu se uitacare nu se uitaniciodata,niciodata,niciodata,niciodata,niciodata,domnuledomnuledomnuledomnuledomnuleprofesor!profesor!profesor!profesor!profesor!

)) )))

)) )))

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

Dumitru Crudu

8

sã se consulte cu noi. Sufleþelul Iustinei este un romanscris ºi discutat cap coadã la orele de scrierecreatoare de la Literele din Braºov. A fost discutatliterã cu literã pânã când autoarea l-a terminat. Fireºtecã romanul are un singur autor - e Iolanda Benedek-dar dacã nu ar fi frecventat cursul domnului Muºina,nu cred cã l-ar fi scris vreodatã. Nici mãcar ideeasau intriga lui.

Experienþa de-a asista ºi de-a participa lanaºterea romanului Iolandei Benedek ne-a prins binetuturor. Când romanul a fost publicat, ne-am simþit cutoþii ca niºte mamoºi. Pe de altã parte, nu numai cãam cunoscut din interior bucãtãria scrierii unui roman,dar am simþit ºi o mare plãcere. Fiecare pas înainte alnaraþiunii reprezenta ºi pentru noi o mare victorie ºibucurie. Totuºi, cel mai mare merit îi aparþinea domnuluiMuºina. El a insistat ca Iolanda sã meargã pânã lacapãt, dar mai ales sã înceapã sã-l scrie. Faptul cã,dupã aia, Iolanda nu a mai scris nimic, dovedeºte cãacel roman al ei este un produs al laboratorului iniþiatla Braºov de cãtre Alexandru Muºina.

Cursul a avut un mare impact ºi asupra meacare, pânã a-l frecventa, mã consideram un poetpursânge. Nu numai cã-i priveam de sus pe prozatori,dar îmi înãbuºeam fiecare impuls pe care-l simþeamîn suflet de-a scrie prozã. Opinia mea din acelevremuri era cã poeþii sunt superiori prozatorilor ºidramaturgilor. Îi dispreþuiam din adâncul sufletului ºimã îngrozea gândul cã, într-o bunã zi, aº putea sãajung ºi eu sã scriu prozã. Dar, dupã ce am mers unan de zile la cursul domnului Muºina, am plecat învara lui 1995 acasã, la Flutura. Ei bine, sub influenþacursului domnului Muºina, am revenit la Braºov cuun roman, Un englez la Chiºinãu, pe care l-am scristimp de douã luni, zi de zi, în timpul vacanþei de varã.Nici eu nu ºtiu cum am început sã-l scriu, dar ºtiu cãîn tot acel rãstimp cât l-am conceput, am simþit o marebucurie la gândul cã o sã mã întorc la Braºov ºi amsã i-l arãt lui Alexandru Muºina.

Bineînþeles cã aºa am ºi fãcut, iar domnuluiMuºina i-a plãcut romanul meu. Peste câþiva ani vrândsã mi-l publice, dar, între timp, eu îl pierdusem în niºtecircumstanþe demne de scrierea unui alt roman, unlucru cu care mã ºi ocup acum.

Pe lângã toate aceste lucruri, nu pot sã nu-miamintesc ºi de atmosfera de la curs. Era una deo-sebitã. Bucuria de-a interpreta ºi de-a scrie eradublatã de plãcerea cã sunt oameni gata sã te asculteºi sã-ºi dea cu pãrerea despre textele tale. Poate cãar fi un truism sã spun cã cel mai iubit curs al meu afost cel de scriere creatoare, dar am s-o fac, înamintirea momentelor unice de delectare intelectualãpe care le-am trãit într-o încãpere strâmtã de la parterulFacultãþii de Filologie de pe Bulevardul Eroilor.

De vreo patru ani de zile, þin ºi eu la Chiºinãu unatelier de scriere creatoare la Biblioteca MunicipalãB. P. Hasdeu care e consacrat însuºirii unor noitehnici literare, dar mai ales scrierii ad-hoc a prozei ºipoeziei. Fiecare ºedinþã e împãrþitã în douã: în primaparte are loc o sesiune de scriere creatoare, iar încea de-a doua, discutãm textele scrise în prima partea zilei. O mare parte dintre povestirile scrise în cadrul

atelierului le-am inclus în antologia CovoareMoldoveneºti care a apãrut la sfârºitul anului trecut laeditura Grafema Libris din Chiºinãu. Cea mai marebucurie a mea e cã unele dintre cele mai bune texteale tinerilor scriitori basarabeni Ion Buzu, CarolinaVozian sau Ecaterina Bargan, aceºtia le-au scrisanume în timpul ºedinþelor Atelierului de scrierecreatoare Vlad Ioviþã. Sunt sigur însã cã pentru nimicîn lume nu mi-ar fi venit ideea sã þin acest atelier dacãnu aº fi frecventat la mijlocul anilor nouãzeci cursulde scriere creatoare al domnului Muºina la literele dinBraºov. Sunt lucruri care nu se uitã niciodatã, domnuleprofesor!

Micile confuziiMicile confuziiMicile confuziiMicile confuziiMicile confuziineproductiveneproductiveneproductiveneproductiveneproductiveale scrieriiale scrieriiale scrieriiale scrieriiale scrieriicreatoarecreatoarecreatoarecreatoarecreatoareCreative Writing and Someof its UnproductiveConfusionsDan Þãranu

Îmi e greu sã cred cã introducerea unui curs descriere creatoare în ºcoli ºi facultãþi poate fi contestatãde cineva care are mãcar o vagã legãturã cu predarealiteraturii, însã la fel de greu îmi vine sã cred cãdiscuþia se opreºte aici, într-un deplin acord ºiîmpãcare sufleteascã . Sigur cã solidarizareaîmpotriva vreunei comisii ministeriale fascinate dediferenþa dintre itemi obiectivi ºi itemi subiectivi estenecesarã ºi creeazã un binevenit sistem de validãrireciproce. Dar dezbaterile ar trebui purtate în interiorulacestui acord de principiu pentru a susþine ºi o viziunecare sã treacã dincolo de “identificarea nevoii”. Nuvreau sã sugerez cã acest proces a trebuit sã aºtepteobservaþia mea anterioarã pentru a se declanºa, darcred cã pot contribui, puþin, e drept, la surprindereaunor nuanþe, ºi asta pentru cã m-am aflat în dublaipostazã de student al cursurilor de scriere creatoareºi de organizator al lor. Ca student, de trei ori, între2003 ºi 2009, beneficiind de cursurile predate deAlexandru Muºina ºi Caius Dobrescu. Stimulat fiindde (prea scurtul) opþional din facultate, am decis,împreunã cu colegul meu, Mihai Oprea, în 2003 sãîncercãm sã racolãm elevi de liceu pentru organizareaunor sesiuni de afterschool dedicate scrierii creatoare.Demersul nostru nu era neapãrat underground, deºidimensiunea de marketing era precarã (fãceam afiºelesinguri, fãrã scanner sau prea mult talent), ºi exista ocoincidenþã mai mult sau mai puþin fericitã întreactivitatea cool, para-didacticã, pe care o promovamºi locurile în care o practicam, îmi amintesc cuafecþiune de o salã din subsolul corpului T în careagentul termic se prelingea prin þevile galbene,

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

9

predispunând la visare ºi ameþeli temporare.M-am reîntâlnit cu scrierea creatoare în cei cinci

ani în care am funcþionat în ºcoli ºi licee de diverseranguri ºi pot sã spun cu certitudine cã, la nivelpreuniversitar, se pot integra exerciþii de creativewriting fãrã niciun fel opoziþie din partea elevilor.Începând cu compuneri cu început ºi final dat la clasaa cincea, se poate urmãri timp de ºapte ani creareaunei legãturi între situaþiile existenþiale ºi sociale (pecare pretinde programa cã le-o oferã întru explorareelevilor) ºi interesele, problemele din afara ºcolii,adicã un instrument pentru acomodarea gradualã cuproblematizarea unor noþiuni, situaþii ºi personalizarea,respectiv asumarea unui rãspuns la acestea etc. Nuo sã insist cu aceastã pledoarie. Oricine ºi-a þinut ora/ cursul de literaturã cu un pic de profesionalism ºtiedespre ce vorbesc ºi, de asemenea, ºtie cã (mãcar)introducerea unei componente de creative writing(urmãritã consecvent ºi inteligent, nu lãsatã pentruultima orã, când afarã se simte briza mãrii sau deMalizia etc.) vine natural din obiectul predat / studiat.Acesta mi se pare un argument mai clar decât faptulcã în SUA aceste programe au deja tradiþie ºionorabilitate academicã (în acest caz inducem ideeafalsã a unui paralelism de sistem. În SUA ºipreºedintele se alege altfel iar mingea de fotbal eovalã). Nu voi vorbi, deci, despre aspectele pozitive,ale unui astfel de curs, ci despre câteva dintreproblemele pe care le ridicã acesta.

Existã un alt set de opoziþii, interne, în afara inerþieidecidenþilor care poate fi rezumat sub formaurmãtoarelor alegaþii: “scrisul nu se învaþã, e inefabil”,„curs de îndoctrinare, de creat discipoli”, „acum toþisuntem scriitori”, „ºcoalã de excitare a orgoliului” etc.Sigur, avem rãspunsuri punctuale la toate observaþiileºi suspiciunile de mai sus, un astfel de curs nu teînvaþã ce sã scrii, ci cum ºi mai ales cum sã nu scrii,e ca un electrod pentru un creier obosit, diferenþa dintreo poveste penibilã ºi una interesantã stã în stil, deciun întreg florilegiu, greu de contestat. Greu, însã, ºide pus în aplicare cât timp presupune bazarea unuiproiect exclusiv pe niºte reacþii la problema scrieriicreatoare ai cãrei termeni sunt formulaþi negativ. Osã vorbesc doar despre douã probleme care þin deabordarea scrierii creatoare în termenii corecþi ºi caresunt, deci, “inerente”, problema coordonatorului /profesorului ºi cea a finalitãþii unui astfel de program.

Coordonatorii-problemã pot fi distribuiþi în câtevacategorii. Primul, care se dezvoltã ca o consecinþã alipsei de presiune ºi de concurenþã realã a cursurilorde creative writing, este profesorul – burete, bun cutoatã lumea, hiperactiv, entuziast, lipsit total dediscernãmânt, care considerã totul interesant (bine,pânã când e ºocat), frumos, tineresc ºi careîncurajeazã orice exprimare dacã e ºi el prin preajmãsã o surprindã (existã ºi varianta lui, cel/cea careconsiderã frumos doar reflexul condiþionat strict demateria de liceu, poeziile triste sunt frumoase, dar sãsune a Bacovia etc.). Chiar dacã e bine intenþionat ºiiubit de elevi, riºti sã te trezeºti cu generaþii întregi deo mediocritate tristã, convinse însã cã au epuizattreaba cu literatura. Al doilea, cel care preia o mare

parte din generaþia afectatã de profesorul mãmos, estecoordonatorul care a vrut sã lucreze în publicitate ºia nimerit în altã parte, dar nu e deloc deranjat de asta.Subiecþii creatori sunt niºte mici maºini de produs ideiorientate cãtre client, eficiente, clare ºi simpatice, darnu peste normã de simpatice. El repetã cã literaturaare o dimensiune comercialã esenþialã (ºi are, elevilormai în temã le povesteam mereu cum a fost publicatUlise), dar nu le zice ºi cã relaþia scriitorului cu publiculde literaturã nu este relaþia producãtorului de ºamponanti-mãtreaþã care vrea o poveste / imagine corelatãunui singur mesaj, subliminal sau stupid, dar care tebagã pe piaþã. Desigur, dacã publicul este impersonal,fie el ºi segmentat, el poate fi anexat uºor unei viziunicare uneºte egolatria cu spiritul atotîntreprinzãtor. Aici,ca o parantezã, ar fi interesantã o întâlnire întretrainerii copywriterilor ºi profesorii de creative writing.Al treilea tip este dat de magistrul doct care ºtie camcum trebuie sã scrie tinerii despre tineri ca sã placãtinerilor, deºi ultima oarã când a intrat într-un liceu afost când ºi-a luat diploma de bacalaureat. ªi de cear face-o, pentru cã de la un anumit nivel ai acces laesenþã, la întoarcerea aceluiaºi, deci magistrul emereu pe val cu capul înspre rãsãrit. Al patrulea tipeste profesorul care a ajuns ºi el acolo pentru cã s-animerit, cã e un curs cu o bibliografie mai micã ºi totomul, la o adicã, a creat ceva în viaþã. Aºa cã aplicã(dacã se oboseºte) mecanic niºte procedee“moderne” care o sã dea nu o sutã de imitatori plictisiþiai poeziei metaforizante ºi infinite, ci ai poezieiconcretului. Ar mai fi aici scriitorul charismatic,întemeietor de clici ºi degustãtor de sibaritism sauexcentricul care îºi expune ruminaþiile disforice înfaþa sãlii goale, dar pline de studenþi ºi diverselecombinaþii dintre toþi aceºtia. ªi, desigur, observaþiacã cu toþii ne luptãm în noi cu mãcar unul dintreavatarurile de mai sus. Ideea e sã nu îi lãsãm sãcâºtige.

O altã problemã derivã din conceptul„operaþional” de creative writing ºi se traduce înconcentrarea obsesivã pe tehnicã ºi pe produsul finitºi orientarea preponderentã a învãþãceilor cãtre legileimuabile ale pieþii. „Scrie doar ca sã se vândã”, adicã.O astfel de viziune se împotmoleºte de obicei înconstatarea lui Albérès despre roman, dar care poatefi extinsã: “Fiindcã, întocmai ca orice artã, romanulpare a rãspunde, o datã fãcut, unei formule perfecte,unei <<ecuaþii romaneºti>>”. Dar, datoritã incidenþeimateriei romaneºti (autor ºi subiect) cu algebraromanescã, formula nu poate fi utilizatã decât osingurã datã.”1 Sau, dacã vorbim despre literaturaexplicitã de consum, în observaþia cã poþi predaeficient cum scrie George Martin, dar nu ca sã producio sutã de George Martin care au fost confecþionaþi detine, pentru cã George Martin existã deja iar cititorul(fantomatic, dar definit ºtiinþific, pe solide bazeeconomice, vãzute dinspre filologie) cautã facilul, darun facil care sã-l individualizeze rapid ºi cool, sã-idea senzaþia cã e în categoria celor “la curent”cu cee cool azi, nu acum zece ani.

1 În Istoria romanului modern de R.M.Albérès, Editura pentruLiteraturã Universalã, 1968.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

10

Insistenþa pe latura formalã, de meºteºug, aravea nevoie de contrabalansul interesului pentrudezvoltarea unui discernãmânt atât artistic, cât ºi“existenþial”. Relativizarea, problematizarea, utilizareaironiei (ºi înþelegerea ei), adaptarea tehnicii la individºi nu doar invers sunt metode banale, dar de genulacelora care sunt uitate intenþionat pentru cã cereforturi suplimentare. Desigur, una dintre soluþiile celemai simple este organizarea cursului într-osuccesiune de creative writing / close reading ºiproblem solving care abordeze problema creativitãþiidin toate unghiurile, ceea ce înseamnã ºi cel puþindouã ore pe sãptãmânã alocate unui astfel de curs.Ca sã nu mã blochez în negativism (deºi are ºi elpartea sa în creativitate), un profesor bun de creativewriting, ar trebui sã fie în primul rând un profesor bun,empatic, la curent (cât se poate) cu ce îi preocupã pestudenþii lui, chiar ºi când e vorba doar de gadgeturi ºiglumiþe. În egalã mãsurã, sã fie un scriitor exigent ºi unscriitor care se fi confruntat mãcar o datã cu publicul,fãrã sã fie protejat de membrane de gaºcã ºi care sãaibã mãcar un nucleu de cititori fideli. Deºi ca studentam avut noroc, aceastã combinaþie mi se pare destulde greu de gãsit pe piaþa româneascã de astãzi.

În ceea ce priveºte finalitatea, cred cã existã treiniveluri clar diferenþiate de adresabilitate ale unui cursde scriere creatoare: cel “vocaþional”, pentru oameniipreocupaþi primordial de asta, cel general, bun pentruprograma de liceu (sau cu tentã terapeuticã în SUA,pentru doamnele care nu au apucat sã facã un colegiu)ºi cel strict comercial. Când invocãm tradiþia

americanã (ºi trebuie sã o invocãm), ar trebui sã ºtimdacã vorbim despre Nabokov, M. Bradbury ºi TheStegner Fellowship, despre filmul “Arunc-o pe mamadin tren”, despre colective de autori care funcþioneazãca producãtorii de adidaºi Niccke sau pur ºi simpludespre colective cinstite de scenariºti care producepisoade pe bandã rulantã. Poate cã aceste straturiau început azi sã se coaguleze într-o singurã pastãnutritivã, dar nu vãd asta în filmul ºi muzica de pesteocean ºi nu cred cã literatura face notã distinctã. Dinprea mult entuziasm, cele trei sunt amestecate înacelaºi discurs ºi se sare acrobatic de la valorile unuiala practicile celuilalt. În ceea ce priveºte aspectulcuantificabil al unui astfel de curs, nu este de neglijatideea pregãtirii din ºcoalã a unor scriitori care sãsemneze (pre)contracte cu o anumitã editurã, revistãetc. pe modelul companiilor mari ºi medii din industrie,care pregãtesc clase de elevi ºi grupe de studenþi învederea angajãrii. Dar asta atât timp cât nu sefolosesc doar resursele statului, aºa incompetent ºiinutil cum se zice cã este, ci ºi sponsorizarea firmeicare îi va angaja.

Ar mai fi destule de spus, dar pentru cã am totvorbit despre “americani”, o sã închei cu un citat dinFrancine Prose, finalistã a National Book Award ºiprofesoarã de creative writing timp de douãzeci ºicinci de ani: “A workshop can be useful. A goodteacher can show you how to edit your work. Theright class can form the basis of a community that willhelp you and sustain you. But that class, as helpfulas it was, was not where I learned to write”.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

11

Ar fi bine sã existe cursuri de scriere creatoareîn cadrul fiecãrei facultãþi de litere din România. Suntsigur cã peste tot în þarã sunt oameni care vor sãînveþe meseria scrisului. Nu toþi vor deveni scriitori,dar toþi au nevoie sã se exprime, sã-ºi exersezemuºchii creativitãþii. Scrierea creatoare e utilã unuicopywriter, în aceeaºi mãsurã în care îi este utilã unuideþinut. Sau celor care vor sã recunoascã ºi sã evitecliºeele atât de larg rãspândite în discursul public, înziare, la televizor ºi în cãrþile proaste. Este omodalitate de a sparge suprafaþa mentalului colectivºi a lua o gurã de aer adevãratã.

Scrierea creatoare mi-a salvat viaþa. Pare oafirmaþie exageratã, dar când începi sã înþelegi cãscrisul tãu riscã sã ajungã într-o fundãturã dacã nu-igãseºti repede pe acei oameni care au aceleaºipreocupãri ca ºi tine ºi cauþi ºi tot cauþi ºi nimic, iarîntr-o bunã zi dai peste un grup de oameni careorganizeazã un atelier de scriere creatoare, te poþiconsidera salvat de la pieire.

Întâlnirea cu membrii atelierului de scrierecreatoare Lumina de Avarie, condus de Daniel Puia-Dumitrescu, absolvent al masterului de InovareCulturalã din cadrul Facultãþii de Litere din Braºov,m-a fãcut sã-mi schimb nu doar viziunea asupraliteraturii ci ºi limba în care scriam. Toate astea seîntâmplau la sfârºitul anului 2007. Cu câþiva ani înainte,fãrã sã ºtiu nimic despre exerciþiile de rescriere a unortexte, mã aventurasem în rescrierea unui poem deJózsef Attila, anticipând, cine ºtie cum, un procedeucu o vechime de câteva decenii în Statele Unite.

La acel atelier, care a þinut o sãptãmânã,participanþii au fãcut o serie de exerciþii, de la asociereaunor adjective cât mai neobiºnuite unor substantive,la scrierea unor poezii cu zece cuvinte date, folositepânã la tocirea lor completã în poezie, cum ar fi diafan,suflet, etc. sau o poezie cu zece cuvinte din argou.Partea teoreticã consta în prezentarea teoriilor luiPound din ABC of reading, într-o manierã multcondensatã, desigur. La atelierul de prozã, þinut deRoxana Cornea, o altã studentã a masterului deInovare Culturalã, ni s-a citit o prozã scurtã scrisã deDan Lungu. Cerinþa era sã scriem o prozã cu ostructurã asemãnãtoare.

Au urmat ani în care ne-am întâlnit în fiecaresãptãmânã. Pentru mine, acest atelier a reprezentato mare deschidere. Pe lângã oamenii pe care i-amcunoscut acolo în carne ºi oase ºi dintre care unii mi-au devenit buni prieteni, am cunoscut ºi oamenii dehârtie ai generaþiei ’80, Ion Mureºan, Cristi Popescu,Florin Iaru, Alexandru Muºina, Traian T. Coºovei ºialþii. Citindu-i ºi rescriindu-le poeziile ajungeai sã

CreativeCreativeCreativeCreativeCreativeWriting SavedWriting SavedWriting SavedWriting SavedWriting SavedMy LifeMy LifeMy LifeMy LifeMy LifeAndrei Dósa

înþelegi mecanismele care stau în spatele cuvintelor,vedeai scheletul poeziei ºi ajungeai sã însuºeºti într-o mai mare sau mai micã mãsurã, în funcþie de afinitãþi,imaginarul lor poetic ºi felul în care percepeau lumea.Nicio clipã nu m-am gândit cã îi voi cunoaºte vreodatãpe unii dintre aceºti autori în carne ºi oase. În celedouã ediþii ale taberei de scriere creatoare organizatede Lumina de Avarie am avut ocazia sã îi ascult ºi sãle pun întrebãri unor scriitori precum: Mihai Ignat,Alexandru Muºina, Romulus Bucur, Andrei Bodiu,Doina Ioanid, Caius Dobrescu ºi Radu Aldulescu.

Mai târziu mi s-a propus sã mã înscriu ºi eu lamasterul de Inovare Culturalã. Aici i-am reîntâlnit peunii dintre invitaþii taberei de creaþie în calitate deprofesori. Nu era tocmai uºor sã faci faþã ritmului încare Alexandru Muºina îþi cerea sã rescrii Sara pedeal, apoi poeziile lui Nichita Danilov, MirceaCãrtãrescu (pe unele sã le rescrii, pe altele sã leanalizezi, adicã sã recunoºti procedeele folosite:logopoeea, phanopoeea ºi melopoeea) sau sã scriide la o sãptãmânã la alta primul ºi ultimul capitol alunui roman sau sã rescrii proze scurte urmuzienepentru a înþelege la scarã micã mecanismele prozeisau sã-þi scrii jurnalul timp de o sãptãmânã ºi dupãaceea sã-l prezinþi în faþa colegilor, asta ca sã nu maivorbesc despre lista de romane fundamentale pe carea trebuit sã le citim ºi din care am primit un test. Lasfârºitul semestrului a trebuit sã prezentãm unportofoliu cu toate temele pe care le-am primit în cele14 sãptãmâni de curs plus creaþiile proprii (30 depagini de prozã sau 30 de poezii). Din pãcate, cursulacesta de scriere creatoare ar fi trebuit sã se întindãpe douã semestre. Mai demult, înainte deimplementarea sistemului Bologna, cursul era de douãsemestre. În anul doi a urmat un alt curs de scrierecreatoare, cel de teatru, cu Mihai Ignat. Aici, dupãprezentarea aspectelor teoretice, trebuia sã venimcu idei pentru o piesã, apoi cu un sinopsis. În fiecaresãptãmânã citeam scenele la care tocmai lucram. Eranevoie de un atelier continuu pentru a putea finaliza opiesã de teatru de 30 de pagini.

Ultimul pas fãcut pe aceastã caleinstituþionalizatã a scrierii creatoare a fost lucrareade disertaþie. Credeam cã o sã scap uºor. Aveamdeja în pregãtire volumul de debut ºi mi-am zis cã vafi floare la ureche. Dar pe lângã partea practicã, eraºi o parte teoreticã, plus traduceri ºi rescrieri. În parteateoreticã trebuia sã-mi analizez propria poezie. N-afost chiar uºor, dar e întotdeauna binevenit un astfelde exerciþiu de distanþare faþã de propriul scris. Cândam încheiat lucrarea, ºtiam mult mai multe despremine ºi despre scrisul meu decât înainte. Care suntmecanismele inpiraþiei, etapele creaþiei, lecturile carete-au influenþat de-a lungul timpului, grila impusã deAlexandru Muºina, la care trebuia sã rãspund înpartea teoreticã nu lãsa nicio faþetã a scrisuluineexploratã.

Am plecat de la acest masterat mai disciplinat,mai încrezãtor în forþele proprii, cu un bagaj nou decunoºtinþe. Acum îmi par mai adevãrate ca niciodatãcuvintele lui Arhimede: ”Daþi-mi un punct de sprijin ºivoi muta Pãmântul din loc”.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

12

De multe ori mi s-a pãrut cã ºcoala româneascã,la orice nivel al sãu, pedepseºte creativitatea. Lucrãrilede control trebuiau sã conþinã spusele criticilor, mot-à-mot, dacã se poate. Un copy paste din cãrþile decomentarii, ºi mai bine. O pãrere proprie, creativã,era de multe ori pedepsitã. Poeziile se învãþau pe derost. Compunerile trebuiau întotdeauna sã respecteanumite reguli matematice, sã aibã început, cuprinsºi încheiere, paragrafele sã fie scrise cu aliniat, fiecareînceput de propoziþie cu literã mare etc. Abaterile eraupedepsite. 4 (patru). Sau poate am înþeles eu greºit.

Nici în facultate (Facultatea de litere) nu s-auschimbat prea multe. Aici trebuia sã fii academic – onoþiune care-mi aduce în nãri mirosul de naftalinã -,sau, cel puþin sã mimezi aceastã atitudine. Nu eraimportant dacã ideile erau bune, creative, tot anumite“reguli” contau mai mult: unde sunt notele de subsol?Bibliografia? Rigurozitate! Seriozitate! Teorie!Pedagogie! Demagogie! Dactilografie vs. creativitate– un meci în care a doua era privitã ca bãieþelulteribilist, cu probleme de maturizare – sã-l pedepsim,sã revinã cu picioarele pe pãmânt: restanþã.

Nu mi-a mai plãcut literatura românã, aºa cã amînceput sã citesc autori americani în limba lor. Îmiputeam permite mãcar o creativitate în lecturã –creative reading. Aici era cu adevãrat creative writing:William Burroughs, Kurt Vonnegut, Hunter S.Thompson, Bret Easton Ellis, Douglas Coupland,Jonathan Lethem ºi mulþi alþii.

Tentativele de cursuri de creative writing au fostpuþine ºi primite ciudat pe holurile facultãþii, prinse cubolduri în vitrinele cu cursuri opþionale ºi privite de toþicu pupile dilatate în care se reflectau niºte animaleciudate, pe care puþini le ºi înþelegeau. Cochilia ºipagurul, al Simonei Popescu, a fost singurul curs careºi-a dorit cu adevãrat sã exploateze ideea de creativewriting, la propriu, nu doar ca un artificiu - chiar dacãa rãmas ancorat tot în literatura românã (pentru cãaltfel nici n-ar fi putut exista în cadrul Literelor). Laacest curs trebuia sã ne asumãm rolul pagurului ºisã ne mutãm dintr-un text într-altul (un pic de timetravel), sã combinãm/preluãm temele ºi/sau stilurileunor autorii pe care îi discutam într-un alt fel la cursurileclasicele. Am ajuns sã scriem despre noi înºinefolosindu-ne de ce învãþasem de la un autor sau altul.N-a fost un exerciþiu uºor pentru mulþi, e greu sãgãseºti cochilia care sã te încapã sau sã te modelezicum trebuie dupã interiorul acesteia – dar, fãrã doarºi poate, e un exerciþi foarte bun de creative finding,reading ºi, abia apoi, writing. Eu unul am eºuat cumplit,încercând sã combin o poveste personalã aprietenului Horia, cu un fragment din Zenobia ºi culumea fantasticã din Alice în Þara Minunilor. Cine ºtieîn ce cochilie a ajuns pagurul meu. Din pãcate ºi timpul

Lost in CreativeLost in CreativeLost in CreativeLost in CreativeLost in CreativeRubik WritingRubik WritingRubik WritingRubik WritingRubik WritingGruia Dragomir

a fost scurt, o lunã. Numãrul de studenþi destul demare ºi preocupaþi mai mult de notele de trecere lamaterile cu exemene masive.

În fine, experienþa mea cu ceva foarte apropiatde creative writing, dar care a depãºit cu mult (ziceu) acel stadiu, a fost “cenaclul” extra-universitar dinsala 314, pe a cãrei uºã scria: “se citeºte ce se scrie”.Aici au citit ºi scris studenþi de la tot felul de facultãþi:litere, mate, filozofie, istorie, limbi strãine, politehnicã,ºtiinþe sociale etc. Rubik ºi întâlnirile de la 314 nu aufost un cenaclu în adevãratul sens al cuvântului. Întimp ce povestea cenaclurilor literare dinaintea noastrãar putea fi filmatã ca un documentar cu valoareistoricã, a noastrã ar fi mai degrabã un reality-show,cu personaje mai superficiale, e adevãrat, dar mai vii,mai colorate, mai fresh. Dacã vã puteþi imagina ocombinaþie de genul Big Brother + Survivor + Madeal literaturii române. Sau ºi mai bine, ca serialul Lost,care a ajuns sã mã obsedeze în ultima perioadã ºicare implicã: cãlãtorii în timp, o insulã, un grup denaufragiaþi care nu se cunosc, dar ale cãror vieþi suntconectate ca o pânzã de pãianjen, personaje cu numeliterare ca John Locke, Jeremy Bentham sau Sawyer,hieroglife, experimente sociologice ºi un scenariucare-þi învârte mintea ca pe un cub Rubik. Iar aceastãînºiruire rezumã destul de bine experienþa mea în ceeace priveºte creative writing-ul ºi Rubik-ul. „Literatura”sau scrisul au fost în primul rând pretexte pentru a neîntâlni cât mai mulþi, cât mai des, cât mai diferiþi, pentrua ne împrieteni ºi pentru a împãrþi muzici, filme, cãrþi,locuri pe care le descopeream, pentru a ne amestecaºi pentru a face literaturã just for fun. Am tot citit ºiscris pânã când ne-am pierdut unii pe alþii în textelenoastre (tot un fel de Cochilia ºi pagurul). Ne-am tot(re)învârtit pânã ne-am (re)descoperit, în tot felul depersonaje, care nici mãcar nu ne aparþineau. Dacã,iniþial, nu aveam nicio legãturã unul cu celãlalt, ne-alegat, pânã la urmã, creativitatea. Existã o creativitateºi în prietenie sau (ºi) invers. Nici “roman” nu ne-ampropus sã scriem, dar s-au legat pânã la urmã textele– spontan, creativ.

Dacã e sã fim sinceri, nu a fost chiar creativewriting, mai degrabã a fost un creative lifestyle. Nuaveam reþete ºi nici nu exersam pentru a neperfecþiona scrisul. Nici nu cred cã existã perfecþionareîn creativitate. Unele cursuri de creative writing, aºacum le cunosc eu, asta fac: ajutã oameni care nu potscrie sã-ºi perfecþioneze creativitatea, s-o antrenezeca pe un muºchi. Creative writing-ul nostru n-am vrutsã fie nici curs, nici culturism. Pe noi nu ne-a apropiat“Literatura” (grea ca o halterã de 100kg), ci dorinþa dea ne descoperi prin ochii altora. Ne-a legat dorinþa dea ne juca de-a scriitorii, dar ºi generozitatea copiilorcare-ºi împart jucariile ºi entuziasmul cu care aceºtiainventeazã jocuri – toate cu ghilimelele de rigoare,din care fiecare înþelege ce vrea. Romanul nostru estemai mult un reality show despre creative writing, nudegeaba are ºi un DVD cu destul de multe filmuleþecu ºi despre noi ºi personajele noastre. În grupulnostru au apãrut la un moment dat ºi studenþi la foto-video, atât de mulþi cã ne-am dublat numãrul –ajunsesem la aproape 50. Momentul când s-a

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

13

întâmplat acest lucru am simþit cã am trecut în sezonuldoi, ca la seriale, al Rubikului, al Lost in Rubik. Lasfârºit redau ºi ce scria, acum câþiva ani, Cãtãlin Ilie,unul dintre rubicii de la Arte (mã gândesc cã are maimult sens decât o incheiere): “Vã urmãresc ºi vãcitesc fiecare mail ºi îmi place sã vã vãd cum vãîntîmplaþi. Mai mult, de fapt, îmi imaginez cum vãîntîmplaþi. Oricum, asta mi-a plãcut întotdeauna la voi:întîmplatul. Aºa cã mai deschid un mail ºi mai citescºi mã mai întâmplu ºi eu un pic pe-acolo cu voi. Descris nu scriu. […] Citesc cuminte mailurile ºi aºteptsã ne vedem. ‘i atunci chiar o sã mã întîmplu ºi eu cuvoi. E fain cã aveþi toatã activitatea asta post-rubikãºi e fain cã nu v-aþi dezumflat. Atît voiam sã zic.”

PrieteniaPrieteniaPrieteniaPrieteniaPrieteniacreativa /creativa /creativa /creativa /creativa /Citirea-scriereCitirea-scriereCitirea-scriereCitirea-scriereCitirea-scriere(creativa)(creativa)(creativa)(creativa)(creativa)Creative Friendship /Creative Reading-WritingBrânduºa Dragomir

)) ))))) )))

Cuvânt înainte: Astãzi, mergând pe drum mãgandeam la Rubik, am gãsit un cercel-pisicã mov.rubikmîþ. Efectul de Rubik. Pisicile sunt ºi ele rubike.

În zilele noastre: Rubik – roman colectiv. Rubikpoate fi privit din exterior ca rezultat al unui curs descriere creativã. Experienþa autorului, aºa cum s-aîntâmplat în cazul Rubik, e incompatibilã cu oricedemers organizat, premeditat, pânã la refuzultermenului în sine. Romanul ar putea fi citit ca jurnalal unei forþe a prieteniei ºi libertãþii, ca produs alhazardului (obiectiv!).

În viitor: citirea creativã.În Rubik traiectoria rectilinie, orizontalã a lecturii

oricãrui text cu cap ºi coadã, al cãrui discurs unificãaceste extremitãþi, dezvoltã dimensiuni alternative.Pluridimensionalitatea romanului constã în faptul cãnu existã nici extremitãþi, nici centru, orice text poatefuncþiona dual ca margine ºi punct nodal, succesivsau / ºi simultan. Aºa s-a scris, aºa se citeºte! Fãrãpremeditare. Orice premeditare ar fi putut deveniconstrângere. S-a lucrat cu forþe: libertatea e forþã,prietenia e forþã, creativitatea e ºi ea forþã ºi, cândlucrezi cu forþe, nu-þi rãmâne decât sã ai curajul sã lelaºi sã lucreze, sã ai încredere în ele. Aºteptareaactivã. Ca ºi cum ai face surfing. S-a lucrat cu joculºi cu râsul. Toate acestea nu pot face obiectul unuicurs ºi nici nu se pot preda / învãþa, dar se potexperimenta pe propria piele.

Teoretizând post factum, ne putem referi laanarhetip ºi la comportamentul anarhetipic al textului,

la opera al cãrei subiect a fost pulverizat, asemeneaunei supernove (soarele vizibil sau invizibil în jurulcãruia graviteazã materia cãrþii) care explodeazã într-un nor galactic de sensuri, la o atitudine de revoltãmai radicalã, provocatã de o nemulþumire profundãfaþã de un scenariu unic, integrator, faþã de oricescenariu perceput ca normativ, diriguitor, limitativ ºisterilizant, la deraiere ºi conglomerare, la suspendareacompulsiei de a crea scenarii explicative, la ceea cea fost definit ca sub-hermeneuticã (metodã ce ar fipracticatã grupuri de cercetare fãrã lider – întrucâtoperele pe care ar urma sã le analizeze sunt operefãrã centru) al cãrei scop ar fi amplificarea ºielaborarea pânã la capãt a latenþelor imaginilor ºiscenelor (vezi Corin Braga, De la arhetip la anarhetip,Editura Polirom, Iaºi, 2006.)

Pe când scriam romanul, eram cumva mereu întext (personaj-autor / autor-personaj), un mail, untelefon, o stare, o întâmplare lega înãuntrul de înafarã;de ceva vreme coperta ne þine afarã, dar azi pisicamov m-a bãgat din nou în Rubik. Nu ºtiu cum am ajunsîn 314. S-a nimerit. Probabil tot ca azi, dar poate maibanal. M-am aºezat într-o bancã dintr-un colþ, tot uncolþ mi-am ales ºi în Rubik. Ceea ce vedeam nu eranici curs, nici cenaclu, era mai mult o joacã, o rubikãrie,am rãmas, poate pentru cã fetiþei îi place sã se joace.Când deschid Rubik mã cuprinde rubiknostalgia, ºiconstat, fãrã surprizã, cã orice scriu se întoarce întext sau în amintire. Nu ºtiu dacã romanul nostru esteprodusul a ceea ce a început sã se numeascã, într-oformã din ce în ce mai conturat didacticã, creativewriting (scriere creativã). Pentru mine nu a fost aºa.Orice etichetã îºi are cohorta de reguli, convenþii,proceduri, recomandãri ºi interdicþii. Rubik nu s-ar fiscris la un curs. Dacã scrierea creativã s-a întâmplat,a fost pentru cã nu a luat forma cursului, nici mãcar aexperimentului, ci a experienþei. De altfel, romanul nu edoar scris, ci ºi citit (în egalã mãsurã!), ne-am citit uniipe alþii, ne-am recitit ºi re-scris, unii pe alþii ºi pe noiînºine. Uneori citirea era mai creativã decât scrierea ºitot ea fãcea romanul sã meargã mai departe. Re-citireacontinuã ºi rescrierea, dar altfel. Citirea-scriere.

Scrierea creativã este o disciplinã, deºi nu-i esteunanim recunoscut acest statut, relativ nouã, la noi.Am vãzut oferte de astfel de cursuri ºi mi s-au pãrutmai mult niºte tentative de cursuri de scriere frumoasãsau de producere de text, dar text mai degrabãfuncþional. Mi s-a pãrut o etichetã fãrã acoperire. Nuºtiu cum ar putea arãta un curs despre scriereacreativã, poate pentru cã am impresia cã nu are de-aface cu predarea – învãþarea sau cu ceea ce, în modobiºnuit numim ºcoalã, fie ea superioarã. Pentru mineexperienþa Rubik nu poate fi transferatã în domeniuldidactic. Þine de ceva prea personal ca sã poatã fiorganizat ºi premeditat. Scrierea creativã, aºa cum oînþeleg eu, trebuie sã se întâmple, cum ni s-a întâmplatnouã, dar cu totul altfel, desigur. Întâmplarea nu o poþiprograma, o poþi doar aºtepta, cu acea aºteptare-provocare. În întâlnirile noastre n-a fost importantãliteratura sau scrisul, ci râsul ºi joaca. Nu cred cã nepãsa dacã o sã iasã ceva – atunci când se citeºte cese scrie, se alege ce iese. Sunt convinsã cã dacã

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

14

ne-ar fi cuprins ambiþiile literare am fi eºuat în ceeace nici nu ºtiam cã facem. Foarte repede tot ceea cene-a plãcut mai mult a fost sã ne întâlnim, pur ºi simplu,au existat întâlniri (nu puþine!) la care nici nu s-a citit –poate realizam un Rubik vorbit, pentru cã fie cã veneasau nu vorba de Rubik, noi eram deja înãuntru –înafarã, personaje – autori ºi invers, în acelaºi timp.Împreunã intram în stare, în starea Rubik, un alt numepentru prietenia noastrã creativã.

Pe pagina de start Yahoo, unde gãsesc în fiecaredimineaþã ºtiri de toate felurile din lumea-ntreagã, amvãzut de curând un videoclip cu un puºti pe numeJordan Adams, un fel de geniu al pianului la 10 ani,cântând un studiu (op. 25 nr. 12) de Chopin. La sfârºit,prezentatorul emisiunii pentru care fusese filmatvideoclipul exclama: „Great! Thank you! You’resomething else!” Trec peste exemplul în sine (cãcinu despre creativitate e vorba în cazul puºtiului, cumnici în cazul multor altor oameni ce-i seamãnã) ºi reþindoar formularea miratã a prezentatorului. You’resomething else! traduce perfect, pentru mine, ceeace am învãþat la cursurile de scriere creativã de laFacultatea de Litere, ºi nu numai în materie de scris.Sã fii „altceva”, „ceva ce nu existã (încã)”, înseamnãsã te configurezi ºi sã te reconfigurezi singur, dinmers, împrumutând tot ce þi se potriveºte de laoamenii ºi lumea din jur ºi aplicând apoi asupraciudatului amestec obþinut formula chimicã (sau maidegrabã alchimicã) pentru a-þi inventa... „propria piele”.

Pentru unul dintre cursuri, numit „Pagurul ºicochilia” (condus de Simona Popescu), aºa cumpagurii, crustaceele acestea cu viaþã de veºnicichiriaºi, se adãpostesc în cochiliile goale pãrãsite degasteropode, eu ºi colegii mei trebuia sã ne alegemcâte doi scriitori, de oriunde, de oricând ºi de oricefel, bineînþeles pe cei pe care îi iubeam cel mai mult,ºi, împrumutându-le cochiliile (adicã stilul,mecanismele textuale, hard-ul), sã le „umplem” cutot ceea ce venea dinspre noi ºi lumea nouã în caretrãiam. Foloseam, în textele acelea, „materiale” detoate felurile: citate din cãrþi dintre cele mai diverse,lyrics-uri, replici ºi imagini din filme, replici ºi întâmplãridin enciclopedia oraºului ºi chiar fragmente din notiþelede la alte cursuri. Nu lipseau notele de subsol, cât

Esti ceva ce nuEsti ceva ce nuEsti ceva ce nuEsti ceva ce nuEsti ceva ce nuexista. Despreexista. Despreexista. Despreexista. Despreexista. Desprecreativitate sicreativitate sicreativitate sicreativitate sicreativitate siautoconfigurareautoconfigurareautoconfigurareautoconfigurareautoconfigurare

)) )))

,

,

You’re Something Else.About Creativity andSelf-configuringMarieva Ionescu

mai lungi ºi mai inventive, în care ne dezvãluiam maimult sau mai puþin direct sursele. Puse cap la cap,textele sunau la fel ca ale scriitorilor aleºi ºi, în acelaºitimp, cu totul altfel. Autorii erau ºi totuºi nu mai erauei. Dupã lecturi, fiecare nou „autor” asculta, cumintesau nu, ºi comentariile celorlalþi despre textul lui.Momentul era o bunã ocazie pentru a da piept cucriticile ºi pentru a argumenta sine ira et studio pãreri.Concluzia? Cã e mai bine sã primeºti o criticã din„adâncul sufletului” (botezat atunci, pentru a evitaconotaþiile edulcorate, „cizmã”) decât sã þi se aducão mie de laude ºi încurajãri cordiale, dar care nu teajutã sã pleci de pe loc, sã demarezi în direcþia bunã.

Spuneam la un moment dat în textul meu pentrucursul cu pricina: „De fapt nu e neapãratã nevoie sã aiun rost ca sã ai un rost. Prin pãdurea fãrã rost în niciun caz nu trebuie sã te laºi ghidat de omul-sãgeatã, deoamenii-sãgeþi, pentru cã sãgeþile sunt ascuþite. Maibine îl asculþi pe omul-stâncã, rockman, intri în dansulunor doamne imense, dar vesele sau faci afaceri cufrunze. Mai bine te iei dupã pisica ta sãgeatã, pentru cãpisicile vãd în întuneric, dincolo de transparenþe, pentrucã pisicile se spalã de multe ori pe zi, pentru cã pisicilefac totul ca ºi când ar sãvârºi un ritual ºi pentru cãpisicile îºi uitã uneori agãþat în copaci zâmbetul ºi dispar(ca pisica de Cheshire din Alice în Þara Minunilor).”Era un text în care, folosindu-mã de tema cãlãtoriei(de toate felurile), vorbeam inclusiv despre scris ºidespre scrierea creativã. Pentru asta, fãceam aluzieprintre altele ºi la faimosul film The Point: într-un þinutunde toþi oamenii au capul þuguiat, un bãieþel pe numeOblio este singurul cu cap rotund; de aceea, trebuiesã poarte o cãciulã þuguiatã ºi e exilat, împreunã cuprietenul lui, câinele Arrow, în the pointless forest(pãdurea fãrã rost). Acolo, se împrieteneºte nu cuoamenii-sãgeþi, care pretind cã ºtiu sã-i arate drumulcorect ca sã nu se rãtãceascã, ci cu niºte personajepline de imaginaþie, de veselie ºi de umor. Cu ajutorullor, trecând prin multe aventuri, reuºeºte sã înþeleagãcã you don’t necessarily have to have a point to havea point (nu trebuie neapãrat sã ai un rost ca sã ai unrost/nu trebuie neapãrat sã ai capul þuguiat ca sã aicapul þuguiat), sã gãseascã drumul înapoi spre casãºi sã facã în aºa fel încât sã capete ºi el, într-un fel, uncap þuguiat.

Cursurile de creative writing antreneazã, cred,în primul rând rãbdarea de a privi ºi de a intui lumea ºioamenii ALTFEL, dincolo de aparenþe ºi de ideileprimite de-a gata, cu detaºare, umor, ironie ºiautoironie; în al doilea rând, formeazã un mod de avedea ºi de a transcrie realitatea personal ºi original;ºi, în sfârºit, încurajeazã crearea unei reþele propriide referinþe ºi repere din domenii extrem de diverse,un puzzle complex de uz personal, necesar pentruorientarea în faþa multitudinii de schimbãri din lumeaºi din societatea contemporanã. La început de mileniuIII, când, privind ºi cumpãrând toate minuniletehnologiei de ultimã generaþie, ne întrebãm „ce mairãmâne de inventat?”, „eºti ceva ce nu existã”înseamnã mai ales cã mai rãmâne de inventat, inclusivprin CW, o structurã interioarã umanã de o libertatecât mai mare, croitã exact pe tiparul lumii de azi.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

15

Atelierele de creative writing, deºi, în aparenþã,destul de populare, nu sunt atât de rãspândite înmediul universitar românesc pe cât s-ar putea crede.Unii dintre noi au avut norocul de a cunoaºte profesoride ºcoalã generalã sau de liceu suficient de dedicaþipentru a încerca unele exerciþii de acest gen împreunãcu elevii lor. Asemenea activitãþi sunt destul de rarîntâlnite în ºcoli. Nu e de mirare cã un student nu ºtiela ce sã se aºtepte din partea unui asemeneaexperiment ºi cã ar putea resimþi o oarecareneîncredere faþã de poezia sau proza „de atelier”. Noine-am aflat printre cei care au decis totuºi sã încerceºi sã vadã încotro i-ar putea duce o asemeneaexperienþã. Nu ºtiam cã aceastã cãlãtorie va fi unade lungã duratã ºi cã ne va purta pe chiar atâteateritorii, atât reale cât ºi imaginare.

În trei ani (2006-2009), Facultatea de Litere Cluj-Napoca a iniþiat, sub îndrumarea RuxandreiCesereanu ºi sub egida Centrului de Cercetare aImaginarului - Phantasma, patru ateliere (poezieoniricã/poezie pe muzicã psihedelicã ºi prozã), ºidouã tabere de scriere creativã.

1.Spre sfârºitul anului 2006, la pontonul Facultãþii

de Litere din Cluj-Napoca a acostat un submarin atipic.La bordul acestuia, unic posesor de busolã ºiîncercatã cãlãtoare, Ruxandra Cesereanu avea degând sã iniþieze un nou echipaj într-o cãlãtorie sprelumi scufundate ºi de mult uitate (atelierul de scrierecreatoare pe poezie oniricã). Din patru zãriuniversitare (Litere, Jurnalism, ªtiinþe Politice,Informaticã) s-au strâns douãzeci ºi doi de potenialiucenici doritori sã descopere fantastica florã ºi faunãa poeziei onirice. Pe parcursul unui an, cu ocazia celoropt ateliere-opriri, am încercat (nu fãrã riscuri ºipierderi în rândul echipajului) coborâri vertiginoase înlumile poetice ale unor exploratori cunoscuþi (LeonidDimov, Gellu Naum , Nora Iuga, Mircea Cãrtãrescuºi alþii).

Atelierele s-au desfãºurat pornind de la texteleautorilor mai sus-numiþi într-o încercare de a le urmãricãlãtoriile imaginare ºi de a reconstitui acesteAtlantide. Ritualul imersiunii poetice se desfãºura dupã

The Creative Experimentfrom Cluj. An ExtraordinaryVoyage

ExperimentulExperimentulExperimentulExperimentulExperimentulcreativ clujean.creativ clujean.creativ clujean.creativ clujean.creativ clujean.O calatorieO calatorieO calatorieO calatorieO calatorieextraordinaraextraordinaraextraordinaraextraordinaraextraordinara

)) )))

)) )))

)) )))

urmãtorul tipar: lectura poemului-manifest, urmatã deanaliza ºi discutarea acestuia ºi, în cele din urmã,punerea la încercare a ucenicilor care trebuiau sãrecreeze, pe cât posibil, replici ale lumilor explorate.Novicele trebuia sã þinã seama de: tema datã, numãrulde versuri, limita de timp ºi cerinþele stilistice (fãrãrimã sau punctuaþie, minuscule). Cele mai reuºitedintre aceste poezii au fost în cele din urmã publicateîn revista de culturã Steaua.

Odatã încheiatã aceastã experienþã a venitvremea ca submarinul sã fie abandonat în adâncurilepe care le explorase odinioarã. Nu a trecut mult pânãce „supravieuitorii” acestui experiment au simþit dinnou nevoia unei evadãri, de aceastã datã într-un peisaj(sonor) ceva mai familiar.

2.Astfel a debutat, în 2007, atelierul de creative

writing pe muzicã psihedelicã. Alãturi de noi, cuaceeaºi curiozitate (ºi rãbdare), Ruxandra Cesereanune-a iniþiat, pornind de la cântecele indienilor Navajo,în transa creatoare care nu este nimic altceva decâttranscrierea unei cãlãtorii spirituale. De data aceasta,expediþia, întrucâtva asemãnãtoare transei ºamanice,avea sã aibã loc pe muzica unor formaþii precum PinkFloyd, King Crimson, Van der Graaf Generator, Yes,Genesis, The Doors, Cocteau Twins sau Nirvana oriMuse. Fiecare dintre cele unsprezece ateliere „devisare” a permis participanþilor o rãtãcire printr-untãrâm din vãzduh, melodia acþionând precum undreamcatcher. Coagularea progresivã a viziuniipsihedelice era mai apoi discutatã, participanþii avândfiecare ocazia de a-ºi împãrtãºi viziunile ºi trãirile.

În toamna aceluiaºi 2007 Centrul de Cercetareal Imaginarului - Phantasma, în colaborare cu UniuneaScriitorilor din România ºi Memorialul Mihai Eminescua organizat între 25-30 septembrie tabãra de scrierecreativã „Literaturã Provocatã”, la Ipoteºti. În aceastãtabãrã au fost invitaþi o serie de iniþiatori de ateliere decreative writing din România precum: AlexandruMuºina, Romaniþa Constantinescu, Daniel Vighi,Caius Dobrescu, Romulus Bucur, RuxandraCesereanu ºi reprezentani ai atelierelor tutelate deSimona Popescu, Adrian Urmanov ºi ViorelMarineasa. Fiecare dintre aceºtia a adus cu sine ungrup de studenþi participanþi de la atelierele de origine.Sesiunile creative þinute pe prozã, poezie ºi muzicãpsihedelicã s-au desfãºurat dimineaþa ºi dupã-amiaza, structura atelierelor cuprinzând o parteteoreticã, în cadrul cãreia conducãtorul îºi expuneateoria creativã, ºi o parte practicã, în care participanþiierau provocaþi sã scrie dupã principiile prezentate.Studenþii - veniþi din Cluj, Timiºoara, Braºov ºiBucureºti - au avut posibilitatea de-a alege din ofertade ateliere organizate. La finalul taberei a fost scrisun poem colectiv - cadavre exquis - ºi au avut locdiscuþii legate de potenþialul statut disciplinar al scrieriicreative în România. Pentru trupa de ºoc de la Cluj,tabãra a reprezentat, mai mult decât o ocazie de acunoaºte alte strategii creative, un prilej de socializare,serile de chitarã aducând un limbaj comun întrediferitele echipe.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

Suzana Lungu, Cristina Vidruþiu,Valentin Moldovan

16

3.Dupã un an de pauzã, în 2008, a venit vremea

sã pornim spre o altã aventurã ºi anume continuareapoveºtilor neterminate din O mie ºi una de nopþi. Închip de povestaºi, de aceastã datã, am strãbãtut suk-uri, porturi ºi deºerturi, întâlnindu-ne cu tâlhari, cofetari,efriþi, djini, ghuli, prinþese, înþelepþi, zodieri, califi ºi fiinþemiraculoase precum calamandrul, adunând istorisirileîntru folosul Duniazadei, sora ªeherezadei. Ajutorulnostru de tainã în trecerea mai departe a acestoristorisiri a fost nimeni alta decât Raºazada, sclavaDuniazadei. Cei ºaisprezece participanþi au creat de-a lungul unui an aproximativ ºaptezeci de povestiri:individuale, la douã mâini ºi colective. Istorisirile fieludice, fie serioase au pãstrat drept fir conducãtorprezenþa finalã a unei învãþãturi, într-o fireascãîncercare de a continua ºi completa povestirea-sursã.Adecvarea lingvisticã, stilisticã ºi culturalã a constituituna dintre cele mai mari provocãri ale atelierului, unuldintre riscuri fiind acela de a prelua idiosincraziilebasmului autohton. O altã probã a constituit-osupunerea textului unei lecturi-corecturi colective, înurma cãreia unele texte nu au supravieþuit, iar orgoliiletinerilor povestaºi care eram au fost puse la greaîncercare. A trebuit sã þinem cont de ritualul povestirii- cu îmbierile aferente -, de limbajul arhaic, pe alocuribaroc, condimentat din plin cu eufemisme, ºi deelementele specifice spaþiului arab. Pe tot parcursulacestui atelier de prozã s-au consemnat de cãtreRuxandra Cesereanu, într-un jurnal de bord, evoluþiaºi dificultãþile povestaºilor precum ºi un îndreptarstilistic-cultural-terminologic.

ªansa de a experimenta o atmosferã, un peisajºi un meniu pe mãsura celor O mie ºi una de nopþi ne-a fost oferitã prin generozitatea Fundaþiei pentru PoezieMircea Dinescu ºi a Uniunii Scriitorilor din România,într-o nouã tabãrã creativã desfãºuratã în perioada5-17 iulie 2009, la Portul Cultural Cetate, la “moºia”lui Mircea Dinescu. Cei doisprezece participanþi cãrorali s-a adãugat redactorul-ºef al revistei Tomis (peatunci), Bogdan Papacostea, s-au folosit din plin denoul decor (mansarda cu sculpturi, pontonul la Dunãre,sania fãrã cai, parcul de îngeri, hambarul cu mozaic,ferma de struþi, drumul umbrit de duzi) pentru acompleta ciclul istorisirilor. De mare ajutor le-au fostºi mâncãrurile fastuos orientale (livrate de bucãtariiaflaþi la Polul Cultural Cetate) precum limba cu mãsline,piureul de castane cu viºine, somnul de un metrucincizeci umplut cu salatã de ardei copþi, sarmalelecu carne de gâscã, ciulamaua de ciuperci cumãmãliguþã, foietajele cu mere, brânzã, scorþiºoarãºi stafide… Nici nu este de mirare cã poveºtile scriseau ieºit miezoase! Istorisirile au fost grupate pe temeprecum prejudecãþi de gen, minciuni gogonate,cãlãtorii, mâhniri, delectãri culinare, îndeletniciri etc.Serile taberei creative au fost dedicate lecturii unorpoveºti, vizionãrii de film ºi, uneori, muzicii lãutãreºtiinterpretate de cãtre un grup bãºtinaº. Amiezilecaniculare au fost dedicate scaldei în Dunãre, viziteila Calafat ºi vânãtorii de dude. Rezultatele atelierului„O mie ºi una de zile ºi de nopþi” precum ºi ale acesteitabere au fost reunite într-un volum intitulat „Poveºtile

Duniazadei, ale sclavei sale Raºazada ºi ale regeluiªahzaman”, revizuit ºi stilizat în vara anului urmãtor,tot la Port Cetate, de un grup restrâns de povestaºi(Ruxandra Cesereanu, Suzana Lungu, MariusConkan), volumul urmând sã aparã în 2012 la edituraTracus Arte.

4.Toamna anului 2009 ne-a gãsit punând la cale

un nou atelier de prozã, pornindu-se de aceastã datãde la Decameronul lui Boccaccio ºi de la romanulComplexul lui Portnoy de Philip Roth. Cei optparticipanþi, „veterani” ai atelierelor precedente audobândit fiecare, prin concursul celorlalþi, câte unpseudonim pe mãsurã: Barocella de Sad (RuxandraCesereanu), Intrauterinus (Marius Conkan), Dolce delCantina (Valentin Moldovan), Freya Ceres (CristinaVidruþiu), Polyfema (Suzana Lungu), Winnie Sartris(Lavinia Rogojinã), Cabanox (Bogdan Odãgescu) ºiStufstocka Vikinga (Raluca Ferentinos). Au rezultatopt texte, fiecare lucrat prin rotaþie de cãtre cei optautori. Pretextul ironic narativ a fost invitarea autoruluiPhilip Roth la un atelier de creaþie, acestuia oferindu-i-se condiþii de confort studenþesc (!) ºi o serie deproduse promoþionale absurde. La fel de absurd esteºi faptul cã – în varianta noastrã epicã – scriitorul PhilipRoth acceptã incognito provocarea. Blocat în aceeaºiîncãpere cu cei opt, faimosul prozator american nuva avea de ales decât sã asculte scornelile acestora,într-un demers similar celui din Decameron. Poveºtilepãstreazã de altfel tonul ºugubeþ - lumesc (chiarlicenios) al lui Boccaccio, cu o tuºã contemporanãtributarã oaspetelui închipuit.

Cele patru ateliere ºi douã tabere de creativewriting ºi-au dovedit, în cele din urmã, din plin eficienþa,demonstrând cã procesul creator este de fiecare datão cãlãtorie pe care trebuie sã fii dispus sã o întreprinziºi sã o duci pânã la capãt, lãsându-te sedus deposibilitãþile lumilor alternative oferite de text.

SC

RIE

RE

A C

RE

ATO

AR

E,

AZI

(II)

17

Foarte cunoscut în mass-mediaclujeanã, în calitate de realizator alemisiunii „Clujul trãit”, prezentã pemicile ecrane sub sigla televiziuniilocale NCN, dar ºi în mediile literareori publicistice, de profesie fiindistoric, Ovidiu Pecican s-a exersat,scriptural, în mai toate genurile(filozofie, istorie, publicisticã,teatru, prozã, traduceri), „Bokia”(Editura Tracus Arte, Bucureºti,2011) fiind ultima sa realizare pepalierul literar, în speþã, romanesc.De la bun început, printr-o succintãîntâmpinare, autorul devoaleazã,oarecum, cauzele din spateleacestei creaþii comico-satirice,trasând cele câteva mize pe careºi le-a propus. Astfel, este amintitconceptul de soap opera (ficþiuneprezentatã sub forma unor scurteseriale), sub auspiciile cãreia, pebunã dreptate, îºi plaseazã textul;este, de asemenea, adusã îndiscuþie inversarea ierarhieivalorice în societatea bokianã(cutuma zilelor noastre, evident),principiul limbajului sau umoruluispecific bokian, acesta din urmãpus la îndoialã de autor (nu ºi decititor, dacã ºi dupã ce va fi citittextul).

Toponimic, „Bokia” s-a format cuajutorul a douã nume reprezentativepentru oraºul în care autorul îºiplaseazã (non-)acþiunea (Cluj-Napoca), respectiv din Boc ºi Nokia.Pornind numai de la acest detaliu,orice cititor va intui caracterulpredominant alegoric al acestui text,dar ºi latura lui satiricã, dublatã deburlescul insidios, caricatural.Recunosc, la fiecare paginã m-amamuzat, cãci Ovidiu Pecican arecapacitatea (sau, mai corect spus,talentul) de a pune laolaltã, în modreuºit, un discurs eminamentecerebral, intens prelucrat, cu situaþiihilare, uneori insignifiante, având caprotagoniºti(ste) personaje aºij-derea, cu alte cuvinte realizând oinadecvare stridentã (ºi foartecomicã), un fel de „teori(e)a chibrituluiîn vremea brichetelor” (pag. 75).

Cartea este compusã din 231

O lume bokiotaA Bokiat World

)) )))

de microcapitole (fragmentefoiletonistice), o parte dintreacestea fiind iniþial publicate deautor pe blogul revistei clujeneTribuna, alãturi de creaþiile artistice(grafice) ale veriºorului sãu,Alexandru Pecican. Nu se poatevorbi de un fir epic propriu-zis, înciuda faptului cã textul esteasumat ca roman. Non-acþiuneaaceasta (intens justificatã auctorialde-a lungul cãrþii), aºa cum esteea asimilatã acelei soap opera,adicã fragmentar (mãsuratã cuochiul unei „camere de luatimagini” statice), se dezvoltãplecând de la o scenã simplã, însãabsurd problematicã: o persoanãse aºeazã la o masã de pe terasalocalului Motopompa (amintind derenumitul Diesel) ºi comandã oþuicã de Quinteni. Acest mic detaliupare suficient pentru a provocaapariþia celor 231 de fragmentefoiletonistice în care autorul aduceîn discuþie, ºarjând, toate ches-tiunile sociale ºi politice aleperioadei postcomuniste (de dupã„marea rãsturnicã”): mecanismulinterior versatil al lumii politice:„promit ferm un lucru doar pentrua face alte o sutã, cu totul opuse”(pag. 38); mecanismul interior almentalitãþii bokiene suprapus pemecanismul interior al cãrþii (titlulBokia trimite, desigur, ºi lacaracteristica fundamental ficþio-nalã, livrescã, a acestei lumi):„bagatelizarea marilor drame ºisocotirea drept evenimente uriaºea tuturor fleacurilor mergeauîmpreunã în inima ºi mintea celordin Bokia” (pag. 54); problemacâinilor comunitari (o altã daraverãa postcomunismului, din care sus-puºii scot bani) (pag. 58 ºi urm.);gândirea (femininã) vs. pilozitatea(masculinã) (pag. 67); chestiuneaeconomicã ºi monetarã: „[banul]pare ceea ce nu e, devine ceea cen-ar pãrea, dã pe dinafarã fiind denegãsit înãuntru ºi preia puteridinafarã disimulându-le dibaci înplan public…” (pag. 71);ridiculizarea învãþãmântului

românesc, clãdit pe instituþiiuniversitare private, pretenþioasedoar financiar, cãci practicã„cursurile cu frecvenþã minusculã,tinzând cãtre zero absolut” (pag.77); nepotismul (pag. 89);omniprezenþa craterelor din asfalt(pag. 93); bârfa, ca îndeletnicire debazã a poporului bokian (ºi nunumai, se subînþelege) (pag. 142);activitatea pretins serioasã ºimereu suspicioasã a organuluipoliþienesc, a cãrui muncã derutinã constã „în supraveghereastrictã a grãdinilor suspecte aleoraºului” (pag. 166); instituþiileeditoriale, cu mult discutatul lorsubstrat politic/ economic (pag.171 ºi urm.); imaginea patronuluiromân, viclean ºi libidinos(pag.182 ºi urm.); tabloul unuiimobil oarecare, între pereþii cãruiase adunã, îndeobºte, cele maidiverse specii umane (pag. 216 ºiurm.); ºtrandurile lãsate de izbeliºteºi strania plajã de pe malul râului(pag. 229 ºi urm.); ºi nu mai puþinproblema intelectualului român, apremiilor literare dar ºi compromisainstituþie mass-media. În aceastãnon-miºcare epicã, sunt introduseun fel de ambuteiaje auctoriale,prin care autorul încearcã sã-ºifacã partaº cititorul la propriaviziune, sau prin care îºi justificãalunecarea de la un subiect la altul.

Aºadar, Ovidiu Pecican sedovedeºte plin de vervã ºi înspaþiul acesta livresc, simþindu-se,parcã, dator sã atace (microscopicºi caragialesc) aproape toatechestiunile sociale (ideologice,economice, ori chiar dintre celemai banale) folosindu-se de ochiulobservatorului atent ºi amuza(n)t,dar ºi de pana mult încercatã apublicistului satiric, pe platformaevidentã a talentului scriitoricesc.Nimic de reproºat acestei cãrþi,poate doar fireasca greutate înurmãrirea bruºtelor schimbãri demacaz, asumate cum spuneam,lipsã compensatã însã de comiculce rãzbate din mai toate paginileacestei alegorii satirice, pe care orecomand fãrã pic de fãþãrnicie.

ª

Dorin Mureºan

18

Mina Loy (1882-1966)

Cuvinte-cheie: concep-tualã, prolixã, curajoasã(pentru începutul secoluluial XX-lea), indecentã, sar-casticã, disruptivã, dificilã.

Mina Loy, englezoaicãasociatã miºcãrilor futuris-te ºi dadaiste, de care se dis-tanþeazã ulterior, pentru a fiperceputã astãzi ca o voce

inovatoare, importantã pentru poezia modernistã. În 1916,pleacã în America unde activeazã pe mai multe paliere:picteazã, sculpteazã, compune manifeste, scrie poezie,prozã ºi piese de teatru.

A publicat douã volume de poezie antum ºi un roman,Insel, publicat postum, în 1991. A stârnit admiraþia freneticãa lui Ezra Pound ºi T.S. Eliot.

O sugestie de lecturã pentru cititorul poeziei Minei Loy,oferitã de editorul Roger L Conover, în prefaþa cãrþii LunarBaedecker: „Ai nevoie de rãbdare, inteligenþã, experienþãºi un dicþionar”.

Apologia Geniului

Ostracizaþi cum suntem cu Dumnezeu – Observatorii pustietãþii civilizate schimbã semnalele pe urmele noastre

Leproºi ai lunii – ca prin magie cu toþii suferinzi venim printre voi nevinovaþi de rãnile noastre luminoase

neºtiind cum tulburarea ne aprinde în spirit patima pentru Om pânã ce întoarceþi cãtre noi feþele voastre netede, neroade ca niºte fese dezgolite prinse în maimuþãreli aborigene

Noi suntem clovnii sacerdotali care se înfruptã cu vânt ºi stele ºi din câmpiile pulverulente ale mizeriei

Voinþa noastrã se formeazã dupã reguli nefireºti ce depãºesc legile voastre

E posibil sã ne naºteþi sau ne-am putea cãsãtori cu voi hazardul trupurilor voastre nu-i însã destinul nostru –

Armura sufletului strãluceºte oricum –

ºi nu ºtim poate confundaþi aceastã scurtã corodare cu posesiunea În cavernele neîmplinite ale Increatului sfãrâmãm întunecimea Haosului cãtre nestemata impunãtoare a Universului -Frumosul-

În timp ce în ochii voºtri Un mãnunchi delicaþ criminal de imortele mistice aºteaptã coasa cenzorului.

XXX(din poemul Cântece cãtre Joannes)

În anumitePlagieri prenataleBufoni fetaliκi însuºesc trucuri- - - - -Dinspre pantomima arhetipalãEmoþii înºirateArcuite în sus- - - -Pentru ochii care nu vãdPe care Natura ºtie cã-i avemºi cea mai mare parte a Naturii e verde- - - - - - - - - -Ce garanþie avemPentru aceastã proto-formãCãutând ºovãitorObiectul totem al eticii noastre.

Cilindre umane

Oamenii cilindruSe rotesc în praful nãucitor careTot mai aproape, îi învãluie în misterulSingularitãþiiUn soare absenþ printre resturile unei dupã-amiezeAu mâncat fãrã savoareAu vorbit fãrã comuniune ºiCel puþin doi dintre noiAm iubit foarte puþinNeºtiindDacã nefericirile noastreÎn precipitarea lucidã a apropierii fiinþelor mecaniceAr putea forma o fiinþã impunãtoare

Oameni în ecuaþii simplificateÎn praful nãucitorNeclaritatea voastrãÎmi spune miezul nucleului vostruCând în frenetica nãpustire înafarã a intelectului spre intelectAplecarea frunþii spre cealaltã împãrtãºindDeasupra abisului posibilitãþiiPotrivirea respiraþiei

19

RuºineaAbsenþa corespondenþei dintre verbal-senzorialºi reciprocitateaConcepþieiÎn care fiecare iese dincolo de tangibilO urmã palidã a speculaþieiDin mijlocul nostru am trimisÎn praful nãucitorO creaturã firavã, care scânceºteCare nãzuieºte sãSe strecoare înapoi în vizuina antediluvianã –Un tentacul elastic al intuiþiei poateVa vibra printre stele

Imparþialitatea absolutuluiDestabilizeazã polemicaCãci cine dintre noiDacã arPrimi duhul sfântNu l-ar prinde ºi închizându-l într-o cuºcãNu l-ar pierdeSau în problematizareN-ar distruge UniversulCu o soluþie.

Café du Néant

Mãrunte lumânãri înclinateaprinse pieziºBlocate în coºciugele meselor din Café du NéantAplecate spre respiraþia trupurilor ademeniteCa plopii tineri mãrginind Loara

Priviri pline de iubireºi priviri încãrcate de khol

Aruncã luminã secþionând ambianþa respingãtoareTârând restul animalului în urma lorSpunând poveºti fãrã cuvinte ºiMinciuni neînsemnateÎntr-un fel sau într-altul

Tinerii îndrãgostiþi ermetic ca nasturii negri ce închidCravata neagrãÎnspre ultima muchie de pulbere albastrã împrãºtiatã pe gâtul gãlbuiCe culoare aveau trupurile voastreUltima oarã când le-aþi pus deoparte

Nostalgia tânãruluiSã þii degetul strãpuns al iubitei taleÎn flacãra indiferentã a lumânãrii subþiateSimbol sintetic al VIEÞIIÎn aceastã încãpere nefireascã a MORÞIIFemeiaCa întotdeaunaZâmbeºte bravAtât cât îi este dat ei sã fie curajoasã

În rãstimp, cireºele din cognacÎn pahare scânteietoareSe descompunArmoniosOdatã cu trupurile spectatorilorÎntr-un loc anumeEste cinevaCareÎn lumina concentricã îndreptatã cu precizie asupra eiÎnfloreºte profetic într-o putrefacþie desãvârºitãºi totuºi afarã sunt taxiuri.

(prezentare ºi traduceri de Lavinia Rogojinã)

spre intelect

20

Odatã cu romanele traduserecent în limba suedezã, NormanManea devine tot mai mult actorulprincipal de pe scena literaturiiromâneºti, fie ºi de pe domeniitransatlantice. Pariurile Polirom-ului pe lucrãrile de început alescriitorului român de origineevreiascã încep sã devinã vizibileodatã cu reeditarea romanului„Captivi”, apãrut într-o primã formãîn 1970. De fapt, numele autoruluiromân a devenit atât de sonor,încât publicarea oricãrui nume dinlista sa considerabilã de titluri estecu siguranþã un câºtig pentru oriceediturã.

În introducere, Norman Maneapropune câteva repere de lecturã„la o a doua ediþie” ºi reaminteºtecontextul în care cartea a fostscoasã pe piaþa româneascã.Dupã spusele autorului, dublul riscpe care l-a presupus publicarearomanului în 1970 (politic ºi estetic)a fost de fapt un act de disidenþã ºide auto-excludere dintr-unmecanism politic de opresiune,dacã nu printr-un manifestdeclarat, printr-un subiect cât sepoate de interesant. Astfel senaºte (ca o contrapondere lastereotipurile personajului pozitiv),„estetica eºecului”, „Captivi”cãpãtând o formã destul de bizarãpentru o literaturã a rezistenþei(adicã exact înfrângerea saurenunþarea la acþiune): „eram gatasã întreb despre cazurile mult maigrave, cum amintise tovarãºul tata,condamnãrile grele, înscenãrile demare spectacol, execuþiile[…]trebuia sã tãcem, sã rãmânem pegânduri, sã ne privim pe furiº. Aºaam ºi fãcut”.

Ce înseamnã la NormanManea însã „estetica eºecului”?Deºi povestea este decupatã ºiamestecatã, cu analepse care vorsã fie, probabil, baze alesuspansului ºi misterului, înmaniera scrierilor faulkneriene,structurarea în trei pãrþi cu titlurisugestive lãmureºte firul poveºtii.Toate personajele sunt de fapt

Riscul de care autorul este constient,The risk that the author is aware ofªtefan Baghiu

mentalitãþi rezultate din problemelepe care le presupune experimentulsocial eºuat, inadaptate ºinefericite. Norman Manea treceproblema de-a lungul romanului peseama a trei personaje principale,prin trei voci narative, de la „muscape perete” la glisaj între trecut ºiviitor cu adresare la persoana adoua ºi, în final, persoana întâi.Interesantã este astfel mutareavocii naraþiunii în a doua parte lapersoana a doua. Unul din cele maibune exemple de reuºite ale unorasemenea tentative literare suntpasajele de meditaþie din „ªotron”de Julio Cortazar, însã ce încearcãNorman Manea în „Captivi” este deo cu totul altã facturã. Transmu-tãrile temporale riscante, odatãreuºite, dau senzaþia unei prozecare mizeazã pe alte puncte fortedecât cele cu care s-a obiºnuitliteratura astãzi, însã descrierilemetaforizante ºi comparaþiileplastice nu sunt neapãrat cea maibunã soluþie. Motivele stilistice pecare le invocã în prefaþã autorulrãmân astfel nejustificate, iardiscuþia despre „noul romanfrancez” ºi influienþele vremii nu seregãseºte tehnic în textelecâteodatã de-a dreptul senti-mentale (mai ales în partea adoua, „Tu”). Lipsa aceasta devineînsã nota personalã pe care oimpune Norman Manea pentruechilibrarea sterilitãþii descrierilor-listã: „Fiºa statisticã, control,pontaj, refolosiri, contract, cod,coordonare, debit instalat, debitpompat, coloane, cuptoare, sirenã,sonerie, emisiunile de adormitcopiii, magnetofonul.”.

Astfel, alãturi de inventariereaseacã a cadrului acþiunii, din cauzaunei nevoi acute de dramaticprobabil, stilul literar îi impuneautorului sã recurgã la tot felul detrucuri stilistice. Astfel, dupã cumam intuit mai devreme, dupã ceplaseazã atent decorul, fãrãdegresiuni inutile, Norman Maneaatinge uneori puncte de sensibilitatepoeticã.Deºi, dupã cum am spus,

ele devin nota distinctã a scriituriisale (aproape de fanteziaimaginarului sud-american),acestea alunecã uneori spreinconsistenþã: „Tãcerea munþilorrãmânea indiferentã, munþii înalþi ºipuri erau stafii uriaºe, de la carenu trebuia aºteptat nimic”, fãcândca efectul literar sã nu fie mereude cea mai bunã calitate. NormanManea salveazã însã acesteprobleme amintind cititorilor înprefaþã cã romanul nu vrea sã fiedecât dovada faptului cã ºi în ziuade astãzi societãþile se confruntãcu probleme de aceeaºiimportanþã politicã sau decomunicare interumanã, iarstângãciile sunt naturale pentruvârsta literarã la care a fost scrisromanul: „reeditarea unui romandupã patruzeci de ani de hibernareprezintã riscuri de care autorul esteconºtient, fãrã sã piardã, totuºi, cutotul ataºamentul faþã de textulcare i-a marcat aspiraþiile ºirãtãcirile juvenile ale scrisului”.

Deºi romanul devine tot maigreu de urmãrit în primele douãpãrþi, un laitmotiv tematic de efecteste dat de „Giaconna in sol majorde Hendel”. Prin astfel de momenteautorul îºi controleazã cititorii ºi îicanalizeazã spre legãturileascunse din interiorul structuriinarative pânã la finalul scrierii. Înciuda micilor probleme date decliºeele imagistice ºi metaforelesuprasaturate (pe care le vompune pe seama „rãtãcirilor juvenileale scrisului”), „Captivi” rãmâne unproiect literar interesant în istorialiteraturii române. Deºi felul luiNorman Manea de a spune atuncio poveste (a cãrei resurse socialeîncep sã nu îºi mai facã simþitãprezenþa) ar putea cãpãta uºor unaer vetust, faptul cã scriitorulpropune o nouã variantã romanului,dupã spusele autorului, trunchiatiniþial de cenzura vremii nu poate fidecât un câºtig pentru modul încare ne raportãm astãzi la scrierileunuia din cei mai vizibili autoriromâni pe plan internaþional.

21

Capitolul VI.În care Fifi le spune lui Lulu ºi Bubu teribilul

lui secret, bea „Life Essence”, devine un alt om ºiare o explicaþie cu fosta lui soþie

Peste noapte, însã, Florin Angelescu Drãculea,urmaºul lui Vlad Þepeº, a redevenit Fifi. Omul nu seschimbã, aºa, de la o zi la alta, oricît de ºocantã ºi deprofundã ar fi experienþa revelatoare pe care aavut-o. Experienþei revelatoare îi trebuie timp pentrua se maturiza, pentru „a se instala pe felie”, cum arzice Elvis Boboieru, pentru a ieºi la suprafaþã ºi adeveni cu adevãrat „saturatã”, cum ar spune JeanLuc Marion. Pe moment, ea nu fãcea decît sã dea înclocot în sufletul lui Fifi, care simþea o nevoieimperioasã sã se descarce cumva, sã povesteascãcuiva. Ce folos cã era jupan, cã era prinþ, dacã n-oºtia nimeni? În afarã de mama lui, dar pentru ea elfusese dintotdeauna „prinþiºorul meu drag”. La o adicã,oricine se poate crede prinþ, fiecare e rege la el înbucãtãrie. Dar el, Fifi, chiar era descendentul lui NegruVodã ºi al lui Vlad Þepeº! Nu, n-ar fi putut povestichiar totul. Nici mãcar mamei lui nu-i spusese ce era-n valiza de sub patul din camera lui sau cã Drãculeºtiibeau sîngele unor tineri þigani aleºi anume. Dar mãcarcã e boier adevãrat, jupan de Periºani ºi strãnepotullui Vlad Þepeº ºi al lui Tihomir, sau Negru Vodã, dacãvreþi sã-i spuneþi aºa, ar merita sã afle ºi ceilalþi. Darcu cine sã vorbeascã? Colegii de la facultate?Categoric nu: l-ar fi socotit sãrit de pe fix! Chiar ºipovestea cu boierul Drãculea de la Periºani, care,persecutat de comuniºti, a trebuit sã-ºi dea fata desuflet ºi apoi a murit de supãrare, ar fi pãrut delirulparanoic al unuia care tocmai s-a lãsat de bãut. Ourmã a alcoolului, cum ar spune Lacan. Sã le spunãdoar cã e urmaºul unor boieri din Oltenia ºi, se pare,al lui Vlad Þepeº? Tot aia!

Miky Banciu ar fi rîs, apoi i-ar fi fãcut cu ochiul:„Bravos, meºtere! La mai mare! Mîine-poimîine o sãvrei sã fii ºi decan.” Pãrintele profesor Þãrmure i-ar fizîmbit bonom, l-ar fi binecuvîntat ºi i-ar fi sugerat:„Acum, cã eºti boier, poate contribui ºi tu cu cevapentru capela pe care o ridic în ComplexulStudenþesc?” Profesorul Bratu l-ar fi bãtut pe spate,i-ar fi strîns mîna ºi i-ar fi zis: „Boier? Excelent!Felicitãri! Hai la Barul Ziariºtilor, sã sãrbãtorim! Faceu cinste.”. Stroescu i-ar fi explicat cã azi titlurile numai înseamnã nimic, cã importantã e implicarea civicã,mãsura în care contribui la progresul ºidemocratizarea societãþii. Andy Cruceru l-ar fiîntrebat: „ªi cînd ai de gînd sã revendici domnia ÞãriiRomâneºti?”, iar profesorul Cossiga l-ar fi sfãtuit sãse întoarcã la Periºani, sã refacã moºia ºi acareturile,sã nu lase pe mîini strãine averea familiei ºi sã încerce

ALEXANDRU MUªINA

Nepotul lui DraculaNepotul lui DraculaNepotul lui DraculaNepotul lui DraculaNepotul lui DraculaDracula’s Nephew

sã reînvie gloria strãmoºilor lui. Uºor de zis, cînd aimilioanele ºi relaþiile lui... Mersi!

De sfaturi Fifi era sãtul, primise destule de lamama lui ºi de la ultima nevastã. Cît despre LoredanaBernic Atodiresei, poreclitã de studenþi Hercules, ºefacolectivului de francezã... aceasta ar fi izbucnit în rîsulei sinistru, care-i zguduia trupul masiv, cioplit parcãîn piatrã, de fostã vicecampioanã naþionalã laaruncarea ciocanului, apoi s-ar fi repezit la el: „Boier?Mare surprizã! Tu boier ai fost de cînd te ºtiu, îþi faciorele ºi-atît... Boier ai fost ºi anul trecut, cînd ai chiulitde la colocviul nostru internaþional «Linguistiquessans frontières».”

Foºtii tovarãºi de la „Barul Ziariºtilor” ºi terasa„Sub Tei”? Exclus! Primejdie maximã: ãia ar fi simþitimediat cã le ascunde ceva ºi l-ar fi descusut pînã arfi aflat totul. Cu instinctul lor de fiare bãtrîne, mereuflãmînde-însetate, ar fi mirosit imediat urma „sîngeluioricãrei economii moderne”. Cînd era vorba sã facãrost de bani pentru bãuturã, erau imbatabili. Pînã laurmã, ar fi trebuit sã vîndã unul sau doi galbeni, ca sãle facã cinste... Automat: poliþie, procurori, scandal,ziariºti, emisiuni la televizor... Plus inevitabilii hoþi, abiliºi nemiloºi.

Celãlalt secret – povestea cu Boboieru ºi raþiasãptãmînalã de sînge a Drãculeºtilor – care-l ridicadeasupra tuturor prinþilor ºi regilor, miliardarilor ºivedetelor de cinema ºi-l proiecta direct în Olimpulimaginarului postmodernitãþii, alãturi de Superman,Batman, Catwoman, Spiderman, Harry Potter ºi X-Men, era ºi mai greu de împãrtãºit. De fapt, imposibil.În primul rînd, nimeni nu l-ar fi crezut. E plinã lumeade nebuni care se cred urmaºii lui Dracula, ba chiarDracula însuºi. De Haloween, strãzile din Americafoºgãie de puºti care poartã mãºti cu cearcãne negreºi proteze dentare din plastic, cu caninii mai lungi decîtnormal, vopsiþi cu roºu. Ar fi fãcut miºto de el, decearcãnele ºi de caninii lui, cu care, între timp, seobiºnuiserã. ªi-atît. În ciuda aparenþelor, societatearomâneascã e atît de civilizatã, de secularizatã...Nimeni nu mai crede cu adevãrat în vampiri ºivîrcolaci, în strigoi ºi moroi, în fantome, moºteniriblestemate ºi secrete de familie. Poate cel mult niºtebabe din creierul munþilor sau þigãncile cu fustecolorate care se fîþîie pe la televizor ºi se dau vrãjitoare.Iar în mica lui lume academicã ar fi fost privit cel multca un ciudat. Unul oarecare, între mulþi alþii.Diagnosticul era simplu: identificare psihoticã cuobiectul studiului. Avusese marota cu Proust, la ease adãugase cea cu Dracula. Normal: luneca ºi el,încet, elegant, ca toatã lumea bunã, dinspre Proustspre Bram Stocker, dinspre semioticã spre studiileculturale.

Dacã l-ar crede cît de cît, ar fi ºi mai rãu. Ar

22

urma, invariabil: invazia paparazzilor, emisiuni latelevizor, articole în revistele paranormale... În final:descinderea poliþiei, cu mandat de percheziþie, ºi...adio valizã, adio sceptru ºi cãrþi îmbrãcate în aur, adiocrucifixe ºi pungi cu galbeni ºi diamante, adio coroanalui Tihomir! Confiscare, procese, dovezi... Ce dovadãavea în afarã de scrisoarea lui Athanasie Drãculea?Mãrturia lui Elvis Boboieru? Cã ce? Poveºti þigãneºti,sau romanes, dacã vreþi sã le ziceþi aºa. Mai mult casigur, Elvis ar fi negat totul, ca sã nu-i fie luatã la puricatafacerea cu exportul de sînge premium... Dar chiarexistã o asemenea afacere? Export: o tonã de sînge„de prima calitate, grupa 01”, pe lunã! Altã nebunie.

Sau doar visase totul... Vorba filosofului chinez:nu mai ºtia dacã e semioticianul Florin AngelescuDragolea, doctor summa cum laude, asistent laFacultatea de Litere, care viseazã cã e nepotul luiDracula, al lui Vlad Þepeº, dacã vreþi sã-i ziceþi aºa,sau e Florin Angelescu Drãculea, jupan de Periºani,care viseazã cã e asistent universitar ºi doctor însemioza lui Proust? Tot ce învãþase pînã acum nu-lajuta cu nimic. Era prins în „cercul vicios hermeneutic”,în „banda semioticã realitate-semn a lui Moebius”, ceamai primejdioasã situaþie, cum ar spune doamnaVerbinski Simionescu. Sã vorbescã cu ea? La ce bun?Pentru semioticiana de renume european, galbenii,diamantele ºi coroana lui Tihomir, vampirul Drãculeanu erau decît seme dintr-un semem dintr-o reþeasemioticã. Ar fi tratat povestea lui Fifi în felul ei specific,ca pe un exemplu cã realitatea e, în ultimã instanþã,semiotic indeterminabilã. „Orice e posibil, dar nuneapãrat ºi semnificativ”, ar fi tranºat ea problema. ªis-ar fi întors la studiile de semiozã a relaþiilor non-verbale între sexe.

Totuºi, trebuia neapãrat sã spunã cuiva. Pemãsurã ce trecea în revistã posibilii confesori, pe Fifiîl cuprindea disperarea. Sã se ducã la psihanalist?De ce? Sã dea o groazã de bani, pe care oricum nu-iavea? Sau, mã rog, acum îi avea: în valiza de subpatul lui sînt trei pungi cu monede ºi cu diamante de ovaloare inestimabilã. Numai cã... ªi-apoi, cu ce sã-lajute psihanalistul? Dacã-i unul cinstit, îi va explicacã la mijloc sînt fantasme compensatorii, pulsiunifreudiene ºi adleriene, dorinþa de putere ºi de eliberarede o mamã grijulie, dar, în fond, tiranicã, e nevoia de ase substitui tatãlui mort ºi aºa mai departe. Dacã-inecinstit, ar fi ºi mai rãu: o sã-l toarne la poliþie, laprocuraturã, o sã le spunã ziariºtilor. Sau o sã-l deadirect pe mîna hoþilor, abili ºi nemiloºi...

Descoperea, pe pielea lui, singurãtateametafizicã, epistemicã ºi semioticã a fiinþeiexcepþionale, imposibilitatea comunicãrii, despre careatîta scrisese ºi vorbise în teza sa ºi la cursul despreProust. Mãcar Marcel o avea pe mama lui, care... Edrept, ºi el o avea pe doamna Eufrosina AngelescuDragolea. Dar Marcel nu era nepotul lui Vlad Þepeººi urmaº de vampiri, nu purta pe umerii lui povaraunui mãreþ ºi teribil secret. ªi apoi, Marcel a trãit mereuprotejat, mereu în umbrã...

Deodatã, o razã de luminã a spintecat tenebrelecare se adunaserã în mintea lui Fifi: „la umbra fetelorîn floare”, „la umbra fetelor în floare”... Da: fetele în

floare, inocente ºi generoase, capabile de oricesacrificiu! Marcel le avusese pe Gilberte, pe Albertine,el, Fifi, le avea pe Lulu ºi pe Bubu, cele douã studentecare se arãtaserã atît de interesate de cursul lui,cãrora le dãduse bibliografia suplimentarã. Deºi camtemperamentale ºi excesiv de elegante, pãreau feteinimoase. Uneori, poþi sã ai mai multã încredere înfemei decît în bãrbaþi. Pãlãvrãgesc ele tot timpul,vorbesc vrute ºi nevrute, dar asta e numai pentru aascunde mai bine lucrurile cu adevãrat importante.Femeile ºtiu sã þinã un secret. Cele deºtepte, desigur.În ultimã instanþã, dacã Lulu ºi Bubu or sã-nceapã sãvorbeascã în stînga ºi-n dreapta, el o sã nege totul, osã zicã cã-s fanteziile unor studente stresate deexamenul de literaturã francezã. Care vor sã-lºantajeze sau, pur ºi simplu, sã se dea mari. Ce nu-sîn stare sã inventeze studentele despre profesorii lor,numai sã fie bãgate în seamã?! Ca apoi sã încercesã-i prindã în mrejele lor, sã-i oblige sã le promovezesau chiar sã... Dar nu era cazul. Lulu ºi Bubu sepotriveau de minune, lor le putea spune orice. ªi isteþe,ºi uºor neserioase, i-ar fi lãsat destul loc de miºcare,suficientã libertate semioticã. Din pãcate, nu l-au maisunat.

Totul se amestecase în capul lui. S-a întors pe oparte ºi ºi-a tras pãtura peste cap. Dupã cîteva minute,însã, ºi-a amintit cã rãmãsese stabilit sã se vadã dupãcursul lui de joi, cursul final de la anul II. A dat, fericit,pãtura la o parte ºi, cu mîinile sub cap, a început sãpriveascã pe geam Tîmpa, strãlucind în soareledimineþii ºi, în spatele ei, munþii Carpaþi.

Dar dacã, totuºi, doar visase toatã povestea: cuvaliza, cu scrisoarea, cu bunicul Athanasie Drãculea?La fel cum la Sibiu visase „transfuzia stomacalã”,numai fiindcã îi plãcea, prinsese gustul biftecului tartar,iar profesorul Cossiga îl mustrase ºi sugerase – înglumã, în serios? – cã el, Fifi, are o naturã de vampirºi din cauza asta ºi pentru cã, într-o vreme, bãusecam mult. Speriat, a sãrit din pat, în pijamaua luibleumarin de flanel, a verificat dacã uºa camerei eîncuiatã, apoi s-a pus în patru labe, a tras valiza defier de sub pat ºi a deschis-o: cãrþile, buzduganul,pistoalele ºi pungile erau la locul lor. Deasuprastrãlucea stins coroana lui Tihomir.

Fifi s-a uitat la ceasul de pe noptierã: 8.30. Laora asta, doamna Eufrosina Angelescu Drãculea arfi trebuit sã fie la piaþã. Cu miºcãri agile, a deschisuºa camerei ºi a ascultat cu atenþie: liniºte. Apoi, cupaºi de felinã, doar în ºosete, a inspectat totapartamentul. Era singur. S-a întors, a luat coroanalui Tihomir ºi s-a dus în baie. În faþa oglinzii, ºi-apus-o pe cap. Coroana era prea largã ºi i-a lunecat,pe urechi ºi pe nas. Nu mai vedea nimic. Era-nîntuneric, parcã-l legase cineva la ochi. A scos cugrijã coroana de pe cap, a aºezat-o pe maºina despãlat, ºi-a dat cu apã rece pe faþã, apoi s-a aºezatpe W.C. „Fiziologia ajutã gîndirea”, era una dintredevizele lui favorite, extrase din cartea profesoruluiAdolphe Bidet Schweitzer despre filosofia lui MarcelProust. Într-adevãr, dupã zece minute ºi o excreþiereuºitã, a venit ºi soluþia. S-a ºters la fund, s-a ridicat,ºi-a tras la loc boxerii roºii, de bumbac, ºi pantalonii

23

de pijama bleumarin, de flanel, apoi a tras apa. Sunetulei l-a speriat, dar ºi-a revenit repede. S-a întors la elîn camerã ºi, din dulapul de haine, a scos fesul delînã gri, tricotat cu drag de mama lui, doamnaEufrosina Angelescu Dragolea. A revenit în baie, ºil-a pus pe cap, iar peste el coroana lui Tihomir. Acumîi venea bine. Din oglindã, îl privea un prinþ al stepelor,pe cap cu un fel de coif moale, cenuºiu, deasupraacestuia cu o coroanã îngustã de aur, cu trei rubine,dintre care cel din mijloc era chiar uriaº.

Faþa prelungã, cu cearcãne vineþii ºi ochimigdalaþi, uºor exoftalmici avea o expresiemelancolicã. O tristeþe resemnatã îi învãluia nobilafigurã: ce cãuta el, urmaºul lui Negru Vodã ºi al luiVlad Þepeº, în baia unui apartament de trei cameredin blocul-lamã de pe bulevardul Saturn?...Necunoscute sînt cãile Domnului. Fatumul e

nemilos ºi capricios. Dar el, Fifi, era destul deputernic pentru a îndura totul, cu mîndria princiarãa Drãculeºtilor. Strãmoºii lui au trãit, ba chiar auprosperat, deºi o cumplitã boalã îi mãcina ºiduceau povara unei taine teribile. Nu putea fi maiprejos decît ei. La un moment dat, urechea atentãa prinþului stepelor a auzit o cheie învîrtindu-se înyalã. ªi-a scos rapid coroana, apoi fesul gri, în care-a învelit preþiosul obiect, le-a bãgat sub bluza depijama ºi, tiptil, s-a întors la el în camerã.

– Florinel mamã, te-ai trezit? s-a auzit, din holulde la intrare, vocea blîndã a doamnei Eufrosina.

Fifi a pus în vitezã coroana în valizã, a închisvaliza ºi a împins-o sub pat. Iar el, cu fesul gri pe cap,s-a strecurat sub pãturã ºi a închis ochii. S-a auzit unciocãnit discret în uºã, apoi aceeaºi voce blîndã:

– Florinel, mamã, te-ai trezit? E nouã ºi cinci...Imediat cafeaua e gata. Þi-am luat chifle proaspete ºiunt „Covalact”, cum îþi place þie. Te aºtept, da?

– Da, mama! Vin în 20 de minute.

*

În apartamentul de pe Bulevardul Victoriei, înaintesã plece la cursuri – de la 2.30 aveau morfo-sintaxã,cu doamna Cotoi Ionescu, apoi, de la 4.30 Literaturãfrancezã, cu profesorul FAD, sau Fifi, dacã vreþi sã-ispuneþi aºa – Lulu ºi Bubu pregãtiserã cu grijãîntîlnirea: flori, prãjituri, o sticlã de Havana Club, încão sticlã, goalã, pãtratã ºi cu încrustaþii aurite, o dozãde sînge, grupa 01, într-o pungã etanºã, de plastictransparent, plus bulion ºi condimente.

– Sã nu mã-ntrebi ce ºi cum, i-a zis Lulu lui Bubu,arãtîndu-i doza de sînge de pe masã, care semãnacu o broascã roºie sau cu o inimã. Pot doar sã-þi spuncã m-a costat 300 de euro. Dar, ce conteazã?! Azivom afla. ªi, oricum, hi, hi, hi! Abdul, dragul de el, mi-a mãrit alocaþia.

– Cool, cool! a bãtut din palme Bubu.Dincolo de placiditatea-i senzualã ºi de rãsfãþul

ei permanent, dincolo de ochii ei, mari, albaºtri, bucleleblonde, sînii bogaþi ºi picioarele nesfîrºite, Bubu era ofatã cu suflet. Te puteai baza pe ea. Brusc, s-aîngrijorat:

– Dar cum îl facem sã bea...?ªi a arãtat cu capul spre doza de sînge de pe

masã.– Simplu. Þi-am mai spus: îl amestecãm cu

bulion, punem ceva piper, mãrar, pãtrunjel, chimen ºibusuioc. Imediat mã duc sã-l pregãtesc. O sã-i zicemcã-i o bãuturã specialã, trimisã de Abdul... Uite ºisticla! ºi a arãtat spre sticla goalã de pe masã. Cecrezi cã am fãcut ieri toatã seara?

De pe o sticlã de 0,7 l, de Cointreau, pãtratã, cuîncrustaþii aurite, Lulu dezlipise eticheta ºi în locul eipusese o alta, fãcutã de ea la imprimanta laser color,pe care era scris cu litere mari, roºii...

LIFE ESSENCEA new & revolutionary formulaOnly for the „connoisseurs”PARIS – LONDON – NEW-YORKBottled in Kentuky, U.S.A.– Cool! Cred cã lui Fifi o sã-i placã muuult, s-a

pisicit Bubu.– Atîta-i trebuie, sã nu-i placã! a zîmbit ironic Lulu.

Toatã noaptea am stat sã dezlipesc la vecheaetichetã. Hi, hi, hi! În sfîrºit, o sã vedem dacã-i vampirsau nu.

– Dar noi... Trebuie ºi noi sã... bem...? ºi a arãtatBubu din cap spre sticla cu „Esenþa vieþii”.

– Noi? Doar n-om fi nebune! Noi o sã bem sîngedistilat din trestie de zahãr. Ne punem ºi noi bulion, sãsemene la culoare, dar, în loc de sînge, rom cubanezclasa-ntîi. Nu zicea Pascal cã omul e o trestie

24

gînditoare?– Pascal? a fãcut ochii mari Bubu.– Nu conteazã... unul... filosof francez, a dat din

mînã Lulu. Noi, un Bloody Mary cu rom, el, un CoctailDracula. Ce zici de ideea mea?

– Super, super! Lulu, eºti cea mai tare.ªi fetele s-au îmbrãþiºat.– Mor de nerãbdare sã-l testez, a adãugat Lulu.

Acum ori niciodatã! Ce zici? E ca-n filme... Dacã Fifie de-adevã vampir?...

– Îþi suge tot sîngele...ªi Bubu s-a prefãcut cã se repede cu unghiile ei

lungi, vopsite în albastru la gîtul lui Lulu.– Hi, hi, hi! N-are de ce, cã-i dau eu de bunãvoie,

de la frigider. Îi dau sã se sature. Îi dã mama, cã arede unde... Am vorbit cu Nuþi, nici o problemã, mi-aspus cã oricînd îmi mai face rost... La ce-i bun „Centrulde sînge”? Dar, hai cã-ntîrziem la nebuna de Cotoi!

Viviana Cotoi Ionescu, profesoara de semanticã,foneticã ºi morfo-sintacticã a limbii francezecontemporane era spaima facultãþii. Cu pãrul vopsitîn verde (primãvara), galben (vara), roºu (toamna)sau alb (iarna), cu cîte o ºuviþã albastrã sau neagrã,dupã starea de spirit, îmbrãcatã în sacou ºi pantaloninegri, cu bluze asortate la culoarea pãrului ºi pantofiasemenea, domniºoara conferenþiar Cotoi Ionescu nuierta pe nimeni. Fãcea prezenþa la sînge ºi le explicastudentelor, la fiecare curs, cît de proaste sînt ºi cumn-o sã facã nimic în viaþã:

– Cel mult o sã vã mãritaþi ºi-o sã faceþi plozi, osã ajungeþi un fel de ºeptel uman, sclave alebãrbaþilor... Întîi cu picioarele-n tavan, apoi cu burta lagurã... Toatã ziua: sex, sex, sex! Da, la asta cred cãvã pricepeþi ºi vã stã capul. Dar în rest... Sã vedemcauzele nazalizãrii lui „i” sau „e”, urmate de „n” sau„m”...

Culmea e cã avea destule admiratoare. Fetelefuseserã convinse încã din copilãrie, de serii întregide educatoare, învãþãtoare ºi profesoare, prin vorbeîn doi peri, strîmbãturi, mirãri ºi exasperãri, cã sîntniºte proaste ºi erau bucuroase cã mãcar cinevale-o spune de-a dreptul. ªi-ar fi vopsit ºi ele pãrul înverde, galben, roºu sau alb, cu cîte o ºuviþã albastrãsau neagrã, dar nu aveau destul curaj: dacã rîdeaude ele colegele, prietenii, rudele? Ar fi adoptat ºi eleºase pisici ºi patru cîini, ca domniºoara Cotoi Ionescu,i-ar fi þinut ºi ele la distanþã pe bãrbaþi, cu chicoteliisterice ºi glume fãrã perdea, dar erau prea slabe ºi...da, instinctul era mai puternic decît ele: aveau nevoiede sex. Dar, mai ales, îºi doreau sã fie iubite, ocrotite,sã se mãrite, chiar sã aibe copii. Cînd treceau pelîngã un bãrbat plin de testosteron tremura carnea peele, iar cînd vedeau cîte-un bebeluº le dãdeaulacrimile.

Lulu ºi Bubu nu se numãrau printre admiratoare,ba chiar o socoteau cam sãritã de pe fix („Sã nu facicopii, O.K. Dar sã nu te bucuri ºi tu de puþin sex?!”),dar nu-ºi permiteau sã lipseascã: decisivã pentrupromovarea la LFC era prezenþa. DomniºoaraViviana Cotoi Ionescu era convinsã cã studenteleoricum nu-s în stare sã priceapã ce le predã:

– Dar, cel puþin, sã staþi aici, nu sã pierdeþi

vremea cu cine ºtie ce prostovan, pe care-l dauhormonii afarã din casã ºi care nu vrea de la voi decîtun singur lucru, ºtiþi voi bine care... Proteza lui «e», laînceputul cuvintelor care-n latinã începeau cu «st»sau «sp» este un fenomen comun francezei ºispaniolei, datoritã, se pare, substratului galic, care...

Dar sã ne întoarcem în apartamentul lui Lulu,unde fetele fãceau ultimele retuºuri. Erau de oeleganþã orbitoare: fustã scurtã de mãtase, strînsãpe corp, bustierã, o bluzã semitransparentã, colierde perle Bubu, de smaralde Lulu. Prietenia lor mergeaatît de departe, încît îºi fãceau uneori toalete identice,doar cu culori diferite. Pentru marele eveniment, seîmbrãcaserã provocator, dar cu stil, în cîte o singurãculoare: alb, culoarea inocenþei, Bubu ºi verde,culoarea primãverii, dragã ºi lui Abdalah, Lulu.

Dupã ce, în bucãtãrie, a pregãtit „esenþa vieþii” ºia turnat-o în sticla cu eticheta adecvatã, pe care abãgat-o în frigider, Lulu s-a întors în sufragerie cu otãviþã de argint, cu cele douã douã pahare mai mici,de cristal, pline cu un lichid roºu-închis.

– Rom sau...? a întrebat, prudentã, Bubu.– Stai liniºtitã... rom de rom! a asigurat-o Lulu.Apoi fetele au ridicat cele douã pahare, s-au privit

cu ochi strãlucitori ºi au ciocnit:– Pentru Fifi, pentru vampir!– Pentru vampir! ªi pentru fetele deºtepte!Dupã ce-au sorbit, cu ochii închiºi, cîteva înghi-

þituri, Lulu a scos o batistã de hîrtie din poºetuþa verde,a ºters cele cîteva picãturi roºii de lichid care-irãmãseserã pe buza de sus ºi s-a sculat în picioare:

– Gata! Mergem! Acum ori niciodatã! Sã sperãmcã azi n-o sã mai avem nici o surprizã... Doamne-ajutã!

ªi ºi-a fãcut o cruce mare.– Doamne... ajutã? a zis, miratã, Bubu.Apoi ºi-a fãcut ºi ea una.

(Fragment din romanul cu acelaºi titlu, în cursde apariþie la editura „Aula”)

25

Cosmin Perþa

Cântece de leagãn pentru generaþia meaRãcoarea pietriºului la trecerea ta

Primul cântec de leagãn pentru generaþia mea

1.Plângi, plângi, c-o sã-i cumpãr o inimã de plastic, unbypass argintiu ºi curat, un aparat roentgen în miniaturã,un aparat de iradiat cu cobalt în miniaturã, un bisturiu neînceput.

Plângi, plângi, sub temelia casei ascund pentru tine grãmezide pastile de lemn, un delfin, o coadã de elefant, trei potârnichiºi o gâscã de diamant.

Plângi, plângi, c-am sã-þi dau o micã mascã de gaze, un coctail molotov,o piele ninsã de tigru peticitã cu zibelinã, un deget tãiat, o mitralierã, un fruct unsuros,o pijama purtatã, o ceapã, un picior de maimuþã, o labã de rinocer,

un Soutine mic pictat pe-un cercel, o primã nenorocire: exact.Plângi, plângi, o sã mã împrumut peste tot ºi o sã îþi cumpãro meºã frumoasã din pãr de cãmilã, un rinichi, un ficat, trei doctori care

sã te opereze de polipi la colon.Plângi, plângi, te vei îmbolnãvi de cancer, vei mânca. cianurã. vei bea.cianurã. vei respira. cianurã. vei vomita. cianurã. voi cumpãra bilete la teatru,

la rodeo, la balet. Vom merge la operã ºi la cinema. Vei crãpa, inima tava crãpa.Plângi, plângi, un milion de sicrie încap în exact 162 de pagini de carte,

un milion de morþi încap în exact mintea mea, îi voi cumpãra,o voi cumpãra pentru tine.Plângi, plângi, o sã-þi cumpãr un preºedinte, un parlament, o ºcoalã, asfalt

pe care sã calci, o sã îþi cumpãr ºosete cu care sã calci pe asfalt,cu care sã te duci la doctor, în care sã-þi miroasã picioarele,o sã îþi cumpãr o pajiºte numai a ta în care sã creºti avioane sãlbatice,

sã îmblânzeºti moartea, plângi, plângi, o sã îþi cumpãr moartea ca sã te urcipe ea, sã o cãlãreºti pe ea, sã o numeºti pe ea, sã îi spui:Mirabela.

2.Acesta e Superman, acesta este cuvântul desfãtare, integru,perpendicular. Acesta este istoria, aceasta este memoria, acesta este falsulºi uzul de fals.

Aceºtia suntem noi, aceºtia sunt ceilalþi, aceºtia sunt cei care omoarã.Aceasta e Franþa, acolo e marea Mediteranã, acolo e Anglia, Germania,SUA ºi Rusia, China ºi Coreea de Nord.

Acestea toate sunt legate, sunt identificate, interconectate, vorbim de irascibilitate.Uitã-te cu atenþie ºi vei vedea în spatele fiecãruia: moartea.Acesta este un ou fiert, o mãnuºã, un chihlimbar, o limbã moartã,

un manual de chimie, tendonul, clavicula, presa, presa liberã,presa ocupatã, presa de carne, presa de struguri, presa. Uitã-te cu atenþieºi vei vedea: moartea.

Acestea sunt cimitirele, aceºtia sunt cei ce plâng cimitirele, aceºtia suntcei ce ocupã cimitirele, aceºtia sunt cei ce elibereazã cimitirele. Stai!Nu te miºca. Am pus mâna pe umãrul tãu. Uitã-te cu atenþie: M

26

3.Aproape în fiecare zicitesc o ºtire despre Apocalipsã,despre cutremure, uragane, rãzboaie, crizã, maltratãri de copii.

Însã toatã aceastã înscenare,toatã aceastã lume colcãitoarecare-ºi revarsã puroiul ºi ura în mintea mea

nu face altceva decât sã mã convingã ºi mai tarecã a mânca un mãr ºi a înviasunt de fapt lucruri apropiate.

4.Odatã cu inima ºi iluminarea.E tot mai îngrijorãtor pentru minefaptul cã nu mai pot comunica. Nu mã mai pot face înþeles

ºi nici nu þin la asta cu tot dinadinsul. M-aº putea lipsi,dar rãmân cu spaima unei distrugeri a lumiicare mã acapareazã.

E tot mai obositoare ºi mai terifiantãAscensiunea. Evoluþia demonului în literaturã ºi lume.Demonul apare acum peste tot.

Demonul nu mai înºealã cã nu existã,diavolul are nevoie de marketing, de PR, de vizibilitate,de like-uri pe facebook.

Demonul. Nu voi mai spune acest cuvânt.Spunem: penumbrã. În penumbrã nu existã bine ºi rãu,în penumbrã locuim toþi într-o lume virtualã.

În penumbrã jucãm counter-strike fericiþi.Ucidem oameni în penumbrã ºi nu e de-ajuns.Pajiºte albã.

În penumbrã nimic nu e real, în penumbrãcuþitul nu poate spinteca, sângele e doar pixeli.Ne jucãm în penumbrã, facem orgii. În secret?

E urât în penumbrã, mi-e fricã în penumbrã,nu vã înþeleg în penumbrã, nu vã cunosc,nu mã recunosc. Sunt la fel. Am amorþit. Am murit.

Când penumbra îºi va deschide aripile rãcoroase de-acvilãcine va decide cine pleacã ºi cine rãmâne?Cui i se va face teamã în penumbrã la atingerea ei de metal?

Deja cad, care este adevãrate realitate?Deja am greºit ºi voi greºi în continuarepânã când tot ceea ce vãd se va usca.

Nu înþelegeþi, în penumbrãeºti pedepsit pentru ce e moral.Nu avem frumuseþe, libertate, onoare,

vanitatea este o scârnã ce ni se scurge pe gât natural,trãim din surogate, din droguri cerebrale, virtualeinterstiþiale, pestilenþiale, ieftine ºi colosale.

Fericirea este realã, este posibilã ºi poate depãºifirea noastrã animalã. Lumea trebuie abandonatãpentru a fi câºtigatã.

27

Toþi alegem calea ciudatã, toþi scriem mort,încã de vii. Mumii. Rãutate, egoism, egocentrism,decadentism, avangardism.

Absurdul este noua regulã în societate. Absurdul numai provoacã rupturi, nu sparge, nuînspãimântã, nu îndepãrteazã, realitatea nu îl disociazã,

absurdul atrage, este miºto, tratãm absurdul cuîngãduinþã ºi ironie. Cochetãm cu el ca ºi cu ofemeie, ca ºi cu o târfuliþã plãcutã ºi zbanghie.

Absurdul ne copleºeºte, ne ingurgiteazã, ne mestecã, ne zdrobeºte,Normalitate e un cuvânt fãrã referent,am luat-o razna. Totul este incert.

Suntem sofisticaþi, ironici, superiori,suntem prea post-orice pentru orice este etic, pentru viaþã în general.Nimic nu ne poate fi pe plac, nimic nu e bine, suntem un covor vegetal,

putrezim, mirosim. Limbajul s-a spart. Poc!Urãsc ce nu înþeleg.Non-viziune. Lipsa de întuneric e vid.

Non-viziune. Lipsa de întuneric e vid.Non-viziune.Vid.

Doamne: e timpul. Lumea este prea lungã

Al doilea cântec de leagãn pentru generaþia mea

1.Dormi, dormi,n-am putut niciodatã sã mã obiºniesc cu lumea,cu pielea umanã, cu tot ce poate fi explicat.

Dormi, dormi,în fiecare zi gândesc totul cu exactitate: Acummã oblig. Cu electrizãri epidermice mângâi uºor adevãrul.

Dormi, dormi,un timp negru, fãrã amintiri e afarã,insecta tenace îmi ronþãie creierul. În Cosmos e bine ºi cald.

2.Am dat cu piciorul în uºã.Am dat cu piciorul în uºã cât am putut de tare. Mi-am lipit urecheade uºã, þi-am simþit pulsul, þi-am auzit nedreptatea, þi-am auzit sângele zborºind.

3.Ceaþã albastrã, ceaþã albastrã,scufundã-mi creierul în imensitatea ta,lasã-mã sã sap un mormânt uriaº în nemãrginirea ta

laolatã cu ºerpii ºi leii ºi elefanþiiprietenii mei în groapa din tine,ceaþã albastrã, îi voi arunca

ºi vinul tãu albastru îl vor beaºi vor dansa în imensitatea taºi creierul meu scufundat se va bucura în nemãrginirea ta.

28

4.Apoi o sã cadã leºuri din cerSoarele se va acoperi de leºuri uscateGloata va strânge leºuri pentru zilele ce vor urma

În penumbrã, ca o fiarã înfometatã, istoriaface un miliard de gropi de ciment.Cine va învia, cine va învia, oare, sub dalele de ciment?

5.Nimic n-a mai rãmas în carnea aceastacare sã-þi fie de vreun folos.E o bucurie în orice distrugere,

în orice sfârºit. Se va gãsi o cale,se vor deschide uºi, ne vom împiedicade cei fericiþi, de cheflii, vom rãzbi,

vom citi, ne vom cultiva, vom avea experienþe,vom face sã fie bine, vom scãpa cumva.Va avea fiecare o drujbã a lui.

6.Destule, dragostea mea, non-viziune, se vor tot spune.Am vrut, am avut, am cunoscut, dragostea mea non-viziune,am bãut cu tine din sângele meu pânã ne-am sãturat.

7.Totul se contractã în aºteptarea acelei mici rãsuflãri.Cade.În China, în Belgia, în Afganistan sunt oameni pe drum.

8.Chiar dacã ai cãzutmã voi culca lângã corpul tãu.E rãcoare.

O sã îþi scriu o scrisoare lângã corpul tãu, în rãcoare,o scrisoare de dragoste.Nimeni nu se gândeºte la corpul tãu

cum o fac eu. Îngheþ de fericiredoar gândindu-mã la asta. Rãcoare.Corpul tãu e îngropat bine, e cãptuºit,

joc ºah, table. Nimeninu se gândeºte la corpul tãu cum o fac euînmiresmat în rãcoare.

9.Mi-am amintit: într-o staþie de metrousute de feþeîncrâncenate, ostile, împietrite. Atât.

10.Dar nu este doar atât.Þi-am pregãtit ceva: exact.Într-un oraº cade o ploaie neagrã,

un vânt verzui împresoarã blocurile.Nimic trist pânã aici.Când i-au gãsit trupul în tomberon

umbra clopotului a acoperit tocmai fereastra ei.Metal rece în vene.În nas forfotã de mii de pãianjeni.

29

E o luminã în mintea mea, direct în creier.Când m-am trezitploaie pe-asfalt. Niciun oraº. Câmpie electricã.

11.Inima nu doare. Simulez.Creierul nu doare. Simulez.Îndepãrtarea de Dumnezeu nu doare. Simulez.

Când spun cã mi-e fricã de sexul meu,cã l-aº tãia,spun adevãrul.

12.„Voi sta aici servind ceai pentru amici”,Thomas StearnsEliot

13.Stau, deci, lângã corpul tãumãcelãrit.Mã þin bine de mâna ta

receuscatinvizibil.

14.Sã nu te pierzi (rãzboi)sã nu laºi lumina sã moarã.În palma ta (muzicã)

a crescut o altfel de carne,în palma ta moartã, moale, frumoasã.Cei buni joacã fotbal

pe un teren nesfârºit, în mijlocul ceþiialbastre. Cei pe moarte ºi cei ce ucidsunt inima ta,

sã nu te pierzi (muzicã)sã nu laºi lumina sã moarã.Strânge tare (rãzboi), uitã, iartã, nu pomeni.

Întoarcerea spre propriul corp: o necesitate

Al treilea cântec de leagãn pentru generaþia mea

1.Dormi, eºti într-o cutie.Plângi, nu le face rãu celorlalþi.Dormi, eºti într-o cutie.

Plângi, do not punish the other.Dormi, eºti într-o cutie.Plângi, do not harm the other, do not blame.

Dormi, simþi cum de la furieplângi, mâna ta capãtã o cãldurã,dormi, care ar putea sã o facã sã treacã

plângi, prin stomacul tãu,dormi, prin patul în care plin de urã te odihneºti.Plângi, eºti într-o cutie,

dormi, do not punish the other,plângi, do not harm the other, do not blamepentru vecie.

30

2.Mulþumeºte pentru înþelegere,e o searã bunã,desenezi îngeri pe scara blocului.

În jurul tãu înscenãri politice,în mintea ta îþi înscenezi minuþios viaþa,nu poþi scãpa.

Omori timp, is there any time at all in Romania ?,nu te poþi dezbãra de obiceiuri,de 13-15 ani mori, omori.

Ca o neliniºtemi se întindetoatã aceastã sufocare în corp.

3.Transportul unei larve de gândacdin sufragerie la Gheenã.

De ani de zile vânturile au doborât zidurile vechi

Al patrulea cântec de leagãn pentru generaþia mea

1.Iatã-mã, dupã 29 de ani, la mijlocul drumului.29 de ani de aºteptare, primii 29 de anide dinaintea celui de-Al Treilea Rãzboi Mondial

sau al oricãrei alte apocalipse.Încercãm sã gãsim un limbaj nou,post-cibernetic, nano-tehnic,

un limbaj corect al depersonalizãrii, al dezumanizãrii,al tensiunii din aer, al lipsei de continuitate, al lipsei de intimitate,al singurãtãþii între cei mulþi, al electro-mutilãrii, al electro-autizãrii.

Atenþie, intrãm pe teritoriul inarticulatului. Eºec.Unde nu mai trebuie sã exprimãm nimic. Eºec.Totul se ºtie, totul e imprecis ºi toul e nou de la-nceput.

2.Sistemul perfect explicabil al inexplicabiluluieste un la fel de perfecteºec.

3.Doar o umbrã din vieþile noastre peste celelalte vieþi.O rãsuflare peste o fotografie plinã de praf.Stãm înfioraþi în obosealã

ºi nu ne putem apãra.Uit totul.O dragoste mare trece pe lângã mine la doar câþiva centimetri.

4.A fost o vreme când totul era perfect.Când nu aveam conºtiinþã, regret,când nu ne gândeam.

Nu-mimaipasã deloc.

5.Undeva, în praful de care pomeneam al camerei tale,o fiinþã cu trup de crocodil ºi cap de rinocerte pândeºte

31

pãºeºte încet pe gresie, pe foi, pe covor, pe parchetºi-ºi miºcã feroce cornul, tandrula geam se adunã mari pãsãri negre, ciucure.

6.Trebuie sã pleci singurcu inima uºoarã ºi rozaliela braþ cu soþia ta moartã.

Tot înainte, din trecut în trecut,din viaþã în viaþã, fãrã vreo þintã,la braþ cu moartea, soþia ta.

7.Am stat ºi m-am gândit, în zãpadã.Nu m-am gândit la nimic.M-am rostogolit în zãpadã.

Greoi, mult mai greoi decât în alþi ani.Aveam, cândva, o saltea într-o camerã goalã.E o prostie sã pierdem ºi ce avem cu adevãrat.

8.A mai rãmasdoar cenuºadin soarele acesta teribil.

Am ajuns în miezul delirului

Ultimul cântec de leagãn pentru generaþia mea

1.Trebuia sã rãmâi între locurile cunoscute ºi prietenoase,aici, la orice pas eºti pândit de palida nebunieºi ordinea din minte nu foloseºte la nimic.

Trebuia sã rãmâi între cartierele cunoscute ºi prietenoase,aici, totul este fantastic de periculosºi totul te poate ucide-ntr-o clipã.

Trebuia sã rãmâi,sã te bucuri de lumea ta mijlocie,aici nimic nu e mijlociu ºi nimic nu-þi va folosi, numai moartea.

2.Vom crea un comitet, vom mulþumi,vom avea casã nouã, vom chema muzicanþi,suntem nepregãtiþi,

mirosul sângelui încã nu ne-a-mbãtat,becurile negre încã nu ne-au luminat.Vom face o anchetã, vom dovedi, vom plânge tot secolul acesta în care e atâta de frig.

3.Mã întorc acasã dupã lungi frãmântãri,deasupra e o lunã veºtedã ºi uscatã ca un burduf.Mã voi grãbi sã-mi fac o viaþã nouã doar datoritã unei noi slãbiciuni.

4.Aici a fost cândva miezul delirului.Aºazã-te.Din acest unghi mort îþi poþi privi sfârºitul cel mai eficient.

5.Sfârrrrºiiit

32

Diary, “The Genette Effect” andIntersubjectivity

Jurnalul, „Efectul Genette“si intersubiectivitatea (II),

Protocoalele jurnalului

Vital în cazul jurnalului, cel puþindin unghiul teoriei intersubiec-tivitãþii, ramâne protocolul modalal lecturii, asumat, mai accentuatca în alte situaþii, printr-un tip derelaþionare cu nota particularizantãîntre subiectul-emiþãtor (scriitorul)ºi subiectul-receptor (lectorul).Conform celei mai banale definiþiia speciei (dacã vrem sã maivedem aici o specie), jurnalul esteo înºiruire cronologicã, ritmicã deconsemnãri spontane ºi aproapesimultane (distanþa în timp minimãîntre eveniment ºi transpunereasa în pagina scrisã), prineveniment înþelegînd “miºcãrile”din intimitatea subiectului emiþãtor,dar ºi cele rezultate din contactulsãu cu extimitatea, iar prin actulscriiturii – o translare relativ fidelãa evenimenþialului, translare înspatele cãreia intenþionalitatea nuvizeazã direct registrul estetic.Astfel formulatã, definiþia nuînlãturã “calitatea” de scriitor (deci“calitatea” scriiturii), admiteposibilitatea “autoprelucrãrii”imaginii subiectului, deci iminenþamistificãrii, a “mãºtii” sau a“verdictului” strict personal, izolatetc. Perturbarea acestui normativ(care niciodatã nu a funcþionatmecanic, menþinîndu-se la nivelulunei formule convenþional-didactice) nu face altceva decît sãtransfere textul rezultat înspre altezone, ceea ce – în opinia noastrã– obligã istoria ºi critica literarã larefacerea itinerarului constatativ ºi,implicit, la redefinirea traseuluiteoretic, fiindcã orice paginã scrisãeste definitã, în cele din urmã, la“primire”, estompînd de cele maimulte ori sau lãsînd pentru untablou contrastiv, de detaliuexegetic, punctul de pornire.Ilustrative, din acest punct de

vedere, sînt cele trei romane alelui Radu Petrescu, Ocheanulîntors, Parul Berenicei ºi A treiadimensiune; ca adevãrat jurnal seprezintã doar paginile apãrutepostum, Catalogul miºcãrilor melezilnice (1999) ºi Prizonier alprovizoratului (2002), utilizate descriitor, doar în parte, ca “materiebrutã” în textele care l-auconsacrat. Intenþia sa, mãrturisitã,era de “a face literaturã”, de undepãrãsirea condiþiei jurnalului, arigorilor ºi a normativului acestuia,pãstrîndu-i exclusiv “climatul” caparadigmã a unei “convenþii” (eformularea lui), asemenea oricãreiconvenþii literare. De aceea reor-doneazã ºi rescrie, prin selecþie ºicompletare, consemnãrile iniþiale,transferã autenticul în ficþional, con-strînge textul la o mutaþie esenþialãînlocuind destinatarul prim (careeste el însuºi) cu un destinatar co-mun literaturii (cititorul, evidentcolectiv). Conºtient, persoana întîiasingular e tratatã ca personaj, iarevenimenþialul (sens larg) par-ticular e translat, prelucrat ca des-chidere cãtre general, spontanei-tatea afirmîndu-se nu ca efect alefectivitãþii scrisului, dar ca unul alscriiturii înseºi. Iar dacã, într-unuldin cazuri, vom cãuta apropiereade romanul sãu de debut MateiIiescu, vom constata cã însem-nãrile diaristice n-au fost topiteîntr-un “jurnal al romanului”, ci – înfapt – într-un “roman al romanului”,cum întîlnim ºi la Mircea Eliade(“romanul indirect”).

Putem, aºadar, introduce celetrei volume mai înainte menþionateîn reþeaua jurnalului? Sîntemsceptici în ceea ce priveºteeficienþa unei asemeneaintreprinderi, cum refuzãm sãacceptãm un acelaºi tratament ºicînd ne raportãm la Jurnalul fericiriial lui N. Steinhardt ori la Memoriile

mandarinului valah ale lui PetrePandrea. Elemente superficiale alegraficii de paginã (de pildã: datareaunor însemnãri) sînt departe de aacoperi justificarea încadrãriitextului lui Steihardt în chiar speciareclamatã prin titlu, iar PetrePandrea îºi stabileºte singurrelativa apartenenþã a textului(“memorii”-le). Cum nici intenþiilecelor doi nu au fost de “a faceliteraturã” (ca la Radu Petrescu), darnici nu au avut condiþiile necesaresusþinerii unui jurnal, ceea ce ni sepropune spre lecturã se înscrie înperimetrul confesiunii, al memoriilor,al refacerii unui parcurs existenþial.De aici, apariþia chiar a inserþiei de“povestiri”, dar ºi a unui story sub-teran colorat moral ºi afectiv, sigurcomportamentale si valorizante.

Diferenþa dintre asemeneascrieri ºi cele supuse – mai multsau mai puþin, aflate pe treptevariate de adecvare, eludînd uneletrãsãturi consacrate ori introducîndaltele alogene – “programului”jurnalului iese în evidenþã cîndaducem în discuþie texte precum:“însemnãrile zilnice” ale lui TituMaiorescu, “agendele” lui E.Lovinescu, “jurnalul” lui LiviuRebreanu, apoi cele ale lui MirceaEliade, Gala Galaction sau MirceaZaciu (am desprins doar uneºantion). Abaterile de la ceea cepoate fi privit ca normã,dezechilibrele ºi disfuncþiile,“acoperirea” realitãþilor sau“prelucrarea” lor în beneficiupersonal etc. apar încã la nivelulintenþionalitãþii autorilor. Debutîndsub semnul “voinþei de putere” cainstrument al autoformãrii,însemnãrile lui Titu Maiorescusfîrºesc prin a ilustra un registrual excelenþei proprii. E. Lovinescuproiecteazã în pagina scrisã arcamoralã si comportamentalã (con-struct puternic subiectiv) în carese aflã cei din jurul sãu. LiviuRebreanu îºi consemneazãtrecerea prin diurn cu mijloaceleunui soi de contabilitate primarã.Gala Galaction sperã/ºtie cã textulsãu va ajunge în faþa cititorilor, dreptcare literaturizeazã, atent perma-nent la portativul ecumenic. MirceaEliade se pãstreazã pentru sineprin meandrele unei autoscopiiatente la duratã. Pentru MirceaZaciu, “viaþa literarã” este un obiect

Mircea Braga

33

din care iese critic ºi resentimentar,dupã ce i s-a abandonat febril. Cîndsînt publicate de chiar autorii lor,jurnalele se transformã, de celemai multe ori, în “documente justi-ficative”, ca autoimagini trecute prinfiltrul “convenabilului” ºi avînd înfond suportul rememorãrii (vz. celeale lui Mihai Beniuc ºi NinaCassian).

Condiþia însãºi a literaturii nearatã, pornind de la sumareleilustrãri anterioare, cã putem vorbide o triplã determinare aspecificitãþii receptãrii. Existã, înprimul rînd, un protocol inerþial,desfãºurat prin intermediul unuicod al intenþionalitãþii autorului, cuacoperire deopotrivã conºtientã ºiinconºtientã: cod care afirmãdeopotrivã creatorul ºi principiulcreaþiei, chemînd la recunoaºtereaamîndurora. Totodatã, însã, este ºifereastra prin care se va puteainsinua “trãdarea”, graþie – în parte– celui de al doilea protocol,oarecum institutionalizat, cel altextului. Îl numim astfel fiindcã eleste cel care aparþine de drept ºide fapt “instituþiei” literaturii ºi, princhiar existenþa sa în calitate deedificiu creat, paralel realului,primeºte o investiturã extinsã:regula a fost întotdeauna cã “viaþa”textului îºi reclamã ºi intenþio-nalitatea sa proprie, niciodatãcontrolatã în întregul sãu de cãtreautor. ªi, într-un al treilea rînd, ieºitedin intimitatea lor iniþialã, oarecumprogramaticã, protocolul inerþial ºiprotocolul instituþional intrã înzona protocolului modal al lecturii,o structurã uneori înteleasã generic,dar în fapt singularã ºi nerepetitivã.

Diagrama jocului relaþionar

Dacã, aºa cum am sugeratdeja, intersubiectivitatea tinde sãcolaþioneze protocoalele propuse,dezvoltînd astfel cîmpuri multiplepentru actul cunoaºterii/receptãrii/înþelegerii, în cazul jurnalului seimpune o relaþie care, în situaþiaromanului, de pildã, are o anumeneutralitate, este întrucîtva ocultatã:textul jurnalului ne apare ca ointerfaþã care susþine, la indicicrescuþi, contactul între subiectul-autor ºi subiectul cititor, pe temeiulunei apropieri anterioare lecturii.Cînd în faþa jurnalului se aflã criticul

sau istoricul literar, deci cititorulspecializat, traseele lecturii devinunele ale cãutarii pre-formate:paginile cu acest profil aparþinînd,bunãoarã, lui Liviu Rebreanu sauE. Lovinescu suportã o lecturãdirijatã, filtrînd în primul rîndinformaþii “disciplinare” (elementebiografice, date asupra procesuluide creaþie, contur al mentalitãþiietc.). La rîndul sãu, chiar ºi cititorulcomun îºi asigurã o linie deatribuire, întãrind în felul acesta,pentru sine, relieful unui scriitor ºial unei creaþii de a cãrorcanonicitate este conºtient. Pepraguri diferite, sînt vizate, deci,intenþia autorului ºi, mai ales,subteranele care þin de biografiaacestuia ºi de biografia creaþiei,intrîndu-se într-o zonã carevalorificã informaþii cu un interesdoar tangent literaturii ca atare:miza se aflã înafara acesteia, iarcînd, totuºi, artisticul este prezentîn codul textual, atunci ramîne camarca identitarã (cunoscutã ºi re-cunoscutã, de altfel) a scriitorului,într-o referenþialitate previzibilã,clar acceptatã.

În condiþiile de mai sus,sintagma însãºi de “jurnal literar”conþine doar o trimitere la autor ºi,uneori, la climatul socio-profesionalcãruia autorul îi aparþine. Dar cumjurnalul nu este un privilegiuexclusiv al scriitorului, o trimiterede aceeaºi naturã suportã oricetext similar ca principiu, impusatenþiei editoriale prin prestigiulsemnatarului; e un motiv pentrucare normativul receptãrii impuneun acelaºi tip de lecturã “dirijatã”,iar interesul citorului nu excludeiniþierea protocolului de cãtreoameni de ºtiinþã, filozofi, perso-nalitãþi politice, creatori din altedomenii decît cel strict literar º.a.,planºa referenþialã asupra cãreiaam insistat prezentînd ºi înasemenea cazuri o importanþãdeloc neglijabilã. ªi, totuºi, vomîntîlni, ce e drept – rar, texte careaduc în scenã excepþia, unexemplu putînd fi Jurnalul unei fetegreu de mulþumit de Jeni Acterian.Aproape toate planurile acestui textsînt captive prerogativelorjurnalului: autoarea ºi-a propusconsemnarea ritmicã, deºi nu prinepuizarea filelor de calendar(acest lucru nu-l întîlnim, de altfel,

în nici un jurnal), a aºezãrii sale încotidian, desprinzînd momente aleunei minime, restrînse prezenþe însocial, dar mai ales întorcînd oprivire lucidã asupra propriei saleexistenþe; se doreºte ºi estesincerã cu sine însãºi ºi pentrusine, refuzã masca ºi face locautenticului, excluzînd chiar ºinumai ideea posibilitãþii expuneriipublice a însemnãrilor sale (a sevedea, în acest sens, nota cu careArºavir Acterian, fratele autoarei,a însoþit paginile de jurnalîncredinþate tiparului); nu vizeazãliteratura sau, mai exact, nuliteraturizeazã tocmai fiindcã, dinintenþia sa, principiul comunicãrii înexterior este absent. Aºadar,realitatea jurnalului sãu esteexcesiv ºi exclusiv autobiograficã,fiind o parte a acesteia, închisã însine ºi pentru sine, fatalitateafragmentãrii, a decupajului þinînddoar de conjunctura “tehnicã”,fluxul (auto)depoziþiei apãrînd casubstanþã unitarã, organizatã“natural”, deci în afara oricãrei alteconvenþii formale decît cea datãstrict de efectivitatea scriiturii.Ceea ce lipseºte, însã, estepuntea obiºnuitã sau mãcar maifrecventã în astfel de situaþii întrereceptarea cu adresã precizatã atextului ºi statutul auctorialului,relaþia neechivocã, din anterio-ritatea lecturii, între subiectul-cititorºi subiectul-emiþãtor. Jeni Acteriannu este scriitoare, nu s-a afirmatnici pe alte planuri ale vieþii sociale:pentru cititorul nefamiliarizat cudetaliile realitãþilor intelectuale aleinterbelicului, autoarea vine dinanonimat, oferindu-l ca atare. Iarîn absenþa amintitei relaþii dinanterioritate, receptarea va fi“deformatã”, va ieºi din tiparulconsacrat, autobiografia va devenibiografie, lectura va îndepãrtareferinþa personalizatã printr-un“categorial” care nu se supuneregulilor limitãrii diaristice.

Iniþial, Jeni Acterian se arãtasebîntuitã de himera literaturii: n-atrecut, însã, niciodatã de intenþie,se îndepãrteazã repede de gîndulcã “ar dori” sau “ar putea” fiautoarea unei nuvele sau a unuiroman. Autoare ori personaj?“Romanul meu – noteazã, fãrã altedetalii – ar fi în parte trecutul meu.Aº descrie o fatã cu ideile ºi

34

ciudãþeniile mele, cu visele mele ºipuþin cu ambianþa vieþii mele”. Ar fiînsemnat, dacã intenþia s-ar fi con-cretizat, sã-ºi prelucreze jurnalul,sã-l re-construiascã în maniera pecare au ilustrat-o cîþiva dintrescriitorii generaþiei ‘27 ºi pe careau stabilizat-o cei din ªcoala de laTîrgoviste. Alte întrebãri rãmîn fãrãrãspuns: Despre ce trecut poate fivorba? Psihologic ºi atitudinal,jurnalul este captiv unui prezentcontinuu, o zi o repetã pe alta,stereotipul guverneazã obsesiile(printre care cea a morþii), diaristaîºi etaleazã consecvent deza-buzarea ºi plictisul, apoi inca-pacitatea de a se concentra asu-pra unui proiect, de a se sustrageritualurilor mondene consumatoarede timp. Consecvenþa cu sineînsãºi, cultivatã ºi inteligentã,asiduã consumatoare de literatu-rã ºi filme, Jeni Acterian seabadoneazã jocului de idei (nupuþine rezultate din acumulãrilivreºti), “construind” o intelectua-litate problematizantã, remarcatã(ºi remarcabilã) – o altã himerã, dedata aceasta a interioritãþii. Nimicnu trece în acþiune, ceea cedeterminã ca ambianþa vieþiidespre care vorbeºte sã se afle,la rîndul ei, sub semnul destinului;de aceea, chiar ºi istoria carejaloneazã epoca în care a trãit(inclusiv evenimentele care i-aumarcat existenþa) este mai puþindecît o pînzã de fundal, este doaro linie confuzã ºi vag sesizabilãîntr-un continuum al unei altedimensiuni. Ar fi de spus, aici, cãnumai literatura poate opera înacest fel: cînd trãieºte pentru primadatã experienþa sexualitãþii, JeniActerian o înfãþiºeazã convocîndla extrem dilematicul, ceea ce –cum sugereazã N. Manolescu –împinge pagina scrisã într-un altsistem de referinþã: “Portretulfilozofului (e vorba despreAlexandru Dragomir, cel pe carediarista îl iubeºte ºi detestãdeopotrivã – n.n.) rezultat dinnotele zilnice ale îndrãgostiteipînã peste urechi ºi definitivdezamãgite este unul dintre celemai fascinante din cîte ne-a oferitliteratura românã, de ficþiune orinu (subl. ns. – M.B.)”. La lecturã,deci, în lipsa referenþialitãþii la unsubiect-emiþãtor delimitat ºi

definit, pentru cititor, anterior,protocolul iniþial se dizolvã în“anonimatul” actantului, cãruia ise conferã reprezentativitate lite-rarã, iar textul – atunci cînd ten-siunea artisticã nu este absentã –este înscris într-o perspectivãficþionalã. Cu alte cuvinte, dacã, peplanul intersubiectivitãþii, intimi-tatea (legãtura) subiectului-lectorcu subiectul-autor este inexistentã,

relaþia stabilitã doar cu subiec-tivitatea instituþionalã anuleazã“autobiograficul” ºi afirmã, ca încazul de faþã, orizontul romanes-cului. Iar cum literaturii nu îi sîntstrãine jurnalele atribuite,autonome ca text ori incluse înacesta, “programul tehnic” aljurnalului se apropie... periculos deideea de artificiu. Dar nuinvalideazã literatura.

CredoIlustraþiile numãrului

Pentru mine, fotografia nu esteo arhivare mecanicã a realitãþii.Întotdeauna m-a fascinat prezenþaimaginii reprodusã prin metode maipuþin tradiþionale, iar aparatul defotografiat m-a obsedat chiarînainte de a deveni student lapicturã. Ulterior am constatat cãcele douã domenii: pictura ºifotografia, nu se exclud, chiar potfi complementare.

Aceasta, de altfel, a fostdoveditã de trecutul istoric al artelor,concurenþa dintre fotografie ºipicturã, temerile create deinventarea fotografiei, au scospictura din cercul închis în care seafla în aceea perioadã. Mã aºteptca ºi astãzi sã urmeze cevasimilar, desigur la alt nivel ºi în altãformã, sub imperiul dominant alepocii ”predigitale”.

Pornind de la înregistrarearealitãþii pentru a pregãti o picturã,am observat cã fotografia poate ficapabilã de picturalism ºi grafism,atîta timp cît nu se urmãreºte prinea o simplã arhivare mecanicã arealitãþii. Realitatea fotograficãpoate deveni un altfel de realitate,prezentã doar într-un ceremonial,cum este cel al imaginii tehnice.Acesta este unul dintre motivelepentru care mie îmi place sãintervin în fotografie, din dorinþa dea reformula realitatea.

Ca mod de raportare la real, nuagreez în mod deosebit instan-taneul, decupajul din realitate,supus formal ºi identic contactuluisenzorial. Prefer sã intervin atât întimpul înregistrãrii imaginii, cât ºiulterior, în timpul prelucrãrii

acesteia. Încerc sã mã joc cuprezentul trãit, transformându-l dinexperienþe personale în trãiriplastice. Aceasta nu înseamnã cãnu abordez ºi subiecte de alt gen,dar acestea nu reprezintã preo-cuparea mea majorã.

Am remarcat faptul cã fotogra-fia intervine pregnant în lumeaartei ca instrument, iar artiºtii ape-leazã tot mai mult la imaginea foto,aceasta devenind un mod nou dea lua contactul cu realitatea. Deasemenea se opereazã foartemult ºi cu imaginea video, iar decincisprezece ani încoace com-puterul a pãtruns nu numai în dome-niul artistic ci ºi în viaþa cotidianã,fenomenul fiind asemãnãtor cuceea ce s-a întîmplat acum 150 deani cu fotografia.

Prin ceea ce fac, încerc sã numã consider un simplu fotograf, ciun plastician care, pornind de lafotografie, foloseºte de adeseorimijloacele specifice picturii ºigraficii. Este un teren greu accesibilcare, în ciuda aparenþelor, implicãmulte dificultãþi. În prezent accesulla tehnica fotograficã a devenitfacil, probleme de prelucrare amaterialului fotosensibil nu existã,ºi asta face ca domeniul sã parãaccesibil pentru oricine. Bineînþelescã nu este aºa, atâta timp cât omuldin spatele aparatului de fotografiatrãmâne un om cu o culturã a imagi-nii, care nu fotografiazã din plã-cerea de a apãsa pe declanºator,ci din nevoia de a cãuta o altã rea-litate, ascunsã ochiului ºi minþiineiniþiate estetic.

În lumea artei, fotografia estefoarte aproape de graniþã ºi nuîntotdeauna a fost consideratã caun gen artistic major, cu toate cãfotografia este capabilã deexpresie plasticã dacã încearcãsã comunice prin imagine.

Eugen Moritz

35

Ca în orice domeniu al spiritului,evoluþia esteticii are rosturi înordinea realului, prin consecinþeledemersurilor ei se revendicã de lanecesitãþi umane exprimate înlaturã practicã. Fazele apropierii derealitate se suprapun celor alespecializãrii domeniului (obiectdistinct ºi metodologie proprie)care, deºi compun un drumsinuos, ca la orice activitate ce seconstruieºte din mers, alcãtuiescun instrument al optimizãrii,producînd mereu noi soluþii.Estetica aratã clar cã arta are unsens utilitar doar la nivel intelectual,preeminent etic, adicã strãinatitudinii de consum, ºi cã oferãºansa contemplãrii active amodelelor de umanitate. Raþiuneaei de a exista în contingent constã,de la Aristotel încoace, în recu-perarea forþelor umane pentru noiacþiuni semnificativ-instaurative, înalimentarea rezervorului tensiunilorconstructive.

A vorbi de „eficienþã“ înseamnãa înþelege receptorul prin capa-citatea lui de rezonanþã la artã ºipentru aceasta îi lumineazã cãileºi mijloacele de integrare a artei înordinea practicilor curente, înþe-legerea participãrii ei speciale lainfluenþarea atitudinilor umane.

Este clar cã actul decizional, înplan estetic, nu poate izvorî dintr-o stare lacunarã a informaþiei.Frecventarea artei sub formamodelelor transpune informaþia înformaþie, cunoºtinþele în educaþie,acumularea în alegere. Sunttrasee ale comportamentuluiavizat pentru a se atinge cota deinformaþie decizionalã necesarã.Pentru a se evita recepþiile falsede artã trebuie atins acel praginformaþional apt de ordonãrireceptive, ca ºi modul special deinfluenþare a oraganului receptorîncã insuficient pregãtit. Apro-pierea avizatã de fenomenulartistic se exercitã atît în formareagustului individual pentru artã, caºi în a-i revela existenþa ºi calitatearealã a artei, apoi disponibilitãþile de

ES

TETI

CA

UR

BA

NÃ

Culture and TasteTitu Popescu

impresionare. Numai dupã aceease poate pune problema propriu-zisã de educare a gustului.Trebuie bine observatã distribui-rea acþiunilor clarificatoare: dis-ponibilitãþile informaþionale alereceptorului nu se restrîng doar lacerinþele de decodificare, ci seexercitã ºi asupra definirii cerinþelorproprii ale receptorului, înþeles atîtca membru al unei colectivitãþi, cîtºi ca individualitate cu reacþieparticularã în contact cu arta.Diversitatea tipologicã, intelectual-afectivã a consumatorului de artãse recunoaºte în evantaiulposibilitãþilor sale opþionale, îndiscernerea preferinþelor, deci înanaliza obiectivã a unui ideal deartã. Se iese astfel din neutralitateaaxiologicã, prin exercitareapropriului gust care, pe mãsuraexersãrii, devine expert.

Exercitarea libertãþii de opþiuneînseamnã consum al proprieilibertãþi a consumatorului devenitastfel interpret al artei, deci un omcare îºi exercitã gustul princonºtiinþa activã a alegerii. Vafrapa, la început, miniaturalul(orfevrãrie, poem într-un vers,muzica uºoarã) sau colosalul(operele masive de arhitecturã,superproducþiile cinematografice),ori, în cealaltã parte, calitateatehnicã a reproducerilor, fidelitateaimitativã a produselor de artizanat,figuraþia ca atare – ca repetare adatelor realului la o altã scarã. Laacest nivel, gustul nu a dobînditdestulã sensibilitate pentru a vibraliber de excitaþii externi aidimensiunilor frapante ori aiculpelor imitative.

Este uºor de dedus cãexercitarea fãrã asperitãþi agustului este rezultatul unuiîndelung ºi sistematic proces deeducare, la influenþa atît acontactului cultural, cît ºi afrecventãrii asidue a modelelor deartã. Libertatea esteticã a gustuluice se consumã în procesul alegeriiþine de manifestarea nestînjenitã apersonalitãþii în contact cu

universul artistic, ca participantãla o mentalitate receptoare, cãciorice gust exersat ºi exercitatinfluenþeazã educaþia cores-punzãtoare a celorlalþi, corecti-tudinea de comportament estetranzitivã ºi modelatoare. Însinceritatea gustului stã libertateamanifestãrii sale. Altfel, gustulagonizeazã anonim ºi indistinct,din cauza suficienþei comoditãþilorautomate (moda), protejînd, uneoriagresiv, personalitatea lacunarã aindividului.

În intimitatea rostului sãu, gustulse exercitã atît ca mijloc dediscernãmînt între valoare ºi non-valoare, cît ºi ca preferinþãnuanþatã în perimetrul aceluiaºicontext valoric, aici însãsensibilitatea artisticã infirmîndadeziunea comunã ºi neanalizatã,înlocuind comportamentul esteticimitativ cu forma conºtientã aorientãrii. Reacþiile acestea,comportînd uneori oscilaþiiinfinitezimale, trebuie înþelese carealitãþi obiective în cadrulcombinaþiilor miºcãrii prin care seexprimã ºi în care existã pe duratafiecãrui segment de evoluþie.Gustul, atunci cînd ocoleºte dinpedanteria aristocratismuluiartistic, pseudoarta, îºi anuleazãrolul demascator ºi încurajeazãtacit iluzionismul artistic, prestidi-gitaþia imitativã.

Departajarea care se impuneare de învins tentaþia succesiuniinemodulate, demascînd ascun-sele complexe ale decorativis-mului, empiria vagantã printrepresupusele modele. Aici selecþiaare de observat produsele cuexistenþã convenþionalã ºi cele cuadevãrat instaurative, cele carereveleazã o înþelegere umanãfundamentalã, deci „semnificã“altceva decît transmit alegoriileromanþioase sau povãþuirileilustrate. La cele care doar existã,consumatorul nu poate adãuga,recunoscîndu-le, nimic, esteinterzis în alegere odatã ce ele seoferã „închise“, opþiunea este zero,contribuþia este strict pasivã faþãde reþeta producãtorului. Accep-tarea grãbitã a tehnicilor materialede creaþie simultaneizeazã crea-þia cu serialitatea, modelul cuimaginea mecanicã de sine, privitîn oglindã ºi nu în apa în care se

Cultura si gust,

)) )))

36

oglindeºte cerul. Ignorînd teme-iurile artei, fragmenteazã rapidºi irelevant „ceva“ din contem-poraneitate. O anumitã corectitu-dine a reproducerii deruteazã celmai puternic, ºi aceasta nu numaiîn artizanatul manufacturiermultiplicat. Un personaj super-intelectualizat din prozã vrea sã fieo replicã distrugãtoare lapresupusa irelevanþã de masã, darnu reuºeºte sã exprime decîtpropria artificialitate: neangajat real,este disponibil oricãror manevrãri,din cauza instabilitãþii carac-teristice. Criticii ar putea sãobserve mai adînc unde estevorba cu adevãrat de înnoire –dacã o nouã experienþã artisticãînseamnã ºi o remodelare viabilãa tehnicilor elaborãrii, sau emanãamãgitor din facilitatea peniþei(uneori suficientã pentru între-þinerea notorietãþii). Autorul-meseriaº nu are identitate oripreferinþe. Un alt exemplu, multmai inofensiv: poezia criticilor nu ademonstrat, pînã acum, cã estemai mult decît o cochetãrie, larigoare tratatã cu o ironie de bun-gust. Aici achiziþia culturalãinfluenþeazã perturbator gustul,datoritã self-entuziasmului.

Unei culturi personale aproxi-mative îi corespunde un gustîntîmplãtor, care se distribuieincoºtient, nu poate trage în-vãþãmintele valorilor, este ino-perant pentru achiziþii spiritualedecisive. O minimã rezistenþãinterzice civilizaþia scrupulelor ºipreferã infiltraþii deviatorii: obsesiicomerciale, indiferenþã emoþionalã,religia producerii. Un alt exemplu:obstinaþia problematizãrii din unelefilme aratã perisabilitatea for-melor goale (cazuisticã în sine),artificiale, cu probleme create.Mijloacele expresive suntîntotdeauna insuficiente într-ocompetiþie demonstrativã.

O parte a consumatorilor deartã se mulþumeºte liniºtitor cu areduce cultura artisticã ºi gustul înmaterie de artã la simpla„recunoaºtere“, ignorînd deci eulprofund al creatorului. Astfel, con-tactul între conºtiinþe (exprimareacreatorului ºi autoexprimareareceptorului) nu mai este decisiv,gnoseologic ºi axiologic, iaradevãrul artistic al operei se

pierde. În astfel de lucrãri, inovaþiaformalã este de ordin imitativ ºi nuparticipã la cunoaºtere.

Din perspectiva constituirii sale,gustul oscilant se datoreºteneatingerii acordului sãu funda-mental: între facultatea esteticãvalorificatoare, de tip general, ºiindividualitatea temperamentalãsubiectivã. Exercitatrea gustului nupoate fi justificatã doar de interesul,puþin raþional, al intuiþiei, ci este oexpresie a posibilitãþii de a receptafrumosul prin canale culturale, carese sprijinã pe raþiuni stabile ºievidente. Trebuie avut în vederecã rolul judecãþii în receptarea arteia sporit simþitor în vremea din urmãºi ea se conduce dupã rezultatelecele mai temeinice din diferitecontexte culturale, dupã cum –analogic – adîncimea artisticã severificã dupã durabilitateainfluenþei.

Gustul se exprimã prin con-ºtiinþa opþiunii, alegerile aberanteþin de sintaxe confuzionale. Valoriledevin modelatoare de conºtiinþenumai pe trasee optime, careexercitã un rol de perfectibilitate asubiectului. Deci, o mai riguroasãselecþie este condusã de calitateaartei. Succedaneele (reproduceri,copii, albume) îºi au rolul lorpopularizator, dacã beneficiazã detehnicile cele mai avansate, caredau o imagine cît mai apropiatã deoriginal ºi în tiraje la îndemînã.Succedaneului îi revine un roldeclanºator al emoþiei cãutãriicontactului direct, cel mai edificatorpentru educaþia esteticã.

Nu mai poate fi acceptatãindustria kitsch-ului care ne maiinvadeazã ºi care deformeazãpercepþia esteticã la indivizii maipuþin pregãtiþi. Dacã mai suntoameni care resimt o teroaremagicã privind geneza ºisubstanþa artei, aceastã infirmitatesufleteascã trebuie înlocuitã cu omentalitate avizatã în feno-menologia spiritului, în specificuldomeniului estetic. Orice stare deperplexitate þine de un anacronismcondamnabil, tot astfel ca dorinþade avea la îndemînã obiecte de oagreabilitate facilã date deutilitarismul modern. Se înºealãprin frustrare cel care înþelege artaca pe un uºor tonus al plãcerii, fãrãadîncimea reprezentãrii.

Gustul artistic nu poate existaîn afara unui sediment cultural încare îºi gãseºte justificãri ºi sursepentru reorientãri. Din culturã,gustul îºi extrage datelefundamentale ale existenþei sale,în absenþa cãrora nu se poateforma. Un gust artistic nativ nu semai poate afirma, ca la romantici,în mod spontan, fãrã prelucrãrilelui pe baza achiziþiilor culturale. Deacestea, gustul este dependent,ca de sursa din care el sehrãneºte. Un gust total liber esteo credinþã anacronicã, intratã îndesuetudine pe mãsurã ce aînceput sã fie modelat deaceasta, sã creascã din aceasta,ca un tropism artistic valabil.Ignoranþa îl dezavantajeazã net,ca ºi comportamentul aberantcare rezultã din ea ca oricetemperament atipic.

Estetica urbanã este unconcept armonios ºi deplin, oriceabatare de la el se rãsfrîngeasupra tuturor consecinþelor.Gustul fãrã culturã este o invenþiede supravieþuire a comunismului,ai cãrui slujitori mimau un gustîmprumutat, ºtiindu-se folosi deel, fãcînd toatã gestica necesarãpentru a-l impune ca pe un bunpersonal, de care trebuie þinutcont. Cu cît ei se situau mai suspe scara nomenclaturistã, cu atîtera mai indiscutabil gustul pecare-l etalau. Ascensiuneaierarhicã þinea locul ascensiuniiculturale, înlocuind-o cu foloasepersonale.

Am cunoscut astfel de tipiatoateºtiutori, cãrora le sem-naliza ceva din interior dacãîncercai sã pui în discuþie ceeace emiteau. Gustul minimal sevedea din întreaga lor înfãþiºare,de la vorbã la gesturi, de laîmbrãcãminte la mers. Gustulminimal se întinde, aºadar,dincolo de exercitarea lui es-teticã, punîndu-ºi amprentaasupra întregului comportament,asupra întregului stil de viaþã.Cãci gustul egalizeazã persoanala nivelul cîºtigat prin culturã.

ª

37

S-a observat deja, nu o datã, cãprintre scriitorii generaþiei sale”nouãzeciste”, Horia Gârbea oferãunul dintre registrele tematico-stilistice cele mai diversificate.Prozator, dramaturg, excelenttraducãtor de dramaturgie (mainou, foarte inspirat, din teatrulshakespearian), e ºi autorul unorvolume de versuri a cãroramprentã pesonalã n-a întârziat sãfie remarcatã. Poemelor din carteaprecedentã, de pildã, Pantera sus,pe clavecin, publicat la Tracus Arteanul trecut, i s-a remarcat limbajulcolocvial, amintind cumva de de-gajarea sorescianã a expresiei,pigmentatã ironic-umoristic, caºi structura, în genere parabo-licã, foarte atent ºi cu fineþearticulatã, beneficiind, desigur, ºide consistenta experienþã a dra-maturgului.

Trecutul e o sãrbãtoare, ieºitãacum de sub tipar la aceeaºiediturã, continuã linia discursuluiparabolic, în mici „înscenãri” nutocmai uºor de descifrat, cãcisensul lor lor nu e deloc univoc,iar fraza are o grafie subþire ºisubtilã, cerând precauþii de lecturã.Cã trecutul ar fi o sãrbãtoare –cum ne spune primul text al cãrþii,preluat în titlul de pe copertã, nu efoarte limpede în ce sens, de nucumva se vorbeºte la modulantifrastic, cu care ºi scrisul poetical lui Horia Gârbea ne-a obiºnuit,ori dacã luãm în seamã notacontrastant-umoristicã a secvenþeifinale în raport cu celelalte trei.Vigoarea „cârciumarului vasile”,care creºte nemãsurat, pânã ladimensiuni fantastic-onirice înimaginaþia colectivã („unii spunândcã l-au vãzut pe vasile zburând /ca un liliac peste sat”), pe seamaextenuãrii treptate a vitalitãþiitâmplarului, groparului ºi preotului,care abia mai gãsesc drumul sprelocalul unde îºi consumã finalul deviaþã) e de un efect comediograficremarcabil. E ºi un mod de aspune cã viaþa se consumãoarecum în profitul imaginarului,

Poezii de Horia GârbeaIon Pop

faþã de care pragurile ºi frontierelesunt foarte laxe ºi permeabile. O adoua micã piesã care pare acertifica aceastã sugestie,echivalând oarecum cele douãplanuri, fantasmatic ºi „real”,aruncã încã o datã bãnuiala cuprivire la o anumitã fragilitate aexistenþei înseºi: „stai cã trag / astrigat paznicul / stai cã trag // atras / ºi ecranul s-a pãtat de sânge/ a luat forma / unui fluture / ºi auzburat amândoi / spre cea maiapropiatã / luminã” (somaþia).

Treptat, prinde contur ceea ces-ar putea numi jocul dintreimaginarul (alimentat livresc) ºirealul cel mai banal. Ne-o spun,între altele, douã poeme situate încarte faþã în faþã. Unul, intitulatcauza, pune din nou în opoziþiespaþiul „poveºtii” – „aceastãpoveste începe la troia” – curecapitularea sumarã a datelor eide bazã, - supãrarea homericululAhile pe Agamemnon, apoi asediulcetãþii de cãtre „mai mulþi bãrbaþi”mânioºi, redescoperirea, pestesecole, a ruinelor cetãþii dinepopee, cu distrugerile provocatede rãzboi, - toate trei secvenþelemotivate „din cauza unei femei”, întimp ce finalul coboarã „cauza” încotidian, subminând prestigiulaproximat în primele secvenþe aletextului: „aceastã poveste seîncheie aici / din cauza unei femei/ care îmi strigã / sã las poveºtile /ºi sã vin la masã / cã supa egata”... O formulã devenitã cliºeueste, iatã, reactivatã la dublul etajal ficþiunii prestigioase ºi al datuluide viaþã domesticã obiºnuitã,insinuând ingenios ideeaprecaritãþii imaginarului. Al doileapoem, degetul între filele cãrþii, cuun vag aer de legendã extrem-orientalã, repune în cumpãnãîntâmplãri cvasiimaginare –trecerea prin zid a unui bãtrân, apoia unei femei, cãrora li se oferã „loculcel mai bun” ºi produsele „cele maide preþ”, ca unor oaspeþi aºteptaþi,prin – cu propria intenþie de a fiprimit cu aceeaºi atenþie de cãtre

cei din jur ºi cu speranþa cã vaputea repeta aceeaºi uimitoareexperienþã. Reluat în planul realului,gestul cu consecinþe exemplaredin imaginaþie nu mai e la fel desigur cã va avea consecinþesimilare, ca ºi miraculoase.Altãdatã, convocarea subiectuluica martor la evenimente pretinseroice nu poate convinge cu privirela autenticitatea respectivelorfapte, ci menþine mãrturia aºteptatãsub semnul dubiului ori sugereazãtrecerea lor în registrul iluziilor (v.sala tronului). O parabolã propuneºi remarcabilul poem cum seanunþã o victorie, unde, dintre ceiºapte mesageri ai evenimentului,doar unul nu e deturnat de lascopul propus, însã nici acesta,ajuns singur la locul vestirii, nu ecrezut, în ciuda rãnilor expuse lavedere, ba mai mult e dovedit„mincinos” de cãtre Dumnezeuînsuºi, pe care-l rugase sã-lprefacã, dacã minte, „într-o bucatãde stâncã”. Numai cã, în chipparadoxal ºi sugestiv, exemplarãdevine nu victoria realã, ci simbolulei statuar: „o statuie de piatrãuriaºã / care lumineazã noapteapânã departe / de parcã ar fiacoperitã cu foc”. Ficþiunea învingeacum realul, tot aºa cum fusesealteori învinsã de faptul cel maiinsignifiant.

În genere, subiectul poeticafiºeazã o posturã sceptic-realistã:„niciodatã nu aºtept / sã vinã seara/ pentru cã vine” – se spune într-un loc - iar semnele unor realitãþi îipar nesigure, rãmânând doarpretexte pentru imaginaþie: „nu ºtimce se petrece / în camera de alãturi/ câteva foºnete / sunet de paºiîntrerupt / poate un strop de parfum/ ieºit pe sub uºã / nu putem ºti /ce se întâîmplã alãturi / semnelesunt prea puþine / ca sã bãnuim //poate doi oameni se iubesc / sause despart poate /.../ poate nuexistã nimic dincolo de uºã // cânduºa se va deschide / nu trebuie sãne / aºteptãm la nimic” (o sã pleceo sã uit). E de remarcat cãconstrucþia textului prin reiterareaunor formulãri, de trei ori ºapte ori– cifre simbolice – dã o anumitãnotã de ritualitate micilor naraþiunievocatoare, în timp ce numitulscepticism cu privire la probelerealului ori ale imaginarului pune

Poems by Horia Gârbea

38

discursului o amprentã de reflecþie„moralistã”, un accent sapienþial.Sunt ºi momente când poemulfixeazã, tot la acest mod„ritualizant”, prin reluãri desintagme chemate sã dea oarmãturã textului, doar câte oimagine de tentã oniricã, decoºmar cumva stilizat, ca înduminicã dimineaþã („vin corbii / vincorbii / pe câmpia împietritã / fãrãgenerali / fãrã inamici /.../ vinpescãruºii / vin pescãruºii / peplajã gãsesc / o corabie pietrificatã/ fãrã cãpitan / fãrã pânze /.../ înpiaþa catedralei / doisprezece copii/ în straie grele de galã / poartãlumânãrile albe / nu se vede flacãralor /.../ ºi deasupra rotesc corbii / ºideasupra rotesc pescãruºii”. Oriîn poemul pãianjenii din iunie, încare o imagine oniricã lugubrã, cuavion pupulat de schelete, „zboarãpe cerul de iunie”, în timp ceparaºutiºti în cãdere liberãcontemplã spectacolul înainte dea deveni, ori fiind ei înºiºi dejaschelete vizitate de pãianjeni „îniarbã / în aerul proaspãt de iunie”.O atmosferã de vis straniu pluteºteºi în alte texte (o altã cãdere,transfiguratore, în cele din urmã,în poezia turnul) sau în ca floriledin mai, cu imaginea de picturã„metafizicã” a unui sat halucinant,marcat de crucile unor morþiaccidental ºi în care se „audberzele / clãmpãnind a pustiu / ºisusurul neliniºtit / al televizoarelor”,în timp ce toþi sãtenii „fug într-odirecþie necunoscutã”, lãsând sãse exprime, prin murmure con-fuze, doar morþii de la începutulpoemului. Aproape de aspectoniric sunt imaginile stilizate lamodul simbolist-expresionist alecelor „trei femei tinere” care tulburãcercurile desenate pe nisip de unsoi de nou Arhimede, ca imaginisimbolice ale universului, provo-când o stare de disperare mutã (dece pãianjenul urcã pe zid).

Se poate deduce cã e cevasuprarealist în aceste poeme ceaproximeazã, în fond, niºte stãri deangoasã, pe un fond cãrturãrescaluziv ºi cu conºtiinþa, o datã chiarmãrturisitã, a medierii permanentea „trãirii” de o filierã livrescã,conºtientizatã la modul numit chiarîn poem „postmodern”, precum îninfirmitate: „când merg la o femeie

/ nu mã gândesc la femei / ci la cea scris nichita stãnescu / desprefemei /.../ asemenea infirmitate /pe care unii o numesc postmo-dernism / este de neocolit / nu poþiscãpa de ea / cum nu poþi scãpade moarte”. Sentimentul cã totul afost scris ºi cã trãim, parazitând ºiparazitaþi cumva de scriseleantecedente, e însã deviat aicispre un soi de bucurie provocatãde „paralizia reflexivã”, deabandonul în voia procesului deconvenþionalizare a experienþeleorde viaþã, cumva mai confortabile,mai comode, acceptate ca fireºti.

De facturã parabolic-alegoricãeste ºi ciclul de mici poeme înprozã, de accent ref lexiv-sapienþial, amintiri din închisoare.Vorbeºte aici un încarcerat peviaþã, în decor stilizat-medieval, defortãreaþã la margini de mare,oarecum resemnat cu condiþialui ºi constatând, în reflecþiiautoironic-relativizante un destinpecetluit, de prizonier: celula încare suferã acum în anonimat vadeveni cândva, gândeºte, nu fãrãironie, deþinutul, un loc deereferinþã, vizitat de turiºti;pescãruºii care ar putea treceprintre gratiile celulei nu o facniciodatã, însã lucrul nu e grav,cãci n-ar putea aduce prizonieruluidecât acelaºi peºte de mare pecare îl primeºte ca hranã ºi dinpartea închisorii; mesajul primit într-o pâine, indescifrabil, e pãstrattotuºi, cu gândul cã ar conþine „cineºtie ce mesaj vital”, care va

rãmâne, însã de nedecriptat, inutil;niºte mari zgomote subteraneprovoacã doar temporar curio-zitatea puºcãriaºului, care re-nunþã sã le cerceteze cauza, deteamã cã va descoperi chiar iadul,mai rãu desigur decât starea saactualã; un tovar㺠de celulã, decare e legat, ca într-un filmcelebru, cu un lanþ, refuzã ideeaevadãrii alãturi de negrul pe caree silit sã-l accepte ca tovar㺠desuferinþã în codiþii de detenþie...Sunt mici „înscenãri” elocvente,concentrate povestiri edificatoare,insinuând nota de absurdexistenþial oarecum „domesticit”,îmblânzit în jocul relativizant alreflecþiei.

Trecutul poate fi, aºadar, poate,o „sãrbãtoare” doar în mãsura încare cheamã la reconstrucþiievocatoare, la înscenãri fanteziste,la unicul ceremonial al unei imaginaþiicare, însã, nu se dovedeºte maideloc compensatoare. Ironia, nuscutitã de un sentiment demelancolie, irigheazã discretaceste poeme pseudo-festive,invitând mai degrabã la meditaþiadezabuzatã asupra unora dintresensurile fundamentele ale vieþiinoastre de prizonieri vieþuitori întrefantasme precare, printre ficþiuni decare, iatã, ne putem detaºa la modulmai mult sau mai puþin„postmodern”. Rãmâne însã,tulburãtoare, o micã notã de mister,de suspensie a faptului narat oriînscenat, de indecizie productivãpentru emoþia liricã.

39

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

Într-un sens mai general, toatecãrþile sînt bune, în mãsura în carene învaþã cîte ceva, mai mult saumai puþin, ori ne încîntã prinfrumuseþea lor, mai mare sau maimicã. Dar cele mai bune dintre elese dovedesc, în ultimã instanþã,acelea care stimuleazã o gîndireoriginalã sau sentimentele cele maiproprii ale cititorului lor. Oasemenea carte este ºi Literaturaîn pericol a criticului francez deorigine bulgarã Tzvetan Todorov(Editura Art 2011, traducere ºipostfaþã de Luigi Bambulea).Pornind de la experienþa sa demembru în Consiliul Naþional alProgramelor din învãþãmîntulliterar, autorul deschide în fond odiscuþie cu mizã mult mai maredecît aceea a scopului pragmaticimediat.

Cea dintîi constatare semna-leazã eroziunea interesului pentruliteraturã, de la liceu pînã lafacultate. Cauza ar fi deplasareaatenþiei de la substanþa umanã aoperelor la tehnologia lor artisticã,de o manierã atît de accentuatãîncît, în ºcoalã, s-ar studia mai multcritica decît obiectul ei: „Citindpoeme ºi romane nu ajungem sãreflectãm asupra condiþiei umane,asupra individului ºi a societãþii, aiubirii ºi a urii, a fericirii ºi adisperãrii, ci asupra noþiunilorcritice, tradiþionale sau moderne. Laºcoalã nu sîntem învãþaþi desprece vorbesc operele, ci despre cevorbesc criticii.” (pp. 18-19). Or,dupã opinia lui Tz. Todorov,cunoaºterea nu e scopul, ci numaimijlocul prin care abordãm creaþiileartistice. Important ºi chiar decisivar trebui sã fie a parveni la sens,la adevãr, la realitatea existenþialã:„Cunoaºterea literarã nu e un scopîn sine, ci una dintre cãile regalece conduce la împlinirea fiecãruiadintre noi.” (p. 25). Teoreticianulfrancez recunoaºte cã, împreunãcu Gérard Genette ºi sub impulsulmetodologiilor formale promovatede structuralism, ºi-a adus elînsuºi o contribuþie foarte influentã

Deschiderea spre lumeThe Openess to the World

la orientarea studiilor literare spreaspectele ºi „proprietãþilediscursului” ºi spre „relaþiaelementelor operei între ele”. Darpoeticianul, devenit cu timpul oredutabilã autoritate în materie, þinesã precizeze cã, în concepþia lui,aceastã abordare internã trebuiaîntregitã întotdeauna printr-unaexternã, adicã prin „studiulcontextului istoric, ideologic,estetic” (p. 27), pe care în definitiv

nu-l avea în vedere nici tradiþiauniversitarã a istoriei literare,preocupatã mai cu seamã deetiologia operelor ºi mefientã înraport cu problematica sensului,întrucît „nu considera literatura caîntruchipare a unei gîndiri ºi a uneisensibilitãþi, nici ca o interpretarea lumii” (p. 29). O atare viziune, darmai ales evoluþia structuralistã ºipostructuralistã au produs în celedin urmã trei tendinþe periculoase(formalism, nihilism, solipsism),care par sã reprezinte pentruTodorov o fundãturã a cercetãriiliterare actuale, cu consecinþeregretabile asupra învãþãmîntuluifilologic ºi asupra relaþiei elevilor ºistudenþilor cu obiectul sãu.

Pentru a demonstra însã cã

aceastã situaþie este departe de afi normalã, autorul nostru recurgela o expertizã istoricã ºitraverseazã cîteva epoci, de lailuminism pînã în prezent,extrãgînd din lecþia lor concluziacã, cel puþin pînã la romantism, nua existat efectiv nici o rupturã întreliteraturã ºi realitate. Aceasta s-amanifestat abia la începutulsecolului XX, care va înregistraincontestabil adevãratul ºiintegralul triumf al autonomismuluiestetic. Terenul a fost desigurpregãtit mai dinainte prin micimutaþii ºi deplasãri de accent: dela imitaþie la creaþie, de la util laestetic, de la producere lareceptare, de la artist ca demiurgla operã ca microcosm ºi obiectde purã contemplaþie ºi de laadevãr ca adecvare la adevãr cadezvãluire. Însã concepþia care aprezidat de departe înþelegereafrumuseþii, anterior secolului trecut,a fost neîndoielnic una a identificãriiacestei frumuseþi cu sensul ºi cuadevãrul existenþial. Nu se poatevorbi de „poezie purã”, ea estenecesarmente „impurã”, „cãci eaare nevoie de idei ºi de valori, or,acestea nu îi aparþin în modpropriu” (p. 54), observã Todorov,comentîndu-l pe BenjaminConstant, cel dintît poate care, la1804, a folosit formula „artã pentruartã ºi fãrã alt scop” (p. 53).Asumarea adevãrului de cãtrecreaþia artisticã nu duce la nici oconfuzie cu ºtiinþa ºi cu filosofia,pentru simplul motiv cã adevãrulestetic este sensibil ºi particular, întimp ce adevãrul individual estedimpotrivã abstract ºi universal.Acesta din urmã se bucurã deprestigiu întrucît poate fi recunoscutºi acceptat imediat, cîtã vreme celartistic are nevoie, spre a fiomologat, de consensul public ºide verdictul istoriei. Literatura „nuformuleazã un sistem de precepte”,dar „adevãrurile incomode – pentrugenul uman cãruia-i aparþinem, oripentru noi înºine – au mai multeºanse de a fi exprimate ºi înþeleseîntr-o operã literarã decît într-olucrare filosoficã sau ºtiinþificã” (p.76).

Este foarte instructiv, semnifi-cativ ºi chiar reconfortant de a-ldescoperi pe faimosul poetician alanilor ’60-’70 fãcînd acum (în 2007)

Florin Mihãilescu

40

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E apologia deschiderii spre lume aliteraturii ºi blamînd recluziunea înformalism ºi tehnicism sofisticat.Pentru cã influenþa a venit dindirecþia cercetãrii în practicaînvãþãmîntului, se impune o refontãmai hotãrîtãîn cea dintîi spre a oreîmprospãta pe cea din urmã. ªiar fi de aºteptat de asemenea ºi oîntoarcere a creaþiei înseºi cu faþacãtre existenþa umanã, întrucîtformalismul a invadat-o ºi aîndepãrtat-o grav de public. Oeliberare a literaturii „din corsetulsufocant în care e închisã” „arputea elibera, la rîndu-i, critica,spre orizonturi mai largi, scoþînd-odin ghetoul formalist care nu îiintereseazã decît pe alþi critici ºideschizînd-o marii dezbateri deidei la care participã întreagacunoaºtere a omului” (p. 86).

Este însã aici o supoziþiedilematicã ºi totodatã paradoxalã,care presupune ºi o altã soluþie. Nuîncape îndoialã cã TzvetanTodorov are perfectã dreptate sãreproºeze procesului de învã-þãmînt caracterul scolastic alcunoaºterii unor concepte de teorieliterarã, cu neglijarea sau chiarabsenþa oricãrei interpretãri aviziunii operelor asupra lumii.Eroarea stã însã, dupã pãrereanoastrã, în maniera de aplicare anoþiunilor de analizã formalã ºi detehnologie discursivã, privilegiind– cel puþin în ºcoalã – planul„mijloacelor de expresie” (figuri destil, tropi etc.) ºi eliminînd dinatenþia expertizei estetice planulconfiguraþiei universului imagi-nar. Aºa se face cã discuþia cuprivire la substanþa operelor sedesfãºoarã la nivel de ideiabstracte ºi nu de semnificaþiiconcrete ale viziunii artisticeasupra lumii. Or, literatura nuvorbeºte desigur în limbajintelectual, ci prin sugestii ºireverberaþii conotative, aleconstrucþiilor ei ficþionale, fie lirice,fie narative. Nu numai stilisticatextului conferã esteticitate, ci ºi –într-o mãsurã cel puþin egalã –modul de configurare a universuluiimaginar. Cu alte cuvinte, analizaesteticã, aplicatã atît planuluilingvistic al formei externe a operei,cît ºi planului ficþional al formei saleinterne, echivalentã cu viziunea,poate legitima utilizarea instru-

mentelor teoretice ºi, deci, înprincipiu, orice tip de abordareconceptualã, cu condiþia obliga-torie de a se înscrie în parametriiacestei analize. Avînd în vederecã opera se exprimã numai prinviziune, pãtrunderea corectã însubstanþa ei ºi examinareasensului ºi adevãrului sãu nu sepot efectua decît prin intermediulanalizei estetice ºi, prin urmare, pecalea inevitabilã ºi singurãrevelatoare a aplicãrii directe ºipermanente a tuturor procedeelorºi noþiunilor de analizã formalã.Pericolul cãderii în formalismul „însine” este înlãturat astfel de prizateoriei la obiectul sãu. Credemaºadar cã nu separareaconceptelor de aplicaþia lor ºi niciinterpretarea substanþei operei înabsenþa suportului sãu estetic, cidimpotrivã o implicare completã,deschisã ºi cît mai pragmaticã aambelor versante ale creaþiei arputea fi soluþia problemei, pe carepe bunã dreptate o ridicã TzvetanTodorov în foarte oportuna luicarte.

Meritul cu totul respectabil alautorului constã în gestul însuºi dea fi atras atenþia asupra riscurilor

cantonãrii într-un tehnicism îngust,uscat, sofisticat ºi fãrã orizont,care ameninþã sã secãtuiascãliteratura de vitalitatea ºi deplenitudinea ei umanã ºiexistenþialã în genere. Iar meritul ecu atît mai mare cu cît aparþineunui vechi ºi veritabil campion alpoeticii structuraliste. Sã nuaruncãm însã odatã cu apa ºicopilul din copaie. Nici tehnicitatefãrã sensul ei interior, dar nici sensfãrã tehnicitatea lui organicã. ªi sãnu uitãm o vorbã, pe care ne places-o repetãm ori de cîte ori avemocazia: nimic nu e mai practic decîto... teorie bunã.

Spirit reflexiv remarcabil,Tzvetan Todorov n-ar fi în-dreptãþit sã ne contrazicã, mã-car în principiu, chiar dacã evo-luþia lui poststructuralistã l-aorientat spre antropologie.Literatura este bineînþeles ºi eao formã de umanitate, dar unaspecialã, irevocabil esteticã, pecare nici o abordare, her-meneuticã ori ba, nu o poateeluda, indiferent de ce motiv arinvoca, decît cu preþul mult preagreu al desconsiderãrii speci-ficului ºi identitãþii sale.

41

Cea mai recentã apariþieeditorialã a Sandei Cordoº(Lumi din cuvinte. Repre-zentãri ºi identitãþi înliteratura românã postbe-licã, Cartea Româneascã,2012) este deopotrivã oexcelentã revenire dupã operioadã de relativã tãcereeditorialã (dar la fel deintensã activitate publi-cisticã) ºi o reîntoarcere latemele care constituie„nucleul dur” al preocupã-

rilor ei: profilul aparte pe care îl primeºte realismulsocialist în cultura românã, confruntãrile literaþilorromâni cu presiunile ideologice, întâlnirea dintreliteraturã ºi crizã, dintre literaturã ºi totalitarism,strategiile ingenioase de supravieþuire culturalã.

Ca ºi celelalte cãrþi ale Sandei Cordoº, dar multmai programatic, Lumi din cuvinte este oimpresionantã pledoarie pentru literaturã, construitãmeticulos ºi cu perspectivele cele mai diverse, în carerecunoaºtem acelaºi apetit pentru panoramare ºisintezã din volumul de debut. Sanda Cordoº propuneindirect o panoramã concisã ºi precisã a fenomenelorcheie ale literaturii române postbelice, o hartã ce sereveleazã treptat prin câteva secþiuni tematice cestrãbat transversal trei decade cruciale: „obsedantuldeceniu”, anii ́ 80 ºi anii ́ 90. Preferinþa pentru acestedecade nu e deloc întâmplãtoare ºi ajutã indirect laformularea demonstraþiei despre forþa mereusurprinzãtoare a literaturii, dar ºi pentru decantareaunor fenomene ºi reacþii interesante, pricinuite deîntâlnirea dintre literaturã ºi crizã. Sunt trei decenii încare procesul creator se confruntã cu forþeleexterioare care ameninþã sã-l sufoce din direcþiidiferite: imperativele realismului socialist în anii ´50,cenzura ºi adânca noapte totalitarã în anii ́ 80 ºi forþelecentrifugale ale noii libertãþi în anii ´90. Într-adevãr,reprezentãrile capãtã o limpezime de cristal tocmaiîn perioadele de crizã acutã, iar funcþiile ºi rosturileliteraturii sunt chemate la apel mai evident ca oricând,transgresând teoretizãrile spre manifestãrile concreteºi devenind o strategie crucialã a supravieþuirii.Aceasta e ºi ideea coagulantã a unui întreg programcritic al autoarei, ce se regãseºte într-o formulareteoreticã în primul capitol al cãrþii, unde literatura este

perceputã ca o cale de cunoaºtere a umanului(„document antroplogic”, sintagma lui Pageaux), cao cale regalã pentru a face arheologia mentalã a uneiepoci. Cu toate acestea, imperativul principal alautoarei este tocmai de a pleda pentru autonomialiterarului, a valorii artistice, de a demonstra, aºa cumo fãcuse ºi în Literatura între revoluþie ºi reacþiune,cã literaritatea nu poate fi destructuratã într-o operãde valoare de niciun factor exterior, nici chiar depresiunea unui regim totalitar, cã literatura trebuiestudiatã ca ansamblu autonom, nesubsumabil altordomenii (p.14) ºi cã forþa literaturii rãmâne intactã, înpofida oricãror încercãri de aservire a ei. Studiile dinacest volum vor argumenta aceste idei în cele maidiverse chipuri, chiar ºi printr-o confruntare din careliteratura pare sã fi ieºit învinsã temporar, cea curealismul socialist.

Lumi din cuvinte rãspunde aproape simetric uneicãrþi apãrute aproape cu zece ani în urmã (În lumeanouã), deplasând accentul de pe analiza minuþioasãa „cãrþilor supravieþuitoare”, a jurnalelor sau asemnelor unei noi literaturi spre schiþarea unorpanorame critice a unor fenomene cheie din deceniilepostbelice, de la confruntarea scriitorilor cu poncifelerealismului socialist pânã la imaginarul exilului sau alevadãrii din închisoarea totalitarã. Studiile redauperfect miºcarea de pendul dintre politic ºi literar, dintrecomunism ca prezent continuu ºi comunism ca trecutreprezentat într-o literaturã a noii lumi libere, odescriere precisã a ritmurilor unei literaturi asaltatede istorie. Parcursul hermeneutic din volumul de debutsau din Lumea nouã se regãseºte ºi aici deja ritualizat:incursiunea începe de la datele istoriei obiective, dela marile evenimente, dinspre marile angrenaje,continuându-se spre documentele epocii, sprereacþiile din epocã ale scriitorilor, apoi spre memoriileconcepute ulterior, ºi în final spre reprezentarealiterarã a comunismului. Primul studiu (Ideologiarealismului socialist în România) oferã câteva tipologiibine conturate în funcþie de atitudinile scriitorilor faþãde realismul socialist în anii ´50, o departajarefuncþionalã în cadrul categoriei scriitorilor care aususþinut realismul socialist, „stegarii”, cei care auparticipat nemijlocit la implementarea realismuluisocialist (Ion Vitner, Nicolae Moraru, Beniuc etc) ºi„corifeii”, scriitori consacraþi care au girat cu numelelor noul program, cu accent pe cazul singular al luiArghezi, la aceºtia adãugându-se noua generaþie a„înnoitorilor”, scriitorii tineri care au cãutat diverse breºepentru a depãºi doctrina (Marin Preda ºi PetruDumitriu). Stranietatea ºi caracterul sumbru al„obsedantului deceniu” transpar dintr-un capitoldedicat „tãcutului semn de întrebare” care îl reprezintãsoarta unei scriitoare moderniste în noua lume decoºmar: Hortensia Papadat-Bengescu. Un capitolcare dovedeºte cu prisosinþã talentul cvasi-narativde a însufleþi un moment special de cotiturã în istoriacomunismului (anul 1956), de a contura povesteapalpitantã a unui Radu Cosaºu în acelaºi an ºi de ailustra puterea enormã a cuvântului este cel intitulat1956: calendarul oficial. Esenþialã pentru înþelegerearolului ºi locului literaturii într-un regim totalitar este ºi

Microistoriilesupravietuirii prinliteratura

,)) )))

Andrei Simuþ

Literature as an AlternativeHistory of Survival

SANDA CORDOª

Cartea Româneascã,2012

LUMI DINCUVINTE

Reprezentãri ºi identitãþiîn literatura românã

postbelicã

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

42

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

à problema lecturii clandestine pe timpul comunismului,dovedind implicit un fapt paradoxal, cã lectura ca faptexistenþial a avut loc tocmai atunci când putea deveniºi probã grea la dosarul penal. Alte douã eseuripuncteazã douã aspecte importante pentru schiþaunui imaginar românesc din timpul comunismului: Italiaca imagine paradigmaticã pentru reveriile scriitoruluiromân captiv în totalitarism ºi modul cum e receptatãRomânia de cãtre scriitorii germani originari dinRomânia. Funcþionale clasificãri ºi tipologii suntformulate ºi pentru perioada postdecembristã, încapitolul despre „romanul identitar”. Sanda Cordoºdistinge între „artiºtii memoriei”- cei din generaþia demijloc precum Bogdan Suceavã, Dan Lungu, FlorinaIlis sau Filip Florian ºi cei „împotriva memoriei”- falangamai tânãrã a douãmiiºtilor (Adrian Schiop, Ceciliaªtefãnescu etc). În confuzia care mai subzistã încãîn privinþa romanului actual ºi a orientãrilor sale, rareoris-a formulat mai clar tematica sub care pot fi reunitenenumãrate romane de azi ºi anume problematicaidentitãþii, tipologia romanului identitar, a cãreiexponenþi sunt, în opinia Sandei Cordoº, romancierica Bogdan Suceavã, Florina Ilis sau Petre Barbu.Analiza trilogiei Orbitor demonstreazã ieºirea luiMircea Cãrtãrescu din orizontul postmodernismului,interpretare justã ºi aproape singularã în contextulreceptãrii acestui roman, accentuând tocmaidimensiunea metafizicã, „natura evanghelicã” a cãrþii.Tabloul vast al raporturilor dintre literaturã ºi politic,între totalitarism ºi viaþa intimã a individului pe carecartea îl schiþeazã ar fi fost incomplet fãrã analizaromanelor Gabrielei Adameºteanu (în specialProvizorat, comparat cu Pupa russa de GheorgeCrãciun) din penultimul capitol (Doamna Bovary dinRomânia socialistã).

Lumi din cuvinte face din cronologia cunoscutã aistoriei literaturii postbelice o naraþiune palpitantãdespre supravieþuirea literaturii, fiecare capitol avândca reper un moment al macroistoriei pe care îl plaseazãîn umbra istoriilor ºi istorisirilor conturate de trãirilemartorilor epocii (de obicei literaþii înºiºi), construindu-se ca o singularã ºi originalã pledoarie pentru creaþialiterarã ca fapt existenþial ºi pentru lecturã ca mod dea fi în lume, ambele constituindu-se într-o marcã aparte(tematicã ºi stilisticã) a cãrþilor Sandei Cordoº.

O privire peste umãrspre minimalismul româ-nesc, la aproape zece anide la acreditarea formulei,e menitã sã-i restrângãarealul la experienþacâtorva poeþi. Pe mãsurãce trece timpul e tot maievident cã, alãturi de DanSociu, mult discutat cuvolume precum „Borcanebine legate, bani pentruîncã o sãptãmânã” sau„Cântece excesive”, se

impune drept ºef al minimalismului (dacã formula însine nu e paradoxalã), un poet marginal, încã nuîndeajuns asimilat de „canonul” douãmiist. Recentulvolum al lui Khasis, „Pe datorie”; publicat de Casa dePariuri Literare, e un remake (constituit din poememai vechi ºi noi), menit însã sã dea o imagine aproapecompletã asupra unuia dintre cei mai originali poeþiactuali.

Nimic notabil, într-adevãr, în „poezia de toatezilele” a lui Khasis. Doar cã poetul mizeazã, prinreferinþele temporale detaliate, pe o retoricã ajurnalului. Dacã într-un jurnal adevãrat evenimentelepresupun o oarecare continuitate logicã, aici, ele sepierd indistinct, „când în a.m., când în p.m.”. Volumulpãstreazã, însã, aparenþa jurnalului, întrucât ne vârãsub nas, încã de la început, cartea de vizitã apersonajului: „deþin un plex / încã nu am o bibliotecãnici mãcar douã sute de cãrþi am / un început deprostatã ºi-o maºinã de scris fabricatã în 75 /þãcãnitoarele înþepãturi în treizeci de ani de derutã /þac þac þac þac khasis adevãru-i cã nu poþi scrie cândvrei / nici nu te preocupã soiul ãsta de evoluþie”. Maiaflãm, la fel de lapidar, cã numitul Khasis locuieºte încomuna Chesinþ, cã a fost pãrãsit de iubitã, sau cãfratele sãu e internat la nebuni. „Întãmplãri” banale înfond, care ar fi putut glisa uºor în capcana truismului,subiectele principale devin pregnante printr-un joc deperspective bine condus. Recurenþa scenelor, reluatela nesfârºit în cadre diferite, atribuie versurilor otonalitate ritualicã, formulând, totodatã, o hartãcoerentã – ºi o plasã densã - a obsesiilor poetului. Înimaginarul amorf al realitãþii, capãtã relief câtevaexperienþe privilegiate, care pot fi recompuse, ca într-un joc de puzzle, prin îmbinarea episoadelor.Continuitatea semanticã ºi evoluþia personajelor suntatât de atent construite, încât „Pe datorie” poate fi cititca un microroman. Plasându-se în gradul zero alrealului, poetul de tip nou nu e un abstractizant, ci

Grand Minimalism

Minimalismul deanvergura

)) )))

Alex Goldiº

T. S. KHASIS

Casa de PariuriLiterare, 2012

PE DATORIE

43

creeazã, ca prozatorul, o psihologie ºi o gesticulaþieumanã.

Din diferitele episoade disparate se încheagãpovestea unei persoane care trãieºte în permanentãdefazare faþã de realitate, atât în plan social,instituþional („m-am uitat ºi eu la mine în acte / n-amfãcut mare brânzã / morþii au ºi ei acte animalelecasele toate-s înregistrate undeva / tre sã existe învreun dosar în vreo condicã o semnãturã de-a / tateice confirmã cã el este tatãl meu / iar eu sunt fiul lui”),cât ºi în plan afectiv. Unul dintre cele mai bune pasajedin carte surprinde tocmai apariþia sentimentului desingurãtate: „când am recitit poemul cu sconcºi al luilowell / mi-am amintit cã prima noapte în care amdescoperit / cã sunt singur / s-a petrecut într-un blocde patru etaje / într-o baie / atunci s-a pornit maºinãria/ pe întuneric / sub / luna de culoarea urinei”. Singurelemomente de reîncãrcare a bateriilor sufleteºti intervinîn micile ritualuri zilnice, devenite topos-uri ale poezieilui Khasis – redate serios, dar ºi parodic, înconversaþiile cu Laura: ascultarea piesei „Alive” dePearl Jam, vizionarea documentarelor cu maimuþe,schimbul de sms-uri. Plus, trip-ul cu plecarea în Mexic,alãturi de ºatena în Cadillac. În general, deºi are oexistenþã banalã, personajul lui Khasis poartã,deasupra capului, ca un personaj de comicbook, obulã fantasmaticã în care i se pot citi visurile ºidorinþele îndepãrtate.

Cã tot veni vorba de comicbook, întregul volumare aspectul unei cãrþi cu poze. A scrie poezieînseamnã, pentru T.S. Khasis, a retuºa cât mai exact,din memorie, un cadru real: „în serile când fumul deþigarã / se depune ca un poem bun refac un nas obãrbie o expresie / facialã”. Ridicarea la putereafabulosului se realizeazã printr-o permanentãfotografiere din unghiuri diferite, care transformãscenele respective în experienþe pline, fondatoare.Douã sunt evenimentele decupate nonstop de liricalui Khasis: relaþia cu Laura ºi imaginea fratelui de lasanatoriu.

Cea mai mare pondere „epicã” o au imaginilecare pun în scenã relaþia cu fosta iubitã. În poemul II,personajul propune, ca într-o naraþiune pe bune, unscurt rezumat, o expoziþiune ca la carte: „doi ani larând am trimis scrisori / tipei pe care o iubeam / amrãmas cu creierii vraiºte / ea a rãmas în austria / îmidã mesaje cam o datã pe sãptãmânã”. ªi dacã nune-am fãcut încã o idee despre cum aratã acestemesaje, poemele lui Khasis oferã destule mostre –reinterpretate, fireºte, ironic ºi afectat: „aici am detoate, viaþa-i miºto ºi-mi place de heider. dã / ºi tu la ofacultate ca oamenii ºi nu te mai lãsa / impresionat dedocumentarele cu maimuþe ºi de piesa / aia a lui pearljam – alive. aºa o sã-þi creascã barba / ca la scriitoriºi nu mã mai ruga sã revin cã / nu mã mai întorc”.Sms-urile Laurei, care scurtcircuiteazã constantdiscursul poemelor, fac aluzii, indirect, la preocupãrilebãrbatului pãrãsit – ºi rãspund, în oglindã, altorfragmente din microromanul lui Khasis. Un astfel demesaj menþioneazã, în treacãt, scena avortului pe carepoetul o va detalia, câteva pagini mai încolo, în celmai bun pasaj al volumului: „respiraþia copilului pe

care-l doream încã mai abureºte / geamuriledormitorului / o vreme þi-a crescut burta câtdumnezeu / ºi asta / îmi aminteºte de primul tãu avortexecutat pe ultima sutã de metri / la arad când nudeosebeam þipetele tale de þipetele / altor femei / toateþipaþi la fel / dupã avort aveþi aceeaºi faþã desfiguratãºi suptã / la toate ca la marþieni”. Pânã la finalulpoemului, relaþia dintre personaj ºi Laura dobândeºteo profunzime neobiºnuitã prin readucerea în prim plana experienþelor decisive, dar ºi prin notaþii caredetaliazã psihologia celor doi: „eu dacã plouã înklagenfurt ea dacã e soare la chesinþ / regretele sepierd în buletine meteo / le acceptãm cu feþe destulde senine / destinºi la nivelul pielii destinºi în plex /nebãgând în seamã eu cel puþin forfota / iscatã înnoi de propriile glasuri”. De altfel, acuitateaobservaþiei psihologice, dar ºi a mimicii sau agesturilor – plasate, de obicei, în contul construcþiilornarative – devin, prin excelenþã, instrumentelelirismului lui Khasis.

„Fotografiile” cu Laur, fratele ajuns la sanatoriu,sunt, probabil, cele mai impresionante – nu prin violenþainstantaneelor, ci prin miºcarea savantã a cadrului dereferinþã. Dacã în poemul VIII, visul lui Laur de a deveni„medic la new york”, era – dintr-o perspectivãexterioarã – deconstruit pas cu pas, poemul XXV neoferã un insight al psihologiei nebunului, în care bulaimaginarã devine realã: „dacã ai libertatea sã urli dincând în când / nu-i chiar rãu sã rãtãceºti prin ospiciu/ dupã câteva urlete ieºi pe arterele din new-york /alergând în neºtire ºi nimeni nu te mai poate prinde /de fapt nimeni n-are de gând sã te prindã - / în acestecitadele construite stradã cu stradã / parc cu parczgârie-nori cu zgârie-nori / într-o bucãtãrie rece saupe-un pat de campanie / oamenii trec unii prin alþii cuuºurinþa unor corpuri de apã”.

Asimilând aproape toate etapele creaþiei luiKhasis, „Pe datorie” reîntregeºte, în fond, oexperienþã. Cãci obsesiile ºi angoasele de tot soiulîncep sã se resoarbã într-o blazare tot mai vizibilã.Ciclurile „date personale” ºi „robinson”, cele mairecente, configureazã printre rânduri – la fel ca în„Instituþia moartã a poºtei” (Ionuþ Chiva) –,sensibilitatea unei bãtrâneþi premature, în care funcþiilevitale de altãdatã ale trupului sunt suspendate. Lucruexprimat, cum altfel la Khasis, direct ºi fãrãmenajamente: „am început sã am azi 31 de ani/ ºi mi-am mãsurat scula: 15, 9 cm./ unii o au sub 15, 9 darîºi fac treaba mai bine./ eu aº fi vrut s-o am atât demare/ încât sã-ncapã într-o husã/ ºi-o studentã laconservator înnebunitã dupã mine”.

Volumul rãmâne reprezentativ pentru metoda„realistã” a poeziei româneºti din ultimii ani,impunând, cred, ºi un cod diferit de lecturã. Forþaunui asemenea lirism nu provine din stridenþaimaginilor, ci din suprapunerea lor prin alternareapunctelor de vedere. Dacã vom cãuta scenã cuscenã, s-ar putea sã nu gãsim, într-adevãr, altcevadecât prozaism. Dacã practicãm, însã, o lecturã înrelief, vom da peste un realism foarte dens, stratificat,care suplineºte cu brio fantasmaticul poezieiabstracte.

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

44

Inside the ArchivesÎn arhive

Între atâþia cutre-ierãtori ai arhivelor pânã decurând închise aleSecuritãþii, în cãutareaelucidãrilor cu privire latrecutul scriitorilor, IoanaDiaconescu se distinge înprimul rând printr-o mãr-turisire despre specificulacestei strãdanii pe carealþi autori îl trec sub tãce-re. În deschiderea volu-mului Scriitori în arhiveleCNCSAS (Bucureºti, Fun-

daþia Academia Civicã, 2012, 424 p.), cercetãtoareamenþioneazã pericolele la care se expune astfel unexplorator al trecutului: „… sã subliniez dificultateastudierii documentelor de arhivã, datorate inerenteiacumulãri, în timp, a mucegaiurilor, fungilor, bacteriilor,stafilococilor, bacililor, acarienilor, nu îl ultimul rând aprafului pe care hârtia îl absoarbe. Toate aceste«produse» ale arhivei lasã, pe viaþã, urme directproporþionale cu timpul petrecut în cercetareadocumentelor ºi reclamã un efort susþinut din parteacercetãtorului. Studiul unei arhive de acest fel, pentrua fi fãcut cum se cuvine, trebuie asumat pe viaþã” (p.8).

Semnalarea aduce în discuþie alte dificultãþi decâtcele cu care ne-am obiºnuit: greutatea de a dibuidocumentele cãutate ºi socotite relevante, lipsa uneiclasificãri sau retragerea lor pentru „numerotare”,obstrucþiile cerberilor vigilenþi cu memoria colectivãºi deloc dornici sã ajungã pe mâna cuiva neagreat(de ce ar trebui, oare, ca insul interesat de mãrturii sãfie simpatic, empatic cu paznicii tezaurului etc.?!). Deastã datã, nu este vorba nici de boala misterioasãcare l-a condus pe Carter, descoperitorul mormântuluilui Tutankamon, în eternitate, dar nici de simpla – deºiredundanta - ºicanã birocratic-poliþieneascã ce teîntâmpinã, prin tradiþie, la intrarea în fondurilearhivistice… Este, dimpotrivã, vorba despre o realitatea cercetãrii urmelor de odinioarã: boala; rinita alergicã;feluritele tipuri de alergii (la propriu, pe lângã celeînregistrabile la figurat); astmul, sufocarea…

Nu ºtiu sã se fi gãsit remedii, fie ºi parþiale, înfaþa acestei provocãri care diminueazã masiv poftade cercetare arhivisticã a istoricului. Dar dacã nici nuse cautã, este ºi din pricina pudorii care îl împiedicãpe cel atacat de micro-organismele vieþuitoare princolbul depozitelor sã vorbeascã despre acest neajunsnu tocmai neglijabil. Alchimia sufleteascã presupuneînsã mutaþii mai ample decât simpla dinamicãelementarã a pudorii. Din cele spuse de IoanaDiaconescu rezultã cã alte resorturi pot submina grijade sine ºi de sãnãtatea proprie a omului. Dupã cum

IOANADIACONESCU

Fundaþia AcademiaCivicã, 2012

SCRIITORI ÎNARHIVELE

SECURITÃÞII

Ovidiu Pecican

continuã mãrturia, starea care se poate instalacombinã simptomatologia interioarã cu cea exterioarã,deja amintitã: „Nu de puþine ori, în aceºti 11 ani, amvrut sã renunþ. Sau sã fac o pauzã. Diferitele maladiispecifice muncii de cercetare în arhive îºi începuserãatacul destul de violent. Era «botezul focului». Dartrebuia sã continuu, orice s-ar fi întâmplat. Îmi asumamoboseala, ºocurile emoþionale resimþite la fiecarerevelare a adevãrurilor, revenirea obstinatã asupradocumentelor ce soseau uneori ºi dupã ani întregi deaºteptare, starea de melancolie ce mã nãpãdea dupãorele de lecturã în arhivã, când, în drum spre casã,toate miºcãrile corpului meu, de la mers pânã lamiºcarea braþelor, erau încetinite, parcã, de un calmdepresiv de care nu mã mai puteam desprinde oreîntregi” (p. 8).

Se observã asumarea unei poziþionãri eroice –motivatã, de altfel, prin calitãþile necesare pentru acontinua în faþa numeroaselor obstacole de multefeluri, pe care le presupune accesul la litera ºi spirituldocumentului. Ea este, în parte, vinovatã deabandonarea vigilenþei necesare autoconservãrii. Darºi, poate, depresia pe care contactul cu ubicuaînchisoare care este o societate confruntatã cumecanismele dictaturii ºi ale terorii o instaleazã, cape o grea apãsare sufleteascã, asupra celui care seconfruntã, dintr-o datã – iar apoi metodic – cu enormaºi sofisticata maºinãrie opresivã menitã sãzdrobeascã suflete ºi vieþi.

Din pãcate, verdictul autoarei nu lasã loc deîndoieli: „Toate acestea au rãmas, în parte, denevindecat… ºi mi le asum spunându-mi cã dacã eiau avut parte de atâta suferinþã, era necesar ca, alãturide ei, sã mi se schimbe cursul vieþii. Totul a venit dela sine, aºa cum, intrând într-o pãdure, este neapãratnecesar s-o strãbaþi pe toatã ca s-o cunoºti cuadevãrat…” Mi ritrovai per una selva oscura este,desigur, un semn iniþiatic ºi dubitativ, dar nu se cuvinesã devinã marca distinctivã a destinului exploratoruluide documente…

În ce mã priveºte, refuz sã particip la convingereaautoarei cã destinul celui care studiazã distrugereaeste sã fie, la rândul lui, distrus. Dimpotrivã, conformunei bune logici compensatorii, cel care are merite înacest domeniu ar trebui sã fie recompensat, nicidecumdamnat. Opera lui este de salubrizare, de asanaresocialã ºi eticã, de restaurare a adevãrului, apertinenþei criteriilor ºi categoriilor morale.

Chestiunea ar merita dezbateri de specialitate,fiindcã întrebãrile se bulucesc: este munca decercetare istoricã toxicã? Dacã da, cât anume? Arenevoie istoricul – mai mult decât alþii – de consultanþã(susþinere) psihologicã? Dar de consultanþã medicalãîntr-un sens mai general (controlul funcþionãriiorganismului pe diversele lui tronsoane)? Poate învãþaistoricul cercetãtor ceva din experienþa medicilor carevin permanent în contact cu bolile dar au propriilemijloace de autoprotecþie psihologicã ºi corporalã?

Nu glumesc cu nici un chip, sã fiu bine înþeles.Chestiunea este cât se poate de serioasã ºi, dreptsã spun, îmi apare chiar ca fiind centralã dincolo desubiectul – de mare interes – al conþinuturilor specifice

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

45

ale cãrþii. Cum nu am însã de gând sã intru aici îndiscuþia despre cât de vinovaþi sau de nevinovaþi erauscriitorii supravegheaþi de Securitate, atunci, dinperspectiva mea, astãzi, din perspectiva, „organului”,atunci, sau din perspectiva lor înºiºi, în epocã, insistmai ales asupra chestiunilor de dincoace de ramã:cine parcurge, selecteazã, triazã, reformuleazã ºimediteazã, ºi, mai ales, cu ce preþ? Desigur, rãmânesemnificativ dacã Marin Preda a fost mai mult saumai puþin implicat în avatarii colaboraþionismului. Deºi,un anume poet de curte, ºtiut ca fiind un intim alputernicilor zilei ºi, în multe privinþe, un zbir în manierãnomenklaturistã, a prezentat în detaliu, la televizor,cu câþiva ani în urmã, propriul dosar de urmãrit, ca peun alibi de seamã. Tocmai pentru cã sunt încã multeambiguitãþi legate de împletirea politicii „zãhãrelului”cu cea a „biciului”, spun doar cã e util sã adunãmprobe ºi sã le consemnãm, când ele apar. Dar suntemîncã departe de a le putea cumpãni bine ºi nuanþat,dincolo de îndoieli partizane… Important rãmânecatalogul completat cu alte ºi alte nume, cu alte ºialte situaþii de viaþã ºi orice suspiciuni. IoanaDiaconescu aduce în discuþie nume precum Blaga,Tonegaru, Vladimir Streinu, Voiculescu, Dinu Pillat, N.Steinhardt, Sandu Tudor, Alexandru Marcu, MirceaVulcãnescu, Ion Petrovici, Petre Þuþea, PetrePandrea, Ernest Bernea, Nicolae Carandino, ªtefanBaciu, Mircea Eliade, Emil Cioran, A.E. Baconsky,Marin Preda, Al. Ivasiuc, Dan Deºliu; o abundentãlistã de victime, nume importante din cultura noastrã…

Nu este însã firesc sã se aºtepte din parteaexploratorilor arhivelor sacrificii de sãnãtate mai multdecât din partea altor tipuri de experþi din oricedomeniu. ªi, datoritã acestui fapt, nu este de acceptatnici când ei înºiºi îºi teoretizeazã jertfa. Dincolo deorice romantism, jertfa investigatorului trebuie sãrãmânã una de timp ºi de energie personalã, de culturãºi de interes profesional, nimic altceva.

Victor Cubleºan

Portrait of a Clown, Portraitof a Hooligan

Portret de claun,portret de huligan

CLAUDIU TURCUS

Cartea Româneascã,2012

ESTETICA LUINORMANMANEA

Norman Manea este un autor care, de o manierãsau alta, contestabil, supralicitat, subevaluat, izolat,vãzut ca portfanion sau produs fabricat de cãtre oconjuncturã, nerecunoscut pe merit sau clamat dreptcel mai cel (totul depinzînd, fireºte, înspre ce bisericuþãliterarã vei pleca urechea) a marcat puternic literaturaromânã din ultimele decade. Semnînd volumulEstetica lui Norman Manea, Claudiu Turcuº face ungest de o binevenitã normalitate, propunînd omonografie a unui scriitor, paradoxal, destul de puþindiscutat înafara unor dispute deja baricadate în spatele

unor idei fixe, preconcepute.Deºi am scris în mai multerînduri despre proza luiManea, recunosc cã nu amavut niciodatã o privire deansamblu asupra volumelorsale, gãsindu-mã, mai întot-deauna, sub scutul receptã-rii imediate a textului ºi subimpresia celor mai recentedezbateri din presã. Este-tica lui Norman Maneapropune o viziune complexãºi relativ completã asupra

autorului, priveºte unitar, evolutiv ºi speculativ traseulacestuia ºi livreazã, în final, cea mai finã ºi pertinentãapropiere de o serie de texte discutate cel mai adeseaîn termeni de pro ºi contra.

Claudiu Turcuº îºi organzeazã discursul în douãmari pãrþi precedate de o introducere explicativã.Estetica este o analizã, o explicaþie ºi o propunere deinterpretare a operei literare a lui Norman Manea,circumscrisã diacronic ºi perceputã ca o evoluþiemodulativã. Etica, cea de-a doua parte, focalizeazãputernic asupra interviurilor ºi articolelor semnate descriitor, descriind partea conflictualã, contextul ºiimplicaþiile polemicilor care, mai mult decît romaneleºi nuvelele, l-au proiectat pe Manea în centrul atenþieiºi al disputelor belicoase. Aceastã delimitare, aceastãseparaþie este cu totul binevenitã, ea permiþînd, în modevident ºi salutar, decelarea componentelor per-sonalitãþii scriitorului. Lecturîndu-l pe Claudiu Turcuºai oportunitatea de a-l redescoperi pe Norman Manea,mai întîi separat de bruiajul constant al disputelor, iarmai apoi recontextualizat în jurul acestora.

Descriind traseul de prozator al lui NormanManea, Claudiu Turcuº inventariazã potenþialele influ-enþe care modeleazã textele, atît literare, cît ºi filozoficeºi politice. Criticul demonstreazã aici un spirit deobservaþie remarcabil ºi o realã apetenþã pentru cititulcomparativ. Fineþea observaþiilor ºi mai ales distincþiilede substanþã creioneazã un tablou puternic al unuiNorman Manea plutind undeva între curentele prin-cipale care strãbãteau viaþa literarã româneascã ºimiºcãrile excentrice, segregaþioniste. E portretul unuiautor care îºi cautã un drum singular într-un momental regrupãrilor. Un scriitor în care se petrece nu atîtun conflict între realismul dictatorial al canonului zileiºi ideile grupului oniric sau ale ºcolii de la Târgoviºte,cît o forjare a unui aliaj nou, în care ideologia nouluiroman francez ºi tehnicile de scriiturã ale acestuia,precum ºi puternice influenþe din Faulkner, mai alesla nivel compoziþional sînt chemate sã convieþuiascãcu o realitate politicã a unei þãri în plinã dictaturãcomunistã, în care subiectul ºi stilul sînt iremediabilsubsumabile angajãrii politice. Primele volume suntconsiderate ca trepte evolutive într-un ciclu oarecumrepetitiv. “Manea a (re)scris, parcã, mereu prozaconservãrii omenescului în vremea (de)formãrii,alterãrii. Însã, odatã cu Anii de ucenicie ai lui AugustProstul, prozatorul câºtigã, pe de o parte, putereaperspectivei, (…) iar pe de altã parte, puterea eliberãrii

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

46

(…) reprezentând o cartografiere tulburãtoare arealitãþii socialiste româneºti.” (p.93) Este interesantcum Claudiu Turcuº subsumeazã primele volume unei“proze nebeletristice” creionînd o convingãtoarepledoarie în favoarea atmosferei ca elementprimordial, în opoziþie cu elementele de mimesis saupunînd în parantezã tehnicile de construcþie ºialegerile stilistice ca fiind secundare efectului cotropitoral andamblului. Adesea Norman Manea a fost acuzatde ilizibilitate, de practicarea unei scriituri, blînd spus,greoaie. Criticul preia aceste observaþii, dar lecturasa, la nivelui ideii de roman, propune o reevaluarecontextualã. Forma este pentru Norman Manea unelement secund în faþa ideii. Claudiu Turcuº nuîncearcã sã salveze textele vechi ale prozatoruluiprintr-o manevrã (artificialã) care sã pretindã valoarealor prin reinterpretare “Astãzi, din pãcate, variantapublicatã în 1970 nu mai rezistã. Codificãrile,experimentul narativ, chiar un anume tip de subtilitate– sã le numesc moderniste? – ºi-au cam pierdutmuºterii.” (p.57)

Pasajul de forþã al acestei prime pãrþi estediscutarea romanului Întoarcerea huliganului, careprimeºte astfel, implicit, din partea criticului, valoareade punct de referinþã a operei lui Manea. Subscriuacestei viziuni ºi cred cã aici se regãsesc cele maibune pagini semnate de Claudiu Turcuº. Dacã înabordarea altor volume se recurgea chiar ºi la o,oarecum, didacticã formulã a disecþiei, aici criticul sedesfãºoarã, demonstrînd pasiune ºi inteligenþã.Demonstraþiile lui Claudiu Turcuº sînt adeseaimpecabile, iar stilul nu cade prea mult într-un„universitarism” redundant blindat cu citate. De altfel,de remarcat pentru critic, este utilizarea efectivã anotelor de subsol care propun veritabile dialoguri saumicro-digresiuni, iar nu o plictisitoare încolonare detrimiteri. Claudiu Turcuº scrie degajat, fãrã complexe,polemizînd elegant cu cei care s-au pronunþat anteriorasupra operei lui Manea. Informaþiile exacte (ºicomplete) alãturi de citatele revelatoare (care nu lasãimpresia de a fi fost insertate pentru a umple paginasau dintr-un puseu de fanboy) construiesc o lecturãplãcutã, în care permanentul dialog, permanentapolemicã subliminalã ºi continua construcþie a uneiimagini de ansamblu permit un volum extrem deconvingãtor.

Partea a doua, inevitabil, este cea în carepolemicul ºi partizanatul pãtrund autoritar, schimbîndtonalitatea discursului lui Claudiu Turcuº. Criticulîncearcã în mod evident sã pãstreze o linie de mijloc,dar la fel de evident el va înclina balanþa în favoareasubiectului sãu. Dacã opera literarã este acoperitãfãrã cusur, polemicile lui Norman Manea nu pot fianalizate fãrã o contextualizare extrem de detaliatã,ceea ce depãºeºte demersul propus în prezentamonografie. Claudiu Turcuº încearcã sã desenezefundalul violentelor confruntãri din paginile revistelorºi din cîteva ºedinþe de partid, dar demonstraþia estecorectã doar în ceea ce priveºte plasarea subiectuluisãu. Realitatea este cã momentul anilor optzeci, cutoate infecþiile cotidiene, cu aberaþiile – din pãcate încãnici acum nediscutate serios – produse de

protocronism, cu sistemul aberant al cenzurii mascate,cu delaþiuni ºi invective ºi cu cîteva momente dedemnitate rãmîne un punct dureros în amintireacomunã. Dacã locul lui Norman Manea, de opozantal regimului, este unul incontestabil ºi recunoscut, estetotuºi dificil sã judecãm întreaga perioadã prin doarperspectiva sa singularã. Iar în ceea ce priveºtedisputele din anii 90, cele legate de discutareaderapajelor înspre extrema dreaptã a generaþieiinterbelice de intelectuali români cu imagineproeminentã în actualitate, ei bine aceasta e o discuþieîn plinã desfãºurare. Claudiu Turcuº intrã în aceastãdiscuþie de pe poziþia explicitãrii intervenþiilor luiNorman Manea, ºi o face cu eleganþã, dar naturaînsãºi a polemicii solicitã un cadru mai larg. Desigur,nu aceasta este intenþia criticului, care se achitã foartebine de sarcina sa, reliefarea personalitãþii lui Maneaºi conectarea atitudinii sale publice ºi civice laresorturile creaþiei literare.

Meritã menþionatã în mod deosebit manieraelegantã în care criticul investigheazã “aspectulevreiesc” în literatura lui Norman Manea.Antisemitismul a fost o constantã a forþelor care l-au contestat ºi minimalizat permanent pe prozator,dupã cum sionismul militant a fost una dintreacuzaþiile aruncate mereu cu violenþã asupra sa.Claudiu Turcuº reuºeºte aici o imagine deloc naivã,deloc pãrtinitoare sau deloc „corectã politic”,creionînd credibil ºi emoþionant portretul unuiNorman Manea prins între tradiþie ºi modernitate,între condiþia de exilat ºi cea de perpetuu exilat, unNorman Manea care îºi îmbrãþiºeazã ºi acceptãcondiþia de evreu cu aceeaºi naturalitate cu care oacceptã ºi pe cea de român. Jocul exilului ºi alpersecuþiei de cãtre sistem, derulat sotto voce. Unportret convingãtor ºi emoþionant.

Estetica lui Norman Manea este un volumextrem de interesant semnat de un Claudiu Turcuºcare promite o voce criticã autoritarã. Sursã desentinþe definitive ºi capabil sã punã receptareacomplexului autor pe un fãgaº nou? Cu siguranþãnu. Dar un punct fix în ceea ce priveºte receptareaunui autor influent ºi dificil, cel care poate fi, simultan,clovn ºi huligan.

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

47

ªi se face de-un alt traseu, cu maºina, prin Franþa,într-o vânãtoare de peisaj ºi de fãcut Catrene. DinParis, în spre Luxemburg, statul ducat sau statulducal, cu o întoarcere prin Strasbourg. De fapt oraºul,capitala, care într-un timp îi devenise patrie adoptivãunui minunat om ºi scriitor care edita o revistãinternaþionalã de poezie, cândva parlamentareuropean, azi dispãrut, sicilianul Mimmo Morina. ªispre care, în drumul spre Franþa, din România, secrezuse cã ar putea exista o abatere printr-o realizarea unei bucle mai nordice, din Germania, proiect caren-a fost realizat.

Prin dimineaþa de prospeþimi, pe autostradã, înmaºinã, numãr trei lucruri de care îl pot lega. Primul,l-am ºi denunþat: de aici mi-au sosit într-un timpscrisori din partea celui care, în calitate de secretargeneral al organizaþiei Uniunea Mondialã a Poeþilor, odatã a fãcut sã mã numãr printre invitaþii la un festivalmondial de poezie, organizat în Portugalia; dupã cumºi numere din frumoasa publicaþie „NEeuropa”, în caremi-au fost publicate ºi mie, în traducere, poezii. Aldoilea, cã aici îl ºtiam pe un cunoscut cu careîmpãrþeam cândva amintiri de conjudeþean, promovatîndatã dupã cãderea zidului Berlinului la un rangdiplomatic, ºi în niºte drumuri prin þãri învecinatecrezusem cã la nevoie i-aº putea bate la uºã, dacãs-ar ivi vreo ocazie. ªi al treilea, cã din acest perimetrugermanic ar putea fi originari, ºi nu din Tirol, o categorieetnicã dar ºi socialã pe cale de dispariþie din Cluj,hoºtezenii, mari grãdinari - mai la vederehoºtezencele, femeile lor late în spate ca niºtesãsoaice, în rochii colorate ºi vorbind un dialect, carepuneau pe piaþã în fiecare zi cele mai bune zarzavaturidin zonã, pe care le cultivau de veacuri într-un, azicomplet transformat, cartier, prin prin ani de dupã celde al doilea rãzboi. Dar ºi fetele lor, dintre care unelese prindeau într-o horã, în zile de sãrbãtori, ca ºi altele,unguroaice de prin sate învecinate, într-o piaþetã, încostume tradiþionale foarte colorate.

Lucruri menite sã mã facã sã uit un timp trecereatimpului, cu o trecere peste - ºi pe lângã - râul Marna,care parcã s-a luat dupã noi, dintr-un banlieu al oraºuluiTurnului Eiffel, cu mai multe intrãri violente, în cadru,de câmpuri cu lanuri de rapiþã de un galben oliv, prinmai departele cãrora începe sã se distingã sau rãsaredintr-odatã, mare, gravã, catedrala din Reims, aîncoronãrii mai tuturor regilor vechimii, francezi.

Puneri în temã, felurite. Numele locului e un fel de„rens”, în pronunþie ºi într-o transcripþie aproximativã.ªi roþile maºinii, care nu ºtiu de glumã, au ºi luat opauzã în cea mai apropiatã parcare.

Scriu despre una din pietrele rare ale unui colier,Catedrala din Reims, la reluarea locului în dreaptavolanului, într-un elan reportericesc, ºi cu un sentiment

de douã ori de împlinire, cum într-o frumos decoratãprãvãlie de vinuri m-am asigurat ºi de o amintirespecificã despre oraºul capitalã a provinciei, cuuniversala lui faimã oenologicã (douã butelii, în fine laele acasã! purtând captivã licoarea demidulce albã,a zonei), acestea:

În drum spre est – doar luat, spre Est, de-un dor? –Opreºti în Reims, s-o vezi pe Ioana d’ArcStatuie. „Îngerul surâzãtor”E-ascuns de-o schelã – vai, ca într-un þarc!

Detalii, bucurii ºi tristeþi de turist pe cont propriu,cu un aparat fotografic din cuvinte. Aproape bine.Numai cã patru versuri, câte definesc genul catrenuluiunui Francis Jammes, nu pot epuiza încãrcãturileobiectivului. Respectiv, ciopleºti iar, în contiuare, cumai uita primul al rimelor oricum noroc:

Dar nu uþi cã ºi alte frumuseþiAºteaptã. Intri, ca luat de-un valªi-ajungi drept sub Vitraliul lui Chagal.Unde, cãci în Champagne, nu vezi: te-mbeþi...

ªi, printre semne îndicatoare varii, mai departe...Pe unul din ele - cum le observi reivindu-se, laintervale, multe cu indicaþia Metz, nume propriu careva apãrea de zeci de ori, atât azi cât ºi mâine, de peo parte pe alta a privirilor, pânã ce ne vom da bãtuþi ºivom decide încã o abatere de la un itinerar stabilit -disting, prin verde, o sãgeatã arãtând spre dreapta,ºi cuvântul „Verdun”. Când, nu mai pot scãpa deagresiunea unor versuri din poemul Iarba, de CarlSandburg: „Faceþi un morman înalt de trupuri laAusterlitz”, „la Ypres ºi Verdun”, „Îngropaþi-l, ºi apoilãsaþi-mã sã lucrez”. Un moment de emoþie, de caretrebuie totuºi, cumva, sã mã despart. Prin acestmecanism, de-acum pus în funcþie, cu costul lui:

Sãgeþi ce-aratã spre Verdun, cît vezi!Îmi amintesc de Iarba lui Sandburg.În spre-acel câmp, doar mãri de verde curg.„Lãsaþi-mã”.„Sunt iarba”. ªi „lucrez”.

Scapi de întrebãri despre un cuvânt sau altul, deadãugat, schimbat, mai scurt, trecând peste Meuse- „Par la nature, comme avec une femme”, sã-þi spelisufletul cu acest vers din poemul „Sensation”, almarelui inspirat din Adreni, Rimbaud. La Meuse, unrâu lent ºi nu prea larg, pe care-l întâlneºti, între niºtesãlcii, subt ploaie, ca o Târnavã, o vreme în mersspre Metz, pe drumul pe care s-a venit, de fapt, dinRomânia, omologat, Autostrada A4. ªi e selectatãdirecþia Luxemburg, ca, dupã vreo 60 de kilometri, sãchiar ai în faþã simbolurile celor cinci poduri, pe unpanou, ale stemei oraºlui dintr-o nouã geografie politicãa unui întreg continent – de capãt de drum.

Ci a prinde repede câte ceva, dupã ce þi-au scãpatºi niºte pãreri, pe la zãri, de munþi. Primul pod, ca unbotez, între vegetaþie multã, peste un mare defileu.Case, sub arcul pe care treci. Denivelãri, verdeaþã,grãdini, ºi brusc un zigzag de vile în slãvi, arhitecturi

AUREL RÃU

48

multicolore, loc de coabitãri între vechi ºi nou, de jurîmprejur, moment de surprizã cãruia într-un prim scurtpopas, cât sã se punã douã-trei întrebãri de strãini,catã sã-i întorci o floare de omagiu, nu un antidot uneivrãji, astfel:

Ce-arhitecturi în cerc! De cer se-agaþã!Peste Petrussa1, într-un cânt sã zbori –În horã, hoºtezence, într-o piaþãDin Cluj, cum, prin alt veac, numai culori.

ªi pentru o valorificare a unei prime informaþiiprimite, un raid, pe o colinã durã, pentru o imagine cu„Centrul European”, de sub steagurile tuturor þãrilormembre, mari pânze de corãbii, ale Uniunii mai noi -spre ce alte zãri? Numeri 26. Îl vezi, nu dosit, ºi pecel românesc. Un întreg mare cartier modern, cuclãdiri, unele provocãri, sofisticate, ingenioase. Dar,dintr-un carnet: dreptunghiulare, asimetrice, verticale,un complex de ziduri negre, legate, ºi unul auriu; unhangar cu cupolã rotundã, în semicerc.

Ca întoarcerea sã fie din nou peste un pod mare,nu peste-o apã, cu case pe care le observi ca dintr-un avion. Clãdirea Poºtei, ceas pe turn, un steag verdeîn vîrf, ºi în sfârºit un parking, în Piaþa Martirilor, custatuia lui Henry Moore, Mamã ºi copil. Aici, un prilejde a sta la o frugalã cinã, japonezã, cu sushi.

Din tot, cum în nici o condiþie nu poþi staþiona cumaºina repusã în miºcare, pentru întoarcere,bunãoarã la catedrala Notre-Dame sau la Marele PalatDucal, îþi este reservit unei repriviri, la ieºire, doarspectacolul steagurilor, cu amintirea unui poem alsibianului Radu Stanca, unde autorul spune, în posturãde domnitor medieval: „... stau între patruzeci desteaguri”. Transcriu ºi aceastã improvizatã, orianecdoticã, ofrandã drumeþiei:

Un loc nu ai sã poþi sã opreºti. Chiar „cinci”, în grabã,Vãi, „poduri”, treci. ªi eºti... întresteaguri.„Patruzeci”?Pe care sã-l alegi, Radu Stanca, din baladã?Crezi, douãzeci ºi ºase. Sosit, vãzut. Scrii, treci.

Drumeþie, care trebuie sã lase târziu în noapte locunei reparaþii, refaceri a forþelor, cu somn. În care scopse va trage tare, dupã o oprire în Piaþa Stanislas, dinNancy, pânã în Strasbourg, unde, cãlãtor cu trenul,mi s-a întâmplat sã mã mai aflu câteva ceasuri,cândva, în niºte uimiri.

Dar, în legãturã cu oprirea în Nancy, oraºul în careEmille Gallé construieºte în 1894, în locul altuia maimic, marele sãu atelier de sticlãrie care îi mutã în istoriaartelor decorative numele prin celebrele vaze, „poemepe sticlã”, logodne ale chimiei cu botanica. O taxã, sãspui, de staþionare. Cu aceastã tentativã, sub o formãde epigramã, a unui deþinãtor ºi el de vreo douãGaleuri, pe care i-aº putea-o dedica fiicei unor prietenidin Cluj, angajatã, lucrând ca medic, din migraþia deazi, într-un centru de cercetare de aici, ºi i-aº putea-o lãsa, dacã i-aº avea adresa, în loc de o scrisoarede la ai sãi, prin bunãvoinþã (Simboluri):

Un vis, Nancy! N-am timp de-o Casa Huot,Din Ghid, ori Braseria... art nouveau.Ci Piaþa Stanislas, de vazã, ce,N-o dai pe toate vazele Gallé

(pentru ultimele douã versuri, putând adãuga ºivarianta:

Ci Piaþa Stanislas. O floare, ceViseazã-un loc pe-o vazã de Gallé).

ªi ca o inscripþie la despãrþire, a doua zi, de oraºulParlamentului european, dupã o raitã ºi prin faþa lui,vai, într-o prea mare grabã, numai aceastã vignetãsurâs/lacrimã:

ªi în Strasbourg. Din tot, Catedrala - iar, minune!Fecioarele-nþelepte, Fecioarele nebune...Nu-i timp sã urci în Turn, unde-n piatrã, prin senin,Scriºi, Regii cavaleri merg sã-ºi scalde caii-n Rin.

Sculpturile din atâtea scene, cea cu AdormireaMaicii Domnului, de la portalul din faþã, monumental,ºi altele, de la intrãrile laterale, de pe zborurile etajelor,în taina ºi veacurile lor...

ªi escapada, sãrbãtoarea, iatã din nou în direcþiaParis, s-ar încheia dacã n-ar exista o scadenþã pecare am anticipat-o, din semnele ºi tablele indicatoarerutiere - Metz. Capitalã de provincie, a Lorenei, ºi locde naºtere al unui alt mare al poeziei zonei, PaulVerlaine. Un punct pe-o hartã, de unde eu primeam,prin vreo cinci ani buni, scrisori cu texte de publicat,de la un bucureºtean cavaler rãtãcitor în afara cortineide fier dintr-un timp revolut, pentru o revistã literarã înpaginile cãreia el se simþise de multe ori acasã, nu învecinãtatea munþilor Ardeni, ci în Ardeal, prozator. ªide unde el îmi scrisese, între altele, pe o ilustratã cuniºte donjoane cu creneluri ºi un pod peste o apã,purtând inscripþia „Porte des Allemends”: „Sper sãne mai vedem ºi sã ne povestim”; iar pe o alta, cufaþada catedralei Saint-Etienne: „Eºti sãnãtos? Eu, da,dar îmbãtrânesc, ce sã-i faci... ªi mã lupt cu stiloul ºifoaia de hârtie”. Detalii, acum nu doar din amintire,dintr-odatã. Cu legitimitatea lor:

Am dat mai multe-ocoluri. ªi-n Metz, în fine. ªtiu:Mi-ai scris de-aici, ai scris aici, Petru Dumitriu!Cu manuscrise, îmi trimiteai câte un semn...Ci-n „Sfântul ªtefan”! Privesc Rozeta, ºi însemn.

Atât. Fiindcã în rest, timpul! N-am asupra meaadresa de la care îmi scria autorul Biografiilorcontemporane ºi al romanului de exil Ne întâlnimi lajudecata de apoi, unde locuia cu mai recenta luitovarãºã de viaþã, o profesoarã de filosofie, care parcãmai este în viaþã, ºi odatã mi-a rãspuns la o scrisoare,dupã moartea lui, cu unele lãmuriri, dacã stau sã mãgândesc, de aceea înainte de a lãsa în urmã oraºulcu un muzeu în care se aflã picturi de Titzian, Dürerºi Rembrant, ne mai adâncim cu maºina, urcând,pânã într-o piaþã cu case mediaevale, a Crucii, apoi

1 Râu, vale, care strãbate oraºul Luxemburg (continuare în pag. 53)

49

Horia Bãdescu: Aº începe,iubite poet, citând opinia luiBernanos conform cãreia: «putemînþelege civilizaþia modernã doardacã pricepem faptul cã ea nu estenimic altceva decât o conspiraþieuniversalã contra oricãrei forme deviaþã interioarã.» O conspiraþie acui ºi în ce scop? Cît adevãr seaflã aici?

Paul Aretzu : Aserþiunea luiGeorges Bernanos se regãseºtechiar în ideea genericã de stare deveghe pe care o susþineþi ºi o definiþidrept calea de acces cãtre stareade umanitate. Aceasta din urmã,spuneþi, se obþine prin efortul despiritualizare. Problema este dacãnu chiar civilizaþia modernã, careconduce, desigur, la trândãvie ºihedonism, afecteazã viaþainterioarã, aplatizând ºiuniformizând miliarde de voinþe ºiidentitãþi. Fãrã îndoialã, suntemsingulari în interiorul nostru, darviaþa socialã tinde sã nestandardizeze. Conspiraþia, decare pomeneºte scriitorul francez,este a comoditãþii fiecãruia ºi, abiaapoi, a intereselor din afarã,economice, sociale, ideologice etc.Aparatele politice ºi de stat impun,e adevãrat, modele: european,american, chinez. Anomia arconduce la anarhie. Sunt uneleforme de constrângere care suntnecesare. Explozia demograficãîngrãdeºte fanteziile edilitare,restrânge spaþiul locativ, crizaalimentarã dinamizeazã ingineriilebiologice. Civilizaþia modernã estecronofagã ºi neconfortabilã, înanumite aspecte ale ei: forme deaglomeraþie (transportul în comun,locuitul în comun), ale globalizãrii(bombardamentul mass-media,comunicarea generalizatã), alestresului continuu. Viaþa personalãa omului este din ce în ce mai

Starea de veghe este calea de acces cãtre starea de umanitate, cãci starea de umanitate nu este stareanaturalã a omului, ci cucerire trudnicã, devenire în spirit. Starea de umanitate este victoria omului asupra luiînsuºi, ca expresie a materialitãþii sale, este victoria de fiece zi a lui a fi împotriva lui a avea. Starea de vegheeste singura posibilitate de a ieºi din somnul existenþial ºi de a vedea ºi, vãzând, de a-þi asuma „condiþiaumanã”. Intr-o lume robitã verbului a avea/avere, a mãrturisi despre starea de umanitate, despre starea lui afi/fire, este o urgenþã, o datorie. Despre toate acestea l-am ivitat la dialog pe poetul Paul Aretzu. H.B.

Adevarata putere este puterea interioara

)) ))) )) )))

The real power is the power of insideredusã, ritmul trepidant din exteriorcapteazã întreaga atenþie. Puþini suntcei care se pot desprinde de acestflux, puþini sunt cei care, cutenacitate, fac abstracþie de ceea ceeste în jur ºi recurg la aprofundãri, lainteriorizãri. Într-adevãr, a fi, adicãexistenþa, se schimbã pe a avea,adicã pe trãire. În cartea sa, A fi, aface, a avea, Mihai ªora facedistincþii rafinate între aceste stadii.Conspiraþia, de care vorbeºteBernanos, este a vieþii materialeîmpotriva vieþii spirituale, a verbuluia avea contra lui a fi.

H.B. - Conversaþiile noastretelefonice înregistrate ºi stocate,cãrþi de identitate biometrice ca sãputem cãlãtori, cenzura«politiquement correct-ului» pepost de libertate de gândire,dictatura media pe post de libertatede expresie, intoleranþa drapatã întoga exerciþiului democratic… Ace seamãnã aceastã umanitate?Oare Orwell ne-a spus basme?

P.A. -Am fost, în toamna trecutã,în Grecia ºi am locuit la un hotel allinclusiv. Pentru a fi recunoscuþi depersonal, ni s-a ataºat laîncheietura mâinii o brãþarãgalbenã de plastic. Aceastãbrãþarã-marcã a trebuit sã o purtãmpe toatã perioada sejurului, în toatelocurile pe unde am cãlãtorit.Inventivitatea ºi lipsa de scrupulenu au limite: steaua lui David de lahotel, cãrþile de identitatebiometrice, baza de amprente…,astfel eºti marcat, înseriat, hãituitpsihic, monitorizat. Vã dau un altexemplu, în ºcoala în care predau,în clase, sunt montate camerevideo, care încalcã, desigur, ointimitate necesarã relaþieipedagogice. Se pare cã Orwell afost depãºit cu mult. Democraþiadusã la extrem devine abuzivã,

discriminarea pozitivã este uneorigrotescã, drepturile acordate unorminoritãþi încalcã drepturilemajoritãþii. Adesea, absurdul ialocul bunei raþiuni. O cauzã arconstitui-o ignorarea tradiþiilor, caresunt, vrând-nevrând, niºte axiome.Azi, lumea începe numai din timpulprezent ºi este foarte pragmaticã.Modul poliþienesc pare a intra totmai mult într-o normalitate menitãsã dea securitate... politicului.

H.B. -Trãim vremuri din caretranscendenþa e pe cale de a fialungatã, in care evenimentul aluat locul fiinþãrii, vorbãria loculVerbului, în care informaþia seproclamã Cunoaºtere iar retoricaraþionalã drept discurs al Fiinþei.Trãim «vremuri sãrace», dupãvorba atât de inspiratã a luiHölderlin, în aceastã «erãrezidualã», cum o numesctibetanii. Ne aflãm evident într-ostare de urgenþã. Dar care ar fi,pentru tine, urgenþa urgenþei zilelornoastre?

P.A. - Rãsturnarea valorilor,impostura, trimiterea în derizoriu,denaturarea (declasarea) omuluisunt semne ale unei lumi în disoluþie.Se pare cã ne gãsim într-unmoment nefast, nu al istoriei, ci alomenirii. Un dezechilibru poatestrica aceastã mirabilã Creaþie. Evremea profeþilor mincinoºi, acinismului, a nedreptãþilor inculcate.Am auzit de curând discutându-se,la nivel mondial foarte înalt, despresoluþia unui rãzboi, pentru ieºireadin crizã. Astfel de oameni neconduc, nu prea strãini de demenþã.Urgenþa urgenþelor (de totdeauna):restaurarea omului ºi a valorilor sale.Puneþi omul de azi lângã omul dealtãdatã ºi veþi vedea deosebirea,care este originalul ºi care esteparodia. Abuzul de civilizaþie ºi

50

dispreþuirea moralei (creºtine) ducla dezumanizare. „Vremurilesãrace”, „era rezidualã” nu suntfatalitãþi. Responsabilitatea estenumai a omului. Cel mai pervers –ºi cu cele mai dezastruoaseconsecinþe – este omul politic,machiavelic, ipocrit, avid de putere.Puterea fastidioasã, ceatemporarã, cea exterioarã, a fãcutca în istoria noastrã medievalã, ºinu numai, sã se ucidã fraþi între ei,pãrinþi ºi copii, pentru o domnievremelnicã. Puþini sunt cei careînþeleg cã adevãrata putere estecea interioarã, care este, de fapt,putere care nu-ºi exercitã puterea,putere a iubirii, trãire în sine.

H.B. Pentru mine poezia nueste doar un mod de a ne trãiumanitatea, ci ºi, ºi mai ales,„memoria Fiinþei”, memoriaesenþialã a omului ºi aumanitãþii. Mai au ei, însã, astãzi,omul ºi umanitatea, cu adevãratnevoie de o asemenea memorie?Vor ei «sã se reaminteascã» atuncicând uitarea pare cea mai comodãmodalitate de-a exista?

P.A. - Poezia face parte dincategoria anamnezelor.Dumnezeu este poetic, fiindcã esteinefabil (ºi impecabil). Existenþaeste o formã de continuitate. Fãrãsã ºtim, purtãm în noi rãdãcinile,ramurile arborilor genealogici.Purtãm în noi amprentele luiDumnezeu din momentul Genezei.Ruptura, schizofrenia suntsimptome ale (de)cãderii.Desprinderea de strãmoºi este omutaþie periculoasã. În cazulomului, cultura este cea care facediferenþa. Uitarea (ignorarea) netrimite în preistorie.

H.B. - Paul Celan scria cã«sunt prea puþini poeþi, pentru cãsunt prea puþini oameni». Ce crezidespre aceastã afirmaþie?

P.A. - Punând semnul de identitateîntre poeþi ºi oameni, Paul Celan nuface decât sã defineascã umanulprin poeticitate. Religiozitatea ºilirismul acesteia fac parte dinparadigma umanului. În fond,metafora conþine transcendenþã. Prinmetaforã atingem spiritualul. Când nuva mai fi niciun poet, nu va mai fi

niciun om pe lume. Lipsa poezieieste inumanã.

H.B. - Sã vegheze ºi sãtrezeascã, acesta este rostulpoeziei. Dar ce sã faci cu oasemenea periculoasãmanifestare a spiritului uman într-o lume adormitã, anesteziatãprecum a noastrã? Mai are cinevanevoie de poezie, ne putemîntreba, având permanent în auzecoul mereu actualului vers al luiHölderlin: «la ce bun poeþii învremuri sãrace»?

P.A. - Putem cunoaºte poetuldefinindu-l apofatic. El nu este rãu,nu este bun, nu este perfect, nueste mulþumit, nu este nemulþumit,nu este cel ce este, nu este. Artasa este de negrãit. Sufletul sehrãneºte cu poezia, precum zeii cuambrozie ºi cu arome bineplãcute.Poezia este o formã de iubire.Natura umanã este poeticã.Dumnezeu este poezia poeziilor,metafora metaforelor. Este Cel carese varsã de dincolo, aici ºi acum.Poetul este o conºtiinþã esteticã.Dumnezeu este o conºtiinþã moralã.Poetul este o conºtiinþã spiritualã.Dumnezeu este o conºtiinþãexistenþialã. Poetul adunã carnea depe fildeºi. Poetul nu suportãnedreptatea, dictatura. El estemartirul adevãrului. Poetul nu esteo goarnã; este sunetul din goarnã.Ca ºi în cazul lui Hristos, se credeuneori despre poet cã trebuie sã fieîmpãratul lumii acesteia. Dumnezeueste conºtiinþa conºtiinþei. Poetuleste doar o stare a conºtiinþei.

Tot în mod apofatic, poetul nueste laº, nu este ancilar,obsecvios. Sau, în fine, aºa artrebui. Poetul este om ºi nu trebuiesã se transforme în statuie, nutrebuie sã-i împietreascã vinelepicioarelor, ºalele, privirea. Trebuiesã priveascã liber în zare.

H.B. - Ipocrizia, minciuna,demagogia, cinismul, aceºtia mi separ a fi cei patru cavaleri aiApocalipsei timpurilor moderne,aceºti ucigaºi ai Cuvântului. Câtmai poate atunci preþui cuvântulîntr-o lume dãruitã nu doar viþeluluide aur, ci ºi incontinenþei retoriceºi vidului de sens? Dar tãcerea ceaatât de vorbitoare?

P.A: - Azi, din pãcate, modelulpublic este cel al politicianului,împreunã cu metehnele pe care le-aþi enumerat. Ipocrizia, minciuna,demagogia, cinismul au toate unnumitor comun: banul. Atât detrâmbiþata economie de piaþã, adicãlegarea ofertei de cerere, a dus ladegradarea valorilor spirituale.Confuzia de aici a pornit, de lacomercializarea domeniuluispiritual. Cartea s-a mutat din raftpe tarabã. Scriitorul stã tot timpulholbat sã vadã ce doreºte clientul.ªi, fãrã sã-ºi dea seama, de fapt, eldevine clientul clientului, pentru caretrebuie sã facã frumos, sã joacedupã cum i se cântã. Normal, însã,scrisul poetului rãmâne totmonologic, un fel al tãcerii. Altãdatã,poeþii erau invitaþi din admiraþie,onoraþi ºi onorând curþile regilor.

H.B. - In pofida a tot felul defundamentalisme religioase, trãimastãzi într-un fel de comã profanã.Am avea poate nevoie de otransfuzie de transcendenþã, deceea ce poetul francez Jean Bièsnumea, atât de inspirat, «orespiraþie gurã la gurã cu cerul»?

P.A. - Acest poet a scris o cartesplendidã despre Athos (munteletransfigurat) ºi despre convertireasa. Confuziile din lumea de azi suntcauzate de eclectism, de religiilepropagate prin mass-media, delipsa de culturã, de superficialitate,de lipsa convingerilor, a credinþeiautentice. Jean Biès spune cã,dupã ce experimentase diferitefilosofii orientale, la Athos a avutrevelaþia gãsirii credinþei pe care ocãuta. Alt exemplu este cel al luiSiluan Athonitul ºi a uceniculuiacestuia, Pãrintele Sofronie(Serghei Saharov). Credinþa estesimplã, o simþi în inimã, nu în minte.Eºti deja în interiorul ei, când te laºicu toatã încrederea în voiaDomnului. Ea este în interiorul tãu.Foarte important este duhovniculºi ascultarea. În rest, citirea Bibliei(cea de la 1688 este minunatã), aPãrinþilor, a câtorva teologi îþiîmbogãþeºte sufletul. Fãrã sã terupã de viaþa realã. Se adaugãliturghia ºi sãrbãtorile, muzicaecleziasticã, postul, iubirea. Totuleste simplu, fãrã exaltare, în chipfiresc. Homo religiosus existã în

51

noi cu adevãrat, trebuie, însã, sã-l pãstrãm viu.

H.B. - Poate poezia exista fãrãtranscendenþã? Dar omul?

P.A. - Prin natura lor, atât poezia,cât ºi omul sunt forme aletranscendenþei. Metaforaînseamnã ceea ce ne poartãdincolo, iar omul are alcãtuiredublã, pe de o parte trupul, pe dealta, mintea ºi sufletul, adicã duh.

H.B. - Ar fi necesarã stabilireaunui nou raport între ºtiinþã, artã ºireligie, un alt fel de a consideraacest trinom fundamental pentruinterioritatea umanã? Cum sã lereconciliezi?

P.A. - Teologia este, în ciudapropagandei comuniste, o ºtiinþã.Dumnezeu este cunoaºterenesfârºitã, mai întâi a creaþiei ºi, apoi,a înþelegerii Sfintei Treimi ºi a mân-tuirii. Fãrã credinþã, fãrã Dumnezeu,

lumea ºi existenþa nu au justificare.Mistica este, de asemenea, undomeniu care poate fi practicat ºiexplorat la infinit. Prin cunoaºterealui Dumnezeu rãspundem ºi dorinþeicunoaºterii de sine. Cândcunoaºterea ºtiinþificã pare a fi unalimitatã, prin har pãtrundem înadâncurile tainei lumii. În mistica sa,Sfântul Palama vorbeºte despreenergiile necreate, de care omulbeneficiazã prin nevoinþele proprii,prin atingerea fericirilor, prin efortulde îndumnezeire. Modelul estehristocentric ºi susþinut deMângâietorul.

În privinþa legãturii dintre religieºi artã, Profesorul Petru Ursachea dat un excelent Mic tratat deesteticã teologalã, în care aratãrolul harului, al inspiraþiei. Muzicaliturgicã este foarte rafinatã, iaricoanele sunt ferestre spretranscendent.

H.B. - Cum sã vieþuieºti ca

poet, ca unul care vegheazã ºitrezeºte umanitatea, dacã potspune astfel?

P.A. - Dacã asimilãm poeziarugãciunii, conform temei pe carene-am propus-o, poetul poatevieþui în interiorul chiliei salepoetice, aºa cum rugãtorulrãmâne singur cu Dumnezeul sãu.Poetul vegheazã ºi trezeºteumanitatea, dar nu prin mijloacespecifice tribunului, bazat peretoricã, adesea ipocritã, ci prindorinþa de a schimba calitateaesteticã, spiritualã a interlocutoruluisãu ipotetic, cititorul, încercând,asemenea rugãtorului, sã-iîmbunãtãþeascã sufletul. Ne putemaminti, aici, cu bucurie, derugãmintea apostolului Petru, laSchimbarea la Faþã a Domnului, peMuntele Tabor, nãzuind sã rãmânãîmpreunã în Rai.

Interviu realizat deHoria Bãdescu

Revista de culturã urbanã,coordonatã de o echipã cuprin-zând istorici, arhitecþi, scriitori,preºedinte Ionel Vitoc, vicepre-ºedinte Petru Poantã, „Oraºul“continuã sã fie aceeaºi publicaþiealertã, cu dialoguri de interes na-þional, cu o varietate de nume. Dinnumãrul recent, remarcãm edito-rialul lui Ionel Vitoc, ironizând re-gionalizarea excesivã, o analizãsocio-politicã de Mircea Popa,eseul lui Petru Poantã despre co-mercianþii, medicii, profesorii, me-seriaºii Clujului interbelic, desprefirme ºi cafenele de altãdatã,despre, pe scurt, savoare a unuitimp prea puþin cunoscut, undeelementul românesc ,,e încã mino-ritar’’. O atmosferã completatã defotografiile de arhivã ale istoricu-lui Vasile Lechinþan. Evocareaneuitatului academician DavidProdan, semnatã de Ioan Drãgan,un portret al altui istoric eminent,tot academician, acum ºi rector alUBB-ului, Ioan Aurel Pop, creionatde acad. Ionel Haiduc, preºedin-tele Academiei, dar ºi de criticulliterar Mircea Popa, completate deinterviul luat de Maria Sângeorzansunt memorabile… Important mi

se pare faptul cã nu gãsim doarliteraturã, de la versurile lui MarcelMureºeanu, ale Rodicãi Marian,sau Constantin Rîpã, bineselectate, în paginile revistei, ci ºimulte dezbateri intelectuale, cuarie ideaticã largã, de la analizelede geopoliticã ale politologuluiLiviu Zãpârþan, „Societatea româ-neascã, încotro?“ la, de exemplu,un eseu elogiind calitãþile nego-ciatorului Vasile Puºcaº, la profilulunor arhitecþi ca Dan SergiuHanganu, canadianul de origineromânã, sau ieºeanul NicolaeMunteanu, intervievat de IonelVitoc. El este cel care prin „Fun-

daþia culturalã Carpatica“aremereu inþiative culturale de unnivel remarcabil, expoziþii, reci-taluri, mese rotunde, etc. Eseullui Titu Popescu despe axaspiritualã Cluj-Sibiu se potriveº-te perfect acestui concept decultura urbanã. Interviurile cu IonNovãcescu, de Cristian Ivaneº,cel cu poetul ºi traducãtorul IonCristofor, luat de MarcelMureºeanu, primul aflat în ananiversar, cronica la volumul luiIoan Barbu despre „Italia de-acasã“, de Giuseppe Manita,cronicile despre expoziþiile des-chise la Galeria Casa Artelor,susþinutã tot de Fundaþia culturalãamintitã, „Carpatica“ (cronici laAndrei Moritz, Andrei Florian,Mihai Boacã, primele semnatede Negoiþã Lãptoiu), apoi tra-ducerile Flaviei Teoc dinisraeliana Naim Araidi, articoledespre bastioanele oraºului,primarul Sebastian Bornemisa,un articol de Lazãr Marian,consideraþiile privind micro-climatul urban, rachetele luiHerman Oberth ºi Mediaº, deVirgil Lazãr, toate se pot citi cumare plãcere intelectualã. (A.P.)

Orasul cultural,

52

Bucovinean de origine, aºezatmai apoi în Ardeal (cu liceul absolvitla Alba Iulia ºi o frumoasã studenþiela Cluj), Titu Popescu a fost parcãdestinat unei continue pribegii prinspaþii geografice ca ºi prin celeliterare. A lucrat o vreme înredacþia revistei Tribuna din Cluj,apoi a fãcut publicisticã la Ora-dea; traversând curând munþiis-a fixat la Sibiu, în redacþiarevistei Transilvania în paginilecãreia s-a afirmat ca un bun criticliterar, eseist, dar mai ales este-tician. Disciplinã care abia în aceiani, 70, începea sã se restaurezecu adevãrat în cultura noastrã,dupã ce în deceniile post-belice,materialismul dialectic ºi cel istorico înlocuise obligatoriu în toateformele de învãþãmânt superior dinþarã. El debuteazã editorial, în 1973cu un studiu monografic consacratlui Mihail Dragomirescu esteticiancãruia i s-a alãturat imediat o altãmogografie de profil, Idei esteticeîn scrierile lui Mihail Ralea, 1974.Cãrþi bine receptate de criticã, faptce l-a propulsat dintr-odatã în aten-þia celor intereseaþi de asemeneaprobleme. ªi-a luat doctoratul înesteticã la Universitatea dinBucureºti cu o tezã publicatã învolum sub titlul Specificul naþionalîn doctrinele estetice româneºti(1976), volum oarecum programa-tic pentru demersurile sale. Auurmat alte câteva cãrþi, nu puþinepentru acea vreme, într-o ritmi-citate de invidiat, dar el se simþeamereu încorsetat în gândire,programul ideologic al Partiduluinu putea conveni unui gânditorobiºnuit de-acum cu altfel deinterpretãri decât cele partinice, ºiasemenea altor, destul de mulþiintelectuali de bunã calitate, de lanoi, a decis în 1987 sã pãrãseas-cã þara, instalându-se la München,unde a desfãºurat o activitatemodestã pentru condiþia sa descriitor, dar suficientã pentru a-iasigura o existenþã decentã ºi a-iîngãdui sã se miºte în largul sãupe meridianele culturale ale

diasporei noastre, cãlãtorind prinþãrile europene ºi bucurându-se decunoaºterea pe viu a unor maricapodopere artistice din marilemuzee ale lumii (a scris cãrþi des-pre plasticienii români aflaþi pemeleaguri strãine, prefaþându-lealbumele, a luat interviuri multorscriitori ºi oameni de culturã, apublicat în revistele româneºti aleemigraþiei) devenind o personali-tate preþuitã de cãtre toþi cei carei-au citit intervenþiile. Pe cât i-a statîn putinþã a þinut treazã legãtura cuprietenii din þarã aºa încât, dupã1989 când lucrurile aici au intrat peun alt fãgaº, al normalitãþii (cel puþinîn intenþii), a fost repede reintegratîn presa româneascã, în anturajul

scriitoricesc naþional, ºi a reînceputsã publice cãrþi de un interes realîn miºcarea ideilor estetice (Chiardaca s-a exersat între timp ºi înnote de cãlãtorie, în proza literarã,ºi-a publicat jurnalele din strãinã-tate º.a.). În fine, de o bunã bucatãde vreme s-a stabilit definitiv laCluj, unde s-a ataºat sufleteºte derevista Steaua, ca unul dintre ceimai constanþi ºi subtili colaboratoriai sãi. Aceastã sumarã fiºã bio-graficã am refãcut-o în intenþia dea ajunge, de fapt, la profilul omuluiºi prietenului Titu Popescu, de acãrui atenþie m-am bucurat în toþianii de când ne-am cunoscut, învremea studenþiei sale clujene. Unsuflet generos, dispus oricând a-þista umãr la umãr în diverseîntreprinderi pe care le iniþiezi.Harnic ºi prolific, a rãmas mereuun om discret, atent însã la tot cese întâmplã în jurul sãu. A fost ºieste fidel celor aflaþi în diaspora ºiprin intermediul sãu am cunoscutcâteva figuri interesante ale scri-sului românesc postbelic. E unspirit angajat în apãrarea gânduluiºi comportamentului liber, fapt carem-a impresionat prin consecvenþalui, indiferent de condiþiile în cares-a aflat. ªi, mai mult ca orice, arãmas un entuziat tânãr, în ciudafaptului cã, iatã, anii i-au împovãratumerii. Dar, în ziua de azi, vârstala care a ajuns el nu mai estesocotitã ca o povarã, ca o vârstãînaintatã prea mult. Aºa încâtplanurile de viitor despre carevorbeºte puþin dar cu marepasiune, sunt sigur cã le va împlini,pe rând, toate. E în firea buco-vineanului ºi a ardeleanului sã nuse dea bãtut niciodatã. E în firealui Titu Popescu sã rãmânã mereuun scriitor cu ochi pãtrunzãtori ºiproaspeþi, etalând un rafinat simþal valorilor pe care le susþine fãrãnici un fel de reticenþe. Criteriul sãuestetic, în scris ºi în viaþa de toatezilele, i-a configurat þinuta ºistatutul de om, de cãrturar, descriitor ºi de prieten adevãrat. Nupot decât sã mã bucur, odatã cuel, de vârsta pe care o sãrbãtoreºteacum ºi sã-i urez din toatã inimaîncã mulþi alþi ani de aici înainte într-o frumoasã petrecere clujeanã înAgora noastrã de pe malurilemereu înfloritorului Someº care sescurge neabãtut în eternitate.

Un estetician: Titu PopescuAn Aesthetician: Titu PopescuConstantin Cubleºan

53

Noul volum de versuri Peºteradin pom (Cluj-Napoca, EdituraCasa Cãrþii de ªtiinþã, 2012), al luiDumitru Cerna, are ca subtitlu„Poeme caju” prin care pune o tuºãexoticã imaginii enigmatice dintitlul propriu-zis. Caju este un arbo-re din Brazilia ale cãrui fructe auseminþele în exterior: o bizarerie pecare D. Cerna încearcã sã o trans-figureze într-o metaforã a creaþiei,respectiv a poeziei. Prin analogie,poemul caju ar fi, aºadar, un fel de„specie” insolitã a liricii, al cãreispecific ar consta în exteriorizareaostentativã a esenþei, adicã aseminþei germinante. Dincolo deintenþia autorului, în realitate avemde-a face cu niºte poeme foarteconcentrate, cîteodatã de intensi-tatea ºi tensiunea aforismului. Cîteunul conþine o singurã imagineºocantã, însã saturatã de ambi-guitãþi sugestive. Iatã acest scurtpoem de dragoste unde concizia îºidezvoltã polisemia prin intermediulparadoxului: „animal îndãrãtnic/ îmisimþi colþii cînd dau/ sã te mîngîi”.„Animalul” poate fi aici orice fiinþã, oimprecizie care eliminã o eventualãaluzie eroticã. Efectul constã de faptîn analogia oximoronicã dintretandreþe ºi cruzime, dublatã desugestia unei subtile metamorfozea celor doi parteneri pe care relaþiatextualã îi voaleazã. Paradoxultandreþii apare altãdatã într-olegãturã aproape brutalã cumoartea. Acum devine dominantãtonalitatea elegiacã, cu sentimentulexistenþei lente ºi muzicale, ca într-o litanie: „încerc sã te cuprind/ înghearele morþii mele/ încerc sã tecuprind/ încerc”. De altfel, senti-

About body poetryDespre trupul poezieiPetru Poantã

nu mã dau bãtut pânã nu descopãr, dupã multeîntrebãri puse mai multor localnici, fãrã succes: „unde-i l’Eglise Saint-Pierre-au-Nonnais, abaþia de azi,benedictinã?”. Aici, lângã o fotãreaþã, nu poþi desluºimare lucru, într-o navã înaltã, în curs de reparaþii, încare îþi este permis o clipã sã arunci o privire peste omasã lungã, cu pahare, pregãtitã pentru ceva festiv. Înmicul ghid de voiaj, pe care reuºesc sã nu-l pierd, stã

scris: „Cea mai veche bisericã din Franþa (secolul IV) “.Te consolezi cum poþi, în drum spre Paris, cã n-a

putut încãpea ºi o abatere pe un drumul vinurilor, lungde 200 de kilometri, din Alsacia. Citeºti: „Pe drumulvinurilor se înalþã vechi castele (tunurile din Eguisheim,în sud, ºi de mãnãstiri, ca Andlau, mai la nord). Strãzipavate, fântâni, puþuri, munþi de flori...”. Un traseupentru altã datã, îþi spui prin noapte, pe sub un cerfrancez înstelat.

(urmare din pag. 48)

mentul morþii rãmâne una dintreobsesiile poetului, reprezentatuneori ca o invazie agresiv-senzorialã, ca în imaginarul me-dieval: „oasele zornãie/ în pîn-tecele meu/ în ureche/ zumzetul/morþii”. În extrema cealaltã, elegiase atenueazã în inefabil ºi eva-nescenþã, ca în acest ritual mis-terios, cu tuºa expresionismuluiabstract: „presar seminþe negre/ debusuioc/ în vîntul liliachiu al/ nopþii/ce despãrþire”. Deºi asemeneaconcentrate stilistice par sã aibãregimul unor instantanee liricespontane, ele sunt însã expresiiîndelung elaborate ºi cizelate, aleunor tensiuni existenþiale deprofunzime, dintre care foartefecundã poetic este cea dintrecorporal ºi spiritual, cu multiplevariante ºi nuanþe. Desigur, caperspectivã de ansamblu, autorulse situeazã într-un orizont meta-fizic, poezia însemnînd pentru elrevelaþie a unor sensuri ascunseale existenþei. Dar autorul nu cautãexhibarea ºi dramatizarea anti-nomiilor. O singurã datã îºi dez-vãluie, în cheie moralã, naturaambivalentã, însã ca alteritateacceptatã: „izgonesc corbii desfrî-nãrii/ în mine celãlalt/ înlãnþuit/zvîcneºte de dorinþe”. Corpora-litatea lumii e, preponderent,transubstanþializatã, la limitã tru-pul însuºi fiind salvat ca purtãtor alstigmatelor, precum în aceastãþesãturã halucinatorie de analogiilivreºti: „sucul de rodie îmi ardevederea/ ca-n Renaºtere trupul meuprinde a sîngera/ transmitereadivinã a stigmatelor/ mi-am spus/cãci trupul Sfîntului Francisc în

moarte/ avea aceleaºi rãni”.Simbolismul religios cristalizeazãvibrant în reprezentarea poeziei carevelaþie. Poemul este o entitatesacrã a cãrei substanþã cristicã seregãseºte în sufletul poetuluiprecum vocea lui Isus în cea aevanghelistului. Dumitru Cernareitereazã în fond viziunea biblicãasupra originii divine a cuvîntului,poezia apãrîndu-i ca o imagine ademiurgului „înveºmîntat în fru-museþe”, cum se spune într-unverset. Înaintea copleºitoarei pre-zenþe, cãutãrile poetului sfîrºesc înadoraþie pioasã: „cine a atinsveºmintele poeziei/ nu mai poaterãtãci cuvîntul/ poticneºte-mãpoticneºte-mã/ la tivul de aur/ alveºniciei lui”. O asemenea idea-lizare a poeziei o întîlnim ºi în alteipostaze, expresivã fiind, bunãoarã,imaginea ei ca furoare misticã atrupului: „m-au nãpãdit cuvintele/ aucrescut în mine vara/ trupul meu devolburã inelatã/ se potoleºte atinsde smintealã”. Existã în toatepoemele volumului, indiferent demesajul diferit de la unul la altul, ogravitate de o solemnitate extremãcare se datoreazã unei conºtiinþepoetice sacramentale. Autorul scriemereu cu sentimentul cã oficiazãun cult misterios al limbajului.Esenþializat adeseori pînã înproximitatea obscurizãrii, textul areaerul unei inscripþii sacre care,pentru a fi înþeleasã, pretinde olecturã ceremonialã ºi repetatã. Înordine strict poeticã, tehnicaautorului se revendicã de la criteriilemodernismului, mai exact de lavîrsta de aur a „stilului înalt” aacestuia. Opþiunea nu e delocinocentã, ci, dimpotrivã, progra-maticã ºi polemicã, avînd careferinþã în special mizerabilismulºi, în genere, fenomenul de dez-vrãjire al creaþiei.

ª

54

Cine este familiarizat cu cãrþilekilometrice ale lui Nicolae Breban,va strânge din dinþi ºi va continuasã citeascã, în ciuda nenumã-ratelor ocoliºuri ºi digresiuni de totfelul, ºi acest recent roman al luiNicolae Breban, consacrat de dataaceasta unei analize dintre celemai dure ºi mai nemiloase a epociistaliniste din societatea româ-neascã de dupã cel de Al DoileaRãzboi Mondial. În stilul sãueseistic caracteristic, NicolaeBreban deschide aici un rãzboinecruþãtor cu dogmele, ideile ºimodul de a acþiona al comuniºtilorromâni, cocoþaþi la putere în urmatancurilor sovietice ºi caretransformã þara într-o colonie decea mai joasã facturã. Cum s-atrãit atunci în România, care eranivelul discuþiilor ºi eforturilorelitelor, cum a reacþionat mareamasã a populaþiei în faþa acestorconstrângeri poate fi urmãrit pascu pas din aceastã strânsã disputãdespre stãpâni ºi sclavi, dintredemagogii ideilor de libertate ºidreptate ºi adevãraþii conducãtoriai naþiunii aflaþi cu toþii în temniþeleºi gulagurile create speciale pentruei.

La o primã privire, romanul„Singura cale” (Ed. Contem-poranul, Bucureºti, 2011) nu estealtceva decât o continuare cumijloace epice specifice a cãrþilorlui Nicolae Breban despreraversarea deºertului comunist,cum ar fi „Spiritul românesc în faþaunei dictaturi”, „Riscul în culturã”,„O istorie dramaticã a prezentului”etc., cãrþi care disecã cu binecu-noscuta-i ferocitate vremuriletulburi ºi anapoda trãite în timpuldictaturii comuniste. Tema aceastase dovedeºte a fi nu un simplumoft, nu o simplã marotã ºi unsubiect de ocazie, ci chiar oobsesie de prim rang a creatoruluiNicolae Breban, care s-a numãratîn acei ani printre victimeleregimului, apoi printre privilegiaþiiregimului, ºi în cele din urmã trimisdin nou la munca de jos, urmãrit

cu atenþie de securitate ºi pus pelista indezirabililor regimului. Dinperspectiva ºi la amploarea lacare concepe N. Breban acestrechizitoriu nu cred sã avem pânãacum un roman mai exact, mainuanþat ºi mai categoric înverdicte, decât dacã luãm înconsiderare ºi cãrþile Hertei Müller,cu analizele lor extrem deminuþioase ºi revelatorii.

Pentru a cuprinde imensa masãde material faptic, risipit pe caleaproape 700 de pagini cât areromanul, Nicolae Breban recurgeaici la un personaj care sã captezeatenþia tuturor, un personaj extremde bine conturat ºi ingeniosconstruit, a cãrui evoluþie sinuoasãºi pitoreascã rãmâne un simbolpentru clasa intelectualilor vremii,ajunºi în poziþia de „tovarãºi dedrum”, ai comuniºtilor duri, darcare refuzã sã fie pânã la capãtsimple unelte de execuþie ºisubordonare nemijlocitã. Eroulnostru n-are nici calitãþile, nici stofade activist de partid notoriu, nu esteîn stare sã-ºi însuºeascã la modulslugarnic nici sloganurile ºi teoriilenoii religii comuniste, fiind maidegrabã un accident, o piesã derezervã într-un angrenaj bine pusla punct, unde ajunge datoritãîntâmplãrii sã joace, într-o epocãneclarã, de nebuloasã socialãtotalã, un oarecare rol politic. Inurma unor articole publicate în„Scânteia”, organul care trasaordinele ºi ucazurile venite de sus,el se trezeºte cooptat în micaconfrerie a luptãtorilor sociali,urcând pe scara ierarhicã pânã lao poziþie dintre cele mai înalte.Controlat ºi manipulat cu dibãciede câþiva lideri locali, omul nostruajunge un simplu „obiect uman”,cum singur se autocaracterizeazã,participând, cu voie sau nu, la„munca de dezorganizare amaselor populare, adicã de aþâþarea unora contra altora”, în carepsihologia luptei de clasã eprincipala preocupare a grupului încare a intrat. Principala sa

preocupare este aceea de a-ºigãsi un reazim la acþiunile sale, omotivare veridicã, în stare sã-iacopere ezitãrile ºi incertitudinile,sã fie în stare sã deceleze întrebine ºi rãu, între vinovãþie ºi simplãînscenare. Tema centralã aromanului va fi de aceea cãutareaobstinatã pentru a-ºi gãsi unmentor spiritual pe mãsurã, ºiîntreaga carte este traversatã deaceastã preocupare esenþialã apersonajului nostru de a sedescoperi ºi defini pe sine în raportcu nevoile ºi imperativele epocii. Inesenþã, tânãrul activist (la începutfãrã nume, apoi ni se dezvãluie, încele din urmã, abia la p.153 cã îlcheamã Calistrat B. Dumitrescu)se aflã într-o permanentã cãutarede repere morale ºi ideologiceclare, pe care nici unul dintre ceicu care lucreazã sau vine încontact nu este în stare sã i lefurnizeze. Psihologia sa ataºantãse orienteazã mai întâi spre colegulsãu Licsei, apoi spre un fost preotcatolic Trempfli, urmat apoi de unuldintre fraþii Buzilã, Fritz, apoi unoarecare Dobrinescu, ca, în celedin urmã, sã se apropie de opticade a vedea lucrurile a celuilalt frateBuzilã, Const. Aceste peregrinãriºi „însoþiri” cu un om sau altulechivaleazã de fapt cu un sever ºineîncetat examen de conºtiinþã pecare eroul îl parcurge mai mult saumai puþin conºtient, dar aproapeinstinctual, maniacal, irepresibil,adâncind dezbaterea interioarã lacare asistãm ºi dându-i forma uneiample ºi amare confesiuni, desprevinã ºi redempþiune ºi ridicând-o lastatutul emblematic al omului detip cobai din timpul stalinismului.Deºi îºi recunoaºte lipsa devocaþie pentru politicã ºi pentrurãzboiul crud la care este silit sãdevinã parte, Calistrat al nostru secomplace în postura de a navigala întâmplare, dus în derivã decurenþii puternici ai vremii, fãrã sãfie în stare sã ia o atitudine fermãfaþã de evenimentele trãite, fãrã sãfie în stare sã o rupã direct cu cei

Nicolae Breban – analistul împatimit

)) )))

Nicolae Breban - The Passionate AnalystMircea Popa

55

care îl mânã din spate sã devinãmartor ºi agent al unor silnicii ºisamavolnicii pe care le detestã înintimitatea sa nemaculatã. Asis-tãm astfel la întreg arsenalul„judecãþilor” la care oamenii simpliajung sã fie torturaþi de torþionariilor profesie (ºedinþe nesfârºite devictimizare ºi excludere, urmãririsecrete, violãri de domiciliu,naþionalizãri forþate, ºomaj, muncãabrutizatã ºi trimitere în închisori),dar ºi abilele rãsturnãri de situaþiivenite pe linie internã, careschimbã de la o zi la alta echilibrulprecar al grupurilor de putere.Inspiraþi din experienþa sovieticã,comuniºtii noºtri înfiinþeazãSecuritatea, dând mânã liberã latorturarea organizatã a tuturorcategoriilor sociale care suntasmuþite unele împotriva altora,eliminã din organele CC-ului grupuldeviaþionist al Anei Pauker, refor-muleazã valoarea binomului inter-naþionalist/naþionalist, se lasãpãtruns de analizarea unor abilelozinci interne, care ar urmãrisupralicitarea festivismului socia-list, suspecta „înflãcãrare” partinicãsau, deopotrivã, lipsa de „ataºa-ment” pentru cauza proletariatului,se nuanþeazã atitudinea faþã defoºtii legionari intraþi în partid ºideveniþi ºantajabili la fiecare pas.O politicã bine gânditã este ºiaceea de a pune în frunteaorganelor de anchetã doarcomuniºti alogeni, maghiari ºievrei, scoþând astfel de subresponsabilitatea vinei pe o seamãde factori de decizie autohtoni.Toate aceste momente de scãderesau de încrâncenare partinicã, detensiune sau de oarecare acalmieapar discutate de autor cu o poftãanaliticã cu totul ieºitã din comun,aglutinând evenimente ºi întâm-plãri într-o revãrsare torenþialã dematerial, care numai arareori poatefi întrerupt de scene sentimentalesau de cele privind viaþa amoroasãa personajului nostru. Majoritateapersonajelor evolueazã întrecinism ºi mecanicã disciplinarãplanificatã, între perfidie ºiduplicitate, cele mai multe dintreele hrãnindu-se tocmai din acestjoc al ambiguitãþilor, în conturareacãrora N. Breban este un adevãratmaestru. Existã peste tot o plasmãnarativã care te acapareazã ca un

vârtej ºi în care personajele sunttârâte într-un turbionaj strategic ºiideatic cu o puternicã încãrcãturãdoctrinarã. Precum în alte romaneale sale, ca „Amfitrion”, „Pândã ºiseducþie”, problema esenþialã aromanului de faþã este problemaputerii, problemã plasatã în anii ceimai neguroºi ºi mai confuzi aicomunismului nostru, în care totulse importa din URSS ºi în careteroarea era la ea acasã. Fricaeste astfel un leitmotov funda-mental, iar relaþia stãpân-slugã,devine ºi aici absorbantã, cheltuindpagini întregi de digresiuni ºiadevãrate lecþii de filosofie politicã,de marxism-leninism ºi deraportãri la teoriile burgheze peaceastã temã. Plãcerea meditaþieiasupra soartei individului în raportcu istoria este de departe o temãde dezbatere pe care N.Brebanºtie s-o facã interesantã ºi pro-fitabilã. Cartea sa seamãnã pealocuri cu o carte de politologie, desociologie ºi de esteticã com-portamentalã, despicând firul înpatru, în opt sau în ºaisprezece,cu o meticulozitate dusã pânã laparoxism, cu o plãcere nealteratãa discuþiei dialectice, cu o savoarea jocului lingvistic ce nu poate fiocolitã. Breban este un nemai-pomenit nãscocitor de situaþii ºiposturi conflictuale, oponente,dilematice, pe care le reia ºi lerediscutã din unghiuri de vederedeosebite, cãci la el nici o situaþienu are o rezolvare clarã, precisã,categoricã, ci totul devine fluid, totulcurge, totul poate fi modificat ºirediscutat, totul capãtã aspectulacela incert, re-definibil, re-reformabil, re-definibil, singuraplãcere fiind aceea a discuþieinesfârºite.

Lumea supusã observaþiei înacest roman este o lume aservitãdogmatismului stalinist, lumeguvernatã dupã legile silniciei ºi aleopresiunii. Mic ºef de partid într-unorãºel oarecare, personajul nostrueste ridicat mereu pe scarãierarhicã trãieºte beþia puterii de aavea drept de viaþã ºi de moarteasupra unor concetãþeni, dar nupierde niciodatã din vedere cã elînsuºi este vânat, observat, urmãritde o cohortã întreagã de prieteni,dar ºi de duºmani. Ceea ce reiesefoarte clar din aceste pagini ale lui

N. Breban este faptul cã întotalitarismul socialist fiecare poatefi în acelaºi timp victimã ºi cãlãu ºicã cei care sunt astãzi sus mîinevor fi jos ºi cã fiecare ins trãieºtecu sabia lui Damocles deasupracapului, cã regimul îºi devorã sauautodevorã protagoniºtii, cãniciodatã nu existã pauzã pentrulupta internã, luptã tot atât de aprigãºi feroce precum acea externã (cucapitalismul muribund, de nu ºtiucâte ori mai performant casocialismul mincinos ºi decontrabandã al propagandeizilnice), cã aceastã luptã internãconsumã multe din energiilepozitive ale personajelor. Sensulultim al romanului acest lucru chiardoreºte sã-l sublinieze: aºa cumactiviºtii aceºtia fãrã noimã, uneoriexecutaþi siniºtri ºi cu sânge recea unor ucazuri venite de sus (cazul lui Fritz, bunãoarã) sau alfratelui sãu Const, de pildã,bãgând fãrã milã în închisori zecide oameni nevinovaþi, singurasalvare moralã a acestora este sãfie ºi ei trimiºi în lumea aceeainformã, spre a avea timp sãmediteze asupra greºelilorsãvârºite.

Recentul roman al lui N. Brebannu se deosebeºte scripturisticfoarte mult de stilul ºi metoda delucru al celorlalte. Pe scriitor nu-lintereseazã deloc construcþiaromanescã, nici mãcar conturareaexpresã de personaje, nici mãcarnu e mânat de intenþia de a creaacele fireºti momente de suspansnarativ care-l incitã pe cititor ºi-lþine încordat spre a vedea ce seîntâmplã. Solemnitatea stilului estede la un capãt la altul aceeaºi, cao curgere monotonã de ape, ca unfluviu uriaº care îºi adunã afluenþiide peste tot, ca apoi sã se reverseegal ºi imperturbabil în drumul luispre mare, impresionând prin forþã,debit ºi rostogolire de neoprit. Peautor nu-l intereseazã, aºa cum s-a exprimat mai deunãzi, miza uneicapodopere, ci mãreþia calmã ºipotopitoare a masei narative, caredevenea ea însãºi potopitoare, oforþã a naturii, greu de oprit ºi dezãgãzuit.

ª

56

Vasile RaduCea mai spectaculoasã mo-

dalitate de a face concurenþã arteioficiale – care a fãcut apoi carierãîn Europa celei de-a doua jumãtãþide secol al XIX-lea – a provocat-oartistul francez Gustave Courbet(1819-1877). Pretextând cã douãdin pânzele sale au fost respinsede juriul Expoziþiei Universale carese organizase la Paris în anul 1855la Palais de l’Industrie, a construitlângã acesta propriul sãu Pavilionunde a expus peste 40 de lucrãricu urmãtoarea inscripþie la intrare:Realismul. Courbet. Expoziþie cu40 de tablouri din opera sa. Înexpoziþie se vindea o broºurã cuprogramul teoretic al artistului: Amstudiat în afara oricãrui sistem ºifãrã idei preconcepute. Nu am vrutsã-i imit pe unii ºi sã-i copiez peceilalþi… Nu, eu am vrut sã extragdin totala cunoaºtere a tradiþieisentimentul motivat ºi independental propriei mele individualitãþi.

Urmând protestul insolit alacestui artist ºi susþinând ipocritcã arta lor nu se adreseazã cum-pãrãtorilor, fiind, mai degrabã, oexpresie a pasiunii lor mistuitoarepentru realitate, mai mulþi artiºti aupãrãsit Parisul, stabilindu-se laBarbizon, o localitate pitoreascã ºiarhaicã situatã aproape dePãdurea de la Fontainebleau(Seine-et-Marne). Membrii fonda-tori ai acestei grupãri au fostCamille Corot (1796-1875),Théodore Rousseau (1812-1867),François Millet (1814-1875) ºiCharles-François Daubigny(1817-1878). Printre ei s-austrecurat ºi doi artiºti români,Nicolae Grigorescu (1838-1907) ºiIon Andreescu (1850-1883).Acum, prin aceºtia, înregistrãmapariþia unui nou tip al artiºtilorproletari, proveniþi din pãturilesãrace ale societãþii, care, subpretextul studierii naturii, a picturiiplein-air-iste, au ales alt mod deviaþã, amestecându-se printreþãranii ºi fermierii satelor, copiindu-

le îmbrãcãmintea, stilul de viaþã,alimentaþia ºi, nu arareori, modulde gândire ºi filozofia, moralitatea,abandonând marile metropoleeuropene – ca locuri de pierzanie– ºi pãstrând doar legãturi con-juncturale cu acestea. Au venitaici ºi orãºeni cu gustul tenebrospentru alcool ºi disputele zgo-motos intelectuale, împopoþonaþicu jiletci elegante ºi berete decatifea, cu cravatele pompoase,matlasate, „încondeiate” cu pietrepreþioase – dupã modelul aris-tocratului curtean – cu care sefãleau în serile lungi de toamnãcând, în lipsa atelierelor luminate,pierdeau vremea la cârciumasatului, tânjind dupã dulceaþa ºisavoarea cosmopolitã a saloa-nelor pariziene.

Dimineaþa, pãstrând încã îngurã gustul sãlciu al absintului ºial disputelor „intelectuale” de seara,schimbau costumaþia sofisticatãcu tunicile aspre, de lânã, pãlãriilecu borurile largi, îºi înfãºuraupicioarele în moletiere ºi, cuºevaletul de câmp pe umãr,încãrcaþi cu pânze trase pe ºasiuride lemn sau cartoane, porneau încãutarea de noi subiecte, aºa cumse înfãþiºau acestea „în realitate”:grupuri de þãrani sãpând, sauþãrãnci adunând spicele, muncitoripietrari de la carierã, colþurileîntunecate ºi spectaculoase alepãdurii, arborii bãtrâni, arabes-curile mortificate ale pãdurilordesfrunzite, aburii matinali aipãmântului înceþoºând atmosferasub primele raze ale soarelui,animale asudate de muncã saurumegând în tihnã, întâmplãrile deo sobrietate tragicã ale înmormân-tãrilor sãteºti, petrecerile estivale,sãrbãtorile religioase etc.

Dar Saloanele oficiale ºiburghezia oraºelor rãmâneaupunctul de atracþie maxim ºigaranþia succesului, iar artistul desalon, deºi aparent repudiat, eramodelul, aspiraþia lor secretã.

Saloanele mondene careproliferaserã „democratic” prinapariþia unei burghezii îmbogãþiteîn afaceri, deºi erau departe demarile saloane aristocrate dinsecolul al XVIII-lea, nu încetau sã-ºi exercite fascinaþia prin existenþalor faþã de acele personaje insoliteºi spectaculoase, reprezentate deartiºti educaþi, proveniþi din familiiaristocrate, deprinºi cu þinutelescorþoase ºi cu educaþia mon-denã, cu flirtul ºi conversaþia desalon, cu baston ºi monoclu, cupãlãrii înalte ºi þinuta þeapãnã aredingotei, trãind din renta viagerãa pãrinþilor, din moºteniri ºichilipiruri norocoase, ºi carepriveau arta detaºat sau ca pe unmod pasional ºi elevat intelectualde a-ºi petrece timpul. Deºi printreaceºtia începuserã sã se stre-coare – sub travesti-ul etichetei –personaje cu moralitatea îndo-ielnicã ºi cu gusturi mai barbare,dispuse sã încurajeze noilemanifestãri ale artei. Astfel depersonaje se gãseau mai ales înproximitatea vechilor Academii deArtã, dacã nu cumva chiar îninteriorul lor. Ele simþeau cuacuitate nevoia inovãrii limbajuluiartistic, un mod de a simþi maidirect pictura, o comunicare maifrustã, dar sincerã, cu privitorulartei. Prin performanþele, dar ºi prinneajunsurile ei, fotografia – otehnicã recent inventatã – îl îm-pingea pe artist în aceastã direcþie,nãruind eºafodajul subtilitãþilortehnice pe care trebuia sã leasimileze ani la rând artistulacademist, aºezând între el ºiprivitor eticheta convenþionalã aunui stil, sau justificãrile filozoficeºi teoretice prãfuite, copiate cuveneraþie din caietele de însemnãriale artiºtilor Renaºterii.

Teoriile generoase ºi optimisteale socialismului utopic, consa-crate atât de idealist claselorsãrace ºi rolului acestora în dez-voltarea ulterioarã a societãþii,pendulând între realitãþile opre-sante ale imperiului ºi revoluþiei, aledemocraþiei ºi dictaturii, au fostservite, la un moment, ºi de apariþiafotografiei, conservând în modulcel mai obiectiv ºi rezumativmesajul realist. De la JosephNicéphore Niepce (1765-1833), în1822, ºi apoi prin Louis Jacques

The Realism of the Fancy PovertyArtistul-proletar ºi opera de artã – marfãRealismul saraciei galante

)) ))) )) )))

57

Daguerre (1787-1851) care rea-lizeazã dagherotipul (1838-1839),transformând, cu adevãrat, vecheaheliogravurã în fotografie. Acestprocedeu va face o carierã pro-digioasã în portretul realist pictat,smulgând din mâinile artiºtilorplastici o parte importantã ainfluenþei sociale deþinute dinvechime din cauza prestigiului lorde portretiºti. Un interesantexemplu al acestor schimbãri,survenite uneori în personalitateaunui singur artist, îl furnizeazãCharles Negre (1820-1880), acãrui carierã a început ca pictor înatelierele lui Paul Delaroche (1797-1856), Michel Drolling (1789-1851)ºi Jean Auguste Dominique Ingres(1780-1867), devenind, dupã1844, primul pictor-fotograf, inter-pret al realitãþii cu mijloacele unuiaparat tehnic. Dacã arta este inter-pretarea poeticã a naturii, fotografiaeste transpunerea exactã aacesteia; este exactitudinea în artãsau complementul artei.

Peste tot plutea aerul unei dis-creditãri a modelelor ºi asumareaunui nou climat de libertate careoferea ºansa nemaiîntâlnitã aunei noi originalitãþi, intuitã prinaceastã comunicare directã,adeseori haoticã din punct devedere intelectual, cu cât maibarbarã, cu atât mai autenticã.Coborând din nou, dupã sute deani, în Laboratorul naturii, artistuls-a lãsat impregnat de forþele eiinterioare, de raþionalitatea eidifuzã, redescoperind savoareaaerului curat ºi înmiresmat alcâmpurilor înrourate, mirosulaspru, înþepãtor de pucioasã altunetelor, aburul ºi pielea umedã aanimalelor din gospodãrie, lapteleproaspãt muls, aburind dimineaþa.Artistul – asemeni bunului sãlbatic– era dispus sã înlocuiascãaromele ºi parfumurile rafinate dinsaloanele coloniale cu mirosurileaspre ale naturii pe care odescoperea dupã colþul casei.

Sofisticatele Academii de artãpuneau la index preceptele luiIngres, privind cu timiditatea ºigroaza unui pudel de apartamentimensitatea, mãreþia ºi pericolulpeisajului natural care sedesfãºura, în excursii, prin faþaochilor. Astfel de ºcoli „naturaliste”,bazate pe climatele noi, acceptate

de artiºtii care se regrupeazã, aparîn mai multe þãri europene,sfârºind prin a detrona Panteoaneleartificiale ale Academiilor,împunând artistul, pentru primaoarã în istorie, ca pe un adevãratexplorator al naturii, înlocuindvechea artã cu rigida sa ierarhie agenurilor artistice, cu riscurile careprovin de aici, înlocuind comandapublicului, mecenatul, prin ofertaliberã a creaþiei sale pe piaþa ope-rei de artã. În absenþa stãpânilortradiþionali, artiºtii încep sã creeze„pe stoc”, animaþi de speranþa cãfiecare lucrare va avea cumpã-rãtorul ei.

Arta devenise o marfã! Odatãcu aceastã stranie libertate, artistulintrase în lumea tulbure a uneiexistenþe neasigurate. Pentrucomoditãþile burgheze pierdute valupta apoi aproape o sutã de ani,pânã la apariþia acelui simulacrusocial al mecenatului de stat,preconizat de comuniºti. Confuziacu vechii mecena avea sã poartenumele unei înºelãtorii tragice:proletcultismul ºi realismulsocialist.

Dupã ce a trecut freneziaRevoluþiei, s-au reaºezat valurilede fum ºi trombele de praf stârnitede agitaþia anarhicã a mulþimilor, iarpentru valorile noii arte ºi pentrustatutul artiºtilor s-a deschisperspectiva promiþãtoare ºi poleitãa unui nou început. Napoleon al III-lea a inaugurat o epocã aliberalismului care exalta valorilemateriale, banul ºi profitul,bazându-se pe o birocraþie plãtitãgras cu recompense fastuoase ºidaruri de lux. Noua legitimitatepoliticã se atingea cu sacrificii pemãsurã. În locul vechilor aristocraþis-au instalat burghezul-industriaººi negustorii cu averi colosale –„parveniþii”, cu alte cuvinte, lipsiþide culturã, ostili artiºtilor ºiintelectualilor. (Pierre Bourdieu,Regulile artei, pag. 78-79). Dar,printre ei se nasc primii preþuitoriredutabili ai muncii artistice, carevor lua locul vechilor aristocraþi;începe o adevãratã cursã pentrucâºtigarea intelectualilor ºi aartiºtilor invitaþi sã-ºi aducã aportullor la consacrarea culturalã a nouluiRegim. Scriitorii ºi pictorii suntîndemnaþi sã adopte o atitudine deconformism faþã de noile valori,

detestaþi de proaspãt parveniþiivremii în aceeaºi mãsurã în caredispreþul disimulat era înlocuit cupreþuirea socialã ostentativ etalatã.

Artiºtii, deocamdatã, erausfãtuiþi sã se comporte ca niºte„oameni de Curte”, sã respingãsocietãþile savante ºi vechilecluburi aristocrate dupã caretânjeau cu disperatã melancolie.Noul burghez practica o teamãdeferentã faþã de scriitor sau artist,dar promova dependenþa imediatãa acestora faþã de mecenaþi, pentrumai multã siguranþã ºi pentruprevenirea trãdãrii, instituindu-sechiar jurãmântul de credinþã faþã decomanditari. Pictorul de Curte dealtãdatã, scriitorul dependent desalonul aristocrat îºi schimbaustãpânii. Împãratul se declaraoficial noul protector al Artelor ºitreptat, pe lângã „grija faþã desupuºi”, instrumenta o subtilãsubordonare materialã a aces-tora... Deocamdatã, prin preferinþa„oficialã” pentru anumite tematici ºistilul emfatic care exaltau monu-mentalismul antichitãþii, drapat subrostirea subtilã a preceptelorbiblice, spre mãgulirea înþeleaptãa „erudiþiei” noilor stãpâni. Sunt lamare cãutare tablourile vivanteinspirate din istorie ºi mitologiesemnate de Jean-Léon Gérôme(1824-1904) sau AlexandreCabanel (1823-1889), sculpturilelui Jean-Louis Meissonier (1815-1891). Pe fondul lipsei instanþelorspecifice de consacrare a artiºtilor,Napoleon al III-lea repune pepicioare „Academia Regalã deBelle Arte” cãreia îi smulge „SalonulOficial”, o expoziþie anualã gânditãca un bilanþ al muncii artistice,instalând statul ca principalsponsor al artistului. Napoleon alIII-lea nu se dã în lãturi sã mane-vreze lumea artisticã în funcþie depropriile interese, distribuind pensii(Leconte de Lisle primeºte chiar însecret o pensie de la Împãrat),funcþii ºi posturi remunerate(precum cea de senator acordatãlui Sainte Beuve), distincþiionorifice, precum alegerea înAcademie etc. (cf. Pierre Bourdieu,Regulile artei, pag. 80).

Pumnul Puterii îmbrãcamãnuºa de catifea la Tuilleries,unde Împãrãteasa Maria Eugenia,numitã ºi „Eugenie de Montijo”

58

(1826-1920) se înconjura descriitori ºi artiºti mondeni, nãs-cându-se acum acea specie ciu-datã a „intelectualilor conformiºti”,subordonaþi ºi fideli colaboratori aiputerii. Chiar dacã printre ei se maiacceptau, „ca din întâmplare”,artiºti conduºi de un instinct non-conformist, exaltând liberalismul,uneori imoralitatea, radicalismulanti-burghez, sau romanticiîntârziaþi precum ThéophileGautier (1811-1872), GustaveFlaubert (1821-1880), CharlesBaudelaire (1821-1867), fraþiiGoncourt, Hippolyte Taine sauErnest Renan (1823-1892)... Eciudatã aceastã ursãrie a omuluide litere din secolul al XIX-lea, dacão compari cu viaþa mondenã aliteratorilor din secolul al XVIII-lea,de la Diderot la Marmontel – scriacu amarã ironie Albert Cassagne.Burghezia actualã nu-l cautã peomul de litere decât atunci cândacesta este dispus sã accepterolul de animal ciudat, de bufon saude cicerone în strãinãtate. (LaTheorie de l’art pour l’art en Francechez les derniers romantiques etles premiers réalistes, pag. 342,apud Bourdieu, op.cit., pag. 81)

Episoadele acestui serial alîngenunchierii nu au fost deloclipsite de contradicþii, de zvârcolirisau de confruntãri dramatice.Înflorirea Franþei sub cel de aldoilea Imperiu se caracterizeazãprintr-un dramatic decalaj între nu-mãrul mai mic de locuri de muncãrezultate din dezvoltarea afacerilorindustriale ºi comerþ, cele apãruteca urmare a exploziei funcþieiadministrative a statului burghez ºinumãrul mare al absolvenþilorînvãþãmântului secundar carecreºtea exponenþial în întreagaEuropã. Decalajul acesta pri-mejdios între cerere ºi ofertã,declanºat de Revoluþie, Imperiu ºiRestauraþie, sileºte o bunã partea tinerei generaþii a burgheziei miciºi mijlocii sã se încarce cu unprimejdios potenþial de revoltã,devenind o adevãratã ameninþarela adresa ordinii sociale.

Demnitãþile erau în continuarepãstrate pentru exclusivitatea mariiburghezii. „Repartiþia” strâmbã ºisectarã i-a lãsat pe tinerii nou veniþi– proveniþi mai ales din zona

ºtiinþelor umaniste – lipsiþi demijloace financiare ºi de protecþiesocialã. Printre ei, cei mai expuºierau intelectualii tineri, artiºtii ºiscriitorii. Aceºtia nu aveau nici ocalificare garantatã ºcolar, înschimb erau încãrcaþi de idealuriromantice, manifestând oagresivitate culturalã legitimã faþãde „noua ordine socialã” prospãtinstalatã. Cuvintele burghez ºifilistin, apãrute pe vremearomanticilor, erau acum pe cale sãfacã o nouã ºi prodigioasã carierã.Scriitorii ºi artiºtii nu încetau sã-ºiproclame dezgustul faþã desocietate ºi arta „la comandã”,evoluând spre un stil de viaþã carese va impune ca o atracþiefascinantã ºi în secolul al XX-lea:„boema artisticã ºi literarã” care vadeveni laboratorul unde se vor creanoile teorii sociale ale artei.Bourdieu face aici o disociere denuanþã pentru a exprima, „prinanalogie”, diferenþele care aparîntre „lucrãtorul domestic” – ataºatprin legãturi personale de o anumefamilie protectoare ºi „muncitorulliber” – eliberat de orice depen-denþã care îl împiedeca sã-ºivândã forþa de muncã. Este vorbade apariþia în locul lucrãtoruluidomestic a „proletarului” botezatastfel de noua teorie marxistã.

Paternalismul social carecaracteriza viaþa artiºtilor subcontrolul mecenaþilor de ocazie aprodus „artistul liber”, care s-avãzut silit sã aleagã între „biciul”blând al stãpânului pierdut ºiangoasa nedesluºitã a unei liber-tãþi prea puþin securizante sauaducãtoare de profit. Stilul de viaþãboem devine o marcã a excelenþeiintelectuale care separã claseledin societate în trei categorii deindivizii: „omul care munceºte”,„omul care gândeºte” ºi „omul carenu face nimic”, acesta din urmãsituându-se, prin bogãþie, deasu-pra tuturor. Între ei, artistul este oexcepþie, împrumutând de lafiecare. Pentru el munca este oodihnã, trãieºte în mod elegant ºiadeseori se îmbracã ºi îºi cautãinspiraþia ºi plãcerile în sânul claseide jos. Opticã preluatã mai târziude prerafaeliþi ºi de William Morris(1834-1896). Lipsa standardelormai înalte ºi a luxului exorbitant îi

apropie pe artiºti „de popor”, cucare împãrþea adeseori mizeriavieþii zilnice, refuzând ostentativconvenienþele vieþii burgheze ºiexperimentând pe scarã largãtoate formele posibile detransgresiune – amorul liber,amorul venal, amorul pur, erotismul(Bourdieu, op.cit., pag. 89), înîncercarea de a experimenta ºi dea cunoaºte cele mai stranii ºiinsolite experienþe de viaþã.

La un moment dat, apar douãcategorii de boemi: unii sãraci,luându-se pe ei înºiºi drept subiectal artei, creând astfel un stil de viaþãcu origini sociale foarte modeste,ºi o altã boemã „de aur”, cea adandysm-ului romantic, o ade-vãratã armatã intelectualã derezervã, supusã nemijlocit legilorpieþei ºi obligatã adesea sã exerciteo a doua meserie pentru a-ºiasigura cele necesare traiului.Printre ei evolueazã, rãtãciþi,burghezi pervertiþi, declasaþi,sãrãciþi, aristocraþi aflaþi în declinsau personaje sclipitor inteligenteaparþinând unor minoritãþi stig-matizate. În acest habitus populatde personaje colorate ºi surprin-zãtoare, cel al „burghezilor fãrã oleþcaie”, se inventeazã ceea ce vapurta un nume glorios timp de douãsecole – Realism – coabitând cuimprecaþiile romantice caredistileazã stilul „artist” de viaþã,devenit condiþie necesarã, obli-gatorie pentru creaþia artisticã. Eise rup de lumea burghezã ºirepudiazã modul meschin de a fial acesteia, refuzã dezgustaþiofertele materiale modeste cu careîi momea clasa parvenitã. Stilul deviaþã vãzut ca operã de artã nuputea face obiectul vreunuischimb, nu putea fi plãtit ca unobiect pe piaþa de artã. Aparþineaîn exclusivitate, în mod definitiv ºiirevocabil, creatorului, dar nici nuera în mãsurã sã-i poatã schimbaîn vreun fel viaþa.

ª

59

Un truism uzat atrage oricuiatenþia cã reperul clasic înstrategiile repertoriale e o sabiecu douã tãiºuri. Pe de o parte,conferã siguranþã procesuluicreativ asigurând interesulpublicului larg, pe de alta, implicãun risc sau chiar mai multe.Programul Teatrului Naþional dinCluj-Napoca intitulat „Actuali-tatea clasicilor” pune în discuþiechiar aceastã problemã spinoasãa notorietãþii, fie cã este vorbadespre o piesã clasicã, fie cã seapeleazã la o adaptare dupã unroman celebru, cum este cazulcu La rãscruce de vânturi deEmily Brontë. Neîncrederea înrealizarea unui spectacol cuacest subiect porneºte din start.Te întrebi dacã, dupã fascinan-tele lecturi ale adolescenþei, dupãremarcabile (unele celebre chiar)ecranizãri, tragica poveste deiubire dintre Catherine ºiHeathcliff îþi mai poate spuneceva sub forma unui eºafodajteatral. La rãscruce de vânturi pescenã? Parcã nu-þi vine sã înghiþiatât de uºor gãluºca, tamanacum când elitismul înfloreºte înproiecte ºi-n simþiri. Aºa cevatrezeºte automat suspiciuni.Gândul îþi merge spre o montareromanþioasã, vaporoasã, apro-piatã de kitsch, rezumativã,eventual cu impact asupratinerilor care n-au apucat sãciteascã romanul, fiind pentruaceºtia o invitaþie la lectura cãrþiiºi nicidecum un spectacol desine stãtãtor, omogen construit.Cu aceste temeri, catalogate ideipreconcepute, am intrat laspectacolul propus de Ada Lupu,semnatarã a scenariului ºi aregiei, dupã textul originaladaptat de Mariana Vartic.

Temerile mi-au fost alungatetreptat, unele dupã altele, ca lasfârºitul spectacolului sã constatcã ansamblul se susþine, e viabilºi în mare parte convingãtor. Aurãmas câteva incongruenþeprovenite din alegerea distribuþiei

Romanian Valences on Stage

ºi din îmbinarea scenelor. Defapt, secvenþele se succedhalucinant, intersectându-se,aglomerându-se tensionat,derutant, neechilibrat spre final,ceea ce impune un dinamism înconformitate cu ilustrareapasiunilor ºi a confruntãriloreroilor. Spaþiul de desfãºurare alactorilor are adâncime, poateprea multã, luminile ºi ceaþa,tunetele ºi coloana sonorã,costumele ºi decorul simplificat,redus la o etajerã, un pat, omasã, o comodã, contribuind înbunã mãsurã la reconstituirea

atmosferei sumbre, înceþoºatedin Wuthering Heights. Din fondulacesta neguros, misterios,intersectat de raze luminoase, sedesprind personajele spreavanscenã. Semitransparenþasiluetelor, a contururilor decoruluiextinde în fabulos pasiunile ºiconflictele dintre cele douã familii– Earnshaw ºi Linton – astfel cãpersonajele moarte din primageneraþie bântuie ca spiriteprotectoare sau uzurpatoare aledomeniului unde se insinueazãtemporar chiriaºul de laThrushcross Grange, Lockwood,venit în vizitã. Acesta estederutat, impresionat de istoriacelor douã familii povestitã de

servitoarea Nelly Dean. Prinfluctuaþia halucinantã, îmbibatãîn romantism strãveziu a eroilorîntorºi din lumea umbrelor, AdaLupu reuºeºte sã creioneze mituliubirii care transcende moartea.E un bun câºtigat. Gigantica uºãdin fundal e spaþiul prin care celedouã lumi fuzioneazã într-un felde balans metafizic al retrãiriisentimentelor, o uºã-pârghiedintre lumi.

La mai bine de un secol ºijumãtate de la apariþia romanuluisemnat de Emily Brontë, spaþiulscenei pare un loc permisivpentru repovestirea tulburã-toarelor evenimente de laWunthering Heights. Ada Lupua condensat subiectul, dinnecesitãþi de timp a aprofundatmai puþin, dar a supradimensionatpovestea cu elemente derutant

simbolice, fãrã însã a încãrcaartificial, oferind o lecturã scenicãîn grila unui prezent fixat pesugestivitatea structurilor arhe-tipale. Ramona Dumitran în rolulCatherinei Earnshaw þinteºtespre modelul iniþial al îndrã-gostitei romantice, ajutatã de ocostumaþie adecvatã, ce-i puneîn evidenþã frumuseþea, natu-raleþea, farmecul. Pasiuneanãvalnicã a eroinei, indecizia,drãgãlãºenia, jocul, regretul ºiresemnarea târzie sunt expri-mate firesc, în doze propor-þionale, cu mult tact de experi-mentata actriþã a Naþionaluluiclujean. Rolul de greutate alpiesei, Heathcliff, a fost

Adrian Þion

Valente românesti pe scena

)) )))

,,

TEA

TRU

60

repartizat tânãrului CristianGrosu, actor ambiþios, cu vânãde Dorin Andone de altãdatã,afirmat în câteva spectacolebunicele, dar prea scund, dupãgustul meu, ºi prea puþin demonicîn rãzvrãtirea sa asupra des-tinului funest al personajului.Altfel, eforturile lui sunt vizibile ºiconvingãtoare în multe secvenþe.Uneori ai impresia cã stãpâneº-te scena, alteori nu. Corect seintegreazã Ionuþ Caras întipologia personajului EdgarLinton, fiind placid ºi insipid câttrebuie. Cãtãlin Herlo creeazãun Hindley Earnshaw coleric,nemilos în deciziile sale, iarAngelica Nicoarã coloreazãdiscret fragilitatea deperso-nalizatã a Isabellei Linton. Rolulservitoarei Nelly Dean pe post denaratoare a celor întâmplate afost preluat de Irina Wintze ºi„petrecut” printre personajeleevocate ca entitãþi ce fac parte

din propria ei viaþã. Împreunã cuAdrian Cucu, interpretul chiri-aºului Lockwood, formeazã untandem cu atribuþii esenþiale înîmpletirea scenelor. Copiii primeigeneraþii de eroi, Catherine Linton(Romina Merei), HaretonEarnshaw (Cristian Rigman),Linton Heathcliff (Silvius Iorga)sunt apariþii fugare, episodice,alãtori de Joseph (Petre Bãcioiu)ºi Frances (Patricia Boaru).Înglobarea lor în distribuþiedenotã dorinþa Adei Lupu de acuprinde pe cât posibil întreagagenealogie a personajelor cãrþii,cu ºirul consecinþelor ce leagãcele douã generaþii, o motivaþieîn plus a întrepãtrunderii lumilorde trãiri ºi simþiri rãvãºitoare.O prelungire a atmosfereiapãsãtoare care îºi lasã am-prenta pe durata întreguluispectacol. Ada Lupu îºi înscriedemersul într-un proces deresusc i ta re a va len þe lo r

romanului gotic, mai mult ca iznostalgic decât ca vetust cliºeu.Totuºi, derularea evenimenteloreste de suprafaþã, în ciudaatmosferei create. Ambianþageneralã este întreþinutã ºi deefectele sonore realizate de TiborCári. Cadrul scenic imaginat deCristian Rusu ia în stãpâniremisterul de la prima impresie(etajera cu lumânãri) pânã laultimul joc uluitor de lumini.Minunate costume concepe elpentru Catherine ºi Heathcliff, depildã, ºi mai puþin inspirate pentruEdgar Lenton ºi Lockwood. Înansamblu, subiectul romanuluiLa rãscruce de vânturi,desfãºurat în structuridramatizate nuanþat pe scenaNaþionalului clujean este unspectacol cu sclipiri ºi umbre, cusclipici ºi dantelãrii dintr-un altveac, dar ºi cu lipici la public. Unspectacol ce-ºi menþine pe meritlongevitatea.

TEA

TRU

Biloxi Blues – A Military TakeBiloxi Blues – o varianta cazona

)) ))) )) )))

La avalanºa de montãri NeilSimon care a cuprins teatrele dinRomânia, Naþionalul clujean maiadaugã una: Biloxi Blues în regialui Cristian Nedea. Diferit caproblematicã ºi scriiturã decelelalte piese (de tinereþe, dar nunumai) care i-au adus porecla de„autor de glumiþe”, acest text cuparfum autobiografic a fostterminat în 1985 de dramaturgulamerican, deci mult dupã filmul luiSidney Lumet The Hill, turnat în1965. Sar direct la The Hill pentrucã Biloxi Blues (ecranizat în 1988de Mike Nichols) este o altã„virulentã criticã la adresainstituþiilor militare” ca ºi opera luiLumet. Nu sub forma unei parabolede tip kafkian, ci în reversul comicºi realist, servit de ingenioasaabordare a conflictelor din spaþiulcazon, învelitã în replici de un umorinteligent, savuros. Inspirat dinexperienþele trãite în armatã,blues-ul „cântat” ºi povestit pescenã e mai mult decât glumiþelecusute cu aþã din Un cuplu ciudatºi mai coroziv decât balansoarulsentimental din Desculþ în parc.

Limbajul e mai dur, confruntãriledintre personaje atingând tensiunimaximale peste care cu greu sepoate trece. Sunt tensiuni denuanþe interpersonale, etnice,religioase, sociale. Amplitudineaproblematicii este astfel asiguratã.Picanteriile de limbaj câºtigãadeziunea necondiþionatã a tinerilordin salã care – din fericire – nu vortrãi pe pielea lor experienþaserviciului militar obligatoriu, dar sevor distra de inepþiile rãscolite de„avantajele disciplinei” distribuite pescenã. Cei cu nostalgii din timpulsatisfacerii serviciului militar vorsavura în alt fel derulareaamintirilor lui Eugene Jerome de labaza militarã din Biloxi, statulMississippi, observând cãregulamentul militar de oriundepermite unor gradaþi sã setransforme în tartori sau tirani înminiaturã.

În Eugene Jerome din NewYork, Neil Simon a prefigurat (maie nevoie sã adaug „autobio-grafic”?) pe tânãrul sensibil,reflexiv, înzestrat cu pasiuneascrisului care se maturizeazã

alãturi de recruþii din plutonul încare a fost repartizat. Elmãrturiseºte deschis: „Trei lucruriîmi propusesem pentru acestrãzboi: sã nu mor, sã devin scriitorºi sã-mi pierd virginitatea.” CãtãlinHerlo în Eugene Jerome îmbracãhaina unui narator cât se poate deimparþial („Vreau sã rãmân neutruca Elveþia”), dar în armatã, se ºtie,acest lucru nu prea e cu putinþã ºi,oricum, Arnold Epstein îireproºeazã cã nu se implicã. Aºacã va trece prin alianþe ºi simpatii,prin conflicte ºi umilinþe. Prea puþincapabil sã interiorizeze personajulºi sã-i exprime naivitatea, CãtãlinHerlo asigurã dezinvolt legãturadintre secvenþe ºi reuºeºte sãtransmitã empatia cu carenaratorul-personaj îi analizeazã pecamarazii sãi într-un fel de „jurnalde armatã” þinut cu religiozitate.Fiecãruia, dintre cei portretizaþi deEugene – Epstein, Hennesey,Wykowsky, Selridge, Carney –, îivine rândul sã se rãfuiascã surdcu sistemul, sã-ºi trãdezeintimitãþile, viciile sau sã-ºi punã înevidenþã personalitatea ameninþatã

61

TEA

TRU

de severitatea instrucþiei.Rãbufnirile sunt înghiþite cu greu.Tartorul principal este SergentulToomey, interpretat magistral deAdrian Cucu, rãsfãþatul actor alNaþionalului clujean. În persoanalui, Toomey este o adevãratã„maºinã de fãcut soldaþi”,întruchipând autoritatea în armatãºi „disciplina idioatã”. Lozincile luisunt cu nemãsuratã cruzimeservite soldaþilor: „Nu e ºcoalã deduminicã, aici se face educaþiepentru moarte. Nu vreau sã fiþiumani, vreau sã fiþi supuºi. Dacãmi te opui, te strivesc ca pe ungãinaþ”. Severitatea rece, vecinãcu sadismul, cu care îºi constru-ieºte secvenþele tensionate, edeturnatã ingenios în jocul luiAdrian Cucu în umor negru sticlos,frisonant pentru o clipã.

Dar, pentru cã încordarea semutã pe umerii unei iertãtoare, înaparenþã, supuºenii, pe soldaþii înpermisie îi aºteaptã alte praguriiniþiatice, cum ar fi cel erotic. Casã nu degenereze într-o imaginetrasã la indigo dupã The LastAmerican Virgin în care soldaþiistau la rând pentru a intra la oprostituatã, regizorul CristianNedea intervine salutar înconstrucþia unei scene atipicepentru fondul realist al piesei.Camera „vivandierei” Rowenaeste vãzutã prin prisma lui Eugene.Pentru el, intrarea la Rowenaechivaleazã cu intrarea în vis. Înmijlocul unor structuri de volumediferite, acoperite în albul imaculatal norilor, se miºcã gingaº-senzual

Rowena. Ramona Dumitran înacest rol exceleazã în gesturiangelice ºi în intonaþia cântatã areplicilor pentru a întreþine ºiconsuma iluzia edenicã. E osoluþie vizualã contrapusã inventiviadului din spaþiul cazon. Visuleroului continuã cu întâlnireainocenþei în persoana RomineiMerei, drãgãlaºa „margaretã”interpretã a personajului Daisy.

Din marea galerie de personajetrebuie neapãrat remarcaþi evreulEstein ºi polonezul Wykowsky,actanþi în conflictul interetnicizbucnit din senin, interpretaþiinteligent de Matei Rotaru ºi în forþãde Cristian Grosu. Matei Rotarupune în evidenþã logica, fragilitatea

ºi culpabilitatea asumatã a luiArnold Epstein, iar Cristian Grosupotenþeazã antisemitismul violental lui Wykowsky. Intervenþii reuºiteconfigureazã Cristian Rigman,Radu Lãrgeanu, Miron Maxim,Ruslan Bârlea ºi Silvius Iorga.Jocul în echipã e asigurat depleiada studenþilor-soldaþi ºi astudentelor-nãluciri din vise sau dinsala de bal. În rest, niºte simplepaturi suprapuse, duºuri ºi unpetec de rai (descris deja)formeazã decorul conceput deAdrian Damian.

Cruzimea needucativã aspaþiului unde se învaþã rigoareadisciplinei nu vine numaidecât dinconturarea „iadului” cazon, ci ºi dinîmpletirea dialogului tãios ºimocirlos uneori, desigur, tot cazon.În aceste condiþii, nu e lipsitã deinteres întrebarea adresatã deEugenia Sarvari (în caietul desalã) regizorului spectacolului înlegãturã cu „rolul formator alteatrului în societate”. CristianNedea a recunoscut cã „acest roleste mult diminuat în zilele noastre”.Dar, încercând sã-ºi protejezecreaþia abia ieºitã la lumina rampei,a adãugat împãciuitor: „Îmi placesã cred cã acest spectacol seadreseazã în egalã mãsurãadulþilor nostalgici dupã aceavârstã a tinereþii în uniformã cât ºicelor mai tineri, frustraþi oarecumde predicþia zilei de mâine.” Sãmergem pe mâna regizorului.

ª

62

Înainte de orice, trebuie spus cãUndeva la Palilula (România, 2012;sc. ºi r.: Silviu Purcãrete; cu: AronDimeny, Rãzvan Vasilescu,George Mihãiþã, Ilie Gheorghe,Ofelia Popii, Constantin Chiriac,Horaþiu Mãlãele, Sorin Leoveanu)este un proiect cinematograficfoarte ambiþios, mai mult decâtbinevenit în peisajul cinema-tografiei româneºti, dar la fel deadevãrat este ºi faptul cã, dinpãcate, e un film ratat, neîmplinit.Silviu Purcãrete este unul dintre ceimai importanþi regizori români deteatru, recunoscut pe plan mondial,ºi este firesc ca, din perspectivacelebritãþii de care se bucurã,debutul sãu cinematografic, la ovârstã nu tocmai fragedã, sã fi fostaºteptat cu nerãbdare. Deasemenea, pretenþiile sunt maimari decât de la un debutantoarecare, dupã cum ºi judecatacriticã mai „asprã”.

Palilula lui Silviu Purcãrete, caresemneazã ºi scenariul, este unoraº imaginar din sudul României,iar acþiunea debuteazã pe laînceputul anilor ’60, când doctorulSerafim (Aron Dimeny), medicpediatru proaspãt ieºit de pe bãncileºcolii, se prezintã la post, convinsfiind cã nu va zãbovi aici mai multde câteva luni. Dar se pare cã sorþiiau decis altfel: Serafim îºi vapetrece în Palilula tot restul vieþii,fiind, cu excepþia mãturãtoareioraºului, singurul supravieþuitor alunei lumi revolute, un universspectacular în care fantasticul seîmpleteºte în mod firesc cu cea maibanalã, cea mai crasã – cândpitoreascã, cu accente ilare, cânddezolantã – realitate. Este o lumecarnavalescã fãrã mãºti, fascinantãºi respingãtoare totodatã, care teatrage asemeni golului unei prãpãstii,te vrãjeºte, dar nu te farmecã. Esteo lume a fantasmei, o lume careexistã cu adevãrat doar povestitã,rolul de ªeherezadã asumându-ºi-ldoctorul Serafim, pânã cândpovestea îl va înghiþi, la propriu, ºipe el.

CIN

EFI

L(M

)

Undeva la PalilulaSomewhere in Palilula

Este de reþinut cum îºi susþineproiectul Purcãrete însuºi: „Palilulanu e nicãieri, adicã e pretutindeni.Este o micã insulã din câmpiavalahã, compusã din pulberea uneiplanete îndepãrtate. Acolo, legilefizicii terestre nu sunt chiar atât deriguroase. Acolo, nu se ºtie preabine dacã oamenii mint, viseazãsau trãiesc cu adevãrat. Precum înÎngerul exterminator, în Palilula sepoate intra, dar de ieºit de acolo nuse mai poate. Acolo, îngerul

exterminator se numeºte imoralitateºi melancolie. La Palilula, animalele(broaºte sau þapi) mint ºi delireazãca ºi oamenii, cu care de altmintericoexistã într-un spirit de solidaritatefraternã. La Palilula morþii sunt la felde petrecãreþi ca ºi viii, gureºi ºibeþivani. La Palilula, niciun aparatconceput de un spirit uman, civilizat,nu poate funcþiona. Cât despreingineria localã, ea sfideazã oriceraþionament. La Palilula nimeni numunceºte, dar toþi îºi umpluburdihanele. La Palilula nu se naºteniciun copil. La Palilula, tineri saubãtrâni, adulþii nu au trecut de pragulcopilãriei; Palilula este un teren aljocului tardiv. “

Am recurs la acest citat pentrucã ilustreazã foarte bine intenþiileregizorale; dar bunele intenþii nu pot

salva filmul de la eºec. De pildã,dorinþa de a conferi valenþeuniversale poveºtii estesubminatã, printre altele, deintroducerea abuzivã în cadru aportretelor Elenei ºi ale lui NicolaeCeauºescu. Ce mai banalã ºifatalã localizare temporal ºispaþialã se putea gãsi? Deasemenea, portretul îngroºatcaricatural al lui Virgil Codreanu(alias Troþki), secretarul de partidlocal, fost ilegalist (altfel un rolfoarte bun al lui Constantin Chiriac),dilueazã impactul, scãzând ºibanalizând miza filmului. Las’ cãnici vocea din off, monotonã ºiredundantã, nu este o idee preafericitã…

Deranjeazã, în plan stilistic,tuºa apãsat fellinianã, frizândpastiºa, care te duce cu gândul lareziduurile unei lecþii cinema-tografice neasimilate: ninsoarecare dominã primele douãzeci deminute vine din Amarcord,locomotiva care trece prin piaþã,printre mese ºi scaune, este luatãdin Roma (mã rog, acolo era untramvai), deconspirarea butaforieiºi fragmentele de operã inter-pretate de protagoniºti suntpreluate din E la nave va – ºi evorba despre „trimiteri” sesizate lao primã vizionare. (Ca sã nu maivorbesc de senzaþia de déjà vuraportat la Glissando sau la De cetrag clopotele, Miticã?.) Deasemenea, vãdita teatralitate amizanscenei este frustrantã pentruspectatorul care nu cunoaºtemontãrile lui Purcãrete, aflat înpostura de a resimþi o acutã lipsãa „bibliografiei”, respectiv de a nuavea acces la (auto)referen-þialitatea generoasã a autorului.

În ciuda celor de mai sus,existã în Undeva în Palilulasecvenþe – ºi nu puþine –cinematografiate curat, expresive.Dar acestea sunt parazitate depunerea în scenã teatralã a (preamultor) altora. Silviu Purcãrete seadreseazã în primul rândspectatorului de teatru, ignorândfaptul cã limbajul cinematograficdiferã esenþial de cel teatral.Scurtat cu cel puþin o jumãtate deorã, Undeva la Palilula putea sãfie un film bun. În forma de acum,este doar un proiect cinemato-grafic interesant.

Ioan-Pavel Azap

63

Critic de Jazz român… cum s-aîntâmplat asta într-o þarã izolatã detendinþele Occidentului, în vremuriîn care scena muzicalã de jazz eradestul de limitatã la câteva festivaluriºi câteva formaþii?

Bunã întrebare. Apreciezcalitatea stimulatoare dereminiscenþe a investigaþiei tale. Înrealitate, dintre toate artele, muzica– prin caracterul ei eminamenteabstract – a fost probabil cea maipuþin afectatã de cenzurã pe timpulregimului totalitar din România (lapolul opus se situa coregrafia, dincauza senzualitãþii sale inerente).Probabil sub imperiul unei intuiþiispeciale mã abonasem la JazzForum, uluitoarea revistã aFederaþiei Internaþionale de Jazz,editatã la Varºovia. Mã vei întreba,cum era posibil sã te abonezi la oasemenea publicaþie de nivelmondial, care la acea epoca aveatrei ediþii: polonã, englezã ºigermanã. Tocmai amplasamentulredacþiei, într’un stat din aºa-numitul „lagãr socialist”, s’a dovedita fi providenþial: intelectualii dinRomânia ºtiau cã se puteau abona(cu enorme dificultãþi) la publicaþiiledin celelate þãri zise socialiste.Presupun cã asta se datora unuisistem de convenþii culturale(similare celor economice din„Consiliul Economic de AjutorReciproc”/CAER), pe careguvernanþii noºtri nu-l puteau eluda,oricât de izolaþionistã era politicalor. În schimb, încercau sã limitezeºi sã cenzureze pe cât posibilacest firav drept. Îmi amintesc demarele ajutor dat de un responsabilal Poºtei, fost pacient al tatãluimeu, care mã anunþa din timp cândurmau sã se facã abonamentele.Era obligatoriu sã nu ratez celedouã-trei zile de la finalul anului,când clujenii avizi de cunoaºterestãteau la cozi interminabile,pentru a prinde un catalog cu titlurilepublicaþiilor accesibile. Din start,

<rãspunsurile lui Virgil Mihaiu la chestionarul lui Richard Constantinidi / partea a doua>

JAZZ

CO

NTE

XT

Crâmpeie de istorie cu implicatii jazzistice,

oferta cea mai tentantã – presaquasi-liberã din Iugoslavia – eraîntr’atât de amputatã, încât abiadacã mai figurau câteva ziareoficiale, la preþuri oricum prohibitive(marile reviste ilustrate iugoslave,gen Start din Zagreb, atinseserã ungrad de libertinaj la paritate cu celdin Scandinavia, unde cenzuraantieroticã fusese abolitã din 1966,mai întâi în Danemarca, apoi înSuedia). Din fericire pentrumelomani, Jazz Forum nu conþineafotografii cu femei nude, deºi

savuroasele coperte semnate degraficianul Rafal Olbinski pigmen-tau tematica jazzisticã ºi cu aluziierotice, inerente acestei muzici. Sãnu-þi imaginezi cã mã limitam la J.F.!Firavele mele finanþe erau investitecu mare interes în presa culturalãdin Cuba (unica mea ºansã de a fiîn contact, mãcar la nivel delecturã, cu sublima limbã spaniolã),în bilunarul Film Spiegel dinGermania de Est, în revista letonãMaksla (= Arta, un fel de pendantal râvnitei noastre reviste deliteraturã universalã Secolul 20,abundent ilustrat, având la finalrezumate în englezã ce îmifacilitau, cât de cât, înþelegerea

tematicii). Istorisirea poate continuape aceastã temã, dar sã revenimla subiect.

Prin Jazz Forum am descoperito revistã mirificã, al cãrei punctforte era colegiul redacþionalinternaþional. Membrii acestuiareprezentau vreo 35 de þãri, iarlângã numele lor apãreau ºiadresele respective. Astfel, ceiinteresaþi puteau citi reportajedespre tot ce miºca în lumeajazzului – din Chile pânã în Japonia,din Islanda pânã în Noua Zeelandã,din Europa Centralã pânã în India,din Africa de Sud pânã în USA,America Latinã etc. – ºi, în plus,puteau intra în corespondenþãdirectã cu principalii promotori înstrãinãtate ai jazzului din fiecarestat. Devenisem redactor larevista de culturã Echinox în 1971,într’o epocã dominatã la noi de totfelul de pseudo-ierarhii, artificialîntreþinute, între arte. Deºidebutasem ca literat, mã revoltastatutul de marginalitate rezervatîn publicaþiile noastre culturaletocmai acelei arte prin careRomânia avea cele mai mariºanse de a se impune în concertulcultural mondial: muzica. Ca atare,în paralel cu textele literare, amînceput sã public eseuri ºi cronicipe teme de jazz, cu precãdere înrevistele clujene Steaua, Echinox,Tribuna, la România literarã (graþiecomprehensiunii acelei redacþii deelitã, unde colaborarea cu paginilede artã era intermediatã de domnulValentin Silvestru) ºi la mensualulsibian Transilvania, primul dinRomânia unde Nicolae Ionescu –liderul legendarului festival de jazzdin acea urbe – inaugurase orubricã de jazz.

Începând din 1980, pictoriþaCarmen Cristian, redactoareculturalã la Radio Cluj, a avutgenerozitatea ºi curajul de a-mioferi o emisiune (iniþial bilunarã), pecare am intitulat-o Eseu Jazz –Conexiuni/Evoluþ i i /Sinteze.Ambiþia mea era sã realizez un felde antologie a jazzului de maximacalitate, în care ilustraþiile sonoresã fie ascultabile cu acelaºi interes

Pawel Brodowski, redactorul sef alincomparabilului & imparabiluluiJAZZ FORUM editat la Varsovia. fotoJohnGuillemin

Richard Constantinidi esteeditorul revistei muzicale on-lineClickZoomBytes (www.czb.ro)

64

(cum ar fi zis marele poet IonBarbu) „peste mode ºi timp”. Spersã îmi pot procura cândva unaparat pentru convertirea aceloremisiuni de pe bandã de magne-tofon pe CD. Nu ºtiu dacã toate co-mentariile mele îºi vor fi menþinutactualitatea, însã despre exem-plificarile muzicale pot garanta cãsunt infailibile. Apropo: ºtii cumvaunde se poate achiziþiona unasemenea convertor?

Pe mãsurã ce îmi amplificamorizonturile, deveneam tot maiconºtient cã jazzul poate fi unadintre cãrþile de vizitã cele maiconvingãtoare ale specificuluicultural al unei naþiuni. Cumcunoºteam bine scena jazzisticãautohtonã, am conceput înenglezeºte un vast eseu despreaceasta. Mizând pe faptul cãnimeni nu se învrednicise pânãatunci sã prezinte cititorilor JazzForum-ului un panoramic româ-nesc, i l-am propus lui PawelBrodowski, cel care a rãmas dinanii 1970 ºi pânã astãzi redactorul-ºef al acelei incomparabile &imparabile reviste. Dar calitatea însine a materialului nu ar fi fostsuficientã, dacã nu mi-ar fi reuºit omanevrã crucialã: la un an dupãmiºcãrile de protest declanºate desindicatul liber Solidarnosc laGdansk, ce determinaserãinstituirea stãrii de urgenþã de cãtregeneralul Jaruzelski, am întreprinsun dificil voiaj pânã la Varºovia. Eraiarnã, valizele nu aveau rotile,frontierele erau ferm închise, iar eueram un individ solitar voiajând petrenuri în þãri ale cãror limbi îmi erauquasi-necunoscute. La Budapestam’a ajutat literatul român nãscut înUngaria Tiberiu Herdean (ajunsdupã 1990 director al CentruluiCultural Ungar de la Bucureºti), iarla Cracovia mã aºtepta LechSadowski, un inimos student înromânisticã, fãrã de carecontinuarea voiajului ºi vizita meala redacþia Jazz Forum de pe UlicaNowogrodzka nr. 49 din centrulVarºoviei ar fi fost imposibile. Nupot trece cu vederea cã, atâtHerdean, cât ºi Sadowski ºi-audemonstrat generozitatea ºi printraduceri ale poemelor mele,publicate în limbile maghiarã ºipolonã.

În orice caz, întâlnirea cu

Brodowski s’a soldat cu o amiciþiede-o viaþã, iar în anii urmãtori, pânãla tristul moment din 1993 când JFa fost forþat sã rãmânã doar cuediþia în limba polonã (alt episoddemn de istorisit), am avutonoarea de a face parte dincolegiul multinaþional al revistei.Un asemenea credit moral,combinat cu poliglotismul meu înexpansiune, mi-au facilitatulterioarele desfãºurãri pemapamondul jazzologiei. Dar þinsã subliniez cã, dacã nu mi-aº fimenþinut – cu obstinaþie – statutulde jazzolog român, mã îndoiesccã aº fi ajuns la nivelul actual deimplicare în miºcarea jazzisticãde la noi ºi din lume. Îmi faceplãcere sã rememorez câtevafericite momente autobiografice,care ar fi fost de neconceput fãrãaceastã premisã: 1990-pânã azi:redactor al paginilor JazzContext, apãrute neîntrerupt depeste douã decenii în mensualulde culturã Steaua; 1993: membrude onoare al Asociaþiei Criticilorde Jazz din Statele Unite/J.J.A.;1997: co-fondator al Cursului deEstetica Jazzului la Academia deMuzicã din Cluj; membru deonoare al juriului mondial DownBeat Jazz Critics Poll; membrude onoare al Asociaþiei CulturaleCehia-Romania din Praga; 2001:primul est-european cooptat înredacþia revistei-pivot a jazzuluimondial, Down Beat, editatã laChicago; 2002: doctorat cu un

studiu monografic despre F.Scott Fitzgerald din perspectivãjazzologicã; 2001 ºi 2004: turneede conferinþe prin Statele Unite,inclusiv la sediul SmithsonianInstitution din Washington D.C.;2004: membru în juriul ce acordãPremiul European de Jazz,patronat de guvernul Austriei;2005: membru în consiliulconsultativ al revistei de culturãTribuna; 2006: întâiul director alInstitutului Cultural Român dinLisabona; 2011: moderator alSimpozionului dedicat jazzului dinEuropa Centralã ºi de Est,organizat de Mica-Music Austriaºi Porgy&BessClub Viena; 2000-2011: prelegeri & emisiuni peteme de jazzologie, prezentãri defestivaluri etc. la Zagreb/Croaþia,Roccella Jonica, Siena &Veneþia/Italia, Podgorica/Muntenegru, Madrid/Spania,New York, Washington D.C.,Philadelphia/USA, Novi Sad/Serbia, Lisabona, Porto & Sines/Portugalia, Moscova/Rusia,Chiºinãu/Republica Moldova,Grenoble/Franþa, Stockholm/Suedia, Viena/Austria etc.

Nu uit însã niciodatã cã întregulmeu parcurs de jazzolog român arfi fost de neconceput dacã nu ar fiexistat artiºtii cãrora sã leconsacru investigaþiile mele critice.Le rãmân profund îndatorat ºi lemulþumesc încã o datã pentruopera lor, creatã cu imensesacrificii.

<Continuarea în proximul numãr>