1

anul LXI * nr. 10-11 (744-745) * octombrie - noiembrie 2010

Adrian Popescu CULTURÃ ªI IDENTITATEROMÂNEASCÃ 33333

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Ruxandra CesereanuPOVESTAªII ARDELENI ªIMOLDAVI FAÞÃ ÎN FAÞÃCU NEWORLINEZII 14

Diana AdamekSUNT KATHARINA GULDENMANN 27

Mircea Ioan Casimcea AJUSTAREA DESTINULUI 101

Ionel Popa ELIBERAT DIN DETENÞIE 11

Francis Jammes, Andre Gide VERSURI (traduceride Corina ºi George Holobâcã) 42

Ancuþa Bodnãrescu TOATE SE ÎNTÂMPLÃÎN BLOC 66

Oana Furdea BALADA BLONDELOR IUBIRI 46

Mihai Barbu ION D. SÎRBU: CONVORBIRICU DL. ÞULI 5

Ion Cocora VERSURI 31

Tudor Ispas MEMORIILE UNUI CÃSCAT –RAPUNZEL 43

Vistian Goia IOAN GROªAN,UN OM DIN EST 45

Daniela Fulga POEME PENTRU CEI CECITESC ÎN LINIªTE 47

Florin MihãilescuSCRIITORUL ªI LIMBA 57

Ovidiu Pecican A TREIA CALEA ISTORICULUI: ROMANUL 59

Doru Pop O, MAMÃ, ABJECTÃ MAMÃ 60

Alex Goldiº REZISTENÞA PRIN FEMINITATE 63

Victor Cubleºan TITLURI, ISTORII,MÃSCÃRI 64cr

onic

a lit

erar

ã

CÃRÞIBogdan Odãgescu PARCÃ E ªI PARCÃ NU E; MICIAPOCALIPSE VESELE ªI TRISTE * AlexandraGeorgescu CARTEA LUI KOCH; GLASUL RÃDÃCINII;ZODIA NEDREPTÃÞII * Mara Semenescu DACÃ UTO-PIA E „CAPUL“ ATUNCI ABSURDUL E „PAJURA“ *Florin Pavel ÎNAINTÂND PE DRUMUL PROZEI *Alexandra Georgescu FEMEIA LUI YERUTONGA;FÃPTURA / THE CREATURE / L’ÊTRE * ConstantinBuiciuc UN VOLUM ANTOLOGIC * Ribana MoºELEGIE * Antonela Suciu TUTUNGERIA; SÃ CITIÞIBINE 94-100

Lucian Dan TeodoroviciUN RÃZBOI-SPECTACOLCU FANTEZIE 16

Bogdan OdãgescuLAISSEZ LES BONS TEMPSROULER 17

Florin Lãzãrescu PRINTREBUTOAIE DE WHISKEYªI VRÃJITOARE 19

Marius Conkan RECHINUL DIN NEWORLEOLAND 20

Florin Balotescu ARCA LUI NEO 22

Aurel Rãu LEVANT HISPAN 24

Ion Pop AUREL RÃUPRINTRE STELIªTI 25

Petru Poantã SCHIÞÃ DEPORTRET 26

un cristian INTERVIU CU ION CUCU 32

Felix Nicolau MARMELADÃ, GLOBALIZARE,ªI TENTATIVE DE GUST 34

Ovidiu Pecican MODERNITATEA ÎNTREPARADIS ªI UTOPIE 36

Horia Bãdescu IN MEMORIAMMIRCEA GHIÞULESCU 38

Adrian Grãnescu LACRIMI, VISÃRI, AMINTIRI 39

Constantin Cubleºan LUMINÃ AMARÃ 48

Isidora Ora LUMILE IMAGINARE 50

Mario Barangea SCRIEREA CREATIVÃ –EXPERIMENT LUDIC, TERAPEUTIC ªI COGNITIV 53

Marius Conkan FÃPTURA DE HÂRTIE SAUGEOMETRIA HIMERICULUI UNU 56

ALE

XA

ND

RU

GE

OR

GE

Marcel Mureºeanu O ALERGARE DE POMINÃ 67

Ruxandra Bularca ROMANELE DE TELEFONMOBIL: CELE MAI PORTABILE BEST-SELLER-URI 69

Olga ªtefan NOSTALGIE ªI TRAUMÃ 72

Cãlina Bora DE CE LUPUL DE STEPÃ ESTEO CATEGORIE 74

ªtefan Damian CAPRA LUI SABA DUPÃDINU FLÃMÂND 76

Liviu C. Þîrãu O RADIOGRAFIE AMERICANÃA ORAªULUI CLUJ ÎN ANUL 1958 (II) 78

Constantin Hrehor DE VORBÃ CUDIMITRIE VATAMANIUC 83

Georgeta Orian CÂTE POVEªTI, ATÂTEA COLIVII 88

Elena Butuºinã CINCI AUTORI 90

2

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Iurie Matei

Virgil Mihaiu TÂLCUINDFUZIUNI ÎNTREBELLE-ARTEªI JAZZ (I) 125

Constantin Cubleºan CONVORBIRI CUPROF. UNIV. OCTAVIAN ªCHIAU (IV) 116

ISSN 0039 - 0852

Redactor ºef: Adrian PopescuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihanredactori asociaþi: Virgil Mihaiu, Victor Cubleºan

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Leon Baconsky, V. Fanache, Ion Pop,Gheorghe Grigurcu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu,

Nicolae ªarambei, Ion Vladsteauacj@gmail.com; www.revisteaua.ro

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1 ºi la Librãria MuzeuluiLiteraturii Române din Bucureºti. Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România,

Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: steluta.pahontu@gmail.roºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)

Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificãneapãrat cu opiniile exprimate de acestea.

Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

Ion Buzaºi FOLCLORIªTI SOMEªENI LAªCOLILE BLAJULUI 104

Olesea Ciobanu LIVIU DELEANU 121

Ioan Pop-Curºeu MADAME BOVARY ON THESCREEN 106

Petruþ Pârvescu DINCOLO DE LIZIERA MÂINII 110

Horea Porumb DEªERTUL 111

Elena Maria ªorban FESTIVALUL DE MUZICÃVECHE DE LA MIERCUREA CIUC 124

Nãstase Leonte PORTRETE DE SCRIITORI 128

3

EDIT

OR

IALÎnainte de revoluþia din 1989,

eram mândri cã douã capodopereale literaturii anonime, populare,Mioriþa ºi Meºterul Manole neconferã un specific naþionalintangibil, ireductibil, incontestabil,printre alte naþiuni, o identitaterecognoscibilã unanim, aºa cumEminescu ridica lirismul nostru lacotele înalte ale romantismuluieuropean, deºi, e drept, cu oîntârziere de mai multe decenii.Brâncuºi, prin modernitatealimbajului sãu plastic, avangardist,la vremea sa, ori Eugen Ionescu,cu invenþia teatrului absurdului,unde este cel puþin egal cuSamuel Beckett, irlandezul, ca sãnu mai vorbim despre Mircea Eliade, istoriculreligiilor universale, dar ºi al unor comentariiaplicate celor douã legende formatoare, amintitemai sus, ne propulsau pe scena mare a culturiiuniversale.

Dupã 1989, contestate virulent, baladele audevenit calul de bãtaie al multor intelectuali, un felde patã identitarã, de care e bine sã nu mai amintimîn Europa unitã. Mioriþa fiind, în opinia acestora,purtãtoarea unei forma-mentis condamnabile prinpasivitate ºi fatalism, cea de a doua concentrândîn versurile sale blestemul unui început promiþãtor,dar nefructificat, mai apoi o construcþie mereusurpatã ºi reluatã, o mai generalã stare deprecaritate ºi neînchegare, un, la limitã, „neantvalah” clamat de profetul întunecat din Rãºinari,eseistul pesimismului mizantropic, aºa de gustatde contemporani. Cu ce am rãmas, atunci, caresunt numele care ne certificã identitatea culturalã,azi? Nu Dracula, deºi mulþi asta cred, niciDraculescu, cum îl botezase pe defunctul dictatorprin anii 80 un prieten al meu, sicilian, profesoruniversitar de literaturã francezã modernã, laPalermo, ci Eminescu. Puterea românilor de a simþiinfinitul ºi de a lãuda franciscan natura, cosmosul,elanul sideral ºi panorama deºertãciunilor umane,lirismul absolut strãlucind orbitor în lumearelativismelor, altfel exprimat... E adevãrat, ºi acestsimbol ce pãrea inoxidabil, în faþa vremii ºi aadversarilor, a fost contestat, dar mai ales pentruconvingerile sale politice. La numele celebrilornoºtri interbelici, Tristan Tzara, sau Paul Celan,toti afirmaþi în Occident, dupã un start românescimpetuos, se pot adãuga multe altele, de pildã,Vintilã Horia, premiul Goncourt, 1960, neacordatdin raþiuni ideologice, ori Monica Lovinescu, VirgilIerunca, exilul parizian militant, deci, sau MirceaPopescu, exilul literar italian, cu SocietateaAcademicã Românã, de la Roma, sau sculptorulromâno-francez Ion Vlad, compozitorul româno-italian Roman Vlad, artistul plastic CamelianDemetrescu, care trãieºte aproape de Viterbo, sauinventatorul transdisciplinaritãþii contemporane,

fizicianul ºi eseistul BasarabNicolescu. Cântãreþele române deoperã, în mare vogã, odatã, laParis, Hariclea Darclée, ElviraPopescu, sau la Roma, MarianaNicolescu, pânã la cele de azi,semnificã recunoaºtere talenteloracestor locuri, dar nu o identitateculturala specificã, gen MariaTãnase. Numai pãtrunºi în lumeaculturalã de dincolo de graniþeleþãrii ne dãm, noi românii, mãsuradeplinã a capacitãþilor noastreintelectuale, artistice. Sau e vorbade eterna indiferenþã a românilorfaþã de valoarea artiºtilor lor,preþuiþi acasã doar dacã-ipreþuiesc strãinii. Sau e vorba în

aceste cazuri de succes internaþional de o„revãrsare” în apele marine ale culturii universale,unde culoarea valurilor noastre dunãrene, sauconturul crestelor munþilor noºtri carpatici, înseriaþilanþului alpin, trec pe un plan secund, dar desigurnu dispar. Autorul, savant sau pictor, muzician sauuneori scriitor, unul care e copios tradus, Kafka,Kundera, Kadare, sã rãmânem la cei trei Kinternaþionali, ajunge, astfel, la o dublã identitate,confruntatã cu standardele cele mai dure. El are oidentitate naþionalã ºi, simultan, nu exclusiv, unauniversalã, o condiþie greu de dobândit, dar nuimposibilã.

Lucian Blaga, recunoscut ca poetreprezentativ al spaþiului românesc, cultiva învolumele sale dimensiunea metafizicã, fabulosul,religiosul la limitã cu erezia, cea bogomilicã, catarã,sau albigenzã cum e cunoscutã în Occident, darºi expresionismul de sursã germanã, asemeni unuiGeorg Trakl. Deºi Blaga nu este prea prizat cafilosof al culturii, cu toate cã nu este inferior luiGaston Bachelard, are neºansa cã nu a fostcunoscut la timp, tradus, dincolo de Cortina de Fier,comentat, valorificat. Noica, eminent filosof,logician, de asemenea, netradus nici el la timp,briant în unele pagini ca un Eugenio d’Ors sauprofund ca Unamuno, suportã o eclipsarenemeritatã, datoritã unui decalaj istoric, contextuluinefavorabil etc. O marcã identitarã esenþialã ne vinecu toate acestea din poezia ºi filosofia lui Blaga.Desigur, lui i se adãuga toatã pleiada de poeþiinterbelici, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, pânãla generaþiile mai noi, Nichita Stãnescu, IoanAlexandru, Ana Blandiana, care ne-au redat marileteme umane, ne-au redeschis izvoarele vii alelirismului autentic, ce pãreau pierdute sub crustaideologizantã a retoricii oficiale. Cultul pentrupoezie, la noi, dar ºi alte popoare din Est, e unsemn de persistenþã a concepþiei cã arta are ofuncþie soteriologicã, î l salveazã pe omulcontemporan de tiranie ºi de pierderea sufletului.Regres mental, zic unii, naivitate în eraInternetului, nu e vorba despre compensarea prin

Culturã ºiidentitate

româneascã

Adrian Popescu

4

poezie a limitelor de orice fel, boala sau moartea,chiar, de o sãnãtate spiritualã datã de frumuseþealirismului, de excavarea resurselor sufleteºtigeneroase, cum cred alþii.

Cu savantul de origine românã ConstantinPalade, nobelizat, cu descoperitorul insulinei,Nicolae C. Paulescu, nenobelizat, deºi… cu StefanLupaºcu, poate meritând ºi el premiul suedez, cuHerta Müller chiar luându-l, cu câteva reviste deprestigiu, centenare, sau aproape centenare,reviste de solidã tradiþie culturalã, cu o breaslã aautorilor de ficþiune, poeþi, prozatori, critici literari,istorici literari ºi istorici ai ideilor estetice, sautraducãtori ne-am forjat o identitate culturalã.Prozatori traduºi în Franþa (majoritatea scriitorilorromâni cautã la Paris dupã catedrala Notre-Dame,intrarea la editura Gallimard) sau Germania, de laCãrtãrescu la Dan Lungu sau Filip Florian, de laGabriela Adameºteanu la Varujan Vosganiam,Nora Iuga, Ion Mureºan, Marta Petreu etc.

Noi suntem mai întotdeauna cu surprizelequasi-geniale, cu Nãstase, Comãneci, Hagi, saucu Werner won Oberth, tenis, fotbal, gimnasticã,rachete, dar ºi cu „invazia feþelor negre”, cum îidenumeau francezii pe devastatorii mineri,manevraþi perfid de unii mai pricepuþi în aplicarea„tehnicii loviturii de stat”, explicate cu minuþiozitate,ºi valabile mereu, de Curzio Malaparte, cândvacorespondent de rãzboi, pe frontul germano-româno italian, prin Moldova. Fostul prieten al luiMussolini, apoi reporterul entuziasmat de Chinapopularã, postbelicã, nu prea are cuvinte de laudãpentru români în volumul Kaputt. Cã descriereapogromului din Iaºi e facutã sau nu de un martorocular, nici nu mai conteazã, pogromul a avut loc,spre Est, mai departe decât era nevoie, ne-am dus,am întors, mai spre final, armele, lucru care ni seîntâmplã nouã, românilor, des.

Ce nu s-a spus, sau s-a spus doar rar, e cãsub comunism identitatea religioasã nu s-a pierdut,ortodoxia a lucrat, mai pe faþã, mai pe ascuns, aufost cedãri, compromisuri ºi acomodãri, dar ºimãrturii de credinþã, iar greco-catolicii deºi Bisericalor a fost prin decret în 1948 intezisã, a rezistat încatacombe. Biserica unitã a cunoscut martirajul înveacul XX, iar ierarhia, detenþia, alãturi de elitapoliticã, intelectualã, la închisorile din Sighet, Aiud,la Canalul Dunãre-Marea Neagrã. Niciunul dintreepiscopii români greco-catolici nu a trãdat, ceeace l-a fãcut pe Pius al XII-ea sã exclame „12apostoli a avut Biserica românã unitã ºi printre einiciun Iuda”. Au fost cei care au jucat rolultradãtorului, destui, în alte domenii. Luptãtoriianticomuniºti din munþi au rezistat mai multedecenii, un legendar comandant Ion Gavrilã-Ogoranu e eroul unui film recent, sobru ºi tragic,al regizorului Constantin Popescu. Prin anii 60, suntcapturaþi ultimii luptãtori, un fenomen identitar laromâni, lupta cu arma în munþi, fãrã speranþaajutorului extern al Aliaþilor, luptã doar dinconvingeri patriotice.

Ce ne dã identitate în acest timp al neglijãrii,al ºtergerii chiar treptate a identitãþilor naþionale,pentru cã De Gaulle, care vorbea despre „o Europãa patriilor” are dreptate în ciuda vremi? OameniiBucovinei mãnãstirilor lui Petru Rareº, explicatedoct de Sorin Dumitrescu, recent, sau Bisericadomneascã de la Curtea de Argeº, sau Bucureºtiiinterbelici cu fervoarea generaþiei tinere, numitegeneraþia ’27, dupã model spaniol, sau vilele în stilarchitectural românesc, teoretizat de numerespectate, ori muzica unui Enescu sau poate

Transilvania unei renumite ºcoli medicale, arevistelor literare, de dupã Marea Unire, IaºulBisericii Trei Ierarhi, Bucovima frescelor votive,Palatului culturii sau Craiova parcurilor ºi aMuzeului de artã Theodor Aman, pictura luiCorneliu Baba, sau Horia Bernea, „Jurnalul fericirii”al lui Nicolae Steinhardt, Biblioteca Universitarã dinBucureºti, „împuºcatã” la revoluþie, restauratãsplendid, acum, de fapt „Fundaþia Carol al II-lea”la origine, sau regizorii Andrei ªerban, SilviuPurcãtete, actorul Ion Caramitru, Andrei Pleºu ºiNicolae Manolescu, editurile, „Festivalulinternaþional de muzicã George Enescu”, „Casapoporului” devenitã sediul Parlamentului? Toate,I.L.Caragiale ºi Matei Viºniec, dramaturgi cu ariede receptare internaþionalã, Roºia Montanã ºiSarmizegetusa, cultura, de tip umanist, generalistã,integratoare, vulnerabilã în faþa profitului imediat,oricum, oricând, ea, cenuºãreasa lumiicontemporane.

ª

5

În anul 1968, angajaþiiSecuritãþii îl urmãreau pe scriitorulIon D. Sîrbu cãruia îi dãduserãnumele de cod “ªerbãnescu”. I-auinstalat în casã un aparat (postulnr.10 ITX) cu care fãceauînregistrãri din “mediul ambiental”.Asta însemna cã tot ceea ce sevorbea în casã era înregistrat ºi,ulterior, redat în exemplare unice,strict secrete, pentru uzuldiferitelor direcþii din Securitate. Îndata de 8 decembrie 1968,Securitatea din Craiova transcrieo convorbire-maraton între“Obiectiv” ºi un domn Þuli careapare în apartamentul familieiSîrbu la ora 18 ºi 54 de minute ºiva sta pânã la ora 22,00. Obiectivulera avizat de vizita d-lui Þuli pentrucã acesta ºi-o anunþase, înprealabil, de la un post telefoniccare nu era al lui dar care a fostidentificat operativ de Securitate (ºicare se gãsea în Craiova pe stradaGriviþa Roºie, nr.1) Transcriereas-a fãcut pe 10 (zece) filenumerotate de la 141 la 150 înDosarul I5264/II aflat la ConsiliulNaþional pentru StudiereaArhivelor Securitãþii.

România se afla, dupã august1968, într-o perioadã incertã. Dupãce þara noastrã nu s-a alãturatþãrilor din Tratatul de la Varºoviapentru a participa la invadareaCehoslovaciei ºi la înãbuºireaPrimãverii de la Praga, Bucureºtiulse temea de posibile represiunidin partea Moscovei. Acesteprobleme (la care se adãuga ºidramatica situaþie internã) îipreocupau în mod deosebit pe ceidoi domni, “ªerbãnescu” ºi Þuli.Discuþia dintre cei doi estetranscrisã, subliniatã ºi adnotatãde Securitate, într-o primãvariantã, pe 10 pagini. Pentru cãunele pãrþi ale discuþiei erau doarrezumate, maiorul ClipiciGheorghe e nevoit sã reia, într-oCompletare la nota din ziua de08.12.68 de la Ob. “ªerbãnescu”pãrþile sensibile ale discuþiei. Estevorba, în primul rând, de aceaparte a discuþiei privitoare laposibilitatea apariþiei unei noireviste (“Sinteze” sau “Europolis”)redactatã de foºti deþinuþi politici.Apoi, sunt detaliate, pe alte ºasepagini, ºi discuþiile privitoare ladetenþie ºi deþinuþi.

1.“Astea sunt curbe desacrificiu, care se fac acum. 30la sutã din buget, redus în toatesectoarele, impozitele suntînfiorãtoare…”

În cursul dimineþii, Securitateanu a reþinut, din convorbirile careau avut loc în apartamentul familei“ªerbãnescu”, probleme care sãprezinte, în opinia lor, o“importanþã majorã”. Scriitorul faceo comandã cu Bucureºtiul ºivorbeºte cu regizorul HoriaPopescu, anunþându-l cã se vadeplasa, a doua zi, în Capitalã.Dupã-amiazã, vine în vizitãRodica, o doamnã care spune cã“în momentul de faþã toatã lumeafurã, nu munceºte, minte ca sãtrãiascã mai bine”. Cei de faþã suntde acord cu afirmaþiile doamnei.Dl.Þuli este servit cu cafea ºi,pentru cã cei doi bãrbaþi seangajaserã, în discuþii importante,doamna Rodica este trimisã sãcumpere un coniac. Rãmas singur

cu d.Þuli, Obiectivul se lanseazãîntr-o lungã diatribã împotrivasituaþiei din þarã: “-Ce este cuscumpetea asta care s-adeclanºat ºi economiile asteanemaipomenite. Noi trecem printr-o crizã economicãnemaipomenitã. Pãi, curbele desacrificiu ale lui Iorga de care ºi-au bãtut joc… Astea sunt curbe desacrificiu, care se fac acum. 30 lasutã din buget, redus în toatesectoarele, impozitele suntînfiorãtoare, îmi dã cu o mânã ºi-mi ia cu alta. O treime plãtesc eudupã venitul literar ºi nu mairenteazã sã faci… Numai hoþii potsã trãiascã, cã ãia nu plãtescimpozit. Pentru ce furi nu plãteºtiimpozit, înþelegi? Ce câºtigi,plãteºti impozit. Eu nu am ce sãfur, cã aº fura. Ce sã fur? Unscriitor american sau francezangajeazã o carte, primeºte unavans, îi dã un avans calculat, areo dactilografã, o femeie, poate sãbea o bere, poate sã cãlãtoreascã,bate la maºinã. Eu am un avantaj:am o piesã pe piaþã, am douãpiese pe piaþã, am un film ºi, ºi….Nu se poate, nu se poate! Cevanu este în ordine!” Dl. Þuli îi dãdreptate (“Nu e în ordine nimic”.)dupã care Obiectivul îºi continuãnestingherit monologul: “Îmi spuneãsta, domnule, cã a fost acuma laþarã. Pot sã spun cã banda astade bandiþi… sunt acuma suntlipitorile satului. Înainte erau popa,notarul ºi învãþãtorul. ªtii, ãºtiaerau “ºmecherii”, lipitorile satului ºiîntre ãºtia trãiau 100 de chiaburi,care-ºi fãceau case ºi-ºi mãritaufetele… Acuma, lipitorile satuluisunt: contabilul ºef, preºedintelegospodãriei, secretarulorganizaþiei de bazã”. Dl. Þuli simtenevoia sã facã o precizare: “ªiºeful clubului…” Obiectivul îºicontinuã, netulburat, peroraþia: “ªifac ce vor ºi restul satului stã ºi seuitã la ei, nu fac absolut nimica.Femeile lucreazã, mã, îngospodãrii, bãrbaþii nu fac nimic,cã toþi au funcþii. Cei care sunt (însat) ºi cei care nu sunt , sunt plecaþila munci. ªi… e nevoie de oanalizã a guvernului cã ruºii suntporci ºi nu pot lua nici o mãsurãrevoluþionarã”. Dl. Þuli repetã dedouã ori fraza: “O sã se aleagãpraful de ruºi!” dupã care

Ion D. Sîrbu:Convorbiricu dl. Þuli

Mihai Barbu

6

Obiectivul continuã: “Nimic nu potsã treacã. E atât de mare, cum sãspun, spaþiul acela cã pot sãînghitã orice crizã. Nu? Nu uita cãSiberia aia e imensã ºi îi mai trimitsã se mai hrãneascã acolo. ÎnSiberia sunt foarte multegospodãrii particulare, sã ºtii… (Dl.Þuli: Da!) ªi se duc mulþi þãraniacolo, arã o bucatã de ogor ºitrãiesc. Aºa fac mulþi…Nu se poateface un pas cã ruºii se încruntã.ªi se încruntã continuu! N-au sãfacã manevre la noi, nu ºtii?”

Þuli:- Nu se ºtie…

2. “Domnule, ruºii nu potintra în România decât în douãeventualitãþi…”

Obiectivul: - Nu se ºtie? Darceva a fost , mã, cã am fost laBucureºti ºi am vãzut 40 de ruºide ãia care… Pe cuvântul meu cãpe amândouã pãrþile mantaleiaveau decoraþii ca la… Aºa cevan-am mai pomenit. Eu ºtiam dar…

Dl. Þuli lãmureºte lucrurile:“Domnule, la Europa liberã a spuscã se pare cã a avut loc oconferinþã tehnicã custandardizarea armamentului,chestii…”

Obiectivul: - Da. În orice caz,la Bucureºti, din surse bineinformate am aflat de sentimentulãsta de mare uºurare cã amscãpat. Înþelegi?

Dl. Þuli a înþeles. Obiectivulcontinuã: “Sãptãmâna trecutã, lasfârºit. Adicã pericolul a trecutdeocamdatã, ºtii?” Acum, în acestmoment al discuþiei, d. Þuli sedovedeºte a fi un interlocutorinteresant pe teme de securitateregionalã ºi are loc un dialogdocumentat pe care îl reproducemmai jos:

Þuli: - Domnule, ruºii nu potintra în România decât în douãeventualitãþi..

Obiectivul: - În caz cã începeun rãzboi general…

Þuli: - Nu!Obiectivul: - Franþa în mod

sigur o va face.Þuli: - Franþa depinde de

evoluþia Iugoslaviei ºi a Albaniei ºi/sau în situaþia unor schimbãriprofunde la noi. Sã ºtii cã seapropie. În 3 luni, în douã luni dezile, cu libertatea presei ºi ruºii au

venit aici…Obiectivul:- Are cine sã facã

aceastã…Þuli: - Cã se cârâie Ceauºescu,

cã… situaþia este aºa cum e…Obiectivul: - E adevãrat. Însã

sã ºtii cã Ceauºescu are o opoziþiea partidului împotriva ãstora.Enormã, domnule!

Þuli: - Potim?Obiectivul: - Are o opoziþie

enormã, domnule!Þuli: - Nu ºtiu dacã are! Nu ºtiu

dacã are! Trebuie sã fie fantomelealea, draci…care au fost înlãturaþi,bãtrânii ãia: Leonte Rãutu, AvramBunaciu…

(Leonte Rãutu/Lev Oigensteinera, în 1968, secretar alComitetului Central al P.C.R. Înperioada 1956-1965, Rãutu a fostºeful Direcþiei de Propagandã ºiCulturã a P.M.R., funcþie care,potrivit Raportului Tismãneanu,echivala cu cea de “dictator alculturii române”. În ultima perioadãa activitãþii sale partinice, LeonteRãutu a fost timp de zece ani, întreanii 1972-1982, rectorul Academiei„ªtefan Gheorghiu”. A murit în anul1993, la Bucureºti. Avram Bunaciua fost acuzator public ºef laTribunalul Poporului pânã în 28iunie 1946. Comisiile Tribunaluluiau examinat, în acea perioadãtulbure, 2700 de suspecþi pentrucrime de rãzboi ºi crime împotrivaumanitãþii ºi a pronunþat 668 decondamnãri. În 1945, a organizatTribunalul Poporului din Cluj iar,ulterior, a devenit profesoruniversitar, ministru al Justiþiei,între 1948 ºi 1949 ºi ministru deExterne între 1958-1961. A muritîn 1983. N.n.)

Obiectivul: - AlexandruDrãghici…

Þuli: -Drãghici. Ãla e pe… Nuse poate face nimic, absolut nimic.Trebuie sã ºtii cã evoluþia luiCeauºescu, dupã pãrerea mea,cã…

(Alexandru Drãghici ºi-aînceput cariera la fel ca AvramBunaciu, ca acuzator public laTribunalul Poporului. În 1965 era,deja, general-colonel dupã cefusese ministru al SecuritãþiiStatului –între 1952 ºi 1957- ºiministru de Interne-între 1957 ºi1965. La ora când cei doi-Obiectivul ºi dl. Þuli- stau de vorbã,

Drãghici era, încã, în putere. Înanul viitor, Ceauºescu îl facesimplu soldat ºi îl trimite directorla Întreprinderea Agricolã de StatBuftea, de unde iese la pensie în1972. Moare, în 1993, laBudapesta, unde fugise pentru anu putea fi extrãdat în România.N.n.)

Obiectivul: - Domnule, eu lunimã duc la Bucureºti. Mãcar atâtasã aflu. ªtii, eu am sã aflu…

Þuli: Evoluþia lui Ceauºescu deanul ãsta a fost magistralã. A fosttot ce putea face mai bun.

Obiectivul: - Politica internã edezastruoasã, domnule…

Þuli: Cu politica internã nu arece sã facã. În sistemul ãsta nu osã poatã face nimic. Cererea ºioferta dacã le împiedici, dacã lepui tot soiul de obstrucþii, detâmpenii, nu… Concurenþa,concurenþa, sistemul ãsta aîmpins, dracu’, lumea înainte.Dacã-l împiedici sã acþioneze, cumdracu’ sã facã? Este imposibil. Maidevreme sau mai târziu, în toateþãrile… ªi atuncea spun: lasã cãromânii sunt mai puturoºi…

3. “Chestia cea mai grozavãdin familia noastrã…”

În continuare, Securitatea scriecã “Obiectivul afirmã, din nou,unele neajunsuri care se manifestãîn þara noastrã, faþa de care nu seia (sic!) mãsuri ºi marea majoritatea oamenilor contempleazã ºi semulþumeºte cu situaþia în care segãseºte”. În acest moment aldiscuþiei, vine doamna Rodica,femeia care a “fãcut rost” deconiac. Cei doi schimbã subiectulºi vorbesc despre filmulObiectivului (e vorba de “Corigenþadomnului profesor”) care urma sãaibã premiera, luni 9.12.1968.Apoi cei doi , dl.”ªerbãnescu” ºi dl.Þuli, discutã posibilitãþile de a trãiîn condiþii normale, în majoritateaþãrilor. Astfel, domnul“ªerbãnescu” dã un exemplu, înacest sens, pe numitul Puiu Moga,fratele lui Dorin Moga de la Teatrul“Constantin Nottara” din Bucureºti.Acesta, de profesie doctor, în anul1946 s-a cãsãtorit cu o italiancãdin Bucureºti, cu care a plecat înItalia ºi acum se aflã în Canada,are opt copii, este medic, are

7

cabinet particular, vilã ºi douãmaºini. Legat de aceastã ultimãproblemã, domnul “ªerbãnescu”spune: ”Uite ce este, mã, tu faci omare prostie. Eu sã fiu în locul tãuºi la vârsta ta… Însã pãcat cã tunu înveþi o limbã strãinã…

Þuli: - Pãi, franceza…Ob.: - Ei,cu franceza te

descurci tu…Þuli: - Domnule, eu ce ar trebui

sã fac?Ob.: - Pe cuvântul meu de

onoare, în primul rând faþã de toatãactivitatea ta este o laºitate. Ce veiface, este o laºitate, vei face ceam fãcut ºi eu în 25 de ani de zile…

Þuli: - Nu, aºa e. Eu îmi dauseama…

Ob.: - Eu îmi dau perfect seamacã nu se mai poate face nimicaicea, nu se mai poate reparanimic…Mie mi-a spus chestia astaun francez, unul din francezii cucare mi-am permis sã discut maimulte ºi de toate. El povestea cã“eu pe cine cunosc le spun: Dã-idrumul de aicea, ce dracu’ mai staiaicea?” ªi zicea: Eu, francez, lucratîn Rusia 2 ani de zile, asta înaintede a veni la voi. Îmi spunea: nuînþeleg de ce dracu’ nu pleci de aici,nu vã înþeleg pe voi care puteþitrece…”

Obiectivul aduce, acum, îndiscuþie “chestia cea mai grozavãdin familia noastrã”. El povesteºtecum “ani de zile am trãit cu iluziacã Bein Bela Sefel (?) – parantezaaparþine Securitãþii, n.n.- ãsta areo situaþie în Franþa. ªi nu ne-a scrisºi nu ne-a scris deloc... Pânã laurmã am scris o scrisoare, înfranþuzeºte, pe care a trimis-o Feriprin cineva care a plecat în Franþa.La care am primit urmãtoareascrisoare (mie îmi scrie înfranþuzeºte, la ceilalþi le-a scris înungureºte): ”Iubiþii mei, eu n-amvrut sã vã scriu pentru cã nu amvrut sã vã fac o mare decepþie.Probabil cã voi aveþi o imaginefalsã despre mine. Eu am acum52 sau 62 (“nu mai ºtiu cât a scrisprécis”, spune Obiectivul, dar efoarte probabil ca expeditorul sãaibã, mai degrabã, 58 de ani,întrucât în Franþa se iese la pensiela 60 de ani, n.n.). Mai am doi anipânã la pensie, sunt ajutor debucãtar la un hotel, fiul meu estegrav bolnav de tuberculozã ºi sunt

foarte îngrijorat cã am impresia cãare sã-ºi piardã viaþa. Abia aºteptsã treacã aceºti doi ani pânã lapensie pentru cã sunt foarteobosit”. Ajutor de bucãtar, astaeste ruda mea bogatã din Franþa.(Râde.) Aºa m-a emoþionat cã i-am trimis noi niºte bani…

(Dl. Þuli crede cã el, dacã estetehnician, ar avea o ºansã maimare dacã ar pleca în Occident lao firmã francezã sau la unaenglezã-care ºtie cã e maiserioasã. Dar dl. Þuli nu trãieºteprost din punct de vedere materialpentru cã, potrivit celor spuse deel, îºi poate permite una-douãfripturi pe zi.) Obiectivul e, însã,tranºant: “E, sã fiu în locul tãu!Acuma nu trebuie ca sã-þi riºti ºiviaþa ca sã ajungi în strãinãtate. Echestie de puþinã încãpãþânare ºipuþinã ºmecherie... Eu am avut înmânã bani cu care se poate trãichibzuit douã luni de zile. În valutã,nu? Trai chibziut, adicã sã ai cemânca douã luni de zile pânã tepui pe picioare. ªi de ce sã nu ceri,mã, sã deschideþi lumea, mã, sãstai închis în Craiova, mã?”

În continuare, rezumãSecuritatea cele înregistrate,domnii discutã despre un individ(Toceaschi?) care a fost închis anide zile ºi care are un frate un Angliacare este binecunoscut de Obiectivºi, acum, este inginer la D.S.A.P.C.în Timiºoara. Acum un an de zile,când fratele sãu a venit la Craiova,fiind la Orºova când mai avea 30de minute pânã sã plece înapoi înAnglia, acest Toceaschi a puszahãr în rezervor ºi a rãmasmaºina la el în România.

4. „Numai Sîrbu m-adeterminat sã plec. Sã nu uiþiacest lucru!”

Securitatea face urmãtoareleremarci referitoare la foºti deþinuþi,înainte a le detalia ulterior: “Dl.Þuli, de foarte multe ori, nu pierdedin vedere ºi-i reaminteºte denumele mai multor persoane caredupã cum justificã el, a auzit de lacunoscuþi cã au fost la închisoareîmpreunã cu Obiectivul. Obiectivulle cunoaºte ºi despre fiecare înparte dã unele relaþii, cum este deexemplu ºeful organizaþiei cu carea fost condamnat, l-a întâlnit în

Bucureºti ºi un altul, Petriºor, pecare nu l-a vãzut decât o singurãdatã dar datoritã lui a fãcutînchisoare”.

În rândurile care urmeazã,Securitatea doar trece în revistãsubiectele abordate: “cei doidiscutã despre foarte multe piesede teatru, despre actori ºicaracteristicile lor în rolurile pe carele interpreteazã”. Aceste chestiuniliterar-artistice îl lasã rece pe celcare transcrie banda magneticã.Astfel cã, astãzi, nu putem ºtii cegândea Sîrbu, în particular, desprepiesele ºi actorii cu care a fostcontemporan. Dacã maiorul Clipiciar fi avut rãbdare sã transcrie totul,imaginea noastrã despre Obiectivar fi fost, cu siguranþã, una cu multmai completã…

Printre altele, Obiectivul spuned-lui Þuli cã a obþinut aprobareaca el, ºi încã alte persoane, sãscoatã o revistã intitulatã „Sinteze”.„Persoanele care participã, dupãcum spune el, toþi sunt puºcãriaºienunþând ºi numele acestora:BALOTÃ, KOTRUª (e vorba,desigur, de Cotruº, n.n.), CHIªE(?) toþi ardeleni ºi ADRIANMARINO care este din Moldova ºilocuieºte la Cluj. Mai candideaã ºieste propus ºi numitul NOIKAI (evorba de Constantin Noica, n.n.)care, deasemenea, a fost arestat”.Despre cel care urma sã facãparte, din partea ComitetuluiCentral, în aceastã ipoteticãredacþie, ºtim cã Securitatea îitranscrie numele în mod diferit dela o înregistrare la alta: e cândChiºe, când Kiº. E posibil ca Sîrbusã se fi referit la Dumitru Ghiºe,un om cu funcþii de rãspundere încultura ºi educaþia socialistã avremii dar, în acelaºi timp, dublatde un filosof care scria ºi despre„Existenþialismul francez ºiproblemele eticii” sau „Dimensiuniumane”. „Aceastã revistã, spuneObiectivul, va fi foarte tãioasã ºiva cuprinde articole despremoralã, culturã etc iar valoareaunui articol va fi cât salariul unuiade la Securitate”. Schimbânddiscuþia, vorbesc despre eventualacãsãtorie a musafirului. „Musafirulintenþionând sã plece acasã pierdedin vedere ºi-i reaminteºte din nouca sã-l convingã cât mai mult sãplece din România în strãinãtate

8

spunându-i aici pute pãmântul dec...t. Dupã ce ai sã pleci, ziceObiectivul, ai sã-mi mulþumeºtispunând: Numai Sîrbu m-adeterminat sã plec. Sã nu uiþi acestlucru”.

Plecând musafirul, Obiectivulrãmâne în camerã cu soþia. „Suntconvins cã l-am smucit din loc”,spune el satisfãcut. În continuare,dl. „ªerbãnescu” deschide radioulºi ascultã, ca orice român aflat subdictaturã, „Europa liberã”. Era ora22,00. Ora la care începeatransmiterea ºtirilor.

5. Completare la nota din ziuade 08.12.68 de la Ob.“ªerbãnescu”

Câteva zile mi târziu, în datade 13. 12. 1968, Securitatea maiadaugã un supliment de ºasepagini (numerotate de la 151 la156 în Dosarul I5264/II) în care setranscrie, cuvânt cu cuvânt, ceeace în prima versiune era doarrezumat. ªefii Securitãþii nu s-aumulþumit doar cu o informaþie,rezumatã concis de maiorul Clipici,despre o revistã care ar fi pututapãrea, în circuit intern, cuconcursul mai multor deþinuþipolitici. Dl. Þuli a fost deconspiratîncã de la primul punct al“Completãrii” ºi, în plus, aflãmîntâmplãri palpitante despreoameni care i-au marcat scriitoruluianii de detenþie. Iatã, transcrise dinfila 151 din Dosarul care îl are eroupe Obiectvul “ªerbãnescu”, celepatru puncte pentru careSecuritatea se întoarce ºi facecompletãrile necesare la primatranscriere. Deci:

1. Domnul Þuli care viziteazãobiectivul la data de mai sus, seidentificã în persoana numituluiTrandafirescu Ion.

2. Printre persoanele careurmeazã sã editeze revista„SINTEZE”sau „EUROPOLIS”face parte ºi numitul KIS desprecare Obiectivul spune: „Ca sã nufim toþi puºcãriaºi, am luat ºi peKIª, din ºefii de la C.C. Revistaeste foarte îndrãzneaþã, scrisã peo hârtie proastã, fãrã condiþietehnicã ºi fiecare vom scrie câteun articol, dar eu mã feresc sãscriu despre filosofia culturii naþiuniiromâne, cã mã leg de niºte chestii

cu Ceauºescu de nu mai mã vãdunde... dar scriu despre moralã.

Din punct de vedere material,spune Obiectivul, revista va fisusþinutã de C.C.- Secþia depropagandã ºi agitaþie ºi va aveaun tiraj de 5.000 de exemplare ºinu vor fi vândute ci date ca unbuletin informativ intern.

(Precizãm cã sublinierile de maisus aparþin Securitãþii iar pemarginea din stânga a paginii escris, de-a lungul unei linii verticalecare încadreazã cele subliniate,Bucuresti)

3. Înainte ca musafirul IonTrandafirescu (Þuli) sã plece, înafarã de cele scrise în notaanterioarã, Obiectivul mai spune:„Tu sã asculþi de sfatul meu ºi cândvei ajunge în strãinãtate sã faci odeclaraþie la Europa liberã ºi sãspui cã primul om care m-aîndemnat sã plec a fost Ion Sîrbu”.

4. Referitor la persoanele cucare domnul „ªerbãnescu” a fostîn închisoare ºi despre care s-ascris ºi în nota anterioarã, redãmmai jos discuþiile complete purtatede Obiectiv ºi musafir.

6. „El a vrut ce vreaCeauºescu acuma: sã facemcomunismul nostru,socialismul nostru, exactformula asta a noastrã...”

Þuli: - Uite unu....(nu seînþelege) a dat exemplu dinpuºcãrie pe domnul Patca (?)Toceaschi, cam aºa ceva îlcheamã, au fost doi fraþi, unul aplecat în Anglia ºi altul a fãcutpuºcãrie la Salcia.

Obiectivul: - Cum îl cheamã?Þuli:-Patca Toceaschi...Obiectivul: - Da, cum sã nu,

domnule...Þuli: - Era o figurã mare. Nu era

legat de lucrurile materiale, nu...Obiectivul: - ªtii ce a fãcut

Toceaschi? Îl cunoºti?Þuli: - Eu nu-l cunosc! Prin

intermediul amicului ãstuia...Obiectivul: - Ãla care l-a

rãsturnat... Într-o zi ostaºii eraufoarte flãmânzi, Dunãrea eramare. În sfârºit, au venitalimentele, au venit vapoarele ºitimp de o sãptãmâna de zile s-amâncat mâncare fãrã sare. Îmieste prieten, este inginer sau

contabil...Þuli: - El are o sprânceanã jos

ºi una sus ca un buzunar, aºa?Obiectivul:- Da, da, da. Ãsta

este. Toceaschi era colonel... ªtiiunde este Toceaschi acuma?

Þuli: - Este la D.S.A.P.C.Timiºoara (În continuare, DomnulÞuli povesteºte cum a fãcut acestToceaschi de a rãmas cu maºinafratelui sãu care venise cu ea dinAnglia - vezi nota anterioarã).

Obiectivul: - Toceaschi nu erapolonez. El era o amestecãturãcosmopolitã. Nu ºtiu ce era...

Þuli:- Ruºi, ruºi erau....Refugiaþi în timpul revoluþiei înRomania.

Obiectivul: - Da.Þuli: - Costel spunea cã din

câte sute sau mii de deþinuþi, el erasingurul care nu avea cãmaºã peel, cã le dãdea pe þigãri.

Obiectivul: - Dar nu eratrãdãtor, nu era laº. Ce vreau eusã-þi spun? Sã precizãm cã nu eradin categoria râmãtorilor trãdãtorici a boierilor de puºcãrie. El aveademnitate faþã de patrienemaipomenitã. Acest Toceaschiera cineva în puºcãrie dar stilulsãu...

Þuli: - Eu cred cã nu aº rezista.Istoriile puºcãriei, pur ºi simplu, mãfascineazã. Pentru cã ºtiu, aºa,vreo 6-7 oameni care au fãcutpuºcãrie ºi pentru mine este otrãire superioarã. ªi ascult istoriileastea din puºcãrie, dar cred cã n-aº rezista...

Obiectivul: - Nu, ai fi fost unexcelent puºcãriaº.

Þuli: - Nu existã.Obiectivul: - Eu am zis cã

înnebunesc în primele trei zile ºiuite cã am fost o foarte bunpuºcãriaº.

Þuli: - Domnule, în armatã euna... în puºcãrie te bate, te facepraf acolo...

O altã figurã legendarã din aniidetenþiei este d. Holcinschi, alecãrui fapte sunt evocate, cu lux deamãnunte, de cãtre cei doiinterlocutori:

Obiectivul: - Acest Holcinschi(aceasta e o altã persoanã, notaSecuritãþii) cu care eu am fost puþinimplicat, fiindcã a fost vecinul meula Cluj ºi toþi m-au anchetat dacãam avut ceva cu el, dar n-am avutnimic. Îþi spun, Holcinschi era ºef...

9

la organizaþia din Cluj, conferenþiarde marxism la Universitate.Despre Holcinschi în puºcãrie sevorbea foarte mult. ªi anchetatoriiziceau: „Aha, Holcinschi ãsta...” Ceera Holcinschi ºi cum se plimbã elprin Bucureºti foarte liber... ªiacuma am aflat. Odatã, l-am vãzutpe stradã ºi i-am spus: „Mã,Holcinschi, iartã-mã, dar eu nuvreau sã stau de vorbã cu tine,înþelegi? Servus, nu sunt supãratpe tine, vezi-þi de treabã. N-amîncredere în tine... Iartã-mã, dar euîn tine nu am încredere...” Ãsta nuvrea sã scrie cãrþi de filosofie, nuvrea sã facã literaturã, a pierdutcatedra universitarã. ªi aia a luat-o prin aventurã. Adicã, nepotulmitropolitului din Cernãuþi devineprofesor de marxism la Cluj. Elevadeazã de la Securitatea dinCluj, a doborât 5 gardieni, a sãritpeste gardul de zid cu curentnumai în cãmaºã ºi izmene ºi l-augãsit tocmai în cimitirul din Cluj. ªitoþi paznicii de la Securitate ºtiaujudo, i-a doborât pe toþi ºi a scãpat.Apoi, l-au prins ºi a stat 7 luni dezile cu cãtuºe ºi cu lanþuri lapicioare. ªi cu mâncare redusã...Era ªeful organizaþiei de rezistenþãdin Cluj. El a vrut ce vreaCeauºescu acuma: sã facemcomunismul nostru, socialismulnostru, exact formula asta anoastrã.

(În continuare, obiectivuldiscuþiei despre o altã persoanã,cu care, deasemenea, a fost laînchisoare ºi despre care s-a scrisºi în nota anterioarã.)

7. „Bine, mã, Everac, tu ai ziscã mã duci la Casa Scriitorilor,nu la Jilava!”

Obiectivul: - ªtii, la „Capºa”,înainte de a intra în „Bechet”(?)Horia întârziase. Eu sosisem maidevreme, mã strângea pantofulgroaznic ºi zic sã mã duc la„Capºa” ºi... n-am gãsit loc ºistãteam în picioare ºi vine la mineunu ºi zice: „Domnul Sîrbu?” Zic:„Da!” Nu l-a recunoscut. ªi zice:„Domnul Sîrbu, eu sunt Petriºor.Când am auzit Petriºor, era sã intruîn pãmânt. Acest om, pe carenecunoscându-l eu, a figurat întoate actele mele de puºcãrie. Esteomul care l-a bãgat la Puºcãrie pe

Kotruºi (Cotruº, n.n.), care Kotruºi(sic!) l-a bãgat pe Doinaºi (Doinaº,n.n.) ºi care Doinaºi (sic!) m-abãgat pe mine. Este ºeful lanþului,cum sã spun...

Doamna: El a fost primaverigã.

Obiectivul: - Prima verigã, da.Petriºor era student la englezã ºiel era prieten cu Doinaº ºiconsãtean cu Doinaº. Eu discutamcu Doinaº de posibilitatearãsturnãrii regimului... Eu fiind cuDoinaº, aºa, stãteam în birou, euam cãzut pe chestia asta, înþelegi?Petriºor, Petriºor, Petriºor. Culmeacã Doinaº, într-o searã, mi-a spuscã ar fi bine sã-l inviþi sã mãnânce.A venit o ploaie, înþelegi, ºi nu m-am putut duce la întâlnirearespectivã pe care Doinaº mi-afixat-o. „Sã stai de vorbã cu el cãare sã-þi spunã o problemãinteresantã”, mi-a spus Doinaº. Eusunt convins cã încrederea oarbãpe care o avea în mine ºi în cinsteamea fiindcã nu eram suspectat,mai ales cu Doinaº ºi aveam ºi untrecut aºa. La ora aceia, la masã,mi-ar fi spus el cã este ºeful uneiorganizaþii, cã aceastãorganizaþie... Era mult sã fi spuscã eu sigur îl refuzam, înþelegi?Asta m-a asigurat participareamea la organizaþie. El a mãrturisittotul, cum... Ãsta a fost singurulargument dacã nu venea ploaia,nebãnuitor, ãsta îmi propunea ºiodatã propus, era cert, mãînþelegi? Chiar vorbim ca sã mãduc dupã propunere, sã-l denunþ...înþelegi? ªi atunci ºtiai cã eºtipierdut. Domnule, de asta, acuma,îºi dau seama numai cei care suntîn puºcãrie. Cei care sunt afarã nuºtiu asta. (Râde.) Ce dracu’ puteaisã spui? Uite, suntem oameniserioºi, bagã-þi minþile în cap, nuse pot face astfel de lucruri. Aºa aifi spus, nu? Pe mine nu mãintereseazã chestiunea asta.Servus! ªi, gata, se ducea. Însãvenea partea cealaltã ºi zicea „ceþi-a spus?”, ºtii... Aºa venea laanchetã. Parcã îmi aduc aminte deacest nume Petriºor, parcã îmiaduc aminte cã a venit odatã înredacþie, cã era student la englezã,cã venea ºi a propus sã facã onotã. A publicat el, odatã, despreteatrul lui Shakespeare din Londra.El voia sã câºtige ºi el ceva bani:

200, 300 lei. L-am vãzut, mi-a ziscã este vãr cu doamna Everak(Everac, n.n.) Pe vremea aceeaEverak (sic!) era foarte finã.Înþelegi ce vreau sã spun? Aºa calegãturi cu...

Þuli: - Everak (!?) a fãcut ºi el?Obiectivul: Nu, Everak a

scãpat. Nu ºtii vorba aia care aspus-o el la Uniunea Scriitorilor, laCasa Scriitorilor, într-o searã când,acum doi ani sau acum un an ºiumãtate, am fost acasã la el, lamasã ºi zice:”Hai sã vedem ce maieste prin oraº, pe la Casa luiSadoveanu, la Casa Scriitorilor, cãn-am mai fost demult”. Mergem pedrum trãncãnind. Noi bãusemceva la el, puþin, aºa, eram dispus.Când deschid uºa dinspre grãdinã,n-am intrat pe uºa principalã ºi amocolit aºa, în sala mare, se face otãcere, toate capetele se întorcspre noi, era ceva... Stãteau pepatru rânduri, toþi se cunosc, euprobabil am prezentat o surprizãpentru ei ºi mã uitam ºi zic tareaºa, în general: „Bine, mã, Everak,tu ai zis cã mã duci la CasaScriitorilor, nu la Jilava!” Înþelegi?Toþi, atunci, într-un hohot de râsau zis: „Gary! Gary!” Toþi fuseserãla Jilava, ºtii? Atunci, Everacspune: „Mã aºa, o vreme o sãapucãm ºi noi, aºtia care nu amfãcut puºcãrie, cã eu am vrut sãfac puºcãrie, dar hoþul ãsta deSîrbu nu m-a denunþat!”

D-na: - ªi Petriºor, atunci, ce-afãcut?

Ob.: - El mi s-a pãrut atât deridicol. N-am avut ce sã-i spun?Mã, Petriºor, eu sincer sã fiu, numi-am adus aminte de tine, acumacând mi-am adus aminte de tine,acuma când mã uit mai bine la tine,parcã te-am mai vãzut odatã înviaþã, dar am vãzut atâta lume deatunci încât... I-am spus: „tu sã-þivezi de treabã...”

În acest timp, domnul Þuliciteºte ceva dintr-un ziar ºisubiectul discuþiei se schimbãvorbind despre situaþia din Izdrael(sic!) care acuma nu mai apar cao naþiune ci ca un popor.

„Restul discuþiilor au fostredate în nota anterioarã”, scrie,în finalul înregistrãrilor, cusentimentul datoriei împlinite,maiorul Clipici Gheorghe, în ziuade 13 decembrie 1968.

10

8. Post scriptum trist cu leipuþini ºi o deþinere ilegalã devalutã

O Notã strict secretã din 8martie 1969 face dovada cã, laacea datã, Securitatea deþineainformaþii concrete cã numitulTrandafirescu (zis Þuli) era inginermecanic, ºef de lot laÎntreprinderea de MontajBucureºti, pe ºantierul din Iºalniþaºi cã “manifestã în mod repetat oatitudine necorespunzãtoare faþãde regimul socialist din þaranoastrã, dedându-se la denigrãricu privire la politica internãpromovatã de PCR”. Deaseme-nea, Securitatea ºtia, din con-vorbirea înregistratã în dosarulObiectivului “Sîrbulescu”, cãnumitul Sîrbu Ion-Dezideriu -secretar literar la Teatrul Naþionaldin Craiova, l-a îndemnat sã-ºipãrãseascã patria pentrutotdeauna, la primul prilej ce i s-arivi de a cãlãtori în strãinãtate iard. Þuli “a achiesat la aceastãincitare”. Deasemenea a afirmatcã el (Þuli), “fiind un bun specialist,un bun tehnician, va gãsi unplasament sigur al capacitãþii salede muncã peste graniþã, optândpentru Anglia, deoarece engleziisunt mai serioºi” (Dosarul I5264/II, fila 72). Potrivit Securitãþii,obiectivul “Sîrbulescu”, “în cercurifoarte apropiate de relaþii, foarterestrânse, obiºnuieºte a proferaexpresii triviale la adresa con-ducãtorilor noºtri de partid ºi destat”. Astfel, scrie Securitatea, într-odiscuþie din data de 27.01.1969,Obiectivul a afirmat: “Este cevaîngrozitor! Mã gândesc la acelsãrman, imbecil Ceauºescu câteste de derutat…” Securitatea amai aflat cã înginerul Trandafirescuera, la acea datã, necãsãtorit ºi cãstãtea în gazdã la familia unui actorde la Teatrul Naþional din Craiova,fiind o rudã apropiatã cu aceasta.Nota aceasta a fost înaintatã, lasfârºitul anului, la organul teritorialde partid. Dupã discuþia sa cuSîrbu (din care reieºea intenþiainginerului Trandafirescu de arãmâne, dacã i s-ar fi ivit ocazia,în strãinãtate), el a rãmas,permanent, în atenþia Securitãþii.Inspectoratul judeþean de Se-curitate expediazã, în ziua 13

ianuarie 1971, la Inspectoratulomolog din Mehedinþi o adresã,înregistratã sub nr. 57586, princare se solicita, din nou, prinsemnãtura inspectorului ºef, lt.col.Bodunescu Ion, identificareanumitului Trandafirescu Nicolaedin Turnu-Severin. Cei din Dolj auaflat cã respectivul funcþiona,acum, ca ºef de ºantier laCombinatul de Celulozã dinlocalitate. “Asupra susnumituluideþinem informaþii din care rezultãcã are manifestãri duºmãnoase ºiaduce injuri (sic!) la adresaconducãtorilor de Partid ºi de Stat.Deasemeni, mai rezultã cã areintenþia de a nu se mai întoarce înþarã în cazul cã va pleca laspecializare în Anglia. Organelenoastre au avizat negativ plecareasa la specializare”. Pentru a puteasã-l discretiteze ºi, la nevoie, sã-lpoatã condamna, d-lui Þuli i seînsceneazã o deþinere ilegalã devalutã. În aceastã afacere, d.Þulieste doar un intermediar careurma sã cadã în plasa Securitãþiiabsolut nevinovat. Informatorul“Mihãiþã” relateazã, în nota sa din2.07.1969 (Dosarul I5264/II, filele70,71) întregul scenariu potrivitcãruia ing. Trandafirescu trebuiforþat sã greºeascã. “Luni, 30 iuniea.c. în jurul orei 11 a.m., sursa afost acostatã de ing. Trandafirescucare, în prezenþa ing. S Eugraf i-aspus urmãtoarele: Miercureatrecutã (25 iunie a.c.) când a venitde la Bucureºti, ing. A. Petre mi-atransmis din partea ing. I. Panaitrugãmintea de a-i face rost de cevabani (valutã) de la strãini, întrucâtsora lui urmeazã sã plece în RFGºi are nevoie. ªtiu cã Buþi urmeazãsã plece desearã în delegaþie laBucureºti, la întreprindere. Roag-o sã-i spunã lui P. cã i-am fãcutrost de 550 de franci francezi la7,50 lei/bucata ºi 100 de mãrciRFG la paritatea 4 marci= 5 francifrancezi dar cã am urgent nevoiede bani pentru a-i putea cumpãra,adicã de circa 5100 lei. Sursa atrimis, prin Buþi, cele de mai susinginerului I. Panait. Ulterior, marþi1 iulie, în jurul orei 9 a.m. ing. S.Eugraf a vorbit la telefon cu ing. I.Panait ºi a primit comunicarea decontramandare. Probabil cãanterior acestei convorbiritelefonice, ing. I. Panait

comunicase la ºantier tov. G.(funcþionarã la serv. AprovizionareIMB Craiova) contramandareaacestei înþelegeri. Buþi, caretransmisese cele de mai sus lacererea expresã a sursei, a adusde la Bucureºti, de la ing. I. Panaitun plic deschis pentru inginerulTrandafirescu o scrisoare ºi zecehârtii de 100 de lei (în ziua de 2iulie a.c.) Copia scrisorii ºi seriabiletelor sunt menþionate mai jos.Sursa va transmite pliculinginerului Trandafirescu astãzi, 3iulie a.c. Sursa este informatã dela ing. Trandafirescu cã acestaurmeazã sã cumpere valuta de laD. (ºeful firmei G.P. - acid azotic,sau de la G. (ºeful firmei K.- azotate amoniu). Sursa menþioneazã cãa fãcut oficiul de intermediere ºi apus-o pe Buþi sã joace acelaºi rolîn conformitate cu indicaþile primiteanterior. (Buþi nu are cunoºtinþã deprezenta notã)”. Sursa „Mihãiþã” îºiterminã de redactat infama notãjoi, 3 iulie 1969, la ora 6 a.m.La fila 71 din dosar, aflãm care suntseriile celor zece bancnote de 100de lei (B0010 619179, H0006 690084 etc) cu care urma sã fie prinsasupra faptului (schimb ºi deþinereilegalã de valutã) inginerulTrandafirescu. Deasemenea,„Mihãiþã” a anexat ºi conþinutulbileþelului scris la Bucureºti, în ziuade 2.07. 1969 de inginerul I.Panait:„Dragã Tov. Trandafirescu,Nu ºtiu dacã tov. Grigorescu þi-acomunicat contramandarea celordiscutate. În cazul când D-ta aiacþionat eu îþi trimit prin D-na(numele este ºters de Securitate)1.000 de lei, conform celor stabilite.Cu mulþumiri,....” E foarte probabilcã d. Trandafirescu, spirit naiv ºicaritabil, sã fi acþionat în spiritulcelor puse la cale de sursa„Mihãiþã”. Nu am gãsit în arhivaCNSAS documente care sãprobeze sau sã infirme aceastãipotezã. Cert e cã d. Trandafirescunu a primit acceptul Securitãþii dea pãrãsi þara ºi, din pãcate, pentruo sumã de nimic era pasibil,oricând, sã fie (sã fi fost?)condamnat pentru deþinere ilegalãde valutã.

ª

Fotografie de Mihai Barbu

11

Dupã un stadiu de zece ani deoperã de sertar ºi dupã cinzeci deani de detenþie, romanul lui DinuPillat, Aºteptînd ceasul de apoi,vede lumina tiparului laHumanitas în 2010. Ideearomanului o avea din 1943, pecînd lucra la Tinereþe ciudatã. Dinscrisoarea din octombrie 1948adresatã lui Cãlinescu rezultã cãromanul era terminat. Justiþiacomunistã va folosi romanul,confiscat în 1959, drept “corpdelict” ºi “cap de acuzare”împotriva autorului în procesullotului Noica-Pillat din 1959-1960.La istoria romanului arestat numai avem, deocamdatã, ceadãuga la cele spuse de GabrielLiiceanu în “prefaþã” ºi de MonicaPillat în “nota introductivã” careînsoþesc aceastã primã ediþie.Putem considera cã “Tinereþeciudatã” (1943), “Moartea coti-dianã”(1946) ºi Aºteptînd ceasulde apoi(1948/2010) formeazã otrilogie despre cãutarea adevã-rurilor esenþiale ale existenþei.

Aºteptînd ceasul de apoiconþine suficiente date deîncadrare istoricã, dar scopulscriitorului nu a fost fresca istoricãa momentului premergãtorizbucnirii celui de-al doilea rãzboimondial, ci cel de a elabora unroman de analizã a conºtiinþelorºi psihologiilor, în cãutarea unuirãspuns la întrebarea cum a fostposibilã deturnarea puritãþiisufleteºti a unor tineri cãtreviolenþã ºi crimã. Folosindmetafora, sugeratã de text, putemafirma cã romancierul vrea sãdesluºeascã drumul de lamuºchetar la demon. Titlulromanului a trecut prin treivariante. Primul titlu, “Tinerii nouluiveac”, fiind prea lipsit deexpresivitate ºi avînd ºi un înþelessociologic banal a fost abandonat.ªi al doilea titlu, “Vestitorii”pãrîndu-i-se neadecvat pentruceea ce voia sã exprime romanul,este pãrãsit. “Aºteptînd ceasul deapoi” este titlul la care s-a opritromancierul în convingerea cã ecel mai potrivit pentru a sugerauna din ideile ideologiei“vestitorilor”, lichidarea lui Miticãpentru a pregãti parusia. Îninteriorul romanului e pãstratãpentru personaje denominaþia

genericã, “vestitorii”.La un prim nivel al textului,

tema romanului ar fi una veche ºiuniversalã: confruntarea dintregeneraþii care reprezintã douãmomente istorice, cea a pãrinþilor,cei care au luptat ºi au împlinitniºte idealui naþionale ºi careacum, în prezentul copiilor secomplac, mai mult sau mai puþin,în starea de “dolce far niente”, ºigeneraþia copiilor, generaþia“anilor furioºi” impulsionaþi ºipulsionaþi de alte idealuri, de alteconcepþii, în speþã de mitul omuluinou, ideal pe care istoria l-ainvalidat ca fiind nu numai utopic,ci de-a dreptul antiuman. Fundalulistoric cu întreaga ºi complexa luiprobematicã e doar ramaromanului în care scriitorul epreocupat de dimensiunea psiho-moralã ºi de conºtiinþã a

personajelor, produse ale aceluifundal istoric. Formal, materiaromanului este structuratã în optpãrþi, fiecare parte în trei capitole,care la rîndul lor sunt construitedintr-un numãr variabil desecvenþe.

Firul epic, atît cît existã, esteunul simplu, liniar, fãrã ramificaþiiarborescente ale conflictului ºiintrigii. Cu toate cã are cîtevaingrediente poliþiste (cãlãtorii ºiacþiuni clandestine, urmãriri,împuºcãturi, percheziþii), totuºiritmul naraþiunii nu este alert,“exterior”, ci “interior”, tensionat.Dupã incipit-ul cu inserþiibalzaciene, unul din elementeleconstructive, care devine vizibil,este alternanþa imaginilor degrup cu cele de personalitate (aindividului). Pentru psihozacolectivã rãmîn exemplare sce-nele care redau manifestareaantisemitã violentã de la faculta-te; marºurile nocturne ale“camarazilor”; amintirile “vesti-torilor” din taberele de muncã.Existã ºi alternanþa planurilortemporale (de multe ori peaceeaºi paginã) prezent/trecut ºia planurilor psihice, trãirea înconcret (autenticitate)/proiecþie înimaginar. Pentru proiecþia înimaginar, ilustrativã este secvenþaîn care ªtefãnucã trãieºte înînchipuire atentatul asupraprimului-ministru, când graniþadintre realitate ºi imaginar dispare(p. 269-271). În interiorul alter-nanþelor narative (elemente de stilindirect liber, dialog, monolog,momente de analepsã ºi deprolepsã) sunt de remarcat douãaspecte: obiectivitatea ºi imper-sonalitatea naratorului, fiecarepersonaj fiind lãsat sã-ºi executepartitura, ºi caracteristiciledialogului, un dialog caracteristictextului dramatic: concis, clar,care impune “dicþie” din parteacelor implicaþi. Textul romanuluiconþine ºi cîteva aspecterevendicate de la poeticaautenticitãþii: documentul, scri-soarea, jurnalul. La acestea maiadãugãm citatele biblice caretrimit, fie la ideologia “vestitorilor”,fie la gîndul sau gestulpersonajului.

Aºteptînd ceasul de apoi stãpe un paradox: roman psihologic

Eliberatdin

detenþie

Ionel Popa

12

fãrã analizã psihologicã! Analizadin “vîrful peniþei” este suplinitã cusucces de douã “tehnici”: 1.Coliziunea dintre stãricontradictorii ºi incompatibile cumar fi: refuzul disciplinei/aceptareaînregimentãrii, iubire/crimã,blîndeþe creºtinã/violenþã înnumele lui Iisus. Acestea þin înprimul rînd de infrastructuraromanului. 2.Tehnica simbolului(imagini-situaþii, gesturi, obiecte).Nu întîmplãtor, romanul începe cuo imagine simbolicã: cãruþa (oluntre a lui Caron) care transportãpe cei trei “vestitori” fugari, dincare unul e rãnit. Alt exemplu: întimpul percheziþiei directoruluiliceului în scopul descoperirii ºiconfiscãrii materialelor depropagandã legionarã, ªtefãnucãfrãmîntã în mîini în neºtiremanualul de eticã etc. Dintreobiectele cu încãrcãturã simbolicãamintim: pendula din castelulHolbanilor care mãsoarã timpul;ceasul mort care indicã aceeaºiorã; cupeul; castelul vs Bucureºti;tabloul cu Napoleon în bãtãlia dela Waterloo.

Aminteam mai devreme deobiectivitatea naratorului (scrii-torului). Aceastã obiectivitate ºiimpersonalitate nu-l împiedicã pescriitor sã-ºi manifeste poziþia vis-à-vis de ideologia ºi faptele“vestitorilor”. Mijlocul de expri-mare este ironia finã, care la olecturã rapidã ºi neprofesionalãnu e remarcatã. Iatã cîtevaexemple: criminalul fanatic Rotaruciteºte fascicole de romane sen-zaþionale: “Aventurile submari-nului Dox”, “Omul cu cinci mãºti”;Neavînd scaun pe ce sã ºadã întimpul unei ºedinþe a camarazilor,Licã adunã un braþ de cãrþi pecare ºi le clãdi “sub ºezut”;naivitatea lui ªtefãnucã econsemnatã ironic: la împuºcareacamarazilor în frunte cu Vesper(Cãpitanul) în încercarea acestorade fugã de sub escortã, ªtefãnucãîntreabã “– Dar cum de l-a pãrãsitSfîntul Gheorghe? Nu înþeleg.Putea sã se întîmple o minune…”Cu cît ironia este mai finã, cu atîte mai nimicitoare.

Tipologia personajelor seconstituie, conform cu tipul deconflict, în nuanþe dihotomice. Înprim planul naraþiunii se aflã

membrii familiei Holban, re-prezentativã pentru societateacare trece printr-un moment decrizã. “Bãtrînul” Grigore Holbanprin egoism ºi vanitate de savant,e total rupt de realitatea imediatã,concretã. Trãieºte închis în bi-bliotecã, care, pînã la urmã, nu-l“fecundeazã”; savantul istoric epermanent în stadiul de “mînuire”a fiºelor de studiu. Raluca Holban,unul dintre cele mai realizatepersonaje din roman, e surprinsãîn cîteva ipostaze femininearhetipale. Situaþia ei existenþialãeste singurãtatea. Luptîndu-secu ea, stã “aplecatã” asupra vieþiicopiilor. Simte agesivitateaprezentului, dar nu-l poateînþelege (din ce cauzã?). RalucaHolban e o fire sensibilã, stãpînitãde nostagii (copilãria, visurineîmplinite, în primul rînd celerotic). În aceastã stare deneputinþã ºi singurãtate Raluca serefugiazã în trecut, descoperindcã scrisul e un antidot. JurnalulRalucãi Holban (“caietul cu coperþinegre”) este romanul ei, îninteriorul romanului obiectiv alnaratorului din afarã. În propriulei roman, Raluca Holban sesurprinde în adevãrate ipostazearhetipale: copilã, adolescentã,soþie, mamã, iubitã. Trãindprezentul în neliniºte, ea îºi cautã“rãdãcinile” care sã-i dea tãrie ºisperanþã. Raluca Holban are uninterior plin ºi tensionat. În schimb,al “vestitorilor e unul gol ºi buimac.Mergînd cu speculaþia maideparte, putem afirma cã RalucaHolban e un simbol al þãrii.

Starea complexã de crizã asocietãþii, care germineazã boliprecum cele de care suferã“vestitorii”, e sugeratã de cîtevadetalii din familia Holban:înstrãinarea dintre soþi, dintrepãrinþi ºi copii, adulterul, deviereasexualã a lui Lucian, maturizarearapidã ºi dramaticã a luiªtefãnucã, drama eroticã aLilianei. În cazul celor trei fraþi,scriitorul nu dezvoltã, dupã cumaºteptam, psihologii individualeminuþios elaborate. El se opreºtela notarea amãnuntului revelator(o vorbã, o nuanþã de ton, un gest,o atitudine) care individualizeazãtemperamental, caracterial,moral-afectiv, intelectual. Aceeaºi

tehnicã e de gãsit ºi în creionareacelorlalte personaje.

Din rîndul personajelor sedetaºeazã ªtefãnucã. E cel mai“tînãr” dintre “vestitori”. E tînãrulfrãmîntat de întrebãri ºi aflat încãutarea unui ideal care sã deaexistenþei un sens. Toatã dramacãderii sale în mitul negativ al“vestitorilor” e sintetizatã înîntrebarea care îl însoþeºtepermanent: “cum poþi sã ucizi înnumele lui Iisus?” Candidulªtefãnucã intrã în rîndul “frãþiei”aproape involuntar, contaminat,vrãjit de gesticulaþia (propaganda)energicã a “vestitorilor”. Aceºtia întembelismul lor ideologicamestecã istoria cu mistica ºijudecata moralã cu crima;paradisul nu poate fi întemeiat pevãrsare de sînge; Noul Ierusalime imposibil în timpul Istoriei; Iisusnu poate ucide, iar crima nu ecalea mîntuirii. ªtefãnucã e celcare sesizeazã incompatibilitateadintre ideal ºi crimã. Nodulpsihologic de alunecare de lamuºchetar la demon e surprins înpartea finalã a capitolului doi dinpartea întîi. De aici încolo,romancierul va urmãri drumuldramatic al neliniºtilor, îndoielilor,cãutãrilor. Pe acest drum,ªtefãnucã înþelege cã idealulomului nou e o nãlucãgeneratoare de crimã. Odatã curevelarea acestui adevãr seproduce surparea lui interioarã.Iatã cum aratã ºi se comportãdupã ieºirea din arest: “privirea îngol”, “trãsãturi de o rigiditate demascã”, “gura subþiatã pînã ladispariþia buzelor”.

Lucian Holban nu mai estenatural ºi omenesc ca fratele ºisora lui. Pentru Liliana (notaþianaratorului e în ton ironic), el este“domnul care gîndeºte”, parcãbãtrîn din naºtere. Lucian e rosde un orgoliu nemãsurat ºi de omare ambiþie: “Ambiþia lui era sãaibã ºi el un cuvînt de spus îndilemele de orientare alespiritualitãþii contemporane.”Suferind de egocentrism ºimegalomanie intelectual-spiritualã nu vrea sã piardãmarele “ceas al istoriei”: “simþeacã are sã dea o operãmonumentalã, ceva care, încuprinsul culturii autohtone, nu

13

putea sã se compare decît cuceva ce însemnase în alte planuri“Getica” lui Pîrvan, “Spaþiulmioritic” al lui Blaga, “Istorialiteraturi i române” a luiCãlinescu. Aflat într-un adevãratdelir vede “volumul în vitrinelelibrãriilor editat de-a dreptul înlimba francezã, în colecþia«Bibliothèque philosophiquecontemporaine» cu titlul pre-scurtat L’homme nouveau. Gîndulnu-l fãcu sã zîmbeascã. I se pãreaceva legitim […] Deºi legat decazul unor coordonate istoricelocale, cartea lui urma sã ia îndezbatere însuºi destinul omuluicontemporan, venind totodatã cusoluþia ieºirii din crizã. Nu e elsortit sã fie profetul renaºteriispirituale care trebuia sã aibãloc?” Refractar oricãrei forme dedisciplinã, personajul nu întîrzie sãse alãture (înregimenteze)“cuibului” de “vestitori” dinfacultate.

Barbaria ideologiei “vestitorilor”este ilustratã prin ideile ºi faptelelui Rotaru, Vasia, Licã, Stanian.Rotaru întruchipeazã crima rece,sistemticã ºi plãnuitã. El e uncreier demonic. Vasia esteanarhistul care actioneazã subimpulsul inconºtientului unde s-arefulat ideea indusã (fanatismul).Licã e tipul parvenitului ideologico-politic, al oportunistului ºidelatorului. Gheorghiu e fanaticulschizofrenic. Stanian ilustreazãdictonul “vivere pericolosamente”.Alãturi de ªtefãnucã, dar pe altecãi, Stanian înþelege incom-patibilitatea dintre credinþã ºicrimã. Dacã ªtefanucã urcaGolgota pînã la capãt, Stanian, celcare a pãlmuit pe evreul Rosnercrezînd cã înfãptuieºte o “datorieistoricã”, cautã refugiul (un refugiutotuºi laº) în cãlugãrie. Trãsãturacomunã a acestor “vestitori” estefanatismul. Acest fanatismcunoaºte trei forme (trepte) demanifestare: cea instinctiv-barbarã venitã din inconºtientulanimalic (Rotaru ºi Vasia), ceaideatic-filozoficã (Lucian) ºifanatismul juvenil izvorît dinnaivitate ºi necunoaºtere, ilustratde ªtefãnucã.

Care este locul acestui romanîn cadrul literaturii noastre dincare a lipsit peste cincizeci de

ani? Deocamdatã, nu ºtim dacãautorul lui a avut ideea de replicãla literatura legionarã apologeticãdin perioada interbelicã. Dacãluãm în considerare poeticaautenticitãþii ºi ideea de “viverepericolosamente”, atunci romanullui Dinu Pillat poate fi pus într-oanumitã relaþie de atmosferã cu“Huliganii” lui Mircea Eliade.Proiectiv, Aºteptînd ceasul deapoi ne duce spre “Bietul Ioanide”

al lui Cãlinescu (partea cuepisodul legionar). Din com-paraþia referitoare la episodulmenþionat, romanul pillatian iesesuperior. În altã ordine de ideiromanul lui Pillat (chiar presupusatrilogie) poate fi luat ca replicã laidilismul din “La Medeleni”,romanul lui Ionel Teodoreanu. Darromanul lui Pillat stã cel mai bine(mai firesc) alãturi de “Gorila” luiRebreanu.

MA

MA

14

În mai 2009 când am ajuns laNew Orleans pentru întâia datã, cuprilejul lecturii din Submarinul iertat(Forgiven Submarine, cartea depoezie scrisã împreunã cu AndreiCodrescu), am ingurgitat oraºul cape un omfalos narativ. Drept caremi-a venit ideea de a lansa unmicrofestival româno-americanpentru anul 2010. Cheia propuneriise afla în atelierul de scrierecreatoare concentrat pe 1001 denopþi ºi pe arta naraþiunii, pe careîl þinusem din februarie 2008 pânãîn iulie 2009 împreunã cu 15studenþi (majoritatea de la secþiade Literaturã Comparatã, în cadrulLiterelor clujene). Experimentuldurase un an ºi jumãtate ºicoagulase într-un manuscrisconsistent care cuprindea aproapeºaptezeci de povestiri. AndreiCodrescu ºtia de existenþa acestuiatelier clujean ºi mã încurajase cadurata lui sã fie de exact 1001 dezile ºi nopþi. Nu a fost sã fie aºa:atelierul a durat 550 de zile. Acestatelier a fost, deci, cheia ºi origineapropunerii pe care i-am fãcut-o luiAndrei Codrescu, aceea a unuimicrofestival de povestiri ºipovestitori, pornind de la sintagmaªeherezada în mileniul trei la NewOrleans. Aºa s-au nãscutArabescurile creolo-transilvano-m o l d a v e ,s u s þ i n ã t o r ientuziaºti fiindA n d r e iCodrescu, apoiCorina ªuteu,d i r e c t o a r e aInstit u t u t u l u iCultural Romândin New York(mediatoareaproiectului pelângã ICR Bu-cureºti) ºi poetulpostsuprarealistDave Brinks,p a t r o n u lspaþiului boemGold MineSaloon (din Ca-rtierul Francezal New Orleans-ului), cel carefusese, de altfel, gazda din 2009pentru lectura din ForgivenSubmarine. Al treilea partener afost Bill Lavender de laUniversitatea neworlinezã, gazdã

Povestaºiiardeleni ºimoldavi

faþã în faþãcu

neworlineziiRuxandra Cesereanu

pentru discuþia despre Imaginarcare urma sã facã liantul cuPhantasma – Centrul deCercetare a Imaginarului, dinCluj. Arabescurile creolo-transilvano-moldave s-audes-fãºurat din 21 pânã în 25septembrie 2010, avându-i înechipã pe clujenii Corin Braga,

pe studenþii mei Marius Conkanºi Bogdan Odãgescu, precum ºipe subsemnata, plus pe cei doipovestaºi iaºioþi selectaþi demine tocmai pentru artanaraþiunii pe care o mânuiau cu

talent: Florin Lãzãrescu ºiLucian Dan Teodorovici.

Runda întâi

În prima dimineaþã fac un mictur de recunoaºtere, amuºinândstrãzile spãlate cu detergent,homleºii din faþa catedralei,umezeala sãþioasã ºi fierbinte,ghicitorii în Tarot cu cercei în nasºi buze. Jazzul scânceºteîncetiºor pe la colþuri. Ca stalker,Andrei ne poartã prin cotloaneleCartierului Francez, scotocindpentru ºi alãturi de noi: ajungemla locul unde Faulkner ºi-a scrisprima carte (astãzi acolo este olibrãrie). Ajungem ºi la edificiulUrsulinelor, gãzduind odinioarãdouãzeci ºi cinci de fecioarefranceze, din care, pretindneworlinezii, se trag toate famiilede viþã din urbe (e o legendãurbanã ironizatã cu amuzamentde toatã lumea, de fapt)! Statuialui Hristos cel cu nouã degete(unul rãpit de uraganul Katrina –o altã legendã urbanã recentã) îºiare ºi ea povestea ei: umbrastatuii este, însã, cea spec-taculoasã, zãrindu-se seara ca omare pasãre deasupra perdanteistrãzi Bourbon! Pe malulMississippiului ne scriem nume-

le în nisip ºiculegem scoici,întrucât segãsesc puhoi.Andrei ne poar-tã în garsoni-era lui ornatã cuobiecte tote -mice folositeîn romaneleMesi@ ºiW a k e f i e l d ,p o v e s t i mdespre demoni,a s c u l t ã mc â n t e c el ã u t ã r e º t iromâneºti ºijazz de pre-t u t i n d e n i ,gustãm bere

neworlinezã, bem cognacfranþuzesc ºi cãdem în torpoarede naratori. Seara, la Gold MineSaloon, e prima rundã de lecturi.Andrei, Dave Brinks ºi cu minefacem oficiile casei ºi deschidem

Echipa clujeanã ºi Andrei Codrescu

POVE

STIT

OR

I LA

NEW

OR

LEA

NS

15

turnirul. Lucian Dan Teodorovici îiamuzã ºi intrigã pe ascultãtori cuironia lui ºi cu invocarea luiLeonard Cohen din text; FlorinLãzãrescu este un povestaº curitualuri narative în circuit deschiscare farmecã; Marius Conkan aresucces cu parabola sa delicatãdespre liniºte; Bogdan Odãgescucaptiveazã cu povestirea sa hâtrãdespre nebunie ºi înþelepciune laun loc. Mai departe citesc BillLavender, DeWitt Brinson, R.Moose Jackson, spirite orale,causeuri, enterteineri rostindpovestiri miºcate, marcate deteatralitate. La final, puþinã poezienu stricã: Andrei ºi cu mine citimo partiturã din Submarinul iertat,apoi Marius îºi citeºte poemuladus special pentru New Orleansºi pentru Gold Mine Saloon.

Runda a doua

Toatã lumea improvizeazã jazzîn stradã ºi toatã lumea vreacarnaval aici, orice obiect devinepretext pentru veselie: mãturi,pãlãrii, mãrgele din plastic seprefac în obiecte cu suflu ºi viaþã.Seara la Gold Mine Saloon e rundadoi de poveºti: Corin citeºte din celde-al treilea roman al sãu, încãnepublicat, Luiza Textoris, ºistârneºte comentarii despremixtura halucinantã a textului. Eucitesc Povestea tristei Yazra cares-a preschimbat în mãscãrici,comisã la atelierul de scrierecreatoare din Cluj (traducãtorultuturor poveºtilor este Alistair IanBlyth). Apariþia serii este DaveBrinks cu caschetã de mãscãricipostmodern iluminat, care recitãun poem lung, rãsucit de pe un sulsau tocãtor. Andrei citeºtehistrionic din cartea sa despreªeherezada (care va apãrea înprimãvara lui 2011). ActorulSpitzfaden ºi soþia sa, poeta JessicaFaust-Spitzfaden, interpreteazãasemeni unui ventriloc, cu ajutorulunei pãpuºi uriaºe care înfãþiºeazãun bãtrân locuitor al New Orleans-ului. Turnirul este încheiat deJames Nolan, vechi beatnik. Lafinal, Dave Brinks ne premiazã peCorin ºi pe mine cu niºte piroaneaurite de cale feratã, ultimelepiroane bãtute în ºinele cãii ferateconstruite la New Orleans în

secolul al nouãsprezecelea.Seara, într-un local plasat pieziº,asistãm la prepararea meticuloasãa absintului.

Runda a treia

Vizitãm Acvariul din NewOrleans, fiindcã suntem doritori derechini, pisici de mare ori cãluþi demare. Dar senzaþia este crocodilulalb. La început am crezut cã erade plastic, întrucât nu îmi

închipuisem cã existã crocodili albi.Dar el a clipit din ochii bulbucaþi,ca sã pricep cã era viu. Scotocimapoi prin magazinul de antichitãþiVoodoo: deºi vechi, pãpuºile deaici sunt tot kitsch, sincretismulreligios se dovedeºte riscantestetic în zonã, doar mãºtile dinlemn ºi mãrgele par mai ºlefuite,în rest ne sãturãm de platforme cucioburi de oglindã ºi sticlã coloratã,pipe de prosperitate, Iisuºianamorfotici, capete ºi gheareminiaturale de aligatori, craniimetamorfice, brãþãri-amuletã!Dupã-amiaza la Universitatea dinNew Orleans are loc o masãrotundã despre imaginar, arhetipºi … anarhetip. Discutãm ºipolemizãm cordial vreo orã ºijumãtate. Drumul dus-întors estespecial: strãbatem mai întâidistrictul cu clãdiri rezidenþiale dinlemn, cu verandã, apoi plonjãmfãþiº în atmosfera de deltã aMississippiului, cu pajiºti pline deegrete albe. O parte din clujeviþiintrãm seara în pub-urile de pe

Bourbon Street, acolo unde secântã rock retro, ca sã ingurgitãmsonor cât ne þin puterile ºi sã nefacem rezerve.

Natchez blues

Toatã trupa clujevito-iaºiotã depovestaºi (ºase la numãr) facemcãlãtoria cu vaporul pe Mississippi.Maºinãria de deplasare senumeºte Natchez ºi e singurulvapor uriaº cu zbaturi care maiexistã pe Mississippi. Apa emaronie ºi compactã, iar malurileaduc aminte foarte rar deatmosfera marktwainianã pe carecu toþii râvneam sã o regãsim: doarpe ici pe colo niºte docuri din bârneºi verdeaþã de deltã, în rest ºlepuri,nave de rãzboi ºi peisaj industrial.La întoarcerea pe mal, cumpãrãmmãºti de carnaval, pãpuºi Voodooºi alte trucuri de pãcãlit pe cei deacasã. Seara, la Gold MineSaloon, Andrei lanseazã ºi citeºtedin The Poetry Lesson, proaspãtalui carte de prozã, histrionicã,scintilantã, scrisã cu har despiriduº mustãcios. Facem pozecu toþii lângã butoaiele din GoldMine Saloon. Rãtãcim ºi tragemultima raitã în cãutarea rockuluiretro pe Bourbon Street. În ultimadimineaþã fug în cimitirul dinCartierul francez, ca sã vãdmormântul faimoasei regineVoodoo – Marie Laveau, undevizitatorii lasã ofrande kitsch. Apoi... traversãm iar Atlanticul în zborºi iatã-ne acasã!

P.S.Trupa Animals lansase în 1964

un hit aproape nevrotic numitHouse of the Rising Sun, în carespaþiul central era New Orleans:sã nu creadã nimeni cã New Orleste un oraº nevrotic, uh, nicivorbã de aºa ceva, exact pe dos;singura lui nevrozã, dacã existãvreuna, este plãcerea vieþii!

POVE

STIT

OR

I LA

NEW

OR

LEA

NS

Vaporul Natchez

16

Cînd am ajuns la hotel, am gãsitun pliant, elegant, chiar lîngãrecepþie. Pe el scria aºa: „Nightsof creole arabesque &Tr a n s y l v a n i a n - M o l d a v i a nfascination. A battle of the bards!Brought to you by the RomanianCultural Institute in New York andthe Gold Mine Saloon in NewOrleans”. Iar mai departe, oricineputea afla ºi în ce consta „mareabãtãlie”: „Corin Braga, RuxandraCesereanu, Marius Conkan,Bogdan Odãgescu, Lucian DanTeodorovici, and Florin LãzãrescuFROM ROMANIA will face NEWORLEANS CHAMPIONS DaveBrinks, Andrei Codrescu, BillLavender, Jessica Faust-Spityfaden, R. Moose Jackson,James Nolan and DeWitt Brinson”.

Marketing. Nici nu se puteaaltfel, am gîndit, de vreme ce neaflam în þara care a inventatconceptul. Pînã ºi o simplã întîlnireliterarã, mi-am spus în continuare(mai mult ca sã mã autoliniºtesc,cãci provocarea „rãzboinicã” îmidãdea deja fiori), e transpusãmediatic într-un fel de arenã, oconfruntare la sînge, care sãatragã spectatorii.

N-a fost doar marketing însã.Scriitorii cu care ne-am confruntatsub cupola celor „1001 de nopþi”,nãscocitã ºi pictatã de RuxandraCesereanu ºi Andrei Codrescu ºisusþinutã de ICR New York, au venitca la rãzboi. Un rãzboi-spectacol,în care arma neconvenþionalã a fostfantezia. Pe scena improvizatã dinGold Mine Saloon, scriitoriiamericani ºi-au garnisit lectura cucîntec de flaut, ºi-au transformatfrazele scrise în melodii, audeclamat, au „invitat” chiar în faþapublicului o pãpuºã pentru a citiopera scriitorului din spatele ei.Spectacol în tot sensul cuvîntului.Iar noi, scriitorii români invitaþi acolo,am fãcut ce ne-a stat în putinþã, cumai puþina noastrã experienþã într-ale show-ului cultural, sã facem faþãconfruntãrii. Din fericire, din ce amaflat ulterior, dar ºi din reacþiilepublicului, lucrul ãsta s-a întîmplat.Pentru cã am fost oaspeþi, îmi placesã cred cã am smuls un egalonorabil în acest „meci” între scriitori.

Dincolo de evenimenteleculturale la care-am participat,New Orleans-ul e muzicã. ªi nu

Un rãzboi-spectacolcu fantezie

Lucian Dan Teodorovici

mã refer numai la muzicapropriu-zisã, la umbrele lui LouisArmstrong pe care le vezi, maibine zis „le auzi” peste tot. Nu mãrefer numai la blues, nu mã refernumai la jazz, nu mã refer numaila sunetele combinate de peBourbon Street, nu mã refernumai la spectacolele uluitoare,100% autentice, de peFrenchmen Street. Mã refer laoameni, la felul cum ºtiu sã sebucure de existenþa lor de-acolope-acolo. Mã refer la nu foartespectaculosul, în sine, fluviu

Mississippi, care se contami-neazã însã cu muzicã tot prinoamenii de pe maluri sau de pevapoare. Mã refer la felul de a fi alcelor de-acolo, care se rãzbunã peKatrina, devastatorul uragandespre care cu toþii am auzit,personificînd-o ºi luînd-o în tãbarcã,cu tot felul de mesaje pe tricouri,pe panouri sau pe orice suvenir.

New Orleans e muzicã.Începînd de la numele oraºului, pecare locuitorii îl pronunþã cîntat, cuun „orliãns” lungit, cald, care parea te invita la dans, pînã lahomeless-ii plini de viaþã,„cerºetorii” care nu-þi dau delocsenzaþia cã-þi cerºesc, ci cã-þi faco favoare dacã le dai un ban.Favoarea de a întîlni o micã, infimãparte din ceea ce, adunînd,scãzînd ºi-apoi literaturizînd,înseamnã America.

New Orleans, cîþiva scriitoriromâni, alþi cîþiva scriitori americani(printre care ºi molipsitorul, prinenergia pe care o degajã, româno-american Andrei Codrescu). 21-26septembrie 2010. ªi, din pãcate,vorbind de-aici, de atît de departe,despre ceea ce este acolo, totceea ce scriu îmi pare cã serezumã la date reci, precumacestea din paragraful de faþã.Pentru cã, în afara oraºului, chiardacã poþi lua cu tine muzica lui,cãci þi se impregneazã în toatãfiinþa, e foarte greu, dacã nu chiarimposibil, sã o transmiþi maideparte. Ea se simte, în toatã forþa,doar la faþa locului.

Lucian Dan Teodorovici

Lucian Dan Teodorovici

POVE

STIT

OR

I LA

NEW

OR

LEA

NS

17

Laissezles bonstempsrouler

Bogdan Odãgescu

Înafarã de Mardi Gras,uraganul Katrina, niscaiva aligatori,o echipã de baschet, douã melodii,una cântatã de Louis Armstrongºi una de Animals, un tramvai roºu,faptul cã dacã vrei sã numeri mairar spui în gând one mississippi,two mississippies etc., plus câtevaalte referinþe livreºti, mare lucru nuºtiam despre New Orleans înaintesã aterizãm acolo, dupã vreo 18ore de zbor ºi aºteptat prinaeroporturi, undeva la finalul celeimai dilatate zile din viaþa mea, nicimai lungã ºi nici mai scurtã de 32de ore.

În seara de 21 septembrie, înjurul orei locale 23, alãturi deRuxandra Cesereanu, CorinBraga ºi Marius Conkan, eram înechipa clujeanã cea obositã, darcu temele fãcute, proaspãt aterizaþila New Orleans, pregãtiþi pentrufestivalul de povestiri „1001Nights”. Din echipa româneascã,de la Iaºi, erau ajunºi deja LucianDan Teodorovici ºi FlorinLãzãrescu, povestitori de mareseamã (pe lângã scriitori, redactori,scenariºti, câte unul ºi fotograf,câte altul ºi regizor, când ºi peunde mai apucã nu mã întrebaþi),astfel cã formaþia era completã.

Ca sã fie rama cât mai clar ºicât mai paralel aºezatã faþã demuchiile peretelui, o sã maispun cã festivalul a luat naºterela propunerea RuxandreiCesereanu, la care au rãspunsfestiv, zgomotos ºi entuziastAndrei Codrescu, Dave Brinks ºiBill Lavender, iar întreg programuls-a desfãºurat sub umbrela ICRNew York, Corina ªuteu & Co.dându-ºi girul. Douã seri de lecturãîn Gold Mine Saloon, în inimacartierului francez, unde au cititpovestiri ºi au oferit performan-ce autori români ºi americani, oconferinþã susþinutã la Univer-sitatea din New Orleans, undes-au întâlnit douã centre decercetare a imaginarului,Phantasma din Cluj (Corin Braga)ºi cel local (New Orleans Schoolfor the Imagination - Dave Brinks,Andrei Codrescu & Bill Lavender),precum ºi o lansare / lecturãpublicã a lui Andrei Codrescu ºi aultimului sãu volum, The PoetryLesson (detalii în bonusul de lasfârºitul articolului), urmate de o

sesiune de autografe, acestea aufost manifestãrile oficiale. Româniiau citit cam aºa: Lucian DanTeodorovici o versiune comprimatãa povestirii-introducere dinCelelalte poveºti de dragoste;Florin Lãzãrescu tot o versiunecomprimatã, a unei povestiri dinLampa cu cãciulã; Corin Braga unfragment din romanul inedit, LuizaTextoris; iar Ruxandra Cesereanu,Marius Conkan ºi subsemnatul aucitit povestiri scrise în cadrulatelierului de creative writing

„1001 de zile ºi nopþi”, ateliercare, în vitezã fiind spus, a fostunul din evenimentele matricecare au conturat întreaga idee aseriei de manifestãri. Americaniiau combinat literatura cu show-ul, performance de zile marioferind Dave Brinks, AndreiCodrescu, Bill Lavender, JessicaFaust-Spitzfaden, R. MooseJackson, James Nolan ºi DeWittBrinson. Proza a fost amestecatãpe ici pe colo ºi cu poezie, dupãgust.

Impresiile ardeleanului caren-a vãzut Parisul, dar a vãzut dinavion, de la depãrtare,Manhattan-ul

Pentru început, trebuie sã spunce susþin în continuare cuabnegaþie: New Orleans nu poatefi gãsit cu adevãrat pe GoogleEarth sau Google Maps din simplulmotiv cã este un loc din altã lume,orice asociere cu Statele Unite, orichiar Terra fiind mai multîntâmplãtoare decât cauzalã, iarcartierul francez, French Quarter(unde, ironic sau nu, mai bine detrei sferturi din case sunt construiteîn era spaniolã a zonei), cu ale saleBourbon Street, Dauphine,Frenchmen sau Toulouse Street,cu târgul de la margineaMississippi-ului, cu zbaturile naveiNatchez, cu ale sale motoare peaburi, cu mirosul de mlaºtinã carete loveºte la aeroport, însã pe îl

Trupa povestaºilor clujeni ºi ieºeni

POVE

STIT

OR

I LA

NEW

OR

LEA

NS

18

pierzi, din obiºnuinþã, în vreo douãzile, cu mâncarea tradiþionalãcreolã ºi cea Cajun, cu muzica ºicu poveºtile care explodeazã dindoi în doi metri, cu multelecabareturi, baruri ºi magazine cusuveniruri, cu localnicii care te-arcãra ºi-n spate uneori de bucuriecã turiºtii apreciazã culoarealocalã, cu veselia ºi libertatea deexprimare atât de naturaleamericanului în vacanþã, cuplimbãrile aiurea în timpul cãroragãseºti strãzi numite Camino Realsau Ursulines Avenue, cuvrãjitoarele care-þi citesc în piaþaPapei Ioan Paul al II-lea în cãrþi detarot, cu bãºtinaºii creoli, negri de-a binelea, mexicani, caucazienisadea, pakistanezi sau indieni,care au învãþat sã exploatezefiecare gãselniþã turisticã posibilãpe lumea asta, cu jet lag-ul careîntãreºte senzaþia de derealizarela care peisajele instigã, cu barurileGold Mine Saloon, Molly’s ori TheSpotted Cat, cu dimineþile leneºeºi toride, cu MUZICA, MUZICA,MUZICA jazz, blues, country, cuCanal Street, care desparte lumearealã de Mississippicondo, cu zileleca pretexte plictisitoare pentrunopþile albe ce urmeazã, culibrãriile ºi anticariatele pline deminuni, cu cimitirele suprarealistede acolo, cu pisicile lor negre cutot, cu podul pe care-l traversaBurroughs de fiecare datã cândrãmânea fãrã bani sau droguri, cucãmãruþa de pe Pirate’s Alley undea scris Faulkner primul sãu roman,cu statuia aurie a Ioanei D’Arc ºiale sale tunuri þintind ostentativspre downtown, pe care

neworlinezii o alintã Joanie on thePony, cu statuia lui Isus din spatelecatedralei St. Louis, cea pe careKatrina a lãsat-o cu doar nouãdegete, cu americanii care ºtiuºocant de multe lucruri despreRomânia, cu poliþiºtii cãlare ºiºaretele vintage, cu înnebuniþii ºiaproape religioºii fani New OrleansSaints, câºtigãtorii Superbowl deanul trecut, cu hotelurile mignone,cu chelnerii cel mai probabilretardaþi mintal, cu aerulcondiþionat ºi gheaþa din pahare,omniprezente, care ne-au rãcitsãnãtos pe (aproape) toþi est-europenii, cu publicul de la lecturi,destul de numeros ºi implicat,degajat, sincer, autentic, cu gafeleinvoluntare, cu berile localebunicele, cu berile la draft absolutoribile, cu cafelele spãlãcite, cuvinurile obscen de scumpe lapahar, cu artiºtii stradali de toateculorile ºi îndeletnicirile, cu poliþiºtimai degrabã ghizi, cu copiii sordizide pe cutiile cu lapte, cu... staipuþin... ce ziceam? Da, tot acestamestec, pus în mixer ºiamestecat, alternativ, pe ritmuri deVendredi 13, Caravan, BlueberryHill, Honeysuckle Rose, GogolBordello, Madonna, MichaelJackson, 50 Cent, din nouReinhardt, Armstrong, FatsDomino, Louis Jordan ºi CharlieParker... rezultã într-un hippiejazzy free-spirited shake cum n-auvãzut parisurile. Un loc mai bunpentru un templu închinatªeherezadei, surorii saleDuniazada ori sclavei acesteia,Raºazada? Cum Iranul ºi Irakulînchinã acum alte temple, de se

rãsuceºte Omar Khayyam în mor-mânt, cu vinul roºu din mânã cutot, cum la Roma sunt deja preamulte ºi oricum nu s-ar potrivi, cumn-am cãlcat în portul Bassra ºi nuºtiu ce povestaºi mai sunt prin cafe-nelele de acolo acum, tind sã credcã New Orleans e cel mai bun loc.

Bonus – The Poetry Lesson

Promiteam mai sus detaliidespre ultima carte a lui AndreiCodrescu, The Poetry Lesson,apãrutã anul acesta la PrincetonUniversity Press. Da, am fãcutparte dintre cei care au cãzut înplasã ºi au crezut cã AndreiCodrescu se va da pe brazdã ºiva scrie un volum sobru, rezultatulfructuos al anilor pe care i-apetrecut predând cursuri de PoetryWriting la Baton Rouge, pânã în2009, când s-a retras dintre ceiacademici. Am greºit doar laadjectivul „sobru”, iar acum, privindîn urmã, mai ales la GhidulPostuman Dada, apãrut ºi el decurând, îmi dau seama cât de naivam putut fi. Volumul The PoetryLesson, la modul lax, poate ficonsiderat inclusiv roman oripovestire, fragmentariummemorialistic sudat ad-hoc prinrama oferitã, dar de dragulconfuziei o sã îi spunem pur ºisimplu „cea mai recentã cartesemnatã Andrei Codrescu”. DinThe Poetry Lesson se poate aflacare sunt cele 10 unelte ale poezieiºi cele 10 muze ale poetului, ceeste aceea o epitogramã, cine esteînmormântat lângã bunul prietenal lui John Keats, Joseph Severn,ce este un Ghost Companion, dece poeþii n-ar trebui sã fie uneoriprimari, cât de homo sauheterosexual a fost Allen Ginsbergºi de ce, cum reacþioneazãstudenþii americani de acum lamamutul liric, cum poþi lua interviuripoeþilor morþi ºi, mai ales, de cemajoritatea sunt îngropaþi la Paris,plus alte multe sfaturi practice,fapte istorice, bârfe ºi uneltescriitoriceºti. Pe scurt, The PoetryLesson e o carte de bucate carenu-þi va spune cum sã gãteºti, darîþi va povesti multe ºi mãruntedespre cele mai exotice mâncãruri,trimiþându-te la vânãtoare defantome gurmande prin biblioteci.

Andrei CodrescuPOVE

STIT

OR

I LA

NEW

OR

LEA

NS

19

Am aterizat în Atlanta, pe unaeroport burduºit cu soldaþi –împrãºtiaþi prin baruri, pe jos, lafumoar, în sala de aºteptare – dela celebrii „marines” la „airborn”soldiers. Mare parte, doaradolescenþi, bãrbaþi ºi femei, detoate culorile, erau echipaþi ca deplecare la rãzboi, cu numele înscrismare pe piept ºi pe rucsac – vorbacinicã a lui Teodorovici, împreunãcu care am venit aici: ca sã poa-tã fi mai uºor de identificat „încaz cã...” –, însã aveau uncomportament de oameni carese pregãtesc doar ca sã fiefiguranþi într-un war movie desucces. La aeroportul din NewOrleans, i-am cerut ºoferului careurma sã ne ducã la hotel sã ne-aºtepte sã fumãm o þigarã (dupãvreo 20 de ore de nefumat). Ne-aspus sã nu ne grãbim, sã ne stãmcît vrem, cã oamenii de pe-aicisînt mai domoli din fire, nu segrãbesc nicãieri. „Bine-am nimerit,îi zic cu Teodorovici, am dat pestemoldovenii Americii”. Lucru careni s-a confirmat cumva ºi în zileleurmãtoare. Cu unele mici-maridiferenþe. Cum ar fi, de exemplu,cã proverbiala noastrã încetinealã(ca sã nu-i zic lene) n-a produsnimic asemãnãtor jazz-ului carea fost inventat aici.

De vorbãreþi, locanicii mi s-aupãrut ceva ºi mai ºi decît noi. Purºi simplu, dacã-þi încruciºeziprivirea cu ei pe stradã, te salutãca ºi cum te-ar cunoaºte de-oviaþã. În plus, dacã te vãd turist,se pare cã îºi asumã datoriacivicã de a-þi ura bun venit. ªicine nu vorbeºte, cîntã. Pe unde-apucã, în mijlocul strãzii, în uºacasei, pe bicicletã. Cred cã n-osã-mi iasã prea curînd din minte– rîd ºi acum cînd scriu – cam înce fel unul dintre zecile decîntãreþi i-a improvizat luiTeodorovici, „the man with thecamera”, un blues.

ªi, ca totul sã fie perfect, eprima datã cînd, fiind înstrãinãtate, simt cã a fi român econsiderat de localnici un lucrusenzaþional (a nu se înþelege prinasta cã mi-a fost vreodatã ruºinecã-s român). Aici, România e doarun nume de þarã îndepãrtatã, pecare ceilalþi aºteaptã cuentuziasm – sigur nu cu o politeþe

ipocritã – sã-l umpli de sens.În altã ordine de idei, am fost la

New Orleans pentru a participa cuo lecturã la Festivalul „1001 denopþi în New Orleans”, pus la cale,prin intermediul ICR, de cãtreRuxandra Cesereanu, CorinBraga (pe partea româneascã) ºiAndrei Codrescu (pe parteaamericãneascã). N-a fost neapãrato iluminare (m-am m-am gîndit la

asta ºi cu prilejul altor lecturipublice la care am participat înEuropa), ci doar cea mai în forþãreconfirmare a faptului cã aici,acasã, nu ºtim sã ne „vindem”literatura.

Sã luãm cîteva elemente carei-ar putea indigna pe unii maiscorþoºi: festivalul a avut loc într-un bar, printre butoaie de wiskeyºi vrãjitoare atîrnate pe pereþi, iarpublicul putea sã bea ºi sã fumezeîn timp ce asista la lecturi. Scriitoriiinvitaþi – ºase români ºi ºapteamericani – stãteau amestecaþiprintre oameni ºi interveneau, perînd, pe o scenã amenejatã capentru un stand-up comedy. ªi, înciuda acestor elemente„neserioase”, mi s-a pãrut cã a fostuna dintre cele mai serioasemanifestãri culturale la care amluat parte. Mai mult, cã doar prinprezentãri de genul acesta poþipãstra vie legãtura dintre scriitoriºi public, poþi arãta cã literaturãprodusã în singurãtatea autorului,o datã scoasã în luminile rampei,e capabilã sã devinã un adevãratspectacol public.

Mai rar – cum ar fi proiectul delecturi de la Muzeul ÞãranuluiRomân, de exemplu – am vãzutlucruri asemãnãtoare ºi înRomânia, însã la noi am impresiacã tonul întîlnirilor cu publicul e datde manifestãri de tip „parastas”, încare atît autorii, cît ºi criticii carestau în faþa publicului (cu morgade rigoare) se chinuie sã prezinteliteratura ca pe o materie ºtiinþificã,serioasã, elitistã precum fizicacuanticã.

Multã vreme (dupã ce am lucratîn domeniul PR-ului de carte) mis-a pãrut cã scriitorii români cã nusînt deloc interesaþi de promovare,cã marea majoritate se considerãgenii cãrora le e suficent sã scriepentru a fi percepuþi ca atare. Uºor-uºor, lucrurile s-au schimbat.Autorii au învãþat rolul promovãrii,instituþiile de profil au încat sã opunã în practicã. Din pãcate, cutoþii au continuat în mare parte sãneglijeze elementele de spectacolpe care le presupune aceasta.

Vrem nu vrem – ºi mani-festarea din New Orleans mi-areconfirmat asta – un adevãrsimplu e de recunoscut: pînã cîndprezentarea literaturii nu va fitransformatã într-un spectacol (ºipentru asta nu-i suficient aportulinstituþiilor, ci ºi al scriitorilor),literatura în sine nu va ieºi dinzona marginalului, nu se va întîlnicu mult-doritul public larg.

Printrebutoaie dewhiskey ºivrãjitoare

Florin Lãzãrescu

POVE

STIT

OR

I LA

NEW

OR

LEA

NS

Flo

rin L

ãzãr

escu

20

Când dihania aerianã numitãLufthansa coborî în Newark, ostatuie mãruntã cât o lumânare nefãcu semn nu doar pentru aconsfinþi popasul nostru în zona depeste ocean, ci ºi pentru a neavertiza cã vor urma cinci zile depominã. Povestaºi clujeviþi peLufthansa eram numai patru, CorinB, Ruxandra C, Bogdan ºi eu,întrucât ceilalþi doi, Florin ºi Lucian,tâlcuitori ieºeni de meserie,cãlãtoriserã cu o dihanie vitezofilãºi ajunserã în New Orleoland cucâteva ceasuri înaintea noastrã.De la aeroport pânã la palatulcontesei Madame Dupuy am fostescortaþi cu o limuzinã neagrã,condusã de un lord hãbãuc ºiobsedat de cimitire, care de-alungul drumului pânã la palat ne-apovestit despre preotese voodooplutitoare prin mlaºtini ºi despremorminte în care niºte aligatoriderbedei ºi-au fãcut cuib. În salade recepþie a palatului ne aºteptaînsãºi contesa Madame Dupuy, onegresã bãtrânã ºi hazlie, care, dincâte am înþeles, a fost obligatã sãpãrãseascã Franþa în timpul celuide-al doilea rãzboi mondial,întrucât era dama preferatã decompanie a Regelui Soare, înainteca acesta sã fie mazilit de cãtrerevoluþionari. Aºa încât, MadameDupuy, veriºoarã primarã cuMadame de Pompadour, seîmbarcã într-o corabie decolonizatori ºi, în timp ce strãbãteaAtlanticul, îi veni în mintenãstruºnica idee sãconstruiascã în NewOrleoland, cum va fi numitulterior Þinutul Mlaºtinilor,un palat florentin asemã-nãtor cu cel al familieiStrozzi din Roma. ªiastfel s-a nãscut palatulcu piscinã ºi baldachine,cu bucãtari francezi ºimexicani, în care toþi ceiºase povestaºi din Tran-sylvania ºi Iashlandaveam sã ne buimãcimpentru o bucatã de vreme.

În dimineaþa celei de-a doua zile, ne-am întâlnit în faþamuzeului, unde era expusã mascamortuarã a lui Napoleon, cu bardulAndrei, care era un soi de magpovestaº din New Orleoland. Dinacea clipã lucrurile au luat o

întorsãturã neaºteptatã pentrufiecare dintre cei ºase tâlcuitoripoposiþi în Þinutul Mlaºtinilor.Întrucât de la bardul Andrei amaflat pentru prima datã povestearechinului ºi a celor nouã muzecare de fapt erau zece, dacã oadãugãm ºi pe Kate. Iar povestearechinului suna cam aºa: într-o zi,un rechin intoxicat cu adrenalinãsparse sticla acvariului din NewOrleoland ºi, dupã ce înghiþi câþivaturiºti, o luã în goanã pe strãzile

oraºului ºi nimeni nu îl mai zãri deatunci. Localnicii zvonesc cãrechinul cu pricina s-ar adãposti înMississippi ºi cã ar ieºi din apãdoar noaptea pentru a face noivictime pe Bourbon Street, locul

unde Madame Dupuy organizeazãbalurile mascate din NewOrleoland. Bardul Andrei ne-a datde înþeles cã noi ne aflãm în ÞinutulMlaºtinilor tocmai pentru a capturaacest rechin nãbãdãios, dar nicimãcar Ruxandra C ºi Corin B, careerau un soi de cãlãtori-ºefi, nu ºtiaucum va fi cu putinþã acest lucru.Cât despre povestea muzelor,bardul Andrei a fost voit misteriosºi ne-a spus doar atât: au fostodatã nouã muze, ºi cu Kate zece.Ceea ce pentru noi, povestaºineiniþiaþi în ale ritualurilor voodoo,era aproape de neînþeles.

Lucrurile însã aveau sã selimpezeascã începând cu searacelei de-a doua zile, când poetul-elf Dave Brinks ne-a invitat la GoldMine Saloon, pentru o primã rundãde poveºti. Am citit eu, Bogdan,Lucian ºi Florin, apoi câþiva barzidin împrejurimile Orleolandului,aºa încât pe la miezul nopþii, înGold Mine Saloon se simþeadamful de prãdãtor al rechinuluicare, pesemne, vrãjit fiind deistorisirile noastre se hotãrî sãpãrãseascã Bourbon Street ºi sãse furiºeze sub tejgheauabarmanului. În acea noapte nu amizbutit, însã, decât sã-i zãrim coadauriaºã, de pãsãroi al fluviului,fluturând printre paharele dewhiskey ca o frunzã de palmier înharemul califului Harun Al Raºid.

În ziua urmãtoare, am cãutatrechinul peste tot: în casa unde

Faulkner ºi-a scris primulroman, în bazarul cumãºti ºi aligatori cãsãpiþi,chiar ºi pe malul fluviuluiMississippi unde ne-amscris numele în nisip ºi deunde am cules kilogramede scoici, deºi eramconvinºi cã rechinul,aflând de prezenþanoastrã, nu se maiadãpostea în docurilepãrãginite, ci era unrechin homeless, ca oricedihanie care trebuia sã fiecapturatã de niºtepovestaºi. A venit seara

când, în acelaºi Gold Mine Saloon,Ruxandra C, Corin B ºi Andrei s-au strãduit sã ade-meneascãrechinul, ajutaþi fiind de Yazra, ceaprefãcutã în mãscãrici, ºi de LuizaTextoris, Alisã din Louisiana, care

Rechinuldin

NewOrleoland

Marius Conkan

Poetul Dave Brinks

POVE

STIT

OR

I LA

NEW

OR

LEA

NS

21

a pãrãsit pentru o vremeWonderland. Tumbele ironice alelui Andrei ºi descântecul poisonal Ruxandrei au halucinat rechinulpentru totdeauna, aºa încât,ascultãtori ºi povestaºi am pututsã-l vedem în toatã splendoarealui, levitând deasupra boxelor dinGold Mine Saloon, ca ºi cum ar fifost unul dintre expo-natele lui

CHEMARE LA LUPTÃ II

Damien Hirst. Era un rechinobiºnuit, cu piele albastrã ºiumedã, cu ochi negri ºi pleoapestrãvezii, însã înotãtoarele lui erauuscate ca niºte foi de þigarã. Ne-a lãsat pe toþi cei din încãpere sã-l atingem cât sã ne umezim dege-tele, apoi a luat-o la fugã pe uºade la Gold Mine Saloon ºi dus afost. Degeaba l-am cãutat prin

Cartierul Francez ºi, mai ales, peBourbon Street, întrucât ne-amdat seama într-un târziu cãrechinul dezertor a pãrãsit pentrutot-deauna New Orleoland. Amînþeles doar atunci cã rechinul nuputea fi niciodatã capturat ºi cãnu trebuia capturat, fiindcã el eraînsãºi Kate, cea de-a zeceamuzã.

POVE

STIT

OR

I LA

NEW

OR

LEA

NS

22

Lumea ºi miºcãrile ei

În cartea lui din 1985, Zenobia,Gellu Naum introducea la unmoment dat o serie de faptepoetice care solicitau încã o datãsta-tutul prozei, transformând-oîntr-o structurã vie, simultanã cumiºcãrile reale ale lumii, dacã nucumva chiar devansându-le; eravorba, de pildã, de pãdurisubterane, amnezii care durau detreizeci de ani, hipnoze colective,peºti bãtrâni de o jumãtate desecol, un fel de semne cã, dincolochiar de cele mai destabilizatoaregesturi ale noastre, lumea îºi per-formeazã naturaleþea. Senzaþiaeste, poate, apropiatã ºi de cea pecare o descria si M. Blecher, atuncicând spunea cã simte în acelaºitimp toate miºcãrile lumii. Tehnicvorbind, se pot aduce în discuþieimediat nu doar capacitateasuprearealistã de (re)descoperirea neobiºnuitului, ci ºi textualitateapostmodernã stratificatã geologic,poate pe baza unor afinitãþielective. Este însã vorba mai multdecât de o tehnicã, de o atenþieale cãrei exersãri ºi realizãri facnecesarã reorientarea menta-litãþilor ºi abilitãþilor noastre her-meneutice sau de interpretare.

Zguduirile provocate de acesttip de discurs sunt necesare, maicu seamã cã e aproape imposibilsã se conceapã ceva valabil ºiviabil, în absenþa unui spirit deobservaþie acut. Atenþia ar puteacãdea imediat asupra textuluipoetic (prefer aceastã denumirecelei de „literar” care este cândprea generalã, când prearestrictivã), pentru cã el a putut fiîntotdeauna legat de o anumitãfacultate teoretic-divinatorie,adesea refuzatã de contempo-rani. Nu e vorba de spiritul profeticîn sens mistic, ci de o mete-orologie a lecturii ºi a cãrþii în sine(în sensul dat de Radu Petrescu,dar ºi de anunþare, dacã nucumva chiar trasare a unortendinþe ale vremii).

Discursul la zid

Este curios cât de puþinã atenþiese acordã acestui rol al literaturii,manifestului ca afirmarã clarã aunor lucruri adesea neclare ºi, de

altfel, foarte dificil de formulat;pronunþarea unor principii, a unorlinii de gândire a fost, pare-se,complet despãrþitã de literaturapoeticã, fiind lãsatã pe seamadiscursului politic sau a unorproducþii liricoide completamenteridicole. Nimic sau rareori ecouridin rigoarea suprarealismului,din dadaismul coroziv, din nai-vitatea furioasã ºi entuziastã apaºoptiºtilor, din dezinvolturacyber-spaþiului sau „dogma”explozivã a lui Lars von Trier.Nu e vorba de numele oarecumizolate din peisajul actual, decâþiva poeþi sau critici care ºtiudespre ce este vorba, ci de o gene-ralitate care se simte ºi care econfundatã cu realitatea. Spreanalizã ºi interpretare argumentulimediat este la îndemâna oricui:formele de protest actuale, aºa-numitele mitinguri care nu suntnimic mai mult decât niºte simpleadunãri ad-hoc puse în miºcaremecanic, nu au nimic de a face cuideea de reformã-reformare-transformare, de promovare aunor idei corozive în sens benefic,de afirmare a unui manifest. Celmai adesea, mitingurile au loc înfaþa unor instituþii reprezentative,dar ele devin o formã adresatã nucontra uni ordini, a unei ideologii,ci este, literalmente, un discurs

cãtre zid. Sau pus la zid, poate?Ca ºi în multe dintre tratamentelemedicale, manevrele sunt inva-zive, traumatizante, rãpind dindemnitatea individului ºi dinnecesitatea libertãþii fizice ºimentale. Pânã ºi traseul stradalurmat de protestanþi capãtã maidegrabã aspectul unui marºfunerar nedus pânã la capãt, acãrui singurã urmã de solidaritaterãmâne în compasiunea ne-participantului, a celui de pemargine (care nu e nicidecummarginal, ci e doar pe margine...)Forma de protest actualã ar fi maidegrabã una celularã, dezvoltatãnu prin migraþii cãtre centru, ci printransferul unor idei (aºa cum seîntâmpla în jurul anilor 1840, darºi în 1989).

Altã realitate, altã ficþiune

Încã se vorbeºte despre marileistorii ale literaturii, strânse într-unvolum uriaº, încã se aºteaptã dela unii scriitori marele roman.Numai cã s-ar putea sã fie vorbadespre altceva: s-ar putea sã sesimtã, de fapt, nevoia, unei istoriiliterare în miºcare, a unei ficþiunicare are mai puþin de a face cuideea de proiect, de creaþie ºi maimult cu recuperarea unor stãri, cuexplorarea unor spaþii noi, înþelesenu ca proiecþii ale imaginaþiei, cica trangresare ale spaþiilor realitãþiicunoscute. Textul poetic în sine arecapacitatea extraordinarã de a fi osursã de interogaþie istoricã, de alichefia rigiditãþile mentale, de adeschide spre un set de facultãþinoi sau explorate într-un moddiferit, cum este capacitatea deanticipare a miºcãrilor timpului.

Romanele sau poezia care sescriu par sã nu mai fie, aºa cumnu nici lumea nu este, un fel decorãbii ale lui Noe, de nave careconservã, pânã la o descoperiresau o revelaþie ulterioarã, lucrurileimportante. Unul dintre modelelepe care le gãseam tipice pentrupoetul contemporan, dacã nupentru poetul dintotdeauna, era celdescris de Matei Caragiale în Craiide Curtea-Veche, dar prezent încãdin operele antice, apoi la (unii)romantici, simboliºti, suprarealiºtisau postmoderni, acela al treceriivoluntare printr-un fel de nigredo

Arca luiNEO

Florin Balotescu

23

din care, neaºteptat, rãsaresplendoarea. Poate ºi mai apropiatde ceea ce se întâmplã acum estepersonajul NEO din trilogia Matrix,cel care e un ales, dar care semiºcã, de fapt, pe cont propriu, celcare e obligat sã jongleze cupropria identitate, identitate care e,dacã se poate spune aºa, de tipconectiv, miºcându-se atât înipostaza de Magician, cât ºi în ceade Nebun, al cãrui spaþiu dedesfãºoarã sau se repliazã o datãcu gesturile lui, la care nu mai suntin importante în primã fazã niciumbra, nici dublul, nici urma, cifelul în care se conecteazã larealitãþi. Spaþiul lui Neo este (ºi)spaþiul poetic, iar el are de a faceºi cu un alt tip de discurs, caretrece, sondându-le, de sisteme ºistructuri, în numele descopeririiunei naturaleþi, unei surse delansare pentru individ. The powerof The One extends beyond [theMatrix]. It reaches from here all theway back to where it came from,se spune în Matrix. E vorba,aºadar, de un discurs-miºcare-gest care nu face decât sãreorienteze, sã marcheze, sãcreeze breºe. Dacã în literaturã ºiartã, aceste lucruri sunt evidente,rãmâne ca ele sã fie puse înlegãturã cu zona vieþii în ansambluei, ºi, probabil cã ceea ce va urmava fi o reevaluare a importanþei pecare o are experienþa personalã învarianta ei excepþionalã, neaº-teptatã, revoluþionarã. Încã din1969, Anaïs Nin scria we don’t seethings how they are, we see themhow we are, aºadar miºcareadintre lume ºi noi, dintre lume ºipoet, este în ambele sensuri; în2002, Allan Beveridge, psihiatruamerican, vorbea despre extraor-dinara importanþã a experienþeiinterioare a pacientului. El cita olungã linie de intelectuali care aupledat pentru trecerea barierelor,pentru întoarcerea spre individ;astfel, încã din 1958, fizicianulHeisenberg avertiza cã ºtiinþa nutrebuie sã mai fie ºi nu mai estedoar un observator obiectiv, ci unmediator în relaþia complexã dintreom ºi naturã; mai mult, nu se poateobþine o cunoaºtere valabilã a unuiobiect, dacã acesta rãmâne izolat(Schrödinger), specialistul fiinddator sã renunþe la preconcepþii în

favoarea accesãrii empatice alumii interioare a subiecutuluianalizat (Jaspers), iar aceasta fãrãa mai punea la socotealã cã, încãdin 1846, Kirkegaard avansa ideeacã adevãrul þine de subiectiv. Dupãani 1990 însã, mulþi dintre oameniide ºtiinþã moderni (M. Evans, D.Greaves, T. Greenhalgh sau B.Hurwitz) susþin importanþa expe-rienþei personale, a experienþeiaºa cum este ea naratã de subiect,pentru a obþine o viziune complexãºi nu doar un set insular demanifestãri ºi simptome, ceea ceR. S. Downie numea în 1994whole person understanding,aºadar un tip de cunoaºtere„întreagã”, mai apropiatã derealitate, a persoanei.

Dincolo de toate acesteobservaþii mai degrabã rapide,rãmâne ideea cã lucrul care pare

sã aibã nevoie cu adevãrat de osalvare este discursul; el nu maipoate fi nici unul centralizat, niciunul excesiv de „creat”, ci unulaproape de simultaneitate întreteorii ºi gesturi, fãrã a identificaacest lucru cu o fantasmã „zis ºifãcut” care rãmâne apanajul ma-giei. Este vorba de o înregistrarea faptelor ºi de conectarea lor ºila ele; probabil cã se poate vorbimereu de o nouã literaturã, iaracum, noua literaturã þine cumvaºi de o ºtiinþã a „hãrþilor”, pe carefuncþioneazã un instinct caremerge în toate direcþiile. Fie cã îlnumim instinct poetic sau nu, elobligã la o reformare continuã, larealizarea unor ierarhii mobile, lao regândire a cronologieivârstelor, poate, în cele din urmãºi pe toate nivelurile, de unupdate.

ODÃ TITANULUI

24

Aurel Rãu

LEVANT HISPAN

SITUARE

Mediterana. Între continente,ªi noi, cu ea – de toate, trei, în gând.ªi ancora! Aceleaºi mori de vânt,Rãsãritean hidalg printr-un poniente...!

MASÃ DE SRIS

Castelul, maur ºi creºtin, pe stâncã.La doi paºi marea, spre nisip cobori.ªi palmierii lungi, pe cer ca flori.ªi grija de un semn, sub arme încã.

MEDITERANEI

În Genova odatã mi-a fost dat sã visez,Acum în Alicante te-ascult, cu-nfiorare.Eºi „lacul nostru”, îmi spun – ligur, cartaginez...Dintr-un Levant spre-un altul, om beat, cu faþa-n soare.

„UNIVERSITAT D’ALCANT”

„-Ne întâlnim la mânã”... Poezie,Mai sunt speranþe: Mâna care scrie,ªi nu oricum, pe cer, prin mult senin –Statuie! Autorul, Azorín...

TREN DE VALENCIA

Prin Spania. C-un tren de zi strãbatSierre, grãdini. Villena. Vreun palat?Mari instalaþii eoliene, rând.Iar eu, în gând numai cu mori de vânt.

CATEDRALA SFINTEI MARII

În catedralã, pentru ce-am venit.Înving: privesc Sfântul Potir, smerit,De-agatã, roºuri. Cum, ºi azi, ºuvoi,Sângele Lui se varsã pentru noi!

TURNUL MICALET

Nu urc în Turn, atât duh n-am de dat...Mã revanºez printr-un înconjurat:Poarta Apostolilor, zid de zid.ªi-un duh din El Cantar del Mío Cid...

TURNUL MICALET II

Dar turn unde-un Machado a scris Desde una torre,Sonet în care a preamãrit largul latin,Sã crezi – cu moartea-n trup ºi-mbrãcat în aurore...Mã uit în sus, cum el în spre Soria lui. Amin.

DESPÃRÞIRE DE TAINÃ

Plec, Mío Cid, cu ochii plânºi cadiuCe pierd ce-am stãpânit: câteva scurteTrãiri... Jimena, ne-a plãcut la curte!Mãtasea, Lonja. Gara, unde scriu.

SÃ VÃD PALMIERII...

Sã vãd palmierii-n Elx, sunt la drum dedimineaþã,Sosit, mã duc de-a dreptul la cel „Imperial”,„Cu ºase crengi” – e-ntâiul ºi-astfel, în palmeral.Din cãpºunar, mã fac grãdinarul lui, pe viaþã.

BÃRBAT ÎN SUPERMARKET

În nas verigã, în urechi cercei,Pe dinþi, crezi, strasuri, pãru-n cozi vreo sutãStil afro, pe-obraji perle, în scântei.Plãtind, la rând. ªi-o blondã, ce-l sãrutã.

PATRU PEªTI

De aur toþi, ºi-arginturi. Se-apropie, reped oLuminã, se despart ºi revin, pe-al mãrii prund.Sunt suflete, cumva? re-ntrupãri? în ei se-ascundUn Góngora, un Lope, un Calderón, Quevedo?

FEMEIE PE PLAJÃ

Atâta de frumoasã, ºi singurã-n zi, Doamne!De mare, fruct oprit; ori doar din bãsniri greceºti.„Þi-aºtern, sclav, la picioare”, sã-i spui, „optzeci de toamneDar „Muºcã-þi limba!”, scurt un recul. ªi doar priveºti.

PRIMÃRIA DIN ALICANTE

E, sus, o nuntã. Cu Dali urc, cel ceUn San Batista are-aici sculptat,Sub scãri. ttar m-a oprit „Dama din Elce“,Din mers. Cobor, urc iar. Parc-am visat.

BRELOC

Stânca din Alicante, când o priveºti din apã:Un grav iber cu ochii spre larguri, numai gând,Ziua; în nopþi, un tânãr, cu nasul cârn, râzând.Ãst rapt al meu: grec, punic, roman, arab. Ce-mi scapã

25

Acum, când poetul Aurel Rãurotunjeºte al optulea deceniu deviaþã, supravieþuindu-le rodnicconfraþilor de crez estetic, se potrecapitula câteva dintre trãsãturilecare-i individualizeazã scrisul îngrupul „steliºtilor” constituit laînceputul deceniului al ºaselea înjurul lui A. E. Baconsky: adicãalãturi, mai ales, de AurelGurghianu ºi Victor Felea. Austrãbãtut toþi, în grade diferite de„angajare” etapa zisã proletcultistãsau realist-socialistã, ºi-a plãtitfiecare tributul cerut de Putereazilei, dând Cezarului ce era ºi nuera al sãu ºi prea puþinDumnezeului poeziei. Dar tot ei auspart ramele ºi zidurile care-iconstrângeau, eliberându-seprintre primii în epoca durã astalinismului, de servituþileconformiste. Dovadã luãrile decuvânt curajoase la congresulscriitorilor din 1956, punct derãscruce pentru poeziaromâneascã. ªi-au construit,fiecare în felul sãu, o poeticã areveriei, Baconsky mai sacerdotalîn solemnitatea visãrilor sale deperegrin obsedat de ceþoasetãrâmuri baltice ºi de istorieromâneascã retrãitã ca murmursolemn prelungit dinspre spaþiulmioritic blagian în propriul „flux almemoriei”; Gurghianu, poate celmai liric-sentimental, ieºind dintretractoare ºi uzine ca sã ascultedoar „murmurul strãzii”, maicurând interior decât întors cãtrelumea din afarã; Felea, propunândun alt „ritual solitar”, deambulândtot pe strãzi de oraº transilvan, însãmai atent, în notaþiile saledezabuzate, la proza cotidianã, culecþia modestiei acute a lui Bacoviaîn minte; în fine, Aurel Rãu,desprins din rãdãcina comunã, deruralitate ritualizatã, cu celãlaltAurel, Gurghianu, dar ºi, în parte,cu „transhumanþele” stilizate dinlirica baconskyanã, pentru a-ºigãsi, relativ repede, vocea proprieîn grafia ºi cali-grafia livrescã aunor „peisaje”,. „stampe”, vedutesolare ori nocturne, cumedievalitãþi recuperate cu oemoþie aproape mereu filtratã înarhitecturile calculat construite alepoemelor.

Pe aceastã direcþie, a fost, sepoate spune astãzi, cel mai

constant dintre camarazii de la„Steaua”: deoarece, concentratadesea asupra artei combinatorii,a texturii discursive, s-a apãratpânã la cavsieliminarea completã,de stridenþele orei. Accentelemãcar ironice, apãsând asupraderizoriului existenþei constrânsede „sistem”, ca sã nu mai vorbimdespre somptuoasele imprecaþiide culoare profetic-apocalipticã alelui Baconsky, în îmsemnãrile deamar jurnal liric amar ale lui VictorFelea sunt, ca atare, ca ºiinexistente la poetul astãzioctogenar. El ºi-a gãsit mereuechilibrul în contemplaþiasupravegheatã a exteriorului, înacel „ritual al reveriei”, cum îlnumeam cândva, conservat ºireluat deopotrivã în gesticasolemnã cu mãsurã, în celãlaltritm, al desenului decorativ, într-ofinã regie a textului, exploatândfluiditãþi ori destrãmãri studiate ale

impresiei, provocând sincope alecomunicãrii, uzând de dexteritãþide tradiþie manieristã, aduse uneoripânã în pragul estetizãrii preþioaseori al eteratului senzorialism dehaiku. Versul sãu are, astfel,sintaxa „dificilã” a constructuluicãrturãresc, învioratã adesea ºicoloratã salutar de instantaneulsenzaþiei fruste, de efect în ecuaþiaimaginii, cãci de la „masa stil” saudin „chioºcul verde” în care s-adorit nu o datã instalat sub ochiicititorului, câte o privire fugarã darpregnantã în priza ei rapidã asupraconcretelor se deschidesurprinzãtor, împrospãtândviziunea.

Mãrturisindu-se adesea„pierdut printre cãrþi” ori „adâncitîn toate scrisurile” autorul Miºcãriide revoluþie din 1985, pe o liniedeschisã fertil de o altã cartemajorã a sa, Turn cu ceas, apãrutãîn 1971, Aurel Rãu ºi-a conturatîn linii tot mai ferme ºi expresiveun soi de blazon al sãu, oheralidicã sui generis, în geometriacãreia elementele de„grometrizare” specifice dau, ca sãzicem aºa, muguri ºi frunze, înmurumurul „stelar” care estedeopotrivã al literei scrise ºi tipãriteºi al emoþiei surprinse nemediat.Într-o familie, aºadar, de spiritecongenere ºi afinitãþi elective careo unificã în ramele unui momentliterar aparte din istoria poezieiromâneºti neomoderniste,portretul lui Aurel Rãu areputernice „semne particulare”. Esemnificativ, îmi pare, faptul cã înmunca sa de harnic ºi inspirattraducãtor de poezie universalã, s-a îndreptat spre autori pentru careo anumitã ritualitate solemnã aversului, marcat de amintiri anticeºi de tonalitãþi de verset epopeicºi biblic a contat foarte mult: unSaint-John Perse (tãlmãcitintegral), un Kavafis, un GeorgiosSeferis. Dar ºi poeþi sensibili lapeisaj, la „stampe”, precum unAntonio Machado, sau obligând larafinãri exigente ale muziciiversuului, precum simboliºtiifrancezi.

Nu e de uitat, la acest ceasfestiv, cã octogenarul de acum apreluat de la A. E. Baconsky,înlãturat de oficialitate în 1959 dela conducerea revistei Steaua, o

Aurel Rãuprintresteliºti

Ion Pop

26

ºtafetã pe care a purtat-o cuaceeaºi exigenþã faþã de valoare,vreme de nu mai puþin patrudecenii, reuºind sã-i pãstreze, pe

cât a fost posibil în condiþiile socio-politice constrângãtoare, þinuta lacare ajunsese, contra a nu puþineobstacole. Omagiul ce i se aduce

în aceste pagini atestã încã o datãprezenþa vie, într-o publicaþie pecare a slujit-o atâta vreme, servindîn felul acesta ºi cultura românã.

Iatã o performanþã probabilsingularã în istoria literaturiiromâne: Aurel Rãu este o prezenþãcontinuã în redacþia „Almanahuluiliterar”, respectiv a revistei„Steaua”. În acest interval, 41 deani a fost redactor ºef (1959-2000),iar o scurtã perioadã, adjunctul luiA.E. Baconsky. A publicat aiciconstant, numãr de numãr (poeziioriginale, traduceri, memorialisticã,articole de atitudine, eseuri) ºi s-aimplicat cu pricepere ºi cu opedanterie uneori enervantã înconstrucþia revistei. „Steaua” aînsemnat ºi înseamnã încã pentruel mai mult decît un „loc demuncã”. Este vorba mai curînd deo devoþiune. Sigur cã o asemeneastabilitate, într-o funcþie deconducere mai ales, presupune oanumitã coregrafie a confor-mismului ºi compromisului,însã Aurel Rãu n-a reprezentat, înregimul comunist, tipul obedi-entului convins. Din adolescenþã,el începe sã se formeze înorizontul criteriului poetic mo-dernist ºi are, prin natura sa, o vo-caþie liberalã. Proletcultismul nu-lcorupe, ba chiar îi oferã ºansa unuigest nonconformist cînd, împreunãcu ceilalþi poeþi de la „Steaua” ( A.E.Baconsky, Victor Felea ºi AurelGurghianu) denunþã poeziaconvenþionalã ºi reportericeascã,pledînd pentru întoarcerea lalirism, ca expresie a subiectivitãþii.Sub conducerea sa, apoi revistaºi-a consolidat an de an prestigiulprintr-o politicã literarã onestã ºiprin sincronizarea promptã cumetamorfozele succesive aleliteraturii ºi artei. Fire prudentã ºiechilibratã, nu i-au lipsit totuºitemeritãþile: imediat dupã 1970aduce în redacþie patru tineriechinoxiºti; face din „Steaua”,pentru o perioadã scurtã, un foartedinamic bilunar; sporeºte numãrulcolaboratorilor cu mulþi dintreprotagoniºtii vieþii culturale; susþinecampania de promovare criticã ageneraþiei optzeciste ºi, în genere,reuºeºte sã protejeze revista de

intruziunile masive ºi avariante aleideologiei comuniste. Toateacestea pot pãrea astãzi doar niºtesolemne banalitãþi, dar în condiþiilede atunci ale configurau o marcãsesizantã în cîmpul literar. AurelRãu însuºi avea distincþie înepocã. ªtia sã dea prestanþã ºi stilfuncþiei sale într-o atmosferã decolegialitate bonomã. Nu era unboem ºi nici un birocrat. Privealumea cu umor deºi îi plãcea sã„joace” ºi în registrul gravitãþii.Oricum, în orice împrejurare nuuita cã este scriitor în primul rîndºi cã acest statut, al lui ºi alcelorlalþi, trebuie mereu apãrat.Dar, în acelaºi timp cu salahorianobilã la revistã, Aurel Rãu ºi-aconstruit o operã consistentã carecuprinde zeci de volume: poezie,prozã, însemnãri de cãlãtorie,eseuri, istorie literarã ºi traduceri.Mai întîi este poetul, un neomo-dernist cu disponibilitãþi variate, dela imagism ºi intertextualism, pînãla experimentul ludic al formelor.S-a spus cã e în principal un poetal privirii, cu o prodigioasãmemorie a locurilor ºi obiectelor,însã, în aceeaºi mãsurã, el rãmîneun maestru al sintaxei rafinate ºiadeseori manieriste. Cultivã, cuaceeaºi dexteritate, versul liber ºiprozodia clasicã (ºi cu o excelentãcristalizare în sonet) concentratfrecvent asupra procedeelor ºifigurilor stilistice cu efect sur-

prinzãtor. Poemele sale sîntconstrucþii minuþios elaborate, culucrãtura finã ºi adeseori plinã dearabescuri. Plãcerea modelajuluiîn limbaj, la limita preþiozitãþii, esteprezentã ºi în proza ºi eseisticaautorului. Existã o marcã stilisticãAurel Rãu imediat sesizabilã întoate tipurile de discurs practicate,ea constînd în esenþã în construireaartistã, uºor estetizantã, a sintaxei.Dincolo de semantismul ei, frazatinde sã devinã un „obiect” artisticºi pare cîteodatã o monturãcomplicatã în care cuvintele sti-clesc ca niºte mici pietrepreþioase. El scrie cu obsesiaartizanalã a bijutierului, arta, însensul de artificiu, prevalîndcategoric asupra spontaneitãþii.Dar în spaþiul literar, respectiv încel poetic, Aurel Rãu a avut oprezenþã cu adevãrat fer-mentativã în anii 60 – 70 aiveacului trecut, ºi asta printraducerile sale, îndeosebi celedin S.J. Perse ºi C. Kavafis.Echivalenþele în limba românã alecelor doi poeþi constituie creaþiimajore, ele instituind în cîmpul liriciiautohtone douã limbaje (stiluri)originale ºi de sine stãtãtoare ºi cuo forþã durabilã de influenþã asuprapoeziei contemporane. Asemeneatraduceri actualizeazã de faptlatenþe nebãnuite de expresivitatea limbii. Astfel cã, în cazul lui S.J.Perse mai cu seamã, Aurel Rãunu este doar un traducãtor, ci, înprimul rînd, un excepþional poet.De altminteri, el ar rãmîne în istorialiteraturii ºi numai cu aceastãprofesiune într-atît de remarcabilesînt toate traducerile sale. În sfîrºit,sã mai spun cã Aurel Rãureprezintã în literatura noastrã tipulpoetului cult ºi cã modelul sãu, maimult sau mai puþin asumat, esteIon Pillat. Nu e vorba de oeventualã imitaþie or de influenþedirecte ºi vizibile, ci de niºtesimilitudini de adîncime privindrelaþiile dintre culturã, existenþã ºicreaþie, dintre tradiþie ºi inovaþiesau dintre universal ºi naþional.

Schiþãde portret

Petru Poantã

27

Nu e vremea cea mai potrivitã sã te porneºti ladrum, cãci e deja toamnã, iar dupã mijlocul luioctombrie ploile se înmulþesc, putându-se oricândpreschimba în ninsoare. Dar Roro e nerãbdãtor sãse îndepãrteze, chiar ºi pe jos ºi îmbrãcat numai cuce a apucat sã ia pe el ºi într-o micã boccea în carea înghesuit, ce gând bun, împreunã cu o pãturã dinlânã de caprã ºi un cojoc al lui Otto. Cât despre cizme,sunt aceleaºi pe care le-a purtat ºi la palat, croite pemãsura lui, din piele finã ºi moale, dar cam roase deatâta umblat, chiar dacã un timp numai prin casã. Nuare nici o cãruþã care sã-l ocroteascã de frig, priviristrãine ºi obosealã, iar mâncarea e doar aceea pecare o poate duce cu el ºi care i-a fost la îndemânã,turte uscate ºi biscuiþi. Toate spun Nu, numai sufletullui, ros de propriile lui neguri ºi ispitit de pelerinaneagrã, a hotãrât Da, sã plecãm, deci. Dar unde?Roro nu are nici o idee despre paºii pe care îi vaface, sigur e însã cã nu pe drumul Flandrei vrea el sãmeargã, dupã alaiul prinþesei, ci cât mai departe deel. Va umbla noaptea, iar ziua va sta ascuns, luându-se apoi dupã urmele de cãruþã, undeva va ieºi.

Pãrãseºte Viena pe sub aceeaºi poartã roºie pecare a trecut-o la intrare ºi care îi pare ºi acum, înnoaptea aceasta caldã încã ºi luminatã de o lunãplinã, un cuptor încins, cu luciri ca de jar. Nu segrãbeºte, fiindcã nu cautã nimic anume, încã nu.Pãºeºte cu nepãsare peste vreascuri uscate ºi pietre,uneori se poticneºte într-o groapã sau se afundã preamult în nisip, dar paºii lui sunt egali ºi îºi recapãtãrepede echilibrul, urmând umbra cãruþelor ºi acatârilor încãrcaþi cu burdufuri de sare. E drumul spreLinz, într-acolo se îndreaptã convoaiele, unele pefluviu, altele pe uscat, înþelege Roro, amintindu-ºicuvintele prinþului din ziua în care l-a dus la Dunãreºi i-a arãtat, depozitatã pe chei, sarea minelor dinSalzburg. Vor ajunge în câteva zile, pânã acolo suntdoar puþin peste treizeci de leghe, iar cu noroc, dacãva fi sã-l aibã, va gãsi în oraº sau în împrejurimi unadãpost pentru cât se va întinde iarna. Cu acest gândurmãreºte de acum caravana mãgãruºilor, iar cândea se opreºte, se odihneºte ºi el, apoi îºi reia paºii,potrivindu-ºi ritmul cu trapul animalelor de povarã.Poveri duce ºi el.

Drumul va fi mai lung însã ºi mai greu decât aucrezut, ºi el ºi cãrãuºii. Pentru cã dupã douã zilesenine s-au pornit ploile ºi vântul rece, apoi peisajuls-a schimbat dintr-odatã, copacii s-au dezvelit,puhoaiele reci s-au umflat, mãturând pietriºul ºitransformând prafurile aurii ale cãrãrii într-o mâzgãmocirloasã. Chiar ºi sub plesniturile iuþi ºi fierbinþi alebiciului, animalele abia de mai fac câþiva paºi, dupãcare se împotmolesc în noroi, clãtinându-se ºidescumpãnind toatã caravana. Butoiaºele dinspinãrile lor sunt bine legate, dar chiar ºi aºa, cu atâteaopinteli ºi sub cãderea mocnitã, dar insidioasã a ploii,

Diana Adamek

Sunt Katharina GuldenmannSunt Katharina GuldenmannSunt Katharina GuldenmannSunt Katharina GuldenmannSunt Katharina Guldenmannsunt în primejdie. Vom face, deci, un popas. Crengilefãrã frunze nu sunt însã un acoperiº ºi nici ierburileude un aºternut, dacã vrea sã doarmã, Roro va finevoit sã se furiºeze mai aproape de convoi, subuna dintre cãruþe, ºi sã închidã ochii nu pentru unsomn lung ºi liniºtitor, ci numai pentru aþipeli de câtevaclipe. Dar nici aºa nu se poate feri de umezealã, ploaiaºi frigul l-au pãtruns pânã în oase, pãtura s-a udat ºinici chiar cojocul lui Otto nu-i mai poate stãpânidârdâitul. Iar în mica boccea, biscuiþii ºi turtele s-aufãcut terci, nu se mai poate alege nimic din aceastãhranã, poate doar s-o dea unuia dintre mãgãruºi.Ceea ce, ridicându-se, va ºi face, ºi ca sã scape deceea ce nu mai poate fi folosit, ºi ca sã sedezmorþeascã. Ia, ºopteºte el, întinzând mîna sprebotul ultimului animal al caravanei, nãrile freamãtã,miros, aleg ºi trimit apoi spre el un suflu cald ºi unscurt fornãit ca un suspin de plãcere. Atingerea afost uºoarã, urma ei un mic tremur, în palma lui Roron-a mai rãmas nimic, ºi ultimele fãrâmituri s-au ºters,iar cu asta trupul cenuºiu s-a îndestulat, iar cel înmuiatde ploaie ºi frig s-a încãlzit, toate sunt bune, putemmerge înainte. Din noaptea aceea chiar vremea seîndreaptã, cerul nu mai apasã cu neguri ºi nori, doarfoamea roade în pântec, dar asta s-a mai întâmplat,am mai intrat astfel într-un oraº, o vom mai face odatã, numai puþinã rãbdare. Dupã care, atâtea ºiatâtea, vom ajunge, iatã, la Linz.

La porþile oraºului cãrãuºii dezleagã mãgarii,lãsându-i liberi sã aleagã din ierburile puþine care aumai rãmas, ciulini ºi volburã mai ales, dar pentru poftalor mare e ºi asta o desfãtare, timp în care butoaielecu sare sunt descãrcate, fiindcã de la acest prag vorurma alte cãi. Ar fi, dupã toate aceste semne, ceasulunui rãmas bun. Doar cã stelele altceva au hotãrâtacestei clipe: o întâlnire.

Ce faci acolo ºi de cine te ascunzi?, întreabã ovoce, e a unei femei tinere. Roro tresare ºi-ºi strângepelerina, s-a crezut protejat de trunchiul unui stejar,dar, ca ºi când ar fi vãzut prin el, fata l-a descoperit.Hai, nu te mai acoperi atât, þi-am vãzut deja chipulatins ca de ciuma Vienei, cãci dintr-acolo ghicesc cãvii, dar tu altã boalã porþi ºi de ea eu nu mã tem, ieºi!Vocea e poruncitoare, seninã însã ºi prietenoasã,Roro îºi va pãrãsi de aceea ascunzãtoarea, înaintândfãrã teamã spre femeia tânãrã care îl aºteaptã ºi carenu-l mai cerceteazã nici cu privirea, nici cu vreo vorbã.Spune doar cã vede cã e istovit ºi îi cere s-o urmeze.Abia dupã un timp, dupã ce, strecurându-se pe lângãziduri ºi apoi printre tufiºuri, s-au îndepãrtat îndeajunsde orice loc deschis privirilor, femeia începe din nousã vorbeascã, Numele meu e Katharina, spune ea,ºi am ieºit de cu zori sã culeg belladonna, dar azi, înloc de ierburi, iatã ce mi s-a întâmplat, am dat detine, care ai nevoie acum de hranã, haine uscate ºide un somn lung, dupã aia mai vedem. Îl conduce

28

spre ceea ce pare un han vechi ºi pãrãsit, A fost altatãlui meu, Melchior Guldenmann din Eltingen, iaracum e al meu, numai cã eu nu þin locul ãsta pentruoaspeþi, am altele de fãcut, spune, deschizând uºa.Dinãuntru izbucneºte un miros puternic ºi amestecatde ierburi sãlbatice, pe care nãrile lui Roro, atât deobiºnuite cu miresmele, nu le recunosc. Se opreºteo clipã, ameþit. O, râde ea, sunt numai niºte plante,acum încã n-au puteri, doar dupã ce le fierb, vino ºinu te teme, nu-þi va face nimeni ºi nimic rãu aici. Fatase miºcã repede, aduce schimburi curate, cerându-icu aceeaºi voce poruncitoare sã le îmbrace, apoi îipune dinainte o tocanã aburindã (oare când ºi cum aîncãlzit-o?, se întreabã Roro, cãci n-a vãzut nici unfoc), ºi o canã cu vin, cu gust necunoscut ºi amar,Bea-o!, îl îndeamnã ea, dupã care îl conduce,legãnându-se sau plutind, oh, cred cã am adormitdeja, suspinã Roro, spre o odaie cu obloanele trase,Vorbim când te trezeºti.

Somnul e mai lung ºi mai profund decât au crezutamândoi, istoveala drumului prin ploaie ºi frig ceredouã zile ºi nopþi ca sã se ºteargã. Bine, vom aºtepta,asta va face ºi Katharina pândindu-l din când în cândºi dându-i sã soarbã dintr-o canã cu fierturi, Mai dormi,ºopteºte ea, acoperindu-l ºi retrãgându-se apoi uºor,nu trebuie sã pãºeascã pentru asta pe vârfuri, cãciare umbletul mai mult ca un zbor. Cred cã m-au ameþitierburile astea, cãci n-am dormit niciodatã atât, spuneRoro la capãtul acestor zile. Katharina nu se grãbeºtesã rãspundã, doar ochii ei verzi se lumineazã de unzâmbet. E foarte tânãrã, înaltã ºi subþire, cu liniiletrupului unduioase, dar încordate parcã sub febreascunse, iar pãrul ei lung se revarsã peste umeriîntr-o nestãpânire de bucle în culoarea alunei, ºi totulîn ea stã ca sub muºcãtura unui vânt deschis. Eraiobosit, rãspunde fata, iar aici, aproape de pãdure,timpul nu se mãsoarã, vino acum sã mãnânci, însãmai întâi sã-mi spui numele tãu. Roro, Ãsta e un alintºi aºa te voi chema ºi eu de acum, dar vreau sã ºtiunumele tãu adevãrat, cel cu care te-a botezat mamata., Rudolf., Ca de împãrat., Aºa s-a potrivit., Nimicnu e o întâmplare, spune ea ºi îl priveºte adânc. Apoi,cât timp el mãnâncã, minunându-se de aromelefripturii, e iepure de pãdure, ea tace, dar continuã sã-l cerceteze cu ochii într-un fel ciudat, ca ºi cum l-aratinge cu degetele pe tot corpul., Mi-e greu sã mãnâncaºa., Cum?, Dacã mã priveºti tot timpul., O fac doarcât sã înþeleg, Ce?, Cine eºti, cãci nici numele ºi nicifãptura ta nu sunt obiºnuite., Poate, rãspunde Roro,fiindcã am trupul ca de elefant., E mai mult decâtatât, ai o flacãrã în tine ºi un har., ªtiu doar sã facprãjituri., Aºa, deci, asta era taina ta. Apoi Katharinatace din nou, îi toarnã vin ºi, deºi el spune cã nu beade obicei, fata îl roagã sã guste, nu e doar ceea ce s-ar crede, în zeama de struguri sunt multe ierburitãmãduitoare care îi vor face bine. Dupã care,învelindu-se într-un ºal, îl anunþã cã va ieºi, el sã nuse teamã ºi sã nu se îngrijoreze de nimic, ar puteasã doarmã sau, de ce nu?, sã coacã niºte prãjituri. ªiiar îl priveºte într-un fel ciudat, la fel ca mai înainte,ca ºi când degetele ei i s-ar strecura, fierbinþi, pe subhaine.

Se va întoarce abia a doua zi, în zori, tremurânddin tot corpul, are pãrul încâlcit ºi ochii ei verzi suntrãscoliþi ca de cenuºã. Nu scoate o vorbã, îºi toarnãdoar o canã din vinul cu care l-a ispitit ºi pe Roro,bea, îºi scoate apoi încãlþãrile murdare de pãmântud ºi se culcã. Dar când se trezeºte, peste câtevaceasuri, e veselã din nou, râde ºi spune cã aºa e încasa asta, se doarme cam mult, el se va obiºnui însãpe rând cu toate dacã va rãmâne peste iarnã aici ºiasta va trebui sã facã, sã accepte gãzduirea, fiindcãnimeni nu porneºte la drum pe ninsoare. Iar acum, terog sã aprinzi focul, ca eu sã pot pregãti ceva demâncare, mai zice, alegând una dintre legãturile deciuperci uscate care stau atârnate de grinzi. Roro sesupune ºi face ceea ce de atâtea ori a mai fãcut,atent ºi concentrat, aºeazã lemnele, cântãrindu-legreutatea, relieful ºi echilibrul, dupã care, suflând uºorcând dintr-o parte când din alta, le controleazã flacãra.Katharina a încremenit, stã cu ciupercile uscate înmânã ºi cu ochii aþintiþi asupra gesturilor lui. Ce e?,întreabã el, Nimic, vine rãspunsul. Dar din ziua aceeanu-l va mai scãpa din ochi ori de câte ori Roro se vaapropia de cuptor. În rest, pare uneori sã nici nu-lobserve, absorbitã cu totul de ierburile ei, atârnate lauscat mai peste tot în casã sau pãstrate în sãculeþiînchiºi sub cheie într-o ladã dositã sub pat. Uneori îºipune acelaºi ºal de lânã ºi dispare pentru o noaptesau chiar mai multe, întorcându-se la fel de istovitã ºiavând nevoie, ca sã-ºi revinã, de vinul cu gust amãruiºi miresme amestecate. Într-o dimineaþã însã, spremijlocul lui noiembrie, la întoarcerea dintr-o astfel derãtãcire, Katharina dã pe neaºteptate uºa de o parte,dar nu se mai îndreaptã din prag þintã spre cana cuvinul tãmãduitor, cu care Roro s-a obiºnuit deja s-oaºtepte, ci spre el, iar ochii sãi verzi, rãscoliþi din noude nori de cenuºã, îl ating altfel acum, cu tristeþe.Cred cã trebuie sã ºtii, îi spune apoi, cã la Segovia oreginã îºi poartã coroana. ªi am sã-þi dau pentru astasã bei, adaugã ea, împingând de o parte canapregãtitã ºi alegând altceva, o sticlã cu o tincturãîntunecatã din care toarnã în douã pahare, Haide,da, e o vrãjitorie, dar avem amândoi nevoie astãzi deea. Fiertura e uleioasã ºi are acelaºi gust amar, ca ºicum s-ar fi macerat acolo doar pieliþe de nucã ºi pelin,cu toate astea bãutura desface, înghiþiturã dupãînghiþiturã, o dulceaþã la fel de puternicã ºi arome cade pierzanie. Cum ai aflat?, întreabã, înainte de aaluneca cu totul în somn, în pragul uneinemaiîncercate ameþeli, Roro., Într-un vis, aºa cumþi se întâmplã ºi þie. Cât pot, îþi voi povesti. Sunt doaro bolborosealã vorbele ei de acum, bãutura a pãtruns-o ºi a învins-o sau, poate, dimpotrivã, de acolo îºitrage ea puterile pentru toate aceste cuvinte, atât deîncâlcite, care urmeazã.

Sunt Katharina Guldenmann, fiica lui Melchiordin Eltingen, mai tânãrã ºi în toate mai priceputãdecât celelalte vrãjitoare, oricât de întinsã le este faimaºi oricum s-ar numi ele, Christine Plum, WalpurgaHausmannin sau Merga Bien. Eu am calea mea ºilocurile unde numai mie mi se aratã, ca sã le potculege, ierburile de leac, ca ºi otrãvurile. Singurã batpãdurile ºi ºtiu ceasul fiecãrei plante, aºteptând

29

trecerea zãpezilor ca sã smulg cu rãdãcinã cu totspânzul, ori soarele verii ca sã rup tulpinile demãselariþã ºi sã le fierb apoi în oþet. Numai eu mãstrecor noaptea, fãrã sã-mi fie fricã, pe crestemãturate de vânt, unde s-au legãnat spânzurãtorileºi unde creºte ºi þipã dacã o tai, putând chiar ucidepe cel care se apropie prea mult, mandragora, ºi totaºa, doar eu cunosc de unde sã aleg cucuta, ceaapãrãtoare de demoni ºi dãtãtoare de un somn greuca ºi moartea, omagul pentru vârful otrãvit al sãgeþilorºi chemarea spiritelor celor morþi, ciumãfaia pentruviziuni, vâscul pentru vindecãri ºi apãrãtoare de celerele, ca ºi de vârcolaci, ori pelinul care te fereºte deºerpi. Iar dintre toate, cel mai mult, mie belladonnaîmi place, cãci cu ea îmi sporesc frumuseþea, iarelixirul pe care îl prepar din ea, dupã amestecuri ºifierturi ºi strecurãri îndelungi, dându-l apoi celor careîl cer, înmulþeºte pe vecie ºi face de neºters oricedragoste, toate plãcerile, dar cu ele, sã mi se ierteasta, ºi chinul. Am încercat ºi eu licoarea ºi de aceeabântui acum nopþile prin pãdure, pânã mi se întunecãochii ºi sunt gata sã-mi pierd rãsuflarea, cãci nu spreHeinrich, fiul lui Sebald Kepler din Weil der Stadt, celcãruia i-am fãgãduit cã-i voi fi soþie, alerg eu, ci altelesunt îmbrãþiºãrile care îmi încing ºi în somn tot trupulcu foc. Numai cã despre ele n-am îngãduinþã sãvorbesc.

Cum nici aceastã prinþesã nu mai are dezlegarepentru nimic ºi de aceea ºi-a strâns buzele, saupoate o muºcãturã din adînc e cea care o sileºte sãtacã. Eu o vãd, iatã, cum înainteazã sub porþile ºiarcadele împodobite cu flori ale Segoviei, pe un calcu capã stracojie. E palidã ºi þine mai mult ochii închiºi,ca sã se apere de soare, spune, dar eu ºtiu cã nu delumina prea puternicã se fereºte ºi nici de salutulmulþimii, ci de arsura din inima ei. Poartã o pãlãrie cupene care va fi schimbatã cu un voal ca aburul desubþire, ca pãmântul însã de greu, ºi apoi cu ocoroanã, cãci pentru asta a venit ea aici. Pentrustrãlucirea acestei diademe de aur, nestemate ºi perlepe care regele însuºi i-o aºeazã pe frunte, pentruasta jurã ea acum credinþã ºi sub puterea ei se leagãsã se prefacã cã nu aude ceea ce sfâºie chiar înaceastã clipã, peste cântãrile sfinte ºi castanietelelumeºti, auzul tuturor: þipãtul înnebunit al unei pãsãri.

Asta spune Katharina, cu un icnet, un scurt strigãtde spaimã, înainte de a se trezi. κi ºterge fruntea ºivrea sã bea puþinã apã, e prea obositã însã, aºa cã îlroagã pe Roro sã-i aducã o canã. Dupã aceea însãrâde din nou ºi zice cã poate a vorbit fãrã ºir, aºa i seîntâmplã uneori. Dar toate sunt adevãrate, doar cãea nu-ºi aminteºte prea bine, uitã imediat aproapetot ceea ce vede în vis cel mai adesea amestecat,cele de demult cu cele care încã n-au prins viaþã ºichip, însã vor veni negreºit, dupã cum le-a fost scris.ªi acum, fiindcã þi-am spus toate astea ºi vei afla ºialtele încã dacã vei vrea sã asculþi, eu te-aº ruga sã-mi dezvãlui ºi tu taina care te leagã de foc. Fiindcãam vãzut cum te miºti ºi toate se schimbã în tinecând te apropii de cuptor. Roro rãspunde cã nu arece sã ascundã mai mult decât ceea ce ea a vãzut,crustele multe ale trupului ºi negii uriaºi ai chipului

sãu, iar faptul cã a fost numit ºi el vrãjitor îºi aflã pricinaîntr-un alt lucru oricând la vedere ºi despre care i-amãrturisit deja, în plãcerea ºi priceperea lui de a faceprãjituri, moºtenitã de la unchiul sãu, Féliz.

Din ziua aceea Roro a reînceput sã frãmânte ºisã coacã pandiºpanuri, sã pregãteascã jeleuri,amandine ºi dropsuri, vegheat la început deKatharina, care s-a rugat sã o lase aproape fiindcãvrea sã vadã totul, de la cum cerne fãina la cum scoatedin cuptor tava cu figurine colorate. Mentã, ierburiaromate ºi miere de pãdure se gãsesc din belºug încasã, doar fãina se terminã de la un timp, dar pentruasta Katharina s-a ºi gândit cum sã facã, va mergeîn oraº, ducând cu ea câteva torturi ºi va aduce înschimb cele de trebuinþã. Ar trebui sã vin cu tine,spune Roro, Nicidecum, te-ar putea alunga cu pietre,crezând cã aduci ciuma în oraº, mã descurc singurã,doar sã-mi pregãteºti ce þi-am cerut.

În noaptea aceea, în timp ce Katharina iese,învelitã în ºalul de lânã ºi purtatã de febra care i setrezeºte din nou în ochi ºi pe care simþurile ei n-o potstãpâni, Roro va pune deja la copt aluaturile ºi vaamesteca crema dulce din gãlbenuº de ou, unt, aluneºi scorþiºoarã, adãugând la urmã ºi sucul unei lãmâidin cele pãstrate în pivniþã, într-o lãdiþã acoperitã cucearã. Fata întârzie însã pânã în dimineaþa urmãtoare,astfel cã la torturile învelite cu o pânzã subþire se voradãuga ºi câteva tãvi cu jeleuri în formã, cum altfeldupã visul Katharinei decât de pãuni, cu cozile ºicoroanele de pe creºtet mai strãlucitoare decât i-auieºit oricând altãdatã. Iar când toate vor fi gata, apareºi ea, sfârºitã, însã cu toatã fiinþa ca luminatã încã dejaruri, Oh!, spune, îndreptându-se direct, fãrã sã maicaute ca de obicei cana cu vin, spre masa plinã cupãsãrile colorate, inundate de luminã. Oh!, repetã,vrând sã le atigã, dar retrãgându-ºi cu repeziciunemâna de parcã pãunii ar continua încã sã ardã, Toateastea sunt vii. Dupã care vrea sã vadã ºi torturile ºisã guste dintr-unul, despre care zice cã e cea maineasemuitã potrivealã de arome pe care a cunoscut-o vreodatã, desigur acum ar dori ºi vinul ºi apoisomnul, doar de câteva ceasuri, iar dupã aia va aranjatotul, cu grijã sã nu strice nimic, în douã coºuri ºi vapleca spre oraº. Azi nu e timp, deci, de viziuni, doarde suspine ºi rãsuceli care-i lasã gura uscatã iar trupulplin de sudoare. Când deschide ochii, pare tristã ºiîndepãrtatã, dar îºi aminteºte ce a promis, cerceteazãdoar lumina ºi spune cã are timp destul, pânã în oraºe cale de un ceas. ªi astfel vor începe drumurile, totmai dese ºi grele prin ninsoarea iernii care stãpâneºtedeja, cãci aceastã primã încercare va ieºi cu succes.Katharina se întoarce spre searã, mulþumitã detârguielile despre care s-au înþeles, la care a adãugatºi o fustã nouã, un ºal ºi o pereche de botine. Toatãlumea s-a minunat de pãuni, iar despre torturi au spuscã n-au asemãnare ºi cã mai vor.

La transportul urmãtor Katharina vine în plus cumãnuºi îmblãnite, o nãframã din dantelã ºi podoabepentru gât, iar dupã celãlalt apare dintre hãþiºuri cãlarepe spinarea unui mãgãruº. L-am cumpãrat ºi i-ampus numele Federlin, cu el mã voi miºca mai uºor ºivom putea încãrca mai multe, numai cã nu ºtiu ce sã

30

rãspund la întrebarea cine preparã toate astea, eutrec de mult drept vrãjitoare pentru cã adun ierburi ºirãdãcini ºi am fost crescutã, dupã ce Melchior, tatãlmeu, a murit, de o mãtuºã care a fost condamnatã ºiarsã pe rug. Iar acum vin cu dulciurile tale desprecare a început sã se ºopteascã în oraº cã nu suntlucrarea unui om, ci ispitiri de-ale vreunui demon, ceeace nu le face mai puþin cãutate, ci dimpotrivã, le urcãºi faima ºi preþul. Dupã alte câteva drumuri, Katharinaaduce vestea cã brutãria la care lasã torturile cu aluneºi scorþiºoarã e luatã cu asalt, iar lumea cere,înghesuindu-se, numai ºi numai Linzer Torte, cãciaºa au gãsit sã numeascã, deosebindu-le de orice ºifãcând din ele dreptul oraºului, prãjiturile lui Roro.

Katharina i-a cumpãrat ºi lui haine de schimb,dar a fãcut-o cu mare bãgare de seamã, departe debrutãrie, ca sã nu stârneascã ºi mai mult vorbele. Cutoate astea, ceva tot s-a auzit prin târg despre o aºatârguialã, ciudatã ºi nepotrivitã mai cu seamã acum,când ea e pe cale sã se mãrite cu Heinrich Kepler,bãrbat tânãr ºi în puteri, de meserie însã soldat ºi,deci, mai mult pe drumuri., Asta e!, o lasã prea multsingurã, iar ea bate cãrãri tãinuite., Cine ºtie ce maiascunde., Taine de vrãjitoare.

Taine, da, ele bântuie visele Katharinei de fiecaredatã când îºi toarnã în paharul cu vin ºi fierturã deierburi câteva picãturi din tinctura întunecatã, numaicã nu le þine pentru ea ºi nici n-ar putea, pentru cã latrezire uitã aproape tot ce a vorbit în somn. ªi le vaaminti însã, mult timp dupã aceea, Roro.

Mi-ai fãgãduit, spune Heinrich Kepler, soldat plãtitsã ucidã pe cine i se porunceºte, ºi eliberat acum,doar pentru câteva zile, de pe câmpiile însângerateale Flandrei ºi din rândurile oºtirii rãsculaþilor, spre aîmplini cele cu care s-a legat în urmã cu un an: sãmã ia de nevastã pe mine, Katharina, sãlbatica. Emai, crengile poartã frunze ºi flori, dar eu nu cu bucurieîi rãspund la îmbrãþiºare, deºi tocmai mã îndrept cuel spre altar. ªi spun Da, în timp ce tot trupul meu sefrânge, cãci altceva îºi aminteºte ºi altã strânsoarear dori decât cea cu care mã sufocã acest corsaj alrochiei albe cu jupon de mãtase, atât de nepotrivitãpentru mine. Tremur, iar el, Heinrich, ia dreptnerãbdare zbuciumul meu, iar la noapte drept patimãceea ce va fi doar furie. Împotriva mea ºi a lumii ºi atuturor stelelor care mã silesc sã fac asta, doar pentruca fiul meu, care se va numi Johannes ºi încã, dupãbãrbatul acesta, luat cu cununie, Kepler, sã poatãdezlega cu mintea lui cum se miºcã astrele ºi se învârtplanetele, pãmântul sau soarele. Eu pentru asta nuam pricepere. El însã, copilul care mi s-a lipit deja pedinãuntru de pântec, va ºti.

Noaptea aceasta va trece repede, mi-am pregãtitdeja ierburile care sã-mi amorþeascã simþirea, dar sãnu-mi domoleascã ardoarea în care el trebuie sã seîncreadã. Fãrã sã simtã cum mint ºi cum plãtescastfel, cu trupul încins numai de flacãra neputinþei,drumul spre soare ºi stele al fiului meu. Voi naºte înruºine, cãci înainte de împlinirea a ºapte luni mãcarde la cununie, dar soldatul acesta care îmi muºcãacum buzele, nu va afla, pentru cã aceeaºi stea careîl va feri de sila întrebãrilor, nu-l va apãra însã ºi de

sabia care-i va spinteca gâtul ºi-i va ºterge pe vecierãsuflarea imediat ce se va întoarce pe câmpul deluptã.

În aceeaºi lunã cu mine va naºte ºi trista reginãa Spaniei. Va avea tot un fiu pe care îl va botezaFernando, iar dupã el vor veni Carlos Lorenzo, DiegoFelix, Filip, care va fi ºi el rege, ºi Maria. Iar de aiciîncolo nu mai vãd.

Decât într-o parte flãcãri ºi în alta o grãdinã.Cu vorbele astea se trezeºte Katharina

Guldenmann, fiindcã acesta e numele ei de fatã, nue încã mãritatã ºi tot ce a povestit doar într-un vis s-a întâmplat. E la fel de obositã ca întotdeauna cândbolboroseºte aºa, cu ochii închiºi, vrea apã, dar, spredeosebire de alte dãþi, acum îºi aminteºte limpedeceva: numele unuia din ºirul copiilor reginei. Acestae Felix, dar i-am putea spune ºi Féliz, nu?, întreabãea, fãrã sã-l mai priveascã însã pe Roro.

(fragment din romanul Dulcea poveste atristului elefant)

CONSTANTIN AL XI-LEA PALEOLOGUL

31

Ion Cocora

La ce liniºte Laurei ºi Luizei

La ce liniºte aº mai putea râvni astãzicând departe de orice adãpost care sã apereumbra pãianjenului negru creºte în mine

nu mai posed energie nici cât pentru a înlãturacea mai banalã opreliºte aceea ce nu lasã mânasã ridice cutia de chibrite de pe noptierã ºi sãaprindã lumânarea pe care stau cu privireafixatãca pe o ultimã pâlpâire a speranþei din ochiifiicelor

mã afund în penitenþã doamne ºi cred cã moarteava fi un somn îndelung pe o pajiºte din copilãriecând nu visezi nimic altceva decât cã trupulþi se elibereazã de pãrþile întunecate ale vieþii

Frica

Frica de om bãtrân mã atinge cu degetele eivâscoaseo privesc în ochi ºi caut un ºiretlic cu care sã ofacsã nu vadã cum tremurã þepele pe spinareaariciuluiascuns în poem ca sub o lespede graþioasã

cineva parcã mã îndeamnã sã întorc privireaînapoisã-mi ridic viaþa trãitã ca pe un bolovandeasupra capuluifãrã sã mã obsedeze melancolia timbrului de peo carte poºtalãfãrã sã mi se înconvoaie mâinile fãrã sã mãapuce greaþa

nimic nu a fost mai de mult nici foºnetul rochieitalenici o tinereþe inconºtientã rãmasã într-o pâlniede gramofonîmi spun vã tot spun nu eu sunt un fericitproprietar de momâiîn negurã de vremi aud ca ºi voi paºi cãlcând pelipitori

Nevroza în expansiune

Ar trebui un cântec încãpãtor, precum Foºnirea mãtãsoasã a mãrilor cu sare

Ion Barbu

Într-o searã care întârzie sã vinã poatevoi scrie un cântec precum tãcerea perucilorde monarhi ale instrumentelor muzicale

bãtrânii poeþi mor ca niºte vieþuitoarede acvarii dupã ce o viaþã întreagãau exersat mersul pe sârmã

albeºte pãrul muzelor de singurãtate

cum în vechile fotografii la minutse stacojeau uniformele soldaþilor

ºi urechile nou nãscuþilor audnevroza în expansiune a lumii calcândpistele marilor aeroporturi

Fiecare deznãdejde

Fiecare deznãdejde în pluseste urmatã de o scufundareîntr-un clopotunde paºii tãi doamnepot fi auziþicum calcã peste daleleunui suflet pãrãsitºi de aºteptare

Cum le schimbã bãtrâneþea

Cum le schimbã bãtrâneþea pe toatedespre coapsa ºi nara ta nu se mai ºtie nimicmemoria nu mai e acum decât un muºuroidin care cârtiþele s-au ridicat în stoluricu indiferenþa morþilor ce pãrãsesc frigiderulnu o mai trezesc din amorþire cu nici o cravaºãnu-mi mai scoate dinainte nici mãcar gardulpe care þi-am scris dedicaþia poemuluica ºi când te-aº fi îndemnat sã traversezi un râunu-þi pot rãspunde de ce mâinile mi se scurteazãde ce formele limbajului scad în greutatede ce spectacolul ascuns al trupului tãu noapteanu mai e decât o bâlbâialã de cuvinte diforme

Ogarii himerici

Presimt cã sfârºitul nu va întârziasunt pãrãsit de orice urmã de spaimãnu-mi clãnþãne dinþii nu-mi tremurã pleoapelenu-mi sângereazã tãlpile ºi cãlcâile cumsângerauatunci când cãlcam pe nãvoadele de cuiedin adâncul întunecat ºi nisipos al iluziilorla gândul cã nu voi mai fugãri prin gâtlejulsticlelor de votcã dupã ogarii himerici ai poezieimã bucur cã las posteritãþii trupul tãuplin de mir ca ºi când ar fi miezul unui mãr roºu

Cum sã-mi pliez

Cum sã-mi pliez eul acesta obositºi înfricoºat de el însuºi ca ºi când ar aparþineunei lumi ce nu mai existã decât în oglinzisã intre în pielea ta tânãrã ºi dureros de realãcu bufeuri de febrã despre care mã întrebdacã ar putea sã facã scrum ore zile aniîndulcindu-mi viaþa cu ficþiuni ºi spaimedinainte de a te fi întâlnitcum sã uit cã bãtrâneþea nu se jupoaiede pe trup ca blana de pe iepure

ª

32

Dupã atâþia ani de fotografiatscriitori, cum vi se pare breaslascriitoriceascã?

Nu-i pot trãda pe scriitori, i-amiubit toatã viaþa, chiar dacã astãzia fi scriitor nu prea mai impre-sioneazã pe nimeni ºi numãrulscriitorilor e din ce în ce mai mare.Simt nevoia sã mã liniºtesc. Vreausã las imaginile sã vorbeascã înlocul meu. Sã circule în toatã þaraexpoziþii ºi sã devinã, pe cât sepoate, permanentizate Pentru cãscriitorii adevãraþi sunt acolo. Defapt, visez o expoziþie despre carecei care o viziteazã sã poatãspune: „Am mers prin expoziþia aiaa lui Cucu ºi-am îmbãtrânit pânãam ieºit din ea.”

Vã mai amintiþi care a fost primafotografie publicatã la rubrica Oistorie a literaturii române, o rubricãcare a þinut nu mai puþin de 20 deani?

Da, au fost 20 de ani de apariþieneîntreruptã, iar schimbãrileredacþionale nu au afectat-o învreun fel. Rubrica am început-o în1973, pe vremea când ªtefanBãnulescu era redactor laLuceafãrul. Era alimentatã cu fo-tografii fãcute la zi, la festivitãþi aleUniunii Scriitorilor, primiri înUniune, debuturi editoriale saupremieri. Publicam câte trei defiecare datã: o imagine de grup ºidouã portrete. Primele au fostportretele lui Constantin Noica ºia Sânzianei Pop ºi o imagine încare apãreau Gabriela Melinescu,Adrian Pãunescu ºi Ion Gheorghe.

Pe ce criterii intrau fotografiile?Cum vã organizaþi publicarea lorîn Scânteia tineretului, Luceafãrulsau România literarã?

Criteriile îmi aparþineau întotalitate. Fiecare apãrea dupã untimp oarecare. Am avut grijã cadiversitatea sã fie cât mai mare.Era ca o gimnasticã de întreþinere,ritmul mã impulsiona ºi mã fãcea

sã lucrez. Zecile de deplasãri,sutele de evenimente lucrausingure în mine. Aveam o dorinþã

de neoprit de a fotografia. ªi nudoar celebritãþi, nume importanteale literaturii. Am pus mare preþ pe

debutanþi. Aºa se face cã amimagini la debut cu majoritateascriitorilor din ultimele decenii.Fotografiam enorm, consideramcã e de datoria mea sã iubescastfel scriitorii. Cel puþin douã-treiimagini pe zi. Dar trebuie ºtiut cãn-am fãcut ce-am fãcut din ne-cesitãþi materiale. Niciodatã nuam evaluat fotografiile mele peformate sau pe importanþa per-sonajului din ea. Fotografiile îmialinã rãnile sufleteºti, îmi hrãneschipersensibilitatea, sunt ca niºtepietre de râu presãrate înainteamea, ca o cãrare pe care calc ºicare mã fereºte sã mã scufund înnoroiul vieþii. Încã fotografiez fãrãsã ºtiu ce-mi iese. Emoþia edecisivã. De când declanºez, pânãdevelopez, nu ºtiu nimic. Cerãmâne ºi ce se pierde. Dar, ca sãrevin la întrebare, criteriul principalal publicãrii fotografiilor mele înrevistele literare a fost unul strictpersonal: acela al întâlnirilor cusubiectul.

Cum staþi cu „steliºtii”?Bãnuiesc cã existã în filmofototecãimagini cu Adrian Popescu, AurelRãu ºi ceilalþi...

Sã-i luãm pe rând...Adrian Popescu e un personaj

cu care te poþi împrieteni de laprima întâlnire. E ca un univers cuporþile larg deschise, pe care poþiintra în voie, nelãtrat de câini rãi ºicred cã poþi rãmâne mult timp înbune condiþiuni în interiorul acestuiunivers. L-am fotografiat de multeori. De câte ori am avut ocazia.Face parte din categoria de scriitoripe care n-am catadicsit totuºi s-ofotografiez de câte ori ne-amîntâlnit. Dac-aº locui cu el înacelaºi oraº, sunt convins cã amfi prieteni apropiaþi, lucru care m-ar ºi bucura. Dar ºi de la distanþaCluj-Bucureºti, amiciþia noastrã nu-ºi pierde din tonicitate.

Ion Cucu a þinut, într-un fel, un jurnal literarfotografic. Pasionat de literaturã ºi având ofascinaþie pentru scriitori, fotoreporterul acunoscut ºi a preþuit ca nimeni altul scriitorulromân. E un exemplu de devotament ºi depasiune pentru importanþa unei meserii. Serviciulpe care Ion Cucu l-a fãcut literaturii române este,la o adicã, mai important decât cel fãcut arteifotografice. Pe mulþi dintre scriitorii români, IonCucu i-a fãcut mai scriitori decât sunt în realitate.

Le-a dat privilegiul (ºi ºansa) de a fi ilustraþi într-o istorie literarã. Fãrã a omite, fireºte, autorii cuadevãrat importanþi, alãturi de care a stat,fotografic vorbind, de la început ºi pânã la sfârºit.Cele aproape 200 de imagini cu Nichita Stãnescu,fotografiat încã din 1959, stau mãrturie cãfotograful n-a fost un simplu colecþionar iscusit.Ion Cucu n-a ilustrat doar dicþionare ºi istoriiliterare, ci a însufleþit literatura românã a ultimilor50 de ani.

Ion Cucu:„De cânddeclanºez

pânãdevelopez

nu ºtiunimic“

un interviu de un cristian

Ion Cucu

33

Pe Aurel Rãu l-am fotografiatmai ales la festivitãþi. Am ofotografie când ia un premiu dinmâna lui Zaharia Stancu, unul dindocumentele la care þin foarte multºi cresc valoarea filmofototecii.Mi-aduc aminte cã mi-a spus înglumã:

„M-aþi fotografiat cam rar,domnu’ Cucu!”

Nu l-am omis anume, fireºte.Iar remarca domniei sale m-aonorat, având în vedere cãardelenii sunt zgârciþi în laude.

Pe Baconsky l-am fotografiatde douã ori. O datã viu ºi o datãmort. Viu, la o întâlnire cu scriitorii,la sediul USR din Kiseleff. Tehnicvorbind, era fotogenic. Îl trecusempe lista celor pe care ar fi urmatsã-i fotografiez pentru asuplimenta golul din fototecã. Darodatã cu nenorocirea din 1977,speranþa mi-a fost rãpitã. Douã zileam pândit la scoaterea de subdãrâmãturi a celor care au muritîn blocul Continental. ªi el întârziasã aparã. A doua zi, spre searã,pe o targã care se legãna, cãratãde doi tineri militari, i-am descoperittrupul. Faþa era greu de privit. Dardunga de la pantaloni rãmãseseimpecabilã.

Victor Felea avea o apariþievestimentarã care îmi atrãgeaatenþia de cum intra în SalaOglinzilor. Pãrea un detectiv, cupãlãria trasã pe ochi. Chiar am ofotografie de detectiv, îmbrãcatîntr-un trench, cu aceeaºi pãlãrietrasã pe ochi ºi cu mâna dreaptãîndreptatã ca un pistol spre IonDrãgãnoiu. Cred cã e una dintrebijuteriile mele fotografice.

Cu Petru Poantã n-amschimbat niciodatã douã vorbe.Dar îl am în câteva imagini, alãturide Dinu Flãmând ºi Al. Papilian.Trei bãieþi tineri, frumoºi, un grupplãcut la privire, cu el în mijloc.

Aurel Gurghianu. Mi-era greusã-i þin minte numele, nu pentrucã ar fi greu de pronunþat, ci pentrucã l-am întâlnit mai rar. Când intrauclujenii pe poarta sediului din CasaMonteoru din Calea Victoriei nr.115, ºirul de scriitori începea cuMircea Zaciu. La un pas, AugustinBuzura, apoi mai totdeauna AurelGurghianu. Rareori se intercalaAurel Rãu. Buzura fãcea paºi maimari ºi-avea totdeauna în mânã unbagaj.

Cum vã împãcaþi cu lipsa decreditare a fotografiilor lui IonCucu?

Sunt obiºnuit deja, deºi nu mise pare corect ºi tot mai cred cãimportanþa fotografiei autorului nue doar un basm. De obicei,scriitorul de pe copera cãrþilorromâneºti are o figurã anostã.Márquez, Llosa au fotografii lanivelul operei. Nu e o întâmplare,sunt comenzi speciale. La noi, decele mai multe ori, orice fotografieare ºanse sã ilustreze o carte. Amatras atenþia de mai multe ori unoreditori cã ºi fotografia autorului areun rost al ei. Degeaba. Sper cã voireuºi sã deschid o expoziþie cu cãrþiîn care portrete fãcute de Ion Cucuau ajuns pe copertã. ‘i, pentru cãvorbeam de creditul foto, amdescoperit chiar de curând un altaspect neplãcut. Nu e prima datãcând se-ntâmplã... Fotografia luiPetru Dumitriu de pe copertavolumului semnat de VictorCubleºan – Petru Dumitriuromancier, editura Limes, 2009 efãcutã de Ion Cucu. Deschizândcartea, am putut citi: colecþiecoordonatã de..., editor...,coperta.... Sigur, e foarte importantcine a fãcut coperta, modelul vreausã spun. Dar, totuºi, fotografia?

Ce urmeazã în viitorul apropiat?Lucrez la o trilogie Ion Cucu. E

vorba despre cele trei volume pecare le-am proiectat împreunã:„Cum ar arãta viaþa fãrãfotografie?”, „Sala Oglinzilor” ºi„Acasã la scriitori”. În paralel,câteva expoziþii itinerante, cu oprimã ieºire la Sibiu, cu expoziþia

Mircea Ivãnescu / Iustin Panþa, unpariu 2000-ist, cu expoziþia 2000+ în care apar tineri scriitori de azi.Am dat drumul unui set consistentde fotografii pe site-ul UniuniiScriitorilor din România, secþiuneaArhiva Foto Ion Cucu ºi filmãm oserie document intitulatã „50 deani de fotografie”. Sigur, Fotote-ca României Literare mergesãptãmânal, ca de atâþia ani,înainte. ªi existã ºi alte câtevasurprize. Cred cã am încã multede spus, nu doar fotografic. Tocmaide aceea m-am hotãrât sã spunpovestea acestor peste 20.000 defotografii. Pentru cã fiecare are opoveste pe care vreau s-o spun.„Antenele” mele nu s-au înºelat demulte ori în privinþa scriitorilor. I-am iubit ca un nebun. Cum sã aiîndrãzneala, ca dintr-o cutie detablã, cu ciob puþin oval în faþã, sãrecreezi lumea, cum credeam eu?Ce crezi cã face acea lentilã?Scoate imagine prin sufletul tãu ºiia sufletul celui din faþa ta. E clarcã valoare e ºi în cel care are cutiaîn mânã ºi umblã cu ea prin lume.În cazul meu, prin lumea scriitorilor.

Sã fie ºi „vocile din fotografii”de vinã pentru planurile viitoare?

Cu siguranþã. Existã o viaþãnevãzutã în fotografii. Fotografiami-a fixat niºte jaloane. Totul aintrat adânc în mine ºi-n sufletulmeu. Oricând pot sã deschid cutiilemele, în care scriitorii sunt subformã de fotografii sau de filme, sã-mi amintesc momentele în care i-am fotografiat, sã dialoghez cu ei.Pentru mine ei trãiesc, atâta timpcât fotografiile ºi filmele existã.

©Ion Cucu

Marin Preda

Pet

ru D

umitr

iu

34

Cum sã cucereºti un popor? ªide ce sã-l cucereºti? Pãi cum dece? Ca sã-l foloseºti ori sã-laneantizezi – sau sã-l foloseºtipânã la aneantizare. Cã doar numai credem în intenþiile misionareale puritanilor Founding Fathers,plecaþi sã civilizeze America!

Dar este posibil sã elimini unpopor de pe scena istoriei? Odiscuþie despre aºa ceva poartãdouã personaje din Mesagerii ploii,romanul lui Ismail Kadare despreinvazia otomanã în Albania, pevremea lui Skandenberg.Intendentul-ºef îi demonstreazãcronicarului Mevla Celebi cã unpopor nu poate fi distrus prinrãzboi, pentru cã sporul lui naturaleste mai rapid decât genocidulmilitar. ªi atunci trebuie sã-i „furicerul” ºi limba. Chiar maiimportantã decât convertireaforþatã la o altã religie esteuzurparea limbii. Dar asta tot nuînseamnã eradicare. Exact cumarãta ºi bãtrâna entomolog dinPãsãrile, filmul din 1963 al luiHitchcock. Pãsãrile sunt preanumeroase pentru a le ucide petoate. Norocul nostru este cã suntincapabile sã acþioneze concentratagresiv, cã speciile nu se aliazãîntre ele în vederea unui rãzboicontra umanitãþii.

Intendentul-ºef intuieºte foartebine cã prin convertirea unui poporla o altã religie nu-l demontezi, ci îimodifici reacþiile. Nu aºa procedauromanii prin cultul imperial? ªi nuaºa au fost îmblânziþi, europe-nizaþi, cruzii vikingi? Numai cuce-ritorii-negustori nu încercau sãschimbe sufletele, ci doar sã facãafaceri profitabile. Vezi cazulportughezilor, atât de diferiþi despanioli. Din acest unghi, pare maidigerabilã diatriba lui Nietzsche laadresa creºtinismului ºi afilantropiei ipocrite.

Comuniºtii ºi ºamanii

Nici teoriile lui Machiavelli nu audat rezultate fabuloase. Acolo,stãpânitorul trebuia sã îmbine forþabrutalã cu ºiretenia. În timp, s-avãzut cã forþa nu aduce mari

Marmeladã,globalizare,ºi tentative

de gust

Felix Nicolau

beneficii, ba mai zãmisleºte ºimartiri. ªiretenia, însã, negreºit!Comuniºtii ridicau ºiretenia lapãtrat. În timp ce Lenin ºi Stalinpuneau la pãmânt biserici ºimãcelãreau preoþi, un romancierrus, N. ªundik, scotea din mânecãportrete de activiºti „luminaþi”, caretratau religia ca pe o superstiþie cenu se cuvine smulsã poporului.Trezirea la raþiune se înfãptuieºtemai uºor prin convingere, prineducaþie º.a.m.d. În Renul cel iutede picior, tradus la noi în 1955,secretarul de raion îºi admo-nesteazã subordonaþii prea zeloºiºi le cere sã-i înapoieze idolii unuiºaman ciukciu. Titlul romanului –dedicat „comuniºtilor ºi comso-moliºtilor din Ciukotka” – nu sereferã la vreo lume romantic-virginã, ci reprezintã denumireaunei cooperative de producþie.

Dar, în cele din urmã – ºi acestaeste punctul nodal al eseului meu– cea mai eficientã metodã de atransforma un popor în populaþieeste pervertirea gustului. Gustuleste în strânsã legãturã cu stilul,iar acesta este o manifestare strictindividualã. În niciun caz nu sepoate spune despre un om carese îmbracã, citeºte, cãlãtoreºte ºivorbeºte dupã cum e moda cã aravea stil. Moda este strict legatãde prezent, indiferent cã unele

etape ale ei sunt recurente. Apoi,pentru modã importante suntnumãrul, cantitatea. A fi la modãechivaleazã cu a fi la fel cu oaglomerare umanã ce tinde spreturmã. Odatã cu globalizarea,deschiderea graniþelor nu numaipentru cãlãtorii, dar ºi pentruprograme de studiu, cariere,mãrfuri, artã etc, moda s-atransformat în molimã. Succesulla public coincide aproapeaxiomatic cu propunerea unorproduse – fie ele ºi intelectuale –simplificate, edulcorate ºiconfortabile. De multe ori m-amîntrebat cum de atâþia oameni pottrãi repetitiv isteria unor mode cares-au dovedit ridicole. Fãrã casupraeul lor sã le tragã vreodatãsemnalul de alarmã al simþuluiridicolului. Dar când nu testrãduieºti sã-þi formezi gusturile,e firesc sã transferi ºansa de aalege unor „creatori” care, la rândullor, n-au nici ei gust, pentru cã suntcapabili sã-l negocieze. Deci leeste uºor sã satisfacã mulþimilecãrora le aparþin de drept.

Portocale mecanice

Un desperado ca AnthonyBurgess, în Portocala mecanicã,avea în vedere perversitateadistrugerii gustului. Alex e unadolescent plin de cruzime, ires-ponsabil “and all that cow”, cumar completa el însuºi. Dar înmomentul când este transformatîn om nou, epurat de violenþã prinsupraexpunere vizualã la violenþã,luându-i-se ºi posibilitatea de a sepurifica prin muzica adevãratã, nedãm seama cã mobilul este cutotul altul. Doctorul care conduceexperimentul recunoaºte cã habarn-are de muzicã, însã se foloseºtede pasiunea nobilã a pacientuluipentru a-l reduce la stadiul deindivid incapabil de trãiri puternice.Chiar ºi Alex þipã cã e un pãcat sãsuprapui simfoniile lui Beethovenpeste filmele cu ororile din rãzboiale naziºtilor sau ale japonezilor.Scopul ministrului de interne(„minister of the inferior”) este sãobþinã portocale mecanice, adicãcetãþeni probi, funcþionari ire-proºabili, fãrã apetit spiritual. Omarmeladã umanoidã incapabilãsã gândeascã pentru ea însãºi,

„Poporul e o femeie caren-aºteaptã decât sã fie siluitã”(Radu Aldulescu, Istoria eroilorunui þinut de rãcoare ºi verdeaþã)

35

robotizatã ºi în cele din urmã,complet neinteresantã. Superfluã...

În revista Diagonale am datpeste un interviu luat de RaduVoinescu Ioanei Georgescu-Rãileanu, cineastã româncãstabilitã în Franþa. Participantã maimult în calitate de spectatoare, darºi de cameramanã la miºcãrilestudenþeºti din 1968, este ºi ea, înfelul ei detaºat-mandarin, osoixante-huitarde, o baba-cool.Opinia ei este cã „’68 a fost o marePAUZÔ. Dar o pauzã binevenitã,o negare a rutinei gen vând-forþã-de-muncã-contra-salariu, pentruca eu sã supravieþuiesc, iarpatronul sã obþinã plus-valoare.

Când vieþuirea devine su-pravieþuire, atunci nu mai are rostsã discutãm despre rafinareagusturilor. Iar fãrã gust nu obþinemdecât lucruri urâte, un contextneasortat, indiferent cã ne referimla conversaþie, arhitecturã saula orice altceva. Bineînþeles,supravieþuirea nu îi este rezervatãdoar omului ajuns la sapã de lemn.Sunt ºi din aceia care se folosescde o sapã din lemn de esenþãscumpã ºi cãrora tot sãraci li separe cã sunt. Pentru cã s-a pierdutsimþul mãsurii, ceea ce iar duce lalipsa de gust. Focalizarea pe funcþiiºi averi nu lasã timp pentrucultivarea gustului. ªi atunci seapeleazã la profesionistul gustului,stilistul. Poate însã acesta sã nuia în seamã preferinþele clienþilorsãi neºlefuiþi? Nu! Deci, implicit,stilistul nu este un om cu gust, ciunul care negociazã gustul, care îlperverteºte.

Intelectualii rataþi

Blaise Pascal, în Provinciale, ascris depeºã dupã depeºã contraiezuiþilor ce puneau pe picioareContrareforma. O idee a acestoraera „graþia actualã” – conformcãreia acela care comite ogreºealã, fãrã sã aibã conºtiinþagreºelii, nu pãcãtuieºte. Prinextrapolare, aceeaºi este situaþiaîn domeniul gustului: cine nu poateidentifica kitschul, prostul-gust,nu este responsabil pentrupromovarea lui. Or, Pascalrepudiazã o asemenea teoriecomodã în numele specificuluiumanitãþii. Adicã în numele

efortului de a înþelege, de adezvolta personalitatea. Ceea cenu se poate înfãptui decât princurajul de a lua pauzã de la rutinã,de la carierism, birocraþie ºidistracþie mecanizatã.

Masele sunt prinse într-oecuaþie simplistã, fãrã nicionecunoscutã. Meserii rutiniere, încare proliferarea sistemuluibirocratic creeazã senzaþia decomplexitate intelectualã, com-pensate prin defulãri haotice ºi,paradoxal, robotizate. Cei cuprofesii intelectuale se înghesuieîn ecuaþii de gradul doi, în caremiza este hiperspecializarea.Când Toma d’Aquino avertiza cãse teme de omul unei singurecãrþi (Timeo hominem unius libri),avea în vedere fanatismul,îngustimea, infatuarea lipsitã decuriozitate. La fel, specialistul,tehnocratul nu are cum sã fie unom de gust. El este un intelectualratat pentru cã face abstracþie dediversitate. Lumea noastrã adevenit una a specialiºtilor, un soide funcþionari superiori, mai binesau mai prost plãtiþi. Homorenascentistus a eºuat în homotechnicus, cel care stãpâneºtefoarte bine o techné, îºi dezvoltã

o abilitate, dar nu se cultivã pe elînsuºi ca întreg.

Încã odatã folclorul, depozitulînþelepciunii populare, sedovedeºte pragmatic ºi atât.Proverbul „cine aleargã dupã maimulþi iepuri nu prinde nici unul” nudemonstreazã decât adevãrulgeneral valabil cã cine seautolimiteazã o duce mai bine. Decâte ori aud remarca nu e pe gustulmeu! la oameni de artã. Ceea cear suna inteligent dacã ºi-ar ºiputea explicita gusturile. Numai cãpuþini sunt aceia capabili sã-ºimotiveze alegerile. ªi, din pãcate,printre aleºi nu sunt foarte desartiºtii, care seamãnã uneori cuniºte mecanisme de creaþie. E multmai interesant sã le cunoºti opera,decât pe ei înºiºi. Numai cã – vestebunã – între timp s-a descoperitMULTIversul. Compus din maimulte universuri. O infinitate degalaxii în expansiune. Deci vremeaUNIversului a trecut. E timpul sãne relaxãm, sã ne ºlefuim gusturile,dar sã le ºi lãrgim, ca sã nu sfârºimca niºte snobi ridicoli. Altminteri,artiºtii verificã zisa lui Tacit dinAgricola: Ubi solitudinem faciuntpacem appellant („Unde seamãnãpustiul, spun cã aduc pacea”).

LIB

ER

UL

AR

BIT

RU

36

Importanþa cãrþii Du paradisperdu à l’antiutopie aux XVIe –XVIIIe siècles (Paris, Ed.Classiques Garnier, 2010, 416 p.)scrisã de Corin Braga rãmâne, încontinuare, insuficient observatã înmediile savante româneºti, deºiprin aceastã nouã monografieautorul abordeazã într-un modradical diferit faþã de predecesori– de la Romul Munteanu la AdrianMarino ºi Pompiliu Teodor –materialul cãruia i se aplicã.Decupând problematica para-disului pierdut, comparatistulclujean nu este un miltonianmioritic, cum ar putea credecineva, dupã cum nici un pios plinde fervoare, cãutând pretutindeniRaiul de pe poziþiile credinþeiînzestrate cu armãturã doctã, cumpare sã sugereze titlul. Pe Bragaîl intereseazã, mereu, imaginaruleuropean ºi temele sale, de-cupând, de astã datã, din sferareprezentãrilor intelectuale aletemei paradisiace expresiile eirevelatoare din lumea Europeiclasice (cum îi spunea PierreChaunu) ºi a iluminismului.

Este însã de precizat cã încartea menþionatã, cezura caredesparte în mod tradiþional celedouã etape cultural-istorice nu facenici obiectul vreunei abordãriexprese, nici al unei delimitãrispeciale. Câtã vreme proiectulformulat este acela de a urmãripas cu pas, prin intermediulcazuisticii literare, procesuldegradãrii treptate a proiecþieiculturale a Raiului, prin utopie,pânã la pragul negaþionist alantiutopiei, ceea ce rezultã este unsoi de Bildungsroman savant aldeclasã-rii unei proiecþii colectivedurabile. Procesul merge mânã înmânã cu triumful raþionalitãþii, cu„dezvrã-jirea lumii”, cu pierdereailuziilor ºi accentuarea luciditãþiiprag-matice... Ceva se pierde ºiceva se câºtigã.

Problema este dacã, petre-cându-se toate acestea, antiutopiaînlocuieºte în modernitate polularhetipal al Raiului, dacã acestadin urmã ajunge sã fie declaratdefinitiv drept imposibil ºi,eventual, chiar indezirabil. Arãspunde la o asemenea întrebareînseamnã sã decizi dacã socie-tatea proiectatã de comuniºti, unde

Modernitateaîntre

paradis ºiutopie

Ovidiu Pecican

fiecãruia i-ar reveni bunuri dupãnevoi, ºi nu dupã posibilitãþile –limitate – ale societãþii de a-isatisface necesitãþile, este outopie, o contrautopie sau, pur ºisimplu, un echivalent al Raiuluiterestru. Numai în aparenþãchestiunea se înfãþiºeazã ca fiinduna de purã categorisire. ªi doarla o privire superficialã nu are eade a face cu demersul lui CorinBraga, care se opreºte la secolulal XVIII-lea, în vreme cecomunismul s-a afirmat virulentmai ales în secolul al XX-lea.Istoria ideilor ºi a reprezentãrilor nudecurge în parametrii cronologieipunctuale, evenimenþiale, ci seîntinde în durata lungã a treceriitimpului, dupã cum observaFernand Braudel. Iar faptul cãistoricii „canonici” nu se grãbescsã se desprindã din chingileinstrumentarului ºi problemati-zãrilor tradiþionale, mai curândpozitiviste, speriate de nou, nu esteun motiv de abandon al tentativelorreluate, iar ºi iar, de punere atrecutului în paginã.

Dar Corin Braga face ºi altceva:el produce dovada cã istoriatextelor – pe care o numim, cu untermen nepotrivit prin laxitate,„istorie literarã” – poate furnizamãrturii de primã mânã înînþelegerea transformãrilor sur-

venite în gândirea unor întregisocietãþi ºi epoci. Interogându-le,el accede la sesizarea unuia dintretronsoanele pe care transformareagândirii europene, odatã cumodernizarea, se reconstruieºte.„Odatã cu modernitatea”? Dardacã modernitatea înseamnã, defapt, tocmai aceastã descindere pepãmânt ºi deschidere atentã aochilor, lãsând deoparte proiecþiileexalta(n)te, fãrã suficient suport?Într-o astfel de lecturã, fãcutãposibilã de noul volum al lui CorinBraga, modernitatea nu mai esteun rãstimp istoric sau un mãnunchide trãsãturi stilistice desprinse dinevoluþia societãþii ºi a culturii, ci unmod al dispunerii omului în lumeprin intermediul proiectãriiacesteia.

În lumina acestei posibilitãþi dea înþelege propunerea autorului,obþinem o cheie de lecturã araportãrilor la timpul istoric, lacondiþia umanã ºi desigur laconceperea visului de izbãvire ºiperfecþiune umanã. Cãci în nouagrilã devine firesc ca unii dintreoameni sã rãmânã în interiorulvechii paradigme, a proiecþiilormitic-paradisiace, în timp ce alþii sãadere, instinctiv ºi reflexiv, la ceade a doua, pe care am numit-omodernã. Achiziþia este preþioasã,fiindcã îngãduie înþelegerea maiadecvatã a unei societãþi cum este,de pildã, cea româneascã, undediscrepanþele dintre modul urbanºi cel rural de existenþã este maivizibilã ºi încã efectivã, ºi unde, lafel, fãrã a fi neapãrat în strictã ºidirectã conexiune cu prima,coabitarea mentalitãþii conexate laarhetipal ºi sacru cu cealaltã,„dezvrãjitã”, lucidã ºi mai amarã,se perpetueazã, fãcând dificilãcalificarea societãþii ca întreg dreptpremodernã sau modernã. Faliilesunt, într-un astfel de caz, nu înprimul rând sociale ori economice,ocupaþionale ori de dispunere într-una din cele douã ambianþe deviaþã, ci mai ales imaginare, degândire ºi reprezentare a proprieicondiþii umane.

De fapt, povestea relatatã deCorin Braga aratã – în cuvintelelui – astfel: „Atacul creºtin contrautopiei viza în primul rând ereziaadamicã ºi pelagianã, dupã careomul este capabil, utilizându-ºi

37

inteligenþa ºi abilitãþile, sã ofere oalternativã la achiziþia lui IsusCristos ºi a Bisericii. Ideea cãCetatea omului poate suplinigrãdina ºi regatul divin erau, înochii gânditorilor creºtini din sec.al XVI-lea ºi al XVII-lea, oimpietate ºi o blasfemie. În acestcontext, s-a putut vedeamentalitatea ortodoxã, pioasã,fideistã sau pur ºi simplupesimistã obligându-i pe mai mulþiutopiºti sã îºi închidã sau sã îºidistrugã paradisul lor de pe

pãmânt. [...] Mesajul pe care îlimpune ideologia creºtinã gândiriiutopice este clar: construirea uneiutopii sau dorinþa de a accede launa atrage damnarea! Cenzura ºiautocenzura religioasã placheazãficþiunile utopice pe scenariulcãderii biblice” (p. 363, 372)

Cartea despre trecerea De laParadisul pierdut la antiutopie însecolele al XVI-lea – al XVIII-leaapare astfel surprinzãtor de înruditãîn spirit cu tentativele lui GeorgeOrwell de a înþelege ºi combate

utopia coministã în romanul Fermaanimalelor sau pe cea antiindi-vidualistã, totalitarã, a controluluipermanent ºi a spãlãrii creierului din1984, calificatã, aceasta din urmã,numai dintr-o eroare de parcurs,drept (numai) anticomunistã.Publicarea grabnicã a cãrþii în limbaromânã va stimula, cred, dez-baterea referitoare la sensurile ºisemnificaþiile unei astfel deexplorãri, înfãþiºând modernitãþii (fieea ºi târzie) o oglindã lipsitã deconcesii.

RE

GE

LE F

LUT

UR

E

38

Era suplu, frenetic, bântuit deidee, robit puterii expresive acuvântului.

Era exigent ºi deopotrivãînþelegãtor, pãrea inflexibil darpurta în adâncul fiinþei lui o imensãîncãrcãturã de înþelegere ºiomenie. Era uneori arþãgos ºiintratabil pentru a-ºi ascunde rãnileºi infinita tandreþe cu care se uitala oameni ºi la spectacolul lumii.

Era bolnav de prietenie, într-oepocã în care oamenii par a refuzatot mai ades acest dar suprem alzeilor, de adevãr ºi, mai ales delumea de dincolo de cortinã, delumea dramaturgilor, a actorilor, aregizorilor ºi scenografilor, cu uncuvânt, de lumea teatrului.

Fãptura lui de muntean uscatºi aþos, pe care ºi-a pãstrat-o dinvremea tinereþilor noastreuniversitare ºi echinoxiste pânã-namurgul maturitãþii, traducea nunumai natura neliniºtitã a trupului,ci ºi, ºi mai ales, frenezia interioarãa unui spirit bântuit de idee ºi debãnuiala unei acute lipse de timppentru împlinirea unei opere ºi aunui proiect ce a înzestrat culturaromânã cu o lucraremonumentalã: Istoria literaturiiromâne – Dramaturgia. Pe care n-ar fi putut-o realiza dacã n-ar fiadãugat sprintenelii omului dedincolo de munþi, puterea demuncã, rigoarea ºi rãbdareaardeleanului care devenise pentruo lungã perioadã de timp. O lucrareexemplarã, care umple o lacunãlãsatã în urmã de toate Istoriileliterarurii române, de la paradig-maticul George Cãlinescu pânãepigonii acestuia. O lucrareexemplarã prin înþelegerea exactãºi practicarea virtuþilor unei adevã-rate istorii literare: exhaustivitate,acribie, absenþa oricãrui parti-pris,spirit critic golit de orice ranchiunã,frumuseþea discursului. Istoria... luiMircea Ghiþulescu - care definitivaîn 2008 proiectul început în 1984cu incitanta O panoramã aliteraturii dramatice românecontemporane, devenitã în 2000admirabila Istoria literaturiidramatice române contemporane– acoperã totalitatea operelordramatice scrise în româneºte

într-o prezentare în care discursulcritic impune nu doar prinacurateþea judecãþilor, ci ºi prinexpresivitate.

Iar de aceastã expresivitateexcelentul romancier care esteMircea Ghiþulescu, finul observatoral naturii umane manifestate încontextul constrângerilor istoricedescrisã în tribulaþiile personajelordin Omul de nisip, Oglinda luiNarcis ori Wiener Walzer, cu

scriiturã lui artistã, nu e delocstrãin.

Insã lumea de care a fostbântuit Mircea Ghiþulescu, lumeade care a fost cu adevãrat bolnava fost lumea teatrului. Nu doar aoperei dramatice, a textului fãrã decare teatrul, de la tragicii greci ºipânã astãzi, n-ar putea exista, ciºi a celor care creazã spectacolul:actorul, regizorul, scenograful,maestrul de lumini.

A slujit teatrul românesc dinpostura de cronicar, director deteatru, director general al teatrelordin România, creator ºi director derevistã ºi de festivaluri teatrale.

Decenii la rând s-a bãtut pentrudramaturgia naþionalã. Decenii larând a apãrat spectacolul de teatruîmpotriva vicisitudinilor istoriei.Decenii la rând a luat pulsulspectacolelor jucate pe scenelenoastre, a fost prezent la sute ºisute de reprezentaþii, despre carea dat seamã. Cu onestitate, cuseverã iubire pentru truda celorcare puneau dinaintea publiculuifascinanta oglindã a vieþii ºi a morþiiînchipuite în realitatea lor absolutã.Cu indubitabilã pricepere în lecturaactului teatral. Decenii la rând afost, alãturi de Valentin Silvestru,nu numai cel mai înzestrat darpoate cel mai credibil critic deteatru.

ªi-a dorit ºi putea sã fiecronicarul total al universuluiscenic. Aºa se face cã a publicato altã carte exemplarã dedicatãactorilor: Cartea cu artiºti. Teatrulromânesc contemporan ºi ºtiu cãîn zilele ºi nopþile sale de trudã,cãci era un insomniac incurabil,pregãtea o la fel de monumentalãIstorie a spectacolului de teatruromânesc.

Din pãcate dinaintea lui MirceaGhiþulescu, indefectibilul meuprieten, timpul a tras prea devremecortina. În luminile rampei a rãmaspentru totdeauna aceastã lucrare,aceastã operã monumentalã. Însãde dincolo de cortinã, sunt sigur,Mircea continuã sã priveascãatent, amuzat ºi complice,spectacolul (încã) strãlucitor alteatrului românesc.

REGELE VAGABOND

Dincolode

cortinã

Horia Bãdescu

In memoriamMircea Ghiþulescu

39

Încerc acum în luna septembriea anului 2010 sã încropesc cîtevarînduri despre Ioþa. E ca ºi cînd aºîncerca sã scriu pe nerãsuflate saudintr-o singurã rãsuflare...

Fãrã sã-mi fi închipuit desprenoi cã am fi nemuritori nu mi-amimaginat niciodatã cã voi puteascrie despre Ioþa (Ioan RadinPeianov) la timpul trecut... Nu mi-am închipuit aceasta cu toate cãdeja, aºa cum ºtiþi, au plecat dintrenoi colegii Marcel ConstantinRuncanu, Marian Papahagi,Nicolae Diaconu, Vasile Sav, astaca sã-i pomenesc doar pe cei dinimediata noastrã apropiere(ascendentã)... Vestea rea, ºtireade cele mai multe ori vine sau seinsinueazã pe neaºteptate, înmomente deloc potrivite (la urmaurmelor care ar fi momentelepotrivite pentru aºa ceva ? Existãastfel de momente ? Nu. Sigur nuexistã. Recunosc, pretenþia meaeste absurdã.). ªi cînd se întîmplã,impactul îþi paralizeazã simþurile.Îþi vine atunci sã strigi (destinului):„Stai o clipã, lasã-mã puþin în pace,mãcar sã-mi adun puþin gîndurilecare-mi sînt plecate de acasã pedealuri ca ºi oile turmei... Lasã-mão clipã sã mã adun ºi apoi revino,cã tot nu te pot opri, dar aºteaptã-mã, mãcar, sã pot întîmpinacumplita veste aºa cum secuvine...!” Dar aºa ceva nu sepoate întîmpla decît în proprianoastrã minte...

Despre moartea lui Ioþa m-aanunþat soþia lui, Rodica, a douasau a treia zi. Zile dupã aceea numã mai gîndeam decît, obsedant,la timpul pe care l-am petrecutîmpreunã. Hoinãrind prin Clujulstudenþiei, traversînd strada,conversînd neatenþi la trafic, Ioþam-a întrebat odatã: „Oare, de ce,totdeauna, în faþa unui pericol(iminent), ca ºi acuma cîndtraversãm, þii sã atragi atenþiainterlocutorului evocîndu-i (nustrigîndu-i) numele ? Ca ºi cumastfel l-ai aduce înapoi, lamomentul de dinainte... Dac-aiavea atîta forþã...” Exact ca lamasa de montaj, cînd se înlãturãsecvenþele nereuºite ale filmului.Nimeni nu va mai ºti niciodatãdespre existenþa lor. Ce simplu arfi dacã aº striga acum (adicã azi),Ioþa ! Ioþa ! ªi el mi s-ar alãtura de

oriunde s-ar afla (ca ºi cum nimicnu s-ar fi întîmplat...). Prin faþã mise derulau, mai departe, imaginisau fraze spuse de noi aºa cumnumai memoria stimulatã de onenorocire neaºteptatã le poatedeclanºa... Mã întorsesem, astfelstîrnit, la sfîrºitul anilor ºaizeci. Aufost vreo trei ani ºi ceva, unii dintrecei mai frumoºi ani, în timpulfacultãþii pe care i-am evocat încîteva ocazii. Vreo trei ani în caream început sã ne formãmcristalizîndu-ne opþiunile pentruviitorul nostru literar. Vreo trei ani,studenþi la Filologia clujeanã, încare am apucat sã ne citim unulaltuia puþinul cît scriseserãm, aniîn care am citit în cenacluri, în caream debutat, în care ne-am deprinscu munca (informare, lecturã,scris, transcris, redacþie, plimbãriprin librãrii, cãutãri la chioºcuri depresã etc.). Nici nu mai ºtiu cumne-am descoperit unul pe altul, cãscriem. Cu umorul sãu ghicit,sesizat (uºor dacã-l cunoºteai,sau, deloc, imposibil de întrevãzutdacã nu nu-l ºtiai...) îndãrãtulseriozitãþii, m-a întrebat, puþinîncruntat, scurt: „Comiþi ?” Da, i-

am rãspuns, de fapt nu prea potspune cã o fac, din moment ce nue o „activitate permanentã”...!„Cum sã fie permanentã, bãtrîne,n-are cum sã fie, scrii doar atuncicînd „te pãleºte”...! Asta era ºi oîncurajare. Am rîs amîndoi. Atunciam ºtiut, am fost sigur cã vomdeveni prieteni... Buni prieteni.Folosesc pluralul nu pentru a neevoca pe noi doi ci pentru cã mãrefer la „echipa” noastrã echi-noxistã, promoþia 1967-1972(adicã Ioþa, pasager trei ani prin-tre noi, ªtefan Damian, Vasile Sav,Ion Marcoº ºi subsemnatul...).Plecarea cam brutalã a lui Ioþa (laTîrgu Mureº în redacþia revisteiVatra), încheierea unei etape s-asãvîrºit destul de brusc. Primelesale poveºti (destãinuite nouã,adicã noilor sãi prieteni) au fostdespre armatã. Cu asta nedepãºise... Fiind mai mare decîtnoi cu patru ani, ne fãceam cã nuobservãm amãnuntul acesta...Ascultam tãcuþi. A fost luat de lafacultate, în 1968, prinzînd ºimomentul august al aceluiaºi ancînd a fost invadatã Cehoslovacia.O amintire aproape cît un rãzboi.Noi care nu fãcuserãm încãarmata îl ascultam cu emoþie darºi cu invidie. Treptat, prietenianoastrã avansînd, cunoscîndu-nemai bine, culoarea poveºtii piereaschimbîndu-se într-o gravurã cuºanþuri adînci. Ca un monument,poate chiar funerar... De la bãrbãþiavitejeascã, rãzboinicã a lui ErnstJünger la pacifismul (defetist) al luiErich-Maria Remarque. Nici nu s-ar putea scrie sau vorbi altfeldespre un rãzboi (chiar despre unrãzboi care, din fericire n-a avutloc). Ne-a destãinuit impresiile saledespre primul an de facultate fãcutla Timiºoara, experienþele sale(încã nereuºite) prin redacþii. Prinintermediul sãu am cunoscutlumea literarã timiºoreanã, fiepersonal (cînd era cazul, atuncicînd primea vizite), fie prin relatãrilesale. Apoi toþi cinci (repet: el, IoþaPeianov, ªtefan Damian, VasileSav, Ion Marcoº ºi cu mine)împreunã ne-am continuat, foartesolidari, lupta pentru „cucerirea”redacþiilor, primii noºtri paºi (dedata aceasta adevãraþi) în lumeascrisului. Nu voi repeta (aici) ceeace am scris cu alte ocazii. Dar n-a

Lacrimi,visãri,

amintiri

In memoriamIoan Radin-Peianov

40

durat prea mult... A trebuit sã vinãdespãrþirea. Spre amintire ne-amfãcut sau, mai bine spus, ne-amschimbat cîte un dar. Eu am primitde la el o minunatã ediþie MarcChagall, cu foarte bunereproduceri... Chagall este o lume,de fapt, nu o altã lume, ci o lumedin care facem ºi noi parte,desenul lui figurativ, foarte clar,culorile sale invitã la cunoaºtere ºivizitare dar ºi la reverie. O lumepopulatã de (evrei) bãtrîni cu bãrbiuriaºe, istoriile micilor aºezãri(numite) stetl din Rusia de vest,descrise, printre altele, ºi în prozalui Shalom Alehem. Despre Rusia,despre Polonia, despre Iugoslaviapovesteam adesea. Ioþa mãinforma despre miturile lumii slave.Iugoslavia (ºi în special titoismul)era un capitol aparte al con-versaþiilor noastre. Prin intermediulacestora explica momente saumotive din cele citite, auzite,vãzute. Cadoul, ca ºi toateamintirile noastre (comune) le-amluat ºi ca pe un simbol. Eramprieteni foarte buni, prieteniaînseamnã, de cele mai multe ori,ranguri egale, poziþii la acelaºinivel... Aºadar nu era transmiterea(luminii) pe care o fãcea maestrulucenicului sãu. Mai degrabã eramãsura, garanþia prietenieinoastre. Þineam împreunã luminaasupra noastrã fiindcã n-aveamcui s-o dãm mai departe. Sau,poate, ea ne lumina deopotrivã...El mi-a facilitat intrarea în lumeaslavã (pe care o iubea mai multdecît orice) ºi prin mulþimea defilme pe care le vãzuserãmîmpreunã (multe dintre acesteafiind ruseºti – sovietice –,cehoslovace, iugoslave, polonezeetc.), mai mult mi-a creat ºi oanumitã predilecþie pentru acesteape care nu pot s-o neg. Cam totaºa a fost ºi cu lecturile noastresau cu prezenþa la concertelesimfonice. Mai corect: toatedemersurile noastre culturale sesubsumau scrisului, „creaþiei”noastre, erau fapte com-plementare acestui scop. Uncercetãtor (literar) le-ar puteadescoperi lesne. Vrînd-nevrîndfãceam ºi filologie comparatã (cãcin-aº putea-o numi gramaticã), Ioþaîmi atrãgea atenþia atenþia cînd otraducere era incompletã sau

greºitã. Rusa ºi sîrba îl ajutau sãpoatã face astfel de consideraþii...La rîndul meu îl întrebam atuncicînd „descopeream” un cuvînt (deexemplu polonez), asemãnãtor cucel rusesc, cum „sunã” pe sîrbeº-te? Lumea evreiascã a lui Chagallse desfãºura pe un fundal clarrusesc. Era o explicaþie dar ºi olegãturã. Explicaþiile ºi legãturilele-am aprofundat ºi cu „ajutorul” pecare mi l-a dat prietenia noastrã.Rãsfoirea albumului însemna,vrînd-nevrînd, ºi o întîlnire cu Ioþa(cel de dinaintea plecãrii din Cluj).Plecarea lui într-o redacþie îltransformaserã într-un erounãzdrãvan, îl fãcuserã superiornouã care rãmîneam, în conti-nuare, niºte studenþi supuºi unorrigori ce ni se pãreau infantile... Maiales cã apucase sã-mi po-vesteascã cum a fost primit înredacþie, cum s-a acomodat, cumi se deruleazã viaþa de zi cu zi.

Semnele, mai corect în-semnele, prieteniei noastre aurãmas. Aºa zic eu pentru cã lesimþeam... Au rãmas persistînd,deºi corespondenþa noastrã eraaproape zero, în schimb în rarelemomente cînd ne revedeamreînnodam prietenia întreruptã. Olipeam exact de unde s-a frîntcîndva ºi mergeam mai departe...Gîndind pentru o evocare a prie-teniei noastre solicitatã cîndvade Vatra, am citat din Carteaproverbelor ceea ce am simþit cãse potrivea cel mai binesentimentului nostru. (Ca sã fieclar, reproduc: „Prietenul adevãratiubeºte oricînd ºi în nenorocireajunge ca un frate !” 17.17Proverbe). Iatã o a doua trimiterela evrei... Timpul a trecut în fugãpe lîngã noi, întîlnirile au devenitºi mai rare, semnele de viaþã ce nile trimeteam se concretizau doarprin schimburile propriilor noastrecãrþi cu autografe. Aventuriletînãrului Serafim, Dacia 1976, ocarte de proze (în marea lormajoritate scurte sau foartescurte), descriind o lume (camurîtã), lumea noastrã cotidianã(meschinã dar „socialistã”), lumeaepocii „omului nou”, lumea în carevieþuiam. O carte originalã în careinspiraþia venea (ca la scriitorii dinepoca sovieticã-comunistã) dincele mai apropiate „realitãþi”. Sau

în Schiþã de portret, CarteaRomâneascã, 1988 (deci dupã 12ani), mergînd, continuînd sãmeargã pe acelaºi drum, oferindu-ne acum douã nuvele (deci rã-mãsese tributar tot genului scurt)din acelaºi univers. Mai mult decîtîn precedentele proze scurte (celeaparþinînd Aventurilor tînãruluiSerafim), acestea prin lungimealor, prin acþiune sau prin dialoguri,imaginea devenea mai clarã, celetrei dimensiuni ale volumuluicreîndu-ne mai multã precizie.Fãrã îndoialã ºi traducerilepublicate i-au ajutat sã-ºi cizelezestilul. De aceea el a tradus (dinrusã) pe Daniil Harms (Unspectacol ratat, Junimea, 1982) iardin sîrbã Milislav Saviæ, IvanCvetanoviæ, Ljubiša Djidiæ,Radomir Andriæ, Danilo Kiš, JovanStreija Popoviæ, Miloš Crnjanski. Atradus, de asemenea din românãîn sîrbã. Ne-am regãsit vorbind,din pãcate, foarte rar la telefon –n-aº putea sã vã spun de ce n-ofãceam ºi în scris – fãcînd planurifoarte vagi. Puþine scrisori ne-aurãmas, de obicei însoþind vreocarte, vreo revistã sau diferitetãieturi din ziare se rezumau camla aceleaºi cuvinte telegrafice: „Îþitrimit alãturat ce mi-ai cerut.Salutãri...” Dupã plecarea lui dinCluj nu pot estima de cîte ori ne-am mai întîlnit. Sã zic de cinci saude ºase ori, cel mult de zece ori,dintre care douã au fost cu ocaziacomemorãrii Echinox-ului. El m-avizitat acasã de nenumãrate ori (învremea studenþiei dar ºi de cîtevaori dupã...). Eu n-am avut ocaziadecît în 1975 sã-l vizitez „acasã”la el, la Timiºoara, în cartierulFreidorf, pe strada Andreescu.Timpul, voinþa destinului, a brodit-o iarãºi. Primind vestea dispariþieisale, la început de septembrie,tocmai citeam o carte (evreiascã)ajungînd (ce coincidenþã) la opoveste despre doi prieteni. Doiprieteni crescuþi împreunã ca ºifraþii care ulterior s-au despãrþit,fiecare apucînd-o pe altã cale.Veºtile concretizate prin schimburide scrisori s-au rãrit... Ocazia afãcut ca unul dintre ei ajungînd laananghie sã fie ajutat substanþialde celãlalt care aflase despreaceasta în mod miraculos (cepotrivire nemaipomenitã cu

41

proverbul ales de mine din VechiulTestament !), iar apoi o vremeiarãºi n-au mai auzit unul desprealtul... În sfîrºit la moartea nefericitãºi pãcãtoasã a unuia dintre eicelãlat intervine la Marele Creatorspre a-i mai da un prilej de viaþãpãmînteascã (printr-un fel dereîncarnare) celui plecat, prilej princare acesta sã-ºi poatã corectagreºelile. Momentul cu adevãratculminant al acestei povestirihasidice era tocmai aceastãintervenþie a prietenului (frate)pentru celãlalt... Asta însemnaprietenia... Pentru a satisfacecurioziteatea celui interesat, m-amreferit la cartea lui Meyer Levinintitulatã Baal Shem Tov. Povestirihasidice despre minunile lui RabbiIsrael.

Oare prietenia înseamnã ºiasemãnare sau complemen-taritate? Probabil ambele posibi-litãþi sînt valabile. Asemãnãtoareau fost traiectoriile noastreprofesionale, studenþi la filologieambii am început în redacþiarevistei Echinox, apoi fiecare la cîteo redacþie, Ioþa la revista Vatra, eula editura Dacia. În copilãrieamîndoi am primit, chiar la apariþie,în dar de la pãrinþi Dicþionarul limbiiromâne moderne, dicþionarulnormã al limbii române, apãrut în1958. Fiind de vîrste diferite eu lasfîrºitul ºcolii primare, el în primeleclase ale ciclului doi, pentru fiecarea însemnat altceva: pentru Ioþa oregulã imuabilã, o carte la carereveneai mereu cãutînd întot-deauna folosirea corectã ºi exactãa cuvîntului (nepermiþînd nici ogreºealã) interlocutorilor... Pentrumine abia mai tîrziu, prin facul-tate, cînd am început sã scriu, uninstrument de verificare a„proprietãþii” unor cuvinte sauocazia gãsirii unor sinonime pentruevitarea unor repetiþii(supãrãtoare). Nu ne-amasemãnat niciodatã în ce priveaprogramul nostru de lucru ºi anumãrul de cafele bãute în cursulunei zile... Eu scriam în timpul zilei,la cele mai întîmplãtoare ore (dela ºase pînã la douãzeciºidouã),vorba lui Ioþa, atunci cînd mã„pãlea” (inspiraþia) ºi tot atuncirescriam, refãceam, finisam... El,în schimb, îºi consuma biniºor ziua(cu un program care putea fi uºor

sau greu, scurt sau lung) ºinoaptea (adãugînd alte cafele lacele bãute ziua) se apuca detreabã. Foarte eficient. În studen-þie uneori îºi bea singur cafeaua(cu mine care fumam) cu puþinînainte de ora zece seara. Apoi nedespãrþeam. ªtiam cã el va citi sauva scrie. Bînd cafele ºi fumînd.Chiar ºi hobby-urile noastre au fostdiferite, el s-a ocupat, cu mareosîrdie de pescuit (se poate vedeaºi în ce a scris), eu de fotografie.Asemãnãtor a fost ºi drumul nos-tru „postrevoluþionar”, amîndoitransformîndu-ne din oameni deredacþie în bibliotecari. Peste aniambii folosind, distraþi cuvîntulredacþie (neputîndu-ne debarasade el) pentru a denumi serviciulnostru. Spuneam, aºadar, po-vesteam interlocutorilor „în timpce mergeam spre redacþie, s-aîntîmplat...” Ne corectam, reluîndfraza: „în timp ce mergeam sprebibliotecã s-a întîmplat cutare lu-cru...” E o ruºine sã fii bibliotecar? Eo degradare? Nici el, nici eu n-amfost grozav de productivi, fiecaream scris cîteva cãrþi, fiind urmãriþide o permanentã reticenþã care neoprea sã considerãm lucrulterminat, amînîndu-ne, repetat,finalizarea lui, mereu. Mai deunãzipoliþiºtii clujeni au demonstratpentru salarii decente, protestîndpentru micºorarea penibilã aretribuþiei. Ca sã fie mai con-vingãtori au scris pe o pancartã cãsalariul lor a ajuns sã fie egal cucel al unui bibliotecar, care (trebuiasã se înþeleagã, prin complicitate)nu „face” nimic în timpul progra-mului, adicã al „lucrului”, deci unom care poate primi o sumã debatjocurã, riscînd, cîteodatã, rar, sãcadã de pe scara cu care se urcãla raft... Bibliotecar, prin urmare,este o meserie uºoa-rã, fãrã riscuriºi prost plãtitã... Dar, pe bunãdreptate. Ei, poliþiºtii, în schimb, auriscuri foarte mari (un lucru perfectadevãrat), iar bibliotecarii (cu carese aseamãnã, acum prin forþaîmprejurãrilor, în ce priveºteveniturile) n-au... Curatconstituþional cum ar fi zis GhiþãPristanda. Dacã ar fi trãit Ioþa i-aºfi trimis tãietura din ziar cu aceastãinformaþie ºi poate, poate l-ar firesuscitat pe Serafim... Sau poatear fi scris ceva cu totul ºi cu totul

nou... Dar destinul a fost mai rapiddecît noi. Am primit aºadar vestea,nu m-am împãcat nicicum cu rea-litatea ºi am dat iarãºi drumul oilor– gîndurilor mele sã fugã pedealuri... Revãd tabloul lui Chagall,Peste Vitebsk: o încruciºare dedrumuri (era în 1914), curtea din-dãrãtul unei case acoperitã de ungard, cîþiva copaci desfrunziþi,dincolo o bisericã îngrãditã deun gard mic, zidãrie ºi lemn, îndepãrtare cîteva case, înperspectivã, mici. Iarnã, zãpadã ºipeste toate acestea un evreubãtrîn, cu barbã ºi ºapcã cucozoroc, levitînd (într-o poziþieoblicã). În mîna dreaptã þine unbaston cu cîrjã, cu stînga îºi þineun sac ce-l poartã pe umãr. Poatecã-i moºul din spaimele copilãrieicare adunã copiii rãi... ªi aº maiadãuga versurile lui MilošCrnjanski (traduse chiar de Ioþa):

„În manta-mi lungã de satin cernit sub cer pribegesc.

ªi oriunde ajung cu ºoapta-mi stîrnesclacrimi, visãri, surîs chinuit.”

Iatã am reuºit sã scriu penerãsuflate, cîteva rînduri, preapuþine, dar le-am scris dintr-osingurã rãsuflare... Dar cred cã m-am putut face înþeles...

Adrian Grãnescu

ª

DON JUAN

42

Francis Jammes

Elegia a treia

E-un þinut cu rãcoare blândã pe maluri de ape.Potecile cu muºchi negru se pierd în întunericSpre crânguri albastre, pline cu umbre de dragoste.Cerul e prea jos pentru copaci aºa de înalþi.Aici, la prieteni, vin sã-mi plimb tristeþea,ºi, în plin soare, hoinãresc printre flori ºi mãliniºtesc.Când se tulburã pentru pãtimirea inimii mele,Nu-mi vin cuvinte-n gând sã-i potolesc.

Poate c-atunci când nu voi fi, un copil de treabãîºi va aminti c-a vãzut trecând pe aleeun tânãr, cu pãlãrie de soare, ce-ºi fumatacticos pipa, într-o dimineaþã de Varã.

Dar tu, nu mã vei mai vedea purtându-þiDespãrþirea în suflet,Tânjind dupã tine,c-o suferinþã cât pãdurea de mare…ªi nici n-ai înþelege cât de departe suntem.Nu-mi pare rãu dupã gura ta.ªi, totuºi, de ce sufãr atât?

Dacã tu ºtii, iubito, vino ºi spune-mi de ce.Spune-mi de ce încã sufãr?Se poate ca ºi arborii sã fie bolnavi?Vor muri ºi ei odatã cu mine?Va muri cerul? ªi tu vei muri? 1898

Rugãciune pentru a merge cu mãgariiîn Paradis

Când va fi sã merg la Tine, Bunule Dumnezeu, fãsã fie într-o zi când vei presãra peste lumepulberi de sãrbãtoare. Aº vrea, aºa cum fac ºi pe pãmânts-aleg drumul care-mi place spre Paradis,acolo unde în plinã zi strãlucesc stelele.Pentru drumul cel mare mi-aº lua ºi bastonul,Iar din mers, le-aº zice mãgarilor, prietenii mei:Sunt Francis Jammes ºi merg sigur în Paradis,Cãci n-are cum sã fie infern în împãrãþia lui Dumnezeu.Le-aº spune: Haideþi, blânzi prieteni ai cerului,Biete dobitoace atât de dragi mie, care, c-o bruscãmiºcare-a urechilor,alungaþi muºtele sâcâitoare, loviturile de ciomag ºi albinele…Fã sã fiu în mijlocul acestor animalepe care le-ndrãgesc nespus, pentru cã-ºi pleacã blând capulºi se opresc încruciºându-ºi picioarele c-o supuºenie ce te-ndeamnã la milã.

Voi veni urmat de mii de urechi, în fruntea celor ce-au purtat pe spinare desagi,de cei ce-au fost înhãmaþi la trãsurile saltimbancilor,la cãruþele ce carã pene ºi tinichele,de cei ce poartã-n spinare butoaie,de mãgãriþe umflate ca niºte burdufuri, pãºind cu pas poticnit,de cei cãrora li s-au bandajat picioarele,din cauza rãnilor infectate ce fac sã roiascã în jurmuºtele încãpãþânate.Doamne, fã sã vin cu mãgarii la tine.Fã, ca în pace, îngerii sã ne conducãspre râurile mãrginite de pomi în care tremurã cireºeleca pielea fetelor tinere, ºi, fã ca, aplecat asupra odihnei sufletelor,pe tãrâmul Tãu divin sã fiu asemenea mãgarilorce-ºi oglindesc umila ºi blânda lor sãrãcieîn apele limpezi ale iubirii eterne.

André Gide

***Nathanael, sã-þi vorbesc despre rodii?Se vindeau pentru câþiva bãnuþi în iarmaroaceledin Levantdirect de pe gardurile de stuf pe care se scuturaserã.Pe cele ce se rostogoleau în prafLe culegeau copiii goi puºcã.Mustul le era acriºor ca al zmeuriinecoapte.Floarea lor pãrea urzitã din cearã,De aceeaºi culoare cu fructul.

Comoarã pãzitã, faguri de miere,Abundenþã a savorii,Arhitecturã pentagonalã.Scoarþa se crapã; sâmburii cad;Sâmburi de sânge în cupe de-azur;Picãturi de aur, pe platouri de bronzsmãlþuit.

Cântã acum, Simiane, smochina,Pentru cã are iubiri tãinuite.

Cânt smochina,-mi rãspunde,Ale cãrei frumoase iubiri sunt ascunse.Inflorescenþa ei rãsucitãE-o odaie de tainã unde se celebreazã nunþi.Niciun parfum nu se dezvãluie celor de-afarã,Ca ºi cum nu s-ar evapora,Parfumurile devin doar savoare ºi suculenþã.Floare lipsitã de frumuseþe, dar fruct plin de delicii,Fruct ce nu-i decât o floare rãscoaptã.

Am cântat smochina,-mi rãspunde,Tu cântã acum toate florile.

(Nourritures terrestres)

Traducere: Corina ºi George Holobâcã

43

Timp de ºase ani fusese vedeta ªcheiului lafotbal. ªase ani frumoºi cu driblinguri halucinante ºigoluri imposibile, ºase ani plini ºi puºtiul de pe Variºteîºi meritase din plin porecla de Titanul din ªchei.

Îl chema Titu Constantin ºi se mutase cu ai lui înoraº pe când avea cinci ani. Taicã-su lucra la SteaguRoºu, îl recrutaserã de când pusese piciorul în urbe,iar maicã-sa, dupã doi ani de stat la oale, intrase laRulmentul ca secretarã. Dacã l-ai fi întrebat care eratreaba cu talentul lui, þi-ar fi îngânat ceva de vara lui’70, cum imediat dupã Campionatul din Mexic primisede la un unchi de-al sãu o minge de fotbal AdidasTelstar, albã cu negru, inscripþionatã minunat OfficialWorldCup Mexico 1970. Nici mãcar o dublã nu fãcusecu ea, o pãstrase la loc de cinste într-o vazã aurie,alãturi de-o pereche de Puma “King” din acelaºi an,aºezatã ca la magazin, în vitrina cu geamuri ondulate.Asta era explicaþia lui, pe care o dãdea numai la beþie,în timp ce fãcea duble cu pahare de þuicã prin localulFavorit. De fapt nici mãcar nu era o explicaþie, ci doaro istorioarã pe care o repeta încontinuu pânâ îþi fãceamintea sã nãscoceascã cele mai nãstruºnice idei.

În liceu îi plãcuse terbil de mult, mereu fuseseceva de fãcut, o minge care trebuia împinsã în vreopoartã sau niscaiva scoruri de reglat cu moldovenii.Plus cã la 3 nu exista chef fãrã Titu, beþie fãrã dublelelui ºi fatã care sã nu vrea sã asculte istorii întregi despreFlorea Dumitrache sau Dobrin. Aºa cã patru ani fusesemai tot timpul ocupat.

Pe Republicii pãºea ca pe gazon, iar fetele îicãdeau la picioare ca fundaºii. Culcase în patul luipatru ºefe de promoþie, douã profesoare de francezã,una de englezã ºi o bibliotecarã, iar restul, ei bine restulfuseserã doar oportunitãþi. Oportunitãþi cu sâni ºi craciºi funduri rotunde ca Telstarul din vitrinã.

Moldovencele rãmâneau totuºi preferatele lui, îiplãcea sã le punã la locul lor, în genunchi, iar el sãroteascã mingea pe arãtãtor în timp ce obrajii lorexecutau miºcãri complicate. Doar cu Pumele înpicioare ºi cu un fular SR la gât îºi închipuia cã oposedã pe însãºi Brigitte Bardot, tolãnitã pe gazonulTineretului. ªi-o dorea goalã, învelitã doar în steagulFranþei, nu pe fetiþa din “Et Dieu...Crea La Femme”, cipe Giuseppina, femeia din “Histoires Extraordinaires”,pe linia porþii, din stadionul de la ªprenghi.

IAR-ul îi mâncase cei mai buni ani din viaþã, i-ihalise ca pe-o gãletuºã cu scoici negre fãcute în vin,stropite cu mult usturoi ºi bine condimentate. Ani bunica o porþie de moules-frites servitã cu priveliºte spreGrand Place ºi o bere tare cu spumã de douã degete.

Plecã ochii în gãletuºã ca sã studieze mai atentcarnea moale, gãlbuie din cochilii. Alese una ºi îºiînfipse furculiþa în ea, nu reuºi sã o apuce bine aºa cãse ajutã cu arãtãtorul. O ridicã în dreptul ochilor, o maicercetã preþ de câteva secunde ºi o înfulecã repede.

Renunþã la furculiþã, o puse la loc, alãturi de cuþit, ºi îºisuflecã mânecile. Era cald, cum nu se aºteptase sã fie,atât de aproape de Marea Nordului. Împachetase numaicãmaºi cu mânecã lungã ºi pantaloni de velur, câtevasacouri, o geacã ºi douã cravate. Acum, pe cãlduraasta, se vedea nevoit sã îºi mai cumpere una, alta.Apucã sticla de bere, ºi-o lipi de buze ºi o bãu dintr-unfoc. Când îl vãzu pe ospãtar mai comandã una.

Undeva sub masã noile lui Pume, negre cu alb,bãteau în pavaj ritmul unei melodii auzite în dimineaþaaia. Când terminã de mâncat ºi le scoase uºor dinpicioare, le înfãºurã în foaia subþire ca de calc ºi lepuse înapoi în cutia cu feline mici, albe, desenatemigãlos pe toate pãrþile.

Între timp ospãtarul apãruse cu berea. Îi fãcusemn s-o lase aºa, sã n-o mai toarne în pahar. Aerulmirosea a cartofi prãjiti, a varã ºi a multã, multãVeronica. IAR-ul nu-i mirosise niciodatã a nimic.Acelaºi IAR care îi mâncase cei mai buni ani din viaþã,care îi halise ca pe-o gaufrã cu multã friºcã, cãpºuniºi topping de ciocolatã. Apucã cu degetele o bucatãde cãpºunã, o înmuie în friºcã ºi o înghiþi cu poftã. Înpiaþa mare, pe jos, stãteau tineri cu rucsaci in spate.Câteva blonde, cu picioare lungi, frumoase, arãtau cudegetul spre turnul cu drapeluri colorate. O luã la pasprintre grupuri ºi grupuri, savurând atent fiecaremuºcãturã din graufra sa.

Patru ani vãzuse numai cocul ei în faþa ochilor. Uriaº,blond, sfidãtor, dominându-i toate trãsãturile spatelui,tronând peste sarafanul ei albastru ºi peste cãmãºuþatransparentã cu manºete cartonate. Îl privea mereuameninþãtor, de deasupra gâtului ei subþire, radiind pestecaietele sale cu porci o luminã aproape solarã.

Pânã la sfârºitul clasei a unsprezecea, gâlmaaurie îl acaparase complet. Devenise o obsesie. Încele ºase ore pe care le petrecea la ºcoalã tot al treileagând care îi trecea prin cap se îndrepta înspre boþulgãlbui din faþa sa. ªi tot ce ar fi vrut sã facã, era sãîntindã mâna ºi sã scoatã clamele care îl þineaususpendat ºi-apoi toate buclele captive sã seprãvãleascã peste umerii ei, sã-i dãrâme penarul, sãse rostogoleascã pe bancã pânã în poalele lui, ºi-apoisã continue sã cadã ºi sã cadã ºi sã cadã... Sã seînvârtã ca mingile date de el, pe podeaua murdarâ.Sã iasã din clasã ºi sã facã înconjurul pãmântului,aºternând o cãrare galbenã ºi lucioasã ca în filmul cusperietoarea, omul de tinichea ºi leul. ªi-apoi ar fi jucatun tenis de picior, exact acolo, pe micuþul drum, într-un un careu desenat cu cretã roºie. Ar fi jucat un mecisuperb pe care l-ar fi câºtigat la avantaj, cuBeckenbauer sau Cruyff sau cu oricine ar fi fost dispussã joace. Mingea ar fi fost ºi ea, bineînþeles, aurie,impletitã, întocmai ca balonul de pe sigla Barcelonei.Plasa ºi stâlpii, blonzi la fel.

O chema Mirela, Mirela Strãvãlache, dar el îi

MemoMemoMemoMemoMemoriileriileriileriileriileunui cunui cunui cunui cunui caaaaascat – Rapunzelscat – Rapunzelscat – Rapunzelscat – Rapunzelscat – Rapunzel(

Tudor Ispas

DEB

UT

44

spunea Veronica sau Nica ºi ea era posesoareaminunatului coc blond care îi lumina lui zilele.

*Râdea de el ºi spunea cã ia totul prea în serios,

cã fusese doar un meci, nimic mai mult ºi cã Fofo ºiºleahta lui de nespãlaþi avuseserã o baftã teribilã. Darnimic nu pãrea sã-i schimbe starea de spirit. Nici mãcarzâmbetul ei de rezervã sau jocul cocului ei auriu, careîn ziua aceea avea un luciu cu totul deosebit. Seîmbufnase de-a binelea ºi mersul lui crãcãnat, defotbalist, cãpãtase o nuanþã de tristeþe. Pãºea greu,abia târându-se, în timp ce ea se fâþâia vesel dintr-oparte în alta, mutându-ºi mereu zâmbetul în colþuldinspre el.

I-ar fi povestit despre nuvela pe care tocmai oterminase cu o searã in urmã, cu bãtrânul care arãtaca la douãzeci de ani ºi nimeni nu îi ceda locul înautobuz, dar era mult prea tristã pentru dispoziþia lui.Intrarã la Unic ca sã mãnânce ultima îngheþatã de peanul ãla, exact aºa cum stabiliserã cu câteva oreînainte când merseserã împreunã spre ºcoalã.

Parfait-ul cu mult rom ºi stafide era servit în cupemici argintii, care reflectau atât de bine mâinile lor ºistrãlucirile linguriþelor gãurite. Veronica, cu gura plinãde îngheþatã decretã ziua aceea, ziua unui nou începutºi îºi arcui mustaþa cremoasã cât putu.

Se pornirã încet spre apartamentul ei, dar nuînainte ca ea sã cumpere o bucatã mare de parfaitambalatã frumos într-un staniol gros ca hârtia.

Simfonia a noua cânta pe fundal, în timp cemâinile delicate ale Veronicãi, spãrgeau matrioºceleca pe ouã. Fãcea faimoasa ei omletã din pãpuºi ruseºtipe care o comenta mereu într-o francezã fluentã, exactca un mare bucãtar în emisiunile de pe posturilestrãine. În faþa ei, lãþit pe fotoliu, Titu nu vroia sãzâmbeascã sub nici o formã. Primi pânã ºi mingeaalbã, mãzgalitã cu citate celebre, direct in cap, dar totfãrã nici un rãspuns. Privea într-un punct fix ºi segândea numai la Fofo ºi la cum trecuse pe lângã elde ºase ori. Îi dãduse mingea printre picioare ºi-apoirânjise ca un dement. Nu-ºi putea scoate din cap figuralui, toatã umilinþa pe care o îndurase.

Veronica îºi fãcea de lucru pe lângã bibliotecã ºizicea ceva de titanomahie, dar el nu ºtia ce însemnaasta ºi nici nu vroia sã afle. Se ridicã de pe scaun,salutã sec ºi ieºi din apartament.

*κi amintea perfect noaptea în care fugise

jumãtate de oraº numai ca sã o vadã, când îi bãtusecu pietricele în geam, trebuie sã fi fost opt jumate,cãci era 4 martie ºi ea îl întrebase uºor încruntatã:“Ce vrei cu mine Titu?”. Iar el îi rãspunse pierdut:“Vreau doar sã te privesc...” ºi rãmãsese cu guracãscatã, zgribulit, cu o uitãturã de parcã îºi luase cracide la jumãtate din RSR - un dobitoc care fugise tocmaidin Steagu doar ca sã o vadã.

κi amintea totul ca ºi cum ar fi fost ieri, noapteade 4 martie. La nouã fãrã un sfert urcase scãrile ºi îideschisese ea. ªi pe bune cã arãta ca o zâna încãmaºa ei albã ca neaua, un gât lung ºi transparent,purtând acelaºi nimb blond în jurul capului ºi a mâinilorºi a pulpelor, ºi toatã sclipirea, luminând casa scãrilorºi plãcuþa cu numele vecinului de vis-à-vis.

Îl strecurase în camera ei înaltã, printr-o uºã mare

cât o poartã de fotbal ºi îl abandonase acolo, în timpce ea îºi reluase poziþia din faþa oglinzii, meºterind cufarduri ºi creme ºi cu tot felul de tuburi care mai decare mai colorate. Iar el stãtea fãrã expresie, exactaºa cum îl lãsase, cu mâinile împreunate ca la loviturilelibere, aºteptând sã fie lovit în faþã de parfumul ei,pulverizat de pe faþa pãmântului de o dârã de iasomiecu esenþe de trandafir ºi poate un strop de violete.Douã puf-uri mai încolo îl izbi într-adevãr,inconfundabilul ei Givenchy Interdit cu peisaje de varã,poezie ºi mult, mult fotbal.

Era nouã fãrã câteva minute ºi noroiul se scurgeadin ghetele lui de fotbal, de pe jambiere ºi din pantaloni.Simþea cum se scurge cu totul înspre ea, mai întâicazu în ghete, apoi se strecurã prin gãurile din talpipânã la covor, se rostogoli spre scãunelul ei, în valuriºi valuri de substanþã amorfã.

Se vãzu apoi în oglindã, îºi vãzu ºi tricoul albastruluminat de o dârã galbenã, nufãrul alb ºi zecele luiPlatiny poleite parcã cu aur.

Reflecþia mâinii se apropia de ea, dispãrea o clipã,fãcea o miºcare bruscã ºi cocul începea uºor-uºor sãse destrame. Se prãbuºea ca un turn de apã pecovorul persan, valuri peste valuri de fire blonde,aºternându-se la vârfurile picioarelor lui, gâlme uriaºerostogolindu-se, izbindu-se de bibliotecã, dãrâmândtot în calea lor, cãrþi peste tot, bucle aurii încolãcindu-se de draperii, urcând pânã la geamuri, spãrgându-leºi desfãºurându-se afarã pânã pe piatra cubicã.Diagonale blonde, orizontale aproape transparente ºio întreagã pânzã ca de pãianjen mirosind a Givenchy.

Se întinserã amândoi pe aºternutul blond, ea încãmaºã albã de noapte, el în hainele de fotbal. O mânãîi descheie nasturii de la spate ºi rochiþa se desfiletãde pe corpul ei, lãsând-o complet goalã. O privea ºinu putea spune nimic, capul nu-i mai funcþiona, numai auzea nici mãcar vocea lui Þopescu comentândundeva în fundal, cum auzise la toate celelalte partidede amor ale lui. Nu tu primul unsprezece, nu tupalmares, nu tu nimic, doar o vreme excepþionalapentru fotbal, atât.

Dacã ar fi putut i-ar fi spus cã arãta ca Venus,suprinsã de Botticelli cu Polaroid-ul exact când ieºisedin mare, dar i se pãrea mult prea banal pentru ea,pentru Veronica, fiica inginerului Strãvãlache.

Ar fi vrut sã ºtie mai multe ca sã o facã sãzâmbeascã, sã-ºi gãseascã cuvintele ºi sã-i spunãcât de mult îi plãcea sã îi vadã pulpele încruciºându-se de atâta pudoare ºi încheieturile acoperindu-i pejumãtate sfârcurile. I-ar fi spus tot dacã ar fi reuºit sã-ºi descleºteze dinþii din zâmbetul ãla idiot care îideforma buzele.

Simþea cum hainele zboarã de pe el, eratranspirat ºi pãrul i se lipise de vârful capului, tâmplelei se aburiserã ºi îºi citea privirea din privirea ei, unadâmbã, mai dâmbã decât rânjetul pe care i-l afiºa.Stãtea însã cu ochii larg deschiºi ca sã îi vadã fiecaremiºcare, fiecare expresie ºi ºtia cumva cã a facedragoste cu ea þinându-þi ochii închiºi ar fi fost ca ºicum þi-ai fi bãtut la maºinã scrisoarea de adio.

Se afundau amândoi în camera aia, pereþii selungeau ºi buzele ei încãpeau la fix în buzele lui, deparcã fuseserã sculptate unele pentru celelalte. Nouãºi douãzeci ºi douã de minute 1977.

45

De curând a apãrut primulvolum din romanul prozatoruluioptzecist Ioan Groºan, Un om dinEst (Ed. Noul Scris Românesc ºiEd. Tracus Arte, 2010). Cumscriitorul a publicat fragmente dincarte în anii trecuþi, era de aºteptatsã fie întâmpinat de criticii literaricu acea curiozitate fireascã faþã deun prozator care a fost onorat, ladebut, cu premiul UniuniiScriitorilor. Dar, cum se întâmplã lanoi, sunt vãzute ºi dilatate întâipãrþile negative ale romanului, ºiprea puþin evidenþiate aspectele ceþin de originalitatea “scriiturii” luiIoan Groºan. În acest sens, au fostexprimate opinii de cãtre AndreiTerian (în Cultura din 8 apr. 2010)ºi de Cosmin Ciotloº (în Românialiterarã din 23 apr. a.c.). Amândoiconsiderã cã opera nu este unroman, ci un “montaj de prozescurte”, datoritã “structurii luifragmentare”. Apoi, ar fi “o comedielejerã ºi episodicã, scrisãireproºabil”!

Sigur, romanul lui Ioan Groºannu este unul obiºnuit, unde firul epiccurge liniar de la un capitol la altul.Din contrã, parcã a dorit sã-lzgâlþâie pe cititor pentru a nu“picoti”, sã-i punã o seamã deîntrebãri la care el sã cauterãspunsul în text ori în subtext,naratorul adoptând adeseoripostura regizorului care se amuzã,în afara scenei, de “jocul”surprinzãtor al personajelor.

Credem cã romanul este oparabolã a unei lumi aflate înamurg: societatea româneascãbuimãcitã de starea jalnicã în carea ajuns în ultimele trei luni ale anului1989. “Preceptele” comuniste aufost compromise ºi nu mai eraucrezute pe nici un palier al puteriipolitice ºi în nici un strat alpopulaþiei. De aici dezorientareapersonajelor, gesturile lor ilogice,pe cât de spontane, pe atât decondamnabile. Parcã ºi-au pierdut“busola” ºi navigheazã aleatoriu,fãrã sã întrezãreascã un liman alizbãvirii. Aºa se explicã atmosfera“apocalipticã”, prezentã aici,precum ºi în unele scrieri anterioareale prozatorului, dupã cum aremarcat Eugen Simion, printr-oanalogie cu aceea din nuvelele luiªtefan Bãnulescu.

Interesante ºi pline de înþelesuri

IoanGroºan,

un om dinest

Vistian Goia

(continuare în pag. 77)

multiple sunt “scrisorile” lui NeluCucerzan, poreclit “Sanepidu”,adresate unui amic, în care îirelateazã peripeþiile lui erotice ºiprin care scriitorul evocã în stilepistolar subiectele zilei, frã-mântãrile cunoscuþilor, apucã-turile protipendadei comuniste,teama permanentã care-i stãpâ-nea pe oamenii obiºnuiþi º.a.m.d.Prin acele epistole sunt corelate înbunã parte evenimentele pe carele parcurg personajele, simbolisticapovestirii, tâlcul lor având rolul deliant în existenþa lumii imaginate descriitor.

Naratorul se simte “acasã”privind ºi judecând (uneori ºi cuapelul la opere ºi nume de scriitoridin literatura românã ºi univer-salã) lumea aflatã la apusulcomunismului românesc, deciprivind-o din “culise”, prea puþin depe scena socialã propriu-zisã. Înfelul acesta surprinde psihologia ºiconduita protagoniºtilor în plandual: unul este comportamentulintim, particular ºi altul cel oficial,când aceºtia se aflã în exercitareafuncþiilor politice sau administrative.Prozatorul parodiazã ambeleipostaze prin situaþiile comiceinventate ºi în care sunt satirizatetabieturi ºi sechele ale existenþeivrãfuite de traiul haotic alvieþuielnicilor. Personajele sunt

atrase, subjugate de mesepantagruelice, de bãuturi populareori de import. Mãrcile de þigãri îidefinesc pe indivizi ca origine ºirang social. Cei mai mulþi suntapãsaþi de grija zilei de mâine: iarnacaloriferele sunt reci, apa caldãlipseºte, curentul se întrerupe,aºadar þara merge prost ºi, deaceea, crede Nelu Sanepidu, obunã parte dintre români îºi stingamarul vieþii în alcool, în libidou, înjocul de fotbal ºi table etcBovarismele de duzinã provoacãdezastre familiale pentru cã fiecare“contabilã grãsuþã”, fiecare“învãþãtoare pãroasã”, fiecare“preoteasã pieptoasã” tânjeºtedupã o aventurã, ca formã deevadare din traiul diurn atât deinsuportabil.

Însã dincolo de necazurilezilnice, unii oameni obiºnuiþi îºi dauseama cã soarta lor nu depinde înprimul rând de un Dumnezeu“adormit, ce nu se trezeºte decâtrareori”, ci de altceva. Hilde-tante,un personaj – simbol al înþelepciuniipopulare – ghiceºte cu mintea eimodestã cã acel “ceva” carehotãrãºte soarta oamenilor e“Politica”. Semnele ei suntpresãrate peste tot ºi românulanonim le poate dibui aºa dupãcum îºi dã seama cã va fi sau nuva fi furtunã dupã înãlþimea la carezboarã rândunelele. Ioan Groºana redat aici mentalitatea omuluisimplu. De fapt, fiinþele modestepopuleazã epica romanului ºi nuvreun personaj proeminent care,prin statura ºi manifestãrile lui, ardomina cuprinsul acestuia.

Sigur, sunt parodiate limbajul delemn, gesturile ºi conduitapersonajelor, gândirea lor rigidãºi neputinþa de-a ieºi din cadrelevieþii croite de activiºtii de partid.

Parodia exceleazã înconfigurarea caricaturalã aardeleanului obsedat de originea luiromanã, Horaþiu Pop, din Zalãu,tatãl Liviei Porolissa-Pop, un“latinist” înverºunat ºi un pãtimaºdegustãtor de produse transilvane,de la horincã la vinul de Lechinþapânã la … “În tot judeþul nostru,slãnina e reginã!” Dupã ce egãzduit în casa boiereascã asãlãjanului, gazetarul bucureºteanprofitã ºi de fiica acestuia, reþinând

46

Dincolo de o eventualã prizãempatic-mediaticã de care oriceistorie acuplabilã unui playlistMãdãlina Manole e firesc sãdispunã (în cazul de faþã, top 5-ulfiind alcãtuit din selecþia: Te-amvãzut, mi-ai plãcut, Ei ºi ce, Asta edoar viaþa, Nu eºti chiar un înger,Stai lângã mine, mamã), romanulAna Maria ºi îngerii apãrut în 2010la Cartea Româneascã, constituiedin o sumedenie de puncte devedere o provocare, a cãrei graniþãimperceptibilã dintre pariu ºisfidare, o trece Radu Aldulescucam la fel de inopinat ca ºipersonajele a cãror viaþã ocartografiazã. Îndelung bãtãtoritafilierã a raportului realitate-ficþiuneredevine un punct medial îndezbaterile asupra universuluiromanesc, întrucât, fapt cunoscutdeja, Aldulescu reitereazã epicdrama cât se poate de realã a unei„mame îndurerate, care strigadupã ajutor”, dupã cum suntemanunþaþi în prefaþa Mãdãlinei GhiuÎn conformitate cu ideea cã „viaþabate filmul, dar nu ºi cartea”, în-trebarea la care, dupã parcurgereaprefeþei, se presupune cã rãs-punde romanul, este, în mod le-gitim: „De ce fix povestea asta?”.Însã justificarea narativã abackground-ului nu se dovedeºtea fi temeinicã, povestea, oricât deregretabilã, nereuºind sã sesingularizaze între alte o mie defelul acesta.

Totuºi, aceastã conglomerarede încurcãturi ºi locuri comune nuse constiuite per ansamblu într-unroman de duzinã, marele beneficiual acestuia fiind acela de a fi scrisde Radu Aldulescu. Trecând cuvederea placiditatea strictã a firuluiepic (reductibil, în linii mari, ladrama Marianei care trebuie sãfugã în 1987 în Austria pentru ascãpa de puºcãrie, lãsând-o pefiica Ana Maria în România,dificultãþile de a o aduce peaceasta la Viena ºi apoiacomodarea într-o societatecapitalistã care culmineazã cuîmbolnãvirea ºi moartea fetei, plusmulte alegeri greºite, dar scuzabilela nivel uman, care marcheazãacest traseu), contextuldesfãºurãrii micilor/marilor dramecare bântuie personajele la tot

Baladablondelor

iubiri

Oana Furdea

pasul, este reliefat cu ospectaculoasã precizieneartificialã, factura realistã aromanului fiind valorificatã maidegrabã prin intermediul acestorgrefe ale unor conjuncturi sociale,decât prin mult proclamataîntoarcere la poveste, fãrã cascriitura sã devinã îmbâcsitã cudetalii redundante. Densitateapersonajelor ar fi putut, deasemenea, obtura întrucâtvatextul, însã ponderea lor rezidã înreconstituirea þesãturii socialedespre care vorbeam, diverselepersonaje secundare, de la pãturaproletariatului tenace abrutizat, laclasa auslanderilor oprimatã de unsistem australopitec dezumanizatºi el, la fermecãtoarele vestigiiumane capitaliste care defileazãprin Imbiss-urile vieneze, reuºindsã acapareze dimensiuneaexpansivã a romanului într-omãsurã mai mare decât celeprincipale, prin tertipurile ºiidiosincrasiile lor. Astfel cã, în celedin urmã, bãtaie mai lungã faþã depicanteriile dramatice, are tot„banalul” cotidian.

O delectare oarecum perversã,încât este secondatã ºi de o formãde frustrare, este aceea cã înpofida limitelor previzibile alemelodramei, romanul nu ajunge

aproape deloc sã plictiseascã,tensiunea ºi ritmul riguroscontrolate conferind tonusul lecturiiîntre rândurile care înnoadãpuzderia notoriilor rãsturnãri desituaþie. Mai degrabã decâtempatia pe care o reclamãsubiectul, romanul stârneºtesimpatia cititorului faþã de calitãþilenarative ale autorului, prin controlulextrem de subtil pe care acesta îlexercitã asupra unor zone denuanþã a psihologiei personajelor.Scriitura frustã, emblematicã a luiAldulescu, francheþea tranºantã,aproape aridã, cinismul specific,atât de insidios încât devineînduioºãtor (ºi deopotrivãreconfortant, în cazul acesta),precum ºi dinamismul ºi oralitateaprin intermediul cãrora sunt livrateconcepþiile personajelor, conferã oforþã descriptivã greu de conceputîn cazul unui roman cu premisaacestuia. Aceste concepþii suntrecalibrate ºi prin intermediul uneiironii discursive în egalã mãsurãnepãrtinitoare ºi cumvaafectuoasã, prin care sunt dublatepersonajele.

În cele din urmã, melanjul pecare îl înainteazã Aldulescurãmâne o chestiune extrem deriscantã. Chiar dacã, în definitiv, lanivel literar pariul e câºtigat deautor, acest lucru se întâmplã lalimitã. Romanul este vandabil atâtamatorilor de literaturã sen-timentalã, cât ºi mai pretenþioºilorcititori preocupaþi de stil, însã pantape care se desfãºoarã naraþiuneaeste alunecoasã, în mãsura în carenu toatã lumea apreciazã sã îi fiepusã la încercare rãbdarea încazul unei proze pe care oconsiderã pe mãsura percepþei lor,indiferent de care parte a baricadeis-ar situa.

EVADAREA DIN RUINE

47

Apãrut la editura Eikon din Cluj-Napoca, 2009, volumul Poemepentru cei care citesc în liniºte deOlimpiu Nuºfelean contureazã ununivers în care lirismul detaºat ºipe alocuri gnomic se întâlneºte culirismul subiectiv al trãirilorasumate. Definitorie este balan-sarea între simbol (care e maiideatic ºi care îndepãrteazãemoþia) ºi imaginea metaforicã defacturã expre-sionistã (care susþineun lirism mai cald al sensibilitãþii).În textele în care limbajul sen-tenþios, minimalist ºi simbolic seîntâlneºte cu metafora, poezia luiOlimpiu Nuºfelean se impune.

Volumul cuprinde ºase grupajelirice: Cântec înspãimântat; Iluziela Veneþia; Visul omului liber; Poemtransilvan; Un simplu schimb deluminã;Realitatea utilã

În primul grupaj ideea liricã debazã este cã facerea ºi lecturapoeziei se constituie într-o extincþieliniºtitã care permite trecerea dela Culturã la o Naturã primordialã;p o e z i a - m u r i r e - f r u m o a s ãînseamnã regresie de la cuvântulrostit/scris la “cuvântul intraductibil/ce-i gata sã înmugureascã”.Lectura însãºi este un drum regalspre moartea în natura fiinþialã, ocufundare “în susurul apei pe prund(…)”. Risipirea este metafora neoro-manticã a regãsirii de sine prinmoarte: “Lecturã a poeziei/ toþi serisipesc- pe lângã casele lor”. ÎnLecþia de românã, înelegereapoeziei este coborâtã în derizoriuºi grotesc: profesoara ochelaristãare în faþã copiii care chicotesc ºiapoi coboarã în caricaturabatjocurii literatura. Sunt douãtipuri de lecturi/înþele-geri aletextului la Nuºfelean.

Grupajul al doilea (Iluzie laVeneþia) dezvoltã un imaginar aldragostei, dar miºcarea sufle-teascã este cenzuratã intelectualprin actul contemplãrii, iar Poetulrãmâne departe de plãcerile simpleºi pure ale vieþii pe care le sesizeazãdoar prin procura simbolului.Limbajul uºor pedant nucontureazã dragostea, ci maiculturala iubire contemplativã, iarîndrãgostiþii sunt cititorii de cãrþi, nupersonajele lor vii. Expresiasentenþioasã intelectualizeazãemoþia imobilizând-o în ramaideaticã a unui lirism reflexiv de

Poemepentru ceice citescîn liniºte

Daniela Fulga

sorginte biblicã: ”Nu greºeala Eveite trimite în marea ta îndoialã/teoria nu poate fi înºelatã cu unmãr/ preþul fugii din Rai îl plãteºti/cu veacuri de dragoste.”(Dragoste). O surprinzãtoaredesprindere din rama acestuitablou gnomic se produce în Lanþ- expresia devine mai naivã însensul unei liricizãri melodicerealizate prin rima care conferãpoemului un aspect cantabil deromanþã, iar emoþia este lãsatã vie:”Hai, prinde-mã-n-belciuge denepã-sarea ta/ ºi fã-mã sã-mi aruncmantia de petale/ în secolul acesta,pe-oriunde ai umbla/ pãrul iubitelorsunã a zale.”.

Eva diafanã citind la nesfârºitºi îndepãrtându-se spectral înimaginea arhetipalã ºi platã de pezidul unei mãnãstiri (în Dragoste)devine în Femeia printre verdeþuriºi cratiþe o bucãtãreasã destoinicã:“Nu-i femeie cea care-ºi ardeceapa-n castron[…]/ Femeia realã[…] tãifãsuieºte cu vecina de scarã/cât un parlamentar/despre cum sebate un ou.” Fãptura contemplatã(iubita/femeia) a câºtigat înadevãrul vieþii, dar Poetul a rãmasun reflexiv. La nivelul coborât alobiectului/fãpturii contemplate,emoþia câºtigã în daunaintelectualizãrii pedante; dar lanivelul atitudinii, contemplaþia

funcþioneazã în dauna trãiriiimediate: Poetul rãmâne unintelectual care-ºi struneºte emoþiaîn rãceala contemplaþiei, fiind nubãrbatul femeii, ci cântãreþul ei:“Eu,deci, cânt femeia de la cratiþã/pentru care bãrbatul- noaptea e leu/iar ziua-preºul de sub picioareleºefului”.

O liricã implicatã apare în Visulomului liber (al treilea grupaj). Într-o lume mizerã, Poetul se simteizolat într-un “pod sus”, într-o “cãruþãsusã”, într-o “câmpie susã”. Pozaeste romanticã: de o parte,lumea”susã” a Poetului; de cealaltãparte, “noroiul stãtut”,”patul indecental politicii”, “noroiul istoriei”.

În amplul Poem transilvan (cuecouri din Ioan Alexandru) registrulpatriotic este un pandant liric alpoeziei de dragoste (apar imaginirecurente). ªi aici, Poetul sacrificãpe altarul reflecþiei cãldura emoþiei.De aceea, Olimpiu Nuºfeleanrãmâne un descifrator de sensuri(arhetipale, uneori) în gesturileeliptice ale iubitei, în relieful ºi timpulpatriei, în zgura zilei cenuºii. Este unPoet-înþelept, non-participativ, caretrece senin, înfãºurat aproapeîntotdeauna în veºmintele curateºi strãlucitoare ale liricii reflexive. Iatãcâteva aforisme poetice ale acestuiultim Deceneu în lumea literaturiineomoderne: “Grâul sub fereastrã/îmbracã în cãmaºa vieþii/ Chipuleroilor” (p.91); “Fãrã sã plângi/ duios/în mintea oricãrui om/poþi uºor sãînfigi/un gând dureros” (p.84);” Unbãrbat luminat/face cât un/an debucurii” (p.91).

Textele din Un simplu schimbde luminã au un ton elegiac, iarinfluenþa discursului sacru seîmpleteºte ciudat cu intertex-tualitatea neomodernã (influenþedin Ion Barbu - în Ouã roºii apar”mari cetãþi de var”). Circum-stanþializarea creºtinã conferãpoemelor un relief mai pregnant.

În grupajul Realitatea utilã apareîntre detaºare ºi asumarea trãiriidirecte, între reflexiv ºi subiectiv.Totuºi, tonalitatea sentenþioasãînchide uneori vibraþia sensibilitãþiifixînd-o în idée: “Poezia pe care-oscriu azi/ mâine va muri” ( Poemulneliniºtii mele).

Pendulând între un expresio-nism neomodern (în care emoþia

(continuare în pag.73)

48

Luminãamarã

Constantin Cubleºan

Maramureºan la origini, custudii filologice fãcute la Cluj, PetreGot este unul dintre poeþii stabiliþiîn capitalã ce nu s-a rupt de tradiþialiricii ardeleneºti, misionarã, ºi maiales a ºtiut sã-ºi cultive prieteniirãmaºi dincoace de Carpaþi. Defiecare datã (cel puþin, în ultimavreme) când îi apãrea un nouvolum, primeam de la el un telefon(Vorbeam la telefon destul de desºi, ca sã fiu foarte sincer, unorasemenea convorbiri datorez ofrumoasã, pentru mine, colaborarela revista Viaþa româneascã, undeel a fost ani îndelungaþi redactorprestigios ºi bun gospodar) princare îmi vestea bucuria spiritualãce o încerca, solicitându-mã, dacãnu-mi era peste mânã (ºi nu-miera, fireºte, ba din contrã) sã scriudespre noile sale versuri, vreorecenzie sau vreo cronicã prinpaginile revistelor de la noi. Ceeace am ºi fãcut, repet, cu plãcere,de fiecare datã. Plãcerea de a citipoezia pe care o scrie ºi plãcereade a-i consemna virtuþile de scriitor.Am scris, aºadar, de câteva ori,dupã pãrerea mea la modul celmai elogios cu putinþã ºi de fiecaredatã poetul mi-a dat telefon sã-mimulþumeascã ºi sã-mi apreciezecomentariul. Cu alte cuvinte, întrenoi s-a pãstrat - ºi am ºtiut sãîntreþinem, amândoi – o prieteniecolegialã constructivã, de cea maibunã calitate, în opinia ºi însimþirea mea. Primesc ºi acum unelegant volum de poeme (Luminãamarã, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010), dupã ce trimiterealui prin poºtã îmi fusese anunþatã,conform obiceiului, printr-untelefon galant. Am deschis cartea,cu nerãbdare, ºi am citit, fireºte,mai întâi acele pagini deprezentare a poetului, nesemnatedar, cu siguranþã vizate de PetreGot, care nu publicã nimic pânãnu citeºte totul de câteva ori,pentru a se înmcredinþa decalitatea textului. Aflu astfel, deacolo, cã “Tatãl sãu a fost deþinutpolitic (1959-1962)” – fapt ce sereverbereazã, de altfel, în cuprinsulvolumului, ºi într-o poezie cu izevocator, Rãspuns:”...tatãl meu aajuns/ În iadul din Gherla,/ În zarcade la Aiud” –, cã a fost deþinutpolitic, “la fel, vãrul primar dinspremamã, Ioan Pop (1958-1964)”, cã

însuºi Petre Got “a fost în pericolde a fi dat afatã din facultate” însã“câþiva dintre profesorii sãi s-aumobilizat exemplar ºi l-au salvat”– fapt, de asemenea, filtrat într-osensibilã poezie intitulatã Drumul:”Îmi daþi pâine de cenuºã/ ªi apãneagrã îmi daþi,/ Aerul este deiascã,/ Imi ascundeþi steaua vie (...)Imi duc înainte crucea,/ Fiecarepas suspinã,/ Lacrima devine razã/ªi drumul îl simt soldat”. În rân-durile ce urmeazã se menþio-neazã ºi faptul cã “zilele de 21-22decembrie 1989 din Bucureºti l-augãsit în stradã alãturi de cei cares-au ridicat împotriva dictaturiicomuniste” cãci, împreunã cuatâþia alþi concitadini/concetãþeni,a suferit ºi el: ”Ne-mpãcaþi mi-sanii, sufocaþi,/ Seceta sufletelor nuse mai termina,/ Pãmântul þipa caun rãnit/ Prins între fiarecontorsionate,/ Nu mai poate sãrespire” (Când). E o poezie -aceasta din volumul recent -încãrcatã de sensuri dramatice aleexistenþei ºi izbãvirea, liniºtea,credinþa în umanitate ºi în rosturileei vine din aplecarea spre sensurilevibrante ale înþelegerilor reli-gioase:”Tatã ceresc, Te implorãmajutã/ Sã înceapã vindecarea, dinadânc” (Stare). Mai aflu, dinaceeaºi prezentare, cã “lirica luiPetre Got a fost comentatã

elogios” de Nichita Stãnescu, N.Steinhardt, Ioan Alexandru, ªtefanAug. Doinaº, Nicolae Balotã,Gheorghe Grigurcu, ConstantinCiopraga, Mihai Cimpoi º.a., pebunã dreptate. Dar, îmi ridic eusprânceana a mirare: numele meunu figureazã printre cei ce aucomentat elogios lirica lui PetreGot! Sã fie, oare, atât de ingratpoetul încât sã omitã numele meudintre comentatorii operei sale?!Nu cred. ªi mã liniºtesc: desigureu nu pot sta alãturi de aceºtimaeºtri, enumeraþi mai înainte.Dar, revin numaidecât, întrebându-mã, de data aceasta punând labãtaie ºi orgoliul meu ardelenesc:nici de Zaharia Sângeorzan, deLiviu Grãsoiu, de Mircea Popa º.a.nu mã pot prenumãra? ªi iarãºi îmicânt ºi-mi descânt singur: e vorbade comentarii elogioase ºi desigur,în înþelegerea poetului, recenziilemele n-au fost destul deînãlþãtoare. Aici îmi gãsesc, nicivorbã, o vinã realã: n-am scrisdespre nimeni niciodatã cã egenial, deci nici despre Petre Got.Oare asta sã fie cauza omisiuniimele din repertoriu, dupã cerugãmintea de a scrie desprecãrþile sale a fost la fel de realã caºi mulþumirile ce au urmat lecturiitextelor critice pe care le-amcomis! Iatã-mã într-o dilemã dincare nu pot ieºi, ca sã parafrazezdiscursul unui personaj ca-ragialian. ªi, mã aplec asuprapaginilor volumul, cãutând aremarca, mãcar de data aceasta,blagianismul versului lui Petre Got:”Am sãpat în sufeltul meu/ Ca într-o minã de aur,/ Nu a fost simplu,nu a fost greu,/ A fost in-ex-pri-ma-bil” (Invers), sau: “Îi caut urmelepe lângã râu/ Împreunã cu fluturii,cu albinele” (Taxã). Poate cã nu.ªi atunci remarc halouri dinVillon:”Ah, unde sunt anotimnpurilede odinioarã” (Gând). Mã reîntorcpentru a-mi spune cã n-am fostsensibil la sentimentalismul de tipromanþã (“Inimã, inimã, nu te opri,/Rabdã ºi taci” – Inimã, inimã; caîn romanþa aceia: “Rabdã inimã ºitaci, ca pãmântul care-l calci...”- ostilizare intelectualã a creaþiei...populare), ori, poate, trebuie sã mãîndrept spre slava Scripturii,citind:”Sunt calea spre Tine”(Înserare), aºa cum zisese

49

Mântuitorul: Eu sunt calea! Dar,oare, nu e prea mult?! Cu siguranþãnu, dacã þin ca pe viitor sã fiu trecutpe lista pomelnicului adulatorilor.Dar, sã nu vorbesc cu pãcat. Poezialui Petre Got e autenticã, înfioratãde trãiri sensibile, adesea în refrenece au splendori deludicitate:”Domnule noiembrie,/Lasã-mi, lasã, rogu-te/ Platina,smaraldele,/ inima, iubirile.// Nu lefugãri pe vânt,/ Nu le duce înmormânt,/ Floarea, ramul ºi lumina/Sã nu fermenteze tine” (Substrat),sau, în altã parte:”Vine viscol, o sã-mi ia/ Drumurile, dragostea,/ Vinebezna, voi umbla/ Tot mai rar încalea ta.// Vevetiþã de foc luna/ Nu

va coborî în nuc -/ Voi fi singur ºinãuc,/ Voi fi cel mai trist prinveac”(Lied), iar altãdatã:”Minuneamea cu ochi cãprui,/ Nimãnui sã numã spui/ Cã trec noaptea pestegrui/ La iubirile dintâi.// Ca un vântmã zbat, mã frâng/ Dupã sufletulde prunc,/ Dupã sufletul copil/Floare de april” (Ipostazã). Egingãºie ºi puritate aici. Versul arecaligrafie finã, filigranatã, melodiaîi dã mlãdiere ºi vivacitate ca unvânt de Sud ce leagãnã frunziºulcâmpului ºi codrului. Poeziaaceasta mi se pare a fi mult maiapropiatã de sufletul lui Petre Gotdecât cea construitã cãznit din...locui comune pervertite oarecum

metaforic:”Mã voi desprinde cumun fir/ Din pletele pãdurii,/ Lacrimava deveni/ Rouã ºtiutã doar deîngeri” (Silaba mea) sau:”Orologiide ceaþã foºnesc,/ inima îmi cautãun alt drum,/ Un alt ritm;/ Va reuºisã le gãseascã?” (Valul se sfarmã),sau:”Cât mai este ora în lume/ Mãîntrebi cu îngrijorare./ Eu tac,rãspunsul poate deveni/ Ranãdeschisã în ranã” (Tangentã).

Volumul Lumina amarã al lui PetreGot, adaugã un nou cerc de vârstãîn trãinicia arborelui liric pe care autorulºi-l cultivã cu atâta ritualicã smereniede o viaþã întreagã, bine individualizatîntre ceilalþi, sãdiþi de generaþia sa înpeisajul poeziei noastre actuale.

NEBUNUL DISPERAT

50

Cartarea lumilor imaginare

Îmi plac foarte mult hãrþile. ªiambiþia umanã de a prinde întrefel ºi fel de marcaje tot ce oînconjoarã, pentru a putea înghiþiuniversul sub forma unuiconcentrat fãcut din liniuþe,cruciuliþe, cerculeþe ºi mii de altesimboluri inventate pentru asemnala curenþii de aer cald sauexistenþa zãcãmintelor aluvionare.Dar cel mai mult îmi plac hãrþilemiºcãtoare, prin care oameniiîncearcã sã carteze lumileimaginare, hãrþile în care nicioscarã de mãsurã nu-ºi mai poateþine unitãþile în frâu ºi nici un muntenu mai poate garanta cã e mai înaltdecât un muºuroi de cârtiþã. A faceharta unei lumi imaginareseamãnã cu sculptura în ceaþã.Odatã ce-ai mãsurat o fâºie,aceasta se risipeºte sau le înghitepe celelalte. Iar demersul de aîntocmi o asemenea hartã esteinvariabil un proces cu finaldeschis, în care nicio demonstraþienu are valoare de adevãr,reprezentând cel mult o tãlmãciresubiectivã, o suitã de ecuaþii încare necunoscutele variazã lainfinit. ªi asta fãrã o îmbrãþiºareaprioricã a relativismului, cãcilumile imaginare au o atracþiegravitaþionalã care înºfacã pie-destalul prudenþei, al metodei ºi alatitudinilor rezervate, obligândexploratorul sã cerceteze angajatºi creativ, fãcându-l în mare parte„scufundãtor” ºi rãpindu-i posi-bilitatea de a rãmâne pe deplinancorat în criteriile lumii reale.

Toþi geodezii acestor lumi auîncercat sã identifice puncte fixeºi dinamisme matriciale, com-parând lumile imaginare între eleºi forþând apropieri care sã-iconducã spre inventarierea unorspaþii comune. Filozofia, medicina,matematica, fizica, literatura,antropologia, sociologia, psiho-logia, istoria, artele – toate s-auabandonat ispitei de a exploraaceastã terra incognita, ºi de a-ºiamplasa pe ea propriile steguleþecuceritoare. Iar de cele mai multeori, lumile imaginare nu au fãcutdecât sã absoarbã ºi sã sehrãneascã din aceste cuceriri,înghiþind pionierii ºi descãlecãtorii

ºi introducându-i în propriasubstanþã sub formã de personajenoi, beneficiind de instrumente dince în ce mai sofisticate ºicontribuind la întortochereafantasmelor.

I-adevãrat cã poþi oricând operaun decupaj oarecare într-o lumeimaginarã, ºi poþi petrece peste elun ºablon interpretativ. I-adevãratcã poþi ferfeniþi o lume imaginarã,dezmembrând-o în particule pecare le poþi introduce într-o minteartificialã ºi rearanja într-o serieimpresionantã de algoritmi. Darrãdãcina lumilor imaginare nupoate fi smulsã in integrum, ci doartãiatã. Motiv pentru care oricestudiu care-ºi doreºte sãdemonstreze ceva, e obligat sãplece de la premisa unei structurifractale a unei lumi imaginare,pentru a legitima afirmaþiile asupraacesteia în absenþa chiar arãdãcinii ei.

Bãile de imaginar

Pentru a explora lumileimaginare, e insuficient sã le pipãiscoarþa ºi protuberanþele dinexterior. Trebuie sã pãtrunzi în elepe calea propriului imaginar, maiprecis sã interferezi ºi sã comunicicu ele pe limba lor, o limbã al cãreialfabet îl uiþi odatã ieºit din nou

dinapoia graniþelor, în perimetrulrealului ºi raþionalului, un alfabetpe care te chinui sã îl reconstituidin amintiri, dar pe care deja îlîntinezi cu bagajul dinafarã destulde mult pentru a nu mai putearecupera din el decât porþiunidisparate, cuvinte deposedate degramaticã, unitãþi ºtirbe pe careîncerci sã le inserezi în limbajeleºi soft-urile realului, fãrã sã ajungivreodatã la o re-creare a versiuniioriginale.

Dar pe cât de imposibil este dedecodat, recodat ºi re-creat o lumeimaginarã, pe atât de uºor esteaccesul fiecãruia înspre astfel delumi. Atât de uºor încât alunecareaînspre o lume imaginarã ºade într-o sinapsã. Nu vorbim desprelumile imaginare ce au calitatea deconstruct intelectual orientat (pecare le-aº numi lumi inventate –fie ele slujite de literaturã sau artevizuale) ºi nici de roadele coaptede lumile imaginare pe crengilerealitãþii (basme, mituri, credinþe,religii) – ci de bazinul în care sepoate îmbãia ºi scufunda oricine,bazin pe care cât pe ce era sã îlnumesc „personal”, dar pe care nul-am mai adjectivat din grijã faþãde reþeaua care îl alimenteazã.Fiecare îºi are propria lumeimaginarã, a lui ºi numai a lui, cutoate cã ea nu este decât un vasdin miliardele de vase comuni-cante formate din lumi imaginare.Nu o sã mã scotocesc prin bu-zunare dupã teoriile legate denevoia creãrii ºi întreþinerii acestorlumi. Aº putea gãsi diferite bileþeleprivind lumile compensative, sauremedierile imaginare ale nea-junsurilor realitãþii, fiþuici despreieºirea din sclavia logicitãþii ºiarderea mecanismelor raþionaleîntru simþirea libertãþii ºi pipãireanesãþioasã a haosului; saudimpotrivã, însemnãri desprecapturile de imaginar menite sãordoneze realitatea ºi sã o aºezeîn forme de cozonac, numitearhetipuri. Ar fi caraghios totuºi sãîncep a mã cãuta prin buzunare,atâta vreme cât scufundãrile celemai de folos se fac în pielea goalã.Pe de altã parte, clasarea lor subun termen înrudit cu infracþiunea,drept rezultate ale „evazio-nismului”, în loc sã mã lase sã mã

Lumileimaginare

eseu mutant

Isidora Ora

51

scufund, mã scuipã la malasemenea unui microb zvârlit cât-colo de-o turmã de leucocite alcãror pãºunat tihnit a fost pentru oclipã tulburat. I-adevãrat cã neputem gândi la o evadare. Dardacã e vorba de o evadare dinrealitate, accentul ar trebui pus pecaptivitatea în care ea ne þine. Pebruiajul cu care realitateaasurzeºte fiinþa, fãcând-oinaudibilã sieºi. Prin urmare nueste o evadare din locul în care artrebui sã fii ci, dimpotrivã, un refuzal prizonieratului ºi o placaredefensivã a abuzurilor realitãþiiasupra structurilor interioare.Retragerea în lumile imaginareîmprospãteazã coerenþa internã,uneori în detrimentul coerenþeisociale, readucând fiinþa sprepropriile ei cerinþe ºi, prin urmare,reindicându-i hrana care îi estepropice, ºtergând oferta bogatãdar nepotrivitã fãcutã de exterior,ºi repornind incursiunile vânã-toreºti menite sã nutreascã eul cusubstanþele pe care le poateasimila. Concediind rapid teoriilepsiho-medicale referitoare laprelungirea duratei acestorincursiuni vânãtoreºti ºi pierdereacontactului cu realitatea, vedemcum dupã o hrãnire cores-punzãtoare, „scufundãtorul” seridicã la suprafaþã cu forþeproaspete, ºi nu de puþine ori, îºidepune la picioarele celor aflaþi pemal, nãvodul plin cu „imaginar dinlumea lui”.

Tãlmãcirea ºi propagarealumilor imaginare

Comunicarea lumilor imaginareþine de plasticitatea ºi capacitateade evocare a emiþãtorului, fie elede naturã verbalã, fie subsumateoricãror alte mijloace de exprimare– artisticã sau nu. Cu siguranþã,însã, lumile imaginare sunt, într-oanumitã mãsurã, comunicabile ºitransmisibile. Cã e vorba de unsimplu dialog, de un teatrualegoric, de o pânzã suprarealistã,de un roman cyberpunk, de unbalet acvatic, de un circ cu dresurãde libelule sau de un film cu efectespeciale, lumile imaginarecuprinse în aceste transcrieri potfi comunicate, dacã autorul lor areharul exprimãrii. Cum spuneam ºi

mai sus, nu toate constructelefantastice au legãturã cu lumileimaginare ºi nici lumile imaginarenu sunt compuse neapãrat dinnãluci ºi anamorfoze.

Dimpotrivã, în lumile imaginaresunt transportate adesea hãlciimense de realitate, cu personajecu tot. Fiinþele reale sunt adusepe post de stafii, îºi pãstreazã înmare parte portretul din realitatedar sunt mânuite de pãpuºaruldiscreþionar care le poate murdãri,ciufuli, ucide, învia, înfrumuseþa,întrona, anchiloza – pãstrându-leînsã caracterul din realitate ºiservindu-se de el pentru a þese înjurul lui întâmplãri. De aceea,„cultivarea” lumilor imaginare este,printre altele, ºi modul de a-iexplora pe ceilalþi, de a le supunetiparele comportamentale dinrealitate la încercãri ireproductibileîn plan real, de a stoarce de la elereacþii la situaþii impracticabile înlumile de suprafaþã, de a filtraeurile celorlalþi prin pânze careafarã nu pot fi þesute, de a le lãsacumva propriile psihisme sã sescurgã în al tãu prin mizansceneimaginare ºi de-a le pipãiprofunzimile în secret.

Nu e de neglijat faptul cã lumileimaginare iau cu ele din realitatebucãþi inobservabile într-o analizãconºtientã ºi bine dirijatã, saufirmituri care scapã memorãrii pro-gramate. Portretele personajelorsunt compuse din detalii carealtminteri ar scãpa prea lesneconºtientului, iar toate peripeþiile ºiinter-relaþionãrile imaginare aducun arsenal de fapte ºi întâmplãricasate de mult de judecataraþionalã sau poate chiar prelinseprintre degetele acesteia. Motivpentru care ºi îmbãierea în lumileimaginare îmbogãþeºte eul,restituindu-i piese de puzzle princare-ºi poate completa ulteriortabloul realitãþii.

Prin urmare, lumile imaginarenu sunt doar comunicabile prinformele numite în treacãt anterior.Ci prin chiar impregnarea euluirevenit în lumea realã cu un aportde deducþii ºi inducþii, modificând,în consecinþã, chiar realitatea.Putem spune cã nu sunt doar

comunicabile ci ºi contaminante,fãrã a judeca utilitatea saunocivitatea acestor contaminãri.Pe de altã parte, odatã modificatãrealitatea, ca rezultat al impregnãriicu substanþa imaginarã, elemen-tele noi vor fi din nou transportateîn bazinul „personal”, suferind onouã spãlare, sau hrãnind cu noiinformaþii „stafia” aflatã pe rol,personajele cercetate ºi de-o parteºi de alta a graniþei, întâmplãrile,teoriile, interesele, cãutãrile caredau de furcã atât eului imaginar câtºi celui real, secvenþele epice ºidintr-o parte ºi din cealaltã.

Gâlceava lumilor imaginarecu realitatea

În altã ordine de idei, pãrãsindmodulul „contaminare”, prin carecãlãtorul imaginar îºi prãfuieºteciubotele prin propria lumelãuntricã ºi intrã apoi cu noroiuladunat pe tãlpi în casa realitãþii,lãsând urme asupra spaþiului cucare intrã realmente în contact,tehnologia comunicaþiilor faceposibilã o „virusare” la distanþã, ocomunicabilitate fãrã precedent alumilor imaginare, prin toatesuporturile media pe care le up-gradeazã de la orã la orã. O simplãfotografie, o înregistrare vocalã, untext, un filmuleþ ajung la adrese pecare culegãtorul-scufundãtor nu le-ar fi putut trece niciodatã ladestinatar. Lumile lui imaginareajung în lumile imaginare ale unorreceptori a cãror existenþã acestao ignorã, iar lumile lui sunt afectatede cele ale altora printr-odiversitate de mijloace ºi cu ovitezã a succesiunilor molipsiriicare impun o tot mai mare ratã derefresh a imaginarului personal.Prin urmare, cu cât e receptorulmai deschis/expus comunicãrii deorice tip, cu atât propriile lumiimaginare îºi vor modifica nuan-þele ºi coordonatele mai des.I-adevãrat cã existã ºi tipologiipsihice rezistente la schimbare ºicazuri de rumegare obstinatã auneia ºi aceleiaºi lumi imaginarela infinit, dar cu aceastã precizarene apropiem iarãºi de perimetrulcazurilor speciale, al deviaþiilor, aldaltonismelor psihice, al situaþiilorîn care subconºtientul este ocupatºi mult prea preocupat de un singur

52

element prioritar, astfel încât numai poate livra conºtientuluiadaosuri de culoare.

Lãsând de-o parte astfel decazuri particulare, receptorul deinformaþii e susceptibil de a leprelucra, depozita sau ascunde. ªicum acestea sunt tot mai multe,devin ºi tot mai greu de decelat ºide triat raþional. Motiv pentru care,lumea imaginarã, ca interfaþã întreconºtient ºi subconºtientul tot maiasaltat, are misiunea de a seocupa de selectarea ºi prioritizareanoilor informaþii ºi a noilorparcursuri interioare ce decurg dinele.

În afarã de modalitãþile deintercomunicare deja menþionate,între lumile imaginare se creeazãtot mai multe platforme derelaþionare, astfel încât acesteaîncep sã capete un tip nou deinteroperabilitate. Personajebeneficiind de instrumentarediverse ºi trasee la alegere se potangaja în jocuri în care lumileimaginare îºi împrumutã diferiteelemente, se compun una dinfragmentele alteia, sau dezvoltãsub-lumi, asemenea unui „cadavrudelicios” cu milioane departicipanþi. Cadrul ºezãtorilor deodinioarã, la care se împãrtãºeaupoveºti cu strigoi pe care fiecarele exagera ºi înflorea în funcþie de„recordurile” impuse de ante-vorbitori, este asigurat de internetiar lumile imaginare pot fi construiteîn echipã. Evident, e doar o formãde a spune cã fiecare îºi transcriepropria lume imaginarã, pornind dela pretextele oferite de ceilalþi ºiacceptând materialele pre-fabricate spre a hotãrî doar asupraarhitecturii. Cã e vorba de sesiunide meditaþie derulate internautic ºicãlãuzite alternativ de diverºi useri,cã e vorba de sesiuni live de„remote viewing”, în care telepatiaºi alte abilitãþi extra-senzoriale suntprobate prin intermediul web-ului,sau cã e vorba de „puneri în rol” ºijocuri care copiazã realitatea daro fac elasticã ºi modelabilãscoþând din ea diverse

constrângeri fizice (cum ar fiponderabilitatea) sau morale (câtejocuri nu se bazeazã pe omorâreaadversarului!) sau introducândopþiuni inexistente (vieþi multiple,avataruri infinite, etc.) - toateaceste platforme massive-multiplayer ºi role-playingaccentueazã contaminarea, aduclumi imaginare împreunã, lecombinã ºi le trimit înapoi laparticipant amestecate bine,aºteptând de la el un nou rãspuns,pe baza proaspãtului mixaj. Nu evorba doar de o cyber-realitate încare limitele dintre grafica þipãtoarecu pelicani care înghit peºtiºori seaflã hãt departe faþã de omul careþine mâna pe mouse. Seconstruiesc lumi în care opþiuneade joc a userului dubleazã oatitudine din realitate, conferindu-iînsã mult mai multe libertãþi.Virtualul începe sã cearãmobilizarea proceselor deconºtiinþã pentru un simplu joc. Iarjucãtorul dezvoltã un modeldecizional pe care îl ia cu sine înrealitate ºi dupã ce închidecomputerul, când extra-opþiunilede viaþã sau de control suprem saude reversibilitate, de exemplu,dispar. Ia cu el toatã imagistica ºitoate automatismele dezvoltate întimpul unui joc iar impulsul de aapãsa pe „undo” dupã ce a pusprea mult zahãr în cafea, rãmâneo formã de impregnare pe careactivitãþile virtuale o pot menþinemult timp în viaþã, influenþând înmod incalculabil deciziile ºiatitudinile din realitate.

Cimitirul viu al lumilorimaginare

Totuºi, oricât de multãdependenþã ar genera o astfel delume, suprasaturarea sauintoxicarea referitoare la spaþiilevirtuale comune intervine ca încazul oricãrei adicþii, instinctul deconservare presând asuprarenunþãrii la viciu ºi generândmanifestãri de tip compulsiv:dorinþa de a schimba regulilejocului, de a redefini setãrile, de a

distruge complet spaþiul de joc. Dece? Pentru cã nici aceste lumi numai hrãnesc. κi pãstreazãcalitatea de a fi lumi virtuale, darºi-o pierd pe cea de a fi lumiimaginare. Interiorizarea lor nu semai produce decât prin impulsurireziduale, þinând de mecanismelepuse la dispoziþie de tehnologie.Rãmâne sintaxa dar se pierdesemantica.

Acelaºi lucru se poate întâmplaºi cu lumile imaginare nerostite ºinedezvelite, pãstorite îndelung întãcere, fãrã o proiectare voitã a lorîn lumea exterioarã. Acestea potavea unul sau mai multe cicluri deviaþã, pot muri sau pot sfârºiabandonate în azilul lumilorimaginare. Teatre întregi disparsau se pãstreazã sub formaamintirii unor bãi de culoare, iarrevenirea asupra lor e însoþitã deplictisul ºi indiferenþa resimþite înfaþa unei rochii demodate, care pevremuri a fãcut furori. Asemeneadinozaurilor, lumile imaginare seretrag discret sub crusta lipsei lorde adaptare. Se cuvine a precizacã ceea ce dispare este doarangrenajul epic, distribuþia ºirecuzita, cãci manevrele ºioperaþiunile deja dobândite suntpãstrate ºi perfecþionate, fiind înschimb aplicate unor personaje ºiunor roluri noi, capabile la rândullor sã contribuie combinatorictocmai la înmulþirea operaþiunilor,rafinând filtrãrile, simplificând ºicreând scurtãturi, amplificândmesajele voalate ºi limpezindu-lesensul, ºtergând praful de pelentilele mãtuite ale lumilorimaginare obosite ºi uzate.

Unele lumi imaginare dispardefinitiv, iar întoarcerea la eleapare la fel de inutilã ca folosireaunui baros rudimentar în ºlefuireaunei suprafeþe deja polisateultrasonic. Altele, deºi pardispãrute, se-ascund de fapt într-o prelungã hibernare, din care vorfi reactivate mai târziu, cândrealitatea va avea nevoie de ele,pentru a i se explica fiinþei într-unlimbaj deja familiar.

ª

53

În luna octombrie 2009,Fundaþia “Calea Victoriei” dinBucureºti mi-a oferit ºansa de asusþine un curs experimental decreative writing. Spun ”ex-perimental” pentru cã nu aveam oviziune destul de clarã, la acelmoment, asupra continuitãþiicursului. Am încercat sã-mi dispuncunoºtinele, acumulate la un cursasemãnãtor la care participasemîn vara lui 2009 la Madrid, într-omanierã pe cât posibil atractivãastfel încât sã nu dezamãgescmarea generozitate ºi aºteptãrileFundaþiei. Nici acum nu ºtiu în cemãsurã mi-a reuºit acest lucru.Însã am o certitudine: numãrul dince în ce mai mare al celor care auînceput sã caute acest curs mãdeterminã sã cred cã mã descurcacceptabil printre teorii literare ºimetode de provocare a creativitãþii.Dar nu despre mine vreau sãvorbesc, desigur, ºi nici despreaºteptãrile sau împlinirile pe careacest curs mi le oferã. Miza acestuiarticol o reprezintã, în primul rând,metodica unui curs de scrierecreativã, apoi – importanþadidacticii ºi, în cele din urmã,utilitatea unui astfel de demerspedagogic non-formal.

Vreau sã subliniez încã de laînceputul articolului (aºa cum facºi în prima orã de curs) cã nu suntscriitor, nici absolvent de literemãcar ºi nici un terapeut – aºacum ar putea sã rezulte din celepe care le veþi citi în continuare. Înceea ce priveºte formarea meaprofesionalã sunt dator Facultãþiide Filosofie - Universitatea dinBucureºti. Am ajuns la cunoºtinþelede creative writing mai întâi prinlecturi iar mai apoi dintr-un interespersonal care viza lãmurirea ideiide ”blocaj”. Am pus cuvântul întreghilimele pentru cã ulterior mi-amdat seama cã blocajul scriitoricescnu existã ca atare – e vorba doarde o necesarã ”odihnã a minþii” saude eterogenitatea unor idei (deneorânduiala lor) ori e vorba pur ºisimplu de indolenþã. În cadrulcursului de la Madrid am avutaproape de fiecare datã ocazia sãrealizez în ce marasm alprejudecãilor despre literaturã ºicreativitate trãiam. Mi-a fost maiuºor de atunci sã înþeleg o mulþimede lucruri, nu numai din câmpul

Scriereacreativã –

experimentludic,

terapeuticºi cognitiv

Mario Barangea

literaturii ci ºi din alte domenii (sãle numim conexe): teoriile despreimaginarul artistic, retoricã,psihanalizã etc.

Stimularea creativitãþii

Pentru cã am zãbovit nepermisde mult în introducere, voi trecedirect la prezentarea sumarã acursului. Motivaþia principalã estestimularea creativitãþii.

Obiectivul cursului este dejaîndeplinit încã din momentul încare cursanþii se înscriu la el. Credasta fiindcã nimeni nu vine la unatelier de creativitate dacã nu esigur de abilitãþile sale în materiede ficþionalizare. Pornind de laaceastã premisã, ceea ce dãconsistenþã activitãþii mele este, înmare parte, doar punerea înmiºcare a persuasiunii. Eu nutrebuie decât sã-i conving cãexistã, pentru fiecare în parte,posibilitatea de a concretiza fluxulimaginaþiei creatoare. ªi fac lucrulãsta ajutându-mã de câteva idei-pivot. Ideile acestea formeazãmetoda ºi, în acelaºi timp, materiacursului. O sã încerc sã le descriuîntr-o oarecare ordine. În primulrând îmi întemeiez întreg discursulpe interactivitate. Cursanþii stau pescaune alãturate, ca la orice altcurs, însã senzaþia de ”bunã-

vecinãtate” devine definitorie dupãchiar prima jumãtate de orã, pecare o investesc în relaxareaprezenþei lor acolo. Arbitrezinteracþiunile dintre ei dupãsesiunea de ”freewriting” – primulexerciþiu practic pe care îl propun.Se evalueazã reciproc, eu doarcoordonez. De la un caz la altulfac recomandãri care privesc stilulsau gramatica. Nimic mai mult.Dupã aceastã primã întâlnire (suntºapte în total) dau câte o temãfiecãruia dintre ei. Temele acesteasunt ”personalizate” iniþial. În timpele capãtã un caracter din ce în cemai general. Mã ghidez întotdea-una dupã predispoziþia cursanþilor.Seriile au fost substanþial diferiteîntre ele, au existat distanþe mariîntre preocupãrile cotidiene alecursanþilor. De la cultura generalãaccesibilã oricui pânã la culturapur livrescã – achiziþie cvasi-voca-þionalã. E unul dintre lucrurile pecare încã nu mi le explic. Este într-adevãr imposibil de elucidat de ceîn actuala serie sunt majoritariliceenii sau studenþii în primulan (la facultãþi tehnice cupreponderenþã) iar în precedentaau fost în salã aproape numaiangajaþi în companii multinaþionaleîn cãutarea unui hobby.

Pentru cã pun un accent pu-ternic pe ”freewriting”, ar trebuipoate sã explic ce înþeleg prin asta.Scrierea liberã pe un subiectaleatoriu este conceperea unui textde maxim 150 de cuvinte în careexpresiile se asociazã fãrãconstrângerea unei teme date.Astfel se poate evalua distanþa sauapropierea la care un cursant sesitueazã faþã de ideea de ”a scrie”.Unii sunt, inevitabil, totalnepregãtiþi. Alþii, în schimb, par sãaibã deja exerciþiul scrierii. Înambele cazuri se pot observa niºtemotive, niºte teme prin careimaginaþia respirã ori se sufocã.Unii scriu dintr-odatã mult desprenimic, învârtindu-se în jurul uneijumãtãþi de idei, alþii au deja o”temã personalã” pe care sunt gatasã o supunã oricãrei coerciþii.Aceºtia din urmã sunt cei care vorexploata, sub o îndrumare atentã,exerciþii de stil. Cei care ex-perimenteazã un ”gol al scriiturii”vor încerca, pe de altã parte, sãscufunde o temã impusã în texte

54

care sã exploreze moduri ºi timpuriverbale, substantivizãri puternice,proiecþii în adjective, disecãriadverbiale etc.

Pentru cã cei mai mulþi mi-aucerut un curs “pentru avansaþi”, m-am gândit la posibilitatea de aprelungi cumva atelierele dejacoordonate. Aceastã posibilitate adevenit realitate atunci cândpreºedinta Fundaþiei, doamnaSandra Ecobescu, mi-a îngãduit,printr-o încã ºi mai marebunãvoinþã, continuarea cursuluiiniþial, numit acum ”pentruîncepãtori”, cu unul ceva maisofisticat care poartã denumireaoarecum emfaticã de ”curs pentruavansaþi”. Am conceput un gradmai mare de complexitate alexerciþiilor ºi am avut în intenþiesã recomand câteva tehnici maineobiºnuite de stimulare acreativitãþii (lucid dreaming, selfawareness, evaluare brain-storming etc). Însã am realizatimediat cã nu puteam sã amcerinþe atât de “psihedelice” în doarcinci ºedinþe (cât are atelierul descriere creativã ”pentru avansaþi”).O întâlnire sãp-tãmânalã de douãore nu poate acoperi volumul deinformaþii pe care aº fi pregãtit sã-l transmit. Am pãstrat totuºi capuncte pro-gramatice orientativeaceste tehnici, centrându-mã peexerciþii de conºtientizare aliteraturitãii, de tahigrafie, deepuizare a subiectului, decercetare a categoriilor “minimale”(bana-litatea, personajul fad,“stingerea” unei descrieri etc).

În cursul de ºapte întâlniriîncerc sã acopãr (în funcþie ºi dedorinþele celor care se aflã în faþamea) o bandã cât mai largã deexpresii ale literaturii. Încep cuproza – de care cei mai mulþi suntinteresaþi. Fireºte cã pãrerea loreste cã proza, fiindcã aparent sescrie mai uºor decât poezia, artrebui sã fie prima alegere. Ledemonstrez însã pe parcurs cãproza ia o multitudine de forme –de la romanul realist pânã la prozapoeticã. ªi cã e de preferat pentruorice începãtor sã descopere maiîntâi de toate lirismul ca materieprimã a defulãrilor iniþiale. Ideeaeste cã abia dupã ce cineva ”s-agolit” pe sine de sine însuºi (cafiinþã implicatã masiv în

cotidianitate) sã se poatã aplecaserios de scris bucãþi de prozã. Iaraceastã vidare a mentalului social,aceastã de-stressare se producecomplet ºi poate mai rapid prinplonjarea în lirism. Înþeleg sãexpun altfel poezia decât prinlirismul cu care este de obiceialãturatã. Poezia face obiectul uneiîntâlniri speciale ºi este doarteoretizatã nu ºi testatã.

În celãlat curs, cel de cinciîntâlniri, exerciþiile pe teme datesunt mult mai puþine. Ultima datãam propus unul singur. Am adusfiecãruia câte o carte a SandreiBrown, i-am rugat sã pãstrezedoar titlul iar subiectul sã-lmetaforizeze cât mai dramatic cuputinþã. Nu au rescris cartea (nuacesta era sensul exerciþiului) ci aureevaluat personajele (punândaccent pe incidentele secundare)ºi au conturat povestiri paralele (îngenurile ce se potriveau fiecãruicursant – fantasy, horror, soft-erotic, umoristic, absurd etc). Afost ºi un exerciþiu prin care amîncercat sã determin cât deproastã e literatura proastã ºi dacãaceasta poate fi convertitã.

Aº vrea sã cred cã pot conducetreptat, în etape, starea de fapt dinaceste ateliere de creativitate.Realitatea mã contrazice defiecare datã. Nu e obositor cât eincitant. Tocmai pentru cã materiacursului este creativitatea – nu mãpot dezbãra de aleatoriu ºiimprevizibil. Sper sã nu suneciudat, anarhic sau neprofesionistdar trebuie sã concedem uneiforme de nonconformism atuncicând încercãm sã scoatem înlumina conºtiinþei originalitatea,statutul fundamental al fiinþeiumane – puterea de a crea.Niciodatã nu am repetat exerciþiileºi cu fiecare serie am lucrat cevanou.

Interactivitatea

Aºadar, spre surprinderea celorcare au venit la curs, niciodatã nuam respectat planul desfãºurat însynopsis-ul de pe pagina web aFundaþiei. Iniþial am vrut sã urmezpunctele expuse pe site, sã factotul conform unui program binestabilit dinainte (având în vederecã sunt atât de puþine ºedinþe).

Apoi am regândit tot cursul, dându-i aspectul actual de atelierinteractiv. Un atelier e altcevadecât un curs totuºi. Chiar cuvântul“atelier” duce instantaneu cugândul la chestiuni care þin de artã.În acest caz este ºi adevãrat. Nucã aº face artã acolo ci fiindcãscrisul ºi jocul cu ºi de-a cuvintelesunt forme de artã în sine. Spredeosebire de picturã, sculpturã sauceramicã – scrisul promite o altfelde manualitate: cea a fluxuluicreator stãvilit de un instrument descris ºi de foaia albã. Un pictorpoate conduce pensula în tuºemereu expandabile, poate operamodificãri nenumãrate pe pânzatabloului, fãrã ca asta sãcenzureze imaginaþia creatoare.Pe când în modelajul frazelorexistã întotdeauna o serie demomente premergãtoare actuluiscrierii propriu-zise. Sunt clipele încare gândirea cântãreºtemuzicalitatea frazei sau chipul purestetic al ei (ponderea verbelor,densitatea adjectivelor etc).

Dupã cum se observã, am alessã propun cuvintele ca loc dejoacã ºi ca jucãrii în acelaºi timp.Limbajele specializate, argoul,jargonul – toate acestea urmea-zã în cel mai firesc mod exerciþiilede contorsionare lexicalã. Re-comand întotdeauna sinonime-le (reale sau ficþionalizate),paronimele (când e vorba dejoaca mimeticã a cuvintelor),omonimele (pentru decriptareasensurilor, înþelegerea confuzieilingvistice ºi a ”aducerii dincondei”). Poate cã ar fi potrivit sãamintesc ºi câteva exerciþii. Ogamã care îmi place foarte multeste cea a încercãrilor deficþionalizare. O cronicã pe câtposibil amãnunþitã ºi savantã la ocarte care nu s-a publicat încã, aunui autor care nu existã. O des-criere detaliatã a geografiei unuicartier inexistent din Bucureºti sauchiar a unui oraº de negãsit. Ocronicã muzicalã a unui albumneapãrut al unei formaþii-fantomã.Acestea ºi multe altele suntexerciþii care intrã lejer în cadrulficþionalizãrii. Desigur cã propunºi teme strict-realiste (în spiritulunei imitãri conºtiente a unor stiluriºi genuri literare sau a unorautori).

55

Scrisul ca terapie ºicunoaºtere de sine

Discuþia despre utilitatea unuiasemenea curs dã prilejul unor alte(secundare ºi terþiare) rãspunsurila o serie de întrebãri adiacente.Rezumând, pot sã mãrturisesc unfapt sigur: scrisul ca terapie estemobilul principal al cursului.Desigur cã vin ºi persoane care ºi-ar dori o eventualã notorietateliterarã. Însã principala categorieo constituie cei care vor sãdesfãºoare niºte trãiri interioare cerefuzã sã se exteriorizeze.Seamãnã cu o exorcizare, privindde la distanþã. Adevãrul este cãapropiindu-mã de intenþiile lorobserv mai degrabã apetenþãpentru catharsis. E o dorinþãnemãrturisitã pe care o au cei maimulþi – aceea de a se putea golide un bagaj care a devenit în timpprea greu. Nu le ia prea multãvreme sã recunoascã nevoia deterapie. Tocmai de aceea am sãsubliniez încã o datã predispoziþiamajoritãþii cursanþilor cãtre un gende ”spovedanie publicã” aºa cumse fãcea ea odatã, în bisericaprimarã. Nu e un act religios, nicivorbã de aºa ceva. Este doar odisponibilitate pentru re-aranjare,re-semnificare personalã, re-punere în funcþiune sub pretextulcompunerii unor texte literare.

Faptul cã nu sunt scriitor saucã nu fac parte din comunitatealiteraþilor (cã nu sunt critic, jurnalistºi nici mãcar aspirant) ar putea sãinspire neîncredere dar poziþiaabsolut neutrã în care mã situezmã face sã pot aprecia obiectiv/lipsit de pãrtinire acest proces ludical scrierii creative. La fel seîntâmplã ºi în cazul lipsei mele decalificare în psihologie (zic asta apropos de terapeutica practiciiscrisului). E o foarte finã ºi greurecognoscibilã graniþã între impos-turã ºi manevrarea profesionistã aaºteptãrilor unor oameni. Suntfoarte atent ºi scrupulos, conºtientfiind de importanþa pe care autocu-noaºterea o are.

Întrucât ce altceva este scriereacreativã decât o formã acceptabilãºi sustenabilã a cunoaºterii desine. Fie cã lucrez pe jurnale devise sau pe logica povestirii, peconturarea de stil sau pe

adâncimea cuvintelor – mereu iauîn considerare importanþa re-flexivitãþii. În fond este un tip câtse poate de concret de consilierefilosoficã. Poate cã sintagmaaceasta sunã destul de neobiºnuitdar ea este de multã vreme folositãîn Occident cu rezultate demne deluat în seamã. Scrierea creativã caformã a unui ghidaj filosofic prinliteraturã, ca substitut valabil alautoanalizei, ca modalitate acontactului onest ºi deplin cupropriile disponibilitãþi afective ºiintelectuale. Fãrã pretenþii detransformare “peste noapte” înscriitori a cursanþilor ºi fãrã amãgiriinduse despre celebritate ºi talent.Cam la acestea se rezumã acestcurs de creative writing.

Mi-aº dori foarte mult ca înperioada urmãtoare sã pot stabili

o formulã de conlucrare cu alteateliere care se desfãºoarã subegida Fundaþiei. Mã gândesc, deexemplu, la un mixaj pasager cuatelierul de arta actorului sau la ocolaborare fertilã cu cel de danscontemporan. Locul cuvinteloreste în paginã (dacã ne preocupãexclusiv scrisul) dar ele suntvorbite/jucate de cele mai multeori. Sunt efemere cu totul dacãnu ºtim sã le însoþim de o gesticãnumai a lor, dacã – dincolo de ale scrie – nu le ”dansãm” într-oelegantã oralitate. Întâlnirea cuscrisul se iniþiazã prin lecturã(care trebuie sã fie creativã eaînsãºi) ºi se continuã prinexperienþa vie, asumatã ºiimposibil de negat. Triumfalist(dar de netãgãduit) – a scrieînseamnã a fi viu – .

DESPÃRÞIREA DE SINE

56

Metadiscursul poetic alFloarei Þuþuianu poate fi in-confortabil pentru cititorul carecautã în poezie limbaje aletrupului, sondãri ale cotidianuluiºi geografii simptomatice alelumii omului actual, dincolo destructurile pseudometafizice caresunt legate cu precãdere de opoeticã specific neomodernistã(vezi în special circumvoluþiu-nile abstracte ale lui NichitaStãnescu). În volumul MãrinimiaTa (cu-vânt înainte de Horia-Roman Patapievici, Brumar,2010), Floarea Þuþuianurevitalizeazã un fel de a fi alpoeziei care ºi-a pierdutconsistenþa în mediul literaractual, contaminat de iconineoexpresioniºti ºi de hiperboleale unui biografism redundant.Întrucât poetica Floarei Þuþuianuse revendicã de la pulsiunile unuiimaginar care a conservat poeziaca stare purã, capabilã sãcomunice cu formele originare,paradisiace ale umanului ºi sãreinvesteascã fãptura deznã-dãjduitã cu valenþe sacre. Tocmaide aceea poeta gloseazã în modexcesiv despre cuvânt, ima-ginându-l în toate ipostazelesale, fiindcã, în acest caz, numaicuvântul poate organizaexistenþa într-o dimensiunesolarã. Aºadar, cuvântul hristic,taumaturgic („Al ºaptelea cuvântcoboarã de pe cruce”), cuvântulgenezic, în-temeietor („De-acumnumai Cuvântul mã mai poateîncepe”), cuvântul ca fiinþã apoemului disecatã microscopic(„Prima literã/ este ºi cea caretaie în carne vie cuvântul”),cuvântul ca structurã onticã,visceralã a umanului („Cãci dincuvinte eºti ºi în hârtie te veipreface”), cuvântul ca materiedivinã care se opune nimicului,vidului („Uimite cuvintele s-auscurs de pe mine/ ªi s-au tras cuun pas înapoi/ tot mai mult gol/Tot mai multã liniºte/ Iar eu totmai golitã ºi lipsitã de sens”) ºimulte alte ipostaze ale logosuluipoematic transpun o geometriea himericului unu care s-a des-centrat, dispersat, pulverizândfãptura umanã ºi preschimbând-o într-o existenþã de hârtie („amsimþit singurãtatea marelui unu/

Fãpturade hârtie

saugeometriahimericului

unu Marius Conkan

care-l desparte de trup”).Dincolo de reticenþa pe care

anumiþi cititori o pot avea faþãde o asemenea poezie carevorbeºte mai degrabã desprecuvinte decât despre oameni, nutrebuie trecut cu vederea faptulcã metadiscursul din MãrinimiaTa are o construcþie complexã,fiind structurat sub forma unortexte biblice. Atentã la detalii,poeta realizeazã o disecþie arealitãþii extrãgând din aceastasingurele organe neperisabile, ºi

anume cuvântul, versul, poemul.Un text reprezentativ pentrupoetica Floarei Þuþuianu este Eude jur împrejur în care suntreinvestite o serie de teme ºimotive (precum golul, adevãrul,orbirea) cu care majoritateapoeþilor au operat de-a lungultimpului. În ciuda scenariuluicliºeic, al fiinþei pãrãsite decuvânt, care astfel devine ofãpturã vidã, incapabilã sã“cunoascã adevãrul”, ultimeledouã versuri vitalizeazã întreagasimbolisticã a poemului: Eu de jurîmprejurul meu din cap pânã înpicioare/ Toatã un singur vers.Or, tocmai aceastã construcþie apoetului ca poem sintetizeazã, înfond, imaginarul metadiscursiv alFloricãi Þuþuianu. Fiindcã doarpoetul devenit vers ºi implicitpoem, care îºi asumã o identitatepara-realã, va putea sã jonglezecu abstracþiunile ºi sã transformecuvântul în personaj. Altfel, dinpostura fãpturii angrenate înreal, metadiscursul riscã sã fiesuperfluu ºi sufocant în cele dinurmã. Aºa încât, judecând astfellucrurile, Floarea Þuþuianu esteîn acest volum mai degrabã unpoem decât o poetã, iar ima-ginarul sãu o þesãturã de cuvinte-personaje care îºi cer dreptul dea exista textual. Eu de jur împrejurconfigureazã tocmai aceageometrie a himericului unu, afãpturii-poem care îºi traseazã uncerc-limitã în raport cu realitatea,distanþându-se de mundan ºipulverizându-se într-o metalumelingvisticã (“Am intrat în cuvinte/ca ºi cum aº fi intrat în rândullumii/ Iar pe cuvinte stau ca pejar”). Unitatea este, în acestcontext, himericã, irealizabilã,întrucât, poetizând despre stareade a fi cuvânt, vers, poem,fãptura de hârtie se va afla încontinuã metamorfozã, nefiindniciodatã egalã cu sine însãºi. Deaici decurge un soi de dramatismal solitudinii, de interogaþienesfârºitã asupra logosuluidemiurg, de incantaþie liturgicã aincreatului care trãieºte în“mãruntaiele cuvintelor”, deneputinþã a femeii-poem carecautã redempþiunea, cãci –mãrturiseºte ea - “uneori cuvântulcoboarã în mine ºi mã ridicã”.VISUL UNUI CUCERITOR

57

Scriitorulºi limba

Florin Mihãilescu

Una dintre ultimele cãrþi deeseuri ale lui Alexandru Georgeeste Povestea unor vorbe (MuzeulNaþional al Literaturii Române,2009). Ea reconfirmã, cît se poatede normal, cîteva dintrecaracteristicile ce-i definescautorului nostru scrisul ºipersonalitatea, dar adaugã, saucel puþin concentreazã într-osuccesiune mai insistentã, ºi uninteres special, acela al scriitorului,ca intelectual ºi ca artist, pentruproblemele limbii. Îl regãsim aici,înainte de toate, pe cititorulpasionat, curios ºi insaþiabil, cu oarie de atenþie ºi de preocuparesurprinzãtor de întinsã ºi dediversã, un cititor liber de oriceconstrîngeri ºi obligaþii exterioare,mobilizat numai de nevoia luiinterioarã de adevãr ºi de purãplãcere spiritualã. O spune singur,fãrã nici un echivoc: „am cititalandala o mulþime de lucruri” (p.77), iar lectura n-a intrat niciodatãîn viaþa mea în categoria“efortului”, n-am citit decît dinplãcere, fãrã alegere, din purãcuriozitate intelectualã; arareori m-am “documentat” asupra uneiprobleme (care tot de atîtea ori afost una de filosofie, deci una“titanicã”), lecturile mele literarefiind mai apropiate ca tip de M.Ralea ºi N. Steinhardt decît de Z.Ornea ºi D. Micu” (p. 78).

Iatã de ce Alexandru Georgerecunoaºte a nu fi un spiritsistematic, „ein Systematiker”, cimai curînd un degustãtor deesenþe, aflat într-o stare depermanentã disponibilitatehedonisticã. ªi totuºi, în pofidaacestei conformaþii a spiritului sãuºi a unei maniere mai totdeaunaimprevizibile de a gîndi, lucrurile seleagã ºi se armonizeazãimperturbabil în mintea eseistului,încît rezultatele sînt fãrã îndoialãimpresionante ºi încîntãtoare prinoriginalitate, pertinenþã ºi chiar...erudiþie. Fie ºi fãrã a se fi constituitîn chip sever organizat ºi dogmaticdisciplinat, cultura impenitentuluinostru cititor este redutabilã întoate privinþele, evoluînd cuagreabilã dezinvolturã în toateplanurile, de la istoria politicã lacele mai mãrunte, dar nu mai puþinsemnificative chestiuni devocabular. Cînd revãzîndu-ºi cu un

prilej biblioteca, în condiþiile uneischimbãri de locuinþã, declarã cuo nonºalantã sinceritate cã „amconstatat cã sînt cãrþi pe care nule-am citit, sau aproape nu-miamintesc nimic din ele; altele, dincare nu reþinusem decît amãnunte(deci, cîteva pagini), altele, desprecare abia puteam formula o opiniesinteticã etc. etc.” (pp. 77-78),înþelegem o datã mai mult ºi maiconcret cît adevãr cuprindeparadoxala vorbã a SelmeiLagerlöf, potrivit cãreia cultura esteceea ce rãmîne dupã ce ai uitattot.

Îl reîntîlnim de asemenea înrecentul volum pe acel AlexandruGeorge situat de nenumãrate oriîn rãspãr cu opinia comunã. Elcorecteazã, nuanþeazã, restabi-leºte fapte, sau pur ºi simplurespinge alegaþii insuficientdovedite. Spiritul sãu polemic esteo formã de voluptate a dialoguluiintelectual, dupã cum este înacelaºi timp o condiþie absolutnecesarã a clarificãrii interioare ºia apropierii de adevãr. Încît unautentic om de culturã nu trebuiesã se teamã cîtuºi de puþin deadversitate, ci sã se bucure de ea,aºa cum se exprimã atît deconvingãtor Alexandru George:„A-þi dori permanent adversari nuînseamnã a cãuta motive sau

figuranþi de harþe puerile. De lalupta politicã de principii, lapolemica de idei sau la disputapentru un adevãr, adversarii, carese întîmplã sã þi se opunã, nuînseamnã cã te “împiedicã” în faptîn procesul gîndirii. Orice ideetrebuie sã treacã printr-oconfruntare maximã de forþã, carenu este neapãrat obligatoriu sãexiste pentru martorul exterior aldisputei, dar sigur pentru cel carevrea sã ajungã la un adevãr.Acestuia, cred eu, îi foloseºte chiarmai mult. Omul e mai aproape deabsolut în efortul de a epuiza cutrudã ºi temeritate afirmaþiilecare-i vin împotrivã decît în uºu-rinþa naivã sau doar satisfãcutã dea îmbrãþiºa fãrã nici un examennumai pe una. A te gîndi lapreopinent înseamnã a-þi controlapropriul tãu gînd, cãci adevãratacãutare a adevãrului e aceea încare în primul rînd recunoºtinecesitatea pentru tine aadversarului care þi-l poatedezvãlui” (p. 112). Stimulareareflecþiei prin controversã face caadversarul sã devinã nici mai mult,nici mai puþin decît „un aliat pentrupropria ta gîndire” (p. 113), unfactor indispensabil ºi fundamentalal dialecticii spiritului în drum spreadevãr, încît „contrazicerea îþidezvãluie faptul cã orice afirmaþiee, în fond, o interogaþie” (p. 114).Sînt aceste cîteva pagini, din caream citat, un memento excepþionalpentru o veritabilã higienã ºideontologie intelectualã, care armerita sã fie mereu prezent înatitudinea oricãrui gînditor aspirîndrealmente la un cît de mic accespe calea fãrã sfîrºit a cunoaºterii.ªi mai este ceva: o asemeneapoziþionare þine cu siguranþã ºi deun elementar democratism aloricãrui dialog de idei. AlexandruGeorge însuºi e o dovadã ºi unexemplu edificator, inclusiv încartea despre care discutãm aici.

De altminteri, paginile eimustesc de o multitudine deobservaþii ºi de conexiuni care punaspecte cunoscute în lumini noi ºineaºteptate, fie cã e vorba deCaragiale sau de marxism, deCãlinescu sau de folclor. Însã„partea leului” e asiguratã, cum amsemnalat deja, de comentariile ºiinterpretãrile unor probleme de

58

naturã lingvisticã. Autorul urmã-reºte situaþia ºi destinul unorcuvinte, evocã momentele nefasteale influenþei limbii ruse asupraidiomului nostru naþional, mult maiputernic marcat, aproape indelebilºi oricum benefic, de contactulîndelungat cu vocabularul alteimoºtenitoare a latinei noastrecomune, limba lui Voltaire ºi a luiDe Gaulle, în fine, priveºte cuscepticism ºi oarecare contra-rietate ascensiunea universalã alimbii engleze, de a cãrei forþã înprocesul de apropiere ºi paci-ficare a popoarelor nu se aratãcîtuºi de puþin sigur.

Relaþia limbii, a oricãrei limbi,cu comunicarea, al cãrei instru-ment este, ºi cu arta, al cãrei obiecta devenit, revine de repetate ori înconsideraþiile lui AlexandruGeorge, pentru a argumentaconcluzia cã „limba unui popor emai mult decît o formã deexprimare, e un fapt de culturã, desensibilitate, de legãturã cu unîntreg trecut” (p. 52). Rolul me-taforei i se pare eseistului nostrupretabil (ºi inter-pretabil) la adeclanºa un veritabil scandal princaracterul sãu de piedicã îndesfãºurarea unei comunicãrirapide, exacte ºi pragmatice. Darmetafora este, pe de altã parte,fireºte, ºi o ºansã pentru dez-voltarea ºi potenþarea limbii. Sãspunem apoi cã, între limbajultranzitiv al discursului intelectual ºicel sugestiv al artei verbale, nutrebuie presupusã o contradicþie cade la comunicare la noncomu-nicare. În realitate, ºi gîndirea, ºiarta se comunicã prin limbã,diferenþa fãcînd-o substanþa carese transmite ºi care este,bineînþeles, în fiecare caz, alta.Una comunicã gîndirea, recte ideiºi cunoºtinþe, cu totul altcevacomunicã poezia ºi proza literarã,recte stãri interioare, reverii saulumi imaginare.

Dar, întrucît scriind despre cãrþi,nu doar le descriem, le interpretãmºi le apreciem, ci dezvoltãm colateralºi propriile noastre constatãri ori pureipoteze sã remarcãm, prelungindvirtualitãþile textului, diferenþelenotabile dintre limbajul poetic ºicel narativ. Am deosebit cîndvadouã categorii de scriitori, dupãtransparenþa cu care se exprimã:

creatori de stil (ca Arghezi) ºicreatori de viziune (ca Blaga). Cualte cuvinte, la unii, efecteleestetice se concentreazã în planulexpresivitãþii limbii, cîtã vreme, laceilalþi, creaþia se valorificã înplanul expresivitãþii universuluiconfigurat. Dar dacã în poeziedisocierea nu e decît una de grad,între expresia liricã ºi cea epicã ease dovedeºte una de esenþã,rãmînînd evident, pe deasupraoricãror distanþe sau înrudiri, cãpoezia utilizeazã, prin însãºi naturaei, eminamente, limbajul conotativ,în vreme ce naraþiunea, tot prinnatura ei, pe cel denotativ. Poeziacultivã expresia figuratã,comunicînd, pe cale de sugestii,trãiri difuze, deseori incerte ºievanescente, dar ºi misterioaseadîncimi interioare. În schimb,proza construieºte universurificþionale, lumi posibile în sensmimetic, ºi le descrie într-o limbãa cãrei trãsãturã dominantã devinetocmai proprietatea termenilor,deci nonfigurativitatea lor, la fel caîn limbajul intelectual, cu diferenþatotuºi, absolut revelatoare, cã nuse raporteazã la realitatea

obiectivã, ci la o „realitate” care nuexistã decît în plan imaginar.

Sînt toate acestea cîtevareverberaþii sau alunecãri înmarginea textului lui AlexandruGeorge, care ne invitã desigur laamplificãri ºi explicaþii supli-mentare, prin care poate ne-amîndepãrta de punctul de plecare.Ele s-au desprins însã din discuþiaîn jurul unei cãrþi cu care sîntemde acord mai mult decît într-oprivinþã. De unde rezultã cã nunumai adversarii sînt provocatoriîn felul cel mai profitabil, ci ºipreopinenþii cu care împãrtãºimmai multe clauze de solidaritate.Ceea ce înseamnã de asemeneacã nu numai controversele„renteazã” vorba lui Ibrãileanu, ciºi afinitãþile spirituale elective.

Alexandru George este pentrucomentatorul sãu de azi un vechiºi drag prieten de idei, dupã cumpentru ceilalþi cititori ai lui seimpune ca un inconfundabil ºiadmirabil scriitor ºi eseistcontemporan, model de vîrf aceea ce ne place sã numim, decîte ori avem ocazia, formulaintelectualismului estetic.

VIS CU CEAS DEFECT

59

Despre cum îþi fac cãrþilebiografia sã semene cu a per-sonajelor proprii mãrturiseºte, înfelul sãu, ºi ciclul romanesc Cei osutã de Gheorghe Schwartz. Ajunsla al optulea volum, intitulat Cei osutã. Secretul Florenþa, proiectulprozatorului bãnãþean stabilit laArad se deruleazã nu doar pe axamarelui timp istoric, dinstrãfundurile unui trecut cãruiaSchwartz îi dã carnaþie ºiconsistenþã în maniera vieþilor –succesive, nu paralele – exersatede Plutarh ºi... Borges, ci ºi peaceea a vieþii proprii. Scriitorultrudeºte de mai bine de douãdecenii la edificarea fantasmei luide proporþii, în orice caz dinaintede 1988, când i-a apãrut primulvolum, Anabasis, urmat de celelalteºase urmãri ale sale: Ecce homo(1993), Oul de aur (1998), Mânaalbã (2000), Vara rece (2004), Axalumii (2005) ºi Culoarul templier(2008). Între timp... e ca în Dumas-tatãl: au trecut nu doar primeleºaptezeci ºi una de biografii, cis-au scurs ºi peste douã deceniidin propria viaþã a Scribului, cubune ºi cu rele. Printre altele, acest interval recent detimp conþine ºi elaborarea meticuloasã ºi inspiratã,amplu documentatã istoric – pentru obþinereaimpresiei de verosimil – a zecilor de vieþi care, porninddin adânca antichitate, refac „lanþul trofic” al unei liniigenealogice umane.

Am mai scris despre unele dintre romaneleacestui ciclu a cãrui acþiune romanescã se dovedeºtetenace, persuasivã, cu bãtaie lungã. Frecventareade cãtre prozator a diverselor epoci ºi arealurigeoistorice, în succesiune neabãtutã – deºi abilregizatã, cãci succesiunea generaþiilor este cea carepoartã încoace ºi încolo prin lumea cea veche –,devine un demers fãrã îndoialã istoric, deºi întreprinscu mijloacele beletristicii. La urma urmei, ºi Gh.Schwartz îºi duce conºtiincios la capãt demersul decercetãtor al trecutului, procedeu prealabil scrierii, darstrict necesar acesteia, pentru o plauzibilã ºi vieambientare istoricã. ªi el încearcã sã descifrezemeandrele sensurilor ºi direcþia unor dezvoltãrisocietale, chiar dacã, spre a le da o coerenþã carealtminteri le-ar lipsi, încearcã sã le închege în jurulsiluetelor unor persoane. ªi el, ca alþi istorici, opteazãîntre mai multe posibilitãþi de a interpreta faptele,optând pentru cea care îl ajutã sã înþeleagã cel maibine misterioasa deplasare a axului istoriei lumii.Suntem pe linia subþire a creãrii unei istorii alternativeºi, în acelaºi timp, aceeaºi. Ea nu trebuie confundatãcu versiunile contrafactuale, fiindcã întrebareaautorului nu este „ce-ar fi fost dacã?”, ci mai degrabã„cum a fost într-adevãr?”. Alternativ, aºadar, da; însãnu ºi contrafactual. Cum se poate scrie aºa ceva?

A treia calea istoricului:

romanul

Ovidiu Pecican

GHEORGHESCHVARTZ

Curtea Veche, 2010

CEI O SUTÃ.SECRETULFLORENÞA

În istoriografie, problematicareconstituirii adecvate, în spiritulfidelitãþii faþã de adevãr, rãmâneuna centralã. Dificultatea de arãspunde întrebãrii ei este ceamarcatã de oscilaþia între refacereaarheologicã, minuþioasã, a tablouluide epocã ºi abandonarea manieiexhaustivului în favoarea dorinþeide a înþelege mai mult spiritul decâtlitera faptelor. Aceasta a devenit,sub raportul reconstituirii savante,bãtãlia dintre pozitivismele recon-stitutive ºi diversele hermeneuticicare privilegiazã interogaþia ºiefortul de a ajunge la sensul fap-telor. Este, practic, vorba desprebãtãlia dintotdeauna dintre cei carevor sã vadã (Toma) ºi cei ce vor sãpriceapã (Petru).

A existat însã ºi o terþãtentaþie. Ea s-a lãsat teoretizatã maiales în vremea romantismului ºi sereferã la ceea ce ar putea apãreadrept o a treia cale. Când istoricul,pornind de la documente, prinempatie cu ele, ajunge sã îºifoloseascã intuiþia ºi sã pãtrundãcu mintea ºi cu sufletul lui dincolode ceea ce este strict

documentabil, ajungând la depistarea spiritului uneiepoci, a dominantelor ei de gândire ºi de acþiune,atunci el atinge direct la þintã adevãrul istoric, printr-un adevãrat procedeu de divinaþie, de magieproceduralã. În anii 1860, Hasdeu vorbea cu toatãseriozitatea despre aºa ceva, dar mai aproape denoi, o întreagã ºcoalã istoricã francezã prestigioasã– cea de la revista Annales – credea cã se aflã înposesia a suficiente temeiuri pentru a decreta cãexistã mentalitãþi, sensibilitãþi colective la care sepoate ajunge în mod ºtiinþific, þintind astfel cu-noaºterea unor stãri de spirit, afecte dominante lanivelul unor societãþi. Rãmâne ca deceniile care vinsã stabileascã partea de succes ºi partea de iluzie aunor astfel de convingeri ºi tentative. Dar, de curând,eu însumi am combãtut teoretizãri similare susþinerilortânãrului Hasdeu, profesate de publicistul Sorin Lavricîn revuistica literarã a momentului.

Ceea ce îmi pãrea neserios ºi neplauzibil laLavric, care se lua în serios ca profesionist alistoriografiei, în cazul tentativei unui prozator precumGh. Schwartz îmi apare ca extrem de interesant. Dacãe cineva care poate încerca în deplinã legitimitatecalea intuiþiei ºi divinaþiei istoriografice, acela este,fãrã îndoialã, romancierul. Cel puþin de la Balzacîncoace, ºi el se antreneazã în evocarea unor întregisocietãþi, pictând fresce epice ºi cãutând sãorganizeze lumea ficþiunii proprii într-un scenariu cusens, coerent, în care lucrurile decurg dupã legilecreºterii unor conflicte ºi ajung pânã la rezolvarealor. „Comedia umanã” devine acum proiectul aureolatcãtre care tind toþi cei care viseazã la caracterul

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

60

demiurgic al prozei, autorii de epopei. În Cei o sutã,proiectul apare în deplinãtatea lui, pe verticalatimpului, ºi nu pe orizontala orizontului spaþial. În plus,asumarea lui la dimensiunile unei sute de generaþii,afirmã un orgoliu aproape nemãsurat, megaloman,care înteþeºte însã cãtre o parabolã a exemplaritãþii.

Odatã cu Secretul Florenþa – titlu care aminteºtede Codul da Vinci ºi alte seducþii prozasticecontemporane – autorul ajunge sã treacã în revistãgeneraþiile 72 – 79, atingând odatã cu decesul ultimilordoi anul 1504 (pentru români, acesta rãmâne anul

O, mamã,abjectãmamãO. NIMIGEAN

Polirom, 2010

RÃDÃCINADE BUCSAU

Doru Pop

morþii lui ªtefan cel Mare!). Cum cel dintâi erou alvolumului de faþã s-a nãscut în 1303, se poate spunecã volumul al optulea din ciclul centuriei imaginatede Gh. Schwartz cuprinde douã secole care închidîn ele trecerea de la medievalitate la începuturile uneitimpurii modernitãþi.

Scriitura saturatã de erudiþie ºi decantatã stilistic,oscilând între Tacit ºi Suetoniu, pe de o parte, ºi unBorges sublimat, aparþine unuia dintre cei maiînzestraþi autori de roman românesc contemporan.

O. Nimigean scrie o prozãîndesatã, ardeleneascã în sensulcel mai bun al cuvântului, în careelementele de grai local se în-tâlnesc fericit cu o urbanitate fãrãreflexe artificiale. Eroul sãu estedescendentul livresc al lui Ion alGlanetaºului, ajuns scriitor,fãcându-ºi meseria cu aceeaºidârzenie ºi încãpãþânare ca ºistrãmoºul sãu literar. El este un Ioncare citeºte Colto Maltese ºi se uitãla Star Trek, un Ion care estepreocupat de metafizicã ºi apãsatde amintirile copilãriei, procesatevia Citizen Kane.

Romanul Rãdãcina de bucsau(Polirom, 2010) reprezintã, pentrumine, revelaþia anului, în contextulîn care proza contemporanã sebaricadase într-un soi deautoreferenþialitate manieristã.Rãdãcina de bucsau este o carteîmbibatã de autenticitate ºi, înaintede orice, un gest de curaj, o antitezãla toate proiecþiile idealizate alemamei din proza ºi cultura românã.Nimigean reuºeºte sã producã uncontrapunct narativ la edulcorãriledin proza (ºi cinematograful nostru)– unde „Mama” apãrea mereu ca o figurã solarã,hrãnitoare ºi tandrã. Cartea lui O. Nimigean are încentru o imagine deterioratã a mamei, portretizeazão mamã degradatã, „moale”, lipsitã de putere, carese dezveleºte pentru a-i arãta fiului bolile ºi care estesupusã unei descompuneri (atât simbolice, cât ºifizice). În tot acest timp Liviu (fiul din roman)recupereazã anamnesic firele din propria-i viaþã. Întimp ce mama „se goleºte de viaþã”, Liviu vrea sãdescopere care este esenþa propriei vieþi. Prins întrefrica de moartea mamei („dacã mã pomenesc singurcu cadavrul ei”) ºi frica de abandon (soþia lui Liviutocmai „a dat divorþ”), fiul ajunge la o cunoaºtere intimãa mamei, bazatã însã pe fiziologic ºi pe durere. Însens psihanalitic Fiul îºi asumã o suferinþã care arecorespondent în suferinþa cauzatã Mamei la naºtere.Intimitatea aceasta ajunge uneori la paroxism, el nudoar cã îºi spalã propria mamã, dar este nevoit sã îiintroducã irigatorul în anus (Nimigean dedicã un întreg

capitol acestui episod cu puternicevalenþe psihanalitice: „Bagã-micanula în gãoazã!”, exclamã mamala un moment dat), asistând laregresul acesteia în starea desugar.

Romanul este construit pe oschemã simbolicã pe cât de sim-plã, pe atât de eficientã. În vremece starea fizicã a mamei sedegradeazã ºi aceasta se în-depãrteazã de fiu înspre moarte,el o pierde emoþional pe cealaltãfemeie importantã din viaþã: Zelda(Ioana). Romanul de fapt începe cufelul în care soþia naratorului semutã în altã camerã, cei doi se aflãîn pragul divorþului, au un mariajmarcat de violenþe (atacuri cucuþitul, ruperea certificatului decãsãtorie), trãdãri adulterine ºinemulþumire, iar Liviu este nevoitsã revinã acasã, pentru cã primeºtevestea cã mama sa este gravbolnavã. La un moment dat Ioana(poreclitã Zelda), iubita ºi soþia carese pregãteºte sã îl abandoneze peLiviu, îl viziteazã (de fapt o viziteazãpe mama bolnavã) ºi se substituiedirect acesteia, punându-ºi un

capot, preluând funcþiile gospodãreºti ale acesteia,frecând rufele, spãlând geamurile ºi punând ordineîn casã. Aceastã dublã determinare a relaþiilorbãrbatului cu femeia iubitã (mama ºi soþia), transpareºi din circularitatea poveºtii – cartea se încheie cuaºteptarea unei chemãri din partea iubitei (care numai vine), dupã ce începuse o chemare din parteamamei (care nu se mai terminã).

Explicaþia în sensul cel mai clinic-psihanaliticpoate fi gãsitã în trauma provocatã de separareaprimordialã de mamã, care este similarã cudescoperirea ºi asimilarea ab-jecþiei. Aºa cumdemonstreazã Julia Kristeva, cu exemple culturaledin ritualurile pãgâne, pângãrirea imaginilor sacre dinviaþa noastrã este o formã de afirmare a identitãþii –„abjecþia sinelului” devine o formã de afirmare de sine.În cele din urmã repulsia, mânjirea excrementalã,privirea deterioratã ºi degradarea umanã sunt toatesinonime cu imposibilitatea descoperirii identitãþii de

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

61

sine. Problema lui Liviu este tocmai aceea cã nu ºtiecine este ºi nu poate procesa ºi accepta ceea ceeste. Decãderea mamei – care este gradualã ºimerge pânã la regresul fizic absolut – unde mamadevine sugarul fiului, cãreia acesta îi cumpãrã„pamperºi”, pe care o schimbã ºi o ºterge ca pe uncopil, regresul la stadiul infantil al mamei permite fiuluianamneza.

La aceasta se adaugã figura tatãlui, aparentºtearsã, care este cuplatã cu urbanitatea ºi cuinteligenþa – pentru cã Tatãl este cel care îi deschidefiului drumul spre literaturã, cel care îi lãmureºte fiuluinedumeririle ideologice ºi care îl ghideazã în plansocial. Acelaºi tatã „se scapã pe el” în tren ºi moareîntr-un mod abrupt, nelãsând nicio urmã simbolicãpentru fiul sãu (faptul cã Tatãl plânge uºor „caBãsescu” adaugã dimensiunii de gol dereprezentare). De fapt ºi Zelda se lãmureºte dupãdouãzeci de ani cã s-a încurcat cu un „luzãr”, iar ceidouãzeci de ani pierduþi din viaþã sunt recuperaþinarativ ca o formã de recuperare a identitãþii.

Simbolistica psihanaliticã este mai mereu uºorde recuperat din aceastã carte, atacul ºobolanilor dingarsoniera tânãrului cuplu este legat dramatic deepisodul prinderii ºoarecelui din casa mamei, explicitlegat de morbiditate, sau acela în care, la naºtere,micul Liviu aproape cã îºi pierde viaþa, iar mediculcare îl salveazã cere sã fie botezat Wenceslas, ceeace trimite spre falsa identitate. De fapt „icu” (poreclalui Liviu) nu mai are „acasã”, tocmai pentru cã nu maiare identitate. El îºi cautã originea, dar nu gãseºtenici originea materialã ºi nici pe aceea a identitãþii desine. El nu mai poate identifica starea de „eu însumi”,a pierdut „secretul constitutiv al spiralelor mele”. Totce mai are este un eu scindat între misticã ºi credinþã(„rugãciunea lui Cleopa”), extensie a eului calm,biruitor al „fiarei”, ºi fiara însãºi care îl conduce. Eleste simultan omul care trãieºte în ura faþã de cotidian,într-o „Românicã de cãcat, plinã de afutceriºti,puliticieni ºi cacademicieni” ºi omul care este aruncatabrupt în acest cotidian. „Ceea ce mã oripileazã cairealitate e însãºi realitatea”, spune Liviu, iar dezgustulfiziologic la care este expus genereazã procesulrememorãrii ºi al interiorizãrii.

Nimigean reuºeºte toate aceste descrieriîmbinând largi volute suprarealiste – aºa este visulprintre recifurile de corali – cu imagini aproapefotografice ale cotidianului – cum este descriereacãlãtoriei cu trenul „foamei” din anii ’80 (de altfel trenulºi gara sunt locaþii recurente la Nimigean). ªi romanulºi personajul ies ºi recad în ºi din lumea concretã.Aceste prãbuºiri în cotidian ale lui Liviu sunt de osavoare extraordinarã, Nimigean noteazã cu acribieºi cu talent de ironist caracteristicile unei românitãþialterate (aºa este episodul ex-þãranilor lui Rebreanuajunºi în garã, care încurcã partea din faþã a gãrii cucea din spate, ºi care este una dintre cele mai comiceºi fruste rescrieri a fibrei noastre etnice). Autorul neduce cu imaginaþa de la garsoniera din oraº sprelumea cu ciucãlãi înmuiaþi în motorinã, cu closetuldin curte sprijinit de doi pari de fag, o lume în carefocul se face cu coceni ºi cu revista literarã „Steaua”,

cu oameni interesaþi de Becali ºi de emisiunile OTV-ului, iar amestecul acesta dintre planuri produce oautenticitate inegalabilã.

De aceea se poate spune cã proza de facturãrebrenianã are în Nimigean un continuator modern,problemele romanului „þãrãnesc” (mama suferãpentru cã nu îºi mai recupereazã un hectar de teren)se întâlnesc cu descrierea vie a unui contextcontemporan (bufetul de la sat este invadat demanelizarea generalizatã, tratat cu accentecaragialeºti: „cum sã ia poliþia mãsuri, dacã patronu-itot poliþist”) ºi cu lecturile (ori problematicile) filozoficecele mai actuale. Tema fiului revenit acasã la patulde boalã al mamei (subiect mai mult psihanalitic decâtpaseist-þãrãnesc), consacratã prin analiza freudianã,guvernatã de dinamica dintre Eros ºi Thanatos esteînsoþitã de episoade erotice ºi autoerotice, toatedescrise de Nimigean într-o manierã abruptã ºi durã,dar în acelaºi timp lipsitã de agresivitatea prozeihipersexualizate din acest deceniu.

Natura „graficã” a limbajului acestui roman îºipãstreazã naturaleþea în pofida naturalismului evident(cum se întâmplã în rememorarea episodului sexualcu Dy). Deºi universul fantasmelor feminine ale luiLiviu Negrese este populat de fecioare nude, gravideºi maestre ale sexului tantric, acestea nu schimbãtraseul eroului aflat în cãutarea „femeii generice”.Naturaleþea (ºi uneori naturalismul) modului de apovesti al lui Nimigean, datã ºi de adevãrul ºi desinceritatea duse la extrem, face ca povestea acestuicuplu care trece prin avorturile din epoca celui maidur ceauºism ºi prin cele ale democraþiei, care suferãdin princina sãrãciei ºi care sfârºeºte prin a se separa,sã devinã o poveste universal valabilã. De fapt aicieste forþa romanescã a lui Nimigean, autenticitatea,iar naturalismul de limbaj utilizat de autor nu cadenicio clipã în vulgaritate sau obscenitate tocmai pentrucã îºi pãstreazã credibilitatea ºi veridicitatea.

O altã calitate a scriiturii lui Nimigean o regãsimîn descrierea scenelor, proiectate într-un foarte acutlimbaj cinematografic (deºi pe alocuri referinþele suntstridente, cum sunt cele la filmele cu Stan ºi Bransau la Basic Instinct). Adeseori filmul apare în carteca o referinþã extratextualã, aºa sunt amintirile „dinrevista Cinema”, comparaþiile cu Jane Fonda,Lollobrigida, Audrey Hepburn sau Marlene Dietrich.Tot romanul dã impresia cã intrã în concurenþã cuMoartea domnului Lãzãrescu, prin detaliile ºiatmosfera pe care le redã. Sistemul medicalromânesc apare în toatã goliciunea lui ºi care este,în acest sens, una dintre cele mai realiste reprezentãriale tragediei instituþionale din România de astãzi.Atmosfera de spital de provincie devine aproapeolfactivã, iar climaxul narativ al cãrþii se petrece tocmaiîn aceastã atmosferã decrepitã ºi degradatã, atâtuman, cât ºi social, populatã de ostilitatea medicilor,lipsurile materiale ºi de decãderea umanã.Degradarea ºi absurditatea însoþesc fiecare capitol.Chiar din titlu aproape fiecare secvenþã a cãrþii începecu un cuvânt alterat (Hifrofor, pentru Hidrofor, Wa ZaBanga, Altcineceva, Gisant etc.). Aceastã degradareo regãsim, programatic, în chiar titlul romanului. Dacã

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

62

vã întrebaþi ce este „bucsau”-ul, acesta este numeleregional al scaiului de papurã, o trimitere camtransparentã la Iov, cel din Vechiul Testament.

Aici trebuie fãcut un reproº abordãrii lui Nimigean:autorul ar fi trebuit sã ºtie cã, dacã face paradã deortodoxia lui, citatul este din Biblia „neoprotestantã”a lui Cornilescu, Iov, cap. 30 v. 4, „cei ce n-au capâine decât rãdãcina de bucsau”. Biblia ortodoxãtraduce astfel pasajul: „Ei culegeau ierburi de prinmãrãcini ºi pâinea lor era rãdãcina de ienupãr”.Oricum ar fi, ienupãr sau bucsau (ori, mai bine,bucsãu), pâinea amãrãciunii la care face trimitereNimigean este o referinþã excesiv livrescã ºi forþatãla destinul „amar” al lui Liviu. Acest destin al lui Liviuîncepe înainte de Revoluþie – eroul fiind terorizat deo „porcinã” comunistã, personaj pe care îl regãseºtela catedrã dupã ’90 (fãrã sã uite sã spunã cã gradeledidactice sunt dublate de gradele de securist), dreptcare ceea ce a urmat pentru el dupã ’89 nu maiînseamnã timp propriu-zis, pentru cã nu e asimilatintim. Natura autobiograficã a romanului este evidentãºi consecinþele sale ineluctabile în logica interpretãriiromanului – personajul principal face Facultatea laIaºi (asemenea autorului), are aproximativ vârstaacestuia (nãscut prin anii 60) ºi este el însuºi scriitor(scrisul împletindu-se sistematic cu realitatea).

Liviu refuzã „integrarea”, adaptarea ºiconformizarea, ºi nu gãseºte niciun loc unde sã îºigãseascã normalitatea. Unde sã te duci, se întreabãeroul lui Nimigean, dacã nici în mãnãstirile„camaradului ºi tovarãºului Teoctist” nu ai vreo spe-ranþã ºi nici altruismul social ºi politic nu are efect.Din aceastã confruntare apare sciziunea, „un altreilea” eu, care „nu eºti tu”. Ambivalenþa de personajºi personalitate este constanta cãrþii, eroul sedefineºte ca un amestec de Jim Morrison ºi discipolal pãrintelui Cleopa, el se comparã pe sine cu Chaplin,care este când Charlot, când Charlie Chaplin jucând

rolul Dictatorului. La fel sunt ºi personajele care îlînconjoarã: „popa ªincai”, prietenul cu care seîntâlneºte într-o parohie ardeleneascã este unamestec de fan al trupei „The Doors” (care merge învitezã pe lângã agenþii de poliþie, cu potcapul pe capºi fredonând piese hippie) ºi un preot de þarã evlavios.Ioana este un amestec de dãruire emoþionalã ºifrigiditate sentimentalã. Personajele oscileazã întrefericirea simplã, enunþatã redundant, ºi disperareacumplitã, la limita tragicului. Chiar ºi iubirea este pusãîn termeni ambivalenþi, când vulgari (în sensul propriual cuvântului), cu terminologie împrumutatã de laZavaidoc sau din maneliºtii contemporani sau folclorulurban (erai o floare, un crin, amorul cel mai fin, singurapiedicã în calea uitãrii, te iubeam la disperare), cândcu o tandreþe fãrã margini. Eroul lui Nimigean esteadeseori de un machism abrupt ºi ireversibl –„fidelitatea e a inimii, nu a penisului” (de ce tocmaiacum eufemistic?!), spune el, iar altãdatã vorbeºteîn concepte filosofice heideggeriene despre acelaºisentiment.

Este bine cã finalul cãrþii refuzã truismul ºi convenþia.Eroul, tot comentând pe marginea ideilor din „Scrisoaredespre umanism”, ne oferã o cheie interpretativã aîntregului roman. Problematica acestuia se învârte înjurul întrebãrii: „care este esenþa fiinþãrii, ce ne face sãfim oameni?” Fãrã sã rãspundã direct, pentru cã mamacontinuã sã respire, soþia este în continuare departe,fãrã sã ne ofere vreun deznodãmânt explicit, Liviu neface sã înþelegem cã viaþa continuã, cã fiinþarea mergemai departe orice ar fi.

Singura întrebare pentru mine, nu personalã, cide istorie literarã, este aceea dacã, dupã un astfel deroman, Nimigean va mai reuºi sã scrie ceva la fel deautentic. Pentru cã genul acesta de prozã fie rãmâne„romanul vieþii”, fie devine momentul de confirmare,punctul de pornire pentru un scriitor de cursã lungã,cu mare potenþial, în proza autohtonã.

Ale

xand

ru P

ãsat

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

63

Dacã n-a epuizat cu totulsubiectul, inflaþia de memorialisticãºi ficþiune despre comunism dinultimele douã decenii a fãcut caunghiurile ºi perspectivele noi sã fietot mai greu de identificat. De lacondamnarea fãrã drept de apelpânã la redescoperirea cotidianuluicomunist în roz, prin filtrul nostalgieiºi al umorului, cam toate inflexiunilede tonalitate au traversat romaneleºi jurnalele recente. Existã, însã,semnale destul de clare cã distanþatemporalã va dizolva tot mai multatitudinea eticã, îmbibatã desentimente, fãcând ca perioadacomunistã sã devinã un subiect caoricare altul, cadru generalneinteresant în sine, dar util pentrucreionarea unor medii saucaractere. Semne clare ale acesteinoi atitudini pot fi identificate înultimul roman al lui Stelian Þurlea,unul dintre cei mai prolifici prozatoriºi jurnaliºti culturali actuali. Cãci,deºi povestea din „Trei femei”(Cartea româneascã, 2010)cuprinde mai bine de jumãtate deveac din istoria contemporanã aRomâniei, sunt greu de identificattipologiile sociale cu care ne-am obiºnuit. Securistulvigilent, brutalul torþionar sau activistul politic pestemãsurã de zelos nu mai stau faþã în faþã, într-oînfruntare pe viaþã ºi pe moarte, cu victima inocentã,cu disidentul sau cu artistul care sapã, discret darpersistent, la temeliile ideologiei totalitariste.Impresioneazã, de la bun început, în cartea lui StelianÞurlea, tocmai complexitatea psihologicã a atitudinilorfaþã de sistem. Nu numai cã personajele nu intrã întipologiile amintite mai sus, dar chiar când mãrturisescadeziuni sau fac gesturi de delimitare faþã de statuquo-ul ideologic, motivaþiile lor sunt tot atât deimprevizibile precum psihologia umanã în sine. VitoriaVernescu, una dintre figurile centrale ale romanului,intrã în Partid în perioada dejistã nu doar pentru a-ºiconsolida autoritatea în mediul profesional – e uncunoscut medic-chirurg –, ci ºi din dispreþ real faþã deaspiraþiile superficial-burgheze ale prietenelor,preocupate exclusiv de cãsãtorii avantajoase ºi de oviaþã de familie tihnitã. Dupã cum cel mai liber personajdin roman, matusalemicul Victor Antoniade, nu estenicidecum un disident, ci un filozof epicureic, gata sãdemonstreze, paradoxal, cã tocmai rezistenþaînverºunatã contribuie la persistenþa în timp asistemului: „Îi condamna pe toþi cei care înjurau regimulºi nu-ºi trãiau viaþa, pentru cã nu erau atenþi la lecþiileistoriei. În istorie nimic nu e veºnic, nici chiar cel maiputernic imperiu. Comunismul ãsta o sã durezedouãzeci de ani, cincizeci de ani, pe urmã o sã fieînlocuit cu altceva, e o lege. Dacã te chinui prea multacum sã-l dai peste cap, nu faci decât sã-i înverºunezipe cei care vor sã-l menþinã ºi profitã de pe urma lui, îi

obligi sã inventeze cãi pe care sã-leternizeze, la care nu se gândiserãºi care nu existã [...] Trebuie sã-l laºisã se strice din interior”.

Cu totul ambiguu din punctulde vedere al poziþionãrii în interiorulsocietãþii comuniste e ºi mediulboem-artistic în care se formeazãadolescenta Irina Vernescu, altpersonaj principal al romanului. Lafel ca Petru Popescu (în „Prins”, darnu numai), Stelian Þurlea surprindecu fineþe moravurile acelui high-lifetineresc de la rãscrucea deceniilorºapte-opt, în care presiuneasistemului, slãbitã ea însãºi „desus”, se topeºte pânã la dispariþie.Petrecerile de la 2 Mai sau VamaVeche, cu „brambureala amoroasã”continuã, alimentatã ºi întreþinutã decultura de masã occidentalã,contribuie la un libertinaj generalizatcare seamãnã mai degrabã cuavântul tineresc-huliganic alinterbelicului decât cu obedienþaîncruntatã a omului comunist. Astfelîncât reacþia la sistem – mulþi dintreaceºti tineri boemi sunt consideraþi„adversari ai regimului” – e doarepifenomenul unei revolte ado-

lescentine mai ample faþã de tabu-urile sociale de totsoiul. Valorile democratice ale generaþiei ’68, cu sur-sele lor cele mai directe, identificabile în Bob Marley,Elton John, Mick Jagger sau Beatles, alcãtuiescfundalul sonor al nonconformismului dintotdeauna.Conºtient cã biologicul sau individualul sunt factori celpuþin la fel de importanþi ca ideologicul, Stelian Þurleanu-l transformã, ca atâþia prozatori care au tematizatcomunismul, în model absolut de construcþie ºi deevaluare a propriilor personaje.

Derulate invers cronologic, cele trei poveºti dinroman refac, dinspre nepoatã spre bunicã,confruntãrile Ancãi, a Irinei ºi a Vitoriei nu doar cudestinul mare, ci ºi cu accidente biografice individuale.Ceea ce întreþine tensiunea întregii cãrþi, care se citeºtecu sufletul la gurã, e structura enigmatic-poliþistã: Ancatrebuie sã-ºi reconfigureze arborele genealogic, prinIrina ºi Vitoria, pentru a descoperi secrete îngropateîn istoria familiei de câteva decenii. Originalitatearomanului nu constã, totuºi, în elucidarea acestuimister fondator, ci în încercarea de a reface istoriarecentã a României exclusiv dintr-un unghi feminin.Cãci, mai puþin prinsã în mecanismele puterii ºi demulte ori mai curajoasã ºi mai voluntarã decât bãrbatul,femeia a conservat, citim printre rânduri, oaze denormalitate în timpul celor mai bulversante evenimenteistorice. Dacã figura Ancãi, cel mai tânãr vlãstar alfamiliei, e destul de schematicã (semn cã pe prozatorîl intereseazã nu prezentul în sine, ci prezentul ca efectal istoriei), excelent sunt puse în scenã destinele tuturorcelorlalte personaje feminine. Independenþa ºiinflexibilitatea sunt trãsãturi constante, fie cã e vorba

Rezistenþaprin

feminitate

Alex Goldiº

STELIAN ÞURLEA

Cartea româneascã,2010

TREI FEMEI

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

64

de chirurgul stalinist Vitoria Vernescu, de fotografaboemã Mara Oprescu, sau de profesoara universitarãIrina Teodoru/Pãtraºcu. În ciuda nenorocirilor destinu-lui, a nedreptãþilor sistemului sau chiar a erorilorindividuale (cãci prozatorul nu se lasã furat de impulsuriidealizatoare), niciuna dintre aceste femei nu renunþãla setul propriu de principii morale. Dincolo deprofesionalism, Vitoria îºi impune, ca o ascezã pentrupãcatul de a-ºi fi „turnat” la Securitate cea mai bunãprietenã, devotamentul absolut faþã de fiica adoptivã,„e femeia radicalã, care nu se poate dedica total decâtunei singure persoane”. Memorabil rãmâneparalelismul dintre stahanovista (chiar ºi îndevotament) Vitoria ºi mama naturalã a Irinei, MaraOprescu. Fiinþã sensibilã dar robustã, aceasta dinurmã îºi gãseºte în meseria de fotograf rãtãcitor prinlocalitãþi marginale o modalitate de distanþare faþã deun sistem politic represiv, colecþionând, totodatã, istoriiºi anecdote individuale. Ciudat e cã, fãrã a beneficiade un destin spectaculos, Irina îºi moºteneºte în egalãmãsurã cele douã mame: asprimea ºi consecvenþaîn profesie o fac sã urce relativ repede treptelespecializãrii academice – chiar cu preþul unei formaleînscrieri în Partid –, în timp ce individualismul ºiscepticismul congenital o þin la distanþã faþã de oriceactivism social, fie el ºi unul bine intenþionat (perioada

postrevoluþionarã).Cea mai surprinzãtoare e, însã, indepedenþa

absolutã a acestor femei faþã de lumea bãrbaþilor. Dacãnu-ºi asumã neapãrat o izolare orgolioasã saucastratoare, precum Vitoria Vernescu, figurile femininedin romanul lui Stelian Þurlea pot trãi fãrã niciun fel deprobleme în singurãtate. Pe Irina, moartea succesivãa celor doi soþi nu fac decât s-o radicalizeze existenþial,în timp ce Anca vede în tânãrul pretendent, fost studental mamei, o modalitate de a întreþine memoria acesteia.Secundare în lumea celor „trei femei”, personajelemasculine sunt secundare ºi în ordinea naraþiunii, cãciniciunul dintre ele nu se reþine. În schimb, figura episodicãa bunicii Marei e extraordinarã. Puterea de a þine înfrâu, prin inteligenþã maternã, dar ºi printr-o bunãtacticã a discreþiei, o micã societate, face ca atât dedesele rãsturnãri politice din anii ’40, de la legionarismpânã la comunism, devastatoare la nivelul întregii þãri,sã producã ecouri minime în localitatea Vârfuri. Caprototip al celor „trei femei”, „boieroaica” BalaºaCristescu reprezintã însãºi ideea de rezistenþã prinfeminitate, centralã în cartea lui Stelian Þurlea. O cartecare va plãcea, sunt convins, atât criticului preocupatde detectarea unor caractere literare remarcabile, câtºi cititorului ingenuu, avid dupã rãsturnãri de situaþieºi dupã trame detectivistice bine regizate.

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

Titluri,istorii,

mãscãri

Victor Cubleºan

COSMIN PERÞA

Tracus Arte, 2010

DOUÃPOVESTIRI

Cu mult înainte de a închidecoperþile noului volum semnat deCosmin Perþa ºtiam deja cã nu vafi uºor sã scriu coerent mai mult dedouã fraze la cald, cã, dupã olecturã ineditã, cel mai bine e sãtaci pentru un timp. Autorul a reuºitsã mã surprindã din nou. Îl vedeampe Cosmin Perþa, dupã primeledouã volume de poezie, înscrisdeja pe un traseu care pãrea intuibilprin paginile de versuri. Îl vedeamun autor pasionat de desenecomplexe ale construcþiei, angajatîn viziuni capabile de a organizatextul, îl vedeam un autor al ordiniiºi al reveriei întunecate. Primulvolum de prozã (Întâmplãri lamarginea lumii. Aventurile lui AxinteAbramovici Papadopulos în pustie)infirma deja imaginea formatã. Celde al doilea, Douã povestiri, începede-a dreptul o reinventare ascriitorului, bazîndu-se ºi perecentul volum de poeme.

Cosmin Perþa propune unvolum dificil. Dificil pentru lecturã,dificil pentru discuþii. Dificil de prinsîntr-o formulã. Dacã îl iei în serios.Dacã nu îl iei în serios îl poþi ducela capãt ºi te trezeºti cu dificila problemã de arãspunde la dificila întrebare ce anume am citit? Celedouã povestiri din titlu sînt în definiþia autorului niºtemicro-romane, pot fi salvator numite cu un termen

general de proze ºi nu ar fi eronatapelate poezie. Ambele pieseale volumului sînt o superbã de-monstraþie a scrierii unui textexplodat, sub dicteul autoimpus alcoºmarului volubil ºi hilar ºi cuminime doze de subterfugii teh-nice. Viaþa închipuitã a micului N.Ceauºescu ºi Peisaj cu clauni laasfinþit pornesc de la desenesimple, o autobiografie fictivã altoitãpe o întîlnire de amor, respectiv opoveste în ramã într-un azil denebuni (ceva aminteºte de E. A.Poe cu Hopa-Hop sau opturangutani înlãnþuiþi). Autorul, chiardacã alege deliberat scheme cu unpronunþat caracter ludic ºi prinexcelenþã permisive însprefabulaþie ºi incoerenþã, adoptã oatitudine extrem de serioasã înelaborarea textului. Dacã te laºiînºelat de aerul uºor familiar ºirelaxat indus de utilizarea cîtorvaºabloane clasice ale prozei,precum adresarea directã ºicomplice cãtre cititor, confesiunimimate ºi explicaþii voalate dinpartea naratorului, eºti rapidintrodus în atmosferã de

consecvenþa cu care Cosmin Perþa îºi propune sã fieinconsecvent. Scriitura e un delir care nu lasã decîtparþial impresia de a fi controlat, o construcþie învecinãtatea imediatã a avangardei din care pare sã

65

VIS

ÎNT

RE

CIV

ILIZ

AÞ

II

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃîºi copieze planul de ansamblu. Pe de altã parte existã

în permanenþã un element unificator ºi centralizatorîn ruperile lirice ale texturii, în pasajele în care textulînceteazã de a mai dialoga cu Urmuz ºi seinstaureazã în prezentul poeziei. Ceea ce fascineazãpe drept la Cosmin Perþa este capacitatea fabuloasãde a-ºi schimba extrem de brusc stilul discursului,trecînd de la fraze simpliste, în genul compunerilorºcolare, la o frazare complexã, ironicã ºi autoreflexivã,iar mai apoi la inserþii fulgurante de poezie în starecrudã, nealtoitã deloc la formula prozei în care eînregimentatã. Genul acesta de text este cel carereuºeºte sã provoace dialogul direct cu cititorul, cucel care acceptã provocarea unui astfel de tip delecturã. Titlurile sînt în primul rînd responsabile, prinfactura lor de calc sugerînd un cu totul alt tip de orizontde aºteptare decît cel necesar pentru un contactnecontondent cu acest volum. Desigur, nimic nu seîntîmplã în aceste texte, nici o acþiune nu are o urmarecoerentã, nici o acþiune nu implicã realmente o alta.Totul se scurge într-o scrîºnitã încleºtare de tablourigrandioase pe care penelul le umple, în ritm demelopee, cu scene pe care un cititor care a parcursvolumele anterioare ale autorului le-ar putea socoticlasice.

Singurãtatea mea doarme ca o coropiºniþã,/ subpãmîntul din pleoapã. Personajul micul N. Ceauºescu

se dovedeºte un poet bun. La fel ca fiecare figurã cerãzbate în cele din urmã la microfonul naratorial.Personaje? Nu, nu chiar. Figuri care se destramãpermanent, se topesc pentru a se recompuneinstantaneu sub alte coordonate, mereu pentru arecompune mici statuete, bune de a susþine texte.Nu cred cã autorul a intenþionat vreodatã sãconstruiascã personaje în sensul acela clasic pe careîl înþelegem cu toþii. Numele din acest volum sîntapelative pentru actanþi lirici, voci ale unui ritm poeticcare se strecoarã insidios în volum. Douã povestirieste un volum extrem de personal. Un volum carereuºeºte sã vorbeascã foarte mult despre modul încare autorului sãu îi place sã vorbeascã. Un volumcare, asemeni coºmarului a cãrei construcþie oîmprumutã, nu poate decît sã fascineze ºi sãîndepãrteze în acelaºi timp.

Cosmin Perþa reuºeºte un tur de forþã prinDouã povestiri. Materia tumultoasã ºi niciodatãîncremenitã a naraþiunii false, jocurile textuale, darmai ales capacitatea surprinzãtoare de a realizadin douã cuvinte aruncate parcã în joacã un poemprezintã o carte care va fi o experienþã veritabilãde lecturã. Dacã, desigur, aºa cum spuneam dela început, nu o veþi lua foarte în serios, pentru aafla adevãrata viaþã închipuitã a micului N.Ceauºescu.

66

Toatese

întâmplãîn bloc

Ancuþa Bodnãrescu

Runda 1: Apartamentul

Blocul 29, apartamentul 1(Polirom, 2009, Bucureºti) este unroman de debut, focalizat pe relaþiatensionatã dintre o bunicã ºinepoata sa, cu o acþiune minimalã,unde mãrcile cotidianuluiîmpânzesc textul ca o matrice,care ar avea toate ºansele sãdevinã distrugãtoare. CorinaSabãu îºi face apariþia pe scenaprozei româneºti cu un text, carenu se fereºte de banal, nu sefoloseºte de spectaculos ºireuºeºte sã plimbe cititorul într-oscriiturã plãcutã ºi coerentãafirmând un stil propriu alscriitoarei.

Romanul este construit pe bazaunei naraþiuni la persoana întâi,prin care nepoata de doisprezeceani prezinþã relaþia sa cu bunica,conflictul major fiind lipsa deatenþie pe care aceastã prezenþãacaparantã o manifestã faþã de„povestitoare”, alãturi de un numãrrestrâns de întâmplãri ºipersonaje-figuri ale vieþii cotidiene.Pretextul unui copil-narator îipermite scriitoarei sã creeze onaraþiune contrapuncticã, în careaºa-numitele evenimente saureflecþii serioase sunt amestecatecu acele peisaje irelevante ale uneivieþi obiºnuite. Irinuca realizeazãrepetate radiografii ale realitãþii,surprinzând cititorul nu neapãratprin ceea ce reuºeºte sã vadã, ciprin momentele în careacapareazã câte un colþ maiascuns al lumii. Intercalareaacestor imagini dã naºtere unuiludic al gravului, naratorul alegândla modul arbitrar ce trece ºi ce nuprin filtrul subiectivitãþii sale.Aceastã tehnicã este dublatã dedimensiunea polifonicã aromanului, care deºi se prezintãsub forma unui monolog extins pe193 de pagini, surprinde nu doarvocea copilului de doisprezece ani,ci ºi a bunicii, a celorlalte rude, aprietenelor sale ºi a colocatarilor.Mãrci precum Cocolino, Flancosau diverse denumiri de baruri,instituþii existente în Câmpulung-Muscel, oraºul în care este plasatromanul, acþioneazã sub formã destabilizatori ai realismului construitde Corina Sabãu. Spre deosebirede Dan Lungu, autoarea se

foloseºte de instrumentul banaluluinu în scopul de a-l transforma înactant, cãzând astfel victimã uneianalize riguroase, ci îl foloseºte cafundal, pe baza cãruia sedesfãºoarã acþiunea. O asemeneaaparentã neglijenþã ar putea sãpericliteze coerenþa textului dacãatenþia cititorului nu ar fi încontinuudefocalizatã de pe acestea. Astfelelementele banalului sunt integratetotal în realitate, ele nu mai auputerea de a influenþa viaþapersonajelor, oferindu-li-se doarrolul unui decor.

Din aceste puncte de vedereBlocul 29, apartamentul 1 este unroman reuºit anunþând o scriitoarepromiþãtoare, însã el nu trece detestul celor 100 de pagini. În a douajumãtate a sa, textul începe sãplictiseascã, deºi tensiunea estebine dozatã, nelipsindu-i coerenþaalãturi de tehnicile narative binearticulate, însã acestea nu sedovedesc a fi suficiente, subiectul,fãrã sã cadã în derizoriu, fiind preapuþin ofertant.

Runda 2: Liftul

Cel de-al doilea roman alautoarei Maria Manolescu (Capicãturile de sânge pe linoleumuldin lift, Cartea Româneascã, 2010,Bucureºti) îºi avertizeazã cititorii cã

nu este vorba de o prozã obiºnuitãci de un supraroman. Acest subtitlupoate induce ideea de metatext,trasând o punte de legãturã întretitlu ºi una din cele douã temecentrale ale romanului,detabuizarea literaturii. În acelaºitimp termenul poate fi citit ca primindiciu al lumii romaneºti create deMaria Manolescu, caracterizatã deo puternicã prezenþã a super-lativului, autoarea intenþionând sãconstruiascã un paroxism al ratãrii.

Romanul se îndepãrteazã destructura clasicã, fiind alcãtuit, defapt, din douã mini-romane, unulal Mariei Hristescu ºi unul al fiuluiei, Cristi Hristescu. Sub aceastãformulã scriitoarea introduceconflictele majore dintre acestedouã personaje ºi totodatã obsesiape baza cãreia se desfãºoarãîntregul text. Dupã cum anunþã ºiCristi Hristescu, în ipostaza lui denarator, textul face apel la ointerpretare psihanaliticã, figuraoedipianã jucând rolul unui spectruimposibil de eliminat din ecuaþiavieþii. Obsesia fiului este de a aveao legãturã carnalã cu o mamã(însã faþã de propria sa mamãmanifestã, totuºi, o formã derepulsie atât la nivel spiritual cât ºifizic) legându-se adeseori demoartea timpurie a tatãlui sãu,privindu-l ca pe un fapt ce trebuiasã se întâmple. Cea de-a douatemã este legatã de conflictul desuprafaþã dintre cei doi: mamarefuzã sã recunoascã identitateade scriitor a fiului, fiind scandalizatãde limbajul licenþios pe care acestaîl foloseºte. Astfel cele douã mini-romane servesc pe rând dreptmostre de literaturã bunã ºi deliteraturã proastã. Aceste douã liniiprincipale ale romanului sunt însãprelucrate la modul tezist ºiadeseori superficial, romanulneavând o scriiturã convingãtoarepe baza cãreia sã susþinã universulpe care îl propune. Primul roman(cel al mamei) nu este prin nimicofertant, cititorul este pus sã par-curgã pagini întregi de lamentaþiiale acestui personaj. Dacã se ia înconsiderare cã acesta ar constituide fapt un exemplu de „aºa nu seface literaturã” (astfel având câºtigde cauzã literatura detabuizatã) ºinimic mai mult, discursul îºi

(continuare în pag. 105)

67

Marcel Mureºeanu

O alergare de pomina

(((( (

Pleacã de lângã mine cineva. Înseamnã cã a fostaici. Simþurile mele mi-o spun, dar, pentru cã fiecaredintre ele se dã în vânt sã mã convingã cã el a aflatprimul, nu mai ºtiu ce sã cred: a fost cineva lângãmine, totuºi?

Sunt în cãutarea unor urme. Mã miºc. O fãpturã,ca o umbrã, se pierde la orizont. Pare a fi un cal.Pare a fi un cal roºu. Pare a fi un cal roºu, bãtrân,înspumat, în alergare.

Numai cel de al ºaselea simþ se bate cu palmelepeste genunchi ºi nu mai poate de râs.

– Nu te lua dupã ele, zice Al ªaselea, nu-i niciuncal acolo, e numai moartea, care-o aleargã pe soacraprimarului.

Într-adevãr, de cãtre sat se aude cineva strigând:– Opreºte-te, toanto, n-am vrut decât sã te sperii!A venit iarna.

Adelaida ºi timpulDimineaþa, în camera de internat, Adelaida îºi

scutura rochiþa pe fereastrã. Nu mai avea alta ºi aºao scutura ea dimineaþa. Când a scãpat-o din mânãera într-o zi de aprilie ºi s-a albit la faþã ca floarea demãr.

Rochiþa Adelaidei a ajuns încet jos, plutind.Tocmai atunci trecea pe acolo dirigintele ei, cu carefãcea geografie.

– Domnule profesor, s-a trezit Adelaida strigându-l,fiþi aºa de bun ºi aduceþi-mi rochiþa, cã mi-a scãpatdin mânã fãrã sã vreau.

Dirigintele a ridicat rochiþa ºi a pus-o pe braþulsãu ca pe-o podoabã, apoi a înconjurat clãdirea ºi aurcat pe uºa din faþã pânã la etajul al treilea.

Lui i s-a pãrut cã drumul a durat o zi ºi-o noapteºi nu mai voia sã ajungã. Adelaidei i s-a pãrut ºi maimult.

CurcaSe zvoneºte cã la dispensarul veterinar comunal

a fost internatã o curcã gravidã. Doctorul ºi asistentaþin secretul sub cheie. Va fi o loviturã în lumeamedicalã! îºi freacã ei gleznele.

Stau amândoi cu urechea pe burta curcii ºi audpiuitul dãdãtor de speranþã. Spre mirarea lor colosalã,curca naºte cu trei zile înainte de termen, sau desoroc, cum vrei sã zici.

Cei doi sunt prinºi pe picior greºit, dar experienþaîºi spune cuvântul. Mama scapã sãnãtoasã! Puii, zecela numãr, scapã ºi ei sãnãtoºi! Dar, stupoare: micilefiinþe sunt jumãtate curci, jumãtate gâscãnei! Asistentase bate peste frunte (uºor)!

– V-aduceþi aminte când s-au ascuns gânsaculºi curca în birja noastrã? întreabã asistenta, cu ochii

la ºeful ei, dar cu gândul în altã parte.Doctorul fericit, e foarte fericit!– Am avut noroc, cântã el în gând, am avut noroc!

Puteau fi ºi ai mei.

Rodion, lupul ºi câineleÎn vreme ce stãtea întins în sicriu, domnul Rodion

ºi-a adus aminte c-a uitat sã treacã o dorinþã a sa întestament.

Speriat, a aºteptat sã vinã ceasul al treilea dupãmiezul nopþii, când toþi cei din jur dormeau buºtean.S-a sculat biniºor, a dat sã se strecoare în cameralui, dar dintr-odatã a uitat (iarãºi!) unde se aflã. Auitat, de fapt, tot: ºi cine cu cine ºi ce cu ce!

Astfel cã, în loc sã scrie ce avea de scris ºi sã seîntoarcã în coºciug, domnul Rodion ºi-a luat lumeaîn cap, a trecut pragul, s-a strecurat în grãdinã ºi deacolo pe câmp, pânã a ajuns la Drumul ªelimbãrului.

Obosit, s-a aºezat pe-o piatrã de pe margineadrumului, tocmai când a intrat luna în nori. S-a zbãtutel sã stea treaz, cât s-a zbãtut, dar toropeala l-a învinsîn cele din urmã. A aþipit. Tocmai atunci a trecut unlup flãmând pe-acolo ºi l-a vãzut.

Lupul n-a stat mult la îndoialã, ºi-a cerut iertareîn gând ºi i-a sãrit la beregatã. N-a simþit cã domnulRodion miroase a tãmâie ºi a cearã, dar chiar dacãar fi simþit, foamea n-alege! Aºa cã l-a mâncat tot,pânã i-a lãsat oasele albe, iar hainele de pe el le-aîmpãturit ºi le-a aºezat peste ele, crezând cãpoate-i vor fi cuiva de folos.

Când s-au trezit cei care-l privegheau, au vãzutcoºciugul gol ºi s-au speriat, unul, care mai citise ceva,s-a gândit la învierea lui Lazãr, ceilalþi au susþinut cãe vorba de o rãpire în toatã regula.

Între timp, lupului i s-a fãcut fricã ºi greaþã defapta sa ºi i-a mãrturisit câinelui. Acesta din urmã afugit în casã, dar pe drum a amuþit, i-a pierit graiul,aºa cã n-a avut ce spune stãpânei ºi rubedeniilor, iarel pânã azi nu s-a însãnãtoºit. Am putea zice cã amurit odatã cu stãpânul sãu, aºa cum se ºi cuvenea.

O educaþie greºitãDin când în când ºi din vreme în vreme,

Dumnezeu se face cã-l lasã pe Om singur acasãºi-i zice:

– Vezi cã plec puþintel în Galaxia mea de la ªarã,tu sã fii cuminte, sã nu te înnãdeºti la smântânã, sãnu adormi îmbrãcat ºi mai ales sã nu uiþi sã hrãneºtiorãtãniile! Altfel, fã ce-þi trece prin mintea ta cea bunã!ªi-am mai lãsat Eu o scrisoricã, în tindã, lângã oglindã,cu niºte treburi, aºa cã ia-o ºi-o citeºte!

– Nici o grijã, Doamne, Tãticul ºi Stãpânul meu,nici o grijã, întocmai voi face!

68

Dar cum pleacã Atotputernicul din preajmã, Omulse aºezã pe prag, scoase iasca, cremenea ºiamnarul, îºi înfipse degetele în tutunul demult pregãtitpe ascuns, cu miere galbenã de albine, îl înveli înfoiþã, dãdu flacãrã ºi se puse pe pufãit. Pe la jumãtateaþigãrii, îºi aduse aminte cã uitase într-o cotruþã o sticlãcu rachiaº de prune, aºa cã întinse mâna, destupãlucrul acela, iar dupã ce-ºi ºterse gura c-o floare demãr, începu sã gâlgâie încetiºor, nelãsând sã i seiveascã vreo plãcere pe faþã, astfel cã, dacã l-ar fivãzut cineva ar fi zis cã-ºi spalã gâtul cu saramurã.

Vitele ºi pãsãrile, simþindu-se flãmânde, venirãlângã el ºi-l traserã de mânecã, sã le hrãneascã, darOmul tocmai trecuse biniºor pe pragul somnului,vãzându-se la un loc cu fãpturile cele mai aburoaseºi mai pricepute în ademeniri ºi mângâieri.

Aºa-l gãsi Domnul, întors din zmeuriºul de lângãcasã, unde plecase, de fapt, sã-ºi astâmpere seteaºi sã-ºi ude cu dulceaþa boabelor sfintele Lui buze.Pus în faþa adevãrului, surâse prelung în Sine, pãºiîncet, sã nu-l trezeascã, hrãni vieþuitoarele ºi cumîncepuse sã adie un vânticel de searã, îl acoperi cucojocelul Lui de lânã þurcanã ºi-i puse o pernã umplutãcu fân la cãpãtâi.

Din copacul cu ramuri încâlcite, înþeleapta Bufniþãscoase un oftat în care se adunase toatã amãrãciuneaei ºi de abia se stãpâni sã nu-ºi strige gândul:

– O sã vadã El la ce duce proasta educaþie, darva fi prea târziu!

Colonelul ºi MoarteaSe zice cã aºa de tare se îmbãtase Moartea, în

ziua aceea de joi, la o petrecere în barul „Krupskaia”,cã dimineaþa mirosea dupã ea a vodcã, de fugeauoamenii când se apropia.

Vãzând asta, s-a ruºinat ºi-a luat-o pe jos prinstepã, pe zãpadã ºi pe viscol, ºi doar spre searã s-aoprit la poarta unui gulag, parcã anume pus în caleavântului, sã-i nenoroceascã ºi mai tare pe bieþiiîntemniþaþi.

Cum avea nevoie de adãpost, iar gerul se înteþeaodatã cu întunericul, Moartea s-a oprit în faþa porþiiºi-a început a bate cu pumnul în tabla de fier ruginitºi a zgrepþãna cu unghiile ei netãiate de-un veac.

– Cine-i acolo? a întrebat scurt gardianul, cumâna strânsã pe armã.

– Eu sunt, Moartea, deschide cã mor de frig ºin-aº vrea sã mã ai pe conºtiinþã!

– Nu pot, se zgriburi soldatul, auzind de cine-ivorba, n-am voie sã las pe nimeni fãrã foaie de liberãtrecere!

– Dacã-i aºa, cheamã pe ºeful gãrzii, sã mã-nþeleg cu el, dar grãbeºte-te! se potoli dumneaei.

Soldatul se apropie de clopotul din dreapta lui ºi-itrezi limba, lovind-o de pereþii de bronz. Trecu camun sfert de ceas, dacã nu mai bine, pânã se ivi,clãtinându-se, umbra sergentului Bunin, cel aflat decart în acea zi, a doua din februarie, numitã pe-aici ºi„Vinerea Lupului”.

– Ce-i? Cine-i acolo? zbierã el, de se scuturã

chiciura de pe salcâmi.– N-ai aflat încã? Eu, Moartea!– Ptii, bãtu-te-ar ... se posomorî el. N-avem loc,

du-te pe drum înainte ºi poate te-or adãposti la„Iunosti”! Nu-i departe. Oricum, numai comandantulpoate aproba sã te gãzduim.

– Cine-i comandantul tãu? insistã Moartea.– Colonelul Vladimir McClaren, zis Ciontosul! fãcu

el pe militãrosul, socotind s-o sperie.– Tovarãºul Vladimir, adicã! se înviorã cãlãtoarea.

Cheamã-l ºi spune-i cã vin tocmai de la Taganrog ºicã mã lasã puterile. ªopteºte-i cã-i aduc veºti!

Când sosi comandantul, se aprinserã toateluminile din Turnul Porþii, reflectoarele linserã noriiºi movilele de omãt, iar lupii îºi ascunserã umbrelesub ei, fãcându-se nevãzuþi.

– Bine-ai venit, generãleaso! o luã în rãspãrcolonelul, din ºuba lui groasã, mirosind a ulei ars,ceea ce nu-i plãcu Morþii. Ce vânt te-aduce?

– Crivãþul ºi pãcatele mele! Mai sã mã rãtãcescºi sã pier!

Poarta se deschise, iar zãpada scârþâi aspru subpicioarele celor doi, care se îndreptarã direct sprepopota ofiþerilor.

Pânã-n zori petrecurã colonelul, cu ofiþerii, cuMoartea ºi cu acordeonistul lagãrului. Se înseninase,iar gerul devenise câine turbat, dar stelele nu seînghesuiau sã lumineze acel loc unde cãlcai numaipe suferinþã.

Apoi, bãutura ºi oboseala îi rãzbirã pe rând, pânãn-au mai rãmas în picioare decât colonelul ºi Moartea.

– ªi-acum ce facem? bâigui ea, aruncându-ºiruºinatã privirile-n jur.

Colonelul ridicã din umeri a neputinþã, se îndreptãspre ea ºi-o îmbrãþiºã drãgãstos, apoi puse samovarulpe soba de tuci ºi fãcu un ceai tare, de Ceylon, încare turnã ultimul strop de vodcã.

– Eu zic sã ne liniºtim! propuse Moartea ºi-i scãpão lacrimã pe plita fierbinte.

POPAS ]N PUSTIUL GEOMETRIC

69

Pentru companiile de teleco-municaþii, indiferent cã privescreleele de telefonie mobilã saunobilul serviciu de aprovizionare cutrafic de internet, este limpede cãviitorul valorificãrii propriilor acþiunide piaþã zace în promisiuneaoferitã generos de cea de-a douaversiune a Reþelei, id est WEB 2.0ºi de comunitãþile sale de utilizatorice tânjesc dupã o interconectareideaticã globalã.

Romanele scrise pe ºi pentrutelefonul mobil sunt primul genliterar care apare în era celularãprin intermediul mesajului text-sms. Aceste aºa-numite romane,pe care le vom numi aici, simplu,“mobile” ºi-au început cariera fiindscrise de tinere femei japoneze ºiavând subiecte aparent banale, cutentã amoroasã precum relaþii,triunghiuri conjugale, violuri saugraviditate.

În timp însã, romanele mobileau cãpãtat ºi alte nuanþe narativede-a lungul evoluþiei lor explozivevizând numeroase alte subiecte:thriller-uri, romane poliþiste,autoreflexive sau chiar criticã.

Cel mai mare site agregator deastfel de romane poartã numele deMaho i-Land ºi adãposteºte subcupola sa internauticã mai mult deun milion de astfel de lucrãri,majoritatea scrise de amatori,toate fiind disponibile generos prindescãrcare gratuitã.

În 2007, aproape o sutã deastfel de romane mobile gãzduitede agregatorul cu pricina au fostpublicate pe suport de hârtie ºiunele dintre ele chiar ecranizate.Cinci dintre cele zece cele mai binevândute cãrþi în Japonia în anul2007 au fost astfel de romane.

Primul roman mobil, DeepLove, a fost publicat în 2003, înaceeaºi þarã de un bãrbat dinTokyo în jur de treizeci de ani carese auto-intituleazã Yoshi. Acestroman are ca subiect viaþaamoroasã promiscuã a uneiadolescente din Tokyo care seîmblonãveºte de SIDA, firul narativavând o evoluþie spiralatã dinspredescriptiv spre auto-reflexiv.

Tratând o problemã comunã înJaponia, social vorbind, romanuls-a bucurat de o nesperatã faimãinternaþionalã fiind publicat (cuaproape trei milioane de copii

vândute) ºi transformat apoi într-un lung metraj, într-un manga ºiapoi într-un serial.

Romanul mobil s-a rãspânditviral înspre celelalte zone aleglobului devenind un gen imposibilde ignorat în curriculumulacademic de specialitate. ÎnEuropa, acest fapt s-a petrecut totîn jurul anului 2007. Deºi Japoniaeste locul oficial de naºtere alromanului mobil, fenomenul s-arãspândit, graþie lungimii limitatea textului ºi accesibilitãþii, în cercu-rile universitare europene decreative writing. Romanul mobilschimbã paradigma lecturii prinportabilitate. Majoritatea scriitorilorcare sunt studenþi filologi au înþelesrepede cã aceste scrieri accesi-bile au un rol esenial în a atragecititorii, chiar ºi prin simplul faptcã încorporeazã evenimenteemergente din cotidian caresurprind zeitgeistul generaþieitinere.

Romanele mobile creeazã olume virtualã prin intermediulaparatului mobil, mai precis, amesajului scris, care seamãnã cuinteracþiunea online ce carac-

terizeazã un joc de computer,cititorii putând înlocui oricând,literalmente, personajul principal.

Ketai a fost criticat de mulþicercetãtori pentru înclinaþia sacãtre propoziþii simple ºi firenarative cliºeistice sau banale.Acest lucru ridicã întrebãri în ceeace priveºte stabilirea standardelorde calitate sau dacã ideilesofisticate lingvistic dezvoltate desecolele de tradiþie literarã ar trebuisa fie stabilite ca mãsurã a calitãþiiîn formatele tehnice care auevoluat de-a lungul diferitelordirecþii ale “codexului” saucanonului literar.

Instrucþiuni de utilizare

Romanele mobile suntdescãrcabile în instalãri de scurtãduratã ºi funcþioneazã pe aparatelemobile ca aplicaþii bazate pelimbajul Java.

Publicate de cãtre membrii unuisite al unei comunitãþi celulare,romanele mobile/ketai suntdisponibile pentru a fi descãrcategratuit ºi citite doar prin intermediultelefoanelor mobile. Aceastãlecturã are cel mai adesea loc întrenuri ºi metrouri aglomerate întimpul unor “navete” îndelungate.

Lucrãrile de acest fel suntpublicate în capitole abreviate decâte ºaptezeci de cuvinte, amintindde restricþia celor ºaptesprezecesilabe ale haiku-urilor sau devariantele ironico-ludice ale rudelorrestrictivo-europenist-oulipiene,capitole ideal de citit între douãopriri ale respectivului tren.

În ciuda ecranelor mici, camjumãtate din dimensiunea uneicãrþi de vizitã, ºi a expunerii redusea afiºajului, spaþierea liniilor de texteste generoasã ºi aerisitã iarlectura decurge uºor ºi savuros.O puzderie de rânduri de textscurte, de propozitii comprimate,majoritatea compuse din dialogfragmentar sunt juxtapuse cu omultitudine de simboluri propriiserviciului de mesaje scurte, saupe scurt, sms-ului.

Diferind de romanele obiºnuite,romanele “mobile” pot fi structuratepotrivit intenþiilor sau dorinþelorauctoriale, evident conformregulilor interne create pe parcursde mecanismul intern ºi propriu

Romanelede telefon

mobil:cele maiportabile

best-seller-uri

Ketai Bunko: ficþiunile“mobile”

Ruxandra Bularca

CO

NFL

UEN

ÞE

70

acestui tip de text. De pildã, dacã în povestea

depãnatã existã o ceartã, autorulpoate alege sã restrângã spaþiuldintre rândurile aºternute peecranul aparatului mobil sau sã leaglutineze în constelaþii deinterjecþii cu valoare predicativãsau propoziþii simple ºi extrem deconcise. Pe de altã parte, dacãautorul descrie o situaþie în termenicalmi ºi balsamici, spaþierearândurilor poate fi mai mare decâtîn mod obiºnuit.

În cea mai mare parte aspectulrândurilor romanelor mobile con-þine destule spaþii goale cãzândsub incidenþa lizibilitãþii facile.

Fiecare capitol trimis ca mesajtext conþine aproximativ ºaptezecisau o sutã de cuvinte fãcândobiectul unei astfel de limitãrioulipiene aº putea spune, care þinede caracterul propriu mesajului detelefonie mobilã.

Majoritatea propoziþiilor suntscurte ºi ca imperativ scriitoricescse utilizeazã predominant dialogul.

Lucrãrile rezultate sunt cola-borative, profund emoþionante,alerte ca ritm ºi cu un preponderentcaracter vizual, semãnând izbitorca impact cu strãmoºii manga.

În ceea ce priveºte acest tip descriiturã, ethosul internauticjaponez este dominat în cea maimare parte a sa de identitãþicontrafãcute ºi artificii nominalesau avataruri, un soi de nom deplume care permit travestiurireþelare. Astfel cã identitatea realãa scriitorilor este rareori revelatã,servind unei cathartice inter-ºanjabilitãþi a subiecþilor careparcurg o lecturã plaisiristã deidentificare. Travestiþii internauticisunt cei mai extremiºti actanþi deacest fel, fapt care a dus la o astfelde fluiditate identitarã fãrãprecedent.

De ce Japonia?

Limba niponã pare a avea opredilecþie pentru acest tip descriere, fiind un idiom contextualunde cuvintele-cupolã câºtigãextra-sensuri prin varietatea delegãturi pe care le genereazã ºi pecare majoritatea cititorilor le pricepimediat deºi acestea sunt deseoriimplicite ºi aproape întotdeauna

extrem de subtile. Multe dinpropoziþiile uzuale japoneze selimiteazã la un singur cuvânt-verb.Gândurile ºi acþiunile pur auto-centrate ale personajelor de romanketai devin astfel mai autentice fãrãcomponenta lor descriptivã.

Scrierea ºi publicareasecvenþialã ºi fragmentatã facimposibil procesul de generare aunei structuri complexe cel maiadesea pentru cã autorul însuºi nuare o idee clarã iniþialã despreansamblul operei sale sau desprecum va evolua acþiunea.

Jargonul utilizat în scrierecreeazã o atmosferã îmbietoare,de intimitate între text ºi cititor,oferindu-i acestuia din urmã iluziacã citeºte un pasaj care îi estededicat în exclusivitate ºi care îivorbeºte direct pe propria-i limbã,prin angajarea intenþionatã decãtre scriitori a emoticoanelor ºisimbolurilor pictogramatice ceoferã o dimensiune modernãtextului.

Absenþa aprofundãrii perso-najelor sau a caracteristicilor lorcomplexe faciliteazã citirea, însãfac totodatã obiectul uneiregretabile nefamiliarizãri alectorilor cu literatura tradiþionalã.

Romanele mobile au revo-luþionat nu doar modul în carejaponezii comunicã verbal ci chiarºi cel în care ei scriu. Un japoneztasteazã în mod obiºnuit înhigarana si katana. Pentru idiomulkanji, se apeleazã la silabe dehigarana ºi katana ºi nu apãsareamultiplã pe o singurã tastã pentrua reproduce o singurã literã aºacum fac europenii.

De ce sã citim romanecelulare? ªi de ce sã le scriem?

A tasta cu o singurã mânã estedestul de incomod, dacã nu chiarsisific. Suntem obiºnuiþi sãaºternem cuvinte pe foi, sau mãrog, biþi pe un hard-disk, la fel derepede precum gândim. Astfel cãacest fel lent de comunicareînlesnit de tastatura unui telefonmobil pare cel puþin înnebunitor.Unii adepþi ai tastaturii clasice decomputer de tip “qwerty”aseamãnã procesul cu a-þi spãlaautomobilul cu periuþa de dinþi.

Editorii cãrþilor mobile atribuie

popularitatea acestor romanefaptului cã se potrivesc de minunestilului de viaþã al adolescenþilor ºial oamenilor tineri. Acest segmentdemografic nu numai cã comunicãîn mod obiºnuit prin mesaje ketaiînsã se ocupã ºi cu parcurgerealecturilor pe ecranele-tovarãºe-de-drum între staþiile de metrou.

Cu alte cuvinte, dacã citeºti unroman ketai poþi surprinde pulsulgeneraþiei tinere ºi temele care opreocupã. Atracþia sporitã aacestui tip de scriiturã rezidã atâtîn conþinut, cât ºi în stilul de scrieresau performare textualã. Acestepoveºti sunt un conglomeratdisciplinat, alcãtuit din numeroaseconversaþii, dizlocând componentadescriptivã sau caracterul dedidascalie a acesteia. Astfel cititoriiromanelor ketai au posibilitatea dea le parcurge ca pe niºte colecþiide benzi desenate.

Tr i b u r i l e “ d e g e t u l u iopozabi l”

Internetul ºi comunitãþile sale auo îndelungatã existenþã în mediulpopulat de telefonia mobilã. Ogeneraþie întreagã a crescut ºi s-amaturizat folosind telefoanelemobile pentru a-ºi documentareciproc aceastã maturizare,pentru a comunica, a facecumpãrãturi, a-ºi urmãri pro-gramele preferate sau filmele,dupã caz, chiar pentru a citi cãrþisau pentru a crea conþinut într-unfel sau altul, pentru a-ºi atestatextual existenþa. Din acest motivei fac cu toþii parte dintr-unadevãrat “trib al degetuluiopozabil”.

De asemenea, site-urile deromane ketai au cãpãtat statutulde noduri comunitare oferindutilizatorilor posibilitatea de ainteracþiona ºi a accesa orice titludisponibil. Bineînþeles, ºi scriitoriiau ºansa de a obþine un feedbackimediat din partea cititorilor ºi de aobþine motivaþii îndestulãtoarepentru a-ºi continua sauaprofunda, dupã caz, poveºtile.

“Un aspect interesant alromanelor ketai este faptul cãcititorii ºi scriitorii acestor romaneîºi schimbã deseori locurile întreei. În majoritatea cazurilor, cititorii,inspiraþi de naraþiunile mobile din

CO

NFL

UEN

ÞE

71

cadrul acestor site-uri, încep a-ºidepãna propriile poveºti ficþionaleprin aceleaºi mijloace” spuneMayumi Sato, editor la GomaBooks, editurã responsabilã cupublicarea a trei dintre cele cincicele mai bine vândute cãrþi ketaiale acestui an.

Mediul reþelar face atât obiectulcreãrii de comunitãþi, cât ºi al unuimijloc pentru propagare, distribuþieºi comerþ liber.

Scriitorii de romane ketai nupornesc în mod necesar de laideea cã ºi-ar dori sã devinãscriitori, ci mai degrabã încep ascrie din dorinþa de integrare ºi departicipare în cadrul uneicomunitãþi scriitori ºi cititori ketai,un loc în mijlocul cãruia pot depãnapoveºti proprii, pot interacþionaprin intermediul f icþ iuni i (ºiautoficþionalizãrii) cu alte sufletesensibile la eposul cotidian.

Yoshi, fost profesor de liceu,îºi vede cititorii ca membrii uneicomunitãþi de tip galaxie, co-munitate care graviteazã cuminteîn jurul sãu. El citeºte sumedeniade mesaje electronice trimise zil-nic de fanii sãi adolescenþi ºiutilizeazã materialul trimis deaceºtia ca subiect aglutinantpentru viitoarele sale naraþiuni.

Beneficiind de o reacþieimediatã, autorul învestit îºi poateda rapid seama dacã cititorii sãidevin plictisiþi ºi schimbã intrigaatunci când simte cã este copiatde alþi semeni-prozatori. “Este caºi când ai mixa muzicã într-unclub”, spune Yoshi. “Realizeziimediat dacã publicul nureacþioneazã ºi poþi schimbaimediat ceea ce nu funcþioneazãpentru mulþimi”.

Sã nu uitãm cã ºi Dickens scriaadesea în aceastã manierã. Seprea poate sã asistãm la reiterarearomanelor serializate.

Literaturã capricioasã saugrafomanie?

Este posibil ca majoritateaoamenilor sã nu aibã nici cea maivagã idee în legaturã cu înfãþiºareaunui astfel de roman, iar alþii sã seîndoiascã de faptul cã acesteromane ar putea întemeia un noutip de literaturã, însã aceste cãrþise bucurã de un succes enorm ce

sparge graniþele canonico-rigideale academismului ºi aducemaistream-ul sub radarele prãfuiteale bibliotecilor virtuale.

Koichiro Tomioka, profesor deliteraturã japonezã la UniversitateaKanto Gakuin atenþioneazãcanoanele contemporane a nuignora acest fenomen care permiteromancierilor un oarecare grad deapreciere ºi recunoaºtere. Însãadaugã, cu sângele rece specificpacificatorilor scolastici, cãautocoagularea textelor mobileîntr-un bine închegat ºi aclamatgen literar, depinde în totalitate deaplicarea standardelor literareridicate la maniera în care acesteromane sunt produse.

În interiorul sistemuluitradiþional, presupuºii scriitori îºisupun operele unei trieri feroceîntocmite de revistele literare însperanþa cã vor fi publicaþi ºirecunoscuþi ca atare. Editorii suntîn acest caz mediatorii dintre textºi ochiul public.

Datoritã faptului cã romanelemobile sunt deseori publicate fãrãa vedea privirea încruntatã avreunui recenzor literar, ele potavea un aspect amatoricesc.Publicul, neintermediat de aceastãdatã, face nestingherit evaluarea.

Problema care se pune însãeste dacã acest nou tip de scriitorpoate continua sã scrie ca prozatorprofesionist ºi dupã ce trece detestul instituþionalizat.

Este evident faptul cã acestetexte nu mai pot fi ignorate decritica literarã, însã în ochiiacesteia romanele ketai suntcategorisite laolaltã cu benziledesenate ºi muzica mainstream.

Împotriva tuturor obiecþiilor,textele de acest tip au avut unimpact semnificativ asupraliteraturii nipone. Noii prozatori aitelefoniei mobile sperã încontinuare la recunoaºterealucrãrilor lor ca aparþinând unuigen consacrat la fel de valid caoricare altul în reþeaua literaturiicontemporane.

Pe de altã parte, importanþaacestor texte este ºi de altã naturã;naraþiunile de acest tip beneficiazãde un pronunþat caracter oral prinindexarea riguroasã a detaliiloretnografice. “Ficþiunile ketai devinadevãrate compendii de informaþie

în ceea ce priveºte modul în caresunt utilizate cuvintele, manieradescriptivã sau de vorbire curentã;avem nevoie de aceste romane cade un barometru pentru modul încare simt tinerii”, este de pãreresociologul Kensuke Suzuki.

În mod tradiþional, scriitoriiniponi ne-au obiºnuit pe noioccidentalii cu o coloraturãemoþionalã a fiecãrei scenedescrise, plimbând privirealectorialã pe fiecare suprafaþã,mângâind optic fiecare texturã ºigustând vizual fiecare nuanþã. Încazul romanelor mobile acest lucrudevine de prisos. “Dacã limiteziprivirea cititorului la un spaþiusingular, aceasta va pierdesenzaþia familiaritãþii cu acelspaþiu”, spune Naito, o scriitoarecare a fost iniþiatã în tainele scriituriimobile de cãtre editoarea ei.

Scrise la persoana întâi,majoritatea acestor texte se citescca niºte jurnale intime. Aproape toþiautorii sunt femei tinere imersateîn chestiuni ale inimii, adevãratedescendente spirituale ale luiShikibu Murasaki, curtezana careîn secolul al XI-lea scria “Povestealui Genji”.

Însã aspectul de netãgãduit almodelului nipon este relaþia intimãcreatã între cititor ºi scriitor. Livratãpe ecranul propriului telefon mobil,o poveste poate atinge gradulpsihologic de intimitate ºiintensitate provocat de e-mailulpersonal sau mesajul scris demâna unei persoane apropiate.Existã o imediateþe implicitã înînsuºi mecanismul de propagare.Adepþii ficþiunii de roman mobil seprivesc pe ei înºiºi, în modîndreptãþit, ca semeni ai scriitorilorpe care îi admirã ºi urmãresc acelautor ºi lucrãrile sale ca ºi când arfi prietenii sãi confesori. Firulnarativ devine oarecum irelevant.Ceea ce hrãneºte aceastã culturãeste ideea de comunitate, amorulpentu tehnologie ºi credinþa cãceva intens ºi profund uman vatâºni la suprafaþã.

ª

CO

NFL

UEN

ÞE

72

Nostalgieºi traumã

Olga ªtefan

Lumea plutitoare a gheiºelor ºia artiºtilor fascinaþi de imagineareflectatã a lampioanelor sau deviteza de cãdere a florilor de cireºs-a înecat. Au rãmas în urmãacele “ar fi putut sã fie” con-taminând zone strãine defascinaþia efemerã a detaliilorsemni-ficative. Personajele luiIshiguro privesc, mereu, înapoi.Vocile lor sunt condiþionate, parcã,de aceastã poziþie indecisã,narând fragmentar porþiuni dintr-o poveste cu potenþial “eroizant”care nu mai foloseºte, în fapt,nimãnui. Melanjul de evenimentesecãtuite, dezavuate, ºi desentimentalism pregnant (mascat,sau, dimpotrivã, potenþat de tonulegal al acestor naraþiuni)construiesc un topos aparte alnostalgiei, un fel de block universeimpenetrabil altfel decât prindeschiderea aproape obedientãfaþã de memoria afectului.

Romanele cu subiect „nipon”ale lui Kazuo Ishiguro, dar ºi aceletexte angrenate în realitateabritanicã precum „Rãmãºiþelezilei”, „Pe când eram orfani” saualegoria postumanã „Sã nu mãpãrãseºti” configureazã mici isto-rii ale despãrþirii. Despãrþiri re-semnate, reconstruite, redefinite„narativ” în logica unui haikuamânat. Lumea pentru care scrieIshiguro tolereazã greu poveºtileîmpinse îndãrãtul paravanelornostalgiei: iar vocile care lepopuleazã creeazã impresia cãluptã împotriva unui impuls de a-ºi lãsa „neîntâmplãrile” însuspensie. Existã, se pare, o þarãnemarcatã pe nicio hartã. Þara încare pleacã toþi aceia pe care nu-i vom revedea niciodatã.

Nu artiºti, ci artizani ai lumiitrecãtoare, personajele lui pun îndiscurs procentul batjocoritor denesemnificativ al posibilitãþii cafinalul lor sã fie unul conotatpozitiv. Dar toate finalurile fericitese vãd limitate. Intervin mai mereunuanþele acelui tragism deviant.Pentru cã proza lui Ishiguroreinventeazã tragicul situându-lîntr-un raport de interdependenþãcu ritmul insuficient coordonat alexperienþelor în contra sau înpofida timpului. Totul pare sãdepindã de durate. Divagaþiileînghit senzaþia irecuperabilitãþii,

Extinderea domeniuluiefemer.

în proza luiKazuo Ishiguro

dar acestea sunt scurte, aidomaunor vise întretãiate de-a lungulunei lungi cãlãtorii. Toate vocilepar sã se þinã cu toatã verva lor„narativã” de un fir al Ariadnei,perceput ca inestetic, dar necesarieºirii la suprafaþã din labirinteleneliniºtitoare ale memoriei. Timpulistoric ºi timpul privat sunt poliiîntre care se miºcã, fragile, acestecaractere, aidoma pulberii dinpiliturã de fier. Magnetizate deangoasa ireversibilitãþii ºi fas-cinate de orice mod de-a triºa cuprincipiile temporalitãþii rec-tilinii,ele astupã rãnile prezen-tului cuhimerele trecutului.

Iar aceste trãsãturi se vãd celmai bine redate în „Amintireapalidã a munþilor” ºi „Un artist allumii trecãtoare”, ambele plasateîntr-un context pe care Ishiguroînsuºi l-a asumat ca pierdut,tributar nuanþelor crepusculare alesfârºitului de lume: Japonia dedupã cel de-al Doilea RãzboiMondial. Existã o mare întrebarecãreia romanele cu structurãconfesivã consacrate acestuisubiect vor (ºi pot) sã-i rãspundã:Cine sunt ei (aceºti oameni ainostalgiilor revalidate, al exis-tenþelor deposedate de atributeleceritudinii)?

Etsuko vieþuieºte în Anglia. A

vrut sã fie „departe” ºi a dat greº.Moartea voitã a fiicei celei mari,discretã ºi violentã în toatãpudoarea ei introvertitã,funcþioneazã ca o gaurã devierme care o transportã înapoi înNagasaki-ul natal, populat ºiagresat de „umbre”. Un oraºdevenit irecognoscibil, un oraº dinadevãruri pulverizate, dinamitate.Personajele din „Amintirea paildãa munþilor” (romanul de debut allui Ishiguro) sunt personaje care„au pierdut” ºi personaje care „arfi putut sã fie pierdute” (dar nu aufost). Structurile lor carenþateelideazã cumulul de cauzalitãþispecifice acelora eminamentetragice, asumând instantaneitatearisipei, a ireparabilului. Au pierdut„brusc”, ºi existenþele lor continuãmecanic, în dialoguri pe jumãtateintuite, pe jumãtate stângace. Îngoluri de sens ºi interacþiuniparþiale. Etsuko îºi aduce aminteperioada primei sale sarcini ºiscurta prietenie cu Sachiko,femeie-paria, trãind sub auspiciileiluziei plecãrii împreunã cu un iubitincert cãtre America. Reiaportretul voit infantilizat alacesteia, tensiunea crescândã dinimaginea de copil alienat, rebel,închistat într-o sensibilitatedeopotrivã fragilã ºi crudã a luiMariko, fiica acesteia, punându-le într-un straniu paralelism cuevenimentele marcate de ne-ºansã ale propriei vieþi. Trãind învecinãtatea unei morþi otrãvite,retrospective ºi, în egalã mãsurã,prospective, femeile din acestroman dezvoltã un dublu discursal fugii ºi al cãutãrii zadarnice:Sachiko îºi pregãteºte sãp-tãmânal bagajele pentru ocãlãtorie etern amânatã. Mariko„urmeazã” zilnic fantoma uneifemei „întâlnite demult”. Etsukoînsãºi va fugi „altundeva”(sperând sã abandoneze toatemãrcile vechii sale existenþecasnice, tarate de rãcealã ºiechilibrate doar de relaþia cusocrul sãu, bãtrân intelectualanacronic, al cãrui portret va fireluat ºi dezvoltat de Ishiguro în„Un artist al lumii trecãtoare”).Legãturile din miezul cel maiputernic vascularizat al poveºtiislãbesc, se destramã, intrã subzodia unui „nimic mai mult” care

CO

NFL

UEN

ÞE

73

CO

NFL

UEN

ÞEaccentueazã impresia de eºecnecompensabil, tulburãtor dincauza acestui anonimat circum-stanþial, din pricina propriei salenespectaculozitãþi.

Protagonistul romanului „Unartist al lumii trecãtoare” este OnoMatsuji. A fost artist afiliatpropagandei naþionaliste dintimpul rãzboiului ºi este asimilatca exponenþial pentru erorileacelei generaþii, vãzându-seexclus din ritmul vieþii celei noi aJaponiei postbelice. Fidel unoradevãruri rãstãlmãcite, singur într-un „aorist” rebutat, îºi povesteºtezilele petrecute în sânul familieilegându-le de „nãvodul” unuitrecut pe care perspectiveleprezentului îl fac de nerecu-noscut. Voce nesigurã (narativ),Ono rezolvã, incomplet ºi pejumãtate omisiv, un puzzleevenimenþial din care lipsescpiesele consacrate inteligibilitãþiiansamblului. Povestea lui, si-milarã casei deopotrivã im-punãtoare ºi implacabil pãrã-ginite pe care o locuieºte, îºipierde vigoarea, îºi pierde firul,pãstrându-ºi farmecul de relicvãa unui timp ce nu va reveni. Prinsîntre uºile glisante ale unorvinovãþii supradimensionate ºicaptiv neputinþei de a reconsolidacredinþa în puterea vindecãtoarea acceptãrii oricãrei forme detrecut „repudiabil”, sustrãgându-se, principial, înþelegerii frumuseþiiunei lumi necreditabile (lumeaplãcerii efemere, tainice ºineasimilabile spectrului ade-vãrurilor tari), bãtrânul pictordescoperã în sine mai multãvremelnicie decât persuasiune,sugerând cã, adesea, capriciileistoriei sunt mai puþin durabiledecât machiajul unei gheiºe, înciuda structurii riguroase pe carepar a se baza, intenþional, ambele.În fond, ºi adevãrul lui Ono suferãde un tip de colorblindness (cevamai radical decât tipicul caz al„daltonismului”), iar ficþiunile lui„comode” conþin erori picturale ºituºe prost executate mai degrabãdecât secvenþe scandaloase.Mutaþiile sociale ºi injustiþiaatitudinii insurgente vizavi derãmãºiþele unei epoci revolutereflectã, în cele din urmã,

oboseala ºi resemnarea cã totul(totul „al lui”) porneºte de la ominciunã, de la o aºteptareînºelatã, generând nimic în afaraunui vid bine astupat cu iluziidegenerate. Iar în rama acestorpoveºti supraaglomerate determenii „trãdãrii” ºi ai „loialitãþii”,optimismul este doar un alt numesau un alt pretext al discursuluiînfrângerii, redus aici la dimen-siunile unei drame personale.

Unde este fatalitatea ºi în faliacãrei dimensiuni a acestormicroistorii parcã aleatoriu dez-voltate la proporþii romaneºtiîncape estetica acestor produseumane incomplete ale schimbãrii,acestor dezertori fãrã voie dintr-un context care nu îi recunoaºte,personaje schilodite aidoma unorhibakusha?

În tensiunea „formatului” cvasi-diaristic al acestor „relatãri”, existãºi o altã viaþã pe care atât Etsuko,cât ºi bãtrânul Ono ar fi putut sã oaibã (în limitele deplin asumateale propriei lor ficþionalitãþi), dar le-au avut pe acestea, singurele careli s-au acordat, le acceptã fisurile,incompatibilitãþile, „handicapurile”cu sfialã (adoptând, atitudinal, oformã de politeþe sfioasã demnãde orice dialog kawabatian). Aici/acolo nu e nimic extrapro-blematizabil. E doar un vârtej carepromite sã înghitã anual câþivacentimetri din þãrmul de sub tãlpilelor deja alergice la uscat (ei sunt,stabileam anterior, naufragiaþi aiamintirii, asumând trecutulcâtorva cutremure devastatoare ºipronosticuri vizându-le pe cele cevor urma). Ishiguro afirma la unmoment dat cã, în fapt, nu îl

intereseazã atât ceea ce s-aîntâmplat, cât ceea ce spunoamenii cã s-ar fi întâmplat. ªiaceastã afirmaþie stã la baza unuiconstruct retoric crud, subtil chiar,subtextual vorbind, nemilos:lãsând o prea mare marjãanecdotelor pragmatice caremuºcã din fiecare basm în careaceºti „anonimi” puºi în povestear fi vrut sã trãiascã (proiecþie fãrãsperanþã, balerinã într-o cutiuþãmuzicalã, nedumeritã cã muzicaºi rotirea ei s-au oprit, iar utilitateasau frumuseþea îi sunt puse,temporar, la îndoialã). Ceea cespun Etsuko sau Ono cã s-aîntâmplat are în spate acele culisedesonorizate, ale cãror voci sauecouri sau, în sfârºit, evidenþerãzbat prea târziu. Cei doi suntdistribuiþi, din punctul de vedereunei istorii narabile omniscient, înrolul de personaje secundare(puse în slujba rutinei), contribuindla formarea de pattern-uriirelevante pentru cazurile lorparticulare. Ishiguro îºi asumãacest fapt ºi îl exploateazã la limitadintre candoare ºi persistenþã arevoltei.

Resursele acestor doi poliatitudinali pun în discuþie ceva maimult decât tematizarea impli-caþiilor marii istorii asupra istoriilormici, pulverizate. Prin ele sejustificã urmele „abuzive” alememoriei augmentate: încercândsã facã din imaginea personalã ºidin aceea obiectivã a trecutuluisuprafeþe coincidente, nostalgiasparge limitele stricte aleminimelor interpretãri, deviindînspre o zonã puternic marcatã desubstanþa corozivã a iluziei„vindecãtoare”.

între detaºare ºi asumarea trãiriidirecte, între reflexiv ºi subiectiv.Totuºi, tonalitatea sentenþioasãînchide uneori vibraþia sensibilitãþiifixînd-o în idee: “Poezia pe care-oscriu azi/ mâine va muri” ( Poemulneliniºtii mele).

Pendulând între un expresio-nism neomodern (în care emoþia

este temperatã printr-o viziunecalmã ce lasã deschis un peisajmetafizic la care se accede prinpoezie) ºi un lirism reflexiv mini-malist (în care simbolul accentu-eazã ideea), poemele lui OlimpiuNuºfelean se înscriu, prin atitu-dine, într-un neoclasicism în care setopesc reminiscenþe romantice,expresioniste ºi moderne.

(urmare din pag.47)

74

Apãrând precum ºablon înmajoritatea romanelor lui HermannHese, þinem sã numim lupul destepã o categorie literarã, întrucâtînsuºeºte o serie de trãsãturi pecare le putem aplica nu numai înromanele autorului Lupului destepã, ci ºi în scrierile altor autori,scrieri ce aparþin mai multor genuriliterare, nu neapãrat prozei.Aceastã categorie discutã, înaintede orice, problematica lui «Eu estemai mulþi», conturând, princonºtientizarea acestui fapt,identitatea personajelor ce aderãla aceastã categorie pe care opropunem. «Eu este mai mulþi», decele mai multe ori, apare precumo conºtientizare de final, pe carepersonajele ºi-o însuºesc. Pânã aajunge la atingerea acestei simþiriînsã, dacã o putem numi astfel,toate personajele suferã mai întâiun proces de mortificare lãuntricã,datorat trãirii în rigoare (fie cã estevorba de rigoarea impusã desocial, fie cã este vorba de origoare impusã de trãirea în cadrulunei secte religioase), urmatã deo eliberare ºi satisfacere a pu-seurilor instinctuale, ºi, în mod intui-tiv, concluzionând cu conºtientizarealui «Eu este mai mulþi».

Dinspre etic spre estetic

Urmãrind filiera, înainte deorice, nietzscheeanã, întrucâtHermann Hesse preia teoriilefilosofului ºi le aplicã prozei sale,acest traseu pe care candidatul lacategoria lupului de stepã îlurmeazã, ar debuta cu: trãireaconform regulilor sociale (individulfiind subjugatul formei, alpalpabilului, deci al apolinicului),urmat de conºtientizarea energiilorinterioare, a energiilor primordiale,care îl transcend în artistic ºidionisiac, dându-i certitudineaexistenþei libertãþii de a fi. Aceastãenergie a primordialului esteconþinutã de formã, „prin urmare,nu poate trãi o asemenea moarte<<decât cel ce o are deja însine>>, aºa cum aparenþa apoli-nicã include, ºi ea, clocotuldionisiac care o ameninþã” (ªtefanBorbély, Visul lupului de stepã –eseuri). Explicaþia conºtientizãrii lui«Eu este mai mulþi», neabãtându-ne de la metoda propusã de

De celupul de

stepã esteo

categorie

Cãlina Bora

filosofia lui Nietzsche, survine dinasumarea existenþei acelei morþilãuntrice, care declanºându-se vaeroda forma, eliberând individul îndiversitatea manifestãrii sale. Cualte cuvinte, subiectul nu mai simtefricã în a muri, ci chiar dorinþã de ase recontopi cu fluxul energetic,ludic, care i-a plãsmuit forma.

În altã ordine de idei, privindacum din prisma filosofiei luiKierkegaard, conºtientizarea lui<<Eu este mai mulþi>>, îºi aflãrãspunsul în elementul dereligiozitate a triadei pe carefilosoful o propune. Aºadar, sepoate spune cã lupul de stepã îºideclanºeazã cãutarea sinelui,pornind din etic, trecând prinestetic ºi intrând în religios. Înaintede a caracteriza fiecare elemental triadei, este necesar demenþionat faptul cã în momentulîn care Kierkegaard propunetermenul de religios, acesta nu sereferã la religiosul creºtin, cel cucare am fi familiarizaþi, ci la un felde conºtientizare de interior, pecare fiecare individ în parte poates-o aibã, fãrã a urmãri sfaturile ºiopiniile unui învãþãtor, considerândcã a crede implicã „exprimareavoinþei” individuale, ci nu a celeicolective. Desigur, filosoful nuexclude faptul cã transcendenþapoate fi locuitã de un Dumnezeu,

de aceea nu afirmã ca Nietzsche:„Dumnezeu a murit”, ci considerãcã important, înainte de existenþavreunei figuri divine, este adevãrulsubiectivitãþii. Pentru conturareafigurii lupului de stepã, putemspune cã atunci când vom afirmacã soluþia finalã propusã de per-sonaj este de facturã religioasã, nevom referi tocmai la aceastãexprimare liberã a voinþei, fãrã ane referi la Dumnezeul creºtin.Mai putem menþiona faptul cãKierkegaard crediteazã maidegrabã individul care se închinãla idoli, decât creºtinul care seînchinã într-un spirit impropriu divi-nitãþii ce crede cã l-a creat, întrucâtprimul se reveleazã idolului sãu „cuîntreaga pasiune a infinitului”,emanând mai mult adevãr decâtcel din urmã. Va spune filosoful:„…unul se roagã lui Dumnezeu înadevãr, deºi adorã un idol; celãlaltse roagã într-un mod falsadevãratului Dumnezeu, ºi deciadorã în fapt un idol” (PatrikGardiner, Kierkegaard).

Revenind la primele categoriiale triadei lui Kierkegaard, eticul ºiesteticul, pe care filosoful le discutãîn eseul Sau/Sau, publicat laînceputul lui 1843, vom încerca sãle conturãm, în scopul de a arãtacã lupul de stepã este unconglomerat între cele douã ºicategoria religiosului, a exprimãriivoinþei deci. Ca atare, individulsupus eticului va fi întotdeauna celcare se va percepe precum unobiectiv, împovãrat cu sarcinisociale multiple. Este individul,spune Kierkegaard, care îºiguverneazã interiorul în funcþie dedatoria pe care o are, în funcþie dedihotomiile: bine-rãu, adevãr-falsitate. Este individul implicat însocietate, neinteriorizat, un om aldiurnului care coincide cu figuracãmilei, pe care Nietzsche opropune în triada sa din Aºa grãit-a Zarathustra. Totodatã, esteindividul care exprimã, prin voinþasa, universalul. În opinia lui Hesse,individul dominat de eticcorespunde stãrii de om, carepriveazã individul de adevãratelesale intenþii: „tot ceea ce mi seîntâmplã – spune Haller – în micilemele ceasuri de bucurie, tot ceeace pentru mine înseamnãvoluptate, eveniment, extaz ºi

75

înãlþare, toate acestea oamenii lecunosc, ºi le cautã, ºi le îndrãgesccel mult în cãrþi, cãci în viaþã leconsiderã drept o nebunie”(Hermann Hesse, Lupul de stepã).Aºadar, condiþia de om este chiaropusul condiþiei de lup, care arcorespunde mai degrabã ca-tegoriei esteticului. Prin aceastadin urmã, Kierkegaard carac-terizeazã individul care rãspundeprompt la necesitãþile senzoriale,ca fiind un om al divertismentului,extrem de fascinat de tot ceea ceînseamnã experimental, fiind, dinaceastã cauzã, lipsit de stabilitateaºi sistematizarea de care dãdovadã individul etic. Este omulguvernat de interioritatea în carese autoclaustreazã, tisteþea fiindadevãratul sãu secret existenþial,putând fi catalogat precum erou altragicului. Harry Haller, lupul destepã din romanul lui Hesse, chiarmenþioneazã, la un moment dat:„Singurãtatea înseamnã inde-pendenþã, iar eu mi-o dorisem ºimi-o câºtigasem în decursul multorani. Era într-adevãr rece, dar ºiliniºtitã, minunat de liniºtitã ºitotodatã imensã, ca spaþiul mareºi liniºtit în care se roteau stelele”(p. 40). Revenind la esteticul luiKierkegaard, acesta menþionea-zã cã individul devotat trãirii înestetic este acela care-ºi infuzea-zã fatalismul, care reprezintãseducãtorul din el, de unde ºineputinþa de a dori profund ºisincer, simþindu-se mereu într-oatmosferã de crizã. Putem spune,aºadar, cã trãind estetic, omul, ruptde societate ºi de ierarhizãrile ei,capãtã coordonatele de lup,întrucât trãieºte mult ºi divers lanivel senzorial.

*Dacã ar fi sã discutãm cei doi

termeni ce intrã în structurapropriu-zisã a terminologiei lupuluide stepã, ºi anume lup + stepã,am putea spune cã esteticul segãseºte doar în termenul de lup,termen care din start faceconexiuni cu latura instinctualã,animalicã a omului. În termenihomerici, de plildã, aceastã laturãcoincide palierului epitymiei,întrucât constã în satisfacereadorinþelor de orice tip: foame, sete,micþiune, dorinþe erotice etc.Termenul stepã, pe lângã

libertatea instinctualã pe care opoartã componenta lup, mai poartãceva în sine ºi anume tocmai aceavoinþã de a fi, acea exprimareliberã a voinþei despre carevorbeºte Kierkegaard. Citând dintratatul despre Lupul de stepã,tratat pe care Haller i-l lasãnepotului sãu sub formã demanuscris, observãm dificultateatrãirii în cadrul acestor douãcategorii: cea de om (etic) ºi ceade lup (estetic): „Se întâmpla calupul sã aibã sentimentul cãtrãieºte când ca lup, când ca om,lucru ce se întâmplã tuturor fiinþelorastfel amestecate, însã cã, atuncicând era lup, omul din el stãteamereu la pândã, uitându-se mereucu atenþie, cântãrind ºi judecând– iar în timp ce era om, lupulproceda la fel. […] Când Haller sesimþea ºi se comporta ca un lup,arãtându-ºi colþii, simþind cã urãºteºi duºmãneºte de moarte pe toþioamenii, cu apucãturile ºimoravurile lor ipocrite ºi depravate,partea de om dintr-însul stãtea lapândã, þinându-l pe lup subobservaþie, numindu-l aminal ºifiarã, stricându-i ºi înveninându-iorice bucurie pe care o deºteptafirea lui simplã, sãnãtoasã ºisãlbaticã de lup” (Hesse, Lupul destepã). Liniºtea acestui conflict,uneori acid, alteori latent, dintre omºi lup de stepã va fi datã deconºtientizarea lui «Eu este maimulþi».

Conºtientizarea acestui fapt,survine în momentul în care lupiide stepã se privesc în oglindã.Fenomenul catoptric care în Lupulde stepã se manifestã prinutilizarea unei oglinzi propriu-zise(scena în care Haller este în teatrulmagic, priveºte în oglindã ºi sevede sub forme infinite de HarryHaller, de diferite vârste, în modsimultan) se produce ºi atuncicând personajul, cum esteSiddharta, trece râul sau când, depildã, Josef Knecht, personaj dinromanul Jocul cu mãrgele desticlã, se îneacã în râu. Aºadar,oglinda este mereu prezentã înromanele lui Hesse, de cele maimulte ori absorbind personajele îninteriorul ei, care este un spaþiu alsimulacrului, dar este, totodatã, ºiun spaþiu al inconºtientului, acolounde personajele se aflã faþã-n

faþã cu propriile dorinþe.*

Alt aspect ce contureazãnuanþa categoriei lupului de stepãeste prezenþa râsului. De cele maimulte ori, Hesse jongleazã cudiferenþele de esenþã care seinstaleazã între râs ºi rânjet, toþilupii de stepã practicând, una dinaceste manifestãri. Asta seîntâmplã ºi în cazul lui Haller care,intrând în teatrul magic, aflã cãaceasta este de fapt o ºcoalã arâsului: „Te afli aici – îi spunePablo – într-o ºcoalã a umorului,va trebui sã înveþi cum se râde…iar orice umor de calitate începeprin aceea cã nu-þi mai iei în seriospropria persoanã” (Hesse, Lupulde stepã).

Despre ratarea lupui de stepã

Privind dintr-o altã perspectivã,ne putem întreba dacã se poatepune problema unei ratãri dinpartea lupilor de stepã, atât alupilor din romanele lui Hesse, câtºi a celor din romanele sau operelealtor scriitori. Din punctul nostru devedere, aceastã problemã îºipoate gãsi justificare exclusiv dacãprivim din exteriorul categoriei, dinprisma condiþiei de fãpturã socialã.Or, din aceastã undã desigur cãun personaj dionisiac, unul care vaîntrevede acþiuni epicureice, nu vafi niciodatã considerat de cãtresocietate un om împlinit, întrucâtlocul ocupat de el în sistemul socialva fi acela al marginalului. El va ficel care va trãi departe decentralitatea structurii sociale încare, vrând-nevrând se aflã.Totdeauna, i se vor acorda etichetediscriminatorii de cãtre alteritate,asta desigur în mãsura în care nuva ºti cum sã joace un rol pertinetîn faþa mulþimilor. Pe de altã parte,un lup de stepã ratat, care în operalui Hesse este Kuhn, va fi acelacare nu va ajunge sã-ºi trãiascãdiversitatea. Va fi acela care vagusta ºi se va complace doar cupendularea dintre etic ºi estetic,neasumându-ºi concret niciunadintre ipostaze. În rest, înmomentul în care punemproblema posibilei ratãri din partealupului de stepã, vorbim numai ºinumai din prisma socialului, acondiþiei de om.

76

Aºa dupã cum a remarcatadesea critica literarã, începutulactivitãþii poetice a lui Saba estecaracterizat prin efortul continuu,patetic, de identificare a unui limbajpoetic cât mai simplu ºi mai directcu putinþã. Obsesia limbajului nueste una caracteristicã doar pentruSaba: ea se înscrie într-o miºcaremai largã, ce defineºte sfârºitulsecolului al XIX-lea ºi începuturilecelui de-al XX-lea, aºadar în plinãperioadã dannunzianã (operaacestuia, imitatã de un marenumãr de autori este caracterizatãprintr-o “redescoperire” apatrimoniului lingvistic aulic,latinizant, rar, dar ºi a unorelemente marinisto-gongoriceadesea sufocante pentru expresiapoeticã) ºi apãrea din necesitateanegãrii literaturii dannunziene, fieprin ironizarea lui de tipcrepuscularist (aºa cum se vedemai ales în opera lui GuidoGozzano, ori a lui Marino Moretticei mai cunoscuþi dintre ei), ori afuturiºtilor lui Marinetti, ale cãrorpropuneri, chiar dacã violente ºiexcesive, vor conduce, însã, la orestructurare a expresiei, îndetrimentul sintaxei, prin abolireaadjectivelor, a adverbelor, a sem-nelor de punctuaþie. Restructu-rarea limbajului poetic ºi narativ aconstituit însã ºi obiectivul altorscriitori, mai puþin vehemenþi decâtfuturiºtii, dintre care se remarcã,printre alþii, Pirandello ºi Tozzi,triestinii Svevo ºi Saba, oriermeticii, reticenþi în folosirea uneilimbi stufoase tocmai ca opoziþiefaþã de acea “bolsaggine letteraria”(moliciune) ce caracteriza limba-jul lui D’Annunzio, dupã cum se ex-prima fãrã menajamente senezulFederigo Tozzi într-un celebru articol.

Dar problema limbii a constituitºi o piatrã de încercare mai alespentru Svevo, Slataper, Saba;aceºtia din urmã, trãind într-unTriest multietnic, port austriac laAdriatica, cunoscãtori ai culturiimitteleuropene, au manifestat înraport cu confraþii din peninsulã unsentiment de inferioritate datoritãunei imperfecte cunoaºteri a limbiiitaliene ºi au fãcut eforturi continuesã ºi-o perfecþioneze. În acestsens, pentru viitorul autor alCanþonierului, se impunea ne-cesitatea studierii ei în regatul

Capralui Saba

dupãDinu

Flãmând

ªtefan Damian

Italiei, mai exact la Pisa (unde în1903 se înscrisese la Universitate,ºi de unde, între 1905-1906, sedusese la Firenze, unde dorea sãcunoascã miºcarea tinerilorscriitori din jurul revistei “La Voce”)pentru cã doar acolo i se pãrea cãgãseºte mediul cel mai potrivitpentru a recupera atât literaturaitalianã veche, cât ºi pe “modernii”Carducci ºi D’Annunzio, ºi sã-icunoascã pe cei care aveau,ulterior, sã creeze o miºcareliterarã de dimensiuni europene.

În 1910, dupã ce-ºi satisfãcusestagiul militar între Firenze ºiSalerno (Saba era cetãþean italian,tatãl, cu care avusese un raportdificil, fiind cetãþean al regatuluiitalian) ºi scrisese Versi militari(Versuri militare – 1908), secãsãtorise deja cu Carolina Wolfler(zisã Lina, de la care avusese ofiicã, Linuccia) ºi publica volumulde versuri, intitulat Poesie, în careîncerca sã-ºi ilustreze opiniileafirmate în scrierea programaticã(respinsã de “vocieni” ºi pusã înluminã postum, în 1959) intitulatãQuello che resta da fare ai poeti(Ceea ce le rãmâne de fãcut poe-þilor) ºi anume necesitatea uneipoezii “oneste”, care, pe urmeleideilor manzoniene, cãuta sãidentifice adevãrul, ºi sã elimineestetismul, decorativismul ºi

reminiscenþele poeziei bombasticedannunziene. În 1912 volumul Coimiei occhi (ulterior publicat cu titlulTrieste e una donna) a fost primitcu rãcealã de critica literarã, aºadupã cum fusese primitã ºiculegerea Poesie. Dupãexperienþa rãzboiului (fusesereþinut la serviciile din spatelefrontului), s-a întors în Triestul deve-nit italian ºi s-a dedicat activitãþiide librar; sub sigla propriei librãriia publicat mai multe volume deversuri care au întrunit adeziuneaunui Eugenio Montale ºi GiacomoDebenedetti. De-abia în 1921 aieºit prima ediþie a Canþonierului(titlul petrarchist este relevantpentru Saba), care l-a impusatenþiei altor confraþi, cu care, dealtminteri, era în corespondenþã:Palazzeschi, Soffici, Papini, Penna,Sereni, Solmi º.a.

Înainte ºi în perioada celui de-aldoilea rãzboi mondial Saba(renunþase la comunitatea ebraicãdupã introducerea legilor rasiale din1938) a avut o activitate publicãredusã ºi chiar a fost nevoit, dupã8 septembrie 1943, sã se refugiezela Firenze ºi apoi la Roma, trãindclandestin, ajutat de diferiþi prieteni.La Roma, în 1945, a publicat a douaediþie a Canþonierului, urmatã, treiani mai târziu, de ediþia a treia ºi deinterpretarea propriei sale opere,cu titlul Storia e cronistoria del“Canzoniere”. Între timp primisepremiul Viareggio, dupã publicareaunui volum de proze autobiografice,aforisme, consemnãri desprelecturile fãcute, despre culturã ºimoravuri, Scorciatoie e raccontini.

Dupã 1950 Saba, bolnavmental ºi fizic, a urmat un ºir lungde internãri în spitale, înseninatedoar de publicarea celei de-a patraediþii a Canþonierului (1951) ºi delucrul la romanul Ernesto (rãmasneterminat). Ediþia a cincea a dejacelebrului canþonier a ieºit postum,în 1961, fiindcã Saba s-a stins dinviaþã în august 1957 într-o clinicãdin Gorizia, dupã ce cu un an maiînainte îl pãrãsise ºi Lina “femeia”cãreia i-a fost credincios, precumîi fusese ºi Triestului.

Aºa dupã cum adesea aobservat critica literarã, Saba s-adovedit a fi un scriitor realist,interesat sã surprindã realitatea ºi,în cadrul acesteia, sã se

77

autodefineascã, definindu-i peceilalþi prin intermediul Linei ºi aloraºului Trieste, între cele douãpuncte referenþiale exprimate înTrieste e una donna - Triestul ºi ofemeie desfãºurându-se întreagaexistenþã a autorului, care le-a iubit“tocmai pentru ceea ce aucaracteristic ºi de neconfundat”,dupã cum afirmase Saba însuºi.A nutrit un puternic ataºament faþãde lumea animalã, a fiinþelor umileori chiar a lucrurilor, descoperind,asemenea lui Tozzi (din poemele înprozã din Bestie, Cose, Persone),cã între acestea existã legãturiputernice, “fraterne”, ºi prin analogie,numeroase interferenþe.

Dupã experienþa psihanaliticãdin Cuor morituro, culegerea carecuprindea poeziile scrise între anii1925-1930 ºi în care recuperareacopilãriei devenise motiv central,expresia poeticã s-a remarcatprintr-o mai mare incisivitate, subinfluenþa, recunoscutã de autor, alui Ungaretti; în aceeaºi perioadãSaba lucreazã la Preludio e Fughe(1928-1929), unde abandoneazãobiºnuitul lui autobiografism înfavoarea unor teme mai puþinobiºnuite, mai îndrãzneþe, ºi a unorforme dialogate, lucru care îipermite limbajului sã se compliceiar enedecasilabului sã primeascãnoi tensiuni, spre a putea reflectadiscursul dublu al vocilor narante.În anii 1933-34 Saba, compunândnucleul iniþial al celei de-a treia edi-þii a Canþonierului, intitulat Parole,eliminând de-acum autobiogra-fismul, se apropie mai mult degustul ºi aºteptãrile contempora-nilor, scriitura sa va fi aici mult maipuþin legatã de realitate, maisimbolicã ºi autoreferenþialã, aºadupã cum fãceau, în aceeaºiperioadã, ºi Montale ºi Ungaretti.Dar vor mai fi încã prezente imaginileºi stilemele care caracterizauvolumele precedente. Un documentºi mai dramatic al existenþei lui Sabaeste reflectat în culegerea Ultimecose (compusã între 1935-1943),unde esenþialitatea ºi limpezimeavor ajunge sã nu-i permitã efortuluistilistic sã se releve.

O nouã perioadã creativã îlanimã în vara lui 1948 (experienþacu Mediterranee, cu doi ani maidevreme, prin tonalitatea pro-gramaticã, apologeticã ºi cele-

brativã îi permitea recuperareaunor locuri ºi personaje dinmitologia clasicã) când scrieunsprezece poezii adunate subtitlul Uccelli, ieºind, pentru o scurtãperioadã, din starea nevroticã încare cãzuse ºi în care va recãdeapeste scurtã vreme, conside-rându-se “o greutate moartã pesuprafaþa pãmântului”. Pãsãrilereprezintã, aici, incarnaþii misticeale unor posibilitãþi existenþialepersonale, atât de mult urmãritespre a fi atinse prin intermediulpoeziei.

Traducerea în româneºte, în2009, a unui numãr masiv depoeme, prevãzutã ºi cu o prefaþãbine articulatã, semnatã deMargherita Ganeri, cu o Postfaþãremarcabilã prin acuitateainterpretãrii, câteva Note asupraediþiei datorate italienisteiSmaranda Elian Bratu cu altecâteva Note ale traducãtoruluiDinu Flãmând, necesare mai buneiînþelegeri a eforturilor ºi opþiuniloracestuia, constituie, pe dreptcuvânt, un eveniment literar, carereconstituie o personalitate poeticãde excepþie. Actuala ediþie, ceamai complexã ºi nuanþatã aflatã laîndemâna cititorului român, seadaugã altor valoroase transpuneriîn limba noastrã datoratã unorcunoscuþi poeþi ºi realizatori deantologii, printre care se pot amintiPetru Sfetca, Ilie Constantin,Edgar Papu, A. E. Baconsky.Capra e altri poemi – Capra ºi altepoeme (Ed. Humanitas, 2009),

preluând ediþia Umberto Saba,Tutte le poesie, îngrijitã de ArrigoStara, Arnoldo Mondadori Editore,Milano, 2004, într-o traducereromâneascã subtilã ºi exactã,sensibilã la valoarea intrinsecã acuvântului, la sensurile profunde ºiascunse ale acestuia, completeazãimaginea unui scriitor în careelementele personale ºi cele alecolectivitãþii cãreia i-a aparþinuts-au împletit armonios, tocmai înspiritul unei fraternitãþi universale cumulte ascendenþe biblice.

Biografie poeticã individualã ºibiografie liric-realistã a perso-najelor, a teritoriului ºi a momen-telor istorice care i-au jalonat viaþa,versurile din Canþonier, simple ºiarmonioase, pãstreazã toatãsavoarea ºi profunzimea unorversete biblice dar ºi dinsimplitatea poeziei americane,despre care se vorbeºte mai puþinatunci când se analizeazã poezialui Saba. O dovadã a acestordimensiuni este tocmai poeziacare dã ºi o parte din titlulvolumului: “Am vorbit cu o caprã. /Era singurã pe imaº, era legatã. /Sãtulã de iarbã, muiatã / toatã deploaie, behãia. // Iar behãiala eimonotonã se înfrãþea / cu durereamea. I-am rãspuns, întâi / dinjoacã, dar ºi fiindcã durerea meaeste eternã, / are un singur glas ºieste neschimbat. / Glasul pe careîl auzeam / gemând într-o caprãînsinguratã. // Într-o caprã cu faþasemitã / auzeam tânduindu-se totrãul lumii, / ºi tot ce este viaþã.”

BUTUCENI, TOAMNA

doar sforãitul lui apocaliptic,asemãnat cu zgomotul din junglaafricanã: “rãgete de leu, lãtrãturi debabuini, plânsete de hienã, þiuituride pãsãri necunoscute”. Tipulardeleanului este vãzut nu prin grilalui Slavici sau Rebreanu, ci prin“ochelarii” lui Caragiale. Deºioriginar din Transilvania, IoanGroºan nu este, prin scrisul sãu,un moralist ºi nu priveºte viaþabãºtinaºilor dintre munþi cu aceleprincipii înþepenite în mintea ºicomportamentul acestora. Vieþu-ielnicii de aici sunt surprinºi în

metehnele moºtenite de lamemorandiºti, pe care prozatorulle hiperbolizeazã prin condeiul luide umorist talentat.

Personajele din aceastã cartene amintesc, prin pitorescul lor, decele din Groapa lui Eugen Barbu. Iar specificul romanesc ne ducecu gândul la filmele lui Kusturica.Adicã, omenescul cuprins îþi lasãimpresia unei lumi pe care nu o poþijudeca ºi cuprinde în cadraneferme, cu tuºe apãsate, de aceeae greu de definit. Societatearomâneascã reflectatã în roman euna în derivã, are prea multeslãbiciuni ºi prea puþine certitudini.

(urmare din pag. 45)

78

III. VIAÞA CULTURALÃ DINCLUJ

(d) Interesul pentru culturaoccidentalã la Cluj

Succesul lui Construit în SUAa constituit o dovadã a interesuluipentru culturile occidentale la Cluj.În timpul singurei sãptãmâni încare a fost deschisã în capitalatransilvãneanã, peste 50000 depersoane au vizitat expoziþia. Înciuda intensei propagande aPartidului Comunist, referitoare lavizita lui Kádár la Cluj în 28februarie ºi la alegerile naþionaleadministrative din 2 martie,Expoziþia a atras în mod constantmulþimi mai mari de 7000 depersoane zilnic.

Expoziþia a fost gãzduitã învechiul palat Bánffy din piaþaprincipalã, faþã în faþã cu CatedralaSf. Mihail ºi cu statuia ecvestrãrealizatã de Ioan Fadrusz, ºi careîl înfãþiºeazã pe Matei Corvin, celmai important fiu al Clujului, carea devenit la sfârºitul secolului al V-lea rege al Ungariei. În aceastãlocaþie centralã este noul sediu alMuzeului Municipal de Artã.

Potrivit directorului Muzeului,profesorul Ditroi, interesul pentruexpoziþia americanã a fost maimare decât pentru majoritateaexpoziþiilor de artã ºi a reflectatsimpatia pentru America a multorminoritãþi din Ardeal. „Atât de multepersoane au remarcat”, a spusacesta, „cât de încântate erau sãvadã afiºe maghiare ºi româneºtipublicând o expoziþie americanã înaceastã perioadã de alegeri.Publicitatea a fost în mare contrastcu unele dintre sloganurile pe care

Oradiografieamericanã

aoraºului

Cluj în anul1958 (II)

Liviu C. Þîrãu

Continuãm sã publicãm opi-niile diplomatului american cuprivire la Clujul din 1958. În acelan, Ambasada Statelor Unite aleAmericii organizase, mai întâiîntâi în Bucureºti ºi apoi laMuzeul de Artã din Cluj, oexpoziþie intitulatã Construit înSUA, care a avut o mare au-dienþã în acest important centruuniversitar transilvan. Cum sepoate de altfel deduce ºi din ana-lizele consacrate de diplomatulamerican vieþii ºtiinþifice ºi cultura-le din aceastã parte a þãrii.

le vedeþi ºi care ne reamintesc demarea dragoste pentru UniuneaSovieticã. Ne face sã ne dãmseama cã vestul nu ne-a uitat înbuzunarul Carpaþilor”.

Au fost folosite ºi câtevamateriale USIA, care nu au pututfi folosite în timpul expoziþiei maiîndelungate din capitalã.Politehnica a difuzat, pentrumembrii facultãþii ºi pentru studenþiidin anul patru de la inginerie, treifilme USIA despre arhitecturaamericanã ºi despre construcþiilede oþel.

Atât Institutul cât ºi Univer-sitatea românã au acceptat fãrãrezerve ºi cu un interes evident„prezentarea” colecþiilor de imaginicolor despre arhitectura americanãcolonialã ºi contemporanã. A fostposibil sã se facã cadou personalinstitutelor, muzeelor, teatrelor ºiunor persoane, mai mult de 800de reviste americane. 50 de cãrþiau fost date Muzeului Municipal deArtã, Institutului de Arte Plastice ºiPolitehnicii.

Au fost stabilite vizite cu cei doirectori ai universitãþilor românã ºimaghiarã ºi cu încã patruzeci delideri intelectuali, dintre care uniierau candidaþi în alegerile din 2

martie, ºi a fost stabilitã o vizitã înziua alegerilor, la o secþie devotare.

(e) Sentimentele pro-americane ale unor intelectualiclujeni tipici

În România, 1 martie se nu-meºte „Sãrbãtoare de Mãrþiºor”.Este o zi în care bunii prieteni îºioferã reciproc cadouri simple ºinecostisitoaree, de obicei insignecu simboluri de noroc, de genultrifoiului cu patru foi sau a buburuze-lor, pe care le poartã pe rever.

În aceastã zi, ºase intelectualiclujeni de la Politehnicã, Operã ºiInstitutul de Arte Plastice, fãrã sãse cunoascã reciproc, au datdiplomatului Legaþiei mici cadouri,i-au fãcut demonstraþiiemoþionante de prietenie ºi i-aulãsat mesaje înduioºãtoare „înmemoria vizitei dumneavoastrã laCluj ºi în speranþa viitoarelornoastre relaþii culturale”.

În Bucureºti, acest gen delegãturi de prietenie cu româniisunt de negãsit.

(f) Universitãþile

La Cluj existã douãzeci ºi ºasede instituþii distincte de educaþiesuperioarã, inclusiv ºapte institutespecializate ºi nouãsprezecefacultãþi care compun cele douãuniversitãþi – Victor Babeº(Universitatea româneascã),fondatã în 1871 ºi denumitã astfeldupã un faimos profesor înmedicinã; ºi Bolyai (Universitateamaghiarã), fondatã în 1945 ºidenumitã dupã un matematicianmaghiar din Transilvania.Institutele includ: Institutul deMedicinã ºi Farmacie, InstitutulPolitehnic, cel de Agronomie, celde Arte Plastice, Conservatorul deMuzicã ºi ªcoala de ArteDramatice ºi de Balet legatã deTeatrul Român de Stat ºi de TeatrulMaghiar de Stat.

Dintre aceste douãzeci ºi ºasede entitãþi, Universitatea Bolyai ºiSecþia Maghiarã a Institutului deAgronomie sunt creaþii academicenoi ºi exclusive ale regimului actual.

Propaganda româneascãactualã pune mare accent peposibilitatea unora, sub comunism,

79

de a studia în limba maternã ºiaccentueazã în afiºe, panourile deafiºaj de pe coridoarele universitãþiiºi în cãmine, precum ºi în ghiduricã, înainte de 1918, totînvãþãmântul din Transilvaniatrebuia sã se realizeze doar înmaghiarã.

De fapt, între 1919 ºi 1940,învãþãmântul era completschimbat ºi era permis doar înromânã. Astfel, noile institute înmaghiarã ºi egalitatea celor douãlimbi în cele mai multe dintreinstitute, sunt încercãri de areconcilia ºi de a se folosieconomic ºi politic de grupurilemari ale populaþiei, care preferã sãvorbeascã ºi sã scrie în maghiarãºi care o vorbesc „en famille”.

(g) Numãrul studenþilor

Sunt 12.500 de studenþi înscriºiîn cele ºapte institute, cu aproxi-mativ 8.500 mai mult faþã de câtdeclarau statisticile comuniste, dinafiºele de alegeri, cã ar fi fostînscriºi în 1939.

Universitatea româneascãînscrie aproximativ 4.500 destudenþi, respectiv de douã orinumãrul din 1939, iar Universitateamaghiarã aproximativ 1.500. Stafulcelor douã universitãþi împreunãeste aproape de 1.000 de profesori,lectori etc.

Numãrul studenþilor neîn-matriculaþi, auditori, ºi a celor carenu sunt înscriºi, este de ordinulzecilor de mii, iar potrivit unei surse,acesta este de 60.000. Aceºtistudenþi pot sã intre în examene ºisã primeascã credite universitare,dar datoritã originilor lor burghezenu pot candida la posturi de stat înmulte domenii. Drept urmare, suntnevoiþi sã devinã muncitoriindustriali.

(h) Rectorii ºi ProrectoriiUniversitãþilor

Profesorul Constantin Daicoviciu,un veteran comunist, membru alAcademiei Române ºi un arheologclasicist binecunoscut internaþional,conduce Unversitatea românã. Elºi-a celebrat a 60-a aniversare pe 1martie, ocazie cu care MareaAdunare Naþionalã l-a decorat cu„Steaua Republicii Populare

România”, clasa a doua. A lucratîn Italia în situri arheologiceromane timp de mulþi ani înaintede comunism, vorbeºte foarte bineitalianã, germanã ºi francezã ºi unpic de englezã. O personalitatedestul de atrãgãtoare, este cordialºi pare în principal interesat descopuri academice.

Totuºi, el participã activ lapolitica culturalã a regimului, ºi-acondus studenþii „en masse” lamanifestãrile de la garã, din 28februarie, pentru mitingul înonoarea delegaþiei maghiare, afost un candidat de „succes” alCircumscripþiei 13 în alegerile din2 martie ºi a fost autorul unei odeîn onoarea lui Janos Kádár, carea apãrut pe prima paginã a Fãcliei,din 28 februarie.

Pe de altã parte, potrivitprofesorului Vãtãºianu, a fost deasemenea o forþã în revenireaanumitor cursuri care fuseserãinterzise sub stalinism, încurriculum, ºi a favorizat profesoriîndepãrtaþi din Universitate între1946 ºi 1955, obþinându-le poziþiiîn noua Filialã din Cluj a AcademieiRomâne.

Principala realizare academicãa profesorului Daicoviciu a fostaceea de a descoperi, cataloga ºiînseria descoperirile dacice de laSarmisegetuza ºi Piatra Roºie dinTransilvania, care au stabilitantecedentele culturii române. Eleste cea mai mare personalitatemondialã în preistoria ºi istoriaclasicã a României de Nord, ºi ascris aproape o sutã de studii. Sespune cã este idolatrizat de cãtreþãranii din acea regiune ºi cã efolosit de regim pentru a-i calmaîn privinþa colectivizãrii. ProfesorulVãtãºianu a spus cã dânsul aimpus un mare respect ºi o mareautoritate liderilor PartiduluiComunist din Regiunea Cluj. Soþiasa este de asemenea unintelectual activ (dânsa a vizitatConstruit în SUA).

Profesorul se simte mai acasãîn biroul sãu de la Muzeul deArheologie din Cluj, strada EmilIsac nr. 2, decât la Rectorat,înconjurat de colecþiile pe care le-a excavat personal ºi le-a aranjat.A pregãtit o generaþie de strãluciþitineri istorici ai artei ºi de arheologi,însã judecând dupã trei dintre

aceºtia pe care i-am întâlnit înmuzeu (profesorul Condurachi,profesorul Mircea Rusu, ºiprofesorul Vlassa), respectivii nusunt orientaþi cãtre UniuneaSovieticã, manifestând interesasupra revistelor americane ºi aactivitãþii americane din domeniul[studiilor] clasice, desfãºuratã înþãrile vecine, Grecia ºi Turcia.

Prorectorul este Dr. IonCiobanu, care a fost ocupat cualegerile din 2 martie cânddiplomatul [nostru] a vizitatrectoratul ºi nu a petrecut mai multde cinci minute cu el.

Rectorul a aranjat ca diplomatulLegaþiei sã vorbeascã cuprofesorul Virgil Vãtãºianu, în jurde 57 de ani, profesor de istoriebizantinã, fost director al ªcoliiRomâne de Studii Clasice de laRoma, ºi un om cãruia i s-a oferitodatã postul de Curator al ColecþieiDumbarton Oaks din WashingtonD.C.

Intelectual extrem de interesantºi comunicativ, dupã ce a petrecutzece ani în strãinãtate ºicunoscând foarte bine Europa deVest, profesorul Vãtãºianu este întotalitate orientat înspre Occident.Vorbeºte o englezã bunã,maghiara, rusa, italiana, francezaºi germana. S-a reîntors din Romala Cluj în 1946 din raþiuni familiale,pãrinþii lui fiind în viaþã, dar nu areuºit sã obþinã un post de profesordin moment ce era considerat a fiprea mult apropiat de vecheaFundaþie de Artã Prinþul Carol ºiera suspectat de sentimenteanticomuniste. Sub protecþia luiDaicoviciu, a primit un post decercetãtor în Academie care,spunea, îi aducea o sumã cu careabia putea sã trãiascã.

El a mai spus cã alþibinecunoscuþi profesori românicare fuseserã închiºi în perioadapostbelicã de cãtre comuniºti,fuseserã recent eliberaþi dinînchisoare ºi primiserã asemenilui, datoritã intervenþiei Rectorului,burse de cercetare din parteaAcademiei, care sã le permitã sãsupravieþuiascã.

El a citat cazul profesoruluiSilviu Dragomir, faimos profesor deistorie la Universitatea din Clujînainte de rãzboi, un presupusprieten apropiat al diplomaþilor

80

americani din România de dinaintede rãzboi ºi lider politic al partiduluiminoritãþilor etnice din Transil-vania. [sic! – în realitate alPartidului Naþional Român].Profesorul Dragomir, a mai spusel, a fost eliberat în 1957, dupãpatru ani de închisoare – fãrãjudecatã – pentru activitãþiîmpotriva statului ºi lucreazã înprezent la Academie.

(i) Raportul reîntoarcerii laCurriculumul Tradiþional

Din 1946 în 1955, a spusprofesorul Vãtãºianu, educaþiasuperioarã din Cluj a fost completsub orientarea marxistã, iarUniversitatea din Cluj a fost forþatãsã imite Universitatea din Mos-cova, chiar pânã la detaliileadministrative. Formele tipãrite ºipublicaþiile, a spus, au fost pentruun timp publicate mai întâi în rusãºi abia apoi în maghiarã ºi româ-nã. Grãdina Botanicã, a spus, afost prezentatã ca o altã dovadãa succesului experimentelorMichurin ºi a teoriilor lui Pavlov,care au dominat completcercetarea ºi publicaþiile Insti-tutului Medical Farmaceutic.

Cursurile de tip vestic pe careromânii le-au introdus în 1919,atunci când au venit la conducereavechii Universitãþi maghiare, aufost abandonate. Acestea auinclus Sociologia, Istoria Artei,Estetica Literarã, Filologia Ge-neralã, Psihologia Experimentalã,Pedologia Experimentalã ºiPedagogia, Fonetica Experi-mentalã, Istoria Universalã ºiIstoria Medicinii.

Noile cursuri care au fostadãugate tratau în specialprincipiile, teoria ºi aplicaþiileprincipiilor marxist-leniniste îndiferite ºtiinþe ºi tehnologii. Clujula avut odinioarã, a spus, cursuride Bizantinologie, FilologieSlavonã ºi Istorie Sud-EstEuropeanã, dar nu a fost niciodatãun centru de Studii Slave datoritãantipatiei primare a intelectualilorpentru ruºi. Sovieticii, a spus, auinsistat ca un Centru de Slavisticãsã fie dezvoltat ºi l-au numitDirector pe veteranul comunist,profesorul Emil Petrovici, Membrual Academiei Române. Centrul, a

spus, a avut o lipsã de succesremarcabilã.

Nici o legãturã cu Vestul, aspus, nu a fost permisã în aceºtiani dificili, mai ales cu Ungaria, pecare comuniºtii o considerauunealta principalã prin care tradiþiileoccidentale s-au infiltrat înTransilvania.

La ceva timp dupã demolarea[cultului] lui Stalin, a spus, cursurivechi, care fuseserã abandonate,au revenit în curriculum. În 1955,a fost invitat de cãtre Daicoviciusã organizeze un curs general înIstoria Artei. Astãzi, a spus, acestcurs a devenit atât de popular încâtSfatul Popular a permis ca searasã fie repetate cursurile dedimineaþã, pentru clasele deeducaþie a adulþilor, iar cinci sutede concitadini se înghesuiau însala de curs. Interesul persoanelormai în vârstã, al studenþilor de laUniversitatea maghiarã, de laMedicinã ºi de la Politehnicã faþãde aceste cursuri reprezintãfoamea transilvãnenilor pentrulocuri de peste hotare, pe care nupot spera sã le viziteze pânã nuse schimbã situaþia paºapoarte-lor. „Mulþi dintre ei îmi spun cã avedea imagini colorate aleParisului, Romei, Florenþei,Londrei, München-ului estesingura hranã a sufletului pe careo au ºi e ca ºi cum ºi-ar lua ovacanþã.”

Cursul lui de Istoria Artei laUniversitate, a spus, a început cu20 de studenþi înscriºi în 1955ºi numãrã acum 300. „Aceasta în-seamnã cã situaþia mea financiarãs-a schimbat fundamental, astfelîncât acum pot sã-mi permit lucruriburgheze, precum cãrþi de vizitãdin nou ºi pot sã-mi permit sã-icumpãr unui strãin o bãuturã.Faptul cã strãinul e un americanîmi dovedeºte cã toatã situaþia seschimbã gradual dar sigur.”

Profesorul Vãtãºianu a spus cãcunoºtinþele lui de rusã l-au salvatde închisoare. Universitatea ºiPartidul, a spus, au nevoie decâþiva intelectuali vorbitori de rusã,pentru a rãspunde vizitelorbizantinologilor sovietici, maghiariºi est germani, care au fost singuriivizitatori strãini la Cluj în acestdomeniu, din 1946.

Tuturor intelectualilor români, a

spus, li s-a dat o nouã speranþã cãlegãturile cu colegii din Vest vor fireluate atunci când România vaadera la UNESCO, dar pentru caun Institut singur sau un profesorsã beneficieze din relaþiile cuUNESCO este încã imposibil.Cãrþile, înregistrãrile, materiale-le de studiu ºi congresele inter-naþionale etc. ale UNESCO inte-reseazã Universitatea, dar nu s-aspus cã ar putea încã participa laacþiuni în Occident. Prezenþa luiConstruit în SUA în oraº, a maispus, a reînnoit de asemeneaaceste aspiraþii ºi i-a determinatpe profesori sã creadã cã existãîn aceasta un dezgheþ. Esteinteresat personal sã reînnoiascãcontactele cu istoricii de artã dinVest pe care i-a cunoscut întrecut, un american pe numeWildmore, interesat de mozai-curile din Hagia Sofia din Istanbul,profesorul Longhi din Florenþa, oautoritate vest germanã în artabizantinã, pe nume Folbach, ºicuratorul Iugoslav al Muzeului deFrescã Sârbã din Belgrad.

A spus cã este încântat deposibilitatea de a vorbi liber ºi atâtde mult timp cu un american ºi amai spus cã presupunea cã di-plomatul Legaþiei ar fi fost urmãritde poliþie în cea mai mare parte aºederii sale în Cluj (nu a fostevident, însã se poate sã fi fostaºa). A stabilit o nouã întâlnirepentru a-l revedea pe diplomatcâteva zile mai tîrziu.

Profesorul Vãtãºianu este inte-resat de revistele americane deartã ºi de publicaþiile academicedin colecþiile Dumbarton Oaks dinWashington, de lucrãrile arheo-logice americane recente legate deMuzeul Agora al ªcolii Americanede Studii Clasice din Atena ºi deactivitãþile întreprinse de americaniîn Anatolia ºi la Istambul. El ar vreasã schimbe lucrarea lui Istoria ArteiBizanzine care va apãrea îndecembrie, cu un profesoramerican care lucreazã în acelaºidomeniu.

(j) Oficiali din UniversitateaMaghiarã

Rectorul Universitãþii Ma-ghiare este profesorul LudovicTakács, un bãrbat la început de 60

81

de ani. Din moment ce ºi el a fostcandidat în alegerile din 2 martie,nu a putut sã petreacã mult timpcu diplomatul Legaþiei, pe care l-aîndrumat cordial cãtre Prorector,îndemnându-l sã viziteze labora-toarele universitãþii.

Prorectorul, profesorul AndrásBodor, cãtre 50 de ani, a studiat laOxford ºi vorbeºte perfect engleza.Este un filolog clasic ºi a publicatlucrãri despre istoria ºi relaþiiledintre egipteni, greci ºi latini.

A petrecut o orã foarteprietenoasã cu oficialul Legaþiei ºia spus cã 50 de studenþi dinUniversitatea Bolyai se specializauîn filologie englezã ºi luau cursuride istoria limbii ºi de literaturãenglezã ºi americanã. Ar fi fostfericit, a mai spus, sã primeascãexemplare din revistelele filologiceamericane ºi a spus cã acorespondat odinioarã cu unanume profesor Elbrick din SUAºi cu un anume Profesor Childs dinAnglia, ambii filologi comparatiºti.Universitatea avea nevoie, a spusel, de o colecþie de clasici literariamericani. Se referea laWordsworth, Dickens, Longfellow,Melville, Whitman ºi Twain în felultipic comunist ca fiind „progresivi”,dar a bãtut în retragere la co-mentariul fãcut de diplomatulLegaþiei cã Melville a fost ºi unmare „romanticist”.

Noua Universitate Maghiarã, aspus, a fost înfiinþatã pentru cursuricare sã dureze cinci ani, dar acuma revenit la curricula standard depatru ani. Un student în filologiecomparatã, a spus, dupã patru aniîºi lua examenul de stat pentru adeveni profesor, redactor deediturã sau translator. Tezele, aspus, erau despre autori englezisau americani, dar ca cele maimulte dintre tezele de licenþã, aobservat, nu erau foarte foartebune, nici una din acest domeniunefiind publicatã de cãtreUniversitate. Antologia de lucrãriacademice a Universitãþii, careaniversa primul ei deceniu, nuinclude nici un studiu desprefilologia occidentalã.

A mai spus ca sunt 330 deprofesori, inclusiv lectorii, iarstudenþii vin din oraºe maghiaredin toatã România. Alþi peste 1000de maghiari erau înscriºi la

cursurile prin corespondenþã aleUniversitãþii.

Asemeni profesorului dinUniversitatea româneascã ºi el aspus cã acele cursuri, carefuseserã eliminate din programepe timpul intensei influenþesovietice asupra învãþãmântuluisuperior , erau reintroduse treptat.

Amândouã Universitãþilefuseserã vizitate, cu cinci zileînainte, de cãtre profesorul AlbertG. Sims de la Institutul de EducaþieInternaþionalã din New York. Înambele Universitãþi, vizita lui parecã a generat speranþa cã regimulva permite cãlãtoriile profesorilorîn SUA. Ambele Rectorate ºtiaudespre noile programe deschimburi culturale dintre SUA ºiUniunea Sovieticã.

Cãrþile de impresii alevizitatorilor ambelor Universitãþiaratã cã în ultimii ani au fost foartepuþini vizitatori din vest la Cluj. Celemai recente intrãri din vest erausemnãturi ale unui parlamentarenglez ºi ale unui grup de comerþcondus de Primarul ºi soþiaacestuia din Leeds. Paginile cuscris oriental ocupau cele maimulte dintre paginile precedente.

(k) Arestãri ale studenþilorclujeni în timpul revoluþiei maghiare

Profesorul Vãtãºianu a spus cãmai mult de 100 de studenþi,majoritatea din Universitateamaghiarã din Cluj, dar ºi cîþiva dela Universitatea Româneascã, aufost arestaþi ºi þinuþi pentruperioade scurte, mai ales pentru afi intimidaþi, în timpul revoluþieimaghiare. Exista teama, a spus,iar asta era mai de grabã co-roboratã de cãtre alþi doi profesoriclujeni, cã rebeliunea prinintermediul studenþilor ar fi pututcuprinde întreaga Transilvanie ºi,în continuare, întreaga Românie.

Absenþa unei revolte condusede studenþi la Cluj, a spus, sedatora lipsei cooperãrii cu studenþiiromâni.

În iulie ºi august 1956, a spus,un grup de 30 de studenþi româniconduºi de cãtre ProrectorulUniversitãþii române din Cluj,profesorul Ion Ciobanu, a fãcut ovizitã la Budapesta în calitate deoaspeþi ai Consiliului Studenþesc

al Universitãþii din Budapesta.Aceºtia trebuiau sã stea întreagavarã, însã au fost trataþi atît demizerabil, au primit o mâncare atâtde rea ºi au fost atât de prostcazaþi, încât vizita a condus la oceartã româno-maghiarã. Prorec-torul a protestat în faþa oficialilormaghiari din Budapesta, ceea cea dus la [reaprinderea] ranchiunei,prin care întreg amarul istoric almaghiarilor împotriva sistemuluieducativ românesc din Tran-silvania a erupt. Relaþiile s-audeteriorat atât de rãu, încât grupulºi-a fãcut bagajele ºi s-a întors laCluj într-o suflare, cu mult înainteasfârºitului perioadei de schimbplanificat.

În toatã aceastã perioadã,Prorectorul a încunoºtiinþat ulteriorSfatul Popular Cluj, erau dejarumori despre o revoltã stu-denþeascã în Universitatea dinBudapesta. Studenþii maghiari auprivit dispreþuitor vizita românilor,a declarat el, aceºtia susþinând cãurmau, de asemenea, sã vinã sãelibereze Transilvania de con-ducerea româneascã ºi cã vor fiajutaþi în aceasta de cãtre studenþiimaghiari din Cluj.

Aceste ameninþãri eraurãspândite de cãtre studenþiiromâni care se întorseserã ºi,potrivit profesorului, acesteapãreau sã aibã un oarecare temei,atunci când veºtile ulterioaredespre revoluþie au ajuns la Cluj.Profunda implicare a transilvã-nenilor, legatã de soarta multoradintre rudele lor apropiate [dinUngaria], a condus la o mare agita-þie studenþeascã ºi la tensiuni întrecele douã Universitãþi.

Profesorul Vãtãºianu a cãlatoritîn strãinãtate, pentru prima datãde când s-a întors din Italia, la olunã dupã vizita studenþilor români.Aceasta a fost la Budapesta ºi aavut loc la o lunã înainte de revoluþie.Aceeaºi oficiali din Consiliul Stu-denþesc Maghiar, care avuseserãtreabã cu studenþii români, l-auabordat ca pe de un transilvãneancare vorbeºte maghiarã ºi l-auîntrebat dacã studenþii din Clujmanifestau vreo simpatie pentrustudenþii Universitãþii din Buda-pesta în dorinþa lor de a schimbaîn vreun fel comunismul. El a spuscã presupunea cã era testat ºi

82

interogat probabil de cãtre ofiþeriAVO ºi a rãspuns cã nu existausemne ale sentimentelor antista-tale ale studenþilor din Cluj.

În timpul primei sãptãmâni arevoluþiei, a spus, s-au pututasculta clar anumite transmisiiradio clandestine ale rebelilor, iarreacþiile celor douã corpuri stu-denþeºti comune au atins cel maiînalt nivel. Este în obiºnuinþa sa, aspus, sã rãmânã dupã cursuri sãcompleteze formele administrativecerute, de exemplu subiectulcursului, prezenþa etc. A fostconºtient, în acel timp, de faptulcã un numãr imens de studenþimaghiari au umplut sala de curs ºistãruiau, dupã acesta, în a-i solicitape români sã li se alãture înrãspândirea revoluþiei. El ºi alþiprofesori vorbitori de maghiarã dinUniversitatea Româneascã, mi-aspus, confruntîndu-se cu problemade a fi acuzaþi de organizareaîntâlnirilor politice în timpulcursurilor lor, a vorbit cu studenþiimaghiari vizitatori ºi le-a cerut sãse împrãºtie, sã fie atenþi ºi sã-ºipoarte discuþiile în altã parte.

A pretins cã, datoritã per-sistenþei acestora în a încerca sãîi organizeze pe români, studenþiimaghiari fuseserã arestaþi ºipentru cã mulþi dintre ei au fostprobabil denunþaþi de cei din grupulde 30 de români reîntorºi dinUngaria profund antimaghiari.

În timpul unui prânz luat ulteriorla Hotelul Continental, profesorulAndrás Kós, maghiar ºi profesorde sculpturã ºi profesorul VirgilSalvanu, român ºi profesor de ingi-nerie, au discutat, de asemenea, cuprudenþã efectele revoluþiei ma-ghiare în Cluj ºi au confirmat, la rân-dul lor, informaþia cã peste 100 destudenþi fuseserã arestaþi, dar ºicã au fost de mult timp eliberaþi dinînchisoare.

„Prima reacþie”, a spus Kós, „afost asemeni reacþiei la ºtiri despredemonstraþiile din Germania deEst ºi din Polonia, dar atunci cândam auzit cã atâþia oameni fuseserãuciºi, toþi cei de aici am devenitimplicaþi emoþional. Ne simþimfoarte aproape de Budapesta,vorbim aceeaºi limbã ºi ºtiam cãmulþi dintre prietenii noºtri apropiaþierau în mijlocul evenimentelor.” Els-a referit la aceste [evenimente]

în „jargonul” comunist, în termenide contrarevoluþie ºi a fost întrebatdacã se gândea cã era într-adevãro revoluþie popularã adevãratãsau o contrarevoluþie. „Ei bine, înprimele zile a fost o revoluþieadevãratã, dar pe urmã imperia-liºtii au exploatat-o ºi contrarevolu-þia a devenit necesarã”. A fostîntrebat dacã se gândea cãguvernul american s-a aflat printreimperialiºtii împlicaþi, iar el arãspuns cu precauþie cã „nupoporul american, însã siguranumite grupuri ca, de exemplu,Radio Europa Liberã. Chiar ºi aicii-am auzit apelurile cãtre poporulmaghiar de a rupe legãturile cuUniunea Sovieticã”.

„Atunci când revoluþia maghiarãa izbucnit”, a spus Salvanu,„urmând evenimentelor dinPolonia, am crezut cã a fost omiºcare care se va rãspândi înîntregul bloc, de la Marea Balticãla Marea Neagrã. Noi, intelectualii,care am fost de multe ori oaspeþiiUniunii Sovietice ºi am vãzut câtbine a fãcut comunismul acolopentru oameni, nu eram, cusiguranþã, antisovietici la acea datã,ºi am fi luptat împotriva rãspândiriimiºcãrii aici. Unii dintre studenþi, dinmotive [generate de un] romaticismprost înþeles, simþeau diferit ºipentru aceasta au fost închiºi.”

Amândoi domnii, probabilmembri ai Partidului Comunist, auvrut sã ºtie cum era perceputãUniunea Sovieticã de cãtre omulde rând din SUA, de ce s-adezintegrat Partidul Comunist înSUA ºi de ce nu a devenit niciodatãpopular. Kós a întrebat dacã

guvernul american nu a simþit cãUniunea Sovieticã devenise mailiberalã dupã moartea lui Stalin.„La fel ca în orice lucru”, a spus, „odatã ce se realizeazã o schimbareºi situaþia devine mai bunã, nu tepoþi reîntoarce la vechile vremuri.Aceasta este calea pe care oadoptã azi sovieticii; le dauoamenilor lor o oarecare libertateºi de aceea nu se pot întoarce întimpuri staliniste. De aceea simþimcã nu ne putem întoarce la vechilezile. Prea mulþi dintre noi au avuto viaþã mai bunã în comunism.”

Cei doi domni au petrecut maimult de patru ore împreunã cudiplomatul Legaþiei ºi au vrut sãºtie cât de mult socialism era înviaþa britanicã ºi americanã, ceeste capitalismul popular ºi dacãa schimbat capitalismul ceva cuadevãrat de la rãzboi încoace,dacã viaþa americanã este completautomatizatã, dacã femeile au maimare importanþã decât în þãrilecomuniste, dacã Biserica Catolicãa devenit puternicã în SUA, dacãsituaþia negrilor a devenit într-adevãr mai bunã, în ce fel de caselocuiesc negrii, daca ar puteaartiºtii ºi profesorii sã ducã un traibun ºi sa-ºi permitã maºini ºi case,ce fel de restricþii de paºaportamerican sunt ºi de ce nu puteaujurnaliºtii sã meargã în China, celimbi [strãine] folosesc în tehno-logie, americanii se mutau din þarãdin cauza preferinþelor lor sau dincauza fricii de rãzboi, este publiculamerican interesat, într-adevãr,de arta abstractã, a distrusteleviziunea obiceiul de a citi cãrþietc.

PE

ISA

J O

LAN

DE

Z

83

Constantin Hrehor: Amobservat cã tot atâta biografie câtãaveþi în Bucovina, aveþi ºi înArdeal. O bunã parte, furtunoasã,s-a consumat în Cluj…

Dimitrie Vatamaniuc: Zodiamea, a Cumpenei, în seama cãreiamã obiºnuisem sã tot pun ce mise întâmpla rãu, se dovedi a nu fiîntotdeauna mincinoasã. Aveam încãminul „Avram Iancu” din Cluj,camera mea la mansardã,mobilatã cu un pat, o mãsuþã, onoptierã ºi la uºã o mãturã ºi unfãraº. Era bine ! Foarte bine !

Am participat la descãrcareacutiilor cu cãrþi ale bibliotecii,ierbarul ºi a altor câteva lucruri,aduse cu camionul de la garã, ladepunerea veselei în sala demese. Activitatea mea de aici ocontinua pe cea de la Sibiu ºi dela Pãltiniº.

Camera de serviciu pentrubibliotecã, dacã se putea numiaºa, era o debara ceva mai mareºi avea uºa spre sala de mese ºise gãsea într-o stare destul debunã. Rafturile erau încãlecateîntre ele ºi cãrþile pe jos, grãmadã.Situaþia nu se compara cu cealãsatã de studenþii maghiari laPoliclinicile Universitãþii la mutareaFacultãþii de Medicinã la TârguMureº.

Totul acolo fusese distrus.Intendentul cu care mã

împrietenisem la Sibiu, cum amarãtat mai sus, mã ajutã sã punrafturile în ordine.

—Mâine avem – îmi spuse ella despãrþire – un drum la clinicaprofesorului Goia.

Nu am înþeles pentru ce trebuiasã mergem la clinicã. Aveam sãaflu cã acolo se gãsea internatprofesorul Liviu Rusu, cel carerãspundea de Cãminul „AvramIancu”. Prietenul meu avea nevoiede aprobarea profesorului pentrugãzduirea mea în cãmin.

Profesorul Liviu Rusu mãcunoºtea de la Sibiu, de când îifrecventasem cursurile de esteticãliterarã, care figurau între materiileobligatorii la specialitatea mea.Avusesem cu profesorul con-troverse în legãturã cu concepþiasa despre structura personalitãþiiartistice din Estetica poeziei lirice.

Mai aproape de realitate mi sepãru N. Mãrgineanu în tratatul sãu

Psihologia persoanei.Profesorul ne primi bine. Avu

impresia cã eram dintre vizitatorii

care veneau pe la el sã-ºi aratesimpatia pentru trecerea cu bine aoperaþiei la care fusese supus.Fãcurãm ºi noi urarea cuvenitã,dupã care prietenul meu îiprezentã un fel de dare de seamã,cam extinsã, în care se gãseacãminul, dupã luarea în primire dela administraþia maghiarã. Propusesã mi se încredinþeze conducereabibliotecii, cum o avusem la Sibiu.Nu spuse nimic în aceastã privinþã.Profesorul conveni asuprapropunerii ºi gãsi potrivit sã-i deaprietenului meu câteva îndrumãri.

—Îi repartizezi o camerã lamansardã, sã ia masa la cantinacãminului. Sã punã biblioteca înordine în timp foarte scurt ºi sãafiºeze programul de lucru.

Aveam practic ºi numirea înfuncþie, cum s-ar spune, sã fiu sigurde post.

Ne-am întors la cãmin fiecaredin noi cu convingerea lucrului binefãcut. Intendentul îmi spuse, ladespãrþire, în faþa Cãminului:

—Te gospodãreºti singur.Avem mult de lucru la clãdireacentralã.

Erau ºi acolo multe de fãcut. Cadupã potop. Mobilierul adus de laSibiu aºtepta în stradã. Terminarealucrãrilor în sãlile de curs mai eraîn desfãºurare. Trenul cu mobilaUniversitãþii plecã din Sibiu, cumam arãtat mai sus, în 1 august1945, ultimul în 25 septembrie1945. Serviciile administrative aleRectoratului se întorceau la Clujabia în martie 1946.

Biblioteca Cãminului Univer-sitãþii maghiare „Franz Iosif”, acuma Cãminului Universitãþii „RegeleFerdinand” cuprindea cãrþi demedicinã ºi de literaturã înmaghiarã, puþine în românã.Cãrþile de literaturã românã ºimaghiarã le-am orânduit alfabetic,pe raftul din stânga, în care amintrodus ºi pe cele aduse de laSibiu. Pentru cãrþile de medicinãam rezervat raftul din fund ºi celdin dreapta. Aici am adoptatordinea pe domenii, în funcþie decomplexul clinicilor clujene. ªtiamde la Sibiu cã studenþii nu reþineau,adesea, numele autorilor, darorganizarea strictã pe specialitãþi,putea fi utilã. Am afiºat programulde lucru pe uºa bibliotecii, caredãdea spre sufragerie ºi careservea, cum am arãtat, ºi ca salãde lecturã. Timp de o sãptãmânãnimeni nu mã deranjã. Trecusemºi la organizarea fiºierului ºi abiaaºteptam sã termin, ca sã vãd cese întâmplã prin oraº.

Eram înscriºi la Universitatea„Regele Ferdinand I” din Cluj vreo300 de studenþi refugiaþi dinBasarabia ºi Bucovina. Numãrulstudenþilor înscriºi impresiona.Numai cã cei mai mulþi figurau laDrept unde prezenþa nu eraobligatorie. Studenþii de la ºtiinþeleumaniste eram împrãºtiaþi pe

Casanoastrã

din Cluj ºi„Pãdurea

denãpârci“

DIMITRIE VATAMANIUC - 90

84

facultãþi. Din Bucovina se aflau treistudenþi, unul la literaturã, unul laistorie ºi altul la limbi strãine. Maiera unul la Conservator. Studenþiibucovineni de la medicinã – 12 lanumãr – formau un grup compact,în cel al mediciniºtilor. De altfel,studenþii de la medicinã vor fi înfruntea evenimentelor de la Cluj,din 1945-1946.

Veneau la Cluj încredinþaþi cãvom continua activitatea Societãþii„Junimea”, a studenþilor cernã-uþeni, înfiinþatã în 1878 ºi supri-matã de dictatura regalã în 1938.Luasem hotãrârea la Sibiu, cumam arãtat, sã-i cooptãm pe stu-denþii bucovineni de la Facultateade ªtiinþe, Politehnicã ºi Conser-vatorul clujean, în refugiu la Timi-ºoara ºi Academia Comercialã, înrefugiu la Braºov.

Alta era situaþia la Sibiu underector era Iuliu Haþieganu ºi alta laCluj unde fusese instalat decomuniºti Emil Petrovici. Întrunirilenoastre au fost interzise; i se puseîn vedere profesorului cã nu aveaaprobarea sã gãzduiascã înCabinetul sãu „reuniuni studenþeºtireacþionare”. Societatea „Junimea”înfiinþatã de noi la Sibiu, vafuncþiona ºi la Cluj, cum voi arãtamai departe, în cadrul miºcãriistudenþeºti clujene.

Conducerea Universitãþii„Regele Ferdinand I” avea la Clujo conduitã oscilantã faþã destudenþi, spre deosebire de epocarefugiului la Sibiu. A fost alãturi denoi numai în câteva împrejurãri. Nuera de mirare cã ne orientam sprePartidul Naþional Þãrãnesc–Maniuºi spre Partidul Naþional Liberal–Brãtianu.

Eram ocupat cu punerea înordine a bibliotecii, când un colegbucovinean de la medicinã, AurelTodoran, colocatar în Cãminul„Avram Iancu” veni sã-mi spunã cãavuse mari necazuri din cauzacostumul sãu bucovinean. A fostluat de pe stradã, dus la poliþie ºiinterogat în privinþa legãturii salecu Sumanele negre, o organizaþieanticomunistã, care acþiona înMunþii Rodnei. I se dãdu drumuldupã o noapte de interogatoriu.Aveam motive sã fiu îngrijorat demodul cum proceda poliþia.Primejdia mã pândea ºi pe mineºi mã puteam trezi tuns, lipsit de

pãrul meu pentru care eraminvidiat. Oricum, numãrul „tunºilor”sporea cu fiecare zi, dovadã cãpoliþia îºi gãsi, pe lângã altele, onouã ocupaþie. Dar, zodia mea, aCumpenei, mi-a fost ºi de astã datãfavorabilã. Mã þinu legat debibliotecã ºi am scãpat de mânapoliþiei, pentru costumul meubucovinean, pe care l-am purtat decând plecasem de acasã pentrustudii la Cernãuþi, apoi în anii de laSibiu ºi acum la Cluj. Eraîmbrãcãmintea noastrã, specificã,a bucovinenilor, de care aveam sãmã despart mai târziu, când amajuns profesor la Dej, judeþul Cluj.

Despre aceasta însã, maiîncolo !

Purtam sumanul meu lung,pânã la genunchi, cu înflorituri.Pentru celelalte anotimpuri aveamun pardesiu. Îl îmbrãcam ºi nu sevedeau de sub el decât iþarii. Ampus pe uºa de la bibliotecã un bilet:

„Sunt la manifestaþie !”Îmbrãcat în pardesiu asistam la

o întrunire a Partidului NaþionalÞãrãnesc – Maniu. Aveam prilejulsã-l aud prima datã, pe ZahariaBoilã, reprezentantul þãrãniºtilortransilvãneni. Cuvântarea sa, bineinformatã asupra evenimentelorpolitice, stârnea rumoare în salãprin referirile istorice la conducãtoriipolitici ai urbei. Am mai trecut pela Partidul Naþional Þãrãnesc –Maniu ºi mi-a plãcut sã ascult ºialte cuvântãri. Toate conduceauspre o singurã speranþã – venireaamericanilor.

C.H.: De prea multe ori româniiºi-au pus speranþa într-aceastã„venire”…

D.V.: Am trecut la PartidulNaþional Liberal – Brãtianu. Seîntâmpla ca la ºedinþa la carevenisem; se purtau discuþii totdespre venirea americanilor. Arãmas din trecerea mea pe laPartidul Naþional Liberal – Brãtianuºi o mãrturie, poezia O minune !,care se publicã în „Naþiunearomânã” în numãrul de Crãciun din25 decembrie 1944.

În trecerea pe la cele douãpartide istorice mi-am fãcutconvingerea cã acestea eraualãturi de noi, la fel de vulnerabileîn faþa puterii politice ca ºi noistudenþii.

Poliþia din Cluj era alarmatã de

existenþa unei societãþi clandestine„Kali”, nume pe care îl strigam noistudenþii, cu ecou, mai ales noap-tea. Se rulase la cinematografeledin Cluj un film englezescGungadin, în care eroul principalfolosea cuvântul „Kali”, strigãt deajutor. Îl foloseam ºi noi, mijloc decomunicare sã se ºtie pe unde neaflãm în oraº ºi la ieºirea de lacinematograf ºi de la teatru.

C.H: „Kali”, de pe limbaagresorilor, interesant, deveni oparolã-avertisment împotriva lor.

D.V.: Era de neînþeles pentruce poliþia nu accepta explicaþianoastrã cu privire la „Kali”, fiindîncredinþaþi cã vãzu filmul ºiGheorghe Crãciun, chestorulpoliþiei din Cluj, care a ºtiut sã-ºifacã merite ajungând conducãtorulînchisorii de tristã faimã din Aiud.Nu este greu de observat cãrapoartele poliþiei din Cluj suntînfrumuseþate în favoareaactivitãþilor sale.

Cea dintâi confruntare anoastrã, studenþii Universitãþiiclujene, cu autoritãþile comunistedin conducerea oraºului, s-aprodus în 24 ianuarie 1946. Ziuafusese declaratã sãrbãtoare legalãºi se primi ordin ca evenimentulistoric din 1859 sã fie sãrbãtoritpentru educaþia cetãþeneascã.Adunaþi în holul Universitãþii amplecat în coloanã manifestând înspiritul nostru patriotic, pe traseulPiaþa Libertãþii – Teatrul Naþional– sediile partidelor conducãtoareale oraºului. Pe sediul PartiduluiComunist Român ºi al sediuluiPartidului Social-Democrat–LotharRãdãceanu, în loc sã fie arboratdrapelul românesc la sãrbãtoareanoastrã naþionalã, se puserãsteaguri ale Ungariei Mari. Un grupde studenþi au dat jos steagurile ºiau devastat sediile celor douãpartide. Dupã aceastã acþiune ne-am întors la cãmine.

Arborarea steagurilor ungureºtinu era întâmplãtoare. Cu câtevazile mai înainte, un comunicat alPartidului Social Democrat puneaîn discuþie autonomia Transil-vaniei. Opinia publicã primearãspuns la aceste pretenþii prinmanifestaþia noastrã.

Demonstraþia din 24 Ianuarie1946 marcheazã momentul încare noi, studenþii, vom fi plasaþi

85

în tabãra opoziþiei faþã de putereapoliticã. De aici înainte vor avealoc confruntãri cu organelerepresive ale puterii politice ºiarestãri din rândul nostru,evenimentele culminând cudemonstraþiile din mai-iunie 1946.

Senatul Universitãþii „RegeleFerdinand I” din Cluj þinu în 12martie 1946, în sala ColegiuluiAcademiei, la care am participat3.000 de studenþi, ºedinþa deconstituire a Asociaþiei studenþilor,iniþiatã, cum am vãzut încã de laSibiu. Cu câteva zile mai înainte,în 6 martie 1946, se sãrbãtori ºi laCluj un an de la instalareaguvernului Petru Groza. L-auhuiduit pe Vasile Vaida, secretarulRegionalei P.C.R., care elogiacontribuþia comuniºtilor lareaducerea Universitãþii la Cluj dinrefugiul sãu din anii 1940-1944. Înconfruntãrile cu comuniºtii, doistudenþi au fost rãniþi ºi se operarãarestãri în rândul nostru, nu ºi alagresorilor.

Senatul Universitãþii sub con-ducerea rectorului Emil Petrovicidãdea curs dispoziþiilor PartiduluiComunist Român sã gãseascãmijloacele necesare sã þinã subcontrol activitatea studenþimii. Sereînfiinþã, cum nu se prevãzu laluarea acestei hotãrâri, vechiulCentru Studenþesc „Petru Maior”cu un comitet provizoriu, format dinMarcel Bãnicescu, Nelu ªtefan, IliePiþurcã. Conducerea definitivãurma sã fie stabilitã prin alegeri pefacultãþi, pe criterii strict profe-sionale.

Centrul Studenþesc „PetruMaior” a luat, cu începere dinmartie 1946, conducerea acþiunilorstudenþeºti, atât în plan social, câtºi în privinþa luptei naþionale.

Societatea „Junimea” astudenþilor bucovineni seîncadreazã în miºcarea studenþimiiclujene ºi ia parte la manifestaþiileorganizate de Centrul Studenþesc„Petru Maior”.

Studenþii de la medicinã audeclarat grevã în 4 aprilie 1946,anticipând-o pe cea din iunie 1946.Studenþii cer deblocarea exa-menelor, dupã practica de la Sibiu.Se puteau urma cursurile an de an,chiar dacã existau restanþe din ceiprecedenþi. Cei mai mulþi res-tanþieri la examene erau studenþii

care fuseserã înrolaþi în armatã,luptarã pe front ºi, întorºi sã-ºitermine pregãtirea profesionalã.Între aceºtia se afla ºi buco-vineanul Gheorghe Todoran, fra-tele lui Aurel Todoran, colegul meude la Cãminul „Avram Iancu”. Nuavu loc în cãmin ºi gãsi gãzduirela o gospodãrie pe Feleac.

Senatul se vãzu silit sã facã faþãgrevei studenþilor de la medicinã,sã satisfacã cererea lor. În ºedinþadin 26 aprilie 1946, când ia aceastãhotãrâre, þinu sã precizeze cã nuaprobã ºi scutirea de taxe.

Au loc ºi la conducereaCentrului Studenþesc „Petru Maior”schimbãri importante. MarcelBãnicescu se interneazã în clinicãpentru operaþie ºi conducereaCentrului Studenþesc „Petru Maior”o ia cu începere din 1 iunie 1946,Valeriu Anania, cãlugãr, atunci stu-dent la medicinã.

C.H.: Un personaj emblematic,alãturi de Dvs., atunci în miºcarearevoluþionarã ºi, astãzi, în rânduldintâi al seniorilor culturii !

D.V.: Studenþimea clujeanã,între care ºi noi bucovinenii am trãitmomente de neliniºte în martie-aprilie 1946, cât timp se discutadespre Tratatul de Pace, la Paris.Conducãtorii maghiari din maimulte localitãþi pregãteaurevenirea armatei ungare ºiîntâmpinarea ei pe sub Arcuri detriumf. Pregãtirile pentruîntâmpinarea armatei ungare sefãceau la Cluj de cãtre formaþiuniparamilitare ungureºti, de laîntreprinderile „Dermata” ºi „Iris”.Încrederea într-un asemenea cursal evenimentelor istorice seîntemeia pe educaþia ºovinã ahorthyºtilor maghiari cã vor stãpâniveºnic pe alþii. Hotãrârea luatã laParis, la Conferinþa de Pace din 7mai 1946, favorabilã României, fupentru maghiari o mare deziluziece-i va urmãri pânã în zilelenoastre.

Vestea transmisã la RadioBucureºti cu privire la hotãrâreaconferinþei de la Paris, cu revenireaTransilvaniei de Nord la România,stârni la Cluj un mare entuziasm.Participam la manifestaþii, dupãaprecierile poliþiei 5.000 de studenþila care se alãturarã ºi publicul.Ajunºi la Catedrala ortodoxã amîngenuncheat ºi am cântat „Hristos

a înviat”. Au vorbit protopopulLaurenþiu Curea, care va încetacurând din viaþã, episcopul NicolaeColan ºi episcopul Iuliu Hossu. Amdefilat cu cântece patriotice printot oraºul, l-am ovaþionat în faþaComandantului Sovietic pe Stalin.La statuia lui Matei Corvin au vorbitmai mulþi studenþi de la medicinã.A. E. Baconsky s-a urcat pe statuialui Matei Corvin ºi de acolotransmise mulþimii un mesaj pa-triotic în versuri. A fost, dupã câteºtim, cea dintâi apariþie a sa înpublic, cu o declamaþie a uneipoezii originale anticomuniste.

C.H.: Câþi din… nonconformiºtiibãtãioºi de azi, dintre condeieriitineri, ºtiu aceasta ?

D.V.: Manifestaþiile noastre, alestudenþilor erau spontane. Strigam„Kali” ºi grupul se forma, ca dinpãmânt, pentru demonstraþii.

Centrul studenþesc „PetruMaior” considerã cã pentrusãrbãtorirea zilei de 10 Mai seimpunea sã ne pregãtim.

Partidul Comunist Român ºicelelalte autoritãþi locale din Cluj,hotãrârã sã serbeze ziua de 10Mai printr-o paradã militarã. Eraziua Victoriei. În tribunã se aflaprintre invitaþi ºi Iosif IanuereviciVâºinski.

Sãrbãtorirea zilei de 10 Mai eraºi pentru noi ziua victoriei, dar ºiziua regalitãþii.

Centrul studenþesc „PetruMaior” organizã sãrbãtorirea zileide 10 Mai 1946, nu la Universitate,pentru motive uºor de înþeles, cila Mãnãºtur, comuna învecinatãClujului, la Facultatea deAgronomie. Un raport al poliþieiarãta cã se adunaserã acolo ºistudenþi în costume popularebucovinene, într-un gest antisovieticfaþã de ocuparea de cãtre U.R.S.S.a unei pãrþi din Bucovina. Ne aflamacolo ºi cu studenþi ai Societãþii„Junimea”, încadratã în CentrulStudenþesc „Petru Maior”. O foto-grafie ne aratã ºi pe noi pregãtiþipentru încolonare.

Parada pentru ziua victoriei sedeschise cu defilarea armatei,dupã care urmã un grup de cãlãreþiîn costume naþionale. Coloananoastrã, a studenþilor, plecã de laMãnãºtur în urma cãlãreþilor, înfrunte cu noi, studenþii bucovineni,cu steagul tricolor ºi în costume

86

naþionale. La apariþia coloaneinoastre, un ziar exclamã:

–Vin studenþii !Coloana noastrã, a studenþilor,

ajunsã în faþa tribunei oficiale,transformã manifestaþia din unapoliticã, oficialã, în una naþionalã.Studenþii strigarã „Patria”, „Regele”ºi însoþirã protestele lor ºi cu lozincianticomuniste. ReprezentantulUniunii Populare Maghiare fu opritsã ia cuvântul, precum ºi cei de lasindicatele muncitoreºti. Mani-festaþia a avut pentru noi oimportanþã aparte. Ni se alãturã ºipopulaþia româneascã în mani-festaþiile noastre împotriva puteriicomuniste.

Eram în dupã amiaza zilei de28 mai 1946, vreo 30 de studenþiîn sala de mese, care ne servea,cum am arãtat mai sus, ºi ca salãde lecturã ºi pentru întrunirilenoastre. Aºteptam sã coboare dela dormitoare ºi ceilalþi studenþi, sãne încolonãm ºi sã ieºim în oraºla manifestaþie. Nu ni se spuseunde. În seara zilei de 26 mai,studenþii avurã o altercaþie cu lideriiTineretului Progresist; au fostarestaþi mai mulþi studenþi. De altfelarestãrile formau practica cuaplicare imediatã în acestemanifestaþii. Mai mulþi studenþi dincei arestaþi au fost expediaþi laBucureºti, fãrã sã se mai audã deeliberarea lor.

O coloanã a studenþilor ademonstrat în 27 mai în faþasediilor partidelor, zisemuncitoreºti, cerând eliberareastudentelor arestate. Forþele deordine trimise împotriva studenþilorîntâmpinarã o mare rezistenþã.Izbutirã sã rãstoarne „tancul cuapã” al poliþiei ºi sã-i alunge pemuncitorii trimiºi împotriva lor.

Existau toate semnele cãPartidul Comunist Român pre-gãtea pedepsirea noastrã.

Nici eu, nici colegii mei nuaveam cunoºtinþã de acestepregãtiri, care se fãceau pentrupedepsirea noastrã. Documentedin arhivã, publicate dupã 2000,informeazã asupra lor. PartidulComunist Român folosi pentruacþiunea sa sindicatele de laDermata (Herbak) ºi de laAtelierele C.F.R. Participã ºiorganizaþiile locale ale UniuniiPopulare Maghiare ºi Partidu-

lui Social-Democrat LotharRãdãceanu. Devastarea Cãmi-nului „Avram Iancu” se pregãti într-o ordine de atac, utilizatã înpractica militarã.

Când discutam în sala de mesedespre ce ni se putea întâmpla, amauzit un zgomot în stradã ºi amavut impresia, pentru moment, cãstudenþii coborârã de la dormitoaresã ieºim la manifestaþie ºi cã uitarãde noi. Veni o comandã înmaghiarã ºi ferestrele de la salade mese au fost prefãcute înþãndãri ºi bolovani sãltau pe mese.

–Ne atacã – tãlmãci un coleg.Fuga la etaj !

Uºa de la intrare opunearezistenþã ºi am apucat sãajungem, nu tocmai în ordine, laetaj. Împreunã cu colegii care seaflau în clãdire, am trecut laapãrarea noastrã. Am aruncatpaturile din camera din faþa scãriide metal, în spiralã, care urca dela parter ºi am blocat cu eleurcarea la etaj la noi. Am târât ºiun dulap ºi l-am prãvãlit pestepaturi. Am aruncat cu noptiere ºitot ce ne-a cãzut în mânã, de susde la etaj, asupra atacatorilor dinfaþa clãdirii. Se stinse ºi lumina înclãdire, la ordin, cum aveam sãaflãm mai târziu. Ne-am retras dela ferestre. Gloanþele loveauclãdirea.

C.H.: Dacã V-ar fi descoperit,aþi fi fost victime în grup, sigur.

D.V.: Atacatorii, în furia lor aulovit ºi o clãdire vecinã cu Cãminul„Avram Iancu”, care gãzduia poºtamilitarã sovieticã. Soldaþii sovieticiau tras focuri de avertisment ºiatacatorii s-au urcat în camioaneºi s-au fãcut nevãzuþi în noapte.

Au lãsat în urma lor parterul cusala de mese ºi subsolul distruseîn întregime. Reproduceri asupraacestor acte de vandalism din„Naþiunea Românã” ziarul clujean,din Anexe, sunt relevante.

Greºeala agresorilor a fostsalvarea noastrã !

Doina Cornea declara într-ointervenþie a sa la sesiuneaorganizatã la Sighet, în 1994, cuprivire la greva noastrã, astudenþimii clujene: „Noi am strigat[în 1946], la geamuri «muncitorii îiomoarã pe studenþi» ºi nicidecum«ungurii îi omoarã pe studenþi»,interpretarea care, astãzi, se

vânturã din ce în ce mai mult, ca onouã provocare”.

Atacatorii Cãminului „AvramIancu” ºtim cine erau ºi i-am auzitstrigând la asaltul Cãminului„Avram Iancu”, în acea noapte diniunie 1946: „Folyon az oláh vén” –Sã curgã sânge valah !”.

În dimineaþa zilei de 29 mai,foarte devreme, se adunã lume înfaþa cãminului „Avram Iancu” sãpriveascã la actele de vandalism.Am primit dispoziþii sã coborâm ºinoi în stradã pentru o nouãmanifestaþie. Mã aºteptam caprofesorii Universitãþii Cluj sã fieprintre noi, în faþa Cãminului„Avram Iancu”. Acest lucru nu s-aîntâmplat. Numai ªtefan Paºca,profesorul de literaturã românãveche, se gãsea în mulþime,înainte ca noi sã fi coborât de ladormitoare. Era indignat ºi invitape cei adunaþi în faþa Cãminului„Avram Iancu” sã priveascã laactele de vandalism.

–Istoria i-a aºezat pe maghiariîn mijlocul Europei – comentãprofesorul – unde s-au civilizat ! Nuºi hunii din ei !

Mi-au rãmas în minte întipãriteaceste cuvinte ºi în tot ce întreprindmaghiarii în þara noastrã, subatâtea forme, trãdeazã natura lorde migratori. Coloana noastrã înfrunte cu Comitetul CentruluiStudenþesc „Petru Maior” plecã dinfaþa Cãminului „Avram Iancu” cãtreora 9. Ne-am oprit laComandamentul Sovietic. Unraport al poliþiei aratã cã eram1.500-2.000 de studenþi. L-amovaþionat pe Stalin ºi pe ostaºiisovietici pentru acþiunea lor dinajun. Delegaþia noastrã a fostprimitã sã i se asculte doleanþele.Comandantul ne-a vorbit de labalcon ºi ne-a spus în puþinecuvinte cã în Cluj existãadministraþie româneascã care sãne satisfacã revendicãrile. Aveamsã aflãm din presã cã ne-a primitadjunctul comandantului ºi cãexpunerea sa în ruseºte fuseserãu tradusã. Noi am interpretat-oca fiind în favoarea noastrã.

C.H.: Erau paleative naive. Eraimposibil sã creadã aºa cevatinerii, intelectuali în devenire, cumintea ascuþitã, speculativã.

D.V.: De la ComandamentulArmatei Sovietice ne-am îndreptat

87

spre Prefecturã. În documentelepublicate în ultima vreme se aratãcã la Prefecturã se aflau în acelmoment Vasile Pogãceanu,prefectul judeþului, colonelul Migal,ºeful Comisiei Aliate de Control,generalul Emil Buzincu, colonelulBrusaliu, comandantul Pieþei, Prim– Procurorul Pop Maxim ºi probabilºi alþi reprezentanþi ai administraþieilocale. Prefectul acceptã sãprimeascã delegaþia noastrã, însãformatã numai din 6 studenþi, înfrunte cu Marcel Bãnicescu.Comasaþi în faþa Prefecturii stri-gam: „Jos teroarea!” „Dreptate!”„Jos prefectul!”, „Dezarmarea„Dermatei”, „Eliberarea imediatã astudenþilor arestaþi!”

Cum discuþiile se prelungeau ºinu aveam nici o informaþie desprerezultatul lor, se formã o nouãdelegaþie dintre noi ºi plecã laMãnãºtur, sã aducã ºi locuitorii dincomuna învecinatã, susþinãtoriinoºtri pe toatã duratarevendicãrilor studenþeºti. Nu-miamintesc sã fi ajuns la ajutorulmãnãºturenilor.

Discuþiile de la Prefecturã sesoldarã cu eliberarea studenþilorarestaþi, care se aflau închiºi la Clujºi a celor duºi la Turda. Se amânaun rãspuns pentru eliberareastudenþilor arestaþi ºi trimiºi laBucureºti. Se evitã sã se dea unrãspuns cu privire la dezarmarea„Dermatei” ºi la pedepsireaatacatorilor de la Cãminul „AvramIancu”.

Demonstraþia noastrã din 23mai 1946, de mare amploare,începutã dimineaþa ºi încheiatãtârziu, spre orele 15 a fost cea mailungã, fãrã întrerupere ºi fãrãincidente violente de stradã. Seîntâmplã prima oarã când sesatisfãceau revendicãrile noastre.Câteva.

Puþine ! Foarte puþine !Senatul Universitãþii se întruni

în absenþa rectorului EmilPetrovici, îndatã dupã închidereademonstraþiei noastre de laPrefecturã. Profesorii condam-naserã agresiunea de la Cãminul„Avram Iancu”. Se asocie pro-testului general ºi ConstantinDaicoviciu, decanul Facultãþii deLitere; singura datã când s-a aflatalãturi de noi. Senatul condamnã„vandalismul ºi banditismul”, cum

se aratã în Procesul verbal ºi hotãrîsã se adreseze guvernului Þãrii ºiMinisterului Educaþiei Naþionalepentru sancþionarea exemplarã aagresorilor ºi a complicilor lor.Senatul invitã ºi o delegaþie astudenþilor sã ia cunoºtinþã depoziþia sa. Formã ºi o comisie sãevalueze pagubele produse laCãminul „Avram Iancu”.

Asistãm acum, pentru primadatã, la o solidarizare a Corpuluiprofesoral cu studenþii.

Solidarizarea însã a fost descurtã duratã ! Nimic din ce seconveni nu se aduse la îndeplinire.

Poliþia continuã sã facã arestãri.În ziua de 30 mai, Ziua Eroilor seorganizeazã festivitãþi în toatã þara,dar nu ºi la Cluj, de teamã sã nuse dea ocazia studenþilor sã facãmanifestãri de amploare. Odemonstraþie studenþeascã avutotuºi loc. Se adunarã în faþasediului Partidului Comunist – searatã în documentele publicate înultima vreme – 1.000 de studenþi,cerând sã intre în sediu pentruconvorbiri. Interveni poliþia ºiîntâmpinã o aprigã rezistenþã dinpartea studenþilor. Rapoartelepoliþiei arãtau cã manifestãrilestudenþilor se organizau spontanºi creau mari dificultãþi în supra-vegherea lor.

Se constitui în urma mani-festãrilor din 30 mai o comisieformatã din profesorii SenatuluiUniversitãþii ºi din studenþi, membriai Centrului Studenþesc „PetruMaior”, care pleacã la Bucureºti,cum se aratã în presã, sã poartediscuþii cu Petru Groza ºi cu ªtefanVoitec, Ministrul EducaþieiNaþionale.

Nimic nu se putea aºtepta dela asemenea demersuri.

Promisiunea autoritãþilor localeprivind pedepsirea agresorilor, nuse îndeplini. Nu se fãcuse nici ocercetare la Dermata, iar poliþiaadusese întãriri de la Oradea.Arestãrile continuau în rândulstudenþilor ºi într-o singurã zifuseserã ridicaþi 17 studenþi.

Centrul Studenþesc „PetruMaior” convocã adunarea ge-neralã la Colegiul Academiei în 1iunie 1946. Marcel Bãnicescu,preºedintele Centrului Studenþescfiind internat în spital pentru ooperaþie, conducerea o luã vice-

preºedintele Valeriu Anania,cãlugãr, cum ºtim, student lamedicinã, care va sta de aiciînainte în fruntea miºcãrii noastrestudenþeºti. Valeriu Anania arãtãîn expunerea sa cã studenþimeaînregistra în acþiunile sale un eºecîn faþa autoritãþilor politice ºi ad-ministrative. Atacatorii Cãminului„Avram Iancu” nu fuseserãpedepsiþi, la Dermata nu seîntreprinserã cercetãri, studenþiiarestaþi ºi trimiºi la Bucureºti nufuseserã aduºi la Cluj, se operaunoi arestãri. Se hotãrî declarareagrevei „simbolice”; fiind sâmbãtã,ºi cum nici duminica nu se þineaucursuri, se stabili hotãrâreadefinitivã: adunarea generalãpentru marþi 4 iunie 1946.

„Tribuna nouã”, ziarul clujean,prezentând studenþimea grevistãdefavorabil, publicã un fel de darede seamã, Pe margineaincidentelor de la Cluj, în carevorbeºte de necesitatea înþelegeriiîntre muncitorii intelectuali ºimuncitorii manuali. Muncitoriiintelectuali, adicã noi studenþii,eram prezentaþi ca „pensionari” aibodegilor ºi scandalurilor nocturne,care foloseau „lozinci fasciste”.Ziarul putea spune orice despre noistudenþii, dar autorul articolului nuavuse curiozitatea sã vadãdevastarea Cãminului „AvramIancu”. Putea scrie cã muncitoriistrigarã „Jos Kali”, „Jos fasciºtii”,„Jos huliganii”, dupã care aupãtruns în clãdire ºi au distrus„primele etaje”, iar studenþii adicã„fasciºtii”, „huliganii” se retrag laultimul etaj. Situaþia se cunoºteatotuºi, fiind distrus parterul ºisubsolul, iar studenþii s-aubaricadat la etajul întâi. Articoluldenigra studenþimea ºi înmomentul când trecu de la greva„simbolicã” la greva realã.

(va urma)

ª

88

Cine îl cunoaºte pe criticul ºiistoricul literar ConstantinCubleºan, ºtie cã e ºi un foarte bun„povestaº”. Nu o datã, întâmplãrilepovestite de el ajung sã devinãfolclor, fiind repetate ca niºtebancuri bune. Ca sã ne mutãm înzona seriosului, sã recunoaºtem,alãturi de cei care s-au desfãtat celpuþin o datã cu aceastã mostrã deoralitate modernã, cã o anume„circulaþie” sau un anume caractermemorabil al conþinuturilorpovestite se datoreazã talentuluiînnãscut al lui Constantin Cubleºande a povesti, pur ºi simplu. Desigur,talentul acesta merge mânã înmânã cu o plãcere nedisimulatã dea spune povestea ºi, implicit, de ase desfãta cu reacþiile publicului.Fireºte, prozatorul ConstantinCubleºan e o ipostazã cunoscutã,mai ales amatorilor de SF.Culegerea de prozã scurtã Omulîn colivie (Casa Cãrþii de ªtiinþã,Cluj-Napoca, 2010) vine sãcompleteze seria unor volumecircumscrise aceluiaºi gen(Clopotele de apã, 1970; Aproapede curcubeu, 1972; Umbra ulmilortineri, 1976; Viaþa ºi încã o zi, 1980;Sincere felicitãri, 1991 º.a.).Fiecare prozã pune în discuþie unalt tip de „colivie” cãruia omul îi esteun potenþial locatar. Bucãþile suntaranjate cumva cronologic:întâmplãri plasate într-un trecut nufoarte îndepãrtat sunt urmate depoveºti din zona de trecere de la oepocã la alta. „Amintiri din epocade aur” ºi „poveºti de tranziþie” parsã fie douã dintre criteriilegeneratoare de epos.

Subintitulat „Nuvele ºi povestiri”,volumul oferã cititorului douã-sprezece proze. Colecþionarul estepovestea înduioºãtoare a micu-lui Paul, crescut de mãtuºaSmaranda, o colecþionarã de câinide porþelan. Este magistralsurprinsã mania femeii, prindescrierea „colecþiei” ºi a obsesieipentru locul ºi povestea fiecãruiexponat. Proza pune problemaalegerii între autentic ºi fals/kitsch:femeia, pusã de micul orfan însituaþia de a avea un câine real, cutot ceea ce poate el oferi, în specialun feed-back emoþional, refuzã cuîndârjire sã aibã de-a face cuvarianta realã a pasiunii ei. De fapt,intenþia povestirii este de a

Câtepoveºti,atâtea

colivii...

Georgeta Orian

demonstra cum omul îºiconstruieºte „colivia” în spateleunui pretext, de data aceasta,tabiet-fixaþie-obicei-rutinã. Cititã îngrilã parþial psihologicã, prozaaduce în discuþie uºurinþa cu careomul poate sã alunece însprepatologic, maladiv, chiar fãrã sã-ºidea seama, iar în unele (fericite)cazuri un stimul puternic, cu rol deeveniment-declanºator, poatedeturna situaþia.

În Moº Crãciun, ucigaºul secontureazã o nouã situaþie bizarã,între tânãra Bebi ºi unchiul Viorel,care în copilãrie îl întruchipa peîndrãgitul personaj. Situaþiaalunecã înspre tentativa de viol-incest. „Colivia”, de data aceasta,este în zona relaþiilor inter-umane,înspre sânge, carne, instinct,producând efecte care merg pânãla distrugerea miturilor copilãriei.De altfel, acesta este ºi mobilultitlului.

Autorul se orienteazã însprezona tragi-comicului cu triunghiulconjugal Maria-Emilian-domniºoaraCatrinel din O poveste de gelozie,cu hamsteri. Realizatã cu in-strumente aproape caragialiene,Maria îºi urmãreºte soþul, pânã laprinderea lui în flagrant în casa luiCatrinel. Schema ar fi clasicã pânãîn acest punct, dacã n-ar degeneraîn ridicol o datã cu marea „evadare”

a hamsterilor pe care aceasta îicreºtea pentru comerþ. O banalãscenã de gelozie conjugalãdegenereazã astfel într-un incidentde proporþii groteºti. „Colivia” estesexualitatea, de data aceasta, sau,mai mult, complexele ºi nesi-guranþa care fac din om sclavulridicolului.

Poate cea mai „tare” secvenþãa cãrþii este În urma cutremurului.Povestea cuplului Mihai-Violetacreºte treptat, în limitele uneimoralitãþi de-a dreptul în-spãimântãtoare. Felul în careprozatorul gestioneazã conflictuleste absolut ingenios: în urmacutremurului din 1977, iese laivealã povestea absurdã a unui soþînºelat. De sub molozul unui blocprãbuºit, ies la suprafaþã mizeriiumane, resturi ale unei lumi„perfecte”, ale unei familii „fericite”.Dincolo de drama umanã, estedetectabilã ironia crudã a poveºtiicare pune în discuþie un alt tip de„colivie”: cuplul acoperit cu o„crustã” de perfecþiune, aparenþa,minciuna, suprafaþa „netedã” careascunde asperitãþi ºi gunoi uman.

Alunecând subtil înspre prozede mai largã desfãºurare,Constatin Cubleºan propune, înVoiajul de nuntã, un scenariu îngenul filmelor româneºti care audat peste cap cinematografiaeuropeanã, obligând-o sã lepremieze. În urma lecturii, n-avemaltã soluþie decât sã acceptãm, încão datã, cã trãim zilnic într-un filmromânesc, deci nu ne mai mirãnimic. Luând drept fundal so-cietatea româneascã din regimultrecut, nuvela se construieºte înjurul cuplului Viorel Pop-Theodora,fiicã de ºtab. Mirajul Occidentuluiproduce o adevãratã tragedie, odramã inutilã a unei familii careavea toate premisele unei traiectorii„normale”. Deturnatã de ambiþiaunei „fericiri” prost înþelese,rezumatã la bani ºi poziþie socialã,povestea celor doi tineri sesfârºeºte cu boalã ºi moarte.Finalul este aproape rebrenian, celpuþin de prozã ardeleanã: femeiacare ºi-a pierdut copilul într-un modabsurd ºi inutil este obligatã sãplãteascã ºi o amendã pentru cãnu a returnat la timp paºaportul.„Colivia” este aproape concentricãîn aceastã prozã: pe de-o parte,

89

este regimul cu toate limitãrileimpuse, frizând absurdul, pe de altãparte, superficialitatea umanã, lipsade consistenþã ºi de orizont, carearuncã omul în zona periferieiexistenþiale. Cu o valoare intrinseceticã, Voiajul de nuntã creºte pro-gresiv ºi pozitiv pentru a-ºi sfârºiintriga în marasm ºi mizerie.

O figurã desprinsã din realulimediat ºi familiar este ºi DomnulTake, posesor de certificat derevoluþionar, din O carierã ratatã.Profitând de buimãceala creatãimediat dupã decembrie ’89,acesta face o rapidã ascensiune înpoliticã, deºi certificatul care îifaciliteazã acest traseu acoperã oimposturã notorie. Ambiþiilenefondate ºi superficialitateapersonajului degenereazã însnobism, arivism, conturând astfelun nou tip de „colivie”: politica ºiierarhia generatã de aceasta.Secvenþa este de un realismincontestabil, cu atât mai mult cucât pune în discuþie o povesteabsolut verosimilã: cu siguranþã, înfiecare târg de provincie existã celpuþin un domn Take, pe care lumea,în general, îl ºtie ºi uneori îl ºidemascã.

Pomana mortului construieºteun personaj care ilustreazã foartebine sintagma „un ochi plânge, unulrâde”: profesorul Danciu, pen-sionar, rãmas vãduv, la graniþadepresiei, îºi gãseºte o „ocupaþie”:devine, din greºealã / din întâm-plare, „companie” la înmormântãri.De data aceasta, „colivia” care secontureazã este societatea care sedebaraseazã (alãturi de familie,uneori) de cei care nu mai produc,nu mai sunt activi ºi, deci, nu maisunt interesanþi pentru nimeni.Împins încet-încet înspre marginede cãtre cei „activi”, Danciu îºigãseºte un loc în lumea tãcutã ºiîngãduitoare a morþilor, în spaþiulnepretenþios al cimitirului, alãturi de„familiile îndurerate” ºi „adunãrileîntristate”. Dacã n-ar fi de plâns,aproape cã îþi vine sã râzi.

Fata de lângã pod readuce îndiscuþie triunghiul conjugal, una din„coliviile” cu generoase posibilitãþiepice. Florin Dragu devine, cutimpul, un important om de afaceri,secondat de pretenþioasa ºi ursuzasoþie, Melania, care pare sã nurezoneze cu ritmul alert la care

mediul afacerilor ºi anturajul snobîl expun pe soþ. Sursa bunãstãriiiniþiale se pierde tot în nebulosuldecembrie ’89, când fostulsindicalist, prins de evenimente cubanii oamenilor asupra lui, decidesã se privatizeze într-un gest deorgoliu. Pus în situaþia de aparticipa cu soþia la un team-building într-o staþiune montanã ºirefuzat de aceasta, Dragu (numeironic) se vede nevoit sã-ºi„închirieze” una dintre prostituatelede lângã podul pe unde trece zilnic.Treptat, aventura se transformãîntr-un „ménage à trois”, pânã cândprotagonistul aflã cã Lola, cealaltãjumãtate de care avea nevoiepentru ca partea femininã a cupluluisã formeze un tot, practica încontinuare meseria din care elcredea cã o extrãsese. Vorbinddespre adulter ºi vieþi paralele,proza readuce în discuþie „colivia”cuplului în care lipsa de comunicareºi inadaptarea la nevoile celuilaltdau naºtere unor situaþii ridicole. Ceeste mai trist este cã ºi societatea,„casta” oamenilor de afaceri,convenienþele contribuie laalienarea individului în aºa manierãîncât pierderea libertãþii interioaredevine un risc pe care omul nicimãcar nu sesizeazã când ºi-lasumã.

O altã ipostazã a umanului întru-chipeazã Constantin Cubleºan înpersonajul cameleonic Negrescu-Fekete-Schwartz din Tovarãºu’Partenie. Aici prozatorului îireuºeºte o atmosferã care trimitela Caragiale din nuvelele fantastice,construind o subtilã secvenþã încare personajul are toate ingre-dientele unui caracter malefic.Relevarea unor adevãruri nespusemult timp, renunþarea la politeþeaconvenþiilor, moºtenitã din vremuricând sinceritatea putea avea efectede bumerang, induc ideea „coliviei”sociale, în care conºtiinþa devine otrãsãturã incomodã.

În sezon de pescuit areatributele naratologice ale unuimic decameron, limitându-se ladoar douã poveºti incluse,Biblioteca ºi Dosarul. Într-oatmosferã sadovenianã în caretoate ale ritualului povestirii suntîmplinite, în variantã modernã,ce-i drept (pescarii se strâng în jurulfocului, la vremea poveºtilor,

mâncarea ºi bãutura au contribuitdeja la starea propice, conserveleºi vodca înlocuind puiul în þiglã ºivinul în oale noi ale Ancuþei celeide demult), nenea Berzu spunepovestea felului ingenios în care,în timpul totalitarismului rezistent laculturã, a reuºit sã înfiinþeze obibliotecã publicã într-un oraº deprovincie. Hanul Ancuþei se mutãîntr-un cort de pescari, iar ploaiasporeºte atmosfera de poveste,aºa încât a doua povestire,Dosarul, vine sã încheie magistralaventura epicã cu istoria unuidirector de teatru care, în vremeade tristã amintire, este expus, fãrãsã ºtie, unei probe din parteaagenþilor Securitãþii care, în timpulunui turneu în strãinãtate, îl ispitesccu posibilitatea de a rãmâne înOccident ºi cu oferta unei cariereîn domeniu, într-o lume care, dedincolo de cortinã, pãrea maidegrabã una utopicã. Omul are,dupã mulþi ani, ºocul de a aflaadevãrul despre dosarul sãu de laSecuritate ºi trãieºte retroactivspaima a ceea ce s-ar fi pututîntâmpla.

Povestirea care încheievolumul, Caruselul, este un text din1985 al autorului. Aºezarea luialãturi de celelalte proze nu facedecât sã dea unitate de stilvolumului. Protagonistul, MateiGorcea, este reflectarea fidelã aexpresiei „a ºti sã te-nvârþi” pe care,în final, o ilustreazã la modul câtse poate de propriu, într-un caruselcare nu se mai opreºte. Omul esteînvins, practic, de propriile lui arme,într-o întâmplare de o ironieexemplarã.

Cele zece poveºti propun,aºadar, tot atâtea „colivii”: mai micisau mai mari, individuale saucolective, cu gratii aurite sau de fierbrut, construite în interiorul sauîn exteriorul fiinþei umane. De unrealism care-l face pe cititor sãse întrebe dacã nu cumva seinspirã din întâmplãri reale, uneorichiar autobiografice, prozele luiConstantin Cubleºan, dincolo decalitãþile unui povestitor înnãscut,aduc în discuþie tot atâtea variantede Iona care, oricâte burþi arspinteca, tot nu reuºeºte sã ajungãafarã. Însã acestor Iona nimeni nule-a pus în mânã cuþitul cu care

(continuare în pag. 105)

90

Cinciautori

Elena Butuºinã

Povestirile aproapeadevãrate ale unui cãlãtor

eternCele douã volume de amintiri,

eseuri ºi povestiri ale lui HoreaPorumb („Fiii lui Ramses”, 2006 ºi„Ca spiþele unei roþi – povestiriaproape adevãrate”, 2010),ambele publicate de edituraclujeanã Limes, reprezintãconcretizarea literarã a cãutãrilorspirituale ale autorului, întinse pedurata câtorva decenii. Deºi deformaþie ºtiinþificã, având lucrãrinotabile în domeniu, HoreaPorumb nu este lipsit de darulpovestirii, destãinuind astfel ovocaþie secundã care leagãneprevãzutul ºi distantul în scrierilesale. Aparent heteroclit, abordândepoci ºi spaþii culturale diverse,stilul sãu este coerent, marcat deo vizibilã propensiune pentruaxiologic ºi pentru iniþiatic. În fond,cãlãtoriile sale, imaginate sauinspirate din propria-i biografie, seîntâmplã de-a lungul unor tra-see simbolice, reprezentând maidegrabã cãutãri ale unor rãs-punsuri existenþiale decât ale unorterminus-uri artistice.

Istoria mare, oficialã se întretaiecu biografia mãrturisitã fãrãmenajamente, iar personajele sesucced cu o vitezã cinematograficãîn mintea cititorului care le simteaproape de sine, probabil ºidatoritã stilului reportericesc ºidocumentaristic al demersuluiscriptural. Horea Porumb afirmãfãrã preget sursele sale ideatice,precum ºi scopul cãutãrii neîncetatea unor origini, combinând în acestproces elemente de filozofie dintrecele mai subtile, politicã, istorie ºiºtiinþã. Credinþa, dincolo de formelesale culturale, reprezintã constantasubstratului oricãrei povestiri, fie cãeste tratatã personal, implicat, fiecã apare analizatã prin lentilaintelectualului european care cautãrãspunsuri într-un „altceva”, lamarginile lumii sale.

Scrise atât în oraºul Cluj, cât ºideparte de þarã, povestirile din „Fiiilui Ramses” par a construi un jurnalatipic în care autorul îºi noteazãimpresiile asupra unei lumi înpermanentã miºcare, marcatã dehazardul întâlnirilor cu personajeilustre sau anonime, ºi al

despãrþirilor de valorile,recuperabile doar fragmentar, aletrecutului. Astfel, premiile literarefranceze ale începutului de ani2000 sunt juxtapuse articolelorpublicate în revistele culturaletransilvãnene, iar întâlnirile cu„lumea bunã” a societãþii europenesunt analizate prin prisma aceluiaºisentiment derizoriu ca ºi întâlnirileocazionale cu personaje aproapecaragialeºti ale þãrii natale.Reflecþia asupra emigrãrii ºi astatutului de strãin, precum ºiasupra diferenþelor culturale, sealãturã meditaþiei detaºate asupraimortalitãþii sufletului, a iubirii saua contrastului dintre civilizaþiaorientalã ºi cea occidentalã.Publicate anterior în revistaSteaua, povestirile sunt adunateastfel sub titulatura „Fiii luiRamses” tocmai pentru aaccentua dialogul între civilizaþii ºiepoci pentru care pledeazãautorul, dar ºi pentru a purtamesajul subtil al unei întâlniri acreºtinismului cu sursele saleistorice.

Apãrut recent, volumul „Caspiþele unei roþi – povestiri aproapeadevãrate”, include tot articoleanterior publicate în Steaua, ºiexprimã din start implicareafactorului autobiografic, mascat dediversitatea numelor ºi a locurilor.

Povestirile cautã aceeaºi elevaþiespiritualã ca ºi în volumulprecedent, constituind invitaþii la„cãlãtorii pe verticalã” în valoriletrecutului ºi în dilemele prezentului,reflecþiile fiind stimulate de ieºireadin propria matcã ºi intrarea înspaþiile diversitãþii ºi ale straniului,cum sunt locurile sacre pe careHorea Porumb le evocã. Americade Sud ºi întâlnirile ºamanice,muntele Sfânt sau sãrbãtorilepastorale ale meleagurilor natale,sunt tot atâtea prilejuri de meditaþieasupra destinului individual încercul mai mare al lumescului.„Spiþe ale unei roþi” care nu poatefi opritã, povestirile ºi gândurileautorului trec fãrã dificultate de laprobleme de eticã la evenimentmonden, de la pelerinaj spiritual laexcursie organizatã. Postmodernãdin punct de vedere al abordãriistructurale ºi al eterogeneitãþii,lucrarea beneficiazã însã de ostructurã de adâncime modernã,dat fiind cã drumurile în spaþiu ºitimp pe care le urmeazã HoreaPorumb se încheie cu o încercarede misticism poetic al reîntâlnirii.

Adrian Marino – vârsteledevenirii

Apãrutã în cadrul colecþieiDoctoralia a editurii Dacia, în acestan, cartea „Adrian Marino –vârstele devenirii” este rezultatulunui studiu îndelungat ºi exhaustivîntreprins de cãtre tânãracercetãtoare Simona-Maria Popasupra figurii magistrale a criticuluiclujean. Într-un stil dinamic,trecând cu uºurinþã de la unsubiect la altul, de la hermeneuticãla istorie literarã ºi de la detaºareamonografiei la subiectivitateaimpresiei personale, autoarea îºiîncepe prompt studiul cu afirmaþia„Nici un profet nu e bine primit înþara lui”. Acestea fiind spuse,demersul critic este unulrecuperator, la scurt timp de lastingerea polemicilor legate dereabilitarea figurii lui Marino.Încercând o eliberare a subiectuluide valul de cliºee cu careîncercarea postumã de reabilitarel-a acoperit, autoarea opteazãpentru o eludare a oficialului ºi oregãsire a omului ºi a operei cãreiaacesta i s-a dedicat. Omagiul

91

potrivit lui Marino este, susþineSimona-Maria Pop, aprofundareaoperei pe care acesta a lãsat-o înurma sa, iar metoda de la careautoarea se revendicã i-a fostsugeratã de însuºi Marino, dat fiindcã, la o lecturã atentã, inclusivmecanismele adecvate receptãriisale transpar din ceea ce acestaa scris – nu crearea unei statuidistante ºi reci cãreia sã i seînchine posteritatea, ci creareaunei atmosfere ºi a unui cadrucultural menite a asigura libertateade spirit, competenþa ºi luciditatea.Eseul psihologic al Simonei-MariaPop, nefiind evocare, nici exegezã,se vrea a fi mai degrabã „un portretîn evantai”, cu elemente ineditedatorate accesului la arhivapersonalã a lui Marino ºi ladosarele CNSAS, ajungând astfelsã includã ºi secvenþe mai puþincunoscute ale vieþii lui, precumdetenþia sau deportarea înBãrãgan. De asemenea, jurnalulde cãlãtorie este inclus înmaterialul documentar, dezvãluindomul cu toate angoasele, singu-rãtãþile ºi dilemele sale.

Astfel, studiul debuteazã ab-rupt cu experienþa detenþiei înînchisorile comuniste, a domi-ciliului forþat în Bãrãgan ºi apersecuþiei de cãtre Securitate.Conºtientizarea necesitãþii me-moriei acelor ani, precum ºiprietenia salvatoare, întreþinutãprintr-o corespondenþa continuã cuMircea Carp, constituie secvenþeleacestui prim capitol. Cea de-adoua experienþã cu un marepotenþial alienant este cea astrãinãtãþii. Intelectualul deformaþie europeanã Adrian Marinoeste analizat acum din perspectivacontrastului dintre turismulcomercial ºi cel intelectual, ambeleactivitãþi putând fi interpretate ºi caatitudini în faþa lumii ºi a proprieipersoane. Statutul intelectualuluiromân în strãinãtate ºi locul sãumai larg în contextul exiluluiromânesc sunt alte subiecteinteresante ale abordãrii care seîncheie printr-o pledoarie pentru„reîntoarcerea acasã” –reîntoarcerea la origini,revitalizarea spiritualã pe care doarparticiparea la o tradiþie o poateaduce cu sine.

Nonconformismul figurii lui

Marino pe scena culturalãromâneascã este accentuat încapitolele urmãtoare, în legãturãcu abordarea hermeneuticii luiMircea Eliade, precum ºi a„simpatiilor ºi idiosincrasiilor”manifestate în relaþie cu figura luiNoica. Lucrul la hermeneutica luiEliade a avut drept obiectiv majorconsolidarea unei hermeneuticiromâneºti moderne, precum ºiinstituirea unei tradiþii a revelãriimetodei de gândire de adâncimea lui Eliade, dincolo de denaturãrilepublicistice ale subiectului.Alegându-ºi spre dezbatere temeuitate sau evitate pânã atunci,Marino cautã, de fapt, sã re-dimensioneze poziþia intelectu-alului român în contextul culturaleuropean. Vocaþia ideologicã acriticului se dedicã, în primul rând,formãrii unei conºtiinþe europene,Marino anticipând idei în vogãulterior, cum ar fi aceea aprocesului de integrare progre-sivã, a învingerii propriilor com-plexe ºi a promovãrii imaginii þãriiîn strãinãtate. Studiul se încheie cuanaliza fenomenului de instituþio-nalizare a valorii lui Adrian Marino,datorate atât creaþiei sale, cât ºi ºcoliipe care acesta a creat-o, prin dis-cipolii ºi partenerii sãi de idei.

O cãlãtorie spre arhetipulinterioritãþii

Rezultatul unei cercetãridoctorale purtând acelaºi titlu,cartea „Gellu Naum. O cãlãtoriespre arhetipul interioritãþii”, apãrutãla editura ieºeanã Timpul, în 2010,reprezintã demersul hermeneuticriscant, dar în mare mãsurã reuºit,al autoarei Isabel Vintilã. Dorind sãofere o imagine mai puþin familiarãasupra poeziei lui Gellu Naum,autoarea analizeazã dinperspectiva mai multor modeleinterpretative, printre carepsihocritica ºi arhetipologia.Procesul de interpretare încearcãatingerea unei onestitãþi faþã decrezul poetic, pentru a nu intra înconflict cu însãºi poziþia lui Naumfaþã de criticã ºi faþã desistematizarea inerentã acesteia.În consecinþã, Isabel Vintilãopteazã pentru dezvãluirea, prininterpretare, a dimensiuniiabstruse, iniþiatice, a operei, în

ritmul oferit de scriitura lui Naum,mizând pe magia recuperatoare aversurilor sale. În argument, au-toarea explicã maniera în care vaîncerca aplicarea, în studiul poe-ziei, a sistemelor filosofice ale unorgânditori înrudiþi spiritual cu Naum,demonstrând fondul arhetipal alpreocupãrilor poetice ale acestuia,dar ºi finalitatea speratã – revalo-rificarea sinelui ºi rezolvarea crizeimoderne a realitãþii.

Încadratã iniþial în peisajul amplual suprarealismului european (alecãrui principii teoretice suntexplicate în prima parte a cãrþii),poezia lui Gellu Naum este ulterioranalizatã din perspectiva iniþieriifiinþei, a devenirii ºi a individuaþiei,accentuând permanent ºi constan-tele fenomenului avangardist înspaþiul românesc. În acest sens,dezbaterea relaþiei de prietenie ºiinspiraþie reciprocã dintre Naum ºiVictor Brauner constituie subiectulunuia dintre capitole, autoarea in-sistând pe mecanismele interacþiu-nii mitologiilor personale ale celordoi artiºti ºi pe jocul teatral al trãiri-lor arhetipale, pus în legãturã cuopera dramaturgicã a lui Naum. Dedeparte cea mai consistentã partea studiului o constituie hermeneuticaliteraturii ca experienþã a cãutãriisinelui, incluzând cele trei etapeesenþiale ale iniþierii suprarealiste:crezul revoluþionar, revelareamisterului alchimic al poeziei ºisalvarea fiinþei prin iubire. Superior,doar acest din urmã stadiu poateproduce reconfigurarea lumii,atunci când poetul distinge graniþelesensibile dintre iubirea devoratoareºi cea salvatoare. Iar acest procesde elucidare se produce, considerãIsabel Vintilã, o datã cu trãireaprimitivitãþii lãuntrice ºi a arhe-tipurilor interioritãþii. De aceea,arhetipurile devenirii care struc-tureazã imaginarul poetic al luiNaum sunt analizate sintetic.

Ipostaze literare ale ethosuluiromânesc

Cel de-al doilea volum alGloselor la „neaºezare” scrise deDoru George Burlacu, publicat înacest an la editura clujeanã Grinta,reprezintã continuarea studiuluiapãrut în urmã cu opt ani, ºiacoperã perioada secolului al XIX-

92

lea, recreatã prin scrisorile ºimemoriile de cãlãtorie ale unorpersonalitãþi ca Dinicu Golescu,Dimitrie Bolintineanu, GrigoreAlexandrescu, Mihail Kogãl-niceanu, Vasile Alecsandri sauAlecu Russo. Acesta din urmã estecitat în motto-ul cãrþii, anunþândpoziþia criticã, pe cât posibilobiectivã, pe care autorul o vaadopta faþã de starea de faptdescrisã. Demonstraþia studiuluiare ca finalitate statuarea„neaºezãrii” ca „invariant anomical fiinþãrii noastre”. „Metehnelecivilizatorii” ale poporului românsunt descrise ºi apoi comentate peton tragicomic, într-un limbajflexibil, pe alocuri colocvial, nelipsitde un substrat moralizator.Oricum, dificultatea mesajuluiprovoacã rupturi la nivelul tonuluigeneral, evitând liniaritatea pe careun demers caracterologic de acesttip o refuzã. Depãºind nivelul strictistoric sau etnografic, demersulconcentreazã aceste douãmetode, deschizându-se ºi spreperspectiva imagologicã.

Muntenii, moldovenii ºi ar-delenii sunt subiecþii celor treicapitole mari ale volumului, figuralor genericã desprinzându-se dinselecþiile operate de Doru GeorgeBurlacu în scrierile gânditorilorcitaþi mai sus. În cazul fragmenteloralese pentru dezbatere, majo-ritatea învãþaþilor vremii, boieri deneam, plimbaþi prin þãri strãine lastudii ºi nu numai, comparãpermanent lumea occidentalã cucea orientalã, în care încadreazãmoravurile lumii noastre, schemaantiteticã pe care o accentueazãmereu având o finalitate primordialeducativã. Eul narator, analizat deautorul cãrþii cu fiecare prilej,dezvãluie marca unei însingurãriautoimpuse, atunci când nu estevorba de exil forþat.

Aparent detaºat, dar mereuavând o umbrã de emoþie fraternãfaþã de lumea descrisã, naratorulîncearcã, în cazul Golescu, spreexemplu, sã evite autoiluzionarea– tarã caracterologicã a poporuluiromân. Critica se adreseazã maiales instituþiilor defectuoase deînvãþãmânt, dar ºi clericalismuluiexcesiv, pe care cãrturarii deformaþie iluministã o acuzã peparcursul demersului lor critic.

Revelaþia lumii în care sunt siliþi sãtrãiascã, dar departe de care nuar supravieþui, constituie, înesenþã, revelaþia alteritãþii care, înmajoritatea cazurilor, estemarcatã, pânã la urmã, de unoptimism revigorant. În cazul luiDimitrie Bolintineanu, sufletulromantic dã tonul viziunii saleasupra locului, nãlucirile firii deartist contribuind la substratulrevoluþionar al scriiturii. „Patriarãmâne mai departe o picturãvãzutã în zarea unei idei”, scrieBurlacu, referindu-se la perspec-tiva din care românul prigonit deacasã scrie la mijlocul secolului alXIX-lea. Alãturi de acest tip dedemers emoþional romantic, seaflã ºi o altã abordare – „cea deghid turistic cu ambiþii de roman”,cum este cazul lui AlexandruPelimon. Abordarea problematiciidevine incisivã o datã cu privireasatiricã a lui Grigore Alexandrescu,epicul fiind, de astã datã, prelucratîntr-o relaþie mult mai finã faþã devirtualul lector. Ironia are drept þintãindividul înglobat generic încategoria „slujbaºului de stat”.Citatele abundã, prezenþa lor fiindmotivatã, dupã mãrturisirile auto-rului, pentru a susþine probitateaafirmaþiilor, dar ºi pentru a reactivamemoria cititorilor pentru careacest capitol de literaturã de secolXIX rãmâne necunoscut altfel.Ostilitatea autoritãþilor statului ºientuziasmul faþã de strãinãtatetranspar din consideraþiile lui IonGhica, contrapunctatã însã deCostache Negruzzi, care nu ezitãde la a înfiera populaþiile con-locuitoare pentru starea de decãderemoralã a târgurilor moldave. Înreflecþiile scrise de el în afaraspaþiului românesc, Mihail Ko-gãlniceanu încearcã un demerscomparatist, lipsit de valenþeestetice, ajungând însã la oaglomerare de observaþii lipsite dereflexivitate auctorialã.

Relaþia centrului cu provincia,precum ºi contrastele rezultate dinîncercarea permanentã de „a fi înpas cu lumea” conduc spreatitudinea generalã de prezentarea stãrii de fapt – mai degrabãmonologare, în defavoarea dia-logului ºi a deschiderii reale cãtrecelãlalt. Tot cazul Negruzzi îi oferãautorului ocazia de a conchide cã

neaºezarea vine dintr-un conflictrãu înþeles între omul nou ºireprezentantul lumii vechi. Pentrueul narator, scrie Burlacu,modernitatea este mai multminimalã decât asumatã, sufletulsãu tânjind dupã rânduielile unuitrecut idealizat. Înstrãinareaexilatului devine însingurare înpropria þarã, cãdere într-o umbrãa neînþelegerii ºi a suferinþeiprovocate de ceilalþi. Parodia ºifuria desacralizantã vin împotrivaanchilozei vieþii publice, a reformeide faþadã ºi a gravelor discrepanþesociale în critica întreprinsã deAlecu Russo. Interesantã esteactualitatea multor dintre consi-deraþiile incluse în carte, fapt vizibilîncepând chiar de la nivelul lingvistic,unde predominã „vocabule greleprecum harababurã, bramburealãori haos”.

Rubaiatele khayyâmiene ºiparadoxurile exegezei

Gheorghe Iorga este primultraducãtor din persanã al poeziilortradiþional atribuite lui OmarKhayyâm ºi unul dintre foartepuþinii specialiºti români în limbaºi cultura persanã. Lucrarea OmarKhayyâm ºi “complexele” mituluieuropean, apãrutã la edituraieºeanã Universitas XXI, în 2009,reprezintã rezultatul unei cercetãriîntreprinse încã din perioadatraducerilor în românã arubaiatelor, aprofundatã cu prilejulcercetãrii doctorale ºi publicatã,simbolic, la exact 150 de ani de laapariþia primei versiuni europenea operei khayyâmiene, datorate luiEdward FitzGerald.

Amplã ca dimensiune ºiproblematicã dezbãtutã, lucrareabeneficiazã de o puternicãbibliografie în domeniu (deºi, dupãcum mãrturiseºte autorul, exegezalui Khayyâm este extrem deeterogenã, cuprinzând articole,eseuri, note, explicaþii mai mult saumai puþin speculative), având învedere cã nici un alt poet, afirmãcomentatorii cãrþii, nu s-a bucuratde o mai largã popularitate ºitraducere în limbile lumii.Paradoxul vine însã, fapt pe careGheorghe Iorga îl mãrturiseºte dinstart, din absenþa oricãrui textolograf ºi, astfel, a oricãreicertitudini cu privire la paternitatea

93

rubaiatelor. În aceastã situaþie,Iorga pledeazã pentru sintagma„rubaiate khayyâmiene” îndefavoarea celei de „rubaiate alelui Omar Khayyâm”.

Studiul de faþã începe deci cuo privire detaºatã, datã de poziþiaexterioarã în raport cu lumeaislamicã, dar ºi cu un seriosbackground cultural în domeniu.Din punct de vedere metodologic,abordarea este comparativã,axatã îndeosebi pe receptareaeuropeanã a operei în discuþie, darvizeazã ºi palierele imagologic,tematic ºi mitologic. Sunt puse subsemnul întrebãrii fenomeneledatorate traducerilor indirecte, alimitelor traducerilor din persanã,dar ºi paradoxurile sociologice alereceptãrii europene a poetului.Analizând „complexele” mituluieuropean, Iorga radiografiazã defapt vicisitudinile cercetãriikhayyâmiene de la primatraducere în englezã, dejamenþionatã mai sus. Autorulporneºte, în demersul sãu, de lastatuarea valorii arhetipale pe caretextele khayyâmiene au cãpãtat-o, mai ales într-un context istorico-politic în care nu poate fi evitatsubstratul identitar cu care au fostîncãrcate. Posibilitatea traduceriiliterale fiind exclusã, GheorgheIorga scrie despre actul de„transcreaþie” (termen preluat dela Haroldo do Campos), sãvârºitde traducãtor în faþa textuluipersan care se sustrage,pierzându-se o datã cu ieºirea dinpropria paradigmã, ºi fiind re-lecturat la trecerea în limba-þintã.Ceea ce autorul va urmãri, înconsecinþã, este realizarea uneipanorame a epocii în careKhayyâm a creat ºi, comparativ, acelei în care opera sa a intrat înposteritate graþie traducerilor ºiexegezei. Concluzia la care ajungeastfel vizeazã disproporþia dintrereceptarea socio-lingvisticã ºistudiul surselor, pe de o parte, ºiabordarea esteticã a opereikhayyâmiene, pe de altã parte(dupã cum mãrturiseºte atât carteaîn discuþie, cât ºi aceastã scurtãprezentare a ei).

Khayyâm pare a fi, în viziunealui Iorga, singurul caz din literaturauniversalã în care receptareaoperei devine mai importantã

decât opera în sine – un caz straniuîn care „diacronia ignorã sin-cronia”, valoarea operei fiindconsecinþa „aventurii sale euro-americane”. Structura lucrãriidezvãluie maniera în careGheorghe Iorga a abordat lumearubaiatelor: epoca ºi viaþa luiKhayyâm ocupã prima treimea studiului, urmatã de pre-zentarea ºi interpretarea opereikhayyâmiene, þelul spre careconduc aceste douã capitole fiindpartea cea mai substanialã a cãrþii– opera lui Khayyâm în culturaeuropeanã, mitul european ºi„complexele” receptãrii rubaia-telor. Dacã prima parte fixeazãcoordonatele cul turale alelumii medievale persane ºi euro-pene, pe fundalul influenþelor ºimeta-morfozelor, viaþa poetului –pe cât de precar poate fireconstituirea sa biograficã –,mistificãrile, inter-polãrile ºi, îndefinitiv, relativismul docu-

mentelor, anecdoticul nu lipseºte,ca de altfel, nici suspansul, figuralui Khayyam fiind legatã ºi de sectaAsasinilor sau de miºcarea ezo-tericã a ismailiþilor. Arta khayyâmia-nã este studiatã din perspectivastructurii, a semnificaþiilor ºitemelor, încadratã apoi în tabloulpoe-ziei mistice persane. Parteafinalã, care dã ºi titlul întreguluistudiu, descrie ºi criticã, rând perând, traducerile succesive ºiexegeza controversatã, pentrua recurge, spre sfârºit, la figurapostmodern-ficþionalã a poetuluipersan, aºa cum apare înromanele a patru scr i i tor icontemporani: Habib Tengour,Amin Maalouf, FreidouneSahebjam ºi Jean-Luc Lacroix.Dincolo de fabulosul romanesc,aceste abordãri ficþionale alepersonajului istoric mãrturisescdespre practicile alteritãþii,metacomunicare ºi reflecþiainterculturalã.

REGELE VAGABOND

94

Volumul de poezii al lui NicolaeMocanu, Amiazã tîrzie (edituraScriptor, 2009), are ca subtitlu„poeme din alt mileniu”, însã careeste acest alt mileniu rãmâne unmister. Având în vedere ludiculrimelor ºi, uneori, versificaþia, tipicbarbiene, aº tinde sã cred cã acestalt mileniu este unul care chiardacã este unul apropiat nouã,rãmâne neînþeles, dar poate cãeste mai bine aºa, misterul criptatºi domeniul astral fiind unelteimportante în lirica lui NicolaeMocanu (cu ecouri blagiene).

„ªerpi neºtiuþi – ºerpi nevãzuþi– ºerpi cunoscuþi/ albaºtri ºerpi cusolzi albaºtri/ Veninul lor enecesarã hranã/ tîrziilor întoarceridintre aºtri// De-atîta vreme iatã n-am plivit/ Încep sã miros a junglãstelarã/ Cheile însã cu care intram/le-am pierdut – înãuntru sauînafarã” (Întoarcere, p. 6). Acesteasunt primele douã strofe alevolumului, iar în continuare NicolaeMocanu nu se dezminte, (i)logicapoemelor sale funcþionând pescheme dihotomice sau tripartite.Adâncul temelor grele este ºi maiputernic conturat prin acestã ramãformalã a descântecului, izulpãgân al versurilor fiind pronunþat:„Vin de departe umbre ciudate/încet alunecând cãtre tine/ pe lamargine de crînguri – pe la marginide sate/ Urma lor fiara albastrã le-o þine” (Viziune nocturnã, p.68).

Printre toate aceste gameastrale, pateticul loveºte puternicatunci când te aºtepþi mai puþin. ªidoare: „Din adânc - necunoscute/curg izvoare – plâng izvoare/Conul simplu de luminã/ doare –pur ºi simplu doare// Ochi strãiniaprind aminul/ Fumul de tãmãiesuie/ Steaua de departe însãºi/parcã e ºi parcã nu e” (Rouaultimelor toamne, p. 56). Sintagma„parcã e ºi parcã nu e” sintetizeazãîntreaga dramã a necunoscutului,a misterului în faþa cãruia seînfãþiºeazã un spirit atât romanticcât ºi sceptic, doborât, însã încontinuare însetat de cunoaºtere,naiv, dar totuºi profund introspectiv.

Parcã eºi parcã nu e

Plânsul, jalea, durerea suntstãri de bazã ale poeziei lui NicolaeMocanu, ridicate la superlativ:„Picurã ceaþa/ din depãrtare -/Ochiul luminii/ doare mai tare (…)Pe-o culme de-aceste/ rãsunãarar/ ca-ntr-o poveste/ de jale-uncaval” (Ca-ntr-o poveste, p. 77) ori“Un voievod îºi poartã trist pe faþã/surîsul strîmb al celor solitari” (Pepoduri lungi, p. 99). Cãdereacetãþilor ruinate ale Apocalipseirãsunã de-a lungul ºi de-a latulversurilor, moartea fãcândrotocoale, însã existã o anumitãdelicateþe, langoare, resemnare ºichiar voluptate a acesteia: „Da -încã e bine/ cît mai poþi spune/ Da-încã e bine// Lumina trece prin tine-/ subtilã otravã// Când cadecortina/ ghilotinã suavã” (Cortina,p. 55).

Invocarea calofiliei, încercândo analizã mai atentã, ar fi de-adreptul un truism. Simbolism,modernism, romantism, câte puþindin fiecare existã în versurile luiNicolae Mocanu. Melodicitate, darºi manierism, sensibilitate, însã ºipatetism exacerbat. Dincolo depatinãrile frecvente, poezia dinAmiazã tîrzie are ca principalãfuncþie gnoseologia, ceea ce poatefi riscant, chiar ºi construind omitologie poeticã proprie cu rol deinstrumentar.

Bogdan Odãgescu

Mici apocalipsevesele ºi triste

Ultimul roman al lui AlexandruJurcan, Cei rãmaºi pe pãmânt(Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2010),debutezã, dacã nu eºti atent lamicile indicii presãrate de autor înprimele zeci de pagini, ca o prozãcare jongleazã cu registre ºi tonuriminore, fãrã o mizã bine þintitã,discursul înecându-se în prozaiculcel mai anost. Dacã, însã, suntematenþi la moto-urile volumului(primul din Valentin Rasputin, iaral doilea din jurnalul luiKierkegaard), lucrurile încep sã seîncurce: „Desluºit însã nu poate fichiar totul pe lumea asta ºi, de fapt,nici nu trebuie sã fie, cãci oricelucru desluºit devine curând

netrebuincios ºi moare”; „În lumeacorpurilor este regula cã poþi pieride mâna altuia, dar în ceaspiritualã nu poþi pieri decât printine însuþi”.

Având la îndemânã acestedouã faruri care lumineazãpaginile, lectura se face, cel puþinîn prima sutã de pagini (din celeaproape douã sute), printrerânduri, urmãrind discursulsubsidiar niciodatã sugerat pânãla capãt. Fãrã acest joc, cititorulrãmânea aproape cu mâna goalã:o cãsnicie de un plictis proverbial(Septimiu ºi Lavinia), un soþ gelospe nevasta infidelã, el la rândul luifiind implicat într-un joc de seducþielivresco-erotic cu vecina Nati.Telenovela este bine regizatã ºicapcana este intenþionat întinsã deautor.

Acest prim strat, celtelenovelistic, de care voceanarativã (Septimiu) seîndepãrteazã treptat pentru apregãti terenul urmãtorului înveliº,este în acelaºi timp pretext ºi fond.De aici se evadeazã brusc într-oaltã lume, una a cãutãrii, Septimiustrãbãtând Franþa de la un capãtla altul, gravitând în jurul Parisului,oamenii ºi locurile fiind diapozitivecare se succed sec ºi în vitezã, subameninþarea Meteoritului,Apocalipsei, luatã în derâdere ºiîn serios în acelaºi timp. Registruleste unul al însemnãrilor turistice,singurul lucru care pãstreazãcontinuitatea fiind fantomeletrecutului, reziduurile fantasmatice.Dacã salvarea nu a venit nici dinstele, nici din lume, ea este cãutatãîn Lume. Dar, din nou, soluþia esteîn altã parte. „Mi s-a fãcut lehamitesã-mi vãd mutra avansând spreacelaºi vid” (p. 92), remarcãnaratorul sec, privind pe laptopimaginile filmate într-una dinescapadele turistice francofone.

Cum privirile personajului-narator sunt întotdeaunaîndreptate în urmã, cãutarea fiindintrospectivã ºi retrospectivã,faptul cã declicul celui de-al treileaºi ultim strat, cel care deþine ºicheia sau, dacã nu, o replicã dinplastilinã a acesteia, are loc printr-un dialog cu Marcel Proust în faþamormântului acestuia de la Sacré-Coeur. Rezultatul? „Te poþiîmbolnãvi de ficþiune? Iubeam atât

CÃ

RÞI

95

În Cartea lui Koch (EdituraBrumar, Timiºoara, 2009),Alexandru Ovidiu Vintilã reuºeºtesã construiascã printr-o geometrieliricã stranie, poeme fluide,colorate, alerte ºi zgomotoase,amintind de tehnicile avangar-diste ºi suprarealiste. Versurileoferã senzaia poemelor-colaj,preparând dupã un reþetarînvãluitor cocktailuri veritabile despaþii, timpuri ºi prezenþe umane.Existã suprapuneri de limbi:

românã, englezã, francezã ºiînveºmântãri ortografic-semanticemisterioase ale cuvintelor, cãci“vorbele încifreazã” ºi construiesc“ganja-poeme”. În titlul volumuluiapare numele bacteriologuluigerman Koch, fãcându-se astfelposibilã trimiterea la ideea depurificare a poeziei ºi prelucrarealchimicã a acesteia prin strategiispectaculoase.

Poetul propune o lume în carenebunii sunt oameni epici ºi în carese perindã într-o promenadã liricãLeda, Cehov, Dali, Quijote, S.Plath, Van Gogh, Cezanne ºi ine-vitabil “n(Aum)” care nu este altuldecât Gellu Naum. Menirea de afi poet conferã atribute aparte,magice, întrucât “pe ape doar sfinþiiºi poeþii pot merge”, prevestindreinventarea poeziei: “chipurilevom renova/poetica din temelii”.Versurile pot avea ºi aromã depoezie experimentalã ºi de atelierpoetic în care dominã amestecul,decuparea cuvintelor ºi revãrsareapoeziei în lume: “poezia curgea pestrãzi”. Poemul “Ecce Homo”dezvãluie un portret umanacaparant: “un mãr verde/îi þine locde nas”, “e bine înfipt sub picioarelesale” ºi “porumbei îi ies/de prinbuzunare” ca ºi când omul ar fi unmagician absolut. De asemenea,este ineditã sugestia umpleriigolurilor dintre cuvinte de cãtre “opasãre mare” care devine pãzitorlingvistic al coacerii poemelor.

Alexandru Ovidiu Vintilã ne oferão lume cusutã pe dos, strãbãtutãde “lighioane ºi supralighioane”, desalvamari, poeþi, duci, bufoni ºiîmpãraþi ce se miºcã pe mãsurafluiditãii versurilor într-un du-te-vinocosmic.

Alexandra Georgescu

Cel mai recent volum de poeziial lui Ion Petrovai, Glasul rãdãcinii,publicat la Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010, însumeazã poemereunite sub trei titluri de cãpãtâi:“De strajã vremii”, “Fulguiri lirice”ºi “Glasul rãdãcinii” urmate de cv-ul bio-bibliografic al scriitorului ºide disecþii asupra activitãþii ºi

creaþiei sale.Poetul apeleazã la rostiri

tradiþionaliste succinte prin carecreeazã poeme pastelate ºi odesolemne dedicate Þãrii Mara-mureºului în faþa cãreia se închinãca un haiduc al scrisului.Muzicalitatea versurilor revelã onostalgie vãditã dupã copilãriecare este reaºteptatã în stadiulultim al vieþii ºi totodatã poetulsperã la posibilitatea renaºterii ºivieþuirii în pântecul matern.Poeziile ilustreazã pregnantobsesia luminii, a cromatismelorstranii: “lacrimi verzi”, “albastreierburi”, a curcubeelor ºi a aºtrilorce poartã simbolul aspiraþiei cãtreînalt. Atmosfera creatã este defeerie cosmicã ºi teluricã, decãlãtorie pentru descoperirea“þinutului veºnic nou/al luminii” carese regãseºte ºi în cuvinte:“nãscute-n zodii bune/cuvintelepoartã pe umeri lumini”.

Încântarea patrioticã a poetuluise adânceºte pe mãsurapreamãririi tuturor simbolurilorgeografice, culturale, istorice aleþãrii care a luat naºtere în urmasacrificiului întemeietor al eroilor.Eroii sunt categoria umanãsupremã cântatã în poemele luiIon Petrovai, întrucât ei sunt energiicreatoare, “vulcani ce-au emanatînnoitoare lavã”.

Alexandra Georgescu

de mult cãrþile, încât au invadatpãmântul, înlocuind ce era deînlocuit? S-a instalat... livrescul pepãmânt ca sã ne salveze deapropiata Apocalipsã?” (p. 154).Deodatã îmi apare panoul cunumele localitãþii urmãtoare: O ZIDIN VIAÞA LUI IVANDENISOVICI.” (p. 139). O foartenimeritã carte ca portiþã deevadare într-un univers textualistcare, dacã nu oferã o scãpare saurãspunsuri finale, permite mici...zvâcniri transcedentale celorrãmaºi pe pãmânt. De la Soljeniþînapoi prin Harry Potter, Buzzati,Don Quijote, Thomas Mann,Fowles, Micul prinþ, cu o micãescalã în oraºul Biblia, trecând ºiprin alte cãrþi, Septimiu strãbaterafturile bibliotecii ca într-Un colindde Crãciun combinat cuPurgatoriul dantesc.

Dincolo de câteva stângãcii deregistru ºi câteva probleme deadecvare în raport cu propriilestrategii pe care romanul le are,volumul este interesant prin modulîn care se desfãºoarã cititorului.Întrebarea „Care e lumea pe careo construim pentru a recuperalumea pe care am pierdut-o (ºitimpul pe care l-am pierdut,desigur)?” nu este ridicatã cusolemnitate, naratorul pãstrânddistanþa optimã atât faþã de cititor,cât ºi faþã de text, cam tot timpul.Acest joc cu distanþele, ce-i drept,cu câteva mutãri hazardate, esteun atuu al romanului Celor rãmaºipe pãmânt.

Bogdan Odãgescu

Cartea lui Koch

Glasul rãdãcinii

Zodia nedreptãþii (EdituraSamuel, Mediaº, 2010) esteînsemnul zodiacal funest sub careGeorge L. Nimigeanu reuneºtedestinele bucovinenilor ºibasarabenilor surghiuniþi de cãtresovietici. Volumul cuprinde treicicluri de poeme: “Muntelezãdãrniciei”, “Amintiri dintr-ocopilãrie interzisã” ºi “Somnulraþiunii”, toate purtând amprentaororilor ºi condamnãrii la exil pecare poetul le-a trãit alãturi defamilia sa.

Încã din debutul volumului,istoria este definitã ca inventarierea victimelor pe care le lasã in urmã,omul primind chiar de la naºtere

Zodia nedreptãþii

CÃ

RÞI

96

statut de potenþial ºi viitor cadavru,el fiind memoria crimelor istoriei:“istoria de fiecare zi se oficializeazãcu morga”. De altfel, “istoriasecretã” împiedicã fiinþa umanã sãurmãreascã mecanismele lumii ºiîi programeazã viaþa, astfel încâtomul ajunge sã se simtã “apatridîn propria limbã ºi-n propria viaþã”.Atât trecutul istoric cât ºi viitorulsunt contaminate de urã, detrãdare, de nedreptate, încâtlumea devine o închisoare în careeºti silit sã munceºti, sã înduri, sãexperimentezi foamea ºi exilul.Întreg universul s-a molipsit cu“reumatisme politice” iar omul adevenit “un fel de ranã cosmicã aclipei” cãruia nu-i rãmane decatputerea de a îndura.

Poetul cautã neîncetat ima-ginea satului care a fost pre-schimbat într-un abator uman decãtre o “ciumã roºie” ºi pe careîncearcã sã-l reconstruiascã înscris, evocând, de asemenea,clipe trãite alãturi de parinþi ºi buniciîn drumul lor prin vãmile iadului. Întot acest “gulag soljeniþânian”,poetul îºi asumã parcurgerea unuiimitatio christi, menþionând adeseaexperienþa Golgotei ºi figura luiIisus.

Întreg volumul este dovadaunui ceremonial funebru de rangcosmic, în care nu existã speranþazilei de mâine, ci doar luptaprezentului pentru cei care suntactanþi la un circ dictat ºi impus.

Alexandra Georgescu

Dacã utopia e„capul“ atunciabsurdul e„pajura“

În cartea Eugène Ionesco -absurdul ca apocalips al utopiei,apãrutã la Casa Cãrþii de ªtiinþãºi distinsã cu premiul pentrudebut al Filialei Cluj a USR, IrinaUngureanu îºi propune sãstabileascã o corespondenþã desens între cele douã categoriiconceptuale – absurdul ºi utopia.Absurdul ar crea un asemenea

discomfort terminologic, inclusivlui Eugène Ionesco, tocmaidatoritã „impulsului sãuantiutopic”, iar argumentul dinincipitul volumului promite odemonstraþie prin recurgere latext, o abordare bazatã pefidelitatea unei lecturi de tipclose-reading a operei iones-ciene.

Împãrþit în cinci capitole,volumul începe cu o trasare aliniilor definitiorii pentru teatrul deavangardã (termen preferat deIonesco însuºi în detrimentulcelui de teatru absurd) ºicontinuã, în capitolul secund, cuo analizã a „criticii utopiei” dinpiesele autorului. Urmãtorelepãrþi se ocupã, pe rând, cuilustrarea contradicþiilor dinteatrul ionescian întemeiate perefuzul ordinii utopice, cumotivarea recurenþeipersonajului idiotului ºi curaportarea dramaturgului laCaragiale ºi la Urmuz.

De remarcat la nivelulconstrucþiei este efortul constantal autoarei de a crea un corptextual unitar, de a stabilicorespondenþe între capitolecare, de altfel, ar putea foartebine sã beneficieze de autonomieideaticã. Astfel, încã din primelepagini înþelegem cã absurdulpoate fi bazat pe „impulsurilecontradictorii” care dominã omul(cap. III) sau cã revedicarea uneilegãturi cu predecesorii românieste un corolar al revolteiabsolute de sorginte avan-gardistã (cap. V). Observãmtotodatã o tendinþã cãtrestabilirea contextului culturalcare, deºi bine conturat ºi intensdocumentat, poate distrageatenþia de la scopul iniþial allucrãrii. Aceastã propensiunecãtre lãrgirea spectrului analizei(cu referinþe la teatrul pirandelliansau artandian ºi gânditori precumAristotel ºi Roland Barthes), sedovedeºte pe parcurs a nu fi îndetrimentul abordãrii focusate petext. Autorea face multiple referirila pasaje non-ficþionale dinIonesco ºi recurge la exempleaplicate pe subiectul pieselor.

Tocmai aceastã pendulareîntre general ºi particular, acestjoc la limita dintre ansamblu ºi

detaliu dovedeºte cã lucrarea defaþã este una ambiþioasã ºicomplexã, posesoare a darului(atât de elementar ºi atât denecesar în acelaºi timp) de astârni curiozitate cititorului.

Mara Semenescu

Înaintând pedrumul prozei

Cu sprijinul editurii Casa Cãrþiide ªtiinþã, Leon-Iosif Grapinipublicã un nou volum de prozã,Memorialul Cetãþii (precedat deCetatea cu Nebuni ºi La capãtulLumii), renunþând, pentru moment,la volumele sale de poezie.Trecerea de la liricã la prozã esteîncã pronunþatã în activitatea sade romancier, acesta nereuºind sãse desprindã în totalitate de oliricizare a construcþiilorgramaticale ºi de implementareaunor stridente imagini viziuale. Cutoate acestea, probabil din dorinþade a respinge orice apropiere deforma liricã, frazele domnuluiGrapini sunt interminabile,extinzându-se uneori cu mareuºurinþã peste nivelul unei singurepagini, ceea ce duce la cãdereaîntr-un “exces de prozã”.

În ceea ce priveºte personajele,autorul nu întrebuinþeazã o gamãde nume, ci doar de categorizãriîn funcþie de vârstã ºi de poziþiileocupate. Aºadar ne confruntãm cuun scriitor, un moº ºi un tânãr, unprimar ºi un vice, un preot ºi uncomandant, etc, incipitul firului epicprezentându-l pe scriitorinfiltrându-se într-o bazã de arhivepentru a cãuta atestãrile unui locascuns, o zonã de care localniciise tem sã vorbeascã. Moºul, figuraînþelepciunii din afara comunitãþiiºi tânãrul, figura rebelului cepãrãseºte comunitatea, sunt cãilescriitorului de a accesa cetateaascunsã, o comunitate a cãreiordine este menþinutã de puternicadoctrinã creºtinã, de tradiþiile ei ºide sistemul militar. Intervenind încadrul conducerii acesteicomunitãþi, scriitorul contribuie ladestrãmarea ascunsului, laeliberarea cetãþenilor captivi înnecunoscut.

97

Romanul Memorialul Cetãþiiplaseazã în prim-plan figurascriitorului (personaj) ce pãtrundeîntr-o lume strãinã din dorinþaexplorãrii celorlali, dar ’i de sine.Stabilirea sa în acest colectivcontureazã figura autorului, carealege sã pãrãseascã domeniulversurilor în favoarea prozei ºi sã-ºi stabileascã locuina pe acestteren. Cu toate acestea, revenindla ideea din incipit, stilul abordatde Leon-Iosif Grapini situeazãMemorialul Cetãþii într-unprimitivism al artei lirice contopit cuo extremã a prozei, liricizarea ºilungimea frazelor rezultând într-oincoerenþã a relatãrii. Necesitateade a se desprinde de trecutul sãuliterar îl împinge pe autor atât dedeparte încât replicile personajelorsunt separate printr-o simplãvirgulã, ceea ce impune dificultãþiîn a recunoaºte “vorbitorii”.

În ciuda unui prea mare efortde concretizare a stilului sãu,Leon-Iosif Grapini se afirmã pescena literarã româneascã,impunând o amprentã deromancier, nu de poet. MemorialulCetãþii atestã tãria deciziei sale dea nu se reîntoarce deocamdatãîntr-o lume a versurilor.

Florin Pavel

Femeialui Yerutonga

Petre Tãnãsoaica penduleazãîn volumul “Femeia luiYerutonga” între sfera liricului ºicea a prozei scurte, realizândceremoniale erotice senzualeconsumate în peisaje exoticemarine ºi solare. În fiecare poemal volumului existã câte o “ea”care este râvnitã, cãutatã, cãcieul poetic se simte incomplet,iubirea fiind jucatã, în mod nobil,pe tabla de ºah sau rãsfoitã “penet, apoi prin ziare”.

Existã nenumãrate trimiteri laperechea arhetipalã care suferão adaptare modernã, precum ºicãlãtorii în ali timpi, timpi aiîmpãrailor, ai piramideloregiptene sau ai pãgânitãiiorientale ºi elene. Apariia-cheiedin volum este Yerutonga a cãrui

viaã e ecranizatã livresc de cãtrescriitor, fiind prezentatã ca o seriede ritualuri aproape primordiale.Obsesia vieuitoarelor marinecare sãvârºesc ceremonii desfâºiere rezoneazã cu dorinþaoamenilor de a îmbrãca trupuride peºti ºi cu sãvârºirea unorrânduieli oculte cu “ierburi ºiplante ce ard ne-ntrerupt sã nuse abatã prin preajmã zeultemut”.

Scrierea e definitã ca actnefiresc, colorat violet, cu des-fãºurare dreapta-stânga, întru-cât ea se prezintã “ca o scriereapocrifã a unui vrãjitor”. Prinpoemele lui Petre Tãnãsoaica seplimbã pictori, psihanaliºti,personaje consacrate în lite-ratura universalã, filosofi, dar ºiîngeri postmoderni plictisiþi carestau pe terasã la o bere.

Poetul propune o poezie aaºternuturilor, o poezie desprelumina coapselor feminine,despre femeia albã a luiYerutonga sau despre “grãdinilelui Adam” care se îmbinã înscene lirico-epice.

Alexandra Georgescu

În volumul Fãptura (Ed.Scriptorium, Baia Mare, 2010),Alexa Gavril Bâle construieºteºapte poeme care dispun pelângã varianta în limba românãde câte o variantã în englezã,respectiv în francezã, fiind însoitetotodatã de desene sugestivetrasate de Ion Marchiº. Versurileau o curgere magicã neîntreruptãde semne de punctuaþie sau doarpe alocuri pigmentate cu câte ovirgulã iar prin traducerile înenglezã/francezã, ele seînveºmânteazã cu sonoritãþiaparte.

Întregul volum se constituieîntr-o adresare directã cãtrecititor, întrucât poemele nu suntîncifrate, ci deschise cãtre lume,poetul decodându-le pentrucititor. Versul prin care debuteazã

Fãptura /The creature /L’être

volumul, invitã la scrutareamicroscopicã a întâmplãrilorcotidiene: “cãutaþi mai adânc înîntâmplãri”, care pot fi “minu-nate”, “barbare” sau “tãcute”.Poetul oferã definiþii ale fãpturiicare existã dincolo de percepþiileºi capacitãþile de cunoaºtere aleunei persoane, fãpturi fiind atâtcei pe care îi cunoaºtem cât ºicei pe care nu-vom cunoaºteniciodatã, precum ºi nume pecare le ºtim ºi nume pe care nule ºtim.

Alexa Gavril Bâle creioneazão poezie a umanitãþii, a co-lectivului, a strigãtului universalpolifonic: “e un roi mare defãpturi” iar tot acest furnicar defãpturi “din arbori/de pe câmp,din case, din avioane” formeazãMarea Fiinþã cosmicã. Existãtrimiterea la unificarea într-unsuflet universal în care coexistãtoate destinele umane cu tot cugândurile ºi speranþele lor.Ultimul poem pune în discuþiefaptul cã în faþa lui Dumnezeufãpturile se adunã laolaltã“asemenea ostaºilor” într-un corarmonizat de inimi, prezenþi “uniipentru ceilalþi”.

Alexandra Georgescu

Un volumantologic

Volumul Sãlaºe în iarnã deOctavian Doclin a apãrut la EdituraAnthropos din Timiºoara, în 2010,ºi este o antologie, cuprinzândversuri publicate de-a lungulîntregii cariere de poet acunoscutului scriitor reºiþean.Antologia confirmã faptul cãOctavian Doclin este un Narcismodern. Eul poetic se contemplãîn apa poemului, îndrãgostit depropriul lui chip, vãzut acolo,reflectat de poem. ªi poetuluimodern i se întâmplã ceea ce is-a întâmplat lui Narcis. Îndrãgostitpeste mãsurã de propriul eu, elcade în apa poemului ºi „seîneacã” în ea. Cãderea estecauzatã de tragica stare a poetului.Lacrimile lui de iubire tulburã apapoemului ºi, nemaivãzându-ºichipul, poetul devine poemul care

CÃ

RÞI

98

reflectã acest chip. Altfel spus,poetul devine prizonierul poemului,este (cum criticii au observat deja)„zidit” în poem. Poemul îi devineunivers.

Aranjarea poeziilor în ordineinvers cronologicã – de la cele mainoi (din Aquarius, 2009) pânã lacele mai vechi (din cartea dedebut, Neliniºtea purpurei, 1979)– este mai mult decât un noncon-formism. Este o cãutare cu valoareexistenþialã, o cãutare a unor cãidiferite ale evoluþiei, altele decâtrealul bine cunoscut ºi bine fixat.De exemplu, într-o poezie, poetulafirmã: „mama mea mai tânãrã camine” (p. 93). Versul trimite imediatla Pietà de Michelangelo, undefecioara Maria, mamã tânãrã, îlþine în braþe pe fiul ei mort Isus,bãtrân. Îmbãtrânirea poate fi apoetului, în faþa operei sale.„Drumul retroactiv” apare de maimulte ori: “aºa cum poemei dedina-intea cuvântului/ ajungi sã-iauzi mai întâi foºnetul/ în somnultârziu” (p. 49); “el care ºtia sã-ºiciteascã poemul/ tot atât de bineca ºi cum/ l-ar fi scris de la sfârºitla început” (p. 75).

Poetul îºi simte apartenenþa lapoporul din cortul poemei. Dincontopirea principiului masculin,Poemul, cu principiul feminin,Poema, ia naºtere poporulPoetului, sub Cort (adãpostprotector, domeniu al creaþiei,ameninþat însã de efemeritate).Poetul este robit creaþiei, iar creaþiaeste, la rândul ei, suficientã sieºi,stãpânitoare de sine.Esenþializarea este mereu cãutatã.Este o constantã a poeziei luiOctavian Doclin. O disciplinareseverã a cuvintelor, un traseu deun laconism evident, lapidar,auster ne întâmpinã fãrã încetare.Poemul este scurt, este foartescurt, este minim. Uneori, sereduce la final de poem, unde,evident, tensiunea creºte. Poetulîºi defineºte poemul minim: „La fel/cum firul de nisip/ intrând în scoicã/n-o mai pãrãseºte/ nici dupã ivirea/perlei/ (tot astfel punctul/ prins încapcana desenului pânzei/poemului minim)” (p. 12). Din acestunivers naturist se naºte, ca un rodîn pârgã, Poemul. Apar ºi altesimboluri – Scribul, Stãpânul –care reliefeazã legãturile ra-

mificate dintre creaþie ºi creator(adesea, creator al creatorului).Poemul devine, printr-o spec-taculoasã metamorfozã, însãºicopilãria paradisiacã, în lumeasenzaþiilor: „ascuns în lanul decânepã/ din grãdina caseicopilãriei/ chema roiul de viespi ºiprivea cerul albastru/ culcat pespate în rãcoarea cânepii/ vedeamai bine lumea visatã/ princrãpãtura ochilor lui verzi/ mai cruzica verdele crud al cânepii/ cânepa– pârga puterii cuvintelor sale/ întinereþe” (p. 28 – 29). Ne aflãm,bãnuim, în elementul primordial alpoemului, la rãdãcina lui. Darnaºterea poemului, urmatã decoacere, duce, inevitabil, lamoarte, care este, de fapt, un nouînceput. Faptele sunt interioare ºigraviteazã în jurul morþii, prinsuccesiuni de „acþiuni” rapide.Distanþa de moarte variazã mereuºi evoluþiile sinelui sunt numite cudorinþa consemnãrii complete.Poemul nu mai este minim,minimal, scurt, în care esen-þializarea este, de fapt, con-centrarea în puþin cuvinte. Totuºi,deºi este mai lung, cu o desfãºurarecu meandre, labirinticã, poemul nusuferã de redundanþã, deverbozitate. ªi aici este cãutatã ºigãsitã esenþializarea, darconstrucþia este mai “mare” dincauza multitudinii ipostazelorsurprinse. Fluxul liric este brãzdatde cuvintele mergând în zig-zag-uri care nu se suprapun. Cuvintelesunt apropiate, grele de încãrcãturalor semanticã, nelãsând nici unspaþiu „de respiraþie” între ele.Trecerea poate fi în moarte, darimensa izolare poate fi ºirãmânerea în poem.

Lumea poetului este Poemul.El, poemul, este un lagãr al vieþiiºi al morþii, cuprins de Dumnezeire.Din acest loc atotcuprinzãtor suntalungate, cu sacrificii, „cuvinteleputrede, trãdãtoare, fãþarnice” (p.62). O datã înlãturate impuritãþile,drumul spre contopirea cuDivinitatea este deschis, iar elanuleului poetic este de neoprit: „Deunde pânã unde sã vin/ la tineneumblat ºi virgin/ deschide-te-ncercuri senin/ prin mine la tineAmin// ºi-acum încã mâna de sare/pe urma din paºii în vale/ închide-se-va-n tine mai vastã/ cândva

precum alga albastrã” (p. 64). ªiiubirea neprihãnitã, ritualizatã înparadisul naturist, ia forma poemei:„Îþi limpezeºti cugetul/ cu stropul devin strecurat prin faguri de miere/tainic puternic mai nedesluºit/ seiveºte cuvântul// Cu mirt ungi pãruliubitei/ mirosind a flori de pãdure/ºi pânã la liziera unei lumi dedincolo/ îþi petreci poema/ ca pe ofecioarã nelumitã” (p. 72).

Înaintarea spre versurile dinvolumele de început duce laieºirea din poem. Poetul sedetaºeazã de actul creaþiei sale,privindu-l de la distanþã ºiînregistrându-i evoluþia: „Sã refuzicuvintele/ sã fii atât de zgârcit cuele/ încât sã pierzi/ naºtereapunctului/ sã duci pânã dincolo depânzele albe/ moartea./ Adicã înpartea cealaltã / a poemului”. (p.133). Detaºarea devine repedeaproape completã. Vocea poetuluise aude, distinctã, dinafarã, dinrealul bine ºtiut, legãtura cupoemul/textul înfãþiºându-senumai în cadrul unei comparaþii:„Port iubita de mânã cu necesaradisperare/ prin grãdina trãdãriiexagerate/ aºezatã la poalelemuntelui dispãrut// Îi urmãrescvisul/ îndelung provocat/ ca pe undiscurs despre indiferenþã/ citit maiapoi într-o scriere recentdescoperitã// Într-un mod de viaþãnaturist/ bat monedã de schimb dinprivirile ei/ sãrutul – cum o micãplantã înþelept identificatã” (p. 140).

Poemele din volumele tot maidepãrtate în timp înregistreazã, cureveniri ºi cu întârzieri, refugiereapoetului în real, depãrtarea depoem/text. Din ce în ce maiaccentuatã, separarea devinedefinitivã.

În excelentul volum antologic allui Octavian Doclin este relevatã,cu pregnanþã, trecerea eului poeticdin casa lui idealã – poemul – încasa lui materialã – realul.

Constantin Buiciuc

ElegieOdatã cu volumul de versuri

Elegia. Civis transilvanie (EdituraLimes 2010), Viorel Tãutan îºirescrie elegiac biografia ºi o

99

remodeleazã exponenþial potrivitviziunii artistice optzeciste ºi înacord cu impactul pe care spaþiulcultural transilvan, impregnat devalorile etice ºi spiritualeautohtone, l-a avut asupra sen-sibilitãþii ºi a conºtiinþei sale. Înlumina memoriei afective, biografialiricã a poetului se recompunetreptat ºi se reve-leazã, vers dupãvers, densã sau rarefiatã,intelectualizatã ori simplã, învãluitãîn miresmele trecutului ºi reliefândresorturile sale sufleteºti: „Tot astfelînsumi stau aplecat/ deasupra coliirãbdãtoare ºi-ncerc sã-mi luminez/prezumtivul cititor destãnuindu-i ceîncercat-am/ când m-am decis sã„denun” eu, mai sus, tristeile/ cumdominat-au existenþa-mi mascatã-abil de-aparenþe [..]. “ (Elegia).

Volumul este structurat în treipãri: primele douã având uncaracter preponderent liric, Elegia,apoi Herbar cu flori vii în timp ce atreia Poeme în prozã, estecaracterizatã prin existenþa unormultiple elemente narative. În timpce prima parte evocã anumiteevenimente sau trãiri ale poetuluice stau sub semnul tristeii, a douaparte accentueazã mai degrabãaspectele frumoase ale trecutuluisãu.

Structura poeticã a autoruluirelevã un ascet care trãieºtepoezia ca opusã euforiei. Acestase autoproclamã „personaj fictiv alpropriilor iluzii” guvernat de„alternanþa sentimentelor anti-nomice” („cât de nemulþumit eºtide tine/ ºi cât de lene îi e sã teschimbi”) ilustrând, în acelaºi timp,problematica condiþiei poetice: „s-o iei razna pe aleea gloriilor eterne/ din cimitirul central, neobosittrecându-i / hoitul printre spiritelecelorlalþi, / ºtii cã vei prindemometul tãu de glorie,/ antum saupost festum [..].” (Intermezzo pecircuit închis). Eul liric nu-ºimascheazã durerea de a trãisisific: „Înrobit al provinciei pãzeºtifloarea de mac de-o viaã [..] ”, trãirece nu-l împiedicã sã aspire latrans-cendent. Dimpotrivã, prin in-flexiunile psalmice ce conferã oanumitã religiozitate poeziei,autorul evidenþiazã importanþaaccederii la divinitate: „începiurcuºul / trepte rãsar sub fiecarepas/ arar te sprijini pe câte un braþ

/ de ceaþã [..] ” (Urcuº)Poezia ºi izvorul ei de inspi-raþie

sunt surse de interogaþiimetafizice. Poetul ironizeazãsocietatea de consum carac-terizatã de lipsa-de-adâncime,noþiune legatã de nihilismulnitzcheean, prin contrast cusentimentul de intimitate ºi decãldurã umanã pe care îl conferãcredinþa într-o religie. Ecuaþia„creºtinism-tehnologie” reiese dinversurile: „pupilele se dilatã înfreneticã ondulare prin coclauri deInternet cauþi...cauþi...pânãcând...(?)” (Cãutare pe internet).Poetul evidenþiazã astfel im-portanþa cunoaºterii prin în-toarcerea cãtre sine, cãtreadâncurile fiinþei.

În anumite poezii, autorulteoretizeazã condiþia creatoare,meditând interogativ asupra ei:Cine sunt eu? se întreabã acestaîn Portret. El este mesagerul„Marelui Creator”, „vânatul preios”,cum se autocircumscrie/ autode-fineºte el în poemul Avatari,adolescentul îndrãgostit cecompune poezii „drãguþelor”,înþeleptul vârstnic conºtient ºimarcat tragic de fugit irreparabiletempus.

Alter-ego-ul sãu liric cone-xeazã constant spiritualul cusenzorialul, creând spectacolesinestezice în spaþiul poematic. Înpoezia Portret, poetul semetamorfozeazã într-o entitateempiricã, o fiinþã hibridã, ten-tacularã aflatã într-o cãutarefreneticã a propriei identitãþi. Elasimileazã diferite avataruricare îi conferã o identitate,finalmente, omogenã, dar fluidã,permanent perfectibilã ºi re-definibilã. El este concomintenttotul ºi nimic, unul ºi multiplul,centrul ºi periferia, Phoenixulcare “arde” ºi se re-creeazã pesine într-un conglomerat fun-damental antinomic. Laitmotivtextual, versul readuce în prim-plan atât problematica acutã acondiþiei duale a fiinþei poetice,cât ºi pe aceea a scepticismuluicreatorului, a neputinþei umanede a pãtrunde îndeajuns “tai-nele” fãrã a distruge/nimici„orizontul misterului”.

Ribana Moº

TutungeriaPrin volumul Tutungeria – The

Tabacconist’s (bilingv, român-englez, Limes, Cluj-Napoca, 2010)Flavius Lucãcel rescrie, în cheieliterarã, realitatea româneascãdecembristã ºi postdecembristã.Cartea conþine douã tragi-comedii:Tutungeria - The Tabacconist’s,povestea declanºãrii revoluþiei ºia implicãrii naive a tinerilor înîncercarea de a schimba istoria(,,Aici e linia de start. Toþi cu pasegal pornim, ºansele-s egale!Reconstrucþia va fi scurtã ºifructoasã. S-a terminat cusacrificiul.”). A doua tragi-comedie,Chiuveta (Dramã în douã acte ºitrei Vise) – The Sink (Drama in twoActs and Three Dreams), estepovestea dramaticã a unei familiiîn care ginerele, Gicu, ocupã rolulfemeii în casã, socrul este fostmembru de partid, iar fiul este un,,prosper” om politic.

Referindu-se la Tutungeria,Mircea Ghiþulescu noteazã înprefaþa intitulatã De la biografie lapoliticã cu popasuri în metafizicã:„[...]o secvenþã cu accentuatcaracter personal despre revoluþia«furatã». Nimic nu este inventat,dar totul este ascuns, ceea cedovedeºte o foarte specialãcapacitate de transfigurare, detransformare a realitãþii anoste înirealitate artisticã.” În ilustrareaacestei idei, autorul se foloseºtede personaje obiºnuite, chiarbanale (tutungereasa, orfanul,soldatul dezertor sau tânãrul încãutarea identitãþii), personajenaive care pot fi uºor manipulateºi înºelate de cei care oscileazã înfuncþie de schimbarea situaþieipolitice. Tuturor acestor personajeli se alãturã Dora, prezicãtoarea,o voce care, în versuri, anticipãdesfãºurarea evenimentelor, dar ºiepisoadele tragice care-i vor aveaprotagoniºti pe cei trei tineri,victime ale unei situaþii politice deneînfrânt.

Dacã prima piesã ilustreazãperioada revoluþiei, cea de-a doua,Chiuveta, ne aduce în faþã lumeade dupã sacrificiu. Piesa se

CÃ

RÞI

100

desfãºoarã pe douã planuri: unul,povestea familiei Ticu, iar cel de-al doilea, ascensiunea politicã a luiAdiºor cu ajutorul Vanei ºi alfavorurilor sale sexuale, episod cetrimite în mod evident la comedialui I.L.Caragiale, O scrisoarepierdutã (dupã cum ºi MirceaGhiþulescu remarca în prefaþavolumului). Aceastã tragi-comediese remarcã prin tratarea problemeiculpabilitãþii; o vinã colectivã înceea ce priveºte comunismul ºipostcomunismul ce-i caracte-rizeazã pe toþi membrii familiei,însã neasumatã decât de unelepersonaje, mai puþin vinovate.Astfel, Floarea este sinucigaºacare îi tulburã visele lui Gicu, celcare încearcã, parcã, mereu sã sespele în chiuvetã (care are rolul dea absorbi toate ,,mizeriile” familiei)de vina comunismului pe care atãinuit-o. ªi aici adevãraþii vino-vaþi, Ticu ºi Tica, vor cunoaºtepedeapsã pregãtitã de autor,absorbirea lor de cãtre chiuvetacare le-a ascuns toate secretele.Piesa se terminã totuºi într-o cheieoptimistã, cu încrederea acordatãgeneraþiei tinere, cei doi copii aifamiliei, Uma ºi Elvis, care auposibilitatea de-a începe re-construcþia identitarã.

Scris într-un ritm alert ºicaracterizat prin comprimarealumii prezentate, volumul luiFlavius Lucãcel este bine scris, pegustul cititorilor.

Antonela Suciu

Sã citiþi bine!Volumul Sã citiþi bine! Eseuri

lirice, epice ºi dramatice (CasaEditorialã Demiurg, Iaºi, 2010) alMagdei Ursache reprezintãreunirea in volum a articolelorscrise de autoare în diverse revistedin þarã cu referire la viaþa culturalãºi la neajunsurile sale. Autoarearemarcã lipsurile cu care seconfruntã societatea actualã înceea ce priveºte promovareaneechilibratã a valorilor româ-neºti în raport cu „vedetele”autohtone. De asemenea, aceasta„incrimineazã carenþele de infor-

maþie ale unor tineri” (GheorgheGrigurcu în prefaþa intitulatã Un tontranºant), ºi nu numai, autoareaasumându-ºi ipostaza de critic cecondamnã necunoaºtereageneralã a românilor.

Volumul este compus din optcapitole: Lovitura de imagine,Memoranda, Povestiri cu Pro-letfantome, Câmpul magnetic alputerii, Nu-i pace sub mãsliniiliteraturii, Republica socialistã adosarelor, „Ah, Absurdul areramuri!”, Replay-uri, cãrora li seadaugã prefaþa Un ton tranºant,semnatã de Gheorghe Grigurcu,ºi Bãtãlia pentru memorie e temamajorã..., un interviu acordat deautoare Valeriei Manta-Tãicuþu.

De remarcat la întregul volumeste faptul cã, pe lângã con-damnarea neºtiinþei în domeniulliteraturii ºi culturii, este reproºatãºi necunoaºterea limbii românecorecte. Oameni de televiziune,politicieni, oameni de afaceri sauoameni de rând care promoveazã,,genocidul lingvistic” ºi integrareamasivã a anglicismelor inutile înlimba românã sunt incriminaþi de

Magda Ursache. Acestora li sealãturã ºi cei care facantipublicitate României ºiromânilor, numindu-i ,,neam detraistã”, „laºi” sau „leneºi”, ºi caresunt criticaþi aspru în primul capitolal cãrþii, Lovitura de imagine.

Desigur cã majoritateaarticolelor din volum sunt dedicateliteraturii, mai ales, problemei cucare se confruntã aceasta, dinpunctul de vedere al MagdeiUrsache: marginalizarea,,scriitorilor autentici”, (ca Noica,Blaga, Iorga, Eliade sau Cioran) ºipromovarea „scriitorilor de carton”.Concluzia ar fi: „cultura trebuieajutatã nu de Columbeanu, care-iplãteºte pe istorici sã-i scrie istoria,ci de stat.”

Având în vedere numãrul marede „scriitori” apãruþi peste noapte,dar ºi unele emisiuni de televi-ziune care îi promoveazã, suntemde acord cu atitudinea criticã aMagdei Ursache ºi sperãm într-orãsturnare a abordãrii adoptatede mass-media în vedereapromovãrii valorilor literare ºiculturale. Antonela Suciu

ªAPTE IMAGINI ALE PROPRIULUI CORP PE FUNDALUL UNICEIVIEÞI ªI A SINGUREI IUBIRI CE DUREAZA DIN EGIPTUL ANTIC

PÂNÃ ASTÃZI

101

Sentimentul matern ori patern premerge, deregulã, naºterea copilului ºi se amplificã dupã acesteveniment. Mã refeream la simþãmintele viitorului tatãnatural, dar ºi la cele ale bãrbatului devenit tatã prinînfierea succesorului. Nu încerc o diferenþiere subtilã,cu desluºiri psihopedagogice, sugerez doar cãdelimitarea este aproape insesizabilã, relevantãnumai prin fine nuanþe. Sentimentul patern, în al doileacaz, se tulburã când este prevestit de bucuriainsidioasã emanatã de simþul excesiv al proprietãþii.Mã gândesc la avuþie, fireºte.

Întâmplãrile pe care doresc sã le evoc îl auprotagonist pe Onofrei Hulpe, poreclit Purnicã, fiindcãºi-a consolidat din tinereþe averea moºtenitã de lapãrinþi ºi de la socri. Prin strãdanii temerare, cât ºiprin exhibiþii ºi trocuri izbutite, mult favorabile sieºi, adevenit proprietarul unei considerabile turme de oi ºide capre, al multor hectare de pãmânt arabil, cupãºune ºi împãdurit, ulterior a investit într-unrestaurant cu salon de dans. Datoritã acestor calitãþide priceput gospodar, a fost primar în douã legislaturiºi a devenit membru fondator al unei bãnci prospere.

Se simþea onorat de propriile succese, motiv carei-a întreþinut vanitatea. Totuºi a izbutit sã-ºi controlezetrufia când gândul cã nu are cui lãsa averea l-aîmpresurat definitiv, ca un fileu uriaº aruncat asuprasa de mâna invizibilã a Destinului trufaº. Lipsealegãtura dintre el ºi averea lui, dupã ce va fi petrecutîn ailaltã lume, dar mai înainte lipsea toiagul bãtrâneþii.

Bucuroasã, entuziasmatã, nevasta sa, Andra, ºi-a revenit brusc din apatia care îi adumbrea faþa,strãlucitoare altãdatã. A fost adusã de la pestepatruzeci de kilometri de la tãtâne-sãu, straºnic om,înstãrit gospodar. Femeia nu doar s-a bucurat, chiarºi-a încurajat bãrbatul decis sã modifice traiul familiei,convieþuirea lor. Glasul ei plãcut, de altistã, s-a auzitiarãºi prin casã, prin curte, înãlþând cântece vechi,duioase ºi vesele, pe care le fredona îndatã dupãcãsãtorie. κi reamintea versurile, iar cele ce seîncãpãþânau sã se ascundã în uitare, erau repedeînlocuite cu vorbe aºezate în vers de ea însãºi, înseºirimele se aºezau prompt pe locurile cuvenite.

Este de la sine înþeles cã vecinele, apoi satulîntreg, au observat cu uimire brusca schimbare aconduitei celei copleºite pânã atunci de severãipohondrie. N-a fost nevoie sã insiste prin demersurilelor, fiindcã Andra le-a oferit cu vioiciune presupusatainã:

- Trebuie sã aflaþi toate...Va sosi în casa noastrãcopil înfãºat...

Cum priviri curioase îi cercetau pântecul, iarfemeia simþea fierbinþeala acelor cãutãri hulpave înjurul trupului, ca pe un brâu dogorâtor, fãcu precizareacea mare:

- Sã înfiem... Onofrei a gândit întâi ºi eu m-ambucurat ºi l-am încurajat... Cum trebuie sã facãnevasta supusã.

Precizarea le-a dezamãgit pe cele mai multe,însã le-a stârnit altã curiozitate, deductibilã:

- De la cine? Oare cine-s pãrinþii? Cine estemama?

- E-te-te... Ia-cã-tã... S-a vârât Onofrei în vreunade la noi? Iacãtã!

Ochii femeilor strãluceau ºi lumina lor o înconjuraaidoma unor cercuri strãlucitoare, contopite într-unvoal transparent. Gurile uimite, buzele întredeschisedegajau murmure.

De acolo, dintre femei, s-a ridicat brusc glasarmonios ºi hotãrât:

-La mine se aflã plodul... Eu sunt aceea...N-a reuºit sã comunice pânã la capãt vestea,

fiindcã licãrul ochilor i-au înfãºurat trupul. Aneta eraprietena lor, a celor mai multe, iar acestea cunoºteaucã ea era grea la al cincelea copil, însã n-au presupusnici un moment cã l-ar fi conceput cu Onofrei. Bãrbatulei, Indrei, ºtie? Cunoaºte oare ce a pus femeia lacale? S-au întâlnit în aer câteva glasuri, cam aceleaºicuvinte:

- Cu cine l-ai fãcut? Cine e tãtâne-su?N-a bãnuit aceste întrebãri, fiindcã nu s-a gândit

vreo clipã cã prietenele din copilãrie ar presupune cãs-a hãndrãlit cu Onofrei, sã-i facã lui ºi femeii lui copil.A încercat sã vorbeascã, însã cuvintele s-au lipitdezordonate de cerul gurii, de buze. Privirea s-aîncrâncenat, faþa i s-a roºit ºi a fost acoperitã de rictusuriaº. A rãspuns în locul ei nevasta lui Onofrei:

- Nu aºa, dragelor. Nu aºa. În pântecul Anetei secoace copilul ei ºi al Indreiului. Dumnezeule... Oarece gândiþi voi? Copilul, fie fatã, fie bãiat, va trece încasa noastrã... Fi-va al nostru, al Onofreiului ºi al meu...al Andrei.

S-a nimerit fetiþã sãnãtoasã ºi au adoptat-oOnofrei ºi nevasta lui. La primãrie au înscris-oAndrada, tot aºa i-a spus preotul la botez. Indrei ºiAneta au primit recompensã ºi mulþumire cinci oi cumieluþi sugari, porumb boabe, grâu, orz, ovãz, roademãsurate cu mulþi saci. Gândul lui Onofrei zbura casãgeata peste cincisprezece ani, chiar mai departe.Nevestei i-a comunicat gândul devenit hotãrâre,îndatã dupã botezul fetiþei.

AJUSTAREAAJUSTAREAAJUSTAREAAJUSTAREAAJUSTAREADESTINULUIDESTINULUIDESTINULUIDESTINULUIDESTINULUI

MIRCEA IOAN CASIMCEA

102

- Fetiþa Andrada trebuie sã aibã frãþior. Ce spui?Nu s-ar plictisi împreunã...Ce zici de pofta mea?

Era de fapt dorinþã veche, ascunsã multã vremeîn suflet. N-a comunicat nimãnui astã poftã de tatãmândru, gând patern neîndoios. A comunicat astfelnevestei doar o parte din cugetarea tãinuitã, însã chiarnumai partea asta de veste a bucurat-o încã o datã.N-a reuºit sã aleagã cuvinte de mulþumire pentruprecautul soþ. Ochii n-au avut nevoie de cuvinte,privirea incandescentã ºi lacrimile luminoase aucomunicat lui Onofrei starea ei de beatitudine. Estemai mult decât euforie aceastã dispoziþie sufleteascãadusã Andrei de vorbele bãrbatului. Mult mai târziureuºi femeia sã ºopteascã, privindu-l cu desfãtare:

- Bunul Iisus Cristos ºi Sfânta Fecioarã Maria sãte aºeze în paza lor. Vestea m-a scos pentrutotdeauna din strânsoarea sorþii hapsâne. Mã rog luiDumnezeu în fiecare zi pentru sãnãtatea ta... Pentrusãnãtatea familiei noastre.

Feciorul împlinise anul când l-au adus acasã,botezat de mamã-sa, femeie nemãritatã, harnicã laplãmãdit copii. Creºtea ºase cu silinþa mâinilor ºi cusudoarea trupului, aºa cã fapta lui Onofrei i-a uºurattraiul. Niciunul dintre copii nu seamãnã cu vreunbãrbat din comunitatea lor, motiv ca lumea sã creadãcã taþii îºi trãiesc viaþa prin alte sate. Cel mic, George,a devenit brusc þinta curiozitãþii consãtenilor, maiprecis din ziua când Onofrei ºi Andra au anunþatînfierea copilului. Fireºte cã paternitatea i-a fostatribuitã lui Onofrei care, de fapt, nu a cãlcat vreodatãîn curtea Sabinei, însã ei s-ar fi putut întâlni altundeva.Dupã ce s-a lepãdat de George, oferindu-l lui Onofreiºi Andrei, Sabina s-a lepãdat ºi de sãrãcie, chiar dacãîndestularea nu a fost pe vrerea ei ºi pentru anii poftiþide ea.

Au adus în casã douã speranþe pentruperpetuarea averii, pentru bãtrâneþe. George ºiAndrada creºteau sãnãtoºi, îngrijiþi cu afecþiune depãrinþii adoptivi. Începutul cãlãtoriei lor prin viaþã afost ornat cu bucurii, visuri, împliniri ºcolare, cudeprinderi gospodãreºti ºi casnice.

Pãrinþii nu le-au destãinuit cã sunt înfiaþi, nicicomunitatea, înºiºi pãrinþii naturali au pãstrat secretul.Tinerii cunoºteau cã sunt fraþi din aceeaºi mamã ºiacelaºi tatã, aºa cã se comportau ca atare unul cucelãlalt. Pânã într-o zi, când tatãl Onofrei i-a chematla tainicã vorbire, de faþã cu mama Andra. Cei trei nubãnuiau pricina întâlnirii, de aceea se precipitau dincauza curiozitãþii, îndeosebi femeia încerca sãpresupunã motivul acelei chemãri.

Onofrei a zãbovit în odaia alãturatã, sã amplificeastfel starea sufleteascã a celor aflaþi în camerarezervatã musafirilor. Inimile bãteau grabnic în treipiepturi când, în fine, uriaºul bãrbat a deschis bruscuºa, a intrat semeþ ºi bine dispus. Faþa lui emanaluminoasã satisfacþie. A mângâiat fruntea tinerilor,pãrul soþiei, apoi s-a aºezat pe scaunul rezervat sieºi.Considerã cã a sosit, iatã, vremea sã dezvãluiecopiilor adevãrul despre pãrinþii lor ºi încã ceva. Pãrinþiibuni ai fetei, aºadar, se numesc Indrei ºi AnetaBratosin, cei din strada Umbroasã. Îi cunoaºte, fiindcãaceia o preþuiesc, iar mama adevãratã îi spune

adeseori cã este fatã frumoasã ºi norocoasã. FaþaAndradei ºi-a schimbat culoarea în câteva rânduri,alb-pal, gãlbui, roz... A dus degetul arãtãtor la gurã,sã stãvileascã vorbele care s-au hotãrât sã comuniceuimire, bucurie, mâhnire. Dar George al cui este?Aaa! Fratele tãu George, se adreseazã acum fetei, afost adus din altã parte. Mamã îi este SabinaPendelete, femeie singurã, cu griji multe.

Mama confirmã cu capul de douã-trei ori, tatãlse ridicã în picioare, pãºeºte scurt în câteva direcþii,cautã loc bun sã-i poatã privi în faþã pe toþi trei, îºidepãrteazã picioarele lungi, duce mâinile la spate ºitace în continuare. Numai nevasta lui tresare, ascultãbãtãile tot mai amplificate ale propriei inimi,încredinþatã cã de data asta va afla împreunã cu copiiicealaltã parte a tainei purtate optsprezece ani.Momente multe de liniºte aparentã s-au succedatanevoios, pânã când acestea au fost curmate de unglas uºor panicat, umplut cu tandreþe, gentileþe, darºi cu poruncã:

- Iubiþii mei copii ºi ai mamei Andra, am a vãspune despre cãsãtorie cã ea este prietenie prelungitãcu acte la primãrie ºi cu credinþã la sfânta bisericã.Tatãl meu, mocan sosit din mãrginimea Sibiului, mãîncredinþa cã unirea pe viaþã este meºteºug ºi ºtiinþãdeodatã. Prietenie vârâtã în familie tânãrã...Cât deminunat! Faptã plãcutã oamenilor, precum ºi luiDumnezeu.

Tãcu îndelung sã cerceteze pe îndelete feþeletinerilor, dar ºi faþa nevestei. George îl priveaconcentrat, buza superioarã s-a scurs sub cealaltãbuzã, ºi asculta acum zvâcnirea propriilor timpane,vibrarea tâmplelor. Andrada coborî privirea cãtredegetele adunate în poala rochiei de galã, clipeaperiodic, astfel cã genele lungi ºi negre unduiau înritmul în care se agitau pleoapele peste ochii verzi.Câteva ºuviþe din pãrul ºaten s-au prelins pe fruntealargã, uºor bombatã, ºi zâmbet delicat a zãbovit pebuzele plãcut arcuite, înviorate de discretã vibraþie...Numai sufletul ei a trimis mesager în sufletul luiAlexandru: Curând ne vom aduna laolaltã. Andraaºteaptã cu încordare acoperitã cu vãl de liniºte.

Onofrei a sfârºit brusc rãgazul oferit celor trei,pentru a înþelege cum se cuvine sensul ºi folosulveºtii ce urmeazã sã o comunice. Începu sãvorbeascã rar, apãsat, cuvintele apãreau aromate desub pliurile zâmbetului prelungit.

- Averea poate sã fie vas din porþelan. Poatetalger din aur... Dacã spargi în douã porþelanul..., sauîn trei... Dacã tai în tot atâtea bucãþi cazanul din aur...Ce rãmâne? Mai are acela valoarea dintâi? Mai areacela sau celãlalt frumuseþea lucrului întreg? Nuuu...Nicidecum.

- E la mintea cocoºului, îl susþine Andra, fãrã sãbãnuiascã încotro vor duce vorbele ºirete ale luiOnofrei.

Bãrbatul sfârºi spre stupefacþia tinerilor ºinãucirea femeii:

- Dacã voi, copii buni, frumoºi, bogaþi ºi ascultãtorinu sunteþi fraþi buni... Atunci...

- Atunci! Se dezmetici mama.Andrada tresãri, ca ºi cum ar fi alunecat într-un

103

coºmar. Vorbi apãsat, aproape strigând:- Atunci ...Nu! Nu aºa!George nu reuºea sã iasã din buimãcealã.- Ce înseamnã atunci? Despre ce poate fi vorba?Tatãl râdea molcom ºi scoase pe îndelete gândul

aºezat multã vreme în tainã:- Atunci înseamnã sã duceþi prietenia ºi dragostea

de fraþi în cãsnicie. Nu fiecare în familia lui... Amândoiîn unicã familie... Sã înnoiþi dragostea de fraþi îndragoste de soþ ºi soþie... Ei?

George se ridicã de pe scaun, îºi dezbrãcã haina,o aºezã pe antebraþul stâng, iar cu pumnul drept lovimasa, ca protest convingãtor. Îndatã au izbucnitcuvinte neînduplecate:

- Atunci mã înfricoºez de mârºãvia pusã dedumneavoastrã la cale.

Fata se ridicã de pe scaun când izbucni în hohotede plâns ºi se nãpusti în camera ei cu obrajiiînvãpãiaþi, umeziþi cu lacrimi. Fratele ezitã între gestulde-a o urma, s-o liniºteascã, ºi disponibilitatea de a-ºi continua peroraþia. În momentele de nehotãrâremama Andra s-a apropiat grabnic de el ºi aºezãpalma uºoarã pe umãrul mâinii care încã pendula înaer. Vorbi cu tandreþe.

- Liniºtiþi-vã. Liniºteºte-te, George. Mãcar tu...Tatãl vostru v-a oferit o soluþie... Doar o pãrere...

Lovit în amorul propriu de comportarea fetei, darºi a bãiatului, cât ºi de neinspiratele cuvinte rostite defemeie, fãcu un pas cãtre mamã ºi bãiat, strigând cudisperare:

- Eu nu sugerez! N-am ascuns taina în mine anide zile sã-mi dau acum cu pãrerea! Eu impun. Esteobligaþia mea sã apãr averea noastrã. Sã rãmânãneciopârþitã, fiindcã împreunã am muncit din greu.Dupã toate astea eu sugerez? Îmi spun doar pãrerea?Ei doi se vor cãsãtori. Vor rãmâne în casa asta mare,cu noi... Pânã la sfârºit...

Uluitã de intenþia tatãlui Onofrei în ceea ce îipriveºte pe ei, fraþii, Andrada s-a aruncat pe patul dincamerã, rãvãºitã de vestea comunicatã de Onofreicu fermitate. Hohotele de plâns s-au potolit anevoie,lacrimile nu mai umezeau batista, totuºi suspineledomoale se intersectau cu murmure. Aºa a gãsit-oAndra când a deschis precautã uºa ºi a intrat penesimþite. A rãmas locului mai multe secunde ºi adesluºit cã murmurul fetei nu era altceva decât oînºiruire de cuvinte adresate iubitului ei, Alexandru.Dintre silabele ºi literele slobozite de buzeleîncrâncenate se coagulau îndeosebi acelea careevocau acest prenume diminutivat: San-du... Sen-di... An-du...

Mama s-a apropiat uºurel de pat, s-a înclinat sã-i mângâie spatele ºi sã ºopteascã la urechea stângãa fetei:

- Potoleºte-te, Andrada. Liniºteºte-te. Gândul ºilucrarea tatãlui tãu..., al vostru, se aºtern spre bineletãu ºi al lui George. Cum gândeºte bãrbatul meu estecel mai bine, fiindcã el oferã dezlegare minunatã...Veþifi dupã nuntã cei mai pricopsiþi din pãrþile noastre.

Nesuportând îndemnurile disimulate, Andradaschimbã poziþia corpului, însã faþa se aflã încã fixatãde perna fierbinte ºi umedã. A încercat sã fie

categoricã, dar glasul a fost moale ºi cuvintele aurãsunat anemic:

- Sã mã laºi în pace. Mincinoºilor...Mama ºi-a îndreptat spatele ºi a rãmas tãcutã lângã

pat, cu mâinile atârnate, cu pumnii strânºi. Is-tovitã,ascultã cam aceleaºi cuvinte spuse cu obidã:

- Min-ci-noºi...Dã-mi pace...În dupã-amiaza duminicii care a urmat, Andrada

a deschis nehotãtâtã uºa salonului de dans ºi a intratfãrã ezitare. Pãºea negrabnic cãtre un grup deprietene. S-a întâmplat sã fie pauzã, de aceea camtoate privirile au înconjurat-o aproape instantaneu,iscoditoare, îngãduitoare. Paºii ei se aºezau ritmicpe timpanele celor dinãuntru ca un pãrelnic marºtriumfal, trupul de lianã verde se unduia mândru princercurile de luminã izvorâte din pupilele dilatate,acoperite ºi descoperite de clipiri domoale. Numaiobrajii înfioraþi, bujori de serã, dezvãluiau fidel stareasufleteascã a fetei.

Intenþionat sau întâmplãtor, primaºul grupului deinstrumentiºti a strigat sã fie auzit de toatã lumea:damentangou! Andrada s-a decis înainte ca feteledin salon sã se dezmeticeascã. S-a smuls brusc dinîncremenirea oferitã ei de prietenele care n-au reuºitsã-i adreseze mãcar o întrebare despre vesteaslobozitã în sat. ªi-a îndreptat paºii cãtre Alexandruºi George, aflaþi într-o discuþie prelungitã ºicontradictorie, confirmatã de pantomimã expresivã.Ajunsã în faþa lor, le-a trimis drept salut zâmbet larg,ademenitor, ºi dupã o scurtã ezitare, mai curând opauzã incertã, a întins antebraþele spre George,adresându-i fãrã ºovãire invitaþia:

- Sã dansãm...Ar fi vrut sã-i spunã frate, dragã, însã a renunþat.

Când i-a cuprins mijlocul cu mâna stângã ºi-a lipitfruntea de bãrbia lui ºi s-au înãlþat astfel în dans.Oare pe unde plutea tãcerea lor? Se întâlneaugândurile lor, ori alunecau în spaþii paralele? Ochiiminþii constatã, inima nu mai cere, redevine cardium,magicã pompã. Oamenii presupun:

- Fata asta pleacã iute la mãnãstire sã îmbracestraie de mãicuþã.

- Da de unde! Încearcã sã-l facã gelos pe Andu.- Nu cred în ruptul gâtului. Mai curând merge la

mama ei naturalã, sã primeascã sfat cum se ticluiescplozii din flori. Ha-ha!

- Nu cârti. Nu stropi cu fiere zilele ºi anii carestau sã vinã. Ea rãmâne în casa lui Onofrei, pregãtitãde mãritat cu fostul ei frate. Cu George... Crezi?

- Cunosc cã în avere nu se loveºte cu piciorul.Mai cunosc cã Andrada are structurã viguroasã, aºacã zãresc viitor bun pentru ea.

- George se rãzgândeºte... Andu se mai poategândi...

ª

104

Ca în atâtea domenii ale culturii,ºi în folcloristica româneascã,ªcolile Blajului au meritulpionieratului. Întemeiate în anul1754, de cãtre Episcopul PetruPavel Aron, ele trãiesc primulmoment de elevaþie intelectualãîn perioada pe care istoriile literareo numesc a ªcolii Ardelene.

Reprezentanþii ªcolii Ardelene(Samuil Micu, Gheorghe ªincai,Petru Maior, Ion Budai-Deleanu)n-au fost folcloriºti, dar au preþuitlimba popularã ºi creaþiilefolclorice. Samuil Micu înDicþionarul latino-valachicumexplicã o serie de cuvinte, expresiiºi locuþiuni populare, Gheorgheªincai, prelucreazã dupã un modelgerman o Învãþãturã fireascã spresurparea superstiþiilor norodului,prezentând o serie de credinþe ºieresuri populare, iar Ion Budai-Deleanu, în Þiganiada înfãþiºeazãºi reproduce fragmentar oraþii denuntã (dupã Dimitrie Cantemir, cuDescrierea Moldovei, Þiganiadaeste a doua operã literarã în carese citeazã aceastã speciefolcloricã de nuntã; în aceeaºioperã avem câteva consideraþiidespre versificaþia popularã,despre credinþele populare etc.)

Folcloristica blãjeanã îºi areînceputurile în epoca paºop-tismului transilvan, numit foartesugestiv în studii mai noi de istorieliterarã, „cea de a doua generaþiea ªcolii Ardelene”. Reprezentantulcel mai de seamã al acesteigeneraþii este Timotei Cipariu(1805-1887), personalitate enci-clopedicã a culturii române. Întrepreocupãrile sale multiple ºivariate nu lipseºte interesul pentrufolclor, în ipostaze felurite: de laconsemnarea unor producþii fol-clorice (poezii, strigãturi, proverbe,snoave, ghicitori etc.) pânã laaprecieri entuziaste despre poe-zia popularã – asemãnãtoare cucele ale lui Vasile Alecsandri dinarticolul Poezia poporalã, sau lascrierea unor poezii ce prezintãobiceiuri ºi credinþe populare(poezia Sângiorgiu), sau poezii înmetru popular (Codrul), dar maiales îndemnul adresat elevilor sãide a culege poezii populare. Poatecã, în activitatea folcloristicã a luiTimotei Cipariu acesta este cel maiînsemnat merit. La ªcolile Blajului,

veneau la începutul secolului XIX,ºcolari din toate pãrþileTransilvaniei, pe jos, sub formaunor caravane.

Unul dintre aceºti ºcolari,discipol al lui Timotei Cipariu estesomeºeanul Samuil Pop (1812-1844), considerat „ cel dintâi fol-clorist, în sensul adevãrat, dintredascãlii Blajului” (Al. Lupeanu-Melin). Despre el avem puþinedate, a trãit puþin, doar 32 de ani.Fecior de preot din comunaMorlaca, judeþul Cluj, a fãcut stu-diile liceale la Cluj ºi SeminarulTeologic din Blaj. În anul 1836, laabsolvirea Seminarului, a func-þionat un an (1836-1837) ca pro-fesor la liceu. Satul pe care „l-apãstorit ca preot” a fost Gilãu, delângã Cluj, unde a rãmas din 1837,pânã la pretimpuria sa moarte, în1844. Toate scrierile sale au rãmasîn manuscris. Pe lângã celeenumerate de Al. Lupeanu, îndicþionarul Dascãlii Blajului,Nicolae Comºa mai menþioneazãO onorare lui Lemeny la zece anide pãstorire, iar ªtefan Manciulea,care a fost o vreme directorulBibliotecii Centrale Arhidiecezanedin Blaj, un voluminos manuscrisStrigãturi la joc (1830-1840), ceadintâi colecþie de folclor realizatãde dascãlii Blajului. Cam înaceeaºi perioadã în care studia la

ªcolile Blajului, Samuil Pop dinMorlaca se afla printre ºcolari ºisecãºeanul Nicolae Pauleti, cucare folcloristul someºean prezintãinteresante similitudini: o viaþãpãmânteanã nemilos de scurtã ;ambii trec la cele veºnice la vârstade 32 de ani, ambii aveau veleitãþiliterare ºi cultivau oda omagialãînchinând aceluiaºi episcopblãjean, Ioan Lemeny, o „onorare”– oda lui Nicolae Pauleti s-a tipãrit,a lui Samuil Pop a rãmas înmanuscris; au realizat culegeri defolclor, cu titlu asemãnãtor, care aurãmas în manuscris; Pauleti:Cântãri ºi strigãturi româneºti decari cântã fetele ºi feciorii jucând,scrise de Nicolae Pauleti în Roºiaîn anul 1838; Samuil Pop,Strigãturi la joc. Colecþia lui NicolaePauleti a fost publicatã postum, întrei ediþii de cãtre Al. Lupeanu-Melin (1927), Ioan Muºlea (1962)ºi Ioan Chindriº (1980), a lui SamuilPop a rãmas pânã azi în ma-nuscris; ambii au fost preoþi deþarã: Nicolae Pauleti la FãgetulTârnavelor ºi Samuil Pop la Gilãulângã Cluj.

Un alt moment important înistoria folcloristicii blãjene îlreprezintã activitatea lui IonMicu Moldovan (1833-1915),colaboratorul ºi continuatorul acti-vitãþii lui Cipariu. Ca ºi magistrulsãu preþuit, îºi îndemna elevii, depe tot cuprinsul Transilvaniei, sãculeagã folclor. Rod al acestuiîndemn sunt douã masive colecþiifolclorice, una de poezii ºi alta debasme. Cea de poezii a fostîncredinþatã spre publicareprietenului sãu, marele filoromân,universitarul ceh de la Praga, JanUrban Jarnik, care împreunã cuAndrei Bârseanu, a publicat-o subtitlul Doine ºi strigãturi din Ardeal,iar colecþia de poveºti a rãmasmultã vreme în manuscris ºi s-apublicat prin anii ’80 ai secoluluitrecut de cãtre folcloriºtii Maria ºiIoan Cuceu sub titlul Basmeromâneºti din Transilvania. Dinªcoala folcloristicã a lui Ion MicuMoldovan, alãturi de Alexe Viciu,Alexandru Lupeanu, face parte ºisomeºeanul Traian Gherman(1879-1961).

Traian Gherman s-a nãscut încomuna Corpadea, judeþul Cluj.Dupã studiile elementare în satul

Folcloriºtisomeºenila ªcolileBlajului

Ion Buzaºi

105

natal urmeazã liceul ºi Teologia laBlaj, iar studii universitare realistela Budapesta. În toamna anului1907 a fost numit profesor dematematicã ºi fizicã la Liceul „Sf.Vasile cel Mare” din Blaj; în lunaseptembrie a anului 1919 e numitdirector al liceului de fete din Blaj.În decembrie 1927 pleacã la Cluj,ca inspector ºcolar regional ºigeneral pentru ºcolile secundare.Între 1936-1940 a funcþionat caprofesor de fizicã ºi chimie la Liceul„Gh. Bariþiu” din Cluj, unde dupãMarea Unire din 1918 a fostaproape douã decenii un alt dascãlvenit de la Blaj, scriitorul Al. Ciura.A decedat la Cluj, în anul 1961.

În folcloristicã marea realizarea lui Traian Gherman este editarearevistei „Comoara satelor”(1923-1927), timp de patru ani, când eraprofesor la ªcolile Blajului.

Este prima revistã cu caracterstrict folcloric din Transilvania!„ªezãtoarea” lui Iosif Vulcan,subintitulatã „Foaia poporuluiromân” (1875-1882), nu estepropriu-zis o revistã de folclor, ciuna care publicã literaturã pentrupopor, ºi alãturi de acestea ºiculegeri de poezie popularã. Chiarîn þarã, în perioada interbelicã,revistele de folclor sunt rare.Notabile sunt „ªezãtoarea” luiArtur Gorovei, din Fãlticeni, ce-ºicontinuã apariþia de la sfârºitulsecolului XIX, „Ion Creangã”(1908-1921) întemeiatã la Bârladde G.T.Kirileanu ºi Tudor Pamfile,ºi „Izvoraºul” – Bistriþa, Mehedinþi,editatã de preotul Gh. N.Dumitrescu.

Pe coperta fiecãrui numãrapare menþionat numele lui TraianGherman – Blaj, ca director-editor,iar pe contrapagina copertei,„întemeietorii revistei”, sintagmãprin care trebuie sã înþelegemcolectivul de redacþie: TraianGherman, Alexandru Lupeanu,Iuliu Maior, Ioan Moldovan,Laurean Moldovan, Ioan Pop-Câmpeanu, Ioan Pop-Zãicani,ªtefan Pop.

În nr.1 se publicã Articolul –program în care se subliniazã cãscopul revistei este „adunareafolclorului românesc ca materialutilizat pe seama celor ce vor scrieistoria neamului ºi de a mântuide la pieire aceastã comoarã

naþionalã”. ªi articolul-programcontinuã în acelaºi ton însufleþit,împrumutat parcã din articoleledespre folclor ale paºoptiºtilornoºtri: „Pentru cunoaºterea unuipopor, izvorul cel mai preþios, datelecele mai sigure ºi reale ni le dãfolclorul ºi etnografia. Acestea sunticoana nemeºteºugitã a sufletuluiunui neam. În ele se oglindesc toatedurerile ºi bucuriile de azi, frã-mântãrile trecutului ºi nãdejdileviitorului. Sunt docu-mente sigureºi nealterate, documente care nusunt scrise de mâna omeneascã,dictate de o pornire sau pricepereindividualã ºi adeseori momentanã;sunt documente în care grãieºtecolectivitatea, sufletul neamuluiîntreg, în temeiul unei selecþionãriprecizate de generaþii întregi. Dacãvrem sã ne cunoaºtem neamul, sãcãutãm aceste documente în însãºifiinþa noastrã ca neam, în grai ºilimbã, în felul de gândire ºi simþire,în viaþa familialã ºi în aspiraþiilepentru viitor.

Trãind omul sub vremi, ºi nuvremile sub om, aceste vremi ºi-au lãsat pecetea în sufletul nostruca neam, dar în acelaºi timpaceastã pecete suprapusã însufletul nostru a întunecat adeseoriexpresia vremilor trecute, de nucumva n-a fãcut-o sã disparã cutotul… Câte datini, câte credinþe,azi dispãrute, câte cuvinte vechineaoºe azi înlocuite, câteîndeletniciri de odinioarã azi

necunoscute. Dintele vremii!”.În afarã de „întemeietorii

revistei” menþionaþi, la „Comoarasatelor” colaboreazã câþivafolcloriºti cunoscuþi : Alexiu Viciu,maramureºeanul P. Hossu-Longin, Emanoil Elefterescu,Simeon Rusu, Aurelian Borºianu,Gavril Bichigean º.a.

In decurdul timpului, s-aupublicat în paginile revistei mate-riale despre datini ºi obiceiuriagrare (de pildã prãcºorul < lat.pratum, din Bistra, Munþii Apu-seni), materiale de meteorologiepopularã, colinde, strigãturi (chiui-turi), legende, snoave (numite înunele numere ale revistei„bogdãºii þãrãneºti”), proverbe,descântece, cuvinte dialectale,recenzii la cãrþi de folcloristicã.Revista întâmpina greutãþi fi-nanciare, care determinã întâr-zierea apariþiei sau publicareaunor numere duble; pe contra-pagina foii de titlu, apãrea în tot-deauna aceastã solicitare: De laRedacþie: „Rugãm pe toþi aceia,care poartã interes faþã de folclor– în special preoþi, învãþãtori,profesori – sã ne deie tot concursullor sprijinind revista prin câºtigarede abonenþi… ”Aºa se face, cã în1927, dupã patru ani de apariþie,la aceste dificultãþi materiale,adãugându-se ºi plecareadirectorului-editor Traian Ghermanla Cluj, revista „Comoara satelor”îºi înceteazã apariþia.

gãseºte o scuzã - privilegiu de carenu se mai poate bucura ºi cel de-al doilea roman, care eºueazã îna fi emblema unei „adevãrateliteraturi”-. Existã o diferenþãdiscursivã evidentã între celedouã, însã din punct de vederecalitativ, un singur aspect (singurulcare de fapt salveazã întregulroman) este opþiunea autoarei, caîn romanul lui Crsiti Hristescu, sã

fi ltreze realitatea printr-onaivitate proprie copiilor, astfelconferind textului o anumitãfluiditate.

Cele douã romane nu reuºescsã se unifice într-un singur textcoerent, ceea ce face ca o primãimpresie în urma lecturii sã fieaceea cã autoarea nu a reuºit sãconstruiascã acel singur roman ºiîncearcã acum sã confecþionezeunul din jumãtãþile neterminate.

(urmare din pag.66)

sã-ºi gãseascã drumul spreieºirea din colivie. Cel mult, ajungîn zona ridicolului. Nuvelele ºipovestirile din volumul Omul încolivie pot constitui, fiecare înparte, scenarii pentru pelicule care

ambiþioneazã sã surprindãaspecte ale societãþii româneºtidin ultimele decenii: spectaculosulstã în banal ºi în faptul divers,comicul stã în tragic, iar zâmbetulpe jumãtate, în iscusinþa pro-zatorului de a zugrãvi oameni.

(urmare din pag. 89)

106

MadameBovary

on the screen,sau despremistereleadaptãriifilmice

Ioan Pop-Curºeu

Un volum publicat recent decercetãtoarea americanã, de laUniversitatea din Delaware, MaryDonaldson-Evans, MadameBovary at the Movies, Adaptation,Ideology, Context, Amsterdam /New York, Rodopi (Faux-Titre),2009, 218 p., mi se pare a necesitao discuþie detaliatã. Titlul o spunecu destul de multã limpezime –Donaldson-Evans este preocu-patã sã analizeze filmele realizatepornind de la capodopera luiFlaubert, Doamna Bovary (1857),în trei direcþii principale: aceea aadaptãrii propriu-zise ºi astrategiilor pe care cineaºtii le punîn practicã confruntaþi cu unuldintre cele mai pasionante romanedin literatura universalã, aceea aideologiei care subîntinde adap-tãrile în cauzã, ºi – în sfârºit – ceaa dublului context cultural în caretrebuie gânditã o adaptare. Într-adevãr, cineastul trebuie sã aibãmereu în vedere contextul culturalîn care a fost produsã ºi receptatãopera pe care o adapteazã, însãpe de altã parte se serveºte demijloace tehnice ºi propriu-zisartistice specifice epocii salepentru a conferi un sens noumateriei de la care a plecat.

Mary Donaldson-Evansutilizeazã un corpus (aproape)exhaustiv de variante aleromanului flaubertian, fie eleconcepute pentru marele ecran,sau pentru televiziune, subliniindîncã din Introducere paradoxul cãFlaubert se arãta mereu reticentîn ceea ce priveºte ilustrarea – cuajutorul gravurilor – a romanelorsale, refuzând sã lase ficþiunileromaneºti sã prindã corp în felulacesta. Filmele pe care lucreazãcercetãtoarea, provenind dinperioade istorice ºi þãri cu tradiþiicinematografice foarte diferite,sunt optsprezece la numãr ºi credcã o enumerare a lor nu este lipsitãde interes pentru cititorul român:

Unholy Love, regia Albert Ray(SUA, 1932);

Madame Bovary, regia JeanRenoir (Franþa, 1934);

Madame Bovary, regia GerhardLamprecht (Germania, 1937);

Madame Bovary, regia CarlosSchlieper (Argentina, 1947);

Madame Bovary, regiaVincente Minnelli (SUA, 1949);

Madame Bovary, regia RexTucker (Anglia, 1964);

Madame Bovary, regia Hans-Dieter Schwarze (Germania,1968);

Die Nackte Bovary (trad. fr. LesFolles Nuits de la Bovary), regiaHans Schott-Schöbinger [alias:John Scott] (Germania / Italia,1969);

Madame Bovary, regia PierreCardinal (Franþa, 1974);

Madame Bovary, regia RodneyBennett (Anglia, 1975);

Pany Bovary, to ja [trad.Madame Bovary, c’est moi], regiaJanusz Kaminski (Polonia, 1976);

Madame Bovary, regia DanieleD’Anza (Italia, 1981);

Spasi I sokhrani [trad. Sauve etGarde], regia Alexandre Sokourov(URSS, 1990);

Madame Bovary, regia ClaudeChabrol (Franþa, 1991);

Madam Bovari ot Sliven [trad.Madame Bovary de Sliven], regiaEmil Tsanev (Bulgaria, 1991);

Maya Memsaab, regia KetanMehta (India, 1992);

Vale Abraão [trad. ValAbraham], regia Manoel deOliveira (Portugalia, 1993);

Madame Bovary, regia TimFywell (Anglia, 2000).

Dacã cele trei direcþii principalede analizã enunþate de Donaldson-Evans încã din titlul cãrþii mi se parpertinente, cred totuºi cãprivilegierea termenului median,anume „ideologia” care a stat labaza fiecãrei adaptãri în parte,dãuneazã cãrþii ºi o împiedicã pecercetãtoare sã profite pe deplinde unele intuiþii extraordinare. Unadintre aceste intuiþii îi spune cãexistã o ironie fundamentalã aadaptãrilor filmice ale DoamneiBovary, caracterizate printr-osubiectivitate care le distingeradical de textul fondator, a cãruiobiectivitate chirurgicalã (ca sãreluãm o formulã a lui Sainte-Beuve) era marea mândrie aromancierului. Din pãcate, înmomentul când stabileºte oechivalenþã între subiectivitate ºi„ideologie personalã”, Donaldson-Evans îºi interzice sã explorezetoate resorturile profunde alecreativitãþii cineaºtilor, în orizontulcãreia ideologia (fie ea personalã,sau colectivã) joacã numai un rolrestrâns, ea interacþionândpermanent cu emoþii, amintiri,jocuri ale fanteziei, gusturi care nuformeazã neapãrat un orizont„ideologic”.

În consecinþã, cercetãtoarea sepreocupã mai mult de faptul cãcineaºtii francezi (Jean Renoir,Claude Chabrol) au adaptat fidelo operã majorã a „patrimoniuluinaþional”, pentru a o face sã ajungãla un public cât mai larg, decât deraþiunile estetice ºi personaleprofunde care i-au fãcut peamândoi sã se apropie cu ofascinaþie vizibilã de textul luiFlaubert. De asemenea,

107

Donaldson-Evans reþine casemnificative adaptãri undeîncãrcãtura „ideologicã” sedovedeºte extrem de puternicã. Oadaptare italo-germanã, în regiaHans Schott-Schöbinger [alias:John Scott], turnatã cu ocazia celeide-a 25-a aniversãri a cãderii celuide-Al Treilea Reich, face dinEmma o femeie uºuraticã încã dela început. Machiajul ei de curvã,faptul cã se aruncã în braþelenegustorului – care nu se mainumeºte Lheureux, ci Adolphe! –totul sugereazã o dimensiunealegoricã, doamna Bovaryîntruchipând rãtãcirea Franþei ºiridicarea ei. În interpretarea luiDonaldson-Evans, a face dintr-ocarte clasicã a literaturii un filmcare frizeazã pornografiaînseamnã a lãsa sã transparãvechea ºi persistenta ostilitatea nemþilor faþã de Franþa! Înadaptarea indianã, MayaMemsaab, turnatã la scurtã vremedupã filmul lui Chabrol, se simtliniile dominante ale ideologieihinduismului. Numele eroineiînsuºi, devenitã o femeie din Indiamodernã, este asociat cuamãgirea, iluzia, aparenþa, min-ciuna. Victimã a influenþei oc-cidentale asupra moravurilor dinOrient, Maya se revoltã împotrivatradiþiilor propriei sale culturi,schimbã sariul cu fustele mini ºicu bluzele decoltate ºi devine astfelo perfectã ºi moralã întruchiparea femeii pierdute. Filmul indian iaforma unei anchete poliþiste menitesã elucideze circumstanþele straniiale morþii eroinei, despre care nuse ºtie cu certitudine dacã este osinucidere sau o crimã.

Atenþia fixatã maniacal asupra„ideologiei” (cãreia din fericire nu-iconferã întotdeauna un sens foartelimitativ), o obligã pe MaryDonaldson-Evans sã punã adeseatoate filmele discutate pe acelaºiplan simbolic, deºi nu le acordãtuturor spaþii echivalente. Esteadevãrat cã fiecare film în partepoate furniza câteva exemplecaptivante ale modului cumorizontul ideologic funcþioneazã caforþã configuratoare în procesul decreaþie. Dar, dincolo de asta, existãîntre diversele adaptãri diferenþenete de calitate artisticã – înorizontul mijloacelor ºi efectelor

specifice celei de-a ºaptea arte –,pe care Donaldson-Evans nu lepune suficient în valoare ºi din carenu face o axã majorã a studiuluisãu, în ciuda unor deschideri ºisugestii pasionante în acest sensºi în ciuda faptului cã declarã înIntroducere: „the films are judgedon their own merit, as works of artin their own right” (p. 17). Diferenþade calitate esteticã nu vine doardin limitele producþiei ºi din faptulcã, de pildã, filmele de televiziunesunt constrânse de buget sãadopte anumite tehnici capabile sãreþinã atenþia unor spectatoriprompþi în a schimba canalulatunci când se plictisesc (gros-planul, simplificarea sau chiar

suprimarea unor episoadecostisitoare, cum ar fi acela alexpoziþiei agricole, Partea a II-a,Capitolul VIII). Aceste diferenþe sedatoreazã mult mai mult capacitãþiianalitice a fiecãrui cineast în parte,puterii sale de a înþelege noutatearadicalã a întreprinderii romaneºtia lui Flaubert ºi constanþei cu carese identificã cu personajul feminindupã principiul bine cunoscutMadame Bovary, c’est moi! Cândsubiectivitatea este ceva mai multdecât o „ideologie personalã”, eclar pentru orice spectator cucompetenþe medii de interpretarecã din masa celor optsprezeceadaptãri se disting cele semnatede Jean Renoir, Vincente Minnelli

ºi Claude Chabrol, cãrora – dealtfel – cercetãtoarea americanã leacordã spaþii largi ºi capitoleautonome în cartea sa, alãturi deadaptarea întreprinsã de TimFywell. Motivul pentru carerealizatorii enumeraþi suntprivilegiaþi de cercetãtoareaamericanã este ºi cã a refuzat sãanalizeze filme a cãror limbã nu ostãpâneºte ºi în care partealingvisticã nu reprezintã altcevadecât o „traducere a uneitraduceri”.

Calitatea filmului semnat deJean Renoir (1932), aºa cumintuieºte ºi Mary Donaldson-Evans, vine din utilizarea unortehnici vizuale „impresioniste”,

care amintesc de Pierre-AugusteRenoir, tatãl cineastului, ºi maipuþin din „teatralitatea” punerii înscenã (încã destul de frecventã înanii treizeci), vizibilã ºi în faptul cãactorii au fost aleºi din lumeaoamenilor de teatru. Subliniindînrudirea filmului realizat de Renoircu pictura tatãlui, Mary Donaldson-Evans tinde sã se distingã de oîntreagã tradiþie de interpretare,axatã pe interogarea legãturilorteatru-film. Cu toate cã a fostmutilat de distribuitori din raþiunieconomice sau cã lui Renoir i s-aimpus actriþa Valentine Tessier(amanta producãtorului GastonGallimard) în rolul principal, alãturide propriul sãu frate, celebrul

108

Pierre Renoir, în rolul lui lui CharlesBovary, filmul strãluceºte printr-oremarcabilã utilizare a camerei,care impune spectatorului sã-ºischimbe continuu punctul devedere, atrãgându-l în intimitateapersonajelor zugrãvite cu unremarcabil realism.

Cât priveºte filmul realizat deVincente Minelli, Donaldson-Evans îl interpreteazã literal,axându-se pe problemele cenzuriiºi ale modului cum regizorul a doritsã se conformeze „ideologiei”oficiale a Hollywood-ului, sin-tetizatã în Codul de producþieHays. Or, la o vizionare mai atentãa filmului din 1949, în raport cucelelalte producþii ale regizorului(ºi mã gândesc aici în special laAn American in Paris, The Bad andthe Beautiful, Gigi), reiese cã,dincolo de aspectul conformistaparent, acela de fastuoasã me-lodramã hollywoodianã, Minellirealizeazã un film unde reflecþiase centreazã – la fel ca în romanulflaubertian – ºi pe kitsch-ulpresupus de orice scenariumelodramatic. Parodia este vizibilãchiar de la începutul filmului, carese deschide cu procesul istoric din1857 ºi cu discursul pãtimaºpronunþat de romancier, axat înjurul ideii cã nu cartea este imoralã,ci eroina, acuzatã de propriul eicreator cã se hrãneºte cu viseridicole, cu fantasmagorii fãrãacoperire în realitate. Dupã acestprolog, se produce o schimbare înnaraþiunea filmului, Flaubertdispare, acþiunea „obiectivã” paresã predomine, deºi romancierul îºipãstreazã rolul de narator ºi decomentator. Fãcând fãtiº ceea ceFlaubert îºi interzisese sã facã,anume implicând romancierul înjudecarea moralã a personajuluicreat, cineastul recreeazã peecran contextul judecãþii pripite acontemporanilor asupra unuiroman ce avea sã se dovedeascã,odatã cu trecerea timpului,revoluþionar. Minelli aratã spec-tatorilor cum ar fi vrut propriiicontemporani ai lui Flaubert sã-lvadã pe acesta gândind; mai multdecât atât, aceºtia ar fi preferat caeroina sã se sinucidã din cauzaiubirilor trãdate, nu – aºa cum seîntâmplã în realitate – mai degrabãdin cauza datoriilor contractate la

negustorul Lheureux, ceea ceînseamnã cã în societatea de lamijlocul veacului al XIX-leamecanismele capitalismuluideveniserã mai semnificativedecât acelea ale pasiuniiromantice, cã tragedia banului oînvinsese deja pe-a adulterului.Munca de studio a cineastului seaxeazã constant pe o combinareºi o scurtcircuitare permanentã amelodramei cu parodia: astfel,Yonville, burg provincial prãfuit ºiplictisitor, este preschimbat într-undecor de operetã pãrând sãprovinã direct din cãrþilesentimentale citite de Emma pevremea când îºi fãcea educaþia la

cãlugãriþe. Melodrama ºi parodiase conjugã ºi în dialogurile filmului,subliniindu-i caracterul profundironic, dar de o ironie diferitã deaceea omniprezentã în scriitura luiFlaubert.

Filmul lui Claude Chabrol, fidelromanului ºi adaptãrii lui JeanRenoir pe care o „citeazã”adeseori, aduce în prim plan oEmma jucatã magistral de IsabelleHuppert, actriþã care s-a distins ºila teatru încarnând personajesimilare (Hedda Gabler). Chabrolmizeazã pe o esteticã specificãNoului Val francez, al cãrui iniþiatora fost alãturi de alþi cineaºti,recurgând la mobilitatea camereiºi a perspectivei: panoramicele ºitravellingurile impecabile desfidorice viziune staticã asuprafaptelor. Somptuozitatea cro-maticã, precizia reconstituiriiistorice, rapiditatea naraþiuniifilmice ºi faptul cã Claude Chabrola înþeles cã personajul ataºant de-a lungul intrigii este – într-ooarecare mãsurã – Charles fac dinadaptarea sa cea mai reuºitãtentativã de a transpune MadameBovary pe ecran. Fidelitatea faþãde roman merge atât de departe,

încât cineastul pãsteazã ritmulnarativ al originalului ºi recurge lavocea off, ceea ce permite lecturaunor lungi extrase de text (peliteraþi îi bucurã acest parti-prisestetic, care pe cinefilii puri ºi duriîi poate scoate din sãrite).

Dar, mai presus de toate,Chabrol a înþeles un imperativ decreaþie fundamental, pe careFlaubert îl enunþa într-o scrisoarecãtre Louise Colet, din 16 ianuarie1852: „Ce qui me semble beau, ceque je voudrais faire, c’est un livresur rien, un livre sans attacheextérieure, qui se tiendrait de lui-même par la force interne de sonstyle, comme la terre sans êtresoutenue se tient en l’air, un livrequi n’aurait presque pas de sujetou du moins où le sujet seraitpresque invisible, si cela se peut.Les œuvres les plus belles sontcelles où il y a le moins de matière;plus l’expression se rapproche dela pensée, plus le mot colle dessuset disparaît, plus c’est beau. Jecrois que l’avenir de l’Art est dansces voies.”

Gérard Genette, într-un articoldin Figures I, Les Silences deFlaubert, pare sã reþinã douãaspecte care merg în sensul creãriiunei „cãrþi pe nimic”, sau desprenimic. Pe de o parte, ar fi un „excesde prezenþã materialã”, careîmpiedicã acþiunea sã alergeînainte ºi care obligã atenþianoastrã de cititori sã stãruieîndelung asupra obiectelor, lãsândde-o parte personajele ºivicisitudinile existenþei acestora.Pe de altã parte, ar fi tãcerile careintervin în naraþiunea flaubertianãîn cele mai neaºteptate ºi maiimportante momente. EmmaRouault tace când îi face curteCharles, Emma Bovary tace înbraþele celor doi amanþi ai sãi,Léon ºi Rodolphe etc. Însã, înopinia lui Gérard Genette, chiardacã prezenþa materialã ºi tãcerilemerg în sensul „livre sur rien”,Flaubert nu îºi atinge perfectscopul poetic: tot ce reuºeºteromancierul este sã întindãuniform peste toate subiectele pecare le trateazã vãlul uniform ºigreu al unui limbaj pietrificat. Amtrimis la Genette, deoarece mi separe cã Chabrol îºi construieºtefilmul pe aceste douã coordonate:

109

excesul de prezenþã materialã ºisavanta punere în scenã atãcerilor. ªi, lucru deloc uºor pentruun cineast, Claude Chabrolreuºeºte sã construiascã oreflecþie vizualã asupra vidului uneiexistenþe de femeie, care sedesfãºoarã într-un permanentdans pe marginea prãpastiei.

În ecranizarea romanuluiflaubertian, existã un momentcând vidul ºi atracþia abisului suntredate cu multã claritate ºidiscernãmânt filmic. Dupã ceprimeºte o scrisoare de rupturã dinpartea lui Rodolphe, Emma urcãîn pod ºi acolo, pe margineaferestrei, simte cu acuitate atracþiagolului, tentaþia sinuciderii.Regizorul de film redã perfect toatãtensiunea scenei din roman.Isabelle Huppert este, într-o primãetapã, filmatã în contra-plonjeu, îndecupajul unei uºi-ferestre, pe unfond geometric, monoton, consti-tuit de alternanþa cãrãmizilor dinzid. Personajul se clatinã ca ºi cumar vrea sã se arunce în gol, apoiface o miºcare semi-circularã,elegantã, ºi îºi retrage capul departea cealaltã a uºii-ferestre. Închiar acea clipã, se produce oschimbare de plan: camera nu omai filmeazã de jos în sus, ci dinpod, din faþã, ca sã sublinieze pede o parte cã Emma s-a reîntorsdin moarte la viaþã, iar pe de altãparte cã aceastã femeie va fidin ce în ce mai mult victimacircumstanþelor. Imobilitateaimaginii este un mod inteligentde a reprezenta vidul în cinema:Chabrol, atâta vreme cât dureazãvertijul resimþit de Madame Bovary,ne impune o imagine imobilã, care

face ca vidul sã fie mai pregnant.Avem doar zidul maro, dezolant, de-cupajul uºii-fereastrã ºi personajulcare se clatinã imperceptibil înrespectivul cadru.

Ca sã revin la Donaldson-Evans, trebuie sã subliniez faptulcã „sociologia adaptãrii” pe care oîntreprinde cu destul succes încartea sa nu ar fi avut decâtbeneficii din complementul uneiperspective mai specific estetice,care ar fi subliniat mai apãsatfaptul cã adaptarea romanuluiscris de Flaubert acum un secolºi jumãtate pune în primul rândprobleme tehnice, având învedere cã ne aflãm în faþa unei

scrieri „proto-cinematografice”.Mary Donaldson-Evans aminteºtede recursul frecvent la vedere, deprecizia descrierilor, de tendinþa dea arãta mai degrabã decât de apovesti ºi mai ales de folosireaunor tehnici care vor fi reluateulterior în cinematograf (de pildã,montajul uimitor al sceneiexpoziþiei agricole, care neplaseazã succesiv ºi simultanalãturi de Emma ºi Rodolphe, darºi în piaþã, printre animale). S-ar maiputea adãuga aici bogãþiacromaticii, precizia caracterelor ºiacuitatea psihologicã, obiectivitatea(care n-a fost luatã în calcul decineaºti!), naraþiunea ritmatã, suc-cesiunea de capitole sinonimã cuo succesiune de lungi planuri-secvenþã, decupajul cvasi-cinematografic, plãcerea ca-drajelor rafinate, plasarea unoracþiuni diferite în diversele punc-te ale „imaginii” (ca în balul de laVaubyessard), sau jocul cu aºtep-tãrile ºi aprehensiunile specta-torilor. Dincolo de asta, cartealui Donaldson-Evans este unîndemn la recitirea romanuluiflaubertian în ecuaþie cu filmelepe care le-a inspirat, a textuluiîn legãturã cu imaginea, de carecultura contemporanã tinde sã-lsudeze din ce în ce mai strâns.

DON JUAN

110

Petruþ Pârvescu

dincolo de liziera mâinii

priveam lacomîn strachina goalãdincolo de liziera mâiniimândrã ºi tulbure alcãtuire visulpitrocea pânã la os fiinþa mea proaspãt nãpârlitã

mirosul formei gãsea culoarea în tingirea aleasãprintre bucãþi de slãninã ºi carne afumatãscrijei cu ou bãtut în lapte de cuc înþãrcatfudulii de þap bãtrân pe varzã acrão doamnepeisajul acela în cercuri mãruntese ridica mândru ºi tainic pânã la tavanpe cândîn mijlocul odãii trona bãtrâna masa de lemnrotundã micã cu trei picioare

semnºi aºteptare

dincolo de cãpesteriemujdeiul de usturoi pus la-nchegat dãdeatârcoaleiar ochii tulburi prindeau în mãselele pleoapelorceapa spartã între bolovanii mici de sarenouã linguri ºi blide

atunci mamacobora parcã din cerpeste noi ca o sãrbãtoare mãmãligagalbenã mare umbroasã dospind în aburiiamieziizeul unei lumi de prãsilã

îngânduratoarecum nedumiritne privea pe fiecare în partecum stam acolo toþi pe rogojinã grãmadãdecoraþiile humei pe chituci dupã rânduialãcu mânecile suflecate pânã la cot ºi gurilenoduriaºteptând încordate semnul crucii!

(din vol. în pregãtire pãcala fãgeþelului)

AR

LEC

HIN

UL

INV

IDIO

S

111

Horea Porumb

DESERTUL,,,,,Plecasem sã-mi înec amarul ca struþul, în nisip.La Atena, în avionul de Cairo s-au îmbarcat doar

trei pasageri. Avionul venea, de fapt, de peste Oceanºi aici fãcea doar escalã. În el cãlãtorea un personajenigmatic, viitorul nostru ghid, dar nici unul dintre noinu ºtia încã acest lucru. Am urcat eu, mai era unamerican, cam de vârsta mea, la 30 de ani, ºi untânãr de vreo 20, care venise cu un alt avion, de laLondra, ºi care fãcuse transbordarea pe al nostru.Tânãrul era înalt, îmbrãcat îngrijit, ca englezii ºcoliþi,purta pãrul scurt, lins ºi despãrþit cu cãrare pe o parte.Avea obrazul bronzat, buzele groase, senzuale,sprâncenele frumos arcuite ºi ochii mari, albaºtri - ofrumuseþe de bãiat.

Americanul, cu un polo galben, descheiat la gât ºirãsfrânt peste pantalonii bruni, trei-sferturi, cupicioarele goale în niºte sandale din piele cu talpãVibram, avea ca singur bagaj de mânã o dozã debere din care sorbise pânã în momentul trecerii prinpoarta magneticã, dupã care îl vãzui din nou cu berepânã la urcarea în avion. (Acolo l-am zãrit iar ºi amobservat cum a intrat la stewardese, dupã perdea, ºia revenit cu alte douã doze!). Aflasem de la el încã înholul aeroportului cã venea din Macedonia (fostãiugoslavã), cã lucra pentru C.I.A., cã supravegheaseconformitatea instalaþiilor noii ambasade a S.U.A. ºicã acum era în luna de concediu plãtit, de carebeneficia în calitate de agent guvernamental expatriat.Faptul cã se dãdea drept agent de la C.I.A. nu m-aimpresionat câtuºi de puþin, întâi, pentru cã nu pãreadeloc inteligent, ºi-apoi pentru cã un adevãrat agentnu s-ar fi lãudat cu acest titlu. Dar cã venea dinMacedonia mã frapa, pentru cã, fiind nãscut laSalonic, automat, eram ºi eu macedonean, chit cã aimei se trãgeau, se pare, din aromânii de la Bitolia.

La Cairo am tras împreunã cu el la acelaºi hotel.Camerele ocupau etajele 11-13 dintr-un bloc-turn cubirouri. Casa scãrilor era închisã cu un zid care-þiinterzicea trecerea spre etajele inferioare, astfel cãsingurul acces era cu liftul. Acest fapt îmi dãdea unsentiment de neliniºte ºi înjosire: în caz de primejdieeram prizonier în zgârie-nor! Dar în Orient lumea nue sensibilã la genul acesta de înjosiri!

Am descoperit cã amândoi aveam aceeaºidestinaþie, peninsula Sinai ºi apoi Iordania, aºa cãam început aventura comunã încã de la Cairo,parcurgând oraºul în taxi ºi pe jos. Din Cairo Towerpriveliºtea era magnificã - ai fi zis cã-i haosul dinainteaapocalipsei ºi totuºi îþi dãdea senzaþia unei metropoleperfect funcþionale. Oraºul crescuse în aºa mãsurã,încât piramidele de la Gizeh, pe care le zãreaiprofilându-se în aburul fierbinte de la orizont, eraupractic înghiþite de periferia ce se-ntindea pânã laele. De sus nu vedeai praful ce se revãrsa inexorabil

peste tot oraºul, venind din deºert, ºi nu auzeai nicivacarmul. Am vizitat Muzeul de antichitãþi ºi Citadela.Dupã cum se ºtie, Citadela, construitã în grabã decãtre Saladin de teama cruciaþilor, a întrebuinþatblocurile de piatrã gata ºlefuite, recuperate dinpiramide.

A doua zi am pornit la drum. Traversarea Canaluluide Suez cu autobusul a fost o dezamãgire: n-am vãzutnimic, cãci am intrat într-un tunel care ne-a scosdeparte, pe partea cealaltã. Am urmat un timp apoiþãrmul Golfului Suez, unde se vedeau în larg, ici ºicolo, câte o platformã petrolierã, apoi am intrat îninima munþilor Sinai, un univers stâncos. MãnãstireaSfânta Caterina, acolo unde Moise a vãzut Rugularzând, aparþine tuturor religiilor Cãrþii, lucru consfinþitde însuºi Profetul Mohamed printr-un pergamentexpus în tainiþa bisericii. Ca sã intrãm acolo, am fost‘intervievaþi’ individual de un pãrinte, care ne-a fixatcontribuþia bãneascã ‘voluntarã’: eu, fiind ortodox, amavut de plãtit mai puþin decât americanul!

În cele din urmã am ajuns în partea opusã apeninsulei. La staþiunea de patru stele unde am tras,americanul s-a repezit la bãut ºi l-am vãzut tot restulzilei pe marginea piscinei, prãjindu-se în soarelearzãtor, fãrã nici o protecþie, ‘opãrindu-ºi’ cu indiferenþãpicioarele, braþele pânã la mânecuþele bluzei ºipomeþii obrazului, ºi dând pe gât bere dupã bere. N-am putut relua o discuþie cu el. Am beneficiat la rându-mi de brandy-ul local, fabricat anume pentru turiºti,pe care barmanii îl turnau cu un gest de scârbãnedisimulatã, cãci socoteau cã bãutura venea de laSatana (cei învãþaþi ºtiu, însã, cã brandy ar avea voiesã bea, cãci Coranul interzice, explicit, doar vinul!). Adoua zi am ieºit de cum rãsãrise soarele ºi am cheltuito groazã de bani sã facem o scufundare într-un locurât, lângã uzina de desalinizare a apei, ca apoi sãaflãm cã hotelul era plasat chiar în faþa unei banchizede corali ºi cã era suficient sã faci pluta cu faþa în josca sã te afunzi într-o lume mirificã. Am aºteptat oreîn ºir, apoi, în port, venirea bacului, într-un hangarunde erau îngrãmãdiþi sute de oameni. Date fiindcircumstanþele, aº zice cã nici n-a fost aºa depromiscuu precum ar fi putut sã fie, iar de muºte amscãpat de îndatã ce am descoperit cã trebuia sã neplasãm sub unul din ventilatoarele care se roteau întavan.

Destinaþia noastrã era Aqaba, locul pe unde sescurg fisticul ºi fosfaþii Iordaniei. Singurul oraº ºi punctde acces la Marea Roºie este actualmente împãrþitîntre trei þãri ºi poartã nume diferite: Taba în parteaegipteanã, Eilat în cea israelianã ºi Aqaba în ceaiordanianã. Oraºul se profila pe fundalul munþilor degranit, care cãpãtaserã o culoare irealã violacee-roºiaticã în lumina soarelui care bãtea dinspre apus.

112

Am înþeles, privindu-i, de unde venea numele MãriiRoºii!

Când a izbucnit rãzboiul din 1914, un arheologbritanic de 26 de ani, pasionat de deºert, a fost cooptatde serviciile secrete ca sã incite pe arabi sã serãscoale împotriva dominaþiei otomane. Tânãrul,devenit faimos ºi cunoscut sub numele de ‘Lawrenceof Arabia’, a remarcat cã cetatea Aqaba era fortificatãdoar în partea dinspre mare, turcii neconcepând cãun atac ar fi putut proveni ºi dinspre uscat. Cu o ceatãde beduini saudieni, Lawrence a traversat deºertul ºii-a lat prin surprindere, pe la spate. A fãcut Coroanei,de fapt, un mare deserviciu: dacã Arabia Sauditã e ºiazi independentã, în loc sã fi fost înglobatã în Imperiulbritanic, e pentru cã Lawrence îi ajutase pe arabi sãse elibereze singuri!

Nu micã ne fu surpriza când, debarcaþi în portulAqaba, dãdurãm de tânãrul acela frumos, carecãlãtorise, ca ºi noi, în avion, de la Atena. Numele luiera Hasan. Era înveºmântat de data aceasta în‘jellaba’ tradiþionalã (dacã-i cu glugã, e jellaba, dacãn-are glugã, e caftan!), ºi þinea respectuos companieunui om în vârstã, purtând jellaba ºi el, gras, rumen,debordând de energie, cu obrazul fãrã nici un rid, cumustaþa argintie impecabil ajustatã, ... ºi care sedovedea sã fie chiar misteriosul din avion: ghidulnostru! Ne-am repezit sã-l salutãm pe bãiat, dar amfost îngheþaþi auzind remarca:

- “Cine v-a dat permisiunea sã-i vorbiþi?”Am crezut cã era ofensat cã nu ne adresaserãm

lui mai întâi, datã fiindu-i vârsta.În cele din urmã am aflat cã bãtrânul fusese

profesor ºi cã genul acesta de abordare îi permiteasã-ºi impunã autoritatea din prima clipã. Îl chemaOsman1 (Osman, Hasan, ºi dacã mai adãugam peAbou Bakr, aveam în ordine cronologicã inversã pecei trei fraþi, urmaºi ai Profetului - ºi, dintre toþi, Osmanfusese cel mai autoritar!...). Osman al nostruabandonase meseria de profesor ca sã devinã ghid,dar fãcea ºi alte gheºefturi ocazionale, ca acum, depildã, când urma sã livreze trei duzini de cãmile la odestinaþie în deºert, în Wadi Rum, urmând ca noi sã-l însoþim în periplu. Tocmai se întorcea de la LosAngeles, unde avea mici afaceri în curs.

Osman îl primise în grijã pe Hasan la Cairo, de lapãrinþii ‘care nu-l mai voiau’. A promis sã-l instruiascãîn practicile beduine ºi ‘sã-l înzestreze cu o meserie’.

- “În Iordania, sã fii profesor nu e o meseriebãnoasã, în timp ce în Egipt e cu totul altfel, cu condiþiasã-þi facã loc ceilalþi! Dai lecþii particulare ºi ajungimilionar într-un an, îþi cumperi casã cu teren, ºi ceteren! cu palmieri ºi piscinã!... Pãrinþii lui Hasan n-auavut posibilitatea sã-i plãteascã profesori. Îltrimiseserã la Londra sã-ºi încerce norocul, în ideeacã va reuºi prin forþe proprii, dar uite c-a fost nevoitsã revinã fãrã sã-ºi fi luat faimoasele ‘A-levels’, caresunt echivalentul bacalaureatului nostru. El o sã neînsoþeascã ºi o sã înceapã sã ‘fure’ din meseriaconducãtorului caravanei. La vârsta mea, eu nu maipot îndeplini acest rol. Conducãtorul trebuie sã fietânãr ºi puternic - e rãspunzãtor de viaþa oamenilor,a animalelor ºi de bunurile pe care le transportã.

Hasan o sã-ºi uite nereuºita învãþând pe viu.”- “ªi eu vin dupã o nereuºitã”, îndrãznii sã spun,

dar nimeni nu mã luã în seamã.Conducãtorul caravanei a avut de rezolvat

probleme pe tot parcursul: un animal îºi rupseseunghia ºi l-a pansat învelindu-i copita cu o bucatã depiele; pe altul, care se julise, l-a dat cu cremã, unui altreilea, care tuºea, i-a administrat cu siringa antibiotic,iar la un al patrulea i-a cauterizat rana cu fierul încins- asta în timp ce dromaderii ceilalþi se odihneautãvãlindu-se cu voluptate în nisip. Se zice cã nisipulle servea drept ecran solar. Ici ºi colo vedeai schelete:dacã un animal nu putea þine ritmul, trebuia sacrificat,pentru a nu întârzia caravana!

Traversarea a durat trei zile. Cãmileletransportaserã totul: mâncarea, vreascurile de foc,pânza de cort ºi plãpumile (!) cu care ne-am acoperitca sã dormim. În timpul nopþii dromaderilor li se legaucu o panglicã picioarele pliate la genunchi, ca sã nuse ridice ºi, tot aºa, le-au fost legate când au trebuitsã fie oblojite. Fiecare dromader îºi avea panglicalui.

În ultima zi am preferat sã merg alãturi de Hasanpe jos - ºezuturile ne erau parcã malaxate de atâtacãlãrit. Þineam amândoi ochii închiºi ºi avansam lanimerealã. (Bolile ‘profesionale’ la beduini sunt...prostata ºi orbirea!). Culmea, americanul, cupicioarele încruciºate cu nonºalanþã, cãlãrea cu ouºurinþã de invidiat. În fine, la destinaþie am dat deapã. Am fost uimit de atâta rãbdare ºi înþelegere dinpartea bietelor dobitoace: primele s-au apropiat defântânã ºi au început sã soarbã cu lãcomie ponderatã,în timp ce restul aºteptau cuminþi la oarecare distanþã,adulmecând molcom. Apoi a urmat seria a doua, atreia...

Am fost instalaþi, în fine, frânþi de obosealã, în‘apartamentele’ lui Osman. Reºedinþa bãtrânului ghidera un cort din lânã neagrã de caprã, de forma unuivagon, împãrþit în ‘compartimente’ prin pereþi dinaceeaºi lânã. Împletitura era rarã pe vreme uscatã,pentru a lãsa sã treacã briza, dar, când ploua, seumfla ºi devenea impermeabilã. Culoarea neagrã eracam sinistrã, dar confortul era remarcabil.

A doua zi dimineaþa a mai venit un ghid - alt fostprofesor - cu câþiva turiºti, când încã noi maileneveam. Curios lucru, triada se completase: pe acelghid îl chema Abou Bakr!

Spre searã am asistat, cu toþii, la preparareatradiþionalului ‘berbec înãbuºit’. S-a sãpat o groapãîn nisip, adâncã de vreun metru ºi tot atât de largã.S-a fãcut apoi un foc straºnic (din buºteni serioºi,provenind de la magazinul... Carrefour din Cairo,aduºi de noi, cu caravana, anume în acest scop!).Când lemnele au ajuns la stadiul de tãciuni argintii,s-adus o oalã imensã, în care, peste un strat decartofi, erau aºezate bucãþi de carne de berbec.Capacul a fost acoperit cu... un covor persan, dupãcare totul a fost astupat cu nisip ºi lãsat sã ‘lucreze’îngropat timp de patru ore. ‘La beduini, cel mai tânãrserveºte’. Lui Hasan îi reveni, aºadar, sarcina sã nedistribuie porþiile, pe care el o îndeplini cu o graþiedesãvârºitã.

113

Nu-mi place carnea de oaie, în general, daraceasta a fost de vis! L-am întrebat pe bãiat:

- “Unde ai învãþat sã serveºti cu atâta eleganþã?”- “Cine þi-a dat voie sã-l întrebi?”, interveni bãtrânul,

vigilent. Am aflat, totuºi, cã la Londra lucrase într-unpub, ca sã-ºi facã bani.

- “Aici eu sunt stãpânul ºi trebuie sã fie conºtientde asta. L-am bãtut dis-de-dimineaþã, anume ca sãse înveþe cu ideea”.

Nu ºtiu dacã glumise, ori vorbise serios. Hasanplecã privirea, supus. Osman continuã:

- “Ocupându-se de caravane, o sã câºtige doaratât cât sã-ºi ducã viaþa, dar nu mai mult. Mulþi sunt,însã, cei care nu au nici atât. Mai târziu, poate, o sã-ºi diversifice activitatea, va câºtiga în plus ºi se vaputea cãsãtori.”

- “În Egipt, dacã n-ai apartamentul tãu ºi maºinã,fetele nici nu se uitã la tine. Multe preferã sã rãmânãnemãritate dacã nu pot trãi separat de pãrinþi.”,îndrãzni sã ia parte la discuþie Hasan.

- “ªi-apoi mai e coºmarul cãsãtoriei”, adãugã AbouBakr. “Vin, desigur, pãrinþii, care aduc fiecare vreozece fraþi sau surori, cu soþii, respectiv soþiilecorespunzãtoare. (Poligamia e doar o poveste -nimeni nu-ºi permite mai multe soþii în ziua de azi!).Cei vreo douãzeci de cumnaþi ºi cumnate îºi aduc, larândul lor, pãrinþii ºi copiii, cu nepoþii, dacã e cazul,ba ºi pe veri!”

- “E o reuniune de þesãturã a legãturilor familialede la care nu te poþi eschiva - dar, uite cã te alegi cuvreo patru sute de musafiri, pe care trebuie sã-i culciºi sã-i hrãneºti!”, completã Osman.

Bãtrânii s-au retras. Argaþii se apucarã sã facã‘muzicã’, un fel de zgomot, bãtând în diverse vasece serviserã la gãtit.

- “Vezi bine cã nu seamãnã a egiptean”, îmi ºoptiamericanul la ureche. “Nu mã mir cã pãrinþii nu l-auputut pãstra în preajma lor, în vãzul comunitãþii”...

M-am apropiat de Hasan. Simþeam nevoia sã mãdestãinui cuiva.

- “Ce-o fi în sufletul tãu?”, îl întreb.- “Deocamdatã lupt sã mã deprind cu singurãtatea.

Coranul ne interzice ‘furnicaþiile’ ºi ºtiu cã, atâta timpcât nu mã voi atinge de o femeie, trupul n-o s-odoreascã. Încerc sã-mi fac un rost în viaþã... Deºertulimpune solidaritate între oameni. Mai întâi, trebuiesã-mi gãsesc propria armonie, sã mã împac cu mineînsumi.”

- “Sunt ºi eu la o rãspântie. Aº vrea sã þi-omãrturisesc.”

Iatã ce i-am povestit.Sunt violonist. Grecii pot fi ºi ei buni la acest

instrument. De pildã, în 1988, vioara lui Paganini afost împrumutatã, drept recompensã, unui violonistgrec - Leonidas Kavakos, atunci în vârstã de 21 deani. Kavakos studiase la vioarã de la vârsta de cinciani. Paganini, începuse ºi el tot de la cinci ani (iar la16 ani n-a mai rezistat foliei succesului ºi s-a apucatde bãuturã ºi joc de cãrþi). Amândoi au fost geniali.Eu nu sunt. Am terminat cu succes Conservatorulnaþional ºi am fost trimis la master classes de cãtreFundaþia Onassis. Dar, ca sã mã menþin, trebuia sã

exersez ºase ore pe zi, indiferent dacã aveamcontract sau nu. Deºi plãteam impresarului o sumãfixã imensã, doar rareori îmi gãsea de lucru. Odatãs-a nimerit sã cânt cu o italiancã de vârsta mea,pianistã, de o mare virtuozitate. M-au trecut fiorii. Amrãmas fascinat de felul cum interpreta. Am vrut sã-ncerc marea cu degetul ºi ‘m-am dat la ea’. Atât aaºteptat!

- “Am spectacol la New York abia peste douãsãptãmâni - Concertul nr. 27 de Mozart, e ultima luipiesã. Vino sã mergem împreunã, pe banii mei, îninsulele Bermude, sã profitãm de acest timp derãgaz.”

Am acceptat. Fãceam dragoste dimineaþa, laprânz ºi seara. O zi, a doua, a treia... Eu, care pânãatunci exersasem câte ºase ore pe zi! Dar ea? Nu sepregãtea pentru concert? S-a prezentat la CarnegieHall (da, la celebra salã!), la repetiþia cu orchestra,abia în dimineaþa dinaintea spectacolului. Dupã primulacord, s-a oprit:

- “Acesta nu-i Concertul nr. 27”, zice.- “Evident, avem în program Concertul nr. 9!”- “Eu am pregãtit Concertul nr. 27! Sã schimbãm

programul!”- “Imposibil, nu avem partiturile pentru orchestrã!”- “Concertul nr. 9 nu l-am mai cântat din studenþie!

Hai sã încercãm, poate mi-l amintesc!”ªi-a adus aminte de el fãrã nici o ezitare, a rãmas

apoi o orã singurã, sã mai ºlefuiascã unele pasaje,iar seara, în Auditoriul Isaac Stern, a fost ovaþionatãde 2800 de spectatori! În acel moment am înþeles cãeu nu eram fãcut sã fiu artist ºi am decis sã mã lasde vioarã.

- “Mã simt la capãtul unui drum. Am venit anumeîn deºert, fiindcã el se potriveºte cu vidul ce-l resimtîn suflet”, îmi încheiasem povestirea.

- “Soarele cãlãtoreºte pe boltã de la Rãsãrit laApus, apoi de la Apus la Rãsãrit prin trupul lui Nut(zic vechii egipteni), ca sã re-aparã a doua zi mairadios ca oricând!”, mã încurajã Hasan, filozofând.În sine mea i-am fost extrem de recunoscãtor pentruacest sprijin.

Americanul mã privise în tot acest timp cu o mutrãincredulã, aproape dispreþuitoare ºi am regretat cãfusese de faþã. Treaba lui, mi-am zis. Pentru a douazi, þinuse morþiº sã ne pãrãseascã ºi sã meargã laPetra cu grupul condus de Abou Bakr. A insistat sãvinã ºi Hasan cu ei.

- “Mâine vã duc pe toþi cu jeepul în deºert, iarpoimâine mergem împreunã la Petra ºi chiar maideparte!”, încercase Osman sã-l reþinã. “Eu vãrecomand sã nu plecaþi mâine”, mai spuse,adresându-se lui Abou Bakr, dar nu stãrui, de teamãsã nu creadã cã vrea sã-i fure clientul.

Deºertul iordanian e constituit dintr-o succesiunede creste muntoase, care s-au scufundat cu milioanede ani în urmã, iar spaþiul dintre ele a fost umplut cuo mare, dar nu de apã, ci de nisip - însã la fel denetedã ca ºi oceanul.

Peste noapte plouase straºnic (precedenþii norise scuturaserã în deºert cu vreo cinci ani în urmã!) ºipotopul spãlase rocile, de culoare brunã, brãzdatã

114

cu vine de marmurã neagrã, ºi bãtucise nisipul dinvale. Am trecut pe la un loc de popas ce pãreaabandonat, marcat de un pomiºor verde, pirpiriu, cecreºtea între stânci. Era prevãzut cu o cisternãsubteranã, pentru alimentarea cu apã a caravanelor.Cisterna se umplea prin colectarea, cu stãruinþã, apicãturilor de rouã ce se prelingeau pe rocã ºi careerau conduse prin mici jgheaburi pânã la rezervor.Oare locul o fi fost utilizat ºi de Lawrence în persoanã?

Osman ne-a arãtat urmele rãmase în nisip a zecide vietãþi nocturne - cãrãbuº, scorpion, ºopârlã,ºobolan, vulpe,... Deºertul nu doarme. Chiar ºi o gâzãinsignifiantã îºi are viaþa ei ºi þine la dreptul de-a ºi-otrãi!... Am vãzut desene rupestre cu un vânãtor înluptã cu leul, datând din vremea Reginei de Saaba(secolul VII înainte de Christos), inscripþii în scrierearamaicã (din secolul II înainte de Christos), apoi niºtegrafitti, de data asta din secolul I al erei noastre.Oamenii au învins mereu deºertul, secol dupã secol!Dar deºertul sufletesc?...

- “Nabateenii sunt strãmoºii beduinilor de azi. Eisunt depozitarii limbii arabe literare, singurii care ovorbesc corect! Dupã o perioadã de înflorire, învremea reginei de Saaba ºi a regelui Salomon (dacãcei doi or fi existat cu adevãrat!), au fost suficienþicâþiva ani de neglijenþã pentru ca sistemul de irigaþii,care menþinuse peninsula în înflorire, sã se ducã derâpã. Ca sã nu moarã de foame, locuitorii au devenitnomazi ºi au rãmas aºa pânã în ziua de astãzi. Casã iasã din sãrãcie, au înfiinþat, pe itinerarulcaravanelor, adevãrate staþii de ‘service’, pentruodihna cãlãtorilor, a animalelor ºi alimentarea lor cuapã. Petra, unde vom merge mâine, e ilustrareaperfectã a reuºitei lor. Fiind ei înºiºi cãlãtori, au sãpatîn stâncã ceea ce au vãzut pe unde au trecut: palatesiriene, corintice, egiptene. Le-au creat, doar ca sã leserveascã de morminte. Casele lor de zi cu zi, dinlut, nu s-au pãstrat”- socoti Osman de cuviinþã sãanticipeze vizita de a doua zi.

Cu secole în urmã, oamenii aceia se gãseau, ºiei, la o rãspântie... Meseria de caravanier nu eradezonorantã, din moment ce persista de milenii -gândi, cu siguranþã, Hasan. Trebuia sã gãsesc osoluþie ºi pentru mine...

A doua zi am vizitat Petra. Ceea ce se vedea, erade pe la anul 100 al erei noastre, scurt timp dinainteºi dupã cucerirea romanã. Se intra în Petra printr-undefileu ca un curs de râu, lung de doi kilometri, careservea drept poartã de apãrare ºi care, de fapt, era ocrãpãturã în munte, formatã o datã cu, ºi dreptprelungire, a Marelui Rift african. Ceea ce-au realizatnabateenii, ca sã le serveascã de morminte, îþi tãiarespiraþia. Dar nu era vorba numai de morminte: maierau sãli unde, pe bãnci de piatrã, pe vremuri,dormeau oamenii, în jurul animalelor. Plasate astfel,în centrul odãii, erau pãzite ºi þineau totodatã dreptsursã de cãldurã!

La câþiva kilometri mai la nord, am vizitat o cetatea cruciaþilor, Karak, un colos cu ºase etaje, în centrulfiecãrui etaj gãsindu-se un manej de mãrimea unuihipodrom, unde fãceau întreceri cavalerii. Construitãcu o mie de ani mai târziu decât Petra, ne arãta cã

invadatorii creºtini, la fel ca ºi cuceritorii romani, auînþeles interesul geopolitic al zonei: se instalaserã, larândul lor, în interiorul þãrii – tot ca sã controlezedrumul caravanelor!

Am înnoptat în zonã ºi am reîntâlnit grupul lui AbouBakr. Americanul era în stare de ºoc încã din ziuaprecedentã ºi ne privea buimãcit, ca un lunatic,înconjurat de sticle de bere goale. Ce se întâmplase?O aversã de ploaie venitã din senin (surioara celeicare ne udase noaptea dinainte) i-a surprins tocmaiîn defileu. În câteva clipe, un puhoi imens se nãpustiseprin culoarul îngust. Erau tocmai în dreptul unor treptesãpate în peretele drept ºi au avut rãgazul de-o clipãsã se caþere pe terasa unuia dintre edificii. De acoloau privit, îngroziþi, evoluþia torentului devastator, careducea cu sine învãlmãºiþi oameni, tarabe, ºarete ºimãgãruºi. Totul nu durase decât câteva minute.

- “Eu v-am spus sã mai aºteptaþi o zi!”, le reamintiOsman.

- “Ai anticipat cã vom fi în primejdie? Cum ai ºtiutc-o sã plouã?”

- “Am vãzut cã mãgarul ciulea urechile, le þineaorientate drept în sus!”...

Era a doua oarã cã deºertul ‘vãrsase’ apã. Dardeºertul sufletesc, ce resurse are?...

Mai departe urma sã fim ghidaþi de Abou Bakr.- “E bine sã cunoºti ºi istoria lui!”, mã incitã Osman.

“Tatãl lui Abou Bakr a tradus pe Diderot în arabã! ªi-a încropit o tarabã, în port la Damasc, unde a fabricatdubluri de chei, lucrând în alternanþã, el ºi nevasta,ca sa plãteascã studiile copiilor, ºase la numãr. Nuoricine are inteligenþa, sau norocul, sã-ºi gãseascã osoluþie de supravieþuire!...”

Abou Bakr n-avea chef sã ne povesteascã despreel, în schimb perora despre þara lui.

- “Iordania, ‘nu are voie’ sa fie bogatã. De ce n-aravea ºi ea petrol? Tocmai s-a gãsit gaz pânã ºi înIsrael! Nouã ni se permite sã exportãm doar fosfaþi ºizarzavaturi. Culturile sunt irigate, cãci apã avem. (Intr-adevãr, vãzusem parcele verzi, udate picur cu picur,sfidând nisipul sterp din jur).

Abou Bakr ne-a dus sã ne scãldãm în MareaMoartã, am urcat cu el pe colina Nebo, de unde Moisevãzuse Þara promisã înainte de a-ºi da duhul, amvizitat comunitatea ortodoxã de la Madaba, unde amfost miraþi sã vedem o clasã de ºcolari musulmani,respectuoºi, aduºi în vizitã la biserica greceascã, încare un mozaic reprezenta Palestina de altã datã,apoi am fost impresionaþi de capitala Aman. Pe colinãtrona o acropolã elenã, ale cãrei coloane mai dãinuiauîncã, în timp ce palatul guvernatorului omeiad, dealãturi, era cãzut în ruine. În centru, Nimphaionulroman servea drept loc de depozitare a lãzilor degunoi ale pieþei de alãturi... În Aman femeile pot sãaparã nestingherite în rochii mini, în timp ce la amiazãcirculaþia se întrerupe, iar bãrbaþii ies cu rogojini înmijlocul strãzii, la rugãciune...

O þarã laicã, plinã de contraste, dar bine rânduitã.De când vorbisem cu el în seara aceea, Hasan

se þinea în preajma mea, neabãtut.Seara, Abou Bakr a reluat monologul:- “Democraþiile occidentale au drept unic rol sã

115

justifice puterea celor ce-o deþin. Sistemele politicenu se pot exporta altor lumi. Lumii noastre i-aº da unsfat înþelept: bãrbaþii sã foloseascã prezervativ (uncopil, doi, maximum, ajung); sã renunþe la condimente(ele te fac iute la fire, la femei ºi la ceartã); sã-ºi trimitãcopiii la ºcoalã, inclusiv fetele. Dacã toþi ar procedaaºa, nu s-ar mai vorbi de ‘lumea a treia’ “!

Schimbã brusc subiectul:- “Cu banii câºtigaþi din transporturi la beduini,

Hasan nu-ºi va putea întreþine o familie, dar e maibine decât nimic. E tânãr încã ºi va reuºi mai târziu -ºi se va cãsãtori. Important e cã Hasan a acceptatun nou început.”

…Sosi ziua despãrþirii. Eram doar noi trei,americanul, Hasan ºi cu mine, la o mãsuþã de bodegã,în Aman. Aici americanul are brusc o idee: îi spunelui Hasan cã i-ar putea asigura, provizoriu, o slujbãîn Macedonia.

- “Hasan, bãiete, tu nu trebuie sã rãmâi în deºert”,îi vorbi. “Ai putea sã lucrezi un timp, dincoace, înaintede a începe ceva, poate la oraº, în lumea ta, pe contpropriu. Eu însã îþi propun chiar sã vii o datã cu mine.Cei mai mulþi muncitori americani care lucreazã laconstruirea Ambasadei noastre sunt de culoare ºisunt musulmani, te ºi vãd printre ei. O sã te ajute sãai un început uºor. Uite, bani pentru avion.”

Parcã mi-ar fi ghicit gândul. M-am asociat ºi eu laacoperirea sumei pentru bilete ºi ceva pe deasupra.Hasan s-a opus la început, apoi a acceptat. Între timpapar Osman ºi Abou Bakr.

- “Va putea aduna un minimum pânã ce ar porniceva pe cont propriu, dacã ar fi sã te gândeºti câtepresupune orice început, fie ºi meseria de caravanier”,interveni în favoarea lui, pe neaºteptate, Abou Bakr:“Corabia deºertului, acum, e, însã, camioneta Toyota!”

- “Ideea cu Macedonia e bunã”, încuviinþã ºiOsman.

Am aflat apoi, tot de la el, cã erou la inundaþia dela Petra fusese tocmai Hasan. De acolo, de sus, undese refugiaserã pe terasã, vãzuse doi oameni pe calesã se înece, rãsturnaþi de ape. Se aruncase spre a leveni în ajutor, îi trase sus ºi, cu un profesionalismnebãnuit, le dãduse primele îngrijiri, le fãcu respiraþieartificialã. A reieºit cã bãiatul urmase în Anglia uncurs de sanitar voluntar ºi cã avea chiar diplomã înacest sens!

- “Iar eu, care credeam cã o sã-l dea gata seria deîntâmplãri ºi probleme medicale pe care ºefulcaravanei a trebuit sã le înfrunte în drumul spre WadiRum!”, exclamã cu un gest teatral Osman, apoicontinuã. “Abou Bakr are dreptate. Bãiatul trebuie sãplece. Dar mai întâi, Hasan va merge sã-ºi avertizezepãrinþii!”

El plecã pânã una alta la Cairo în aceeaºi zi încare noi am pornit-o spre casele noastre. Dupã olunã, era instalat la Skopje. Muncitorii musulmani dela Ambasada americanã îl ajutaserã. Gãsi de lucrula o fabricã de produse lactate. Era încrezãtor în sine.Se scula la patru dimineaþa ca sã prindã autobuzulde ora cinci, care-l ducea în localitatea alãturatã, undeera uzina.

Într-un timp mi-am propus sã-l vizitez. Se

apropiase de o musulmanã, originarã din Bosnia-Herþegovina, cu zece ani mai în vârstã. Mutat ‘la ea’,adicã la un loc cu pãrinþii, cu fiica din cãsãtoriaprecedentã ºi soþul acesteia (fiica urându-ºi mama;ºi mai era ºi însãrcinatã), Hasan fusese transformatîntr-un fel de slugã. Cu o maºinã veche îl puneau sãfacã tot felul de transporturi.

Când l-am revãzut, era întunecat la chip ºi rãuîmbrãcat. Se purta distant ºi privea distrat. Avea barbanerasã. Nu poþi strãmuta un om dintr-o tradiþie într-alta! Nu te poþi amesteca în destinele oamenilor!Acum parcã era iar în deºert.

Dupã ani de zile am aflat, însã, cã-ºi aflase, totuºi,resursele, calea.

Între timp, americanul, revenit în locurile lui natale,din prerie, în cea mai fericitã þarã din lume, s-aschimbat vizibil: nu mai bea bere, cugeta, rãsfoia ocarte, o Biblie ºi pãrea mai modest, mai conºtient depropriile-i limite. Lucra pe cont propriu (n-am înþelesce) ºi - voi fi aflat dintr-o scrisoare - mai era ºiîndrãgostit.

Iar eu m-am întors la vechea ºi unica mea meserie,tot ce þine de vioarã, ºi-mi fac generos datoria faþã deea ºi faþã de mine, însã prin altã prismã. Apreciasemnopþile senine din deºert ºi am început sã mã preocupde astronomie. Fiind redusã la esenþã, astronomiase înrudeºte cu matematica, ºi amândouã cu filozofiaºi muzica. M-am profilat sã fac muzicã pe calculator,sã scriu propriile mele texte, sã le interpretez. Mi-amgãsit astfel un debuºeu viabil.

Trecusem ºi eu printr-un intermezzo pustiu ºi-miregãsisem resursele.

ªi, cum fosta mea meserie de solist clasic nu maiintra în discuþie, am îndrãznit sã dau un telefon înItalia, în dorul celuilalt mare instrument pe care sereazemã poezia muzicalã a lumii! Dar nu mai relatezce a urmat - într-o altã noapte, de poveste. Cum aºputea sã iau numele zeului iubirii în deºert?

Scris la Fez, 23 februarie, Cluj, 23 aprilie ºi Paris,23 septembrie 2010.

1 ‘Sunnicii’, care au preluat puterea dupã moarteaProfetului, sunt ginerii acestuia, în ordine: Abou Bakr(632-634), Omar (634-644) ºi Osman (644-656).‘ªiitul’ Ali (656-661), vãr cu Profetul prin Abou Talib(unchiul lui Mohamed), ºi soþ al Fatimei (fiica celuidin urmã), fusese îndeprtat de la putere, iar versiuneaCoranului pe care Ali o deþinuse (de patru ori mailungã) a fost distrus din porunca lui Osman. YazidMo’awiya, un vãr mai îndepãrtat fondeazã ulteriordinastia Omeiazilor, care guverneazã , de la Damasc,pânã în 750 (ºi în Andaluzia pânã în secolul IX), urmatde Abbasizi, care se instaleazã la Bagdad ºi careconduc imperiul pânã în 1258. Dinastia iordanianã(haºemit) e plasat în afara certurilor succesorale:monarhul actual e urmaºul lui Haºem, fost gardian laMeca ºi rudã cu bunicul lui Mohamed.

ª

116

În calitate de decan al Facultãþiide Filologie, ºi mare iubitor de artã,aþi organizat, celebrã de acum,Galeria „Filo”, în care au expusaproape toþi artiºtii plasticiimportanþi ai momentului, cum adecurs aceastã colaborare cu ei?Sunteþi un mare colecþionar deartã, de „lucruri frumoase”, cum vãplace sã le numiþi. Casadumneavoastrã aratã ca unveritabil muzeu, un rezultat firesca unei vechi pasiuni pentruacestea, adicã artã popularã,ceramicã ºi textile, în specialprosoape, dar ºi picturã, sculpturã,graficã, apoi colecþia de ceasuri,de artã neagrã, de vase de cupruºi altele, cred cã pentru aceasta va ajutat ºi familia, în special soþiadumneavoastrã, dar ºi copiii de lao vreme ºi, nu în ultimul rând, casadumneavoastrã. Cum aþi ajuns înposesia acestui apartament?

Pasiunea pentru frumos,interesant, deosebit, niciodatã cuideea de a avea o valoare în casã(aºa cum o percep foarte mulþidintre cei care ajung din variimotive în casa noastrã ºi nu se potopri sã nu exclame „vai, ce valoriaveþi”), e foarte veche. Bucuria dea privi ceva frumos am trãit o încãdin frageda mi copilãrie. Amsubliniat în cadrul acestui dialog cãm am nãscut într o ºcoalã a cãreicurte ºi grãdinã erau pline de flori,care mai ales prin varietatea lorcoloristicã, dar ºi delicateþea lor,mã atrãgeau în mod deosebit.Eram încã copil mic, cred cã nicinu ajunsesem sã fiu înscris înclasa întâi primarã, când amdescoperit frumuseþea, varietateala secuii care apãreau destul dedes în comuna noastrã cuprodusele lor ceramice (farfurii,cancee, oale etc.). În paralel însatul ªoimuº, ce þine administrativde comuna în care m am nãscut,în care trãiesc numai români, amdescoperit vase cu alte modele, cualte forme, care erau cumpãratede la niºte olari moldoveni ºi,amintindu mi de acestea mult maitârziu, eram deja student, amreuºit sã le achiziþionez la niºtepreþuri absolut derizorii, le amdepozitat în podul casei pãrinteºtiºi atunci când am ajuns la Cluj, întro locuinþã care sã mi permitã, cât

Momentedintr-untraseu

existenþial (IV)

Convorbiri cuprof. univ. Octavian ªchiau

de cât, sã le am în preajmã, mi auadus o deosebitã bucurie. LaDumbrãveni, unde am urmatliceul, un oraº în care trãiesc în ceamai bunã armonie români, saºi ºiarmeni, dar ºi maghiari, mi a fostdat sã ajung în casele unor colegiºi am rãmas plãcut surprins cãpereþii unor camere erauîmpodobiþi cu picturi ale unormodeºti artiºti locali sau cureproduceri dupã pictori dejaconsacraþi, ceea ce vãzusem dejaºi la ºcoala tatãlui meu. Surprizacea mare am avut o tot laDumbrãveni când în locuinþaprofesoarei noastre de desen amvãzut o întreagã colecþie desculpturã micã executatã desculptorul Medrea, a cãrui elevãfusese în tinereþea ei profesoaranoastrã. Tot la Dumbrãvenisculptorul Virgil Fulicea adusesebustul lui Timotei Cipariu careurma sã fie dezvelit în faþa liceuluice i purta numele.

Cum vezi încã din copilãrieinteresul pentru a þi duce viaþa întrun cadru plãcut s a sedimentattreptat. El s a augumentat mereuºi în locuinþa noastrã, cu cameremari, luminoase, ce se gãseau în

corpul ºcolii, mai ales prinþesãturile, covoarele frumoase cese realizau uneori la rãzboiul deþesut sub ochii miraþi ai copilului deatunci. Îmi plãcea sã privesccolecþia de textile, în special deprosoape, care existau la noi încasã, cu intenþia de a oferi mostreelevelor, prin ele ºi mamelor,pentru „lucrul manual” al lor. Încasele oamenilor din sat îmi plã-cea sã descopãr aºa numitele„cusãturi”, cu imagini dintre celemai variate, adecvate textelor cele însoþeau. Dacã am început aºa,pe mãsurã ce paºii vieþii m aupurtat prin atâtea locuri, prin þarãºi strãinãtate, ochii s au deschistot mai mari ºi ideea de a avea înpreajma mi imediatã ceea ce miplace, ceea ce este frumos, plãcutla vedere, s a lãrgit mereu. Dinceea ce þi am spus pânã acum,nu e greu sã realizezi cã apro-pierea mea de cei ce creeazãfrumosul, de artiºtii plastici, a venitca o împlinire a unor vise. Studentfiind la Cluj sau tânãr cadru didacticam cunoscut pe mulþi dintre viitoriimari artiºti ai urbei ºi prin ei, pemulþi dintre cei ce ºi fãcuserã unnume, pe cei deja consacraþi; amcultivat prietenia cu aceºtia, ampãtruns în atelierele lor, le amadmirat lucrãrile, am frecventatexpoziþiile ºi aºa s a nãscut ideeaGaleriei „Filo”. Iniþiatã ca decan deprofesorul, prietenul ºi colegulmeu, Dumitru Pop, am îmbrãþiºatfoarte repede ideea lui ºi împreunãam trecut la treabã. Apoi deveninddecan mi s a transmis întreagaresponsabilitate. Aºa s a nãscutîncãperea de la subsolul Filologieiºi aºa au ajuns ca o bunã partedintre artiºtii plastici clujeni sãrealizeze o expoziþie într un oraºîn care se oferea sub acest aspectprea puþin. Pentru organizareaunei expoziþii, având maºinã, mãavântam în transportulexponatelor, picturã sau sculpturã,ajutam la panotarea acestora,prilej de formare a ochiului învederea amplasãrii fiecãrei piese;marele avantaj venea din ceea ceam realizat cu ocazia amenajãriisãlii, am blocat singurul geam cupânzã de sac, material pe care lam folosit ºi la acoperirea celorpatru pereþi ºi, în felul acesta,lumina se revãrsa egal, prin

117

becurile instalate, ºi nu existaulocuri care sã dezavantajeze olucrare sau alta. Sala oferea ointimitate rar întâlnitã, de care tuca creator, organizator sau vizitator(cei mai mulþi fiind dintre studenþiinoºtri, pentru care am ºi gânditorganizarea Galeriei), te simþeaifoarte bine la „un pahar de vorbã”,cum se spune, în jurul uneimãsuþe, aºezat pe un scãunel ºiparticipai nu la un vernisaj ci laînchiderea expoziþiei, când, dacãþi a plãcut vreo lucrare, puteai s ocumperi, la un preþ colegial iar baniiîi puteai da în rate, uneori pânã laun an (putea fi ºi de 50 de lei),fiindcã leul socialist îºi pãstravaloarea. În felul acesta mulþiuniversitari, de cele mai multe orifilologi, puteau sã devinãcolecþionari sau dacã nu, puteausã se bucure în casa lor de „ovaloare”. Pentru mine, dar ºi pentrucolegii mei, Galeria a fost loculideal unde puteai sã bei o cafeluþã,e adevãrat nu se fuma, într uncadru plãcut ºi ceea ce era foarteimportant el se schimba o datã ladouã sãptãmâni. ªi totul a duratdin 1976, când am fost alesdecanul Facultãþii, pentru care num am zbãtut, a venit peneaºteptate, pânã în ianuarie 1990ºi tot pe neaºteptate am plecat laLeipzig ca profesor invitat pentrucinci ani ºi am început din nou sãmã conving tot mai mult cã noroculºi l poate face omul atunci cândºtie sã iubeascã „frumosul”, carepoate fi exprimat nu numai princuloare, formã, dimensiune, ci ºiprin omenie, comportament,dragoste faþã de aproapele sãu.Au expus creatori din toategeneraþiile, dar nu risc o înºiruirea lor, fiindcã pe toþi i am îndrãgitîntr un fel sau altul, mulþi dintre eiîmi erau deja prieteni încãdinaintea deschiderii Galeriei, alþiipe parcurs, ºi cu ajutorul lor, casanoastrã, în realitate apartamentulnostru, destul de încãpãtor, sespune cã a devenit un adevãratmuzeu. La aceasta, e adevãrat teîmpinge casa pe care o ai, fiindcãîn ea întotdeauna mai gãseºti locpentru ceva „frumos”, în care sãte simþi bine.

În locuinþa noastrã sunt foartemulte lucrãri de care mã leagãamintiri de neuitat. Sã încep cu cei

care nu mai sunt între noi, ºi nuºtiu dacã mã voi încumeta sã iamintesc pe cei care trãiesc deteama de a nu greºi; cu AnastaseDemian, un nume preþuit, cel ce afost profesor la Academia de artedin oraºul nostru, care a ilustratrevista Gândirea, care cu un ansau doi înainte de moarte,poposea adeseori la Cluj ºi cuacest prilej am petrecut alãturi deel, în casa noastrã, dupã mesefrumoase, când a fãcut portretelecelor doi copii ai mei, Simona ºiªerban, dar ne a dãruit ºi câtevadesene, pe unul dintre acestea l adãruit Sorucãi, soþia mea, cu odedicaþie pe care numai un mareartist putea s o facã; am citit o înnenumãrate rânduri, aºa cã dã mivoie sã þi o spun: „Îmi face odeosebitã bucurie sã decorez casadrãguþei Doamne ªchiau cuaceastã poezie desenatã de mine,Cluj, A. Demian. 1 IV 75, pentruziua Doamnei de naºtere de la 14.martie”; Ion Vlasiu cu o picturã,deºi a fost în primul rând sculptor,cu Culese din fân, o pânzãînrãmatã de el, pusã sub braþulmeu la plecarea din atelierul lui dinBucureºti; Traian Bilþiu Dãncuº, dinSighet, unde s a impus din tinereþe,ºi apoi viaþa l a dus în capitalã ºi ma trimis în podul casei lui sã mi alego lucrare ºi aºa m am întors la Clujcu Crizanteme pe mãsuþã, cuºtergar maramureºean ºi o cartede Eminescu (acolo unde m atrimis am avut senzaþia feteimoºului din poveste); o acuarelãde Mircea Vremir, pe lângã douãtrei pânze de ale lui, Pe Neva, laLeningrad, unde m am cunoscutcu el ºi nu la Cluj, unde am devenitprieteni. Mã opresc însã aici, artrebui sã te reþin prea mult, înrealitate fiecare dintre lucrãrileintrate în casa noastrã îºi areistoria ei, consemnatã prin ceea cescrie în spatele ei (de cine au fostdãruite, în ce împrejurãri etc.). Suntîn casã cãtre zece portrete alemele, fãcute de prieteni pictori,unul singur e dãruit de un sculptor,Benczedi, replicã la un portret fãcutde doamna Chiricuþã. Precizez cãacestea nu s au fãcut la „comanda”mea. Existã apoi busturile copiilormei, rãmase în material încãnefinit, gips, dãruite de prietenulnostru Vasile Rus; pentru Simona,

doamna Elaº ne a dãruit un aldoilea bust. Cele mai multe lucrãrisunt reprezentate de darurileprimite de la prieteni dragi, întrecare þin sã i amintesc pe sculptorulEugen Gocan, între care unele,mai mari, sunt expuse în curteacasei noastre, pe Vasile Pop,pictorul pe care l iubim, dar ºi penepotul nostru, Valentin Codoiu,cel pe care l am adus în casã laterminarea clasei a patra din satulmeu natal ºi a devenit pictorul,poate mai mult în ultima vremescenograful, colaboratorul apropiatal regizorului Mãnuþiu, cunoscutpânã ºi la Paris prin talentul sãudeosebit. Avem numeroase lucrãrisemnate de Bubuºor, cum arãmas cu numele în familianoastrã, pentru a nu fi confundatcu Bubu.

Pasiunea pentru artã îþi rezervãuneori surprize la care nu te aiputut gândi niciodatã. Nu pot sãnu amintesc cã în timpul ºederii laTübingen, printr un student carefãcea parte din Corul studenþilorromaniºti, condus cu multã dãruirede lectorul de spaniolã, prietenulmeu Paco Orozs, am descoperitun numãr de 12 tablouri, semnatede Elena Popeea, într o casã dinoraºul Ebingen, în care a trãit osorã de a artistei, ºi acum nepoataei, doamna Lilly Seeliger; am scriscu mult entuziasm, la timpulpotrivit, în revista Tribuna, despreaceste pânze m am îngrijit ca laretrospectiva, organizatã deMuzeu de Artã din oraºul nostru,aceastã „comoarã româneascã”sã fie introdusã în Catalogul ce sa întocmit în aceastã împrejurare.ªi fiindcã am amintit acest cor alstudenþilor romaniºti, adaug cã lainvitaþia lui Paco am început sã lfrecventez ºi eu ºi am introdus înrepertoriul lui douã cânteceromâneºti, Cucule, pasãre surã ºiS a dus cucul de pe aici, care s aubucurat de mare succes. Mi amspus ºi de data aceasta, ce binecã am voce, ºi i am mulþumit încão datã tatãlui meu care a introdusadeseori în corul ºcolii acestefrumoase piese corale, dar ºiprofesorilor mei de muzicã din liceuºi facultate, Dunca ºi Felea, alecãror formaþii corale le am susþinutºi eu.

Dar sã nu uit, întrebai de

118

colecþia de ceasuri. În locuinþanoastrã s a pãstrat, pânã lamoartea tatãlui meu, un ceas cudouã greutãþi care a funcþionat tottimpul ºi deºi la orele exacteproducea niºte sunete destul deputernice nu deranja pe nimeni.Tata a avut mare grijã pentru el, elînsuºi îl ungea din când în cândcu petrol ºi el continua sã batã daradevãratul imbold a venit într oîmprejurare pe care þi o relatez pescurt. În anii când eram laTübingen, o datã în drum spreBucureºti unde trebuia sã midepun întotdeauna, la oricerevenire în þarã, paºaportul, m amoprit la Câmpina, eram cuMercedesul profesorului Scridon,am vizitat Muzeul „NicolaeGrigorescu” unde am vãzut unceas superb cu cuc, cu treigreutãþi, despre care muzeografulne a spus cã el a fost adus dinPãdurea Neagrã, Germania, depictor, când a petrecut acolo, înaceastã zonã atât de pitoreascã,mai multe luni. Eu tocmai în aniiaceea eram la Tübingen ºi atuncimi am zis cã trebuie sã achiziþionezºi eu aºa ceva ºi de aici a începutcolecþia. Mai întâi un ceas cu cuc,cu douã greutãþi, apoi, când amreuºit sã fac ceva economii, aldoilea cu trei greutãþi ºi apoi, dinnou unul cu douã, sã i arãt ºi tatãluimeu cã existã un astfel de ceas,fiindcã atunci când se întorcea dela oraº iar noi, copiii, sãream pe elºi l întrebam ce ne a adus,rãspundea când geanta lui eragoalã, „un ceas cu cuc”, ceea ceînvãþase de copil în casapãrinteascã, adicã nimic.

Am rãmas dator cu rãspunsulîn legãturã cu casa, în realitateapartamentul de la etajul întâi, încare locuim. A fost o mare ºansãpentru noi ca tatãl nostru, al luiSoruca, dar ºi pentru mine a fostun tatã adevãrat (nu mi place sãfolosesc cuvântul socru, îmi sunãca ceva strãin!), provenind dintr oveche familie „nemeºeascã”, adicãun fel de mici nobili, Bizãu, maitârziu, bãnuiesc, prinmaghiarizare, a devenit Bizo, dela poalele Þibleºului, nu ºi a pierdutniciodatã simþul proprietãþii, pecând noi nu l aveam. Încã din prinanii 60, dupã ce am ajuns,mutându ne în ceva mai bun, tata

decupa din Fãclia anunþuri înlegãturã cu vânzarea unor imobilesau apartamente ºi ne îndemnamereu cã e bine sã avem casanoastrã proprie. Fãrã sã l refuzãm,l am amânat mereu pânã într o zi,când, de dragul lui, am pornitîmpreunã sã vedem cam ce ni seoferã. Ni s au deschis ochii, amvãzut câteva apartamentesuperbe, unele scoase la vânzareîncã din anii 50, dar foarte greu,practic imposibil, de a intra în ele.Pânã la urmã, îndemnat, într unfel, de vecinãtate imediatã cu casaAgârbiceanu, de la numãrul 31, noilocuim la 25, în care mai trãiau încãdoamna Agârbiceanu, împreunãcu fiica Uca, ne am hotãrât sãcumpãrãm apartamentul de la etaj,scos de multã vreme de vânzarede proprietara lui ce trãia la Bra-ºov, dar cu slabe speranþe de aputea intra în el, fiindcã fuseserechiziþionat de armatã. Eadevãrat, preþul n a fost la valoarealui adevãratã, s a putut cumpãraîn rate, deºi nu ne am fãcut multeiluzii cã ne vom putea cândva mutaîn el, dar am devenit proprietari,primeam ºi ceva chirie pânã într ozi, când, minune, chiriaºul nostruºi a gãsit o altã locuinþã ºi laînceputul anilor 70, în schimbulunei filodorme destul de pipãratã,pe care am acceptat o, tot laîndemnul tatãlui nostru, ne amputut muta în el. Ne am convinscã o casã, cum e apartamentulnostru, ne a îndemnat mereu s oîmpodobim cu „lucruri frumoase”,cum îmi place sã le spun, deºi ºtiucã artiºtilor plastici le repugnãadjectivul „frumos”, aºteptândîntotdeauna niºte aprecieri maisofisticate, ale celor ce sunt criticide artã profesioniºti.

Revenit în þarã, de la Leipzig,în vara anului 1990, aþi ajuns dintoamna acestui an sã puneþiumãrul la bunul mers alUniversitãþii „1 Decembrie 1918"din Alba Iulia. Alþi ani grei ºi totuºifrumoºi prin ceea ce a rezultat. Cucine aþi pornit la drum acolo,punând bazele unei Catedre solidede Limba ºi literatura românã,completatã la scurtã vreme cu ceade limbi strãine, francezã ºienglezã?

Înainte de a-þi rãspunde la

aceastã întrebare, fiindcã etapaaceasta este strâns legatã deîntoarcerea mea de la Leipzig, simtnevoia sã-þi reþin atenþia cu ceeace s-a întâmplat înainte de AlbaIulia. În ianuarie, 1990, un telefonprimit de la profesorul PaulCornea, ajuns în noua conjuncturãministrul sau secretarul de statpentru învãþãmântul superior, princare am fost întrebat dacã nu suntdispus sã plec la Leipzig, de dataaceasta pe un post de profesor,pentru o perioadã de cinci ani. Îþimãrturisesc sincer rãspunsulafirmativ a venit destul de greu ºil-am dat abia dupã ce profesorulmi-a relatat cã în acel moment maierau doar cinci lectori trimiºi pestehotare faþã de cei peste o sutã pecare eu însumi i-am întâlnit laînceputul anilor ºaptezeci, cândparticipam la Bucureºti, în preajmareluãrii cursurilor universitare, încadrul aºa numitelor „ºedinþe deinstructaj”. Cum au dispãrut atâteaposturi în cei douãzeci de ani ces-au scurs de atunci era oîntrebare la care s-a pututrãspunde relativ uºor prin ceea ceºtiam cu toþii despre „acþiunile”cancelariei II. Am acceptat ºi, înmod surprinzãtor, la sfârºitul luniiamintite mai înainte am sosit laLeipzig unde m-am revãzut dupãatâþia ani, cu mare bucurie, cu maimulþi dintre foºtii mei studenþi dinoraºul târgurilor, acum cadreuniversitare, trei dintre aceºtiachiar angajaþi ai Universitãþii. Amavut atunci bucuria de a-l cunoaºtepe profesorul Klaus Bochmann,devenit între timp directorulInstitutului de romanisticã, ºi mi-au revenit obligaþiile unui profesor,pe o normã întreagã la început, iar,dupã unificare, am fost trecut, nunumai eu, pe câte o jumãtate denormã, dar am rãmas cu bucuriade a putea fi prezent la împlinireaa o sutã de ani de când celebrulprofesor Gustav Weigand aînfiinþat Institutul român din Leipzig.A fost o mare sãrbãtoare pentrutoþi romaniºtii din Germania, cuinvitaþi din România, din Cluj auparticipat Ion Mãrii ºi EugenBeltechi.

Renunþ la alte detalii ca sãrãspund repede ºi pe scurt laîntrebarea de bazã, legatã de AlbaIulia, nu înainte de a spune cã în

119

toamna aceluiaºi an, 1990, amvenit de data aceasta, ceea ce nus-a putut întâmpla la Tübingen, cuSoruca, soþia mea, împreunã cuprimul nostru nepot, Radu, care nuîmplinise trei ani, hotãrâre care aprodus uneori entuziasm, altãdatãmirare, cã am avut curajul laaceastã vârstã, eu aveam deja 60de ani, „sã aducem pe lume” uncopil.

Revenisem, aºa dar, în þarã,reþine cã acolo, la Lipsca, amsãrbãtorit împlinirea celor 65 deani, ºi cu totalã încredere înUniversitatea pe care am servit-ocu loialitate, la Cluj sau in spaþiulgerman timp de 12 ani, în treietape, am înaintat o cerererectoratului cãruia, în conformitatecu legea aºa cum o ºtiam eu, i-amcerut prelungirea activitãþii mele cuun an, cu convingerea cã tot aºamã voi putea bucura de acumînainte pânã voi avea 70 de ani.La o întâlnire cu rectorul,profesorul Andrei Marga, mi s-apãrut cã nu va fi uºor, fiindcã maiare vreo 15-16 cazuri cu conþinutsimilar, dar cã va þine seama desituaþia oarecum aparte a mea ºicã-mi va comunica rezultatul.

Ce a urmat? La câteva zile, înaºteptarea rãspunsului, am primitun telefon de la rectorulUniversitãþii albaiuliene, profesorulIuliu Paul, prin care mi-a propussã merg pânã la el a doua zi, cu omaºinã a instituþiei sale, care areceva treburi la Cluj; era o invitaþiecolegialã, fiindcã mi-a amintit cã defapt ne cunoaºtem din aniistudenþiei, eu la filologie, el laistorie. Bineînþeles, am acceptat-o, ne-am întâlnit, mi-a fãcutpropunerea sã fiu de acord sãlucrez acolo. În momentul acela,cred cã în capul amândurora,trecea ceva din conþinutulproverbului „cine n-are bãtrâni sãºi-i cumpere”, dar am acceptatfoarte repede propunerea fiindcãmi-am dat seama cã în felul acestavoi rãmâne încã o bunã vremeîntre zidurile unei ºcoli, deci acolounde am venit pe lume, fiindcã ammai spus-o de atâtea ori, eu m-am nãscut într-o ºcoalã. Era înpreajma deschiderii anului ºcolar,1995/1996, ºi printre participanþiila deschidere eram ºi eu prezentºi din acel moment, fiind numit ºi

ºeful Catedrei de filologie, amrãmas activ acolo mai bine de zeceani, la început ca profesor, ºef decatedrã, apoi profesor consultant.N-aº vrea sã mã întind prea mult.M-am simþit excelent, Univer-sitatea de acolo era încã în anii deplinã dezvoltare, cu elanurile fireºtiale unui început. Pe parcurs acrescut numãrul cadrelor di-dactice, în paralel cu al studenþilor,dacã la început aveam numaispecialitatea Românã-francezã,peste doi ani s-a admis ºifuncþionarea specialitãþii Românã-englezã. În lumea filologilor, ca ºia acelora care veneau în control,eram destul de bine cunoscut,ceea ce, o spun cu modestia detotdeauna, a însemnat ceva pentruaprobãrile ce le ceream de laMinister, ºi n-au fost puþine. Amsimþit tot timpul cã sunt ocrotit,fiindcã prin mine ºi dupã mine auacceptat colaborarea cu tânãrainstituþie specialiºti cunoscuþi, veniþide la Cluj (profesorul D. D.Draºoveanu, profesorul VasileFanache dar ºi mai tinerii MihaiGherman, Gavril Neamþu,Constantin Milaº, ConstantinMladin, ºi tu, bineînþeles; oferta taam primit†o cu mare bucurie, ºtiindcã eºti fiu de învãþãtor, ca ºi mine,categorie socialã pentru care amavut întotdeauna o mare slã-biciune, cã ai o fire liniºtitã, de carete trãdeazã figura ta de om bun,blând ca o pisicã, deºi, când amdevenit prieteni, mi-ai spus, vezi,cã pisica blândã zgârie rãu, în cemã priveºte nu m-ai convins.) laRomânã; Rodica Chira, Silvia

Mihuþ la Francezã; Sever Trifu,Virgil Stanciu, Ioan Popa, AurelCurtui la Englezã. Am avut tottimpul o foarte bunã colaborare cucel ce mã invitase, profesorul IuliuPaul, pe care-l regret enorm, amsimþit întotdeauna cã ºi el a fostun fiu de dascãl, dar ºi cuprofesorul Iacob Mârza, decanulîn funcþie la sosirea mea, apoi ºirectorul Instituþiei, dar bucuria ceamai mare am trãit-o când m†amîntâlnit cu foºti studenþi de ai mei,cu Aurel Pantea, dar mai ales cuIleana Ghemeº, colaboratoareamea de mare nãdejde, o fiinþãînzestratã cu multe calitãþi întrecare am reþinut calitatea ei de bunorganizator, hãrnicia ei, pregãtireaprofesionalã deosebitã, atenþiapermanentã care mi-a acordat-o.Colaborarea cu ea atâþia ani mi-alãsat o frumoasã ºi trainicãamintire. O amintesc ºi pe fostamea asistentã la cursul deliteraturã românã veche ºipremodernã, pe Diana Câmpan,formatã la Universitatea dinTimiºoara, cu dascãli care, înmarea lor majoritate, s-au formatla Cluj ºi sã fiu fericit cã dupãcelelalte douã asistente pe care le-am avut la Cluj, care au ajunscadre didactice strãlucite, e vorbade Georgeta Antonescu ºi DoinaCurticãpeanu, Diana se gãseºte laînãlþimea lor.

Anii în slujba Universitãþii „1Decembrie 1918" din Alba Iulia m-au ajutat într-un fel sã rãmân tânãr,fiindcã contactul cu ºcoala, cutineretul, te menþine, te pune latreabã, când simþi cã le place ceeace faci cu ei. Aici am fost nevoitsã-mi lãrgesc investigaþiile înistoria literaturii române, pe lângãcea veche ºi premodernã, la ceamodernã propriu-zis, mergândpânã la marii clasici ai literaturiiromâne. Apoi au urmat mai multecursuri speciale, la studenþi dar ºila masteranzi: Literaturã autenticãla cronicarii români, Literatura decãlãtorie, Sã-i cunoaºtem peRomul Munteanu, pe MirceaZaciu, pe Cornel Regman ºi altele.Am considerat însã cã modul încare mi s-a ridicat calitatea deprofesor consultant nu l-ammeritat; fãrã sã fiu chemat sã mise comunice aceastã hotãrâre, ambãnuit-o doar cu ocazia depuneriiTINARUL ARTIST LA SF. SEC. XX

120

unei cereri adresate ºefului decatedrã, deopotrivã ºi decanului,prin care arãtam ce doresc sã facîn calitatea mea de profesorconsultant pentru noul an ºcolar;eram la o ºedinþã de catedrã, ºefulcatedrei a citit cererea, s-a uitatcãtre prodecan care a spus foartejenant „sus”, altceva n†am aflat ºiam aºteptat toatã vara un rãspuns.Cei de „sus” uitaserã probabil cãeu am fost invitat la Alba Iulia ºi cãn-am cerºit acest lucru.

Cum timpul are darul de aestompa astfel de momente mi-amamintit cã, de fapt, la propunereaUniversitãþii din Alba Iulia am fostdecorat cu Ordinul pentru meritulÎnvãþãmânt în grad de comandor,dat în decembrie 2004, semnat depreºedintele Iliescu ºi pe cel deProfesor emerit al Universitãþii dinAlba Iulia din decembrie 2008, ces-au adãugat la titlul de Cetãþeande onoare al municipiului Cluj-Napoca, de care ai amintit înîntrebarea ta. Simt nevoia s-o spuncã n-am visat niciodatã la astfel deonoruri ºi cã la adresa primitã dinpartea Consiliului municipal Cluj,în care mi se comunica intenþia dea mi se acorda acest titlu, amrãspuns cã mã simt onorat depropunere dar cã în oraºul nostruse gãsesc foarte mulþi cetãþenicare au merite mult mai mari decâtmine. Rãspunsul a fost, cu toateacestea, cel ºtiut. ªi ca sã încheiºi cu rãspunsul la aceastãîntrebare, þin sã-þi spun cã, dacãs-ar fi repetat ceea ce mi s-aîntâmplat la Cluj, rãspunsul meuar fi fost identic. Cu cel de „profesoremerit” probabil s-a încercat oreparaþie pentru ceea ce s-ahotãrât „sus”. Cine au fost aceianu ºtiu ºi chiar dacã aº ºti omulcare „nu are duºmani”, cum amfost calificat de prieteni, ºtie sã uite.Te asigur, dragã Titi.

Revenind la Cluj, cum vi se pareazi Facultatea de Litere, cuaceastã nouã generaþie de cadredidactice, dintre care multora le-aþi fost profesor? E o altãdeschidere acum în învãþãmânt,sunt alte posibilitãþi de cercetare,de realizare a unor contacte custrãinãtatea. În urmã cu mai mulþiani, Municipalitatea v-a conferittitlul de cetãþean de onoare al

Clujului; la pensionarea de laUniversitatea din Alba Iulia,aceasta v-a conferit titlul deprofesor emerit, dupã ce cu câþivaani înainte aþi fost decorat cuOrdinul, meritul Învãþãmânt în gradde comandor. Sunt titluri ce atestãcalitatea ºi contribuþia dum-neavoastrã la educarea ºiformarea unor noi generaþii deintelectuali români, dar ºiangajamentul dumneavoastrã înviaþa curentã a obºtei, a cetãþii.Sunteþi mulþumit de ceea ce aþifãcut în aceºti 80 de ani pe care îiîmpliniþi acum?

De Universitatea din Cluj nu m-am despãrþit niciodatã, în ciudafaptului cã am pãrãsit-o de atâteaori ºi, cu toate acestea la revenireamea în þarã, de la Berlin, apoiTübingen, apoi Leipzig, mi-amregãsit întotdeauna masa de lucruºi dulapul cu cãrþi, cu bucuria celorpe care i-am pãrãsit. Tot aºa s-aîntâmplat ºi dupã ce am luathotãrârea de a mã transfera laUniversitatea „1 Decembrie 1918"din Alba Iulia. A fost un mare norocpentru mine cã, pãstrându-mi încontinuare aceleaºi utilitãþi, adicãmasã, dulap, cheie la cabinet, amrevenit mereu acolo, mai ales cãam folosit din plin bibliotecaFacultãþii, de preferinþã pe cea deîmprumut, mai puþin frecventatã destudenþi ºi, în afarã de aceasta îmipermite sã pãstrez cãrþile maimultã vreme. Revenind mereu înclãdirea de pe strada Horea trãiescbucuria de a mã întâlni cu foºticolegi de catedrã, cu foºti studenþiºi prin discuþiile purtate cu eiconstatãm cã studenþii de aziparcã nu prea seamãnã cu cei deieri, e vorba mai ales deschimbarea mentalitãþii lor, încondiþiile noilor vremuri pe care letrãim. Studenþii de astãzi circulãmai mult, au posibilitãþinenumãrate de a cunoaºte centreuniversitare din alte þãri, prinnenumãratele canale care existã.Contactul cu acestea sunt în modincontestabil benefice pentru ei. Lafel ºi cadrele didactice pot circulamai mult, îºi procurã cãrþi cu maimultã uºurinþã, câºtigã experienþã,li se deschid alte orizonturi.

Poate aºtepþi din partea meaniºte concluzii, acum la vârstasenectuþii, la încheierea acestui

interviu, dialog sau interogatoriu,la care m-am supus cuconvingerea cã ai ajuns sã mãcunoºti mai bine, cu calitãþile darºi cu limitele, sã nu zic defectele,pe care, pânã la urmã, le arefiecare om. Poate am fost un omnorocos, îmi spun adeseori miedar spun ºi alþii probabil despremine, cã am vãzut multe în viaþã,cã am avut ºansa sã-mi întemeiezo familie fericitã, cu o soþie,tovarãºã de viaþã, minunatã, eaprofesoarã de fizicã, eu filolog, cudoi copii minunaþi, care s-au pututrealiza în þarã, sunt lângã noi cucopiii lor, nepoþii noºtri dragi, ceeace ne face fericiþi cã putem încontinuare sã-i ajutãm, aºa cumºi noi la rândul nostru am fostajutaþi. Ce poate fi mai concludentdecât cã pe lângã titlul de profesor,de mai multã vreme l-am câºtigatºi pe cel de procuror, adicã procurtot ceea ce mi se cere ca sã-i vãdºi pe ei fericiþi. Îþi mulþumesc, dragãTiti, pentru cã m-ai ascultat. Eposibil ca ºi þie sã nu-þi fi convenitacest nume, sã zicem de rãsfãþ,aºa cum ºi eu m-am luptat sã scapo vreme de al meu, pe care-l ºtii;încã nu eºti bunic, ºtiu cã încã nueºti, te asigur cã îþi vor spune aºaºi nu bunicule, cum ai dori tu!

Vã mulþumesc, domnuleprofesor, din toatã inima pentruaceste frumoase mãrturisiri ºi nu-mi rãmâne, acum la încheiereadiscuþiei noastre, decât sã vã urezani mulþi ºi fericiþi, de acum înainte,alãturi de toþi cei dragi ai familiei ºide prietenii cu care aþi fostînconjurat, în toate etapele uneivieþi pline de realizãri.

UMBRA UNEI PASARI PESTE AROMAUNUI CINTEC

121

Liviu Deleanu este poetul dinumbrã al literaturii din stângaPrutului. S-a nãscut la 8 februarie1911 la Iaºi, într-o familie defuncþionari. A urmat cursurileliceale în oraºul natal. Dragosteapentru literaturã ºi talentulscriitoricesc l-a moºtenit de la tatãlsãu, care a cochetat un timp cuarta scrisului. Convins cã scrisulnu e cea mai profitabilã activitate,el îºi sfãutieºte fiul sã se dedicealtei îndeletniciri. Poezia, însã, îlademenise deja irecuperabil petânãrul Liviu Deleanu, care aînceput sã-ºi publice lucrãrile înpresa localã de la vârsta de doar11 ani. Prima publicaþie a sa esteo compunere. Debutul poetic vaavea loc trei ani mai târziu printipãrirea nesperatã a unei primeîncercãri lirice într-un ziar ieºean.La vârsta de 15 ani îºi vedegãzduite într-o altã publicaþie ºicâteva epigrame, pentru ca în1927, la doar 16 ani, elev fiind, sã-ºi þinã în mânã ºi primul volum depoezii – Oglinzi fermecate, apãrutla editura Goldner din Iaºi.Volumul, care include poeziipublicate în ziarele vremii – Opinia,Avântul, Seara, Iaºul, Înainte º.a.a fost întâmpinat pozitiv derecenzenþi,. printre careA.P.Samson (Rampa, decembrie,1927), Enric Furtunã (Lumea, 25mai, 1930), Gr. Malciu (Viaþaliterarã, nr.130, 1930), J.Sejeanu(Rampa, nr. 3911, 1931) º.a.Poemele adunate de LiviuDeleanu în acest volum sunt,afirmã Enric Furtunã, „nu sunt,versuri amabile ºi agreabile (...).Sunt stãri ºi efecte de spaimã, întrezi ºi noapte...”1 Modernist„temperat”, autorul Oglinzilorfermecate, „fãrã a scrie strofeindescifrabile, asemenea unorcreaþii pentru care nu existã încãmetode de rezolvare, ºi-a datseama cã poezia nu poate fi simþitãcu dicþionarul ºi, ajutat de talent,ne-a dat câteva versuri de bunãcalitate.”2 Critica interbelicã arecunoscut în versurile de debutale poetului de la Iaºi înrâuriri dincreaþia lui Tudor Arghezi, dar ºiinfluenþe din George Bacovia,Demostene Botez, CamilBaltazar... Excluzând afinitãþilepoeziei sale cu cea a creatorilorsus-numiþi, volumul este apreciat

LiviuDeleanu

Un poetbasarabean:

Olesea Ciobanu

ca fiind un câºtig important pentrupoezia modernistã româneascã,iar autorul acestuia Liviu Deleanu– considerat a fi un poet de o„autenticã sensibilitate”, carepianoteazã clapele unei orge ce îifaciliteazã viitoare ascensiuni”.3

Cel de-al doilea volum deversuri al tânãrului poet LiviuDeleanu, Ceasul de veghe, aparela Bucureºti, la editura ªantier, în1937, la un interval de zece ani dela debutul sãu editorial. Cartea aavut acelaºi succes ºi acelaºi ecouîn presã ca ºi volumul anterior,Oglinzi fermecate. Culegerea afost remarcatã de însuºi GeorgeCãlinescu în Adevãrul literar ºiartistic din 12 septembrie, 1937.Deºi noteazã o anumitã„inconsecvenþã a stilului”, GeorgeCãlinescu remarcã îndemânareapoetului în tratarea problemelorumanitare ºi care se manifestãprintr-o nedisimulatã simpatiepentru mineri, lucrãtori, croitorese,vagabonzi. În poezia lui LiviuDeleanu nimic nu e reprobabil,dimpotrivã, afirmã Cãlinescu,

„gãsim în ea sensibilitate, imagini”.4Volumul Ceasul de veghe a fost,dupã cum s-a constatat, un bunprilej de a reflecta pe margineanoilor tendinþe în literaturã. Înaceastã poezie proletarianã,susþine Isabela Sadoveanu înnumãrul din 27 iunie 1937 alAdevãrului literar ºi artistic, „rãsunãaccentul unui adevãrat elan poeticºi se realizeazã de multe ori în modfericit aliajul dintre formulelefamiliale, sau aºa-zisul limbajnatural ºi limbajul purificat pentruuzul special al poeziei.”5 Acestvolum, deºi s-a scuturat oarecumde influenþe, mai pãstreazã cevadin poezia lui Arghezi, iar afinitãþilepot fi descoperite uºor, mai ales lanivel lexical. În acelaºi timp,constatã Enric Furtunã, „temele ºitratarea socialului ºi multe imaginiproaspete vorbesc despre un poetcare se cautã ºi e pe drumul celbun sã se gãseascã”6. Volumul luiLiviu Deleanu se remarcã prinsimplitatea ºi naturaleþeaexprimãrii, prin frumuseþeaversurilor ºi prin mãiestriaversificaþiei - acestea fiind, de fapt,niºte constante ale poeziei luiDeleanu, valabile atât pentrucreaþia poetului din perioada depânã la cel de-al doilea rãzboimondial, cât ºi pentru operaacestuia, scrisã sub regimulcomunist. Asupra acestei noiculegeri de poezie se vor pronunþaG. Spina (Adevãrul, nr. 16356,1937), ªtefan Popescu (Dacianouã, 13 februarie, 1938),evenimentul fiind consemnat ºi dealte publicaþii ale timpului. Înacelaºi an, 1937, publicã ciclulSãbii peste Spania, care a fostulterior tradus în mai multe limbi.

Un salt impotant din punct devedere calitativ în activitatealiterarã a lui Liviu Deleanu îlmarcheazã cel de-al treilea volum,de poeme ºi balade, Glod alb,apãrut la editura Cultura poporuluidin Bucureºti, în 1940. Culegereaprezintã un amalgam de elementemoderniste, romantice, toate pefundalul unui peisaj realist, înimagini îndrãzneþe. ªi acest voluma provocat un vãdit interes,remarcându-se eleganþaversurilor, la sinceritatea ºi modulpersonal al lui Liviu Deleanu de ase apropia de problemele

122

stringente ale umanitãþii. Criticaliterarã observã, însã, cã ºi poeziadin acest volum trãdeazã influenþavãditã ºi covârºitoare a liricii luiTudor Arghezi, care, afirmã AurelVlad, „trebuie neapãrat înlãturatã,deoarece ameninþã sã înãbuºeautenticul talent al autorului.”Creaþia poetului de pânã la 1940rãmâne una de facturã modernã.„În primele sale volume apar toateatributele poeziei moderniste:timpul bolnav, ravagiile urâtului,vidul, femeile ofticoase, „pustiul ºinoaptea închisã cu lacãte”, tãcereade sicriu, atmosfera macabrã,populatã de draci ºi de strigoi”7.

Activitatea poetului a fostfoarte productivã în perioadainterbelicã. În anul în care i seediteazã volumul Oglinzifermecate, Deleanu, elev fiind,întemeiazã, împreunã cu poetul ºipianistul român Virgil Gheorghiu,un ziar cu profil literar, întitulatProspectul, având ºi subtitlulSimptom literar. Publicaþia careavea doar patru pagini ºi era scrisãîn întregime de aceºti doi fondatori,nu a avut o viaþã prea lungã, cauzafiind lipsa mijloacelor financiare.Peste puþin timp, Liviu Deleanuînfiinþeazã ºi elaboreazã împreunãcu un grup de gimnaziºti revistaVitrina Literarã, al cãrei redactor afost. Incompetenþa tinerilor înproblemele juridice legate dedreptul la existenþã al acesteipublicaþii a dus la pierderea ei într-un timp foarte scurt. În anul 1928,tânãrul poet pleacã din Iaºi laBucureºti, unde colaboreazã lapublicaþii importante precum:Bilete de papagal - condusã deTudor Arghezi, idolul tânãrului poetieºean, Adevãrul literar ºi artistic,Rampa, Vitrina literarã, Dimineaþa,ªantier, Viaþa româneascã,Almanahul ilustrat, Dacia nouã,Cuvântul liber, Radical (Craiova)º.a. Dincolo de poezii ºi epigrame,Deleanu a scris texte pentrucântece, multe dintre ele fiindfoarte cunoscute: de exempluSanie cu zurgãlãi, despre care ºiastãzi se crede cã este un cântecpopular. Menþionãm cu titlu deparantezã cã, în general, creaþiapoetului (cu precãdere poeziapentru copii ºi textele cântecelordin perioada de dupã al doilearãzboi mondial) era deseori

etichetatã ca fiind opera mareluicreator anonim.

Nãscut la Iaºi, Liviu Deleanu serefugiazã în 1940, în perioada celuide-al doilea rãzboi mondial, laChiºinãu. În acelaºi an este primitîn calitate de membru al UniuniiScriitorilor din Moldova. Foartecurând, în 1942, este invitat sãcolaboreze la ziarul MoldovaSocialistã, care se edita laMoscova, unde poetul avea sãpetreacã doi ani, ca mai apoi, în1944, sã revinã în Moldova. Înacea perioadã dificilã sub aspectideologic, Liviu Deleanu se dedicãmai mult poeziei pentru copii. Ecalea pe care au luat-o ºi alþi poeþidin regiune pentru a evitaideologizarea extremã saucompromisurile. Cu toate acestea,Liviu Deleanu a plãtit tributregimului comunist cu poemulKrasnodon, intitulat ulteriorTinereþe fãrã moarte, dar ºi cubasmul Buzduganul fermecat saucu placheta de poezii Vremuri noi.Publicã mai multe cãrþi în perioadade dupã rãzboi, printre caremenþionãm: Poezii ºi poeme(1954), Stihuri alese (1958),Freamãt (1962), Ieºire din legendã(1963), Dragostea noastrã cea detoate zilele (1966), Cartea dorului(1967) º.a, dar ºi multe volume depoezii pentru copii: Mi-e drag sãmeºteresc (1955), Bucurii pentrucopii (1956), Licurici (1961), Trilurivesele (1963)...

Poetul Liviu Deleanu se stingedin viaþã la data de 12 mai, 1967.Este înmormântat la Chiºinãu încimitirul Armenesc. Îi apar postummai multe volume cu poezii,selectate ºi îngrijite de soþiapoetului, Baca Deleanu: (ªi de n-ar fi cuvântul iubire,1982; Mi-edrag, 1988; Poezii, 1988, dar ºiculegerea Epigrame cu adresã(1999), iar în colaborare cu NicolaeRusu ºi Vasile Romanciuc,editeazã volumul selectiv Rãscolitetãceri (2001).

Dupã debutul promiþãtor, carea atras atenþia criticii române dinperioada interbelicã, autorulOglinzilor fermecate pãºeºte,odatã cu instaurarea puteriisovietice în Basarabia, într-o nouãetapã a activitãþii sale artistice,caracterizatã printr-o retragere,

mai mult forþatã, pe unul dinultimele planuri ale vieþii literareactive din RSSM. Fiind o persoanãfoarte modestã, el n-a cãutat titluri,onoruri, decoraþii, ºi, de fapt, nicinu le-a avut. Tot din modestie ºicuminþenie nu obiecta ºi nu leriposta celor care îi criticau operaºi personalitatea. Întotdeaunaasculta cu capul plecat aberaþiileºi încriminãrile ce i se aduceau.Poetul era sigur cã va veni ºimomentul justiþiei, care va punelucrurile în ordinea lor fireascã. Dealtfel, critica ideologicã nu a încetatniciodatã sã-l persecute, poetulieºean fiind acuzat neîncetat denaþionalism burghez sau etichetatdrept simbolist, cosmopolit... Pelângã faptul cã era nãscut la Iaºi,în România, a avut de suferit pânãla sfârºitul vieþii din cauza primuluisãu volum de poezii Oglinzifermecate, care a fost calificat decãtre exegeþii comuniºti ca fiindunul decadent. Or, modernismulera aspru blamat în perioadastalinistã. Cã Liviu Deleanu nu aagreat ideologia sovieticã odovedeºte ºi faptul cã n-a fostvreodatã membru de partid.Ideologii lumii noi, comuniste,aveau, deci, tot temeiul sã-l laseundeva în umbra vieþii literare, sã-i neglijeze talentul ºi sã menþinãun câmp de tensiune puternicã înjurul creaþiei ºi personalitãþiiacestuia. Paradoxul e,mãrturiseºte Baca Deleanu înCarte pentru tine ºi despre tine,scrisã în memoria soþului, cã înperioada sovieticã a fost înpermanenþã acuzat de toate releleposibile, Deleanu fiind „calul debãtaie” al apãrãtorilor cauzeicomuniste, ca mai apoi - ºi aici eparadoxul -, dupã destrãmareaimperiului sovietic sã fie stigmatizatdrept comunist ori stalinist.Reproºurile ºi acuzaþiile care i seaduceau erau uneori nefondate ºichiar absurde. Soþia poetului îºiaminteºte cã pânã ºi versurile dincântecul Mãrioarã-leliºoarã ºianume: „Sã-þi cuprind cu mânabrâul // ªi sã trec cu tine râul.// Subun pom, sub o crenguþã, // sã nefacem o cãsuþã”, evocau, în opiniaideologilor comuniºti, dorul deÞarã, de România, ceea ce pentrutimpurile respective constituia unuldintre cele mai grave acte de

123

naþionalism, criticii în cauzãsusþinând ferm cã râul la care sefãcea referinþã în text nu era altuldecât cel care desparte Moldovade România, adicã Prutul. O altãacuzaþie, tot atât de elucubrantã,i-o aduce Fiodor Ponomari, caresusþinea în cadrul unei adunãri cãDeleanu s-ar situa împotriva puteriisovietice, de vreme ce nu scrie„ocercuri”, adicã schiþe. Dar, cumse poate bãnui, niciun volum alpoetului nu a fost criticat mai multdecât cele elaborate în perioadade pânã la 1940. Calomniindartistul ºi ponegrind operaacestuia, ideologii aveau o datã înplus prilejul de a defãima regimulpolitic burghezo-român. Astfel, încartea sa Freamãtul de-a pururiviu, consacrat operei lui LiviuDeleanu, Barbu Rabii justificã într-un fel „rãtãcirile” de debut alepoetului, însinuându-se cã de vinãera situaþia „deprimantã” din þarã,când „din aparatele de radiorãbufneau [...] rãcnetele fioroaseale caporalului în rol de dictator”,ºi „presa fascistã propaga cuosârdie „pasul de gâscã” alvermachtului hitlrist, iar revistelemondene de pe malurileDâmboviþei omagiau cu unentuziasm morbid fizionomia„frumosului Adolf”, când„pãiengeniºul negru-cafeniu alfascismului prindea în mrejele saletot mai multe þãri europene, iardreptcredincioºii ascultau smeriþipredicile veninoase despre„sãlbãtãciile” roºiilor în Spania”.8Din perspectivã comunistã, niciclimatul literar românesc dinperioada interbelicã nu era unulbenefic creaþiei „în leatul acelacumplit ºi tulbure”, „când toatearmele ideologice erau puse înslujba fascizãrii ºi provocãriirãzboiului imperialist antisovietic,iar „România reacþionarãrezervase literaturii un rol de vazãîn acest vast arsenal”. În timp ce„minunatele cãrþi ale luiSadoveanu” erau „date pradãrugurilor la colþuri de strãzi”, „barziimoºierilor, scriitoraºi fãrã tendinþã,închizându-se chipurile– în turnulde fildeº, dar închinându-se înrealitate ideilor misticismului ºi altor„isme” decadente, cãrora Parnasulle pierduse rãbojul, se întreceauîn a copleºi cititorul cu imagini

obscure, ameþindu-l cupropaganda minciunoasã aclaselor explotatoare”. În acestecircumstanþe, „momit de diferitemode, în izbeliºtea cãrora sefrãmânta, adolescentul Deleanuavea sã-ºi macine energia ca sãdea la ivealã nebuloase speculaþiicerebrale ºi pretenþioase artificiiformaliste.”9

Cum e ºi firesc, datã fiindschimbarea sistemului politic dedupã cel de-al doilea rãzboi

mondial, creaþia lui LiviuDeleanu de sub regimul comunistdiferã mult de poezia din primelesale trei volume. E cert însã cãpoetul a rãmas acelaºi adept alexpresiei ºi al formei (Deleanu acultivat insistent sonetul, idila,cântecul, crochiul, pastelul), fiind,dupã cum remarcã ºi critica dinregiune, un clasicist pe întregaduratã a activitãþii salescriitoriceºti. Deleanu, deºi a plãtitvamã regimului prin câteva poeziiºi poeme, „a salvat adeseaartisticul prin grija pentru cuvânt,disciplina clasicistã ºi cultivareageneral-umanului.”10 AutorulCeasului de veghe a fost adesea,dupã cum remarcã Anatol Ciocanu„un etalon al expresiei cantabile”11

or, constatã un alt critic literar, IonCiocanu, tocmai faptul cã a activatºi, respectiv, s-a format în climatulmodern al literaturii române,însuºindu-ºi astfel limba românãcuratã ºi expresivã, „i-a permis luiLiviu Deleanu sã se distingã – ºidupã 1940 - printr-o scriiturã nunumai corectã, dar ºi plasticã, decele mai multe ori sugestivã.”12

Trebuie de menþionat cã LiviuDeleanu a rãmas întotdeauna fidellimbii de acasã, este poetul carenu a încetat nici dupã 1950 sã scriecu grafie latinã. Poeziile, textele ile dactilografia soþia. Era absolutsigur cã scrisul cu caracterechirilice trebuia sã fie anulatcurând, din moment ce nu aceastae „haina” fireascã a limbii poporuluibãºtinaº. Baca Deleanu, soþiapoetului, menþioneazã cã acestanu era un capriciu sau vreun moftde-al poetului. Literatura, limba,alfabetul latin constituiau crezul,fãgaºul, respiraþia ºi marea temãa poetului. Din acelaºi motivreacþiona dureros la greºelile careîmpânzeau revistele ºi ziarele,

emisiunile ºi comunicatele de laradio sau televiziune. Durerea,susþine Baca Deleanu, eraaproape fizicã. Singurul antidotpentru aceastã crâncenã suferinþãera dicþionarul. Se cufunda înlumea cuvintelor ºi rãmânea aºamult timp, pânã îºi gãsea liniºtea.

Note

1. Enric Furtunã, Referinþe critice, înLiviu Deleanu, Rãscolite tãceri. –Timiºoara: Ed. Augusta, 2001, p.142;

2. Samson, A.P., Ibid. p. 141;3. L.B., Ibid. p. 142;4. Cãlinescu, George, Ibid, p. 149;5. Sadoveanu, Isabela, Ibid, p. 148;6. Furtunã, Enric, Ibid., p.148;7. Cimpoi, Mihai, O istorie deschisã a

literaturii române din Basarabia. Ediþia aII-a, revãzutã ºi adãugitã. – Chiºinãu: Ed.Arc, 1997, p.175;

8. Rabii, Barbu, Freamãtul de-a pururiviu., Chiºinãu: Ed. Lumina, 1971, p.5;

9. Ibid. p.4 – 6;10. Cimpoi, Mihai, O istorie deschisã

..., p.175;11. Ciocanu Anatol, Tãcutul Deleanu,

poet ºi copil, în Glasul naþiunii, 7 februarie,1991.

12. Ciocanu, Ion, Liviu Deleanu întremetafora sugestivã ºi tributul plãtitideologiei comuniste, în cartea saLiteratura românã. Studii ºi materialepentru învãþãmântul preuniversitar. Subredacþia lui Mihail Dolgan, Chiºinãu: Ed.Prometeu, 2003, p.342;

DEZINTEGRAREA "CRUCEIATOMICE" A LUI Salvador Dali

(fragment)

124 ª

Dacã fiecare cetate ar fichematã la viaþã prin muzicã,atunci traiul nostru artistic ar fi maiautentic... Cetatea Mikó dinMiercurea Ciuc este o îmbu-curãtoare excepþie. Construitãîntre anii 1623–1631, ea oferãcadrul Festivalulului de MuzicãVeche, începând cu anul 1980,aflat deci astãzi, la ceas jubiliar.Personalitatea lui Ioan Cãianu(nãscut pe la 1629 – decedat în1687), cãlugãrul franciscan stabilitla ªumuleu, a fost, peste secole,inspiratoare în perpetuarea muziciivechi, pe aceste meleaguri, de lacetate la mãnãstire.

Ediþia 2010 a urmat bivalenþastatornicitã în ultimii ani:prezentarea elitei mondiale amuzicii vechi, respectiv,promovarea formaþiilor autohtone.Ensemble Unicorn din Viena aoferit un program antologic alrepertoriului sãu, însã nu suficientde liber faþã de notele scrise, iarvirtuozitatea instrumentalã, oricâtde spectaculoasã, nu poateconvinge dacã este unilateralã –contraexemplul fiind ansamblulbudapestan Musica Historica,unde muzica pare spontanã ºi aicãrui membri mânuiesc, fiecare, osumedenie de instrumente. Tot lacategoria de oaspeþi, formaþiaungarã Musica profana a oferit unamestec de valori ºi soluþiimomentane controversate.

Dintre formaþiile autohtone, aufost prezente cam jumãtate dintrecele ce practicã, la noi, muzicaveche – fiind selectate acelea careau avut legãturi constante, peparcursul anilor, cu Festivalul, darºi (criza-i crizã...) componenþã mairedusã numeric. Asrfel, voi începecu menþionarea câtorva domeniicare, în mod regretabil, au lipsit –dansurile istorice, muzica liturgicã.Ne-au consolat însã în modconvingãtor, clujenii din Flautodolce, Collegium din Carei,Lyceum Consort din Bucureºti,într-o geografie cuprinzãtoare amuzicii vechi, alãturi de formaþiiledin þinut (care ne reprezintãfrecvent, peste hotare), precumKájoni Consort sau Codex, cuextensii pline de interes: muzicãmedievalã spaniolã, respectiv,muzicã „verbunkos” din secolul al

XIX-lea care, iatã, se îndepãrteazãde prezent ºi pãtrunde în zonaveche. Concertele solistice i-auadus în prim-plan pe rapsoziiTamás Kiss-Kobzos, Lászlö Kuncz

– cu un program reprezentativ dinlirica maghiarã ºi europeanã – ,respectiv, Erzsébet Györfi, cu oimpresionantã selecþie dincântecele religioase tipãrite deCãianu ºi variantele lor folclorizate.

Dintre fondatorii prezenþi, demenþionat ansamblul Barozda,reunit, peste ani – într-oemoþiona(n)tã confruntare cu sineînsuºi, peste timp. Adicã, într-unconcert ºi un cd, cu înregistrãriinterzise la vremea lor (1986),editate abia acum, reluate ºi pe viu,în curtea cetãþii – cu un repertoriuemblematic pentru confluenþadintre muzica tradiþionalã cultã ºi

cea popularã.O expoziþie documentarã ºi

discuþiile au ilustrat perioadacomunistã, meandrele cenzurii,interzicerea manifestãrii ºi reluareaei dupã Revoluþie, într-un registrumai ales sentimental. Expoziþiavestimentarã cu piese în stilmedieval create de Edith Schlandta fost o reuºitã.

Excelente, iniþiativele con-silierului artistic, dr. muzicologIgnac Filip. Orchestra barocã aFestivalului – condusã de reputataviolonistã germanã Ulrike Titze –a reunit „crema” instrumentiºtilornoºtri de profil, cu activitate în þarãsau în afara ei. Concertul inauguralal acestei ample formaþii – programpredominant Bach, lucrat înintense repetiþii – a demonstratvarietatea stilisticã a epocii, de lastilul galant la cel sensibil,beneficiind de o coordonare tehnic-artisticã exemplarã dintre detalii ºiesenþe, aplaudatã de circa 700 deauditori. Cealaltã iniþiativã:Universitatea de Varã, carefuncþioneazã deja de trei ani ºicreºte evident. De la an la an,auzim progresul discipolilor,vedem cum maeºtrii reuºesc sãþinã legãtura cu majoritarii carerevin, simþim implicarea deplinã atuturor. Faþã de alte cursuri deprofil, aici au loc ºi avansaþii, ºiîncepãtorii; în plus, se asigurãînsuºirea dansurilor de epocãpentru toþi (este aberant sã cântâmmenuet fãrã a ºti paºii – ci chiaraºa se întâmplã, din pãcate...), seadaugã cursuri istoric-teoretice.

Viitorul este asigurat. În cetateprimesc spaþiu aparte, programelecu ºi pentru copii: ansamblurile Miszól (flaute drepte), ScholaCantorum (cântece cu elementeteatrale), Dargason (un caz aparte:ºase fetiþe clujene, cu dansuri dinvremea lui Shakespeare),„Pörgettyû” ºi „Talentum”, cuactivitãþi manuale ºi ludice pentrutoþi.

La anul ºi la mulþi ani,Festivalului de Muzicã Vecheharghitean!

Festivalulde

MuzicãVeche

Miercurea Ciuc-Cetatea trezitã

la viaþã

Elena Maria ªorban

Ansamblul clujean Dargason încurtea cetãþii Mikó – foto Gyula Ádám

125

JAZZ

CO

NTE

XT

Tâlcuindfuziuniîntre

belle-arteºi jazz

(I) Virgil Mihaiu

M’a frapat întotdeaunareceptivitatea manifestatã deartiºtii plastici faþã de jazz. Dacãprea puþini dintre colegii literaþi selãsau convinºi de insistenþele melesã asiste la vreun concert, sã seinformeze în privinþa muzicii noi,sã asculte anumite albumediscografice sau emisiuniradiofonice, în schimb pictorii,sculptorii, graficienii, fotografii,designerii (oarecum în ton ºi cuarhitecþii) nu aveau nevoie deinvitaþii speciale. Se apropiau de„muzica secolului 20” din proprieiniþiativã. Unii dintre ei depãºeaurapid statutul de simplii jazzofili,teoretizau pe teme de jazz,deveneau la rândul lor propagatorisau chiar impresari (un cazreprezentativ, în perimetrul plasticiiclujene, îl reprezintã pictorul-promotor-cultural Florin Liviuªtefan; dar nu pot uita niciadmirabilele sentenþe despre jazzemise de cãtre pictorul StefanKancsura – pe care am reuºit sãle captez pentru posteritate pecând realizam emisiuneaJazzorelief la TVR Cluj).

Desigur, existã acei plasticieniînzestraþi cu harul de a creaopere ce încorporeazã influenþesau chiar conþinuturi muzical-

improvizatorice. Paradigmatic înacest sens rãmâne însuºiBrâncuºi, deþinãtor – de altminteri– al unei fabuloase colecþii dis-cografice cu indubitabile afinitãþi(sau „premoniþiuni”) jazzistice,cuprinzând titluri precum Le Sacrédu Printemps ºi Petruºka deStravinsky, Trois petites piècesmontées, Trois mélodies, Troispoèmes de Jean Cocteau de ErikSatie (cu Darius Milhaud la pian)etc. Apoi, sã ne reamintim deoriginalele coperte concepute deSorin Dumitrescu pentru discurileapãrute în Seria Jazz a casei dediscuri Electrecord, în anii 1980.

Dupã cãderea regimuluitotalitar, diverºi artiºti români aurealizat numeroase lucrãri ce potfi subsumate unei asemeneatendinþe. Citez, aleatoriu, doarcâteva nume ce-mi vin pe fugã înminte: pictorii ºi graficienii HoriaBernea (jazzofil declarat), NicolaeManiu, Ioan Horvath Bugnariu,Mihai Chiseliþã, Adriana Elian,Mircea Baciu, Ion Severin, VasileButnaru, Virgil Parghel, EugenCalmâc, sau fotografii noºtri cu

Coperta miticului album Abraxas (1970) al formatiei Santana consta dintr'o reproducere a tabloului Annunciation(1961) al pictorului Abdul Mati Klarwein

126

semnificative reuºite în surprin-derea procesului de interpretarejazzisticã in actu – Fred Nuss ºiEmilian Sãvescu.

Amintiri emoþionante mã leagãde pictoriþa Carmen Cristian, din acãrei iniþiativã am realizat ani dezile (începând din 1980) emisiuneaEseu Jazz la Radio Cluj, urmatãîn anii 1990 de sus-amintitulJazzorelief (preluat ºi pe TVR2,mai apoi pe TVR Cultural). Oexperienþã de viaþã ce s’ar cuvenirememoratã, cândva, mai pe larg.ªi cum aº putea sã-l uit peimbatabilul grafician al revisteiSteaua, excelentissimul OctavianBour? Dânsul vegheazã începânddin 1990 asupra celor mai vechi ºiconstante pagini de jazz din presanoastrã – rubrica de faþã, JazzContext.

Studii de specialitate constatãcã în istoria modernismului, de laimpresionism ºi expresionismpânã la cubism, suprarealism,abstracþionism, action-paintingetc., existã peste o sutã de pictoride anvergurã din diverse þãri, ceºi-au ales teme din domeniulmuzicii, dansului, jazzului,instrumentelor muzicale (deexemplu, Manet, Degas, Cezanne,Renoir, Matisse, Klimt, Picasso,Braque, Chagall, Dali, Mondrian,Balthus, Botero º.a.m.d.). Trãindîn ultimii patru ani în Portu-galia din obligaþie profesionalã,am constatat cã fenomenul deempatie dintre cele douã artese repetã ºi la scara acestei cul-turi, începând cu pãrinþii avan-gardismului autohton AmadeoSouza Cardoso (de altfel, bun amical lui Brâncuºi) ºi José de AlmadaNegreiros. În aceastã þarã suntorganizate cu regularitate expozi-þii consacrate interferenþelorjazzistico-plastice. Dintre celerelativ recente, aº aminti-o peaceea a pictorului Ernesto Neves,intitulatã Sons do Jazz (Sunetelejazzului). Printre jazzmenii derenume portretizaþi în atitudinicaracteristice de cãtre artisti-am recunoscut – cu realãplãcere esteticã – pe MilesDavis, John Surman, DizzyGillespie, Dave Liebman... Ceidornici sã vadã reproduceri aleacestor lucrãri pot accesa site-ul www.ernestoneves.pt

Am fãcut aceastã introducere,pentru a releva – o datã în plus –douã dintre caracteristicile funciareale jazzului: capacitatea înnãscutãde a se interrelaþiona cu celelaltearte ºi impactul acestor mixturiasupra vieþii noastre afectiv-intelectuale. Certamente, peparcursul vieþii mele au existatmomente-cheie, când totulconspira în favoarea unorexperienþe definitorii. Acestea luaunaºtere prin coagularea unorelemente aparent disparat-aleatorii, care însã gravitau spreacelaºi „punct focal”, reprezentatde o operã de artã nemaiîntâlnitã,inubliabilã. Nu voiintra aici în de-talii despre unasemenea primºoc cultural, pecare l-am trãit îniunie 1967, cânda apãrut albumulSgt. Pepper’sLonely HeartsClub Band alformaþiei TheBeatles. Se în-þelege cã „undade ºoc” fu pri-mordialmenteuna muzicalã,însã amplificatãde coperta ce o acompania.Devenit între timp o operã iconicãa artei pop, acel colaj (intitulatPeople We Like, ce cuprindeapeste 70 de personalitãþi cultural-artistice, politice, religioase) fu-sese conceput de cuplul britanico-american Peter Blake & JannHaworth, apoi fotografiat deMichael Cooper, totul subîndrumarea artisticã a lui RobertFraser. Începând de atunci, art-work-ul albumelor de jazz, rock ºipop a devenit pe zi ce trece totmai sofisticat, pe mãsura evoluþieiascendente a standardelorestetice, aflate în consonanþã cuextinderea libertãþilor cuceritepe plan global în anii 1960.

Momente de apogeu alefinalului acelui deceniu aveausã fie eternizate prin fericitulmariaj dintre muzica unor LP-uriemblematice ºi tablourile depe coperta lor, purtând semnã-tura „celui mai faimos artistnecunoscut”, Abdul Mati Klarwein.

Am în vedere, în primul rând,fabuloasa lucrare Annunciation,preluatã de ghitaristul CarlosSantana pentru albumul Abraxas,apãrut la Columbia Records în1970. O capodoperã muzical-pictoricã a universului discografic– chiar dacã tabloul ca atareapãruse avant la lettre, în 1961.Dupã ani, liderul faimoasei trupede jazz-rock latino Santana avuinspiraþia sã i-l cearã artistului,drept ilustraþie pentru cel de-aldoilea album al formaþiei. A fost oconcordie perfect avantajoasãpentru toþi cei implicaþi: muzicabeneficia de un ambalaj cum nu

se poate mai atractiv; discul adepãºit milionul de vânzãri, servindca vehicul de difuzare pentruimagine; finalmente, cei maiavantajaþi au fost pasionaþii defrumos. În autobiografia sa, Klarweinaminteºte cã a ajuns astfel sã-ºirevadã opera în cele maiimprobabile locuri de pe Terra – peperetele colibei unui ºaman dinNiger, sau în camionul unuirastafarian din Jamaica cetransporta ganja (marijuana)... ªiconchide: „Eram aºadar în bunãcompanie globala, muchisimasgracias, Carlito!”

Annunciation reinterpreteazã,de o manierã senzual-ireverentã,tema biblicã a bunei vestiri: arhan-ghelul Gabriel anunþând-o pe Ma-ria cã va da naºtere Fiului lui Dum-nezeu. În viziunea provocatoare alui Klarwein, mesagerul divin apareca o fãpturã înaripatã ºi tatuatã,cãlare pe o tobã conga (explicaþiapictorului: „Tobele au fost întot-deauna utilizate spre a anunþa

127

ceva”), iar mâna sa indicã pe cersimbolul ebraic aleph (cu sensulde început). Figura principalãfemininã e o voluptuoasã negresãnudã, împresuratã de sugestiivizuale ale fertilitãþii. În parteastângã pot fi vãzuþi trei dansatori-vrãjitori din tribul african Wodaabe(posibilã referinþã la cei trei crai),alãturi de un mic autoportret alpictorului, iar în centru un detaliupeisagistic din ambianþa caseiunde locuise pictorul pe InsulaMallorca. Cu toate cã titlul trimiteexpres la asemenea descifrãri, ledau dreptate ºi celor ce considerãtabloul mai curând o purã

celebrare a vieþii terestre, înopulenþa ºi diversitatea ei (florile,parfumurile ºi pietrele, exuberanþavegetalã ºi coloristicã, erotismulmanifest ºi subliminal...). Demnãde elogii e compatibilitatea dintreaceastã luxuriantã viziune ºimuzica formaþiei Santana, aflatãprobabil la apogeul creativitãþiisale. Sã ne reamintim componenþade la acea datã a trupei,consideratã drept cea maiconvingãtoare dintre toateavatarurile prin care a trecut:Carlos Santana / ghitarã, voce;José Chepito Areas / percuþie,conga, þimbale; David Brown / bas;

Mike Carabello / percuþie, conga;Alberto Gianquinto / pian; GreggRolie / keyboards, vocal; RicoReyes / percuþie; Steven Saphore/ tabla; Michael Shrieve / baterie;Victor Gonzales / ghitarã bas.Piesele incluse pe discul origi-nal, de vinil, erau: Singing Winds,Crying Beasts, Black MagicWoman, Oye Como Va, Incidentat Neshabur, Se Acabo, Mother’sDaughter, Samba Pa Ti, HopeYou’re Feeling Better ºi El Nicoya.

Pe lângã încãrcãtura simboli-cã iniþialã a tabloului, albumul caentitate muzical-plasticã-emotiv-cognitivã adaugã ºi alte straturi

referenþiale. Întratatul sãu degnosticã Celeºapte predicipentru morþi(1916), psiho-logul helvetCarl Jung de-finea Abraxasca pe o zeitatece combinãtoate opoziþiileîntr’o unicã Fi-inþã, superioarãDumnezeuluicreºtin ºi luisatan. Însuºit i t lul albumu-lui preia o in-fluenþã directãde la HermannHesse (care,dacã bine îmiamintesc, ape-lase la Jungspre a-ºi tratadepresiile). Peverso-ul coper-

tei se aflã înscris un motto preluatdin traducerea englezã a

„Bildungsromanului” Demian, pu-blicat de Hesse în 1919: „We stoodbefore it and began to freeze insidefrom the exertion. We questioned thepainting, berated it, made love to it,prayed to it: We called it mother,called it whore and slut, called it ourbeloved, called it Abraxas.” (Stãteamînaintea ei ºi începurãm sã îngheþãmpe dinãuntru de încordare. Întrebampictura, o luam la rost, fãceam amorcu ea, ne rugam la ea: o numeammamã, o numeam curvã ºi târfã, onumeam iubita noastrã, o numeamAbraxas.”) Cum se vede, aceastãoperã de artã emblematicã pentrumomentul 1970 e rezultatul unei

confluenþe estetice ºi al unor energiiexalta(n)te dificil de imaginat în afaraacelei epoci de graþie (încheiatã în þaranoastrã, în mod brutal, prin odioasaturnurã ideologicã de inspiraþie nord-coreano-maoistã, adoptatã de dicta-torul scorniceºtean în iunie 1971).

Fotografii ale formaþiei SANTANA si ale liderului ei, Carlos Santana,din perioada legendarului recital sustinut la Festivalul dela Woodstock 1969

Jimi Hendrix

128

SCRIITORI ROMÂNI (I)Portrete de Nãstase Leonte