Anul XXXI. — N-rul 43. 5 BANI IN TOATA ŢARA 5 _Ouminică, 26 Octombri 1914

UNIVERSUL LITERAR ABONAMENTUL j| C O L A B O K A T O L I I A C E S T U I NUMĂR ANUNCIURI L..I 2 , 6 0 ANUAL

Abonamentele se ac numa pe un an.

V. Mestugean, I. G. Visarion, Jon Dp.-ieu, L. Rebreanu , M. Săulescu , Victor Anest in , I. C. Aslan. Vnsi lescu-Portos , Ion Totu , e tc .

Linia pe pagiiia 7 şi 8 — В А Ш S C —

Flota t u r c ă bombardând c o a s t e l e r o ş e ş t i p e Marea Neagra

2. — No. 4 . \ UNIVERSUL LITERAR

Е ш г і і е s i s i i i i â K i Fara îndoială că Turcia es la (ara

cea maî ne norocită de pe. pământ. Condusă, de oameni incapabili, Tur­cia n'a. pulul, să înaintez,, pc calea, progresatăï paralel ea. (tlrile cc. o în­conjoară. Л rămas ina puii a asuprii, naţiunile subjugate, î m piaijăndu-le la revoltă, a fost ciopârţit încetul cu, încetul, rămdnâiid ilt Europa, îu ur­ma încheierea, ultimului Iratai de pa­ce, eu peticul de pământ dintre Ilus-for si bar danele.

Bărbaţii mat luminaţi ai Turciei, spcrui'i Сц Iuta lor s,, se bucure de o lunau perioadă de linişte, ca să şi. poată reveni şi a se organiza, mai a-les Ы Asia Mica rarr sin yvrà for­mează Un vasi imperiu.

Nenorocul Turciei „ fos\ insă. că s'a. ăal. legulfl de mâini şi dc piiinnrc germanilor. Aceştia, râzând că opera dr zdrobire a ruşilor, I mucezilor si. englezilor nu-i o bugnlelit, (iii atras şi pe bieţii liircj iu joc sfU'.riind prin mijlocul acesta s(f 'ii.ţfrc.uieze. «-•perafiunilc armatelor uliu le şi. în de­osebi, a.'r ruşilor.

IC inutil să spunem ră geslui nesă­buit al Turcie) ni iidiire peirea defi-liitiră. a acelei ţări. Şi c regrc.filiil. că Tu reia va pieri din /n'icina lipsei de prerederc a suli,aloi ului ci tic ju­gul vechi ut ir, regim tiamidian: Eurer Pasa.

Inr.,i de mull s'a spus iii emul Iure e lipsit ile orice simţ diplomatic.

Acum. mal mult ca oiîcâiid. se con­firmă această părere despre Envcr Paşa. Cum „ pulul accsl om. al cărui palriiă.ism r in rijară de orice îndo­ială să devină o unea'*! în moinele germanilor'' Cum germanii aii pulul să vrăjească )>e Eurer Vitfa până i» gradul ele a-l lua minţii,, şi al îm­pinge I,, arie. (lezaşiroase pentru im­periul otoman.

Căci ce ar a ren de câştigai Turcia, în acest războiu? (.'eî mut adânci cu­noscător) ai situaţiei nu pol da o ex­plicaţie, în. această privinţă. In coz dc înfrângere fl ruşilor. Turci,, ar in­tra paus- in stăpânirea ţinui urilor asiatice pierdute. în 1S7S. bar arest" estc răul dc care suferă Turcia? bc. '•ce şi-ar pune iu joc existenţa pentru recucerire/! câtorva oraşe asia.lice.pe cari nici n'ar mai piiteii sg le stăpâ­nească.

Dc o recucerire i, (inulurilor pier­dute, ij, Europa, viei rorlxï vu piui*-fi. de oarece Turcia ar ţtăsi. o vie re­zistenţă din pârlea ftitlgariel. bar. dii'Pă luate probabilităţile Germania şi. Austria vor fi învinse, iar, dc astă dată Tripla Înţelegere nu ra mal cru­ţa Turcia, eure, ru siguranţă va fi ştearsă nit numa de pc h ar la. Euro­pei, dar va vierdr şi alte. ţinuturi din Asia î\lică.

Nu odu',1 Turcia „ fost salvată de Anglia şi de Franţa, be astă dală ea îşî pierde orice sprijin. Existenta Turciei se datorn rivalităţcl dintre Puteri. Această rivalitate 'dispare între Sleitele Triplei înţelegeri, care eu siguranţă v(l fi birui tiare şi rn pedepsi aspru Turcia p o f i i t impru­denţa ce a săvârşit tn niţie momen­te atât d,- arare.

Mestageaa.

—

Odinioară, eă iubeam Crini, trandafiri şi soare. Azi nu iubesc nimic, de cât Doi ochi ca. de cicoare.

In ci închis'am. dor nebun, întreaga mea iubire. Et, sunt şi trandafiri, şi crini, Şi soare şi simţire.

Ca frunzele ce'n răni de toamnă zboară Şi mor in lutul de unde aii prins Ittmină, Iluziile mele, în ruina, In sufletul din care cutezară Spre tine, să plutească... se'nlorc iară Prietenă... de apărarea străină...

Iubirea sfântă, rie, orbitoare... A fast hlamidă pesle întuneric, Л fosl durerea într'un văl himeric, A fosl o viziune pieritoare Ca'n ţările cu prea fierbinte soare...

Ah cât am fosl iubirei de cucernic !

Şi pentru toate... singur îmi port vină Şi m'ar durea păreri dc rău amare Tal restul vieţii, mele solitare. Im el... mă. pierd... în marea de lumină Ca o cupolă veche bizantină In razele apusului da soare.

Iubirea e o luni re .şubredă şi mică... Ca prora. îndreptată spre himere, Cu pupa, în talazuri de durere. Când valuri uriaşe o ridică, In ipuimăl lunlrea'n două :.e despică Coboară iu adâncuri... in tăcere.

V i i F i l e s c i i - I ' c r t o s

îoan Tora

- i i i —

Trecură cincî arii do zile dein în-l â l a i r ea îu livedoa de iar, din ză­voiul do pc malu l iScajlovuliti. ite Pa t ru aur şi jumăta l f i F l o n r a s.e m ă ­r i t ase şi tot de a t â t a t i m p mi s o m a i văzuse şi nu se m a î în tâ ln i se cu ve­rişorii I eî. Ko m ă r i t a s e î n t r u n o raş depăr ta i , fiindcă acolo. în băe t i i cei dedinmrte, r n g n № f l o ă „ p i l t ( ţ a s u

fie amestecai, şi năedrăvan t i l de făt-l 'rumos. cel a t â t de mul t d o i k de ea od in ioa ră . ^ Vreraea lungă a cotor p a t r u a n î şt j t t m i t a l c cc se scur sese ră . î ng ropase a d â n c în m e m o r i e în t â ln i rea d ia u m ­bra , codru h ű de a n i n i şî a fânulu i în­flori t şi a tâ t F lor ica , r â t şi verişo­r u l eî, u i t a se ră a p r o a p e s ia r i r rea ee-l copr insese a t u n c i ş i ш и в а г calo oda­tă, iu c e a s u r i гат і . cânt! s u n e t u l sw raai p l imbă p r in t r ecu i . îşi m a i a m i n feau de lrvedea d e f*v do u m b r a a-nini ior . de ziua ace ia fu cer senin, când el a în tâ ln i i -e păzmef finul să nu-1 încurce copii i d u p » c ă p ş u n i .

P e n t r u ca. c a r e copi lăr ise pe m a ­lul Neaj lovulu l şf'n u m b r a zăvoaie­lor d u p ă m a l u r i l e Iul, p e n t r u ca c a r e ş t i a toa te cot i torüe apei,, toa te prun­duri le , toa te celnieele codru lu i , c a r e văzuse a t â t e a colburi înflori te ş i fru­moase ca r u p t e din ra i . în t â ln i rea din l i u a ace ia se ames tecase cu toate icoanele ce Ь văzuse m a i îna­inte şi nu r ă m ă s e s e ca ceva m a î r ă ­s ă r i t în m i n t e decâ t e i căilare pe cal. v isă tor , bun ş i b lând , chir înf ioră tor , p e n t r u că e r a s ingur şi p e n t r u că în toa ta p ă d u r e a , e r a numai ea ş i el, a m â n d o i t iner i , dar—rede.

P e n t r u el i n să . î n t â l n i r e a aceia, când ş i -amintea de ea . era s i ngu ra a m i n t i r e de fericire, s i n g u r a luî dra­goste du re roasă insă . p e n t r u c ă fu­sese cu neput in ţă . După câteva luni dela î n t â ln i r ea aceia , el a fost ves­tit de n u n t a eî. dar . ca să nu jnsu î t s n u n t a cu g â n d u r i l e luî de d ragos t e n e î n g ă d u i t ă . nicî n u s'a m a i d u s să-I vază nun ta , şi nici să vază g ine re ori pe ea, în ha ine le albe şi f rumoa­se de m i r e a s ă . A s ta t acasă, î nch i s într'o ©dae, culcat să d o a r m ă , d a r f ă r ă s ă p o a t ă , fi indcă îl f r ă m â n t a ­se r ă gândur i l e , m a î m u l t ca nici­oda tă .

T r e c u s » v r e m e a aunţef e l , fusese m u s t r a t « â de ce n'a venit, dar, cu înce tu l sp u i t a s e r ă t o a t e si t reeuser t t p a t r u a n î şi j u m ă t a t e , f ă r ă ca el s'o m a i vază, or î să-î c u n o a s c ă bă rba ­tul . Cum o ştia cu g u s t u r i alese, vi­

c i e j . C . V i s s a r i o n .

să toare , porn i tă pe g â n d u r i şi pe. versur i , c redea că soţul ales» t r ebu ia să fie un t â n ă r cu o l i re tot ca a et. . 'îndrăgostit de ffurf şi de, cântece, un iă t - f rumos îmte tene ţ , un putern ic m â n d r i t ş i a l e s d in toţî . Şi-î închi­pu i a pc a m â n d o i o pereche f rumoa­s ă , în ţe leap tă şi fericită.

In înch ipu i rea luî ea r ă m ă s e s e a-ceiaşî copilă de od in ioa ră , cu t rupu l tot împl in i t , cu c a r n e a tot t a re , cu s â n i to t g u r g n i e ţ r şi svîcwRorî, cu g î tn l , u m e r i i şi: feratele io t a lbe , g r a ­se ş i r o tunde şi c u ochi i , t o t ek; cu­loa rea s t r u g u r i l o r r u m e n i ţ i de soa re ! Ca.nd і»г-аа*ія*еа de ea, o vedea că a r e to t ace iaş i p r iv i re în t r ebă U-are .şi dulce , tot ace iaş i obra j i albi şi uşor r u m e n i ţ i , cu a luni ţe le lor tot negre şi cu viţe de p ă r ga lben şi ino-lat , a tArnuul pe t â m p l e şi'n lungul obraj i ior . Şi-o înch ipu ia tot în ro­chie a lbă ca a tunc i , cu pic ioarele goale în papuc i d i p e r n i o , ş i t o t e u

capu l gol, ca f run tea sus , cu părul în b ă t a i a vân ţu îu î . o copi lă vioaie, nebuna t i că , f e rmeca tă şi de t inere ţea ş i de f r u m u s e ţ e a eî. şi d e codrul pi in de u m t e ă şi de f ier i în e a r e c rescuse ş i visaee. D a r d a e ă el ş*«* înch ipu i a c u m o v ă z u s e a t u n c i , şo» 1 'nsă ca a c u m Neajlovul n«-î л*аі ogl indeşte t r u p u l în ape le r a i ; că u m b r a pădu­r e ! de a n i n i n ' o m a l fereşte «le a r ş i ţ a soare lu i şi că ea »uma-I es te l ibera s ă s t e a în c ă r a r e a pudu re i . cu c u s ă t u r a pc m â n ă , ca s ă păzea»ca finul эа nu- | î ncu rce copiii după căpşun i . Ş t ia că ea nu ma î p o a t e s ă ascul te v i s ă t o a r e cântecele dela vad ale fe­telor şi іеадейвг veni te cu pauzele la î nălbi t : că s a t u l copi lă r ie i ei осоШ de pădur i , c* eîeşteul eî d i n g r ă d i n a casei, că toa te vâlcelele verzi şi semă­n a t e cu ghiocei în faptul p r imăvere î , îe-a p ă r ă s i t p*n! ru o s t r a d ă c u pie­t re col ţuroase , cu sgoraot a s u r z i t o r d e că ru ţ e şi toa te p ă d u r i l e îna l te şi l i n i e r t e , pen t ru o g r ă d i n i ţ ă mică , eu c â ţ i v a pomişor i m a i mul t s te rp i ţ f ©ftieo.şl. Via ţa de o r a ş o cunoş t ea ş i el \şl închipuia dorul ce t r e b u i a să cup r indă din când în când pe Fio-r ica . care crescuse îu l a rgu l câmpi i ­lor s ă r u t a t e de soa re şi'n u m b r a co­d r i i » ce-I ocoleau s a t u l p e t o a t e parale .

L a p a t r u a n i ş i j u m ă t a t e împl in i ţ i tf dnce şf pS el î m p r e j u r ă r i l e pr in o raşu l în care se m ă r i t a s e ea. E r a tocmai o zi de t â rg , cu lume mul tă , şi el se g â n d i a Ia ea, deşi n u ş t ia

undo s t ă cu ca.sa. Se p l i m b a pr i i t â r g s i n g u r şi n e c u n o s c u t de n i m e n i Auzi un g l a s :

— Vere, vere!... Se u i t ă fă ră s ă şt ie de ce. C\U

şi câţ i n ' a r fi p u t u t să s t r ige într 'm t â r g : vere, vere?.. . Văzu o femee ct i se p ă r u îinaltă şi slabă Doagă, că-l l ă f e a semne cu m â n a şi se ujl;i lu el. Se opri în l o c d a r femeea îl c i io rnă i a r :

-- Vere, vin încoa, vin încoa!... Po rn i spre ea şi văzu ace iaş i fe,

mec; cu obraj i i albi şi s labi , cu alu­n i ţe negre pu obraj i , cu p ă r u l gal­ben împle t i t în coc îi cu ochii.. . d« culoarea s t r u g u r i l o r r u m e n i ţ i d« soa re !

- V(!...ri...şoara!.'... La t i e i paşî st! opri m i r a t de n tâ t s

sch imbare . Cum o ş t iuse el. cum o văzuse în "nchipuire p â n ă mal. a c u m şi cum o văzu!... Ce hic use c ă s ă t o r i a din ca!...

E a veni repede şi-1 apucă ile m â n ă . — Vere!... Vere!... î ş i s t r â n s e r ă mă inele fără să-şî

dea sen ina şi se ap rop i a a ş a de tniilt. gata. să se săru te , d a r îşî reveniră şi se opr i r ă . E r a u în t â r g şi socru l .şi soac r a acolca eu m a r f ă tic vân­zare .

— Do c â n d tiu n e a m m a î \azutV! începu ea uimită . . . De p a t r u nu l чі jumăta te . . .

El o pr ivea m i r a t şi fără să i r ă s ­p u n d ă . x

— M'ai uilai vere ! . . . şi cât ne... iu­beam noi o d a l ă !

— Nu te a m u i t a t . î n g â n ă el, ilnr nu ş t i a m unde s ta l aici... Dar , r u m te-Ri schimbat! . - .

— M'am măritat ' - . . . Dite, îţi reco­m a n d pe b ă r b a t u l t.ieu ..

fin om s lăbănog , m ă r u n ţ e l - ş i S U D -ţ i re, veni vesel şi de l - m â n a .

— E vă ru l meu, despre t s r e îţi s p u n e a m uneori. . . R ă m a s e r ă t ăcu ţ i . Bă rba tu l ei începu s ă i î n t r ebe : ca de ce nu a venit să-î vază , că de ce nu-î socoteşte r u d e . . El ab i a îî r ă s ­p u n s e câ teva cuvin te veni te la în­t â m p l a r e gure î .

— S u n t e m si noî negus tor i . . . ne m e r g e b i n i ş o r . .

— î m i p a r e Iii ne... Apoi el nu m a i luă s c a m a !a ce

i *e vorbeşte; a f i r m a cu capu l tot ce i se spunea , d a r f ă ră s ă le reţie, ca şi c â n d nu a u z e a n imic .

— Să m e r g i a e a s ' la mine , să vezi u n d e stau.. .

— Ai copil"? — Doi... o fetică şi u « băiat . B ă r ­

ba tu l meu e om.., s t r âmga to r ş i eco­nom. . . T r ă i m binişor . , d a r d-ta c v m o duci . bine?

— Binişor. — Haide , h a i d e p * !a г а і з л . . inii-

de ! — Nu m a î s ta i t a f*răv5Iio? — Nu... nu.. îî las pe el . . . i?i ea se duse , le spwse că se duce

p ' acasă cu vărul el şi apo i veni . îî luă de m â n ă , îl s g u d u i din g 4 n d u r : , îl l î ră d u p ă ea veselă şi apo i ră­m a s e sft m e a r g ă a l ă t u r i . spuindu- l c u m i se p a r e ei o raşu l , '-uni s'a daciat Î B el ş i c u m a iăcut o g r o a z ă d e garieteoe. cu ca re nu v se p r e a u-răş te .

— Aici şade naşs.-. Uai şi ţie la ea. — Nu. nu... ce să cau t cu?... Nu! - - l i a i , haï. . . e femee de t reabă ,

citeşte rauiî... e bună. . . hal! . . Şi ѵеэеіа 11 a p u c ă i a r de m â n ă , II

ţ i n u şi'Dcepu să s t r i ge : — Naşă . naşă. . . eşti acb jă? Neşî-sa e auzi şi eşi a fa ră . Veselă

îî eşi îna in te . — Uite, văru l meu... ş t i i , d e sp re

care s p u n e a m eu... — Bună ziua domnule . . . — S ă r u t m â n a d o a m n ă ! P r e s i n t a r e a a s t a îl s t i n j en ;a . C i

zor avea el să cunoască pe toa t ă lumea. I se p ă r e a ne la locul eî o vizită a şa . Ve r i şoa r a Iul Insă Я în­d e m n a să s tea , să fie vesel ş i m â n ­d r u ca odată! . . .

— Veni ţ i î n ă u n t r u . » b ă r t a t ă - m e * d o a r m e !

— P e j t e pu t in ţă . . . nu voiü să s t r ic o d i h n a n i m ă n u i .

— Nu, nu , el d o a r m e în a l tă odae . .

Эатіоіса , 2П Ooiombrie 1914. UNIVERSUL LITERAR No. 43 . — 3.

Nu-1 deştept... Veniţi.. . Şi ca a p u c ă pe Flor ica do m â n ă .

Floi'ica îl a p u c ă de m â n ă pe el şi iar îl t r a se d u p ă ea :

— H a i vere..- n a ş a n i e ca cea m a i bună sură... i'.a ea viu ca la m a m a şi fac nebun i i ca acas pe m a l u l Neajlovulul . Ne j u c ă m a m â n d o u ă şi nu ne r u ş i n ă m una de alta.. . sun ­tem ca două su ro r i gemene!

I n t r a r ă în cur te şi d 'aci s u i r ă o r.cară şi a p e i i n t r a r ă în t r 'o c a m e r ă şi apoi "n alta.

— Şedeţi domnule. . . F i n a F lor ica mi-a s p u s de d-ta... vii ca la d-ta acasă...

Şczu jos şi începură să vorbească . Fu t r a t a t d u p ă obicei cu du lcea ţă şi cafea.

— Vezi n a ş ă . u i te ă s t a e ver i şoru l meu!... Ne ducem.. . îl duc să vază şi ; a sa mea. . .

Şi ea i a r porn i înveseli tă şi vor-n n d mereu .

— Uite colo stă o p r i e t enă , nevas ta inul funcţ ionar la prefectură . . .

— Colo s tă fratele b ă r b a t u - m e u . — Colo s tă sorră-meu. . . — Aici s t au eu... Uite-mi copiii!... Sfârşitul in TI H mii rut viilor.

Ciinâ acasă r e c sosi. Din riinipul dc onoare. Tu printre el vel cerceta Sa vezi de e şi Soare.

Si de-ţî vor ypvnc di o. roinict Că vin in urma 1er, Să şli atunci, că a. murit Al tău mândru fecior.

Şi să nu plângi că a pierii Din câmp cu flori, o floare. Şi sa mă иЦі dam josl ,d tăil Când -va, aici sub r>\

Şi mândrei mcln poli să-l spui Aşa pc de departe. Că voi sosi, dac'o fi scris De mine s'aibă parle.

Iul. dragă mamă, am căzvb Lovit de. giont, haleşte ! Şi rine-o dat n'a fost .-,/Jdal,

Să Iunie româneşte.

Ttănit in piept, abia pulul Să strig: Trăiască Tarat Ş'un foc nebun, că n'am putut Să şl'm cinc-a fost fiara.

Din când. în când. la zile mari Aminte să-tt aduci; O lumânare să-mi aprinzi Şi s'o lipeşti ţa crini.

Iar preotul in ruga iul De mine s'amintescă. Că am, murii pe când păzeam Moşia strămoşească.

C. ÎVi c u l e s e I I . t ipograf la Ploeştf

DORINŢĂ pen t ru iM.

Ce am în suflrl prins aşi "rea Să-l pun în /Iori de rrin. Alunei un ci.in»-e plin di- dor S'ar înălţa senin.

Viorii ia} ar tremura, ("aripile de fluturi, Cum. tremurau obiajii tal Sub ploaia de săruturi.

Elef t Totu

SoJiîafi englez i îHtr 'aii saî fraiiţuzesc

I n i m ă d e t o a m n ă ; Si iscare deschisă anei thwmne)

de 20A.N M A G Ü

' r i t e n ' d i m i n e ţ i (a Lu ...Te at Şosea.

Scobor.-Uii d'n au tomob i l păşea i o-bosi tâ în lungul unei aici pust i i .

Nu nuVntrebi» ce c ă u t a m şi cu a-colo; era efect de t o a m n ă in vea i iea noas t r ă .

Abia te-ain recunoscu t . P i e rdu t ă iu b l ănu r i , p l imba i melancol ia sezonu­lu i ; şi to tuş i ce vioaie şi veselă e ra i as tă v a r ă !

Des igur că a c u m te tu lbură că .le-r e a frunzelor . Pr iveş t i t o a m n a ca pe o imeasă m i n ă t r e m u r a u dă. Ţi se­pa r e că eşti în t r 'o ţ a r ă galbenă şi a u r i t ă , 'ii r a r e toate gălbotielile şi toa te a u r i t u r i l e se ames tecă , căci fiecare esenţă a i e m o a r t e a ci propr ie , b a zgomotul paş i lo r t ă i pe pământ i i i foşnind de amin t i r i l e veşteji te ale veri i , pe ca i i oameni i le-au n u m i t frunze căzute, l ă s p u n d e gemă tu l uşor al vântului ' , şi p a r e că a le ia În­t r e a g ă in tonează o simfonie u r i a şe in a u r ma jo r . Haide! nu t rebue să te dezolezi v.umai pent ru a t â t . Oare n ' a i a l te gr i j i de cât aceia de a con templa în s i n g u r ă t a t e a rbo r i i ca r i s 'au des­puiat , vâr te jul de f iunze asemenea u n o r paser i r ăn i t e , şi soarele care se r ă c e ş t e 0

Nu t r ebue să le laşi p r a d ă t r is te ţ i i . Oraşu l îşi m ă r e ş t e însufleţ irea, pre­miere le u r m e a z ă d u p ă premiere . — avem deja în l r ' i iaul din tea t re ma­rele succes al sezonului : uiţî oare rendcz-vous-iir i ie <îe Ut croi toreasă si g r i ja de a-ţî p á s t r a r enumele care face m a i rnvit ca toa te c-iiigătoaivlo de aur?

Nu te m a i duce la şosea ca să-ţî p l imbi visuri]^ puţ in cam sarbede . F u g i . u v ù o - m a . de p l imba rea s ingu­ra tecă caro în t r i s tează f rumoşii- ţ i o rb i .

Vina e a b lănur i lo r ; a mantcnu-uluT de z i l e l iuă . n cinül <Ъ jder . л m a n ­ş o n u l u i de in t r ă : a m i n t i r i ale iernei t recu te sc '<n!ore odată cu ele: bucu­r i i mic i aşa de iute r i s ip i te , m â h n i r i m i c i aşa de iute m â n g â i a t e , a m i n ­t i r i • a i i te fac s?j te g â n d e ş t i că eş t i cu un an u n i în vâ r s t ă .

Ce copihSnV! Gâi:doste-te m a î bine la i a r n a asta.

a p r o p i a t a , care-ţî p romi t e bucur i i m a i bune. şi nu- ţ i pierde, t impu l re­g re tând cine ştie ce . .pasere a lbas l r i i" . 4'i-e sufletul de aceiaş i cu loare cu t impu l .

O b r u m ă u ş o a r ă -o a g a ţ ă de ra­m u r i , a t â r n ă fire în t re a r b o r i ; ai să vezi îndată că me lanco l i a a s t a se va topi la razele amiaz i î ; a i să-ţî ş te rg i o l ac r imă venită cine ştie de undo şi a l să capeţ; s i g u r a n ţ e că totul se o-r ândueş t e .şi că nimic n u m e r i t ă să-l t â n g u i a t â t .

I n i m ă de t o a m n ă ! Intcnrce- te iute în o raş . m a d a m e ,

întoaice-fe iu te ! Ţ igăne i lo aii coşule ţe ie pl ine dc

roze şi de c r i zan teme şi Octombrie nu e a s a dc t r i s t pe cât îi crezi.

Nici oda tă n u l fost a ş a dc ele­g a n t ă şi do f ină: îţi pr ieşte a ş a de bine t o a m n a : te a s i g u r că a l să pe­t reci p a t r u luni fericite. Croitoresc, vizite, ceaiuri , dineuri , tea t re , su-peurî . vor fi de a juns spre a nu-ţ î da r ă g a z să a l o clipă neocupată in care gândur i l e ţi s a r putea îng ră ­m ă d i . Crede-mâ. p l ic t iseala vine din lenevie, şi nu vel m a i avea v r e m e să fii leneşă. Zilele s u n t destul de scur te şi orele t rec destul de repede; oi să fii t â r â t ă ele goana nebună a vieţi i d-tate zilnice. încerc sa to consolez; nu ştiţi de cc m ă ames tec , d a r sunt. s igur că mizer ia a s t a m o r a l ă n 'are să te supere mul t ă vreme.

I n i m ă de t o a m n ă ! Hisîpeşte norii u r â ţ i ai d imineţ i i

aceşt ia de t oamnă , nu regre ta soa­rele din Iul ie tcnis-ul din August , plaja din .Septembrie: gândeş te că sezonul a începu t do a p r o a p e o l u n ă şi că d-ta t rebue să s t r ă luceş t i în mi j locul lui . Şt m a t ales. nu te a-funda. î n t r u n fotoliu, pând ind cea ţa care cade în dosul s to ru r i lo r şi perde­lelor ta inice . Cunosc boala d-tale

fiindcă am suferii şi eu de ca, da r 'au e g ravă , şi m â i n e te vei m i r a d-ta însă-ţT că te-aî v indeca t de tot.

Nu r e sp i r a p a r f u m u r i l e c a r i a îl r ă m a s în b lănur i l e d- tale; aù să- ţ i dea o mig renă căreia îl veî a t r i b u i al te cauze : scoate-ţ î c u m i n t e pă lă ­r i a , a runeă - ţ î b lănur i le pe vre-o ca­

n a p e a , şi f i indcă p l i m b a r e a tea obosii pu ţ in , aşază- te în faţa ' p i a n u l u i şj zd r ăngăneş t e t a re , — orice!

S u n t s igu r că a i să a legi s o n a t a la clar de l ună s a u vre-o nocturn.» cunoscu tă , Beethoven sau Chopin; c j m a i leac! da r ai să p l â n g i cu h o h t t peste col m u l t c inci m inu t e . Fereş te-te şi de va lsur i le lâncezândo şi a şa dc sen t imen ta l e ; z d r ă n g ă n e ş t e t a r e fantezii eaglezeşl sau motive uşoare , fără p re ten ţ i i , cu a d e v ă r a t vesele. În­d a t ă al să bag i do s e a m ă că începi su fredonezi, fără voo, refrenul la moc*ă. Şi nu vel m a i avea în s u r â s u l aces ta nicî jenă, 'nici t r i s te ţe , nicî pl ict iseală .

Modele sun t î aeurca tc , pă lă r i i l e com­plicate, si d a c ă nu vel face a şa c u m te si'ătuosc eu, n u vei m a l avea destul sal ice rece ca să judec i l impede cu ce o să-ţî ş a d ă bine, s a u cu ce o să-ţî ş adă --- din î n t â m p l a r e — t ă u .

Tonur i le în tuneca te ale a n o t i m p u ­lui acesta, florile dc. seră , mauve -u l voalu lu i , toa te ţi-aii d ă r u i t sufletul a ce s t a de mizer ie şi de lene. Î n c e a r c ă te rog. m ă c a r de cur iozi ta te , leacul meu de om care a văzu t mu l t e , şi su râz i ! . . .

Da, schi ţează iute s u r â s u l mici ior m â h n i r i r i s ip i te şi îngădu ie -ml să-ţî s ă r u t respec tuos mânuş i ţe le , dacă vel binevoi tei uş i să- ţ î scoli degetele !»». m ă n u ş a t e din m a n ş o n u l unde se as­cund...

1 C E N Ä de JL. МЖІВтЖЛЛ^Ю

(Scena se petrece î n t r ' un hote! din Abazzia. Sau cel pu ţ in s a r ii p u t u t trece.

O după a m i a z ă de va r ă . Soare. Căl­du ră . Pl ic t i sea lă .

Musafirul soseşte cu doi copii do m â n ă . Un h a m a l a d u c e t u miir>te do g e a m a n t a n e . Toţ i se opresc la ca­b ina p o r t a r u l u i de la hotelul — îî zicem — P a n o n i a . Două m i n u t e cie p a r l a m e n t a r i , apoi mosaf i ru l p leacă cu copiii, u r i n a ţ i de por t a r , ?nşpre in te r io ru l hote lului , p r i n t r ' u n labi­r i n t de cor idoare . P o r t a r u l e foarte l imbut .

La o uşă se opresc cu toţi i . î n t r ă , începe scena) . Portarul: Cred că odăi le acestea

vor fi t o c m a i pç placul d - v o a s t r ă . . , Cred şi sun t s igur . M a i ales cü a< m â n d o u ă î m p r e u n ă nu costă decât cincisprezece franci pe z i . . . Adică, p a r d o a ! . . D-voasfră sân te ţ î re­nn à n ?

Clientul : Da. Portarul: Vasăzică z iar i s t ' ? Clientul.- Nu, domnule . Eú sun t

dentist . Portarul: Nu se poete , domnuie . . .

Vă rog. gândifi-vă puţ in , poate l o tu s sun te ţ i şi z i a r i s t ?

Clientul: Ki da. a d e v ă r a t : scr iu şi eü din r â n d în c â n d la gazete, cu deosebire când sun t ches t iun i impor­t an t e la ord inea zilei.

Portarul - Va să zică nu m ă î i s ç -laseiu. Sun te ţ i z iar is t D a r copi­laş i i d-voastră ? Şi d u m n e a l o r sun t z iar iş t i , nu ?

Clientul : încă nu-Portarul: Va să zică elevi dc zia­

r i ş t i . Va să zică vi i tor i z i a r i ş t i . . . A s a . . . Acuma ne-a m l ă m u r i t . . . Eî bine pe-itru aceste odăi d-voisfe i nu veţ i plăt i decât pa iapee franci . .

Clientul: O, d a r şi paispee franci c- p rea s c u m p .

Portarul: Nu. m ă rog. Vă înşelaţ i . Pa i spee f ranc i e un preţ r edus . Tjn preţ special . Ceva ca o ediţie specia­lă . . . D o m n u l Roma. ipscu. celebrul redactor bucureş tean , tot paispee franci p l ă t e ş t e pen t ru două odăi ca acestea . . . Ş t i ţ i , domnul cela care făcea gă lăg ie în s a l a paş i lo r pier­d u ţ i . . . L 'a ţ t văzu t ? . . Acela ca r e s t r iga fa g u r a m a r e ; L a s că vă in» vă ţ o îi m i n t e !

Clientul: Te înşeli, pr ie tene, te :ш

4. — So. 43 , UNIVERSUL LITERAR Dumineca, І.6 Oc oa.brie l - ' H .

selï. D o m n u l acela n u e ziar is t . II cunosc foarte bine. E uri s imp lu ar­gent de publ ic i ta te . • •• - •

Portarul: V a * s ă zică -ziarist: Per ­fect. Şi exact a t â t a p lă teş te pen t ru două camere domnul r edac to r l o -pescu-Vasileşt i . . . cel c a r e r ăcnea adi­neaor i pe t e r a s ă : Mişclie! P u n g ă ş i e ! I .as că vă a r ă t cu, excrocilor ; vă dau cu la gaze tă ! ' " '

Clientul: I a r eşti greşi t , pr ie tene . F i i n d c ă nici d o m n u l acela au e z i a :

r is t . E un negus to r de lemne şi p ro ­p r i e t a r de t ipograf ie .

Portarul: Aa, v a sä zică a r e a t â ­t ea z ia re câ te v r e a : . , . .Va să zică e director de j u r n a l e t â n d . 'doreş te . . .

Clientul: Jiî da . . . f i reşt i ! . . . Dur ia 'sp.iiaê-mï ce te face pe d-ta s/i mă iei pe mine drept z iar is t? ' .Portarul : Foar te , s implu , domnule .

Fi i . domnule. . .sunt p o r t a r b ă t r â n . Am •..'iz'ui .urni tă lume. Arh a v u t de-a face c u ' t o t ţfibil 'de naţ i i , dar. încă n 'am pomeni t .ui}, r o m â n ca re să nii fie. z i a r i s t . . . Deăl tm îu trei eâ să n 'a veti n i c i . o gţ'i.je. Scr ie ţ i m ima i in re i ţ : s-trţjl . li'ofclii'ui că, sunte ţ i ziarist şi tojt se va . aranja, perfect ' . . . (După o pauză , c u . o obrăznicie revo l tă toare ) . To tuş , ' dorn iile'.' îmi da ţ i voe să vă spun-, că eu mă m i r . . .

f:\ientul: De re te m i r i ? •Portarul: Că in R o m â n i a nu se gă­

seşte nici un om care să nu scrie la gaze tă , care s ă nu fie "ndeniaat să şl expr ime pă re r i l e la. gazetă

Clientul : (cu mândr i e ) ; F.he. .~. Variatul: Eu. domnule - ş t i am că

în v ia tă m a î s u n t o sumeden i e de al te ocupa ţ i i in a f a r ă de. z iar is t ică . Adică cum, nu simt la d-voastră b ru ­t a r i ? Nu sunt, c h e l n e r i ? .

Clientul: Negreşi t , da r aceas t a •un I împied ică de a fi-şi z ia r i ş t i . B r u t a ­r i i s a u m ă c e l a r i i s a u chelner i i s u n t co labora tor i i z ia re lor brezleî lor.

Portarul.-. Ara înţeles, In R o m â ­n i a t o a t ă l u m e a a r e câ te o ocupaţie s u p l i m e n t a r ă s a u poate compl imen­tară . . Am î n ţ e l e s , ... Va să zică dacă c ineva n u e z i a r i s t de profesiune, cel p u ţ i n în orele l ibere se s imte to tuş ob l iga t să scrie la gazete.

Clientul: Exact . Portarul:. Exac t . Astfel se şi în­

ţelege că, deşi la d-voastră toţi oa­m e n i i sun t z iar iş t i , t o tuş aveţ î şi ci­t i to r i de z iare . Am N'ateles. Unii' scrin îna in te do m a s ă . i a r după m a s ă ci­tesc:;'* ceilalţ i citesc î na in t e de m a s ă şi d u p ă m a s ă s c r i u . . . Am înţeles.

Clientul .-.Afară de aceea, bineînţe­les, ca re nu citesc de loc. ca re doar scriu . . . D a r a c u m a fii d r ă g u ţ ş i -mi explică c u m cunoaş te ţ i d-voastră, aşa de bivie -pc r o m â n i . . . Sunt aici o m u l ţ i m e de r o m â n i ca re vorheve per­fect f r a n ţ u z e ş t e . .

Portarul: E î bine d u p ă gă l ăg i a y e c a r e o fac, d u p ă ţ ipetele lor: Mişcl ie ' P u n g ă ş i e !

Clientul.-. Vorbeşte, pr ietene, nu te jena, căcî eu. ce-î drept , sun t bucii-r e ş t ean , d a r s imt bu lga r . Ţ i -am s p u s că s u n t r o m â n n u m a i fiindcă e r a m cu r io s de ce înt rebi .

Portarul: A. d-voastră suntetT bul­g a r ? . . Va să zică nu sun te ţ i z i a r i s t ?

Clientul: Fireşte că nu. •Рогшгиі : ; Atunci . scuzaţ i . P re ţu l

odăi lor e n u m a i zece f r a n c i . . Clientul: C u m ? . Va să zică zia­

r i ş t i i r o m â n i p lă tesc m a î m u l t ? Portarul: Negreş i t . . Totî z iar iş t i i

de p a r a d ă . . . Adică de ce să ne în­j u r e şi să. ne bat jocorească dumnea­lor d e g e a b a ? Noî p r imim- d a r a tunci să p l ă t e a s c ă g ra s . fie că sunt zia­r iş t i , fie că nu s u n t . . . Şi dacă nu sun t , (ont mieux !. .

(Şi scena con t inuă sau se i sprăve­şte. Cum vreţ i ) .

P e n t r u o r ï - c e r c c l a m a l i i i i i î s a u s c h i m b ă r i t i c a d r e s e , -d-n i ï a b o n a i ! s u n t r u g a ţ i a a t a ş a ş i u n a d i n b e n z i l e c u c a r e p r i m e s c z i a r u l «Utiiversut Literar»,'contrar, r e c l a n i a l i u -n c a s a u s c h i m b a r e a d e a-d r e s a n u v o r f i r e z o l v a t e .

Ѵ % Ѵ Ѵ \ Л Л Л А Л Л Л /

germatiica (Extras d int i 'un articol al D-ruhiiToulouse)

Nebunia a c e a s t a s'a desvol ia t în­cetul cu încetul , începând d in veacul t r ecu t şi a crescut m e r e u p â n ă ce a devenit o rgan ică poporu lu i g e r m a n .

Origina ne'uunjei g e r m a n e a fost m e g a l o m a n i a . Din do r in ţ a de a auzi

p roc l amându- se v a l o a r e a mi s t i c ă a Germanie i , :іл ziare, de pe catedre , , în în săş i d i scu r su r i l e î m p ă r a t u l u i lor, cel din u r m ă funcţ ionar ca şi ţ ă r a n u l incul t p r iveau ca o d o g m ă m i s i u n e a g e r m a n i l o r pe lume.

Tendin ţa logică a m e g a l o m a n u l u i este de a se s imţ i ca mot iv d-o invi­die. Şi de aceia g e r m a n i i poa te să fie s inceri în i n t e r p r e t a r e a de l i r an tă ,

SOLIDARITATE Cânta la pian copila, si 'notele pornite In goană, iri/i fereastra închisă intre flori Plouau in strada plină dc. gânduri negrăite Neînţelese, gânduri, dorinii nelămurite, — Pa si radă şi în m; n'eu atâtor trecători.:.

Câiila la pian copile, şi-o ascultau, trecând, Atâţia inşi fn .noapte, 'met. sau mai grăbiti

• Pe strada 'ntreaija plină dc gânduri negrăite — Cu fete lot таі.ЛгЫс, ori tot mai obosite Intriclnpund ardn'urj sau numai obosiţi...

Căuta la pian copila şi 'ttislal'èi cântare Freca o'maßte tristă'de mistice chemări, — Şi cian mergeau pe s/radă, câţi inşi, în depărtare, Parca că bate n noaptea adâncă fiecare Iu zeci dc feluri, ritmul aceleiaşi uintări:..

Târziu, de noaole, insa, .sc isprăvi cântarea, Şi• notele 'ngheţară în pianul ne zărit : Herr cei pe care 'n noaple-i cuprinse depărtarea Ѳ! câtă vreme încă le-or mai fi-auzit?...

. Tăcură, chiar şi paşii pe strada adormita ; Dar cei care Uccura vor mai scanda si-acum Cântarea asta tristă de noapte, şi sfârşită Pe când erau pe drt.m...

0 singura aripă va mângâia fn noapte Multiple feţe Vi care all gâtul se va citi Va mârujâia auzid mereu aceleaşi şoapte La zeci şi zeci de oameni, cari alta vor dori...

01 într'o noapte numai, si 'n căi deosebite. Va fi un singur suflet şi doar un singur drum,

Şi-o stradă tristă, plinxi de gânduri negrăite, Ca strada 'n care note nu mai tresar acum...

Sunt. oameni plini de-aedntun—ţi vezi?—m depărtare. Sunt oameni cari să meargă pe drumuri nu mai pot, — Pe toţi ri leagă lotuşi aceiaşi frământare, Şi vechea metodic îi arc peste'toi. .

Şi-ачі chiar fol mai tare pierduţi imul dc altul Şi niai cuprinşi de taină şi mai necercelaţi — Doar prin aceste note ce-acum străbat înaltul, Deşi nu suni alături, se vor simţi legaţi!...

O! tu. copită caie cântai în noapte-odală Făcând ca prin .fereastra închisa, sâ strrăba'ă Indurêra'e note pe strada ce dormea, — Ştii tu cântarea asta ce dar avea în ea'!...

lini pare că şi-alfdată ai mai cântat in noapte Îmi pare că dealtădală, ne'nţclese şoapte. Din alte cânliiH parcă, in mintea mea mai am, Pica'e iutr'o noapte prin luciul unui geam.

Şi-acum. când fard voie las gându-mi să străbată O depărtare lungă ce-i poate '« mintea mea, Scandând o melodie, eu simt că's la olaltă Cn-alăli câţi merg in viaţă, luptându-se cu ea...

Vai! nu сгст-ѵа. cântarea ce-mi pare auzită Mi-a mângâiat auzul cănd-va cu-adevărat, — >i-am .mers alături poate cu-o lume nesfârşită ; Şi poate ca şi dânsa cu mine-a ascultat?...

Odată!. . Poate aluneca când nu eram... Şi poale Aluneca când nimica din ce e, nu era, 0 melodic mimai. hi infinit dura..., — Iar noi, toţi cei cari suntem azi, o avem in minte Şi veşnic, fără voie. cum mergem mainte, Pe fie care clipă pornind într'un războiu Jn care ni-i un duşman, ori care dintre noi,

Ades, ori cât ne-um zbate, spre-ori culă depäitare, Prin ea, in câte-o noapte, alaiuri ne simţim, — Bat inimile noastre atuncea solidare. Şin egoismul nostru, o clipă ne iubim! .,

in măce lu r i l e pc care -e î Ie p rovoacă i n . r u i n ă r i l e pe 'care"le. fac, el, toi ei se socotesc v ic t ime.

D a r c u m nişte capete a ş a de cul­t i va t e dc l i t e r a t u r ă şi a r t ă au p u i u ţ să lunece în a t a r i deviaţ i i morb ide ?

P e n t r u un doctor al ienist , lui ru\ a-cesta nu-I de m i r a r e . In te l igenta nu-î incompa t ib i l ă cu cele m a l s t r i ş n i c ; deviaţ i i m i n t a l e . Şi pent ru p r u p a a e -r>-a de l i rur i lor , o s i n g u r ă condiţ ie i- .le a j u a s : O a r e c a r e sugos t iunc şi o doză de supune re . Şi germr.nul , cu toată v a s t a sa c u l t u r ă a r ă m a s incapab i l uneî cri t ici i nd iv idua le . Educa ţ i a i-a ' H o r s tendinţele . L a no i se m u n c e ş t e pen t ru a forma conş t i in ţ l şi iiih-U-genţe persona le ; în G e r m a n i a «c fa­br ică masse ma leab i l e de oamen- .

Solda ţ i i lor, fără şef, sun t wv.---.-r i ţ i , a j u n g p r a d a inamicu lu i , r ă m â n i n s t r u m e n t e l e c ruz imi lor celor m a l înve r şuna te , pe ca re n imeni nu le-.a-p u t e a săvâ r ş i c h i a r cu ordine =.-%•-!

Disciplina, g e r m a n a nu-I a iUeva da câ t nepu t in ţa de a gând i şi a l u n a p r in sine î n s u ş i ; discipl ina este v -u imi i psichosel lor cons t i tu t ion .ne . N u m a i a ş a se ponte explica. , i i i n g e r m a n i i cel m a i culţi aii p u t u t să s ă v â r ş e a s c ă b a r b a r i i l e aces tu i răz­boi. Profesor i i l e - a u teoretizat, nece­s i t a t ea ac te lor b a r b a r i i şi el au pr i ­m i t aceas ta ca u r i:l 'n! d^ r<?-a su­pe r ioa ră .

Noi l u p t ă m c o n t r a u n u i p o p i i , a c ă r u i m e n t a l i t a t e e bolnavă. Şi de ace ia el sun t a ş a de pr imejd ioş i . ca tot î cu m i n t e a t u r b u r a t ă , capabi l de b r u t a l i t ă ţ i c râncene , pe ca re n u m a i nebun i i le pot împl in i .

.Şi r ă u l aces t a a c ó n t á g i o a a t şi a l te popoa re .

D a t o r i a celor ce văd şi înţeleg a-devăru l este să ia m ă s u r i l e de r i ­goare .

Şi cea d in tâ i m ă s u r ă l u a t ă con t r a u n u l nebun fur ios este să-l izolezi, d u p ă ce і-aï l u a t ins t rumente le , cu cure a r p u t e a v ă t ă m a . E u r o p a , r a r e a fost s i l i tă să p r i m e a s c ă rolul de g o r d i a n al g e r m a n i l o r nebun i , este ob l iga tă să s m u l g ă a r m e l e din m i n a furioşilor, să le in terz ică de a m a î fabr ica altele, şi să-T izoleze p â n â le-o veni min tea .

P o a t e eu acest, t r a t a m e n t , - apli­cabil u n u l popor ca şi u n u î individ — firea s u p u s ă a g e r m a n u l u i se va sili să se lecuiască , pen t ru binele comun .

Telefonul în campanie

***

M. Să n i e sen

Duminică '26 Octombrie 1914 . UNIVERSUL LITERAR

Convorbiri asironomice Scene-din războiu Stelele ce-şi schimbă strălucirea

P e n t r u cel care n u cunosc stelele, a c e a s t a îşi p ă s t r e a z ă t o tdeauna ace­i aş i s t ră luc i re , ace leaş i poziţiun'i u-nele fa ţă de altele. Nicî una , nicî a l ta din aceste două a f i r m a ţ i u n l nu. co­r e spunde adevăru lu i . S u n t rniî de stele care-şl s c h i m b ă necontenit, s t ră­lucirea. Am vorbii iiiaï zilele trecute de u n a d in t re cele m a l cur ioase . Mira Ceti. Nici poz i ţ iun i le nu şi le păs­t rează veşnic, căci nu e s tea care să-nu zboare %i spa ţ iu cu câ ţ iva zeci de k i lomet r i pe secundă . Sunt însă p r e a depa r t e de noî şi mişcăr i l e lor aiiiiale se pot observa doa r cu m ă s u ­ră tor! exacte.

In ce pr iveş te s t r ă luc i rea , a c e a s t a s t ă la î n d e m â n a or ient să cons ta te . S u n t m u l t e stele rariabili:, ale că ro r v a r i a ţ i u n l de lumină se pot observa ap roape din sea ră în sea ră , şi cu ochii liberi, fără lunetă , fără bino­clu.

Cele m a î in teresante nu s u n t cele Pare s t ră lucesc m a i mu l t , ci cele m a i m ă r u n t e .

S u n t foarte in t e re san te ceea.ee as­t ronomi i numesc „curbele de lumină ' ' ale stelelor var iabi le , ca re te fac să vezî cu ochii , d in t r ' o da t ă c u m în­t r ' o a n u m i t ă per ioadă dc t imp , s t ră ­luc i rea unei siele, sporeş te , saiî se micşorează , a j u n g â n d la un maxi­m u m , saiî a t i n g â n d un m i n i m u m .

Nu toa te stolele va r i ază l.i fel ; su H. unele, a c ă r o r per ioadă e în t re 100 şi 400 de zile. S c h i m b a r e a . s l ră luc i -rei aces tor sori e înceată deci. Sunt. alte stele ca r i işî 'păs t rează aceiaşi s t ră luc i re câ t eva ыіе. apo i ü m p de câteva « c se fac mic i , mici , p â n ă ce i a r t?I sporesc şi-şi men ţ in s t r ă ­lucirea ; sun t al tele ca r e varuvză în cont inuu, ba aju-ngànd la m a x i m u m , încep să. se lase spre m i n i m u m . UVir c u r â n d i a r îşi sporesc , l u u i i u a ş i toc­m a i în u r m i i se l a s ă la m i n i m u m o-bişnui t , aces te stele a u deci d o u ă m a x i m e a p r o a p e la fel şi două mi­n ime cu totul deosebite.

Sun t unele stele, care la a n u m i t e ppoce îşi sporesc l umina , '»i loc să o descrcascS.

U n a d i n t r e cele m.if curioase, e o stea, care. t i m p do 'ЛѴ de an î şi m a l b ine îşi p ă s t r e a z ă aceiaş î s t r ă luc i re , apoi t i m p de ap roape nn an . se face m a l puţin s t r ă l u c i t o a r e şi ia r îşi r e i a obişnui ta s t r ă luc i re .

Sun t în sl'îirşit n e n u m ă r a t e a că­r o r s t r ă luc i r e *e s c h i m b ă în mod ne­regula t . ' sac i cel pu t i i i a s t r o n o m i i nu l e - a . d a t de r»\st p â n ă acum. Nu sc poa te s p ú a é ş t pen t ru "ele cum se poa­te pen t ru celelalte : în cu t a r e zi şi la c i l ia re oră va fi ta m i n i m u m .

P e n t r u mar toa te var iabi lele s'au da t ' expl ica ţ iunl . unele nediscuiabi le , al tele s imple ipoteze. P e n t r u a m a ­tor i 'însă e m a l in t e resan t observa­rea stelelor var iabi le , reeace se poa te face cu u ş u r i n ţ ă , dacă iubeş t i cerul şi a l r ă b d a r e . De t i m p n u vorbesc, căci ( impu i celor m a i m u l ţ i d in t re oameni e pierdut cu rele. m a î extra­o rd ina re fleacuri şi a r fi comic şi r idicul , acela care a r găsi că o pre­ocupare ştiinţifică p r a t e fi o pierdere de t i m p .

I n a l te ţări,- оа ілек і foar te serioşi , b a şi profesori un ive r s i t a r i , nu se s imt de loc umil i ţ i c i fac asemenea nbse rva ţ i iml , ba din contra, se m â n ­dresc cu ele, le publ ică , alaVturi de •b se rva ţn in i i e s imi l ' i re ale unui sim­plu a m a t o r .

Ma i zilele t recu te îm i s p u n e a ioar-te ser ios a n d o m n - g r a v , că s a r fi o-cupa t cu a s t r o n o m i a , de oarece cu­noaşte şi m a t e m a t i c a , d a r nu se o-u i p ă fiindcă nn e u e o a ş t e m a t e m a t i c a îna l tg şi dacă n u poa t e citi . .mecani­ca cerească" a lu i Laplace , n u poa te s p u n e că ştie a s t r o n o m i a . Aceas ta e s c u z ă leneşului .

Eii s imt foarte î ncân ta t că n u m a i cu a ju to ru l acestei rub r i c i cons tan te , вагс văd că nu sperie de loc d i rec ţ ia revistei — din contra —- a m r e c r u t a t

Femeile şi copiii fugind de inamicul ce se apropie.

Te s a ] u t ä m , M ă r i t e P r o t e c t o r , S t r ă j e r a l u n u i f a l n i c T r i c o l o r , S t â l p o ţ e l i t a l s f i n t e i R o m â n i i ! -Ca s o a r e l e s t r ă l u c i t o r s ă f i i " !

In s u f 1 e t u - ţ i.', v e d e m a l ţ ă r i i s u f l e t , Ş i 'ri m â n d r u - ţ i c h i p , a n e a m u l u i m â n d r i e ! Fă Doamne ş i ' n p l i n e ş t e - a 1 n o s t r u c u g e t : -D e a p u r u r i , v i a ţ a , g l o r i e s ă - i - f i e !

N. Bonjiig-Alibeichioi

m u l ţ i vii tori a m a t o r i a s t r o n o m i , per­soane ser ioase , ca re in momente l e lor l ibere vor să se ocupe şi cu s tu­diul p rac t i c a l boitei cereşt i .

Victor Anes i in

UN OM BEJPtHKCIFIl Vremea posacă de a f a ră g r ă m ă d i s e

tn cup r in su l cafenelei o m u l ţ i m e pe­s t r i ţ ă de toa te vârs te le . Cel ce viu-şi găseau un colt să se cu ibă rească , u m b l a u forfota p r in t re mese spio­n â n d cu cehii vre-un locuşor. or i aş­teptând vre-o vacan ţă . F u m u l , zgo­motu l , m u l ţ i m e a dădeau cupr insu lu i o a tmos fe ră de infern. Chelneri i um­blau năuc i , fără să a u d ă . fără să v a d ă pe nimeni . Ce vreţi , e a t â t a zor şi m u ş t e r i i a ş t e a p t ă эй fie b ine ser­viţi ! l inul , ce) puţ in îmi d ă d e a târ­coale de un siert de ceas fără sii-sl fi coborâ t ochii a s u p r a - m i ,

Despera t răcnesc în t o a t ă legea t r ân t i nd cu p u m n u l în masă : -

— Chelner ! O clipă, a u a m u ţ i t toa te g lasur i l e

din j u r n - m i şi s a tăcut l ăce re a-dânca . î m i zvâcnea i n i m a ca d u p ă o ca tas t rofa de s p a i m a unei i sbucn i r i a tâ t de nes t ăpân i t ă . D a r chelnerul nicî nu luă în s eamă , s t r ă i n de tot ce se petrecea in juru- i . şi se strecu­ră m a l depa r t e p r in t re scaunele ti-xite !.n ju ru l meselor . Nu-inî r ă m â ­nea decât să mă resemnez a ş t ep t ând .

Şi a m aşteptat, m a l bine de o j u m ă ­t a t e de oră , p â n ă când an t r ep reno­ru l be ră r i e i să binevoiască să -mi c u r m e sufer inţele a ş t e p t a r e ! porun­cind u n u l chelner :

- Un top la dom.iu ! Sorbii r u nesa ţ din p a h a r u l meu

cu 1 e re şi ca după, o victorie a r u n c a i

o p r iv i re p l ină de m u l ţ u m i r e dc jur-î m p r e j u r u l meu. >

Doamne , ce de capete pleşuve în t o a t ă învă lmăşea la as ta ! T o a t ă ca- , feneaua îmi p a r e o v i t r i nă imensă în c a r e a r fi expuse zeci de cut i i de si­def de toa te formele şi d imens iuni le .

E p a r c ă un simbol al vieţeî agi­t a t e pe ca re o t r ă im . Mal cu s e a m ă în col tul din s t â n g a . Dumnezeu le , ce n o s t i m ă chelie ! E un domn m ă r u n t , uscă ţ iv , cu ochii vioi, cu g e s i u r î , e-nergice . S e ridică în p ic ioare , se a-şează di» B O U , ges t icu lează nervos ca în toiul umi l d i scu r s pa te t ic . Alţi t re i p leşuvi îl ascul tă cu l ua re a-min te , sorbindu-I p a r c a cuvintele.

Din când in când zvonul din sală se domoleş te şi a j u n g p â n ă la miae . c r â m p e e de fraze, ca re se împere­chează şi pa r e că înţeleg, că domnul cel pleşuv, cu m i ş c ă r i repezi, e por­nit împo t r i va m i ş c ă r e l t inere tu lu i no­s t ru r a r e cere i m e d i a t a i n t r a r e in ac ţ iune .

II a u d l ă m u r i t : r — Mă rog, ăs ta e pr incipiul meu !

R ă z b o i ? Des lăn tu i re de p a t i m i , ur­g i e ! . , î n f r ă ţ i r ea p o p o a r e l o r . . . Idea­lul n a t i o n a l . . . Ii v ine t impul . . .

O persoană corpolenta din d r e a p t a luî, tuşeş te din a d â n c şi-l ap robă cu o voce de bas p rofund:

— Aşa e ! . . Niş te fanfaroni ! . . . Tot-I scut i ţ i i - A d u n ă t u r ă . . . l a . să fie să m e a r g ă d u m n e a l o r . . .

Şi domnul cel uscăţ iv a d a u g ă : — МЯ rog. ăs ta e p r inc ip iu l meu '

S'a m a i r ă z b u n a t vremea. T rcp ta t -t r e p t a t lumea se s t r e c o a r ă a f a r ă şi îmbu lzea la din cafenea e tot m a î po­to l i tă .

De depa r t e se a u d e o f a m f a r ă mi ­l i t a r ă . Se aprop ie . L u m e a dă b n s n a

a f a r ă lin s t r adă . 1 Mă s t recor pe uşă d i m p r e u n ă cu d o m n u l cel uscă ţ iv . Mă ui t la-el . I i j oacă ochii în cap ş i s u r â d e m u l ţ u m i t . -- !

•Famfara trece de no i . : TI u r m e a z ă un reg iment în t reg de -infanterie.

»' Dom.huî cel 'uscăţ iv s r ap rop ie de m a r g i n e a ' t r o tua ru lu i . Clipeşte ne r ­vos, pa rcă a r p lănu i ceva. De o d a t ă se ndreseiueă umiU sergev.t. care m e r ­ge ţanfos pe flanc, a fară d i n r â n d u r i .

— Mă' m g . de unde v e n i ţ i ? — Din m a r ş , d-le ! — Aşii ? Şi- d o m n u l ' cel uscăţ iv şovăe- ie o

clipă, apo» coboară ile pe t r o t u a r Şi porneş te cu t rupa în t r 'un p a ; .

r.'C. As lan .

I N C U R Â N D . ; . Si giasnrî dc bucin m ş.i- goarne hi cot Suna-rm 4c-« lungul- câmpii: Din creştet de jumnlc. i}, tainic or/or. Sub ceruri marelui drapel liHolnr 'Şi'o strânge r u dragoste Iii.

Sub cutele sale. vitejii eroi Porni-vor д trece Carpat'ù. Prin sânge să scrie aceia ce mo De secol) doril-am: prin crâncen

răsbol, Să-şî apere (ara si fraţii.

Să sfărâme ІаіЦиІ barbarului Go;% Trufia-î să ralcc'u picioare. S'arate, că nu-e. cum' dânşii socol Stăpâni peste Imw. — s'arale că toi Latina-} mai .vicăuic sub soare!

Latin e românul •- si mândru e el. E hun. dar si rău la mânie. El ştie să'nfninle. când are un H Si nn se'nspăimânlă. c seu' de otel. K leul ce totul sfâşie?

O sfântă dorinţă in piepturi purtăm Si Domnul ne-aлііе r'ă-1 mare: S'avem ee-) al nostru, тщ mult nu

calăm. A noastre (inulurî fn jur să grupăm. Sub un„ şi-aceigşl chemare.

. . . . • • •• • -Şi glasuri de bucium şi glasuri m cot Trezi-va din şomnu-î Carpaţtl: Din •creşti de..munte. în tainic ogor, Porni-vor vite iii. la luptă- cu dor, Să-şî apere dreptul şi [ra(il!

Cousl. DinpoeL

G. — No. 43. UNIVERSUL LITERAR Duminică Oitombiiii i ! J (

NOTE DE CĂLĂTORIE XD i i i

V . M E S T U G E f t N

• — ÜBMARE —

Dela biserica Maiceî Domnu­lui intrăm în oraş prin poarta Sî. Ştefan. Aci a fost târât dc mulţime şi ucis cu pietre primul martir al ereştinăiaţeî, Sf. Şte­fan. Prin apropiere se află şi o bisericuţă.

Ieşind, dect, prin Poarta Mu-gharibe, ajungem, în câeva mi­nute. Ia fonfâna Sfintei Fecioare, numită astfel, în virtutea uneî tra­diţii care spune cum că Sf. Fe­cioara ar fi spălat aci laşele Pruncului Isus. Această foutâna

Mormântul Raeheleï

XXXIII O nouă plimbare în valea iui

Iosafat Am vorbit într'un capitol pre­

cedent despre principalele mo­numente antice ce se află în va­lea lui Iosafat, de acele mormin­te goale carî stau do veacuri în­fipte în coasta stâncilor şi nu vor să se sfărâme, rămânând marto­re eterne ale trecutului vijelios.

Nu e, cred, de prisos, a mai da câteva lămuriri asupra acestei faimoase văi' strânsă între zidu­rile de Răsărit ale oraşului şi muntele Măslinilor.

De astă dată ieşim din oraş prin Poarta Muglutribe sau Pou-rta gunoaielor, situată la poalele înălţimelor Otelului, spre a ex­plora partea de Sud a văeî şi a-nume dela mormintele Sf. lacob şi Zaliaria, în jos, până la înce­putul văeî iiinnom.

căruia arabii îi zic Am-Siti-Maryam, (isvorul Sfintei Maria) are o construcţie foarte curioa­să. In fundul foiitâncï se descin­de pe o scară de piatră. Apa curge intermitent, opriudu-se de mai multe ori pe zi. Foutâna a-ceasta e de mare folos pentru li­ras, mai ales când e secetă, şi se poate bea, deşi are un gust cam sărat.

Ceva inaï sus se întinde un ci­mitir evreesc. Iu cimitirul acesta se află pomul de care s'a spân­zurat luda Iscariotul, desnădăj-duit de trădarea sa.

In apropiere de Foutâna Sfin­tei Fecioare e o îngrămădire dc căsuţe sărăcăcioase locuite de arabi. E vechiul sat Siloam.

De aci se vede Muntele Scan­dalului, astfel numit din cauză că Solomon a clădit în această lo­calitate temple păgâne pentru

femeile sale aduse din Egipt, scandalizând poporul. Urmele a-cestor temple se văd şi acum.

Fântâna Sfintei Fecioare co­munică printr'un canal subteran cu fon lâna Siloam. Canalul ace­sta, de obieeiü, e uscat. Une orî însă se umple pc neaşteptate, aşa în cât e primejdios de a se hazarda în acest canal. Săpătu­rile recente făcute în jurul Fon­tane! Siloam aü adus la iveală rămăşiţele unor instalaţii de băi şi ale unei' biserici. Ceva mai sus s'au găsit urmele unuî drum pa­vat. Despre foutâna aceasta se vorbeşte şi în Evanghelie. După ce Isus a tămăduit pe orbul din naştere i-a zis: „Du-te, spală-te în isvorul Siloam".

P c vremuri, isvorul acesta se afla chiar în interiorul bisericei care era împărţită în locuri re­zervate pentru băr'oaţî şi fe­mei. In secolul XII bolţiie şi co­lonadele bisericei erau încă în picioare.

In imediata apropiere a Fân­tânei Siloam mai e şi marca pis­cină cu acelaş nume. Aiături se vede un dud crescut pc o îngră­mădire dc blocuri de piatră. Л-cesta ar fi locul unde proie tui Isaia a fost tăiat cu ferăstrăul din ordinul regelui Mânase. Pro­fetul ar fi îngropat chiar acolo.

însărcinaţi cu păstrarea focului, nu găsiră de cât o apă stătătoare îngroşată. Neemie luă din apa aceasta şi stropi rugul şl sacrificiile ce erau deasupra. Şi când soarele ieşi de sub nouri şi-şî trimise razele asupra apei, se produse deodată o flacăre, dovedindu-sc astfel că focul sa­cru al templului fusese păstrat.

Puţul iui lob are o adâncime de vreo 30 de metiî . Apa, cam sărată, e foarte abundentă şi uneori se revarsă udând câmpul şi grădinile din împrejurimi1.

XXXIV LA BETLEEM

Orăşelul acesta celebru, cons­truit pc două coline şi având o populaţie de vreo 1 0 . O H O lounon, mai to{i creştinî, se află in par­tea de miază zi a Ierusalimului, la o depărtare de opt kilometri.

Era o dimineaţă inimoasă, ca cerul albastru şi văzduhul stră­lucitor de lumină când ne îndrep­tarăm spre locul unde s'a născut Isus.

Ieşim prin Poar ta Iaîîei şi apu­căm pe drumul gărci trecând pe lângă ospiciul oltalmié englez,

în faţa căruia sunt îngrămădiţi o sumedenie de bolnavi, — şi pc lângă vastul basiu Birket-cs-Sultan.

Şoseaua e excelentă şi trăsura

Hr.nn! bunului Samai i tan

Вгікеш

Valea acesta mai" e plină de alte morminte, de cavouri sépul­crale şi de grote cari amintesc diferitele întâmplări războinice relatate, in Vechiul Testamenr. Ar fi prea lung ca să le menţio­nez pe toate.

înainte însă de a ieşi din valea luî Iosafat spre a intra în valea Hinnoni, voi vorbi despre Putui luî lob care se află la joncţiu­nea dintre cele două văî, ală­turi de o geamie turcească.

Puţul acesta se crede că ar fi Fântâna Rogel menţionată în cartea luî Iosua şi care forma punctul de demarcaţie între po­sesiunile triburilor luî Iuda şi Beniamin.

O tradiţie spune că i s r a e i i ţ M , înainte de a pleca în sclavie la Babilon, în puţul acesta au păs­trat, din porunca profetului Iri-mia, focul sacru al templului. După întoarcerea din sclavie, Neemie a trimis emisari la fân­tâna Rogel să aducă focul. Dar emisarii, cari erau fiiî preoţilor

noastră înaintează ca pe asfalt. Din când in când întâlnim

căruţe ce duc provizii la Bei-leein, călugări şi mai" ales pelerini ruşi cu dăsa<*cic în spinare mergând satî venind pe jos.

La dreapta şoselei se văd uti-melc case ale Ierusalimului clă­dite în afară din zidurile oraşu­lui. Un şir de case albastre, cu etaj, indică colonia evreeascâ în­fiinţată de bogătaşul evreu Mov-tefiore. Numeroase familii e-vreeşti sunt găzduite aci gratis.

Alături se întinde o colonie germană, foarte prosperă, com­pusă din vre o sută de case.

La stânga noastră se întind văî şi dealurî pierzându-se în zare. E im peisagiu de o rară frumu­seţe.

După un drum de vre-o o ju­mătate de oră, ghidul nostru ne atrage luarea сцпіпіе în privinţa unuî puţ vechili de piatră situat pe marginea drumului.

Eram lângă Putui Muşilor,

Djrruncă, 26 (hlcmbrie 1914. UNIVERSUL LITERAR — 7.

Cei trei magi când aii intrat in Ierusalim, steaua се-ï călău­zea a dispărut.

Continuânduşi insă drumul spre Betleem, când AU ajuns lângă acest puţ, poposind câteva minute, steaua a reapărut pc cer, conducàndu-'i în grota unde se născuse Pruncul.

Trăsura noastră merge ur­când, prin mijlocul grădinilor dc măslini, coasta unuî deal în cul­mea căruia se află hanul bunului Samaritan. Pc aci se află şi mo-năstirea grecească ST. Elle.

Magii dus-jada-se spre Bel leam

In faţa hanului e o stâncă îa marginea drumului. Tradiţia spune ca profetul Ehe fugind dc mânia lui Ezabe!, prăpădit cum era de oboseală, s'a culcat pc această stâncă unde l'a furat somnul. El a fost deşteptat dc un înger care îi adusese pâine şt apă. Eüe a mâncat .şi a băut şi după cc şi-a redobândit iorţeie, şi-a continuât drumul.

Priveliştea in punctul acesta e <le o neîntrecută frumuseţe. Intr'o parte se vede Ierusalimul şi Muntele Măsliniior, iar in eea-l'altă Bctleemul. Tot diu acea­stă poziţie înaltă se zăresc Ma­rca Moartă, Iordanul, precum şi tara ludeei plină de munţi şi de văi.

Ceva maï departe e locul unde Jacob, la întoarcerea sa din Me-sopotamia, işî aşeză corturile. Tot act muri Racnela, nevasta luî lacob, născând pc Benianiin.

Sc ştie din Biblie că lacob a ridicat un mausoleu pe mormân­tul sofiei sale. Mormântul ace­la, reconstruit de bogătaşul e-vreu Montefiore, prin 1860, se vede şi acum la marginea şose­lei. De o arhitectura arabă se­veră, mausoleul acesta, care îşî ridică sfios cupola la marginea drumului deşert, e de o nespusă tristeţe $i-ţi produce o ciudată impresii de melacolîe. Parcă îţî pătrunde în suflet o părticică din greutatea secolelor ce apasă mormântul.

Mormântul Rachelei e foarte venerat atât de evrei cât şi de creştini şi musulman!'.

Prin împrejurimi solul e foar­

te fertil şi nu găseşti de cât te­renuri cultivate şi grădini imen­se de măslini şi smochini.

De la mormântul Rachelei drumul se bifurcă: cel din dreap-^ ta duce la Hebron, vechiul oraş unde se află mormântul luî Ab­

raham, iar cel din stânga duce la Betleem.

(Va urma).

Viaţa artistică şi literară ^ Teatral Naţional s'a b u c u r a t dc o m a r o cinste . D-l Herz şi-a r e t r a s Cu­ceritorul di.i c a r toane l e t e a t r u l u i na­ţ ional şi a dat fuga la t e a t r u l mo­dern. Şi t ocma i aci s t ă c instea făcută T e a t r u l u i Naţ iona l , nu fi indcă p iesa cea m a l n o u ă a d-luî Herz e m a l sla­bă , cu cele or ig ina le reprezint a ic ia Nat ional şi nici că e m a i pu ţ i n ori­g ina lă ca celelalte, d a r fiindcă piesa, d-luî Herz, a p re ten ţ iosu lu i şi irezis­t ib i lu lu i a u t o r d r a m a t i c de Cucer i tor este de-o m i n i m ă va loare l i t e r a ră .

V. c u r i o a s ă poa te nfirmaz-ea. r;i o p iesă care place, e b isa tă , a p l a u d a t ă c e r u t ă de l ume să. fie din no vi p u s ă pe afiş, nu-I o piesă. De s igur . Cuce­r i to ru l e o piesă bună . ca toa ie pie­sele d-l ui Herz, a l că tu i t ă din clişee. Jin j ocur i de cuvin te , dia observat i ­on! futile, din 1o|, ce o p a l e fi m a i fri­vol într 'o m i n t e , c a r e s a v u r e a z ă nu­m a i cancanuri. Cuceri i o m I arc efecte scenice deosebii e. d a r încerca ţ i să ci­t i ţ i vo lumul , lua ţ i pagiaft cu pag ină , munc i ţ i vă cât veţi voî şi r ezu l ta tu l se ştie.: vorbe... vorbe... vorbe m u l t e şi învinşi de zădărn ic ie .

D-l I l e r z n ' aduce nimic. n o u . nici ti­pur i vil. ca re să se miş t e în v i r tu t ea unor s t ă r i sufleteşti dé t e rminan t e , ca re să şî h o t ă r a s c ă m i ş c ă r i l e ?>e te­meiul u n o r f r ămânfă r î mo t iva t e de e l a b o r a r e a u n o r conşî.Jinţî, c a r e ş t iu ce ver. Nu. K un fel dc c inematogra ­fia re ve rba lă a conversa ţ i i lo r de bu-d u a r d in t r 'o a n u m e socie ta te , care poa te fi şi la Bucureş t i şi la Conslan-t inopol şi la Moscova, ace iaş i .

Noi r e c o m a n d ă m lec tur i i genera le Cuceri torul .

J * v .4 rt(7 e vina? de Emi l Nient au şi M. Mora s'a j u c a t la Tea t ra l Nat io­nal , s'a juca t b ine şi a p lăcut .

Autor i i pot să a ibă o depl ină sa­t isfacţ ie , .iu că p iesa lor a avu t suc­ces, d a r că ÎD .4 cu} c rina aii încer­ca t şi afl isbut.it să a t i n g ă o proble­m ă socială, c ă u t a r e a pa te rn i t ă ţ i i - A-ceasta temă a fost t o t d e a u n a u.u mo­tiv do m a n i f e s t ă r i d r a m a t i c e , a tâ t în via ţă , cât .şi 'TI producţ i i le l i t e ra r? . Uae ori in v ia ţă , s 'au pe t recu t s u b mobi lu l copiilor veni ţ i pe l ume din . .vina" nevinovăţ ie i m a m e l o r , d r a m e î n t r ' a d e v ă r sgudui toa iT . Şi dacă au­tor i i au î m p r u m u t a t aces t subiect pen t ru t ea t ru , e t o c m a i că aveau pu­t in ţa să desfăşoare toa tă ac ţ iunea sen t imen ta l i t ă ţ i i celei m a l putern ice şi m a l intensive:

P r o b l e m a a c e a s t a a c ă u t ă r i i pa te r ­n i tă ţ i i n 'a fest încă rezolvată din punct devedere ju r id i c şi con t inuă să fie uu mobi l de d r a m e pas ionale , c a ş? d e piese d r a m a t i c e . Maî puţin ca orî unde se poa te rezolvi proble­m a în t e a t r u : d a r aici de s igur , nişte au tor i dibaci , c a r i văd prob lema în tot adâncu l ei. fer indu-se m a l a les île m e l o d r a m ă , pot să sugereze idol şi s e n t i m e n t e de înal tă a r t ă şi fie splendidă m o r a l ă .

Şi « cui c rina a r e m e r i t u l a ce s t a : personagi i l e sunt. vil, t r ăe sc fie ca re clipă cu in tens i t a te , vorbesc şi acţ io­nează p r i n ele în.şile. nu sub b a g h e t a au tor i lor , care aşa aii v r u t să fie cu­t a r e p e r s o n a j .

Credem, că a c e a s t ă p i e să este u n a d in t re cele ce pot să fixeze va loa rea n u mrmnï a u n o r au tor î , d a r poa t e să s tab i lească şi m ă s u r a p r e o c u p ă r i ­lor sociale si a r t i s t i ce d in t r 'o epocă.

*

î n c ă o p iesă o r ig ina lă , l a Naţ iona l , „Calvarul", de M a r i a dr. H a m a r ,

Bart. *

Maur i ce Mae te r l inck , r o m a n t i c u l c u g e t ă t o r al mor ţ i i , s 'a înscr i s în r â n d u l vo lun t a r i l o r c a r i lup tă pe frontul f ranco-belgo-german.

I s t o r i a n e vorbeş te şi de a l ţ i scri i­to r i m a r i , car î avi l u p t a t pen t ru cau­zele m a r i ale n e a m u r i l o r nedrep tă ­ţ i te şi în t re aceş t i m a r i l u p t ă t o r i so p r e n u m ă r ă Lord B y r o a c a r e a luîui-na t începutu l t r e c u t u l u i secol cu lu­m i n a gen iu lu i său .

Desigur , n u m a i complex i t a t ea ace­s to r suflete m a r i poate, d u c e la for­me deosebite do m a n i f e s t a r e 'in mo­mente le m a r i ale omenî re i . In lu­m e a scr i i tor i lor noşt r i însă — şi nu vorbesc decât de t iner i i car î ne d a u p r e a p u ţ i n e excepţ iun i fericite — s tă­pâneş t e un fel de a p ă r a r e g r e a ca re poa te fi l u a t ă drept înţelepciune pru­den tă c h i a r când n ' a r p u t e a s ă fie decât o in tensă n e g a ţ i u n e a vieţii c-roice şi mora l e .

* Se a n u n ţ ă că luna v i i toare vor în­

cepe reprezenta ţ i i l e Operei r o m â n e . Avem însă cuvinte de n e m u l ţ u m i r e pen t ru chipul c u m îşi înţeleg mis iu ­nea conducă to r i i ci. Ni se s p u n e a-cuma. că a r t i ş t i i n ' a r fi p rea m u l ţ u ­mi ţ i de t r a t a m e n t u l lor şi s-.МТІt m11ЦТ ca r i posedă de pe a c u m repe r to r iu ! operelor ce se vor c â n t a . Conducă­tori i operei a r t rebui să. în ţe leagă că ros tu l aces te i i as t i tu ţ iun» , dacii e vorba de t r ă in ic ie s igură ' II t i mp , e sft r eunească f rumosu l t u t u r o r a r te ­lor s u b un s i ngu r scep t ru .

Or. a t i t u d i n e a lor fa ţă de a r t i ş t i i mic i ca şi m a r i nu t r ebue să fie o d i s co rdan ţ ă în f rumosu l concert genera l .

* D o m n u l Badovic i a fost r e c h e m a i

la Tea t ru l Na ţ iona l şi n u m i t socie­t a r cl. I. Acbizi ţ iunea e bine făcută şi d i s t inc ţ iunca ni se p a r e mer i l a tă . Acest a r t i s t pu te rn ic în in te rp re ta ­rea pieselor nordice, v a a d u c e pe scena, p r i m u l u i nos t ru t e a t r u valoa­r e a t a l en tu lu i său , a joculu i firesc şi nesilit , şi să facă ca l u m e m u l t ă s ă vină la acest t e a t r u în cu r su l s t ag iune ! aceste ia . *

i u „Prăbuşirea frbnurilor". scri i to­rul Ion Chi ru-Nonov ne înfăţ işează poves t i rea s imbol ică a r ăzbo iu lu i de azi. Cartea p a r e să fie i n t e r e san tă si copiii o vor ceti cu foar te m u l t ă plă­cere. E a i m p r e s i o n e a z ă şi pe iubi to­ri i l i t e ra tu re r dacă nu pr in fa rmecul povest i r i i , c a r e p a r e pe alociireu a r ­tificială, cel pu ţ in pr in na iv i t a t ea ei. Se poa te ca d. Ch i ru -Nanov s ă fie pro­fetic îa povest i rea sa . Ni se p a r e î n s ă că în genul lu i Andersen n u va isbut i n ic ioda tă şi nici de genu l bas­m e l o r nu se poa te a p r o p i a .

D. Ch i ru -Nanov r ă m â n e însă r ă s ­coli torul suf le tului şî aceas tă ca l i t a te n imen i nu i-o poa te r ă p i p e n t r u că acest scri i tor , d u p ă c u m a m spus-o şi a l t ă da lă , ştie să vadă ca un mi­n u n a t observator .

* D. Octav Minar a da t pub l icu lu i o-

nere le complecte ale. filosofului Conta . I a t e n ţ i u n e a a c e a s t a este nobi lă şi îl a t r a g e d-luî Minor laudele t u t u r o r .

Credem însă că nu e destul de complec t în b iogra f ia m a r e l u i cuge­t ă t o r p e n t r u că scr isor i le Marie» Bă-luşescu nu sun t s ingure le i svoare care ne pot s p u n e a d e v ă r u l despre Conta.

D-sa a r îi p u t u t găs i în B u c u r e ş t i şi a l t e i svoare de sp re ac t i v i t a t ea luî Conta ca m i n i s t r u al şcoalelor. Ac­t iv i ta tea a c e a s t a c des tu l de b o g a t ă în fapte l u m i n o a s e .

O r i c u m însă, c a r t e a e foa r te inte­r e s a n t ă i a r ges tu l a u t o r u l u i eî e

foar te f rumos . f

Concerte le s imfonice a le o rches t r e i m i n i s t e r u l u i i n s t r u c ţ i u n e ! vor începe Яп c u r â n d la AteneXi.

Nu ş t i m ce c însă cu ..Tinerimea Simfonică" a m e ş t e r u l u i A. Cas ta ld i . Aceas t ă soc ie ta te o r c h e s t r a l ă era

vorba ' să-şî înceapă activitatea la îof ceputul ierneî. - - ;

Sunt insă şi împrejurările din a-fa ră care a u împ ied ica t pe m e ş t e r u l Cas ta ld i să recru teze e lementele ne­cesa re aces te i o rches t re .

E t r i s t că din p r i c ina evenimente­lor, în făp tu i r i l e m a r i n u po t l u a fiinţă a t u n c i c â n d se s imte a d â n c ne­voia lor.

L. Iliescu • *î* í* ——

Sacul cu ginnt® In v r e m e a a s t a dc b a r b a r ă s cum­

pi re a chir i i lor , un dor i tor găseş t e un apa r t amen t , ca va l de l u m e , ca re to tuş i i se p a r e acceptab i l . î n t r e a b ă de p re ţ pe cucoana, p r o p r i e t ă r e a s a . Aceas ta îi r ă s p u n d e z â m b i n d d ră ­gă l a ş :

— O min do 1er,' domnu le . — Bine. fie r ă s p u n d e î n c h i n ă t o r u l ,

cu condi ţ iunea însă ca la a n u ! sft nu -mi m ă r e ş t i ch i r i a . . '' . — Atuncea , să fie o m i e cincîsufe, domnule , il r ă s p u n d e p r o p r i e t ă r e a s a z â m b i n d şi m a i d r ă g ă l a ş .

* Un r e p o r t e r vestit , î n to r s din Lon­

d r a u n d e a as is ta t Ja înro lăr i le pen­t r u război , povesteşte :

— Piaţa, cea m a r e a m a r e l u i , o raş e r a pl ină de lume. I.a apelul făcut du ofiţeri, să m ă c rede ţ i cu n ic i unu l n 'a r ă s p u n s : da.

— Nu se poale , nu SE p o a t e ' p ro­tes tează a scu l t ă to r i i m i r a ţ i .

— Mă rog, d a r c â n d v ' a m spus că nu r ă s p u n d e a u : da, pot să vă a f i r m că nu z iceau nici: ba.

— ' Apoi a t u n c i t ăceau . — Ba nu , el z iceau; yen.

* Drăgălaşi i î n t r e bune prietene: — Ce m a i faci. d r a g ă ? zice ur\n.

Cum te-ni s c h i m b a t de UTI rin de c â n d nu te-am văzu t . AI î m b ă t r â n i t , aşa că nu te-a.ş fi cunoscut . .

— Ba eu te-am cunoscu t înda tă ce te -am văzut şi ştii d u p ă ce? După pălărie; c tot a i a pe c a r e o p u r 1 a i şi acuma doi a n i . a u e a şa?

* Copilul n ' a fost c u m i n t e şi la tăi

său. un poet cu r epu ta ţ i e . îl ap l ică o corecţie la. partea- de j o s ca să-î vio min le la pa r t ea rte sus . la cap .

P l â n g â n d , micu l bă tu t îî zice : — L a s ă . t a tă . dacă e a ş a : să m a t

t r e a c ă vre-o c â ţ i v a a n i şi apoi b să vezi tu._

— Ce o să văz. obrazbieule? Ce al să faci peste câţ iva an i ?

Copilul, şi m a î mânios . îl riUpsm-de după o pauză ameninţătoare :

— Am să m ă fac cri t ic '

* Din d a r e a de' s c a m ă a u n u î dis-

p r o n u n ţ a t la C a m e r ă : . .Studiile la ca re m i - a m închina t

m i n t e a (ilaritate) ne însemna tu l meu ta len t (aprobări)...

* La un fotograf se p rez in tă uft

d o m n vesel, r u m e n şi g r ä s u l i u să se fotografieze. Aşezat î n să îna in tea a-p a r a t u l u l , î ;şî lungeş te g â t u l , îşi suge obraz i i şi se î n c r u n t ă .

— Ce faci, domnule? îi observă fo­tograful . F ă bine şi ia-ţl a l t ă a t i tu­dine, si zîmbeşte, te rog...

— Nu, nu, îl r ă s p u n d e aces ta . I'otn-g ra f i ază -mă aşa cum v r e a u eu, căci t r ebue să t r i m e t fotografia neves!il , ca re , d a c ă m*o vedea vesel si g r a s c u m sun t , p leacă deîa moşie , u n d e es te , şi se în toarce n u m a i decât a-casă .

* Notele nnul debi tor : — „Am c o n s t a t a t că d.itormdX

sunt o a m e n i foarte bine educa ţ i şi politicos!, i a r c redi tor i i nu . Aceştia, în a d e v ă r , îţi cer b a n i i cu a r o g a n ţ ă , cu pretenţiunî in ju r ioase , cu a m e ­n in ţ ă r i , pe când datornieîî vorbesc blând, cu g l a s dulce, eu atenţiuni respectoase".

— „Unul din avan ta je l e m a r i al da to r i i lo r este că- ţ î a scu te vederi-a. Te face s ă r e c u n o ş t i pe c redi tor d* depa r t e " . *£• * •

8. — No. 43. IN;VERSUL LITERAR b u m oi-_r', : b Uc Nil „•. A...it.

g a . l T 7 - a . t o r e F a r i n a

Valetul de Picà - URMAHR

— Iacă, frate, cum senemer i ; nicî mie nu mi-e somn, nici eO n'o să dorm. Cred că n'o să-ţî pară rău dacă te-oi insoţi şi eu!... Cat despre înscrisul de care zicî, n u e atâta grabă câtă Iţi închi-pueştî . Şi era apoi un lucru care s e face numai decât: patru vor­be pe o coală de hârtie t imbrată í-і s'a încheiat toată socoteala... Dacă ar mai fi acuma deschis uu debit de tutun, a m isprăvi Sudată. Dar aşa, s'o. lăsăm până m â i n e , să maî . avem răbdare p â n ă atunci. Şi, ia ascultă, nu vrei să intrăm într'o cafenea, să l u ă m o ciaşcă de lapte cald? Face bine laptele cald după o Jioapte de nesomn. Plătesc eű, se'nţelege. pentru că. dacă nu mă'nşel. . .

întunericul nu-1 lasă pe Do­n a t o să vadă privirea се-ï a-runcă tovarăşul său, de sus în jos , c'un ochiu numaî. dar o ghi­ceşte, precum ghheş te şi cellalt că studentul s'a ros't

— Mă rog, nu al dc ce să te roşeşti . D-ta aî pierdut tot ce a-veaî ş b n u maî al nici un ban, d a r sunt eu aici lângă d-ta. Spu-ne-mî ce-tî trebue pentru nevoile ce le mal neapărate şi o să 'în­che iem o socoteală singură peste tot...

Bat ceasurile 3 când d-1 Asdru­ba le Împinge, c'o ; uşoară vio­lentă, pe tânăr. Iii cafeneaua găr i i ' '•• * "•' ,

Nu e ninieuî, afară de <tt>I chel­neri şi un; cotoiu* mare care dor­mitează.

Văzândii-se iarăşi faţă In faţă «u protivnicul luî, cu vrăjmaşul luî . Donato simte o clocoteală-de mânie , o amărăciune adâncă, o suferinţă-nespusă. • Faţa aceea us­căţ ivă, ochiul, acela care clipeşte mereu , buza aceea care surâde «Д. pare ...că rânjeşte, surtucul a-«ela închis până sus ca o casă de bani după ce s'a pus îri rafturile el o avere întreagă', glasul acela monoton şi zornăitor. • i scus inţa «ceea provincială... nu imái "în­cape nief o »edoiala, e s t e , é l : — valetul de- pică !

. Nu .mal cugetă, căci vede ma­re ú stând înainte-i năluca fatală, dar s imte 6 trebuinţă"' grozavă să fugă dè acel"om în é'are se'"In-, tnrpeazâ vedea ja.

Se ridică repede şi zice, cu vo­cea " tremurând de silinţa' ce-şl dă de â se stăpâni:

; —- Voiii . , şă rârrtân s ingur! Vino mâine , şi vom face înscris sul Ce ti-am spus. . . "

D 71'AsdfàbaJè însă nu pare să bage de j şeamă pornirea lui şi tonul ëu care-I vorbeşte.* Apucă pe^tânăr de : pűlpaná jachetii şi-1 sileşte" să steà pè scaun,- bătând

,c'u Cea'altă mână în masă ca să Vie un chelner. '-, ,• ;

— Două ceşti cu lapte cald, fierbinte. Precum Ш spuneam, scumpe domnule. . . Donato." efl n'am nici o grabă; Peste, o oră are să se lumieze de . ziuă şi, dacă stărueştî d-ţa putem'să fa­cem Triscrisul' numaidecât. Deo­camdată iacă trei sute cincizeci de leî. Iţi ajung?.".. Eu să-I în­semnez numai .-ici în catastiful ăs ta *$i sunt aî d-ţale...

i . Atâta netvrburare din partea : arestul, om. de afaceri îl năuceşte ,'di» toţ pe bietul student. Pentru . .prima oară îşi .pironeşte ochii tn . faţă-omul nesuferit care se ţine de.--el-' ca scaiul. Acesta Insa nici nu clipeşte subt privirea lui, îl surâde neroreşte şi stărueşte să-l facă să primească banii ce-î dă.

Subt acea înfăţişare de .curte-, .Bjre şj de bună voinţă- neprefă-

cută» o grijă si a frică ce nu în­şeală njcl pe Donato.

. —* I Ï /V frică să. nu-I scap" din mârîâ,'se gândeşte tânărul; n'áre încredere în mine.

Şl are dreptate, dragul meti, Căcf ce frământă altceva a c u m a m i r t e a fa sclintită decât gândul cum să-î scapi din rt-Arn? N'u ştii nentru ce. nu şf-'Ţ cura si ce vel face. nu te întinz^ ru gâtului.

deocamdată, maî departe decât la nevoia momentulii î , căci în-tunerecul s ' a lăsat peste cre<!ril tăî , dar voinţa imperioasă, care, precum aî zis-o, te stăpâneşte, voinţa d'a rămâne singur, ce e altceva? Căci ce o să faci când veî rămâne singur?

Astfel pare că-î vorbesc zâm­betul onest şi nătâng şi stăruin­ţa blajină a d-luî Asdrubale ca să-l facă să primească banii.

Şi Donato primeşte, l>ea lap­tele cald, răspunde cu câte un cuvânt scurt la trăncănelile to­varăşului său. se adânceşte cât mai mult poate în întunereetil miliţii sale ca să cate o idee. N'o găseşte. In vârtejul de năluci a-landala ce-î saltă pe dinaintea ochilor — cărţi, bani, debile, su­râsurile blânde ale Constanţii, lacrămile grele ale bătrânului său tată mângâeri le duioase ale Mariucceî şi problemele de me­canică aplicată — nicî un:i nu-1 întrupează o gândire lămurită.

Trebuinţa însă d 'a scăpa dc sâcâiala tovarăşului său a luat, încetul cu încetul, caracterul de boală, de furie începe să i se deştepte în minte unele idei smintite de fugă; se gândeşte la contele de Monte-Cristo, una din puţinele reminiscenţe romantice din viaţa lui dc cifre; se uită îm­prejur căutând o scăpare; face planuri nesăbuite; se vede fu-" gind în o sută de mii de chipuri, . dar îri deşert, căci d-1 Asdrubale e mereu după el. se tine lipit ie călcâele Iul ca o umbră.

Şi vremea trece. — Poftiţi, domnilor, trenul

pleacă la Sestó. Monza. Seregno, Camerlata se áude d'odată stri­gând un glas puternic pe prispa' gării . . . . -

A, iacă. în sfârşit,-Q.jtl«e. '. - Plătesc eil , . zise Donato ri-

dicându-se repede şi apropiindu-r, se de contuar.

— Aşi, răspunse cellalt, e Plă­tit şi chiamă la el Cu gestul pe chelner.

Dar tânărul n'ü-Г m a l ascultă şi porneşte înainte; ia d'o parte pç cellalt chelner şi-I zice încet

• puindu-I- î a m â n ă o monotă do •cinci , lei; .

— U n bi let clasa doua, pentru SjEşregno. Iute; restul e pentru tine, ' .;• . . . '

' P e s t e c inci minute ' diip'aceeă glasul puternic repetă: ; • — 'Poftiţi, domnilor, trenul' pleacă la Sesto, Monza, Seregno, •Camerlata! • „ Şi clopotul vesteşte j p ï e c a r e a v -

Donato se ultit rfciprejurЩЕЙ i e friguri, ne. luând nicidecum seama la d-1. !Asdrubéle._ care, pentru a o sută'oarea, repetă:

— Ah, urât lucru ë joculî N u e mul ţumit cine perde, şi nu e mulţumit nici cine câştigă. Să m ă crezi... - - - -

Chelnerul. se- întoarce . Donato sare . în picioare fără să zică un

' cuvânt. îî i"a biletul din m â n ă şi se repede pe uşa care-ï e înainte.

Peste două minute şireasrul de trăsuri al drumului de fier se mişcă, pleacă... Studentul tn matemat ică răsuflă.

X.

É singur. Poate a c u m a să stră­bată cu ochii în prăpast ia Ha. care a căzut şi să măsoare ne­mărginirea nenorocirii .sale. Dar la ce, cu ce folos?

Toi ce poate să-î spue căinţa, i-a m a l spus şi altă dată. şi la nimic n'a folosit.

Şi, atunci,' ça*şi acuma, se afla singur, faţă ta faţă c'o înspăi­mântătoare vedenie; şi atuncia , ca şi ' acuma, se văita, în' v ina ea, nu de ruinarea lui, cl de du­rerea sdrobitoare a bietului său tată. bătrân, — şl la nimic n'a fofosit. '

•\cuma se m a l adaugă, la a-ccinşi durere, şi moartea celiî maî scumpe nSdejdiï a sa, o dra­goste nemărturisită, dar mar*.

uriaşă şi care este pierdută pen­tru totdeauna. Şi asupra acelii îngrămădiri de n e n o r o c i r i — ne­norocire mai mare de cât ori care alta căci îî ia şi mângâie­rea lacrimilor . — o neîncredere adâncă "n el însuşi.

Va mai cău.a el, în glasurile . naturii, în chipurile fiinţelor scumpe luî îa aiurările înfrigu­rate, o hrană amară a mustrări i lui de cuget, hrană pe care a m a i avut-o în deşert?

î ş î va m a i chinui el mintea repetându-şl frasele goale alo conştiinţii aceluia care a pă(it-o odată şi, din acea păţanie, n'a învăţat nimic? Nu . . că ui. şi conştiinţa amuţeşte. O t4cere înspăimântătoare se ţ i t inde împrejurul sufletului săîi. iar razele de soare care po­topesc câmpia, luminează liniş­tea moartă a unul suflet care se dispreţneşte.

Situaţiunea Iui e lămurită: a jucat şi a pierdut. A pierdut pe Constanţa, a pierdut stima al­tora şi p'a lui însuşi, a pierdut, dreptul d'a fi iubit de tală-săii şi de soră-sa. Pe acestea toate le pusese el în joc. o ştia fo ir le bi­ne, şi le-a pierdut. Nu-I maî ră­mâne nicî dreptul d'a muri. Să se ucidă acuma ar fi „să-şî plă­tească prea lesne datoriile".

Dimineaţa e strălucitoare, ce­rul senin, aerul răcoros şi mâu-gâios. Liniştea moartă a sufletu­lui luî Donato se reflectă In o-chiî luî turburi care se pironesc într'o privire inconştieată. Stâl­pii telegrafului îşiratî 'ta prima linie ÎI trec pe dinainte, fugind nebuni unii după alţii; sa lcâmii de prin garduri, Într'o linie m a l depărtată, iug m a l încet; copacii m a l depărtaţi, şi m a l Încet; toată lumina se mişcă; numaî orizon­turile stau neclintitei iar vârfu­rile munţ i lor v iC'o mişcare opusă, pare că-1 urmează pe el la călăr ÎOria lui.

Astfel fuge t impul de faţă, dar tot aşa nu r* putem deslipi de tiriîpu! nostfu trecut, de trecutul care se ţ ineidupă noi, dc viitorul caré ne "aşteaptă.

Odată, de două, de tre i ori tre-• nul-s'a oprit;*ln sfârşit, «lupă eu-inoscutul f(uer răguşit al mons­trului care târăşte vagoanele, un glas monoton anunţă:

— Seregno! Donato tresare, esc afară re­

pede din vagon şi răspunde la invitarea primuluî flăcăiandru-care, pocnind din biciu, '1 oferă trăsurica lui hodorogită. Gloaba care trage la ham. trece ca un fulger prin stradele Seregnulul. apoi îşî scutură clopoţeii prin norii de praf aî. drumului mnre.

— Ce face nenorocitul? Ce gând are?

Nici el nu. ştie. S imte trebuinţa s.1 revadă' casa în care şi-a pe­trecut vesela'copilărie, fie a lă tu­rea, pentru a din urmă oară poa­te, de aceia pe care-I iubeşte, să răsufle aerul liniştii şi al ferici­rii de care aeuma i m m a l e vred­nic, şi apoi.. , Apoî va fugi. Dacă nu mai. îl e . îngăduit să-şî ridice s ingur viaţa, se ѵя duce să caute moartea, s'o ce iră delà oameni şi de la natură.

Trece înainte, se uită la căsu­ţele ţăranilor, la vilele elegante. Ia fântânile publice, priveşte toate acele lucruri cunoscute.

care. în lumina posomorala a nouei nenorociri, i se pai n o u l

' şi nu tot aşa de dragi cu mai îainte. D'a hj.igul drumului i e întâlneşte cu ţărance cure. cân­tând cu glas domol, ridică cape­tele brune din mijlocul snopilor cu spice bălane îa care le sunt umerii încărcaţi... Iacft cel din urină urcuş, iacă dealul- iară In-verigo cu alcia luî de chiparoşi, cu căsuţele lui albe: cu rlopotni-ţa-l schânteetoare subt t:r/ele soarelui, iacă poteca l iniştită umbrită de salcâmi, iacă- în fine....

Donato opreşte trăsura, se dă jos, rămâne u n moment nemiş­cat, a p o î . s e îndreptează cu paşi înceţi ş i - stă locului în faţa zi­dului împrejmuitor al grădinii tatălui său.

Inima i se bate. aude ssnrnot de paşi. se ascunde căcî îl este f i ică să nu fie văzut. 4poî «e apropie, se agaţă d'e un colt IA cărămidă eşit din zid. stă atâr­nat pe culme, dă o privire pr'n grădină şi-şî dă drumul să cu lă iarăşi pe pământ cu inima um­flată de suspine. Câte lucruri a văzut: casa albă, ferestrele des­chise în umbra nepătrunsă în­că de soare, aleia, chioşcul cu zorele, stejarul cel falnic!

Ascultă şi i se pare că aude un glas, e al el... Nu . Sunt două voci cunoscute, a sori-«i şi a Constanţii. Scumpele " făptur i sunt veŞeie ca ş t dimirfeeta «se­nină ' care Je-a' , deşteptat 'lin somn. râd... Dacă s^ar úrra :>e movilă şi s'ar apropia -ele mu-

- chia zidului!'.:. Iată-le ca ' se a-propie* se depărtează iarăşi şi iar râd... Dacă ar şti!... * :

A, de astă dată Donato ; nu se mal pçatc stăpâni. O lajiipimă i se scurge pe obraz şi. di]J>â dân­sa, urmează altele o фіщ

Un sgomot de pa:şt';'iâ^un înd în potecă II smulge di.tfr t l I u i a

mâhniri i luî. Vrea v-;Şă;' fugă. •-vrea. să-şî .^aşcundă diirêfea de

curiozitatea prosteasca?•% unul ţăran care trece nepăsător...

E prea "târziii, abiaj'dalcă are vremea să^şî astuper i n â i n i l e faţa udă de lacrămî. Dar trecă­torul s'a oprit în loc, ITJÏ'pè duce maţ departe şi Donato sjîhte pri­virea-! curioasă aţintindtjj-se cer­cetătoare asupra luî. -',

Atunci se scoală în picioare, se uită înainte şi rămâne încre­menit. Este el. tot el %.теге і1 iarăşî el: Valetul--de picSI

(Va' dFhiaV

D l K r R I DE

шНЩШ;,Ч,^І C i P; DURE-

R Í L E D i D I > T I celë mai (ari. mai îles nevralgic?,

precum şi orice dureri („ovenite din ră­cea ă. sunt crimbălule cu

PASTILELE Ш І І Ш Ж JURIST Un flacon Lei o dosă 50 bani.

N.B. — Onor. public e rugat a eere anal balagiul original aci arătat.

LORA O D S Ă P U N