ANTON PANN 1796-1854

“finul Pepelei cel isteţ ca un proverb”

Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit şi devenit căldărar, iar mama sa se numea Tomaida.

S-a născut la Sliven- o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi.

Între anii 1806 şi 1812 se refugiază, în urma războaielor ruso-turce, la Nordul Dunării, unde devine corist în Corul Catedralei ortodoxe din Chişinău, Basarabia, la partida de Soprani.

CINE ESTE ANTON PANN ?

„....de cele mai multe ori balanţa înclina spre arta sunetelor …

că eu altele n-am învăţat, decât din mica mea copilărie mi-am bătut capul ca să ajung desăvârşit

în meşteşugul musicei bisericeşti,

în care am şi izbutit. După ce am învăţat canoanele şi

ortografia acestui meşteşug, n-am zăbovit a români şi a lucra pe note

cărţile cele mai trebuincioase”.

Anton Pann

Anton Pann se stabileşte în Bucureşti, unde, în 1812 este angajat paraclisier la biserica „Olari” şi apoi cântăreţ II la biserica „Sfinţi” de pe calea Moşilor. Aici va aprofunda studiul muzicii bisericeşti cu Dionisie Fotino şi va învăţa Noua notaţie a Reformei la şcoala lui Petru Efesiul. În anul 1820, se căsătoreşte cu Zamfira Agurezan, cu care va avea un fiu, pe nume Lazăr, care a ajuns preot la biserica ’’Sf. Visarion” din Bucureşti. Un an mai târziu, în 1821, revoluţia lui Tudor Vladimirescu îl determină, ca, de altfel şi pe Macarie Ieromonahul, să se refugieze în Braşov. Aici va petrece o perioadă scurtă de timp, în care va activa ca protopsalt la biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului. Între anii 1826 – 1827, îl găsim la Râmnicu Vâlcea, ca profesor de muzică la Şcoala Episcopiei, unde a avut elev pe Nifon, viitorul mitropolit al Ţării Româneşti, şi la mănăstirea „Dintr-un lemn”. În acelaşi an, se întoarce la Bucureşti şi urmează cursurile colegiului Sf. Sava. Acum era şi psalt la biserica Olteni şi profesor de muzică la şcolile naţionale din Bucureşti. În 1837 se desparte de Anica cu care avusese un băiat, Gheorghiţă, şi o fata, Tinca, iar în anul 1840 se recăsătoreste a treia oară. În 1842 in urma unui memoriu pe care îl înaintaeză, la 26 iunie, Mitropolitului Neofit, este numit profesor la Seminarul Central din Bucuresti, unde va activa până la data morţii sale. La 2 noiembrie 1854, trece în lumea celor drepţi, fiind răpus de o răceală şi de tifos, boli pe care le contractase la Râureni (Râmnicu Vâlcea), unde se dusese tot pentru răspândirea tipăriturilor sale. A fost înmormantat la biserica Lucaci din Bucureşti.

““Cântă, măi, frate, române,Cântă, măi, frate, române,Pe graiul şi limba ta,Pe graiul şi limba ta,Şi lasă cele străine,Şi lasă cele străine,Ei de a şi le cânta.Ei de a şi le cânta.

Cântă, să-nţelegi tu însuţi,Cântă, să-nţelegi tu însuţi,Şi câţi la tine ascult,Şi câţi la tine ascult,Cinsteşte ca fiecare,Cinsteşte ca fiecare,

Limba şi neamu-ţi mai mult!”Limba şi neamu-ţi mai mult!”Anton Pann

Opere muzicale bisericeşti:Opere muzicale bisericeşti:

Noul Doxastar Noul Doxastar

Bazul teoretic Bazul teoretic şşi practic al muzicii i practic al muzicii bisericebisericeşşti sau Gramatica melodicti sau Gramatica melodică (1845)ă (1845)

Heruvico-ChinonicarHeruvico-Chinonicar (1846) (1846)

PPăăresimier, resimier,

NouNoul Anastasimatar (1854)l Anastasimatar (1854)