Antisepsia

Antisepsia

Ca metoda curativa de distrugere a germenilor de pe tegumente, dintr-o plaga sau

din mediu, antisepsia utilizeaza o serie de mijloace chimice denumite, n general,

antiseptice sau dezinfectante. Se obisnuieste sa se denumeasca antiseptic substanta cu

actiune bactericida sau bacteriostatica ce se aplica pe tesuturi vii, iar dezinfectant

substanta folosita pentru distrugerea germenilor de pe diverse obiecte, produse septice

sau din mediul extern.

Actiunea substantelor antiseptice consta n distrugerea membranelor celulare sau

coagularea proteinelor, fara a fi legata de viata bacteriana

activa (nu interfereaza n mod

specific cu anumite cai metabolice bateriene precum antibioticele). Pentru a putea fi

folosita n conditii bune, o substanta antiseptica trebuie sa ndeplineasca mai multe

conditii :

-sa distruga germenii cu care vine n contact

-sa nu actioneze asupra testurilor pe care se aplica sau sa le altereze mecanismele de

aparare

-sa nu deterioreze suprafetele, instrumentele sau materialele care urmeaza sa fie

dezinfectate

-sa fie usor solubila (n apa sau alcool), iar solutia rezultata sa fie stabila

Desi numarul substantelor chimice cu actiune antiseptica este considerabil, numai

unele dintre acestea ntrunesc calitatile mentionate mai sus s deci pot fi folosite ca

antiseptice. Fiecare antiseptic are la baza o substanta chimica cu un mod de actiune

cunoscut si cu anumite proprietati ce o fac utilizabil

a pentru anumite scopuri.

Alcoolul este un antiseptic foarte folosit n chirurgie, mai ales pentru tegumente,

deoarece este bactericid si nu are actiune nociva asupra pielii. Se utilizeaza n concentratii

de 70% pentru antisepsia tegumentelor uscate, cnd are cea mai mare actiune bactericida.

Nu actioneaza asupra formelor sporulate si de aceea nu poate fi folosit ca mijloc de

sterilizare la rece. Se poate ntrebuinta singur sau asociat cu alte antiseptice (iodul) pentru

pregatirea cmpului operator si pentru dezinfectia minilor chirurgului si a plagilor.

Alcoolul nu se poate aplica direct pe plaga sau pe zone fara strat cornos, deoarece

produce deshidratarea sau coagularea celulelor cu care vine n contact

Iodul este unul din cele mai vechi antiseptice (utilizat de peste un secol). Actiunea

sa se produce att asupra bacteriilor, a sporilor, ct si a ciupercilor (bactericid, sporocid si

fungicid); solutia de iod patrunde n anfractuozitatile tegumentului si n orificiile

glandulare. Se foloseste solubilizat n alcool sau benzina:

-tinctura de iod este o solutie alcoolica 2% + iodura de sodiu 2% si folosita curent pentru

dezinfectia tegumentelor

-solutie concentrata de tinctura de iod : iod 7% + iodura de potasiu 5% + alcool 83

-solutia Lugol : iod 5% + iodura de potasiu 10% dizolvate n apa. Are slabe calitati

antiseptice

-benzina iodata este o solutie slabe de iod n benzina u

soara; se foloseste pentru

degresarea si dezinfectia tegumentelor ;

Actiunea antiseptica a iodului se exercita asupra tegumentelor uscate si de aceea

se foloseste pentru sterilizarea cmpului operator, iar n caz de maxima urgenta si pentru

sterilizarea minilor chirurgului.

Dezavantajele iodului snt urmatoarele:

-solutiile vechi sau prea concentrate de tinctura de iod produc iritatii ale tegumentelor

datorita precipitarii iodului. De aceea se recomanda ca prepararea tincturii de iod sa se

faca n cantitati mici, pentru a fi utilizata numai n stare proaspata.

-uneori survin fenomene de hipersensibilizare datorite proprietatilor alergizante ale

iodului; alergia cunoscuta la iod impune folosirea unui alt antiseptic

-aplicat pe tesuturi moi, seroase si mucoase, el poate produce necroza acestora. De aceea

nu se pune n contact cu o plaga sau cu mucoase, deoarece coaguleaza proteinele; se

aplica numai pe tegumente, pna la marginile plagii

-n contact cu plagile secretante degaja acid iodhidric, iritant pentru tegumente; ca atare,

plagile secretante se vor dezinfecta cu un alt antiseptic, iar pe pielea badijonata cu

tinctura de iod nu se va aplica niciodat

a un pansament umed.

Povidona iodata (betatina, Betadine) este un antiseptic cu spectru larg

antimicrobian (bactericid, fungicid, virucid, protozoicid), recomandat pentru dezinfectia

pielii si mucoaselor si tratamentul plagilor. Preparatul contine iodul activ ca agent

antimicrobian. Se foloseste sub forma de solutie, de sapun, de unguent sau de ovule

vaginale. Este mult mai putin iritanta, dar mult mai activa dect solutiile de iod; este

practic antisepticul cel mai folosit n spital.

Solutia de Betadine se foloseste pentru dezinfectia pielii si mucoaselor nainte de

diferite acte chirurgicale (incizii, injectii, punctii, biopsii, perfuzii), dezinfectia

preoperatorie a pielii si mucoaselor, tratamentul plagilor aseptice, tratamentul infectiilor

cutanate bacteriene si fungice. Dilutiile de betadina se prepara imediat nainte de folosire;

nu se stocheaza ca atare.

Sapunul de Betadine se foloseste pentru dezinfectia minilor nainte si dupa actele

medicale curente si pentru asepsia preoperatorie a minilor.

Unguentul de Betadine: tratamentul arsurilor, al ranilor septice si aseptice, al

ulcerelor trofice, escarelor si altor infectii cutanate si dermatoze suprainfectate.

Nu se foloseste n cazul sensibilitatii cunoscute sau constatate la iod.

Culoarea bruna a Betadinei i indica eficacitatea; diminuarea sau disparitia culorii

indica scaderea activitatii antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenta luminii

sau la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercita la un pH

intre 2 si 7; nu se foloseste mpreuna cu preparate topice enzimatice.

Clorul este un bun antiseptic, care are actiune bactericida prin distrugerea

proteinelor si oxidarea substantelor organice. Se obtine prin descompunerea acidului

hipocloros care degaja clor nativ, activ antimicrobian.

Dintre substantele capabile sa degaje clor, cele mai folosite n chirurgie snt

hipocloritii si cloraminele.

Hipocloritul de sodiu (solutia Dakin) este o solutie apoasa de clor, tamponata cu

carbonat si bicarbonat de calciu care, n contact cu substante organice, degaja clor, ceea

ce produce dizolvarea tesuturilor necrozate si dezodorizarea plagilor. Are aceeasi actiune

dizolvant

a si asupra cheagurilor de snge, ceea ce limiteaza utilizarea lui n plagile cu risc

hemoragie. Se foloseste sub forma de solutie preparata proaspat (deoarece este foarte

instabila) pentru irigarea continua a plagilor infectate si cu sfaceluri.

Cloraminele snt compusi organici ai clorului; n contact cu apa formeaza acidul

hipocloros, care la rndul lui degaja clor activ. Au actiune asupra bacililor gram-negativi

si a bacilului Koch. Nu snt active n mediu alcalin. Se utilizeaza in solutie de

diverse concentratii (0,2 pna la 5%) pentru irigarea plagilor supurate si pentru

dezinfectia unor mucoase. Se mai folosesc pentru dezinfectia veselei, pardoselilor, a

tavitelor si a unor materiale. Substanta este livrata sub forma de comprimate; prin

dizolvarea lor se otine o solutie care se recomanda sa se foloseasca proapspata.

Apa oxigenata este o solutie apoasa 3% de peroxid de hidrogen si care, prin

descompunere spontana, da

nastere la oxigen atomic ce oxideaza substantele din mediul

nconjurator. Prepararea solutiei se face prin dizolvarea tabletelor de perhidrol n apa;

solutia obtinuta se descompune la lumina si de aceea se pastreaza n sticle de culoare

nchisa. Se foloseste pentru antisepsia plagilor si a mucoaselor. Actiunea sa mai

importanta este cea mecanica, prin efervescenta care se produce odata cu eliberarea

oxigenului si care antreneaza resturile tisulare sau corpii straini din zonele profunde sau

fundurile de sac ale plagilor delabrante. In cazul plagilor infectate cu anaerobi se

foloseste sub forma de perfuzii, uneori asociata cu alte antiseptice.

Acidul boric se prezinta sub forma de cristale albe si se foloseste ca atare sau n

solutii 2-3%, mai ales pentru antisepsia plagilor infectate cu bacil piocianic. Actioneaza

de asemenea si asupra sfacelurilor, a tesuturilor necrozate si a crustelor, pe care le

macereaza si usureaz

a eliminarea lor.