ANTIGONA

Nu Zeus mi-a dat aşa porunci! Nici Dike – ea, Ce stă cu zeii din Infern – atare legi Nu a dat omului. Iar eu porunca ta N-o socotesc atât de tare-ncât pe om Să-l facă-a-nfrânge legile zeieşti, Că-aceste legi nu sunt în slove scrise, nu! Dar pe vecie-s legi şi nu-s de azi, de ieri. De când or dăinui, n-o ştie nici un om. Şi să le calc de frica vrunuia, oricât De tare-ar fi? Să mă-osândească zeii?… Nu! Că Moartea tot nu pot – chiar făr’ porunca ta – S-o ocolesc, ştiam… Şi de mi-e dat să mor ‘Nainte de soroc, mai bine-o fi! Să mori Când nu mai pridideşti de atâtea mari dureri,Ce azi mă copleşesc, nu-i oare un folos? Vezi dar că soarta ce-mi găteşti nu-i nicidecum Un rău, dar groaznic chinu-mi va fi fost să-l văd Pe-al maică-mi vlăstar cum după moartea lui Ar fi rămas fără mormânt. Fă dar ce vrei! Iar de socoţi că fac un lucru nebunesc, Nebun e cel ce că-s nebună-ar socoti!

În Olimp locuieşte şi zeiţa Dike, fiica lui Zeus, care supraveghează buna împărţire a dreptăţii. Pedeapsă aspră îl aşteaptă din partea lui Zeus pe orice judecător nedrept, când zeiţa Dike îl vesteşte pe tatăl ei că legile rânduite de el nu sunt împlinite. Zeiţa Dike e apărătoarea dreptăţii şi duşmana minciunii.