Organul vestibulocohlear

- recepționează undele sonore, apreciază efectele gravitației și a mișcărilor corpului;- are 3 componente: urechea externă, medie și internă.

Urechea externă- alcătuită din: pavilionul urechii;- rol: captează și transmite undele sonore spre urechea medie prin conductul auditiv extern.

Pavilionul urechii – formațiune cartilaginoasă fibro-elastică, între apofiza mastoidă și articulația temporomandibulară, are 2 fețe (laterală și medială), 3 mușchi extrinseci auriculari, 1 circumferință, conține proeminențe și drepresiuni.

Conductul auditiv extern – conduct sinuos, are 2 porțiuni (cartilaginoasă și osoasă) care se unesc prin țesut conjunctiv, tapetată în interior cu epiteliu pluristratificat pavimentos keratinizat, are glande ceruminoase care produc cerumenul (în exces provoacă hipoacuzia).

Urechea medie- cavitate pneumatică, tapetată de mucoasă;- localizare: în stânca temporalului;- alcătuită din: cavitatea timpanului cu oscioarele auditive, tuba auditivă și celulele mastoidiene.

Cavitatea timpanică – are 6 pereți:a) superior (tegmental): separă u.m. de loja medie a endobazei. Locul propagării infecțiilor (meningite, encefalite);

b) inferior (jugular): separă u.m. de fosa jugulară. Este locul complicării unei otite;

c) anterior (carotid): separă u.m. de canalul carotid. Prezintă orificiul de deschidere al tubei lui Eustachio;

d) posterior (mastoidian): prezintă orificiul de deschidere al antrului mastoidian. Este locul propagării infecțiilor (mastodită). Peretele este prevăzut cu eminența piramidală (originea m. scăriței), lateral se află coarda timpanului.

e) lateral (peretele membranos): are 2 componente: membrana timpanică și recesul epitimpanic;1) Membrana timpanică – membrană fibroelastică, între urechea medie și externă, are 1 ombilic, 2 porțiuni (superioară și inferioară) și 4 straturi (cutanat, fibros radiat, circular și mucos);2) Recesul epitimpanic (loja oscioarelor) - prelungirea urechii medii, deasupra meatului auditiv extern.

f) medial (labirintic) – are promontoriu, superior și posterior de care se află fereastra vestibulului, posterior de care se află proeminența canalului facial.Fereastra melcului, situată posterior de promontoriu, este obturată de membrana timpanică secundară.

Conținutul urechii medii- aparat osteo-muscular, alcătuit din 3 oscioare pe care se inseră m. intrinseci ai u.m.;- rolul oscioarelor: de a transmite și amplifica vibrațiile membranei timpanice către urechea internă.

Ciocănașul - are cap (fața articulară pentru nicovală), col (pentru n. coardei timpanice) și manubriu cu 2 apofize.Nicovala – are corp (fosă articulară pentru ciocănaș) și 2 apofize: lungă (pr. lenticular, pentru capul scăriței) și scurtă.Scărița – are cap (pentru procesul lenticular al nicovalei) și 2 ramuri (anterioară și posterioară) care se termină cu baza scăriței.

Articulațiile și ligamentele oscioarelor auditiveCele trei oscioare sunt articulate prin 2 articulații, se leagă cu pereții cavității urechii medii prin ligamente.Articulația incomaleară – unește capul ciocănașului cu corpul nicovalei.Articulația incudostapediană – unește procesul lenticular și capul scăriței.

Ligamentul inelar – fixează baza scăriței de circumferința ferestrei vestibulului.Ligamentele superior, lateral și anterior ai ciocănașului – fixează ciocănașul de pereți (superior, lateral și anterior).Ligamentele superior și posterior ai nicovalei – fixează nicovala de pereți (mastoidian).

Mușchii intrinseci ai urechii mediia) mușchiul tensor al timpanului: - localizat: etajul superior al canalului musculotubar;- originea: porțiunea cartilaginoasă a tubei auditive;- inserția: extremitatea superioară a manubriului ciocănașului;- rol: apără sistemul de sunete prea puternice.b) mușchiul scăriței:- originea: eminența piramidală;- inserția: brațul posterior al scăriței;- rol: pune aparatul de recepție și transmisie a vibrațiilor sonore în stare de încordare.

Acești mușchi au rol antagonist: m. tensor reduce amplitudinea vibrațiilor timpanului, m. scăriței amplifică amplitudinea vibrațiilor. Ambii protejează structura melcului.

Tunica mucoasă a cavității timpaniceTunica mucoasă formează un înveliș unde oscioarele și ligamentele contactează cu pereții. Ea formează plici, care divizează cavitatea timpanică în 3 etaje:- superior: larg, reprezentat de recesul epitimpanic;- mijlociu: îngust, timpanic;- inferior: hipotimpanic;

Tuba auditivă (Eustachio) – conduct osteo-condro-membranos, leagă urechea medie cu nazofaringele. Asigură schimbul de aer, egalează presiunea aerului, drenează secrețiile mucoasei din urechea medie.Are 2 porțiuni:- medială (cartilagionoasă): alcătuită din 2 lamele (medială și laterală) care se unesc prin lama membranoasă. Aceasta are orificiul faringian al tubei auditive, superior de care se află torusul tubar. De aici își iau originea mușchii tensor și ridicător al vălului palatin. La contracția acestora, în timpul deglutiției, se deschide orificiul faringian.- laterală (osoasă): localizată în semicanalul omonim al canalului muculotubar din osul temporal, se deschide pe peretele anterior al cavității timpanului prin orificiul timpanic al tubei auditive.

Celulele mastoidiene – cavități căptușite cu mucoasă, conțin aer și comunică cu antrul. Deosebim: mastoide pneumatice, diploice și scleroase.

Urechea medie comunică cu:- nazofaringe: prin tuba auditivă (Eustachio);- canalul optic: prin orificiile caroticotimpanice;- celulele mastoidiene: prin antrul mastoidian;- urechea internă: prin fereastra vestibulară (ovală) și cohleară (rotundă);- exobaza: prin orificiile vasculare și nervoase.

Urechea internă- sistem de cavități și canale, localizate în piramida osului temporal (labirint osos).

Labirintul osos – localizat între cavitatea timpanului și conductul auditiv intern. Alcătuit din 2 componente: vestibulară (adăpostește componenta vestibulară) și cohleară (melcul, adăpostește componenta cohleară).

Componenta vestibulară – partea centrală a labirintului osos, locul de deschidere a canalelor semicirculare și melcului. Are 6 pereți:- lateral: separă vestibulul de cavitatea timpanică, are 2 ferestre: vestibulară (ovală) și cohleară (rotundă);- posterior: are 5 orificii mici, locul de deschidere a vestibulului canalelor semicirculare;- anterior: orificiu mare, deschide canalul melcului;- medial: separă vestibulul de meatul acustic intern, conține creasta vestibulului care delimitează 2 fosete: recesul sferic și eliptic. Conține orificii pentru ramuri vasculare și n. vestibulocohlear. Aceste orificii se combină și formează pete ciuruite (superioară, mijlocie și inferioară).

Canalele semicirculare – cavități tubulare arcuate, se deschid în vestibul (prin 5 orificii), sunt 3: canal semicircular anterior, lateral și posterior. Fiecare canal prezintă câte o ampulă apoasă și peduncul osos simplu (ampular, dacă conțin ampule).

Melcul – partea anterioară a labirintului osos, conține: - canal spiralat: tub osos, răsucit în jurul axului osos central (columela sau modiol). Acest ax este străbătut de canale longitudinale prin care trec fibrele nervului vestibulocohlear.- baza melcului: orientată spre conductul auditiv intern;- vârful melcului (cupola): orientată spre cavitatea timpanului;- lama osoasă spiralată: din jurul columelei, delimitează helicotrema la nivelul cupolei. Are 2 margini: axială (aderentă la columelă) și liberă (împarte canalul cohlear în rampa vestibulară și timpanică).

Labirintul membranos – în labirintul osos, între care se formează spațiul perilimfatic ce conține perilimfa (se scurge în spațiul subarahnoidian, din piramidă), și endolimfa (se scurge în sacul endolimfatic, din pahimeninge, os temporal). Constituit din 2 componente: vestibulară (pentru receptorii ce mențin în echilibru capul) și cohleară (pentru receptorii undelor sonore).Componenta vestibulară este constituită din 2 vezicule:- utricula: localizată în vestibul, conține macula utriculei, locul de deschidere a ductelor semicirculare;- sacula: localizată în recesul sferic, conține macula sacula, se leagă cu ductul cohlear prin ductul de unire.Din ambele vezicule pornește câte un canalicul care formează ductul utriculosacular, de la care pornește ductul endolimfatic ce se termină cu sacul endolimfatic.

Ducturile semicirculare – din canalele osoase, prevăzute cu ampula membranoasă și crestele ampulare.

Receptorii analizatorului vizual – neuroepiteliu cu celule de susținere și senzoriale, localizate la nivelul crestelor ampulare ale ductelor semicirculare și pe maculele din utriculă și saculă.Excitarea celulelor senzoriale este transmisă terminațiilor nervului vestibulocohlear. Primul neuron (I) se află în ganglionul vestibular Scarpa, dendritele ajung la celulele senzoriale din macule și crestele ampulare, axonii formează componenta vestibulară a perechii a VIII-de n. cranieni.Al doilea neuron (II) se află în aria vestibulară a fosei romboide.Prelungirile acestor neuroni formează fascicule:- vestibulo-spinal: spre măduva spinării, controlează tonusul muscular;- vestibulo-cerebelos: spre cerebel, controlează echilibrul static și dinamic;- vestibulo-nuclear: spre nucleii n. III, IV din mezencefal, VI din punte, controlează mișcările globilor oculari;- vestibulo-talamic: spre talamus, se proiectează pe scoarța lobulului occipital.

Rolul analizatorului vestibular: de a informa encefalul despre poziția capului în spațiu.

Componenta cohleară – reprezentată de ductul cohlear, care este labirintul membranos al melcului.