analiza diferentelor dintre ifrs si 3055

IAS 16 Imobilizări corporale OMFP 3055/2009

IAS 16 se aplică pentru contabilizarea imobilizărilor corporale.

IAS 16 nu este aplicabil pentru:

(a) Active biologice aferente activităţii agricole (IAS41, Agricultura)

păduri şi alte resurse naturale neregenerabile similare; si

(b) concesiuni miniere, prospecţiuni şi extracţie de minereu, de petrol,

gaze naturale şi resurse naturale neregenerabile.

Sfera imobilizărilor corporale din Ordin

este mai extinsă faţă de imobilizările

corporale ce intră în aria de aplicabilitate

a IAS 16.

Consecinţe asupra procesului de retratare

Entităţile care aplică pentru prima dată IFRS vor analiza dacă imobilizările corporale din bilanţul conform OMFP

3.055/2009 intră în sfera standardului IAS 16. Pot exista imobilizări corporale care vor trebui încadrate în alte categorii

conform IAS (de exemplu, investiţii imobiliare, active imobilizate deţinute în vederea vânzării, active biologice). Pe

lângă transferul în altă categorie de active vor fi necesare retratări, deoarece politicile contabile utilizate pentru investii

imobiliare, active biologice sau active imobilizate deţinute în vederea vânzării sunt diferite.

Evaluarea iniţială

În cazul în care plata este amânată peste termenele normale de

creditare, diferenţa dintre preţul în numerar echivalent şi plata totală

este recunoscută ca dobândă pe perioada de creditare, cu excepţia

cazului în care o astfel de dobândă este recunoscută în valoarea

contabilă a elementului, în conformitate cu IAS 23. Dacă efectul ratei

dobânzii este semnificativ entităţile vor trebui să actualizeze sumele

de plătit şi să reflecte diferenţa drept cost al finanţării (în planul de

conturi din Reglementările conforme cu IFRS contul 6681 Cheltuieli cu

amânarea plăţii peste termenele normale de creditare).

NOTĂ

Potrivit OG 8/2013 sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal

cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările

contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare

financiară, în cazul în care mijloacele fixe/ imobilizările

necorporale/stocurile sunt achiziţionate în baza unor contracte cu

plată amânată. Toate reducerile de preţ se deduc din costul de

achiziţie.


OMFP 3055/2009 nu conţine o cerinţă de

actualizare în cazul în care plata

contravalorii unei imobilizări este

amânată în timp. Reducerile financiare nu

sunt deduse din costul de achiziţie, ci

sunt recunoscute ca venituri financiare

(767 „Venituri din sconturi primite”).

Reducerile comerciale primite în facturi

ulterioare ajustează cheltuielile din

exploatare (contul de ajustare – 609

„Reduceri comerciale primite”).


Pentru prezentarea situaţiilor financiare soldurile conturilor 767 şi 609 vor diminua costul de achiziţie pentru reducerile

aferente imobilizărilor existente. Este separată componenta de finanţare la achiziţiile la care s-a depăşit termenul

normal de creditare. Ajustarea costului de achiziţie poate determina şi ajustarea amortizării.

Schimbul de active

Evaluarea imobilizării primite se realizează la valoarea justă cu

excepţia situaţiilor în care tranzacţia de schimb nu are substanţă

comercială sau nici valoarea justă a activului primit şi nici cea a

activului cedat nu pot fi determinate fiabil.

Schimbul de active

Schimbul de active determină

înregistrarea a două operaţii distincte.


Se vor efectua ajustări la nivelul prezentării situaţiilor financiare.

Amortizarea

Se amortizează valoarea amortizabilă (costul din care este dedusă

valoarea reziduală). Amortizarea unei imobilizări începe atunci când

aceasta este disponibilă pentru utilizare adică atunci când se află în

amplasamentul şi condiţia necesare funcţionării în maniera vizată de

conducere. Amortizarea ar trebui întreruptă atunci când valoarea

reziduală depăşeşte valoarea netă contabilă.

Perioada de amortizare

-începe când imobilizarea este disponibilă pentru utilizare

-inceteaza cand imobilizarea este disponibila pentru vanzare (IFRS 5)

sau derecunoscuta

-nu încetează atunci când imobilizarea nu este utilizata (cu exceptia

situatiei in care este complet amortizată)

Pentru revizuirea valorii reziduale, a metodei de amortizare şi a

duratei de viaţă utilă se aplică tratamentul pentru schimbările de

estimări din IAS 8.

Amortizarea

Se amortizează costul (nu există

noţiunea de valoare reziduală).

Amortizarea imobilizărilor corporale se

înregistrează începând cu luna următoare

punerii în funcţiune şi până la

recuperarea integrală a valorii lor de

intrare.

Schimbarea metodei de amortizare este

considerată schimbare de politică si

produce efecte începând cu anul următor

luării deciziei de schimbare.


Entităţile vor trebui să definească politici contabile în conformitate cu IAS 16 şi să efectueze retratările necesare sau

pot să utilizeze opţiunea valorii juste drept cost prezumat din IFRS 1 la data trecerii la IFRS. Utilizarea opţiunii nu este

dependentă de politica utilizată de entităţi pentru imobilizările corporale. Acestea pot utiliza opţiunea chiar dacă nu

doresc să reevalueze imobilizările conform IFRS. Politicile aplicabile conform IAS 16 pot fi selectate idependent de

cele pe care le utilizau entităţile anterior conform OMFP 3055/2009.

IAS 38 Imobilizări necorporale OMFP 3055/2009

Cheltuielile de constituire nu pot fi capitalizate (afectează contul de

profit şi pierdere atunci când sunt angajate).

Există categoria imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă

nedeterminată care nu se amortizează.

NOTA:

Prin OG 8/2003 se precizează că din punct de vedere fiscal

imobilizările necorporale cu durată de viaţă nedeterminată nu

reprezintă active amortizabile.

Fondul comercial este supus unui test de depreciere anual.

Deprecierea constatată pentru fondul comercial nu poate fi reluată

ulterior.

Pe lângă modelul costului există şi modelul reevaluării. Imobilizările

necorporale pentru care există o piaţă activă pot fi reevaluate.

Pentru angajamentele de concesiune a serviciilor se aplică prevederile

IFRIC 12 (potrivit căreia operatorul recunoaşte în anumite condiţii o

imobilizare necorporală contabilizată conform IAS 38).

O entitate poate capitaliza cheltuielile de

constituire caz în care trebuie să

procedeze la amortizarea acestora pe o

perioadă de maxim 5 ani.

Fondul comercial se amortizează într-o

perioadă de 5 ani. Totuşi, entităţile pot să

amortizeze fondul comercial în mod

sistematic într-o perioadă de peste cinci

ani, cu condiţia ca această perioadă să

nu depăşească durata de utilizare

economică. OMFP 3055/2009 nu permite

reevaluarea imobilizărilor necorporale.


Entităţile care trec la IFRS pot utiliza pentru imobilizările necorporale politici contabile în conformitate cu IAS 38

(imobilizări cu durată de viaţă nedeterminată, reevaluare). Entităţile vor anula amortizarea fondului comercial existent

şi vor proceda la efectuarea unui test de depreciere. Opţiunea valorii juste drept cost prezumat din IFRS 1 (care

presupune evaluarea imobilizărilor necorporale la valoarea justă la data trecerii la IFRS care să fie utilizată drept cost

ulterior în detrimentul unei aplicări retrospective a politicilor din IAS 38) este aplicabilă doar pentru imobilizările

necorporale pentru care există piaţă activă.

IAS 36 Deprecierea activelor OMFP 3055/2009

IAS 36 se aplică pentru:

- imobilizări corporale şi necorporale

- investiţii imobiliare evaluate la cost

- investiţii în filiale, societăţi asociate şi asocieri în participaţie.

Deprecierea se determină prin compararea valorii nete contabile cu

valoarea recuperabilă (la nivel individual sau la nivel de unitate

generatoare de numerar). Pentru o unitate generatoare de numerar, o

pierdere de valoare trebuie să fie contabilizată dacă şi numai dacă

valoarea sa recuperabilă este mai mică decât valoarea contabilă.

Pierderea de valoare trebuie să fie repartizată, pentru a reduce

valoarea contabilă a activelor unităţii generatoare de numerar, în

următoarea ordine:

-mai întâi, fondului comercial afectat unităţii generatoare de numerar

(dacă este cazul);

-apoi, celorlalte active ale unităţii, în funcţie de prorata valorii contabile

a fiecăruia.

Nu este definită noţiunea de unitate

generatoare de numerar şi nici cea de

valoare recuperabilă. Deprecierea se

determină la nivel individual.


Vor trebui efectuate teste de depreciere pentru activele pentru care există indicii de depreciere şi anual pentru

imobilizările necorporale cu durată de viaţă nedeterminată şi pentru fondul comercial.

IAS 40 Investiţii imobiliare OMFP 3055/2009

În referenţialul internaţional se face distincţie între bunurile imobiliare

(terenuri şi clădiri) utilizate de proprietar pentru care se aplică IAS 16,

scopul acestora fiind să fie utilizate în obţinerea de bunuri, prestarea

de servicii sau scopuri administrative şi de cele deţinute în scopul

închirierii sau valorificării capitalului pentru care se aplică IAS 40.

Exemplu

* a) Un teren achiziţionat pentru care nu s-a stabilit utilizarea

viitoare este investiţie imobiliară până la data stabilirii utilizării.

* b) O clădire în curs de construcţie care va fi închiriată terţilor va

fi considerată investiţie imobiliară

Dacă plata pentru o investiţie imobiliară este amânată trebuie separat

efectul trecerii timpului (6681 Cheltuieli cu amânarea plăţii peste

Pentru investiţiile imobiliare se aplică

politicile specifice imobilizărilor corporale.

Bunurile primite în leasing operaţional nu

sunt recunoscute în bilanţ. Pentru

investiţiile imobiliare se aplică politicile

specifice imobilizărilor corporale.

Transferul din categoria stocurilor în

categoria imobilizărilor corporale se

realizează la valoarea contabilă.

Evaluarea imobilizării corporale la

valoarea justă (dacă entitatea utilizează

această politică) se înregistrează la

termenele normale de creditare).

Pot fi recunoscute ca investiţii imobilizare investiţiile primite printr-un

contract de leasing operaţional în următoarele condiţii:

-contractul să fie contabilizat ca un contract de leasing financiar,

-activul primit îndeplineşte definiţia investiţiei imobiliare,

-pentru investiţia imobiliară se utilizează modelul valorii juste.

Pentru evaluarea investiţiilor imobiliare poate fi utilizat modelul costului

sau modelul valorii juste cu recunoaşterea variaţiilor de valoare în

rezultat. În reglementările conforme cu IFRS au fost introduse

conturile:

2151 Investiţii imobiliare evaluate la valoarea justă

2152 Investiţii imobiliare evaluate la cost

pentru a reflecta investiţiile imobiliare în funcţie de politica utilizată şi

conturile 7561 Câştiguri din evaluarea la valoarea justă a investiţiilor

imobiliare şi 6561 Pierderi din evaluarea la valoarea justă a investiţiilor

imobiliare pentru a reflecta variaţiile de valoare. Entităţile trebuie să

aplice politica aleasă pentru toate investiţiile imobiliare (pentru

drepturile imobiliare deţinute în baza unui contract de leasing

operaţional trebuie aplicat modelul valorii juste).

Pentru cesiunea investiţiilor imobiliare se vor utiliza conturile 7562

Venituri din cedarea investiţiilor imobiliare pentru înregistrarea drept

venit a preţului de vânzare şi 6562 Cheltuieli cu cedarea investiţiilor

imobiliare-valoarea contabilă.

În cazul în care un activ este transferat la investiţii imobiliare evaluate

la valoarea justă, diferenţa dintre valoarea justă şi valoarea contabilă

este tratată diferit în funcţie de originea activului. Dacă acesta a fost

anterior stoc atunci diferenţa afectează contul de profit şi pierdere, iar

dacă a fost imobilizare corporală atunci diferenţa dintre valoarea justă

şi valoarea contabilă în momentul transferului este contabilizată ca o

reevaluare conform IAS 16. Dacă transferul nu implică schimbarea

bazei de evaluare acesta se realizează la valoarea contabilă. De

exemplu, pentru transferul de la stocuri (cu depreciere anterioară) la

investiţii imobiliare evaluate la cost se efectuează înregistrarea:

% = 371

2152

397

Regulile privind transferurile

sfârşitul exerciţiului după regulile

aplicabile reevaluării.


Entităţile care trec la IFRS vor trebui să identifice imobilizările corporale din bilanţul conform OMFP 3.055/2009 care

îndeplinesc definiţia investiţiilor imobiliare conform IAS 40 şi să desemneze politicile contabile aplicabile pentru

investiţiile imobiliare (cost cu prezentarea valorii juste în note sau valoare justă).

Opţiunea valorii juste drept cost prezumat conform IFRS 1 poate fi utilizată pentru investiţiile imobiliare evaluate la

cost.

IFRS 5 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării OMFP 3055/2009

http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2013/03/Transferuri.pdf

Potrivit IFRS 5 activele imobilizate deţinute în vederea vânzării sunt

acele active a căror valoare contabilă va fi recuperată mai degrabă

prin vânzare decât prin utilizare. În reglementările conforme cu IFRS a

fost introdus contul 311 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării.

Reclasificarea are loc la data la care sunt îndeplinite următoarele

condiţii:

- activul este disponibil pentru o cesiune imediată;

- cesiunea are un grad ridicat de probabilitate.

Cerinţele de evaluare din IFRS 5 se aplica tuturor activelor pe termen

lung si grupurilor destinate cedării, cu excepţia:

(a) activelor de impozit amânat (IAS 12 „Impozitul pe profit”)

(b) activelor ce rezultă din beneficiile acordate angajaţilor (IAS 19

„Beneficiile angajaţilor”)

(c) activelor financiare care intra in aria de aplicabilitate a IAS 39

„Instrumente financiare: recunoaştere si evaluare”;

(d) activelor pe termen lung care sunt evaluate la valoarea justa mai

puţin costurile estimate de vânzare, în conformitate cu IAS 41

„Agricultura”;

(e) activelor pe termen lung care sunt contabilizate in conformitate cu

modelul valorii juste din IAS 40 „Investiţii imobiliare”

(f) drepturilor contractuale aferente contractelor de asigurare asa cum

sunt definite in IFRS 4 „Contractele de asigurare”.

Un activ imobilizat (sau grup destinat cedării) clasificat drept deţinut în

vederea vânzării este evaluat la valoarea cea mai mică dintre valoarea

contabilă şi valoarea justă minus costurile generate de vânzare.

Un activ imobilizat nu este amortizat cât timp este clasificat drept

deţinut în vederea vânzării sau face parte dintr-un grup destinat

cedării clasificat ca fiind deţinut în vederea vânzării.

O entitate trebuie să recunoască o pierdere din depreciere pentru

orice reducere iniţială sau ulterioară a valorii contabile a unui activ

(sau grup destinat cedării) până la valoarea justă minus costurile

generate de vânzare (contul 6531 Pierderi din evaluarea activelor

deţinute în vederea vânzării).

O entitate trebuie să recunoască un câştig din orice creştere ulterioară

a valorii juste minus costurile generate de vânzare ale unui activ, dar

fără a depăşi pierderea cumulată din depreciere care a fost

recunoscută fie în conformitate cu IFRS 5, fie anterior, în conformitate

cu IAS 36 (7531 Câştiguri din evaluarea activelor deţinute în vederea

vânzării). Pentru cesiunea activelor imobilizate deţinute în vederea

vânzării au fost introduse conturile 7532 Venituri din cedarea activelor

deţinute în vederea vânzării şi 6532 Cheltuieli cu cedarea activelor

deţinute în vederea vânzării).

Activele rămân în categoria imobilizărilor

corporale sau necorporale până în

momentul vânzării.

Atunci când există o modificare a utilizării

unei imobilizări corporale, în sensul că

aceasta urmează a fi îmbunătăţită în

perspectiva vânzării, la momentul luării

deciziei privind modificarea destinaţiei, în

contabilitate se înregistrează transferul

activului din categoria imobilizări

corporale în cea de stocuri.

Transferul se înregistrează la valoarea

neamortizată a imobilizării. Dacă

imobilizarea corporală a fost reevaluată,

concomitent cu reclasificarea activului se

procedează la închiderea contului de

rezerve din reevaluare aferente acestuia.


Entităţile vor trebui să identifice activele imobilizate (imobilizări corporale, necorporale, investiţii imobiliare evaluate la

cost) care au îndeplinit condiţiile pentru a fi încadrate în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării

după data trecerii la IFRS şi vor efectua retratările corespunzătoare (reclasificarea activelor în această categorie,

anularea amortizărilor şi recunoaşterea pierderilor de valoare). Similar vor fi identificate grupurile de active deţinute în

vederea vânzării.

IAS 23 Costul îndatorării

Costurile îndatorării care se pot atribui direct achiziţiei, construcţiei sau

producţiei unui activ cu ciclu lung de producţie trebuie capitalizate ca

parte din costul acelui activ. Celelalte costuri ale îndatorării trebuie

recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt suportate.

Costurile îndatorării pot include:

- dobânzile calculate folosind metoda dobânzii efective, aşa cum este

descrisă în IAS 39;

- cheltuielile de finanţare aferente contractelor de leasing financiar

recunoscute în conformitate cu IAS 17; şi

- diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor în valută, în

măsura în care acestea sunt privite ca o ajustare a cheltuielilor cu

dobânda.

Metodologia de calcul al costurilor capitalizabile presupune deducerea

venitului din investiţia fondurilor împrumutate special pentru activ şi

calculul unei rate medii a îndatorării pentru împrumuturile cu caracter

general.

Costurile îndatorării care sunt direct

atribuibile achiziţiei, construcţiei sau

producţiei unui activ cu ciclu lung de

fabricaţie pot fi incluse în costul acelui

activ. Dacă entităţile au trecut pe

cheltuieli costurile finanţării aferente

activelor cu ciclu lung de fabricaţie

conform OMFP 3.055/2009 vor trebui să

schimbe politica la trecerea la IFRS.

De exemplu, în costurile îndatorării pot fi

incluse dobânda la capitalul împrumutat

pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei

sau producţiei de active cu ciclu lung de

fabricaţie, precum şi comisioanele

aferente acestor împrumuturi contractate.


După data trecerii la IFRS costurile îndatorării aferente activelor cu ciclu lung de producţie vor fi capitalizate. Entităţile

vor trebui să determine valoarea costurilor încorporabile după metodologia descrisă de IAS 23. Capitalizarea se va

realiza de manieră indirectă (costurile sunt înregistrate după natură pe cheltuieli urmând să se majoreze valoarea

contabilă a activelor cu suma costurilor capitalizabile).

IAS 2 Stocuri OMFP 3055/2009

IAS 2 nu se aplică pentru:

- produsele în curs de execuţie în baza unor contracte de execuţie,

inclusiv contracte de prestări de servicii direct legate de acestea (IAS

11 Contracte de construcţii);

- activele biologice aferente activităţii agricole şi producţia agricolă la

momentul recoltării (IAS 41 Agricultura).

IAS 2 nu face distincţie între diferitele tipuri de reduceri (toate se

deduc din cost).

O entitate poate achiziţiona stocuri în condiţii de decontare amânată.

Atunci când acordul conţine efectiv un element de finanţare, elementul

respectiv, de exemplu o diferenţă între preţul de achiziţie în condiţii

normale de creditare şi suma plătită, este recunoscut drept cheltuială

cu dobânda pe perioada de finanţare.

Metoda LIFO este interzisă de IAS 2.

Reglementarea naţională include în

categoria stocurilor şi active pentru care

în contextul aplicării referenţialului

internaţional se aplică IAS 11 Contracte

de construcţie şi respectiv IAS 41

Agricultura.

OMFP 3055/2009 nu conţine cerinţe de

separare a costului finanţării pentru

achiziţiile în condiţii de decontare

amânată.

OMFP 3055/2009 permite evaluarea la

ieşire a stocurilor cu ajutorul metodelor

FIFO, LIFO, CMP.


Entităţile vor identifica stocurile care intră în sfera altor standarde (IAS 11, IAS 18 şi IAS 41) şi le vor reclasifica şi

evalua la bazele de evaluare solicitate de standardele respective. Reducerile comerciale în facturi ulterioare şi scontul

aferent stocurilor existente vor fi deduse din costul stocurilor existente la nivelul prezentării situaţiilor financiare. Dacă

entitatea utilizează metoda LIFO va trebui să schimbe politica.

IAS 41 Agricultura OMFP 3055/2009

Produsul agricol reprezintă produsul recoltat de la activele biologice

ale entităţii. (contul 347 Produse agricole)

Un activ biologic este un animal viu sau o plantă vie . Exemple de

active biologice: oi, copacii dintr-o pepinieră, vaci de lapte, porci, viţă

de vie, pomi fructiferi. Exemple de produse agricole: lână, buşteni,

lapte, carcase, struguri,fructe.

Un activ biologic trebuie evaluat la recunoaşterea iniţială şi la fiecare

dată a bilanţului la valoarea sa justă minus costurile estimate la

punctul de vânzare, cu excepţia cazului în care valoarea justă nu

poate fi evaluată în mod credibil.

Produsele agricole recoltate din activele biologice ale unei entităţi

trebuie evaluate la valoarea lor justă minus costurile de vânzare în

momentul recoltării.

Câştigurile sau pierderile ce rezultă din recunoaşterea iniţială a unui

activ biologic la valoarea justă minus costurile estimate la punctul de

vânzare şi din modificarea valorii juste minus costurile estimate la

punctul de vânzare trebuie incluse în contul de profit şi pierdere în

perioada în care apar (7571 Câştiguri din evaluarea la valoarea justă a

activelor biologice şi 6571 Pierderi din evaluarea la valoarea justă a

activelor biologice). Pentru produsele agricole câştigurile şi pierderile

se reflectă cu ajutorul conturilor 6572 şi 7572. Există conturi separate

pentru cesiunea activelor biologice 7573 şi 6573.

NOTĂ

În planul de conturi din OMFP 1286/2012 au fost introduce conturile

2411 „Active biologice evaluate la valoarea justă” (A), 2412 „Active

biologice evaluate la cost” (A) pentru evidenţierea separată a activelor

biologice în funcţie de politicile contabile utilizate.

Activele biologice şi produsele agricole

nu sunt definite în cadrul ordinului. Sunt

considerate fie stocuri, fie imobilizări

corporale. Sunt considerate stocuri

animalele şi păsările, respectiv animalele

născute şi cele tinere de orice fel (viţei,

miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi

folosite pentru reproducţie, animalele şi

păsările la îngrăsat pentru a fi valorificate,

coloniile de albine, precum şi animalele

pentru producţie – lână, lapte şi blană.

Pentru evaluarea acestora se utilizează

politici contabile specifice imobilizărilor

corporale şi stocurilor .


Activele vor fi reclasificate din categoria imobilizărilor sau stocurilor în categoria activelor biologice sau produselor

agricole şi evaluate conform IAS 41.

IAS 19 Beneficiile angajaţilor OMFP 3055/2009

Costul beneficiilor acordate salariaţilor trebuie recunoscut în perioada

în care aceste beneficii sunt câştigate de salariaţi.

Pentru beneficiile pe temen scurt (plătibile într-o perioadă mai mică de

Pentru beneficiile post angajare şi alte

datorii pe termen lung este recunoscut un

provizion (dacã sunt îndeplinite criteriile

un an) valoarea neactualizată a acestora va afecta cheltuielile în

perioada în care salariaţii prestează serviciile.

de recunoaştere).

OMFP 3.055/2009 permite evaluarea

provizioanelor la valori actualizate.


Entităţile care trec la IFRS recunosc beneficiile pe termen scurt la valoarea nominală şi beneficiile pe termen lung la

valori actualizate (constituire de provizioane 1517 Provizioane pentru beneficiile angajaţilor şi conturile 4221 Beneficii

postangajare,4222 Alte beneficii pe termen lung, 4223 Beneficii pentru terminarea contractului de muncă). Dacă

aceste beneficii au fost recunoscute vor fi efectuate ajustări de valoare dacă evaluările nu au fost efectuate în

conformitate cu IAS 19 şi reclasificări la nivel de prezentare. Dacă nu au fost recunoscute este determinată valoarea

lor la data trecerii la IFRS și modificările în exercițiile următoare.

IAS 12 Impozitul pe profit OMFP 3055/2009

IAS 12 conţine criterii detaliate de recunoaştere, evaluare şi

prezentare pentru activele şi datoriile de impozit amânat.

Impozitul curent şi cel amânat trebuie să fie recunoscute ca un venit

sau ca o cheltuială, cu excepţia cazului în care impozitul respectiv

apare din:

(a) o tranzacţie sau un eveniment care este recunoscut(ă) direct în

capitalurile proprii, în aceeaşi perioadă sau într-o perioadă diferită; sau

(b) combinări de întreprinderi.

NOTĂ

Impozitul pe profit care, potrivit IAS 12, se recunoaste in alte elemente

ale rezultatului global, definite astfel potrivit prevederilor IFRS, se

evidentiaza in contul 1034 «Impozit pe profit curent si impozit pe profit

amanat recunoscute pe seama capitalurilor proprii», urmarindu-se

distinct impozitul pe profit curent si impozitul pe profit amanat.

Există cerinţe similare pentru impozitul pe

profit exigibil.

Provizionul pentru impozite se constituie

pentru sumele viitoare de plată datorate

bugetului de stat, în condiţiile în care

sumele respective nu apar reflectate ca

datorie în relaţia cu statul. Impozitul

curent se recunoaşte pe seama unei

cheltuieli. Provizionul pentru impozite

urmează regulile aplicabile pentru

provizioane.


Recunoaşterea de impozite amânate la data trecerii la IFRS. Evoluţia ulterioară a impozitelor amânate conform va fi

înregistrată după prevederile IAS 12.

IAS 20 Contabilitatea subvenţiilor guvernamentale şi prezentarea

informaţiilor legate de asistenţa guvernamentalăOMFP 3055/2009

Subvenţiile aferente activelor pot fi prezentate prin deducerea valorii

subvenţiei din activul subvenţionat.

În general prevederi asemănătoare cu

cele ale IAS 20.


Ajustări la nivelul prezentării situaţiilor financiare (în funcţie de politicile de prezentare din IAS 20 adoptate de entitate.)

IAS 18 Venituri OMFP 3055/2009

IAS 18 se aplică pentru contabilizarea veniturilor provenite din Ordinul nu face referire la metoda

următoarele tranzacţii şi evenimente:

(a) vânzarea bunurilor;

(b) prestarea serviciilor; şi

(c) utilizarea de către terţi a activelor entităţii care generează dobânzi,

redevenţe şi dividende.

Veniturile din dobânzi sunt recunoscute după metoda dobânzii

efective.

Separarea componentei de dobândă în cazul vânzărilor în care

valoarea justă a contraprestaţiei este mai mică decât valoarea

nominală (7681 Venituri din amânarea încasării peste termenele

normale de creditare).

Conform IAS 39 creanţa este evaluată la cost amortizat. În cazul

programelor de fidelizare a clienţilor, vânzătorii recunosc un venit în

avans pentru obligaţia de a furniza produse sau servicii gratuite sau cu

preţ redus care este reluat la venituri pe măsură ce vânzătorul se

achită de obligaţie (IFRIC 13).

IFRIC 15 conţine precizări referitoare la acordurile privind construcţia

de proprietăţi imobiliare (când se aplică IAS 11, IAS 18 sau IAS 2).

SIC 31 conţine îndrumări cu tranzacţii barter de servicii de publicitate.

În cazul transferurilor de active de la clienţi (IFRIC 18) entitatea

recunoaşte activele primite pentru a conecta clienţii la o reţea şi pentru

a le furniza accesul continuu la anumite mărfuri (electricitate, gaze,

apă) în contrapartidă cu un venit în avans reluat la venituri pe măsura

prestării serviciilor.

NOTĂ

Cu ajutorul contului 478 «Venituri in avans aferente activelor primite

prin transfer de la clienti» se tine evidenta datoriei corespunzatoare

valorii activelor primite de entitate de la clientii sai, sub forma de

imobilizari corporale sau numerar, pentru a-i conecta, conform

prevederilor legale, la o retea de electricitate, gaze, apa sau pentru a

le furniza accesul continuu la anumite bunuri sau servicii, potrivit

prevederilor IFRIC 18 «Transferul de active de la clienti».

dobânzii efective pentru recunoaşterea

veniturilor din dobânzi. Conform OMFP

3.055/2009 din valoarea veniturilor se

deduc doar reducerile comerciale, scontul

reprezentând o cheltuiala financiară

pentru vânzător.

În OMFP 3055/2009 nu există cerinţa de

actualizare a sumelor de primit.

Creanţa client se evaluează la valoarea

nominală. În cazul programelor de

fidelizare a clienţilor,vânzătorii recunosc

venitul pentru valoarea brută şi un

provizion pentru obligaţia de a furniza

produse sau servicii gratuite sau cu preţ

redus.

Conform OMFP 3055/2009 nu este

permisă gruparea a două sau mai multe

tranzacţii similare în vederea aplicării

criteriilor de recunoaştere. Schimbul de

bunuri similare sau diferite implică

înregistrarea a două tranzacţii: scoaterea

din bilanţ a activului cedat şi

recunoaşterea activului primit în schimb.


Ajustări de valoare sunt necesare pentru recunoaşterea venitului din dobânzi după metoda ratei efective a dobânzii.

Ajustări la nivelul prezentării situaţiilor financiare în cazul programelor de fidelizare a clienţilor.

IAS 11 Contracte de construcţii OMFP 3055/2009

Atunci când rezultatul unui contract poate fi estimat fiabil, veniturile şi

cheltuielile sunt recunoscute prin referinţă la gradul de avansare a

activităţii contractului la sfârşitul perioadei de raportare (metoda

gradului de avansare).

Atunci când rezultatul contractului nu poate fi estimat fiabil,

recunoaşterea venitului poate fi realizată doar în limita costurilor

angajate probabil a fi recuperate. Costurile contractuale sunt

Venitul este recunoscut atunci când

documentul de recepţie privind realizările

este semnat de beneficiar. Costurile

suportate în contul contractului, dar

neacceptate de beneficiar încă trebuie

recunoscute drept lucrări în curs (în

categoria stocurilor).

recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate.


Entităţile recunosc veniturile după data trecerii la IFRS după metoda gradului de avansare (418=704). Activele şi

datoriile aferente contractelor de construcţie vor fi clasificate, evaluate şi prezentate conform IAS 11 la data trecerii la

IFRS.

IAS 17 Contracte de leasing OMFP 3055/2009

Un contract de leasing este clasificat la început drept contract de

leasing financiar dacă transferă locatarului majoritatea riscurilor şi

avantajelor asociate proprietăţii. Toate celelalte contracte sunt

contracte de leasing operaţional.

În cazul contractului de leasing financiar locatarul recunoaşte activele

şi datoriile la valoarea justă sau la valoarea actualizată a plăţilor

minime de leasing, dacă aceasta este mai scăzută.

Pot fi încadrate în categoria contractelor de leasing conform IAS 17 şi

contracte care nu îmbracă această formă juridică (IFRIC 4).

Dacă o tranzacţie de vânzare şi leaseback conduce la un contract de

leasing financiar,orice câştig realizat de către vânzătorul-locatar este

amânat şi amortizat pe durata contractului de leasing.

Exemplu

Un echipament cu un cost de 4.000 şi amortizare cumulată de 2.500

este vândut la preţul de 3.000 şi preluat în leasing financiar.

Potrivit IAS 17 se efectuează următoarele înregistrări:

461= % 3.000

7583 1.500

472 1.500

%=2131 4.000

2813 2.500

6583 1.500

2131=167 3.000

Dacă o tranzacţie de vânzare şi leaseback conduce la un contract de

leasing operaţional şi este clar că tranzacţia a fost realizată la

valoarea justă, vânzătorul-locatar trebuie să recunoască imediat orice

profit sau pierdere.

Dacă preţul de vânzare este sub valoarea justă, vânzătorul-locatar

trebuie să recunoască imediat orice profit sau pierdere, în afara

cazului în care pierderea este compensată prin plăţile viitoare de

leasing sub preţul pieţei. În acest caz, vânzătorul-locatar trebuie să

amâne şi să amortizeze o astfel de pierdere proporţional cu plăţile de

leasing pe perioada pentru care se preconizează că va fi utilizat

activul. Dacă preţul de vânzare este mai mare decât valoarea justă,

vânzătorul-locatar trebuie să amâne diferenţa pozitivă dintre valoarea

justăşi preţul de vânzare şi să o amortizeze peperioada pentru care se

preconizează că activul va fi utilizat.

Exemplele de situaţii care ar conduce în

mod normal la clasificarea unui contract

în categoria contractelor de leasing

financiar din OMFP 3055/2009 sunt în

general coerente cu IAS 17, cu excepţia

unuia, care precizează că la începutul

contractului valoarea totală a ratelor de

leasing, mai puţin cheltuielile accesorii,

este mai mare sau egală cu costul de

achiziţie al bunului pentru locator

În cazul tranzacţiilor de vânzare şi

leaseback ce conduc la un contract de

leasing financiar, activul nu este

derecunoscut şi este recunoscută o

datorie pentru preţul de vânzare.

Exemplu

Un echipament cu un cost de 4.000 şi

amortizare cumulată de 2.500 este

vândut la preţul de 3.000 şi preluat în

leasing financiar.

Potrivit OMFP 3.055/2009 se

înregistrează:

461=167 3.000

În cazul tranzacţiilor de vânzare şi lease

back ce conduc la un contract de leasing

operaţional, sunt înregistrate douã

tranzacţii: vânzarea activului şi contractul

de leasing. Câştigul rezultat este

recunoscut integral în contul de profit şi

pierdere. Nu existã o cerinţã de a

compara preţul de vânzare cu valoarea

justã (ca în IAS 17).


Ar putea fi identificate contracte care să fie reclasificate în categoria contractelor de leasing financiar. Activul şi datoria

corespunzătoare trebuie evaluate la data trecerii la IFRS. Pot fi necesare ajustări impuse de evaluarea şi prezentarea

tranzacţiilor de vânzare şi lease-back. Pot fi identificate angajamente care conţin contracte de leasing (IFRIC 4).

Contabilizarea instrumentelor financiare OMFP 3055/2009

Cerinţele privind instrumentele financiare se regăsesc in următoarele

standarde:

IAS 32 Instrumente financiare : Prezentare conţine:

- definiţiile instrumentelor financiare

- distincţia capitaluri proprii datorii şi evaluarea instrumentelor hibride

- compensarea activelor şi datoriilor financiare

IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare conţine

aspecte legate de:

-clasificarea activelor şi datoriilor financiare,

-recunoaştere şi derecunoaştere,

-evaluarea iniţială şi evaluarea ulterioară (inclusiv deprecierea),

-contabilitatea de acoperire.

IFRS 7 Instrumente financiare:cerinţe de prezentare a informaţiilor

conţine cerinţe de prezentare referitoare la impactul instrumentelor

financiare asupra performanţei şi poziţiei financiare şi natura şi

mărimea riscurilor la care este expusă entitatea şi modul de gestiune

a acestora.

Recunoaştere

Conform IAS 39 o entitate recunoaşte un activ sau o datorie financiară

atunci când devine parte la prevederile contractuale ale instrumentului

financiar.

În cazul achiziţiilor sau vânzărilor cu temene standard activele şi

datoriile financiare pot fi recunoscute/derecunoscute la data

tranzacţionării sau la data decontării în funcţie de politica utilizată de

entitate.


La recunoaşterea iniţială, activele şi datoriile financiare sunt evaluate

la valoarea justă, reprezentată de obicei de preţul tranzacţiei.

Valoarea justă ar putea fi diferită de suma tranzacţiei.

Sunt capitalizate costurile de tranzacţionare cu excepţia celor care

sunt aferente activelor şi datoriilor financiare evaluate la valoarea justă

cu variaţiile de valoare înregistrate în rezultat).

Evaluarea ulterioară depinde de categoria în care se încadrează

activele:

1. active deţinute până la scadenţă;

2.împrumuturi şi creanţe;

3. active financiare evaluate la valoarea justă cu înregistrarea

variaţiilor de valoare în contul de profit şi pierdere;

4.active disponibile pentru vânzare.

Investiţiile în acţiuni care nu sunt cotate

pe o piaţă reglementată sunt evaluate

iniţial la cost (inclusiv costurile legate de

achiziţie). În bilanţ, investiţiile în acţiuni

care nu sunt cotate pe o piaţă

reglementată sunt evaluate la cost minus

ajustările de valoare. Investiţiile pe

termen scurt în acţiuni cotate pe o piaţă

reglementată sunt recunoscute iniţial la

preţul de achiziţie (costurile legate de

achiziţie fiind înregistrate pe cheltuieli) şi

ulterior la preţul pieţei la data bilanţului

(cu recunoaşterea plusurilor sau

minusurilor ca venituri financiare sau

cheltuieli financiare).

Discuţia privind instrumentele financiare

este dezvoltată la secţiunea privind

opţiunea de a evalua la valoarea justă

anumite instrumente financiare posibilă în

contextul aplicării OMFP 3055/2009 doar

la nivelul situaţiilor financiare consolidate.

Conform OMFP 3055/2009 nu se

efectuează separarea între componenta

de datorie şi componenta de capital

obligaţiunile convertibile în acţiuni fiind

clasificate integral de emitent ca datorii.

La recunoaşterea iniţială, creanţele

comerciale sunt evaluate la valoarea

nominală. Sunt înregistrate ajustări de

valoare pentru creanţe pentru sumele

care se estimează că nu vor fi

recuperate.

Obligaţiunile emise sunt evaluate în bilanţ

la preţul de răscumpărare minus prima

privind rambursarea obligaţiunilor

neamortizată. Nu există cerinţa de

evaluare la costul amortizat. Nu sunt

prevăzute criterii detaliate privind

derecunoaşterea activelor şi a datoriilor

Activele financiare (şi toate derivatele) trebuie evaluate la valoarea

justă, cu excepţia categoriilor 1şi 2, evaluate la costul amortizat

(împreună cu instrumentele de capital necotate).

Se aplică reguli diferite pentru contabilitatea de acoperire.

Categorie Se utilizează pentru

Evaluate la

valoarea

justă prin

rezultat

Derivate (daca nu sunt desemnate ca

instrumente de acoperire).

Alte elemente pe care entitatea

intenţionează sa le tranzacţioneze

activ.

Orice element desemnat in aceasta

categorie care îndeplineşte criteriile.

Deţinute

până la

scadenţă

Instrumente de datorie achiziţionate

pentru a fi deţinute până la scadenţă.

Împrumuturi

şi creanţe

Creanţe (emise sau achiziţionate),

creanţe comerciale.

Disponibile

pentru

vânzare

Active care nu se afla in categoriile de

mai sus.

Categorie reziduală

Datorii financiare:

1.datoriilor financiare evaluate la valoareajustă cu înregistrarea

variaţiilor de valoare în contul de profit şi pierdere;

2.alte datorii evaluate la cost sau cost amortizat.

Categorie Se utilizează pentru

Evaluate la

valoarea justă

cu variaţiile în

contul de

profit şi

pierdere

Derivate (daca nu sunt desemnate ca

instrumente de acoperire)

Alte elemente pe care entitatea

intenţionează să le tranzacţioneze activ

Orice element desemnat in aceasta

categorie care îndeplineşte criteriile

Alte datoriiAlte datorii neincluse in categoria

anterioară.

Metoda dobânzii efective este o metodă de calcul a costului

amortizat al unui activ/ datorii financiare şi de alocare a veniturilor/

cheltuielilor cu dobânzile în perioada relevantă.

Costul amortizat al unui activ / datorii financiare = Valoarea de la

recunoaşterea iniţială

- Rambursările de principal +/- Amortizarea cumulată a diferenţelor

financiare.

dintre valoarea iniţială şi valoarea la scadenţă utilizând metoda

dobânzii efective – Pierderile din depreciere.

IAS 39 conţine reguli specifice pentru contabilitatea de acoperire şi

impune separarea derivatelor încorporate în anumite condiţii. În

situaţiile financiare individuale ale societăţii mamă investiţiile în filiale

sau societăţi asociate sunt evaluate la cost sau în conformitate cu IAS

39.


Activele şi datoriile financiare vor fi clasificate la data trecerii la IFRS în categoriile descrise de IAS 39 şi evaluate

conform IAS 39. Cerinţele legate de contabilitatea de acoperire şi derecunoaştere vor fi aplicate prospectiv începând

cu data trecerii la IFRS. Derivatele vor fi recunoscute la data trecerii la IFRS. Va avea loc separarea componentei de

datorie de cea de capital pentru obligaţiunile convertibile (în cazul în care componenta de datorie un a fost decontată

până la data trecerii la IFRS). Contabilitatea de aacoperire poate fi aplicată voluntar.

IAS 21 Efectul variaţiei cursurilor de schimb OMFP 3055/2009

Moneda funcţională este moneda mediului economic de bază în care

operează entitatea.

OMFP 213/2013 precizează că “Elementele monetare, respectiv

nemonetare, exprimate în valută se evaluează la finele fiecărei

perioade de raportare conform prevederilor IFRS”.

Conceptul de monedă funcţională nu este

definit în OMFP 3055/2009. Moneda de

prezentare a entităţilor ce cad sub

incidenţa Ordinului este leul. Este

considerată valută orice altă monedă în

afara leului. O tranzacţie în valută este

convertită la cursul de schimb comunicat

de Banca Naţională a României la data

tranzacţiei.

La sfârşitul fiecărei luni, o entitate trebuie

să convertească elementele monetare în

valută la cursul de închidere şi va

recunoaşte diferenţele de curs în contul

de profit şi pierdere.

Ordinul 1286/2012 prevede ca situatiile financiare intocmite in conformitate cu standardele IFRS sa fie intocmite in

limba romana si in RON.Totusi, pentru societăţile având o monedă funcţionala diferită, conform IAS 21, situatiile

financiare întocmite în conformitate cu standardele IFRS vor fi întocmite pe baza monedei functionale a acestora. În

scop de prezentare, se pot folosi si valori în RON şi in acest caz se vor folosi regulile de conversie mentionate de IAS

21.

IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile, erori OMFP 3055/2009

În selectarea unei politici contabile vom urmări:

-dacă există un standard sau interpretare aplicabil(ă)-se aplică acesta

-nu există standard-se exercită raţionamentul profesional pentru a

obţine informaţie relevantă şi credibilă urmărind:cerinţele altor

standarde, prevederile cadrului conceptual, precizările ale altor

Definiţia politicii contabile este coerentã

cu definiţia din IAS 8. Totuşi, metoda de

amortizare este consideratã politicã

contabilã (IAS 8considerã metoda de

amortizare drept estimare).

organisme de normalizare ce utilizează un cadru conceptual similar.

-dacă schimbarea de politică este impusă de un standard se aplică

prevederile tranzitorii ale acestuia,

-pentru schimbările de politici voluntare se aplică tratamentul

retrospectiv (prin afectarea capitalurilor proprii),

OMFP nr. 3.055/2009 nu conţine o

ierarhie a altor îndrumãri care ar trebui

urmate atunci când nu existã o cerinţã

explicitã în reglementarea naţionalã.

Noua politică este aplicată începând cu

anul următor anului în care a fost luată

decizia de schimbare. Nu sunt permise

schimbãri de politici contabile în timpul

anului. Informaţiile comparative din bilanţ

şi din contul de profit şi pierdere nu sunt

retratate ca urmare a schimbãrii de

politici. Dacã valorile prezentate nu sunt

comparabile, lipsa de comparabilitate

trebuie explicatã în note. Schimbãrile de

estimãri sunt recunoscute prospectiv prin

includerea efectelor în profitul sau

pierderea perioadei afectate (adicã

perioada schimbãrii şi perioadele

viitoare).

IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente OMFP 3055/2009

În general, prevederile IAS 37 au fost

preluate în OMFP 3.055/2009 (vor trebui

aplicate prevederile IFRIC 1).

Provizioanele care nu au fost

recunoscute trebuie să fie recunoscute la

data trecerii la IFRS.

IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste OMFP 3055/2009

Prin aplicarea retrospectivă a IAS 29 elementele nemonetare aflate în

bilanţul de la data trecerii la IFRS trebuie retratate la inflaţie până la

31.12.2003. Sunt elemente nemonetare:

Active

Cheltuieli în avans

Avansuri plătite

Stocuri

Investiţii în acţiuni

IAS 29 se va aplica pana la 31.12.2003.

Imobilizări corporale

Imobilizări necorporale

Datorii

Avansuri primite

Venituri în avans (de exemplu, subvenţii pentru investiţii)

Capitaluri proprii

Indicii preţurilor de consum pot fi consultaţi la adresa

https://statistici.insse.ro/shop/?page=ipc1&lang=ro

Exemplu

Societatea M retratează la inflaţie capitalul social (în funcţie de

indicele general al preţurilor de la 31.12.2003 şi momentul constituirii

şi al majorărilor de capital) şi înregistrează un plus de 40.000 lei.

40.000

118

Rezultatul

reportat

provenit

din

adoptarea

pentru

prima

dată a

IAS 29

=

1028

Ajustări

ale

capitalului

social

40.000

OMFP 213/2013 precizează că valoarea capitalului social (ct. 101

„Capital”) se prezintă distinct în situaţia poziţiei financiare şi situaţia

modificărilor capitalurilor proprii.

IFRS 2 Plăţile pe bază de acţiuni OMFP 3055/2009

Principii generale de recunoaştere

* Debit

* Sunt recunoscute bunurile/serviciile când sunt primite

* Dacă bunurile/serviciile nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere

ale activelor sunt recunoscute cheltuieli

* Credit

* În cazul plăţilor pe bază de acţiuni decontate cu instrumente de

Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale

entităţii (sau alte instrumente de capitaluri

proprii), acordate angajaţilor sunt

înregistrate distinct (contul 644 “Cheltuieli

cu remunerarea în instrumente de

capitaluri proprii”), în contrapartida

conturilor de

https://statistici.insse.ro/shop/?page=ipc1&lang=ro

capital este recunoscută o creştere în capitalurile proprii ; şi

* În cazul tranzacţiilor pe bază de acţiuni decontate în numerar

este recunoscută o datorie evaluată la valoarea justă (cu variaţiile de

valoare în contul de profit şi pierdere).

capitaluri proprii (de exemplu, contul

1068 “Alte rezerve”, analitic distinct), la

valoarea justă a respectivelor instrumente

de capitaluri proprii, de la data acordării

acelor beneficii.

Recunoaşterea cheltuielilor aferente

muncii prestate de angajaţi are loc în

momentul prestării acesteia.Nu există

prevederi referitoare la tranzacţiile

decontate în numerar.

Plăţile pe bază de acţiuni care nu au fost recunoscute anterior sunt recunoscute, evaluate şi prezentate conform

prevederilor IFRS 2.

IFRS 3 Combinări de afaceri

OMFP 3055/2009 şi Ordinulnr.

1.376/2004 pentru aprobarea Normelor

metodologice privindreflectarea in

contabilitate a principalelor operaţiuni

de fuziune

IFRS 3 poate avea incidenţe şi la nivelul situaţiilor financiare

individuale.-IFRS 3 solicită evaluarea la valoarea justă a activelor şi

datoriilor afacerii achiziţionate.

- Entităţile care trec la IFRS pot aplica excepţia opţională din IFRS 1

sau pot aplica retroactiv IFRS 3.

Fondul comercial negativ este recunoscut integral la venituri.

Fondul comercial pozitiv este testat periodic pentru depreciere.

Spre deosebire de IFRS, listele de clienți

nu sunt recunoscute ca o imobilizare

necorporală conform OMFP 3055/2009.

Fondul comercial pozitiv

este supus amortizării

Prezentarea situaţiilor financiare şi cerinţe de informare

Prezentarea situaţiilor financiare trebuie să respecte cerinţele IAS 1.

În situaţia rezultatului global (contul de profit şi pierdere) este interzisă

prezentarea separată a elementelor extraordinare. Standardele

internaţionale conţin cerinţe de informare suplimentare faţă de

informaţiile solicitate de OMFP 3005/2009.

De exemplu, conform OMFP 3055/2009, entităţile trebuie să prezinte

tranzacţiile cu părţile afiliate, inclusiv sumele acestor tranzacţii,natura

relaţiei şi alte informaţii referitoare la tranzacţie, necesare pentru o

înţelegere a poziţiei financiare a entităţilor, dacă aceste tranzacţii sunt

semnificative şi nu au fost încheiate în condiţii normale de piaţă.

OMFP 3055/2009 solicită defalcarea cifrei de afaceri pe segmente de

activitate şi segmente geografice. Cerinţele IFRS 8 mult mai extinse.

Există standarde care solicită cerinţe de informare ce nu se regăsesc

în OMFP 3055/2009 (de exemplu, IAS 33, IFRS 7 etc). Poate fi

necesară colectarea de informaţii suplimentare.

analiza diferentelor dintre ifrs si 3055

Documents