analiza a unor tablouri dinamice din cronici: bătalia de la podul Înalt din cronica lui grigore...

8/10/2019 Analiza a unor tablouri dinamice din cronici: bătalia de la Podul Înalt din cronica lui Grigore Ureche și lupta de la St…

http://slidepdf.com/reader/full/analiza-a-unor-tablouri-dinamice-din-cronici-batalia-de-la-podul-inalt-din 1/9

Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

Referat :

Analiza a unor tablouri dinamice din cronici: bătalia de la Podul Înaltdin cronica lui Grigore Ureche și lupta de la Stănilești din cronica lui Ion

Neculce

Profesor: Gianina Picioruș Student: Ioana Ungureanu

București, ianuarie 2014



2

1.Introducere

Atât Grigore Ureche, cât si Ion Neculce reprezintă două personaje cu un rol important la

începuturile literaturii române, întrucât aceștia au contribuit prin cronicile lor la inovarea

limbajului literar românesc din perioada respectivă. Cei doi umaniști au trăit în ani diferiți

(Grigore Ureche între 1590 și 1647, iar Ion Neculce între 1672 si 1745), între cei doi așternându-

se o perioadă de timp mai lungă de jumătate de secol, o perioadă care se reflectă în scrierile lor și

poate fi sesizată, de asemenea, la nivelul stilului fiecăruia.

Înainte de a începe a prezenta stilul de a scrie a fiecărui cronicar și de a comenta tablourile

dinamice din „Letopisețul Țării Moldovei”, trebuie precizat faptul că, deși ambii cronicari se trag

din familii mari de boieri, aceștia nu au avut parte de același tip de educație, întrucât Ureche a

studiat „artele liberale”1 în Polonia, în școlile Lvovului, pe când Ion Neculce a fost școlit cel mai

probabil la curtea stolnicului Constantin Cantacuzino2.

Letopisețul scris de Grigore Ureche se bazează foarte mult pe cronicile străine la care acesta a

avut acces, pe când studia în Polonia, iar acest lucru poate fi observat în stilul sobru, obiectiv și

concis pe care autorul îl folosește. De asemenea, deși Ureche a trăit în perioada altui domnitor,

anume Vasile Lupu3, el a consemnat, ajutându-se de cronicile străine, „de când s-au descălecat

țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș Vodă până la Aron Vodă”. Neculce, pe de altă parte, a consemnat exact evenimentele din timpul vieții sale, partea sa din

„Letopisețul Țării Moldovei” fiind ” de la Dabija-vodă pînă la a doua domnie a lui Constantin

Mavrocordat”. Această informație ne servește ca argument pentru discrepanța care există între

o biectivismul din cronica lui Ureche și procedeul de includere a sinelui în scrierea lui Neculce

care sugerează un ușor subiectivism.

De asemenea, trebuie menționat faptul că bătăliile ce urmează a fi comentate sunt de departe cele

mai importante evenimente petrecute în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare și DimitrieCantemir . Ele reprezintă niște momente care au marcat prezența acestor personalitați in istoria

Moldovei.

1 Dan Horia Mazilu, Grigore Ureche-Letopisețul Țării Moldovei, București, Editura Gramar, 2008, p.155

2 George Muntean, Ion Neculce-O samă de cuvinte.Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua

domnie a lui Constantin Mavrocordat, București, Editura Gramar, 2008, p. 175 3 Dan Horia Mazilu, idem



3

2.Grigore Ureche –Războiu lui Ștefan Vodă cândus-au bătut la Podul

Înaltu cu turcii, 6983<1475>

Cronica lui Grigore Ureche r eprezintă prima cronică scrisă în limba română a cărei informații au

rezistat de-a lungul timpului, până în epoca noastră4. Mai mult, această cronică constituie prima

operă „scrisă sub influența literaturii Apusului”5 . Influența apuseană se evidențiază în special în

atitudinea lui critică față de conducerea tiranică de tip oriental6.

Cronica lui Grigore Ureche este o lucrare de istoriografie, un document autentic al limbii române

vorbite în acea epocă, dar și una dintre primele opere ale literaturii artistice românești7. Grigore

Ureche reprezintă pentru secolul al XVII-lea „un istoric, dar și un maestru al cuvântului”,

întrucât acesta înregistrează evenimentele cu mult talent și într-un mod sugestiv în cronica sa,

aducând astfel un plus de însemnatate desfășurării acțiunii și personajelor 8.

Domnia lui Ștefan cel Mare ocupă cel mai mare spațiu din cronică, deși tipul de monarhie

existentă în Țara Moldovei pe vremea aceea nu mai putea reprezenta un model de conducere și în

prezentul lui Grigore Ureche. Însă cronicarul a dorit să atribuie un sens educativ istoriei și atunci

a ținut să evidențieze „ lupta pentru neatârnarea țării”9 dusă de domnitorul Moldovei, Ștefan cel

Mare.

Având în vedere consemnarea uneia dintre cele mai glorioase bătălii ale domnitorului, cea de la

Podul Înalt, putem să facem un comentariu asupra limbii folosite de către Ureche în construcția

narațiunii acestui eveniment:

Călinescu remarcă în lucrarea sa monumentală că „toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la

cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foșnitura si aroma graiului”10. În limba cronicii

4 Ștefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, București, Editura Eminescu, 1989, p, 265, apud Dan Horia

Mazilu, Grigore Ureche-Letopisețul Țării Moldovei, București, Editura Gramar, 2008, p. 1595 Idem6 Idem

7 Liviu Onu, Studiu introductiv la Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, București, Editura Științifica, 1967,

p.49-54, apud Dan Horia Mazilu, Grigore Ureche-Letopisețul Țării Moldovei, București, Editura Gramar, 2008, p.

162-1658 Idem

9 Alexandru Piru, Istoria literaturii române de la origini până la 1830, București, Editura Științifică, 1977, p.97, apud

Dan Horia Mazilu, Grigore Ureche-Letopisețul Țării Moldovei, București, Editura Gramar, 2008, p. 16110

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în present, București, Editura Minerva, 1985, p.16



4

lui Ureche se disting numeroase influențe lexicale de natură slavonă și maghiară11. În fragmentul

ce privește batalia de la Podul Înalt se pot da exemple de astfel de cuvinte:

Cuvinte slave: „craiul”, „trâmbițe”, „lunca”, „tocmirea”, „glasul”, „slobozit”, „pușcile”,

„dobânditu”. Cuvinte maghiare: „meșterșugul”, „ pârjolitu”, „gingași”, „mâgle”.

În aceasta cronică este cunoscut faptul că Ureche folosește și cuvinte de origine rusă sau

ucraineană, însă în fragmentul dat putem găsi numai cuvântul de origine ucraineană „léși”.

Totodată, cuvintele de origine latină („armându”, „negura”, „ buciune”, „împiedicându”,

„ficiorul”) abundă, transformând textul întru-un veritabil document ce atestă latinitatea neamului.

Scrierea lui Ureche are un caracter oral, acesta fiind evident în procedeele stilistice pe care acesta

le folosește. Expresiile, comparația, metafora sunt întâlnite în cronică în anumite momente, toate

„purtând marca limbii vorbite și contribuind la realizarea stilului oral”12. În fragmentul ce descrie

bătălia de la Podul Înalt se pot observa:

Expresii: „venise într -ajutoriu”, „nu așa cu vitejiia, cum cu meșterșugul”, „amăgească cu

buciune și cu trâmbițe”;

Comparația: „(...) ieșindu-i înainte mitropolitul și cu toți preoții, aducându-i sfânta

Evanghelie și cinstita cruce în mâinile sale, ca înaintea unui împaratu și biruitoriu delimbi păgâne (...)”

Metafore: „de au slăbitu caii turcilor cei gingași”, „glasul buciunelor ”.

Fraza cronicii, vazută la nivelul narațiunii bataliei de la Podul Înalt, se desfășoară natural, „ca

într-o povestire populară vorbită”13. Un exemplu care poate fi adus ca argument pentru această

afirmație este chiar începutul narațiunii luptei din 1475:

„Într-acéia vréme, Mehmet împăratul turcescu armândŭ 120.000 de oastea sa și oastea tătărască

și muntenească, să margă cu Radul vodă, au trimis asupra lui Ștefan vodă.”14

11 Liviu Onu, Idem

12 Idem

13 Idem

14 Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, Războiul lui Ștefan vodă cându s-au bătut la Podul Înaltu cu turcii,

6983 (1475), http://ro.wikisource.org



5

Călinescu vorbește despre vorbirea lui Ureche care e „dulce și cruntă, cuminte și plină de

ascuțișuri ironice”15. Tot el spune că frazele cronicarului cad „ ca niște brocarturi grele sau în

felii ca mierea”16 și compară fulegratoarea scena epică care înfățișează lupta de la Podul Înalt cu

scenele de război ale lui Paolo Uccello pictate în roșu și negru17.

Figură 1. Bătălia de la San Romano, Paolo Uccello

Pentru a-și sublinia spusele, prolificul critic literar alege să prezinte cititorului un fragment:

„(...) Décii ajutorindu putérea cea dumnezeiască, cum să vrea tocmi voia lui Dumnezeu cu a

oamenilor, așa i-au coprinsu pre turci negura, de nu să vedea unul cu altul. Și Ștefan vodătocmisă puțini oameni preste lunca Bârladului, ca să-i amăgească cu buciune și cu trâmbițe,

dându semnu de războiu, atuncea oastea turcească întorcându-să la glasul buciunelor și

împiedicându-i și apa și lunca și negura acopierindu-lu-i, tăindu lunca și sfărămându, ca să treacă

la glasul bucinilor. (...)”18În contrast cu G. Călinescu, Mircea Scarlat consideră că scrierea epică

a lui Grigore Ureche nu are o valoare literară, cât are una informativă 19. El denunță faptul că

tablourile epice din cronică constituie mai degrabă informații cu rol educativ, decât povestiri în

adevăratul sens al cuvântului.

15 G. Călinescu, Idem

16 Idem

17 Idem

18 Grigore Ureche, Idem

19 Mircea Scarlat, Postfață la Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, București, Editura Minerva, 1978, p.214-

218, apud Dan Horia Mazilu, Grigore Ureche-Letopisețul Țării Moldovei, București, Editura Gramar, 2008 , p. 167-

168



6

3. Ion Neculce – Bătălia de la Stănilești( fragment din capitolul „ Domnia

lui Dumitrașco-voevoda, în anul 7219”)

Spre deosebire de Grigore Ureche, care a însemnat în cronica sa evenimente nu tocmai dintimpul său, Ion Neculce a înregistrat întamplările domnești din timpul vieții sale. Despre cronica

lui, Nicolae Iorga spune că este „cea mai colorată, mai simplă și mai fermecătoare în naivitatea ei

din povestirile asupra trecutului românesc”, că este „opera unui suflet cinstit, a unei minți

cumpănite, în care bunul simț natural și înțelepciunea câștigată ajung să poată înlocui pe deplin

însușirile ce se capătă în școală și printr -o întinsă și aleasă lectură.”20

De asemenea, în viziunea lui Iorgu Iordan, Ion Neculce este primul scriitor artist din literatura

română21

. Cronicarul, spune Alexandru Piru, „ a făcut mai mult pentru literatură decât pentruistorie, și este întâiul scriitor care a servit urmașilor nu numai ca izvor, dar chiar ca model, până

în zilele nostre”22.

Despre limba lui Ion Neculce se poate spune că este una a poporului din vremea aceea și

totdodată una influențată de cărțile bisericești, întrucât se poate observa că scrierea lui este

presărată cu zicători și maxime din Scriptură23. Neculce folosește amănuntul pentru a reprezenta

anumite imagini, dar acest lucru nu îi îngreunează fraza. Exprimarea lui este una „liberă și

curgătoare”24

în care se simte puterea limbii vorbite românești.

Cea mai importantă parte a cronicii sale este atribuită domniei lui Dimitrie Cantemir. Chiar dacă

acesta a domnit numai nouă luni, domnia lui ocupă a șasea parte din întregul cronicii25. Ultimul

fragment care reprezintă domnia lui Dumitru Cantemir în Moldova îl constituie chiar tabloul

dinamic al luptei de la Stănilești din 1711.

20 N. Iorga, Istoria literaturii românești, vol. II, 1926, p.395, apud George Muntean, Ion Neculce-O samă de

cuvinte.Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat,București, Editura Gramar, 2008, p. 17921 Iorgu Iordan, Introducere la Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, 1959, p. CVIII, apud George Muntean, Ion

Neculce-O samă de cuvinte.Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui ConstantinMavrocordat, București, Editura Gramar, 2008, p. 18022

Al. Piru, Literatura română veche, 1962, p.390, apud George Muntean, Ion Neculce-O samă decuvinte.Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat,București, Editura Gramar, 2008, p. 18123

Ștefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, 1947, p.431, apud George Muntean, Idem24

Ștefan Ciobanu, Idem 25

N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, București, Editura Minerva, 1980, p 321



7

Cartojan menționează că „ Neculce are un extraordinar dar de a prinde psihologia maselor în

mișcare.”26. Tot el definește lupta de la Stănilești ca fiind „un adevărat ziar plin de detalii

senzaționale”27. În acest lucru constă și diferența principală dintre el și Grigore Ureche a cărei

povestire este fulgerătoare și lipsită de astfel de detalii.

Stilul său abundă în expresii care fac cronica să aibă un limbaj cât mai colorat. Câteva exemple

sunt: „ au și început întăi cu moldovenii turcii a-și da palme”, „văzându-i turcii că sînt afară din

părcane, așa le-u dat turcii năvală, ca o noajă de lupi într -o turmă de oi”, „ (...) moscalii, aflând

vreme, odat-au slobodzit focul din poarta ce-o facusă pănă în fruntea obuzului, și așe au oborît

pre turci, ca cum i-ar mătura cu o mătură.”28. Scenele descrise de Neculce sunt caracterizate de

„un dramatism încordat”29. Cronicarul este fidel realtității întocmai așa cum arta fotografică este

menită sa redea un moment detaliu cu detaliu.

Un alt lucru care îl diferențiază pe Neculce de Ureche este faptul că cel din urmă se rezumă strict

la momentele principale ale luptei, ci nu la toate detaliile atât de ordin militar, cât și personal.

Neculce descrie totul, de la tactica de luptă a rușilor și a turcilor, la erorile de strategie, la

condițiile păcii, până la plecarea în exil a moldovenilor 30. Mai mult de atât, Neculce povestește,

pentru a capta interesul cititorului, cum el însuși l-a sfătuit pe Dimitrie Cantemir să meargă să își

ia soția de la Iași, întrucât, lăsând-o acolo, risca să fie omorîtă de către otomani.

Neculce sfârșește capitolul dedicat domniei lui Dimitrie Cantemir cu o notă educativă:„Rugăm

pre dumneavoastră, iubiț cetitori tineri, să luați sama aceștii scrisori, de s-ar tîmpla vrodată să

mai vie niște lucruri ca aceste în țara noastră, să vă știți chivernisi, să nu pățiți și voi ca și noi.”31

Această încheiere ne aduce aminte de intenția educativă a cronicii lui Grigore Ureche, însă nu se

poate nega faptul că Neculce își formulează mesajul întru-un mod subiectiv, printr-o adresare

directă, care reprezintă la rândul ei o culoare de pe paleta limbajului folosit de cronicar.

26 Ibidem, p.322

27 Idem

28 George Muntean, Ion Neculce-O samă de cuvinte.Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua

domnie a lui Constantin Mavrocordat, București, Editura Gramar, 2008, p. 127-12929

N. Cartojan, Idem30

Ibidem, p. 32331

George Muntean, Ion Neculce-O samă de cuvinte.Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a douadomnie a lui Constantin Mavrocordat, București, Editura Gramar, 2008, p. 133



8

4.Concluzie

În concluzie, se poate afirma că atât stilurile cronicarilor, cât și tablourile dinamice care evocă

batălia de la Podul Înalt, respectiv pe cea de la Stănilești, sunt diferite din punctul de vedere al

formei, dar și al substanței. Ureche, spune Nicolae Manolescu, „a fost un umanist sau, din contră,

un fatalist medieval”32, însă un lucru este sigur și anume, faptul că el a dat startul unei literaturi

române de natură istorică și informativă menită să inspire și să învețe generații întregi. Deși acest

cronicar nu a reușit pe deplin să scrie o adevărată operă epică literară, succesorii săi au facut-o cu

succes în scrieri de seamă precum „ Alexandru Lăpușneanul”, „Sobieski și românii” (scrise de

Costache Negruzzi), sau „ Dumbrava Roșie”(scrisă de Vasile Alecsandri). Pe de altă parte,despre

Neculce se poate spune că a concretizat prin opera sa „eforturile de creație a peste două veacuri

de spiritualitate românească”33, acest lucru fiind posibil numai datorită talentului său de narator.

Nicolae Manolescu spune despre Neculce că „ cel mai mare povestitor român de până la Creangă

și Sadoveanu este acest bătrân plin de parapon și bârfitor ca o babă din secolul al XVIII -lea.”34

32 Nicolae Manolescu, Istorie critică a literaturii române, apud Grigore Ureche,

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche33

George Ivașcu, Istoria literaturii române, I, 1969, p.272, apud George Muntean, Ion Neculce-O samă decuvinte.Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat,București, Editura Gramar, 2008, p. 18234

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, I, 1990, p.65, apud George Muntean, Idem



9

Cuprins:

1.Introducere .............................................................................................................. 2

2.Grigore Ureche –Războiu lui Ștefan Vodă cândus-au bătut la Podul Înaltu cuturcii, 6983<1475> .................................................................................................... 3

3. Ion Neculce – Bătălia de la Stănilești( fragment din capitolul „ Domnia lui Dumitrașco-voevoda, în anul 7219”) ........................................................................ 6

4.Concluzie ................................................................................................................. 8

analiza a unor tablouri dinamice din cronici: bătalia de la podul Înalt din cronica lui grigore...

Documents