sindromul klinefelter

SINDROMUL KLINEFELTER

Efectuat: Popovici Vadim

Grupa 1126

Universitatea de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

2014

GENERALITĂȚI Sindromul Klinefelter este o anomalie

cromozomică de număr, ce rezultă din prezența unui cromozom X suplimentar la sexul masculin (cariotip 47,XXY sau 48,XXYY). În unele situații poate fi identi- ficat un cariotip în mozaic cu o linie celulară normală.

CARIOTIPURI

Cariotipul relevă în 85 % din cazuri o trisomie 47,XXY liberă și omogenă. În circa 12-13% din cazuri sunt prezente diferite mozaicuri cromozomiale, cel mai fregvent: 46, XY/47, XXY.

Incidența tertrasomiei XXXY este de 1/17000-50000, iar cea a pentasomiei XXXXY este de 1/85000-100000, caracterizate prin accentuarea modificărilor dismorfice și reducerea intelectului.

Rareori este indentificat un cariotip 46, XX la care un mic segment al cromozomilor Y este translocat pe un cromozom X.

INCIDENȚĂ

Sindromul Klinefelter sau condiția XXY are o incidență medie de 1/500 – 1/700 nou-născuți de sex masculin, dar multe cazuri nu sunt diagnosti-cate din cauza modificărilor fenotipice reduse. Reprezintă principala cauză de hipogonadism la bărbat și este depistat la circa 11% din bărbați cu azoospermie*.

*Azoospermia este o stare patologică caracterizată prin absența spermatozoizilor din lichidul seminal.

SIMPTOMATOLOGIE

 Fenotipul este dependent de vârsta pacientului. La naștere nou-născuții prezintă o

dezvoltare normală, organele genitale externe fiind normal conformate.

În copilărie acest sindrom poate fi suspectat în prezența unei staturi înalte, a aspectului gracil, și a dificultăților de adaptare scolară.

La pubertate talia crește (cu 6 cm peste medie), pe seama membrelor inferioare (aspect determinat de închiderea tîrzie a cartilajelor de creștere în absența testosteronului), cu habitus fie eunucoid, fie astenic.

Prezența a cel puțin unui cromozom X suplimentar generează o disgenezie gonadică concretizată prin testicule mici (<3 cm lungime x 1.5 cm lățime, cu un volum mai mic de 3ml), fermi, nedureroși la palpare.

În absența testosteronului, caracterele sexuale secundare sunt slab dezvoltate: pilozitate facială, axială și tronculară sunt absente, pilozitatea pubiană este redusă, corpul are o conformatie de tip feminin, vocea este înaltă, iar adipozitatea are o dispoziție de tip ginoid.

Penisul se dezvoltă, de obicei, normal și funcția sexuală este normală. În 30% cazuri apare dezvoltarea glandelor mamare la un individ de sex masculin.

DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ Dezvoltarea intelectuală este aproape normală,

coeficientul intelectual fiind normal sau la limita inferioară a normalului, deși componența verbală este dificitară. 70% din cazurile Klinefelter prezintă tulburări de învățare determinate de dislexie.

Deficitul intelectual este corelat cu prezența unui număr crescut de cromozomi X, fiecare cromozom X suplimentar scăzînd, în medie, coeficientul intelectual cu 15 puncte.

Inserția socială este dificilă, deoarece pacienții cu Klinefelter au o personalitate timidă, liniștită și sensibilă.

O persoană diagnosticată la 19 ani cu sindromul Klinefelter în mozaic.

PROCENTAJUL DIAGNOSTICĂRII SINDROMULUI DIVIZAT DUPĂ VÎRSTĂ

CAUZA APARIȚIEI

Cauza aparitiei unui cromozom X suplimetar este descrisă prin

2 mecanisme:

I METODĂ:

Apariția cromozomului X suplimentar este cauzată de nondisjuncției cromozomilor omologi în meioza I.

În acest caz cromozomii sexuali X și Y nu se separă, producînd spermatozoid cu cromozomi X și Y. Contopindu-se cu un ovocit X, formează zigotul XXY.

II METODĂ

Alt mecanism de obținere a unui cromozom suplimentar X are loc în meioza II la femeie. În acest caz cromatidele surori ale cromozomului X nu se separă și se formează un ovocit cu set XX. Cînd acesta este fertilizat de un spermatozoid Y rezultă zigotul XXY.

ANALIZA CITOGENETICĂ

Testul cromatinei sexuale X (testul Barr) si testul cromatinei sexuale Y (testul F) sunt

pozitive. Acest cariotip releva o trisomie 47, XXY.

EVOLUȚIE ȘI PRONOSTIC

Speranța de viață este normală. Pot apărea probleme de adaptare socială și tulburări de comportament. Dintre complicații pot fi enumerate: Cancerul mamar(la cei cu ginecomastie);Diabet zaharat;Hipotiroidismul;Lupusul eritementos;Terenul varicos;Osteoporoza.

TRATAMENT

Principala terapie medicamentoasă constă în substituția androgenică ce trebuie începută de la pubertate, în jurul vîrstei de 12 ani.

Se începe cu doze mici, care sunt crescute progresiv, pînă se atinge nivelul corespunzător bărbaților normali.

Principalele efecte ale terapei sunt normalizarea dezvoltării scheletice și a caracterelor sexuale secundare masculine.

SFAT GENETIC

Riscul de recurență nu este mai mare decît în populația generală, existînd o asociere cu vîrsta maternă în circa 30% din cazuri.

În condițiile în care fenotipul de sindrom Klinefelter nu se asociază cu complicații letale, întreruperea sarcinii este contraindicată, iar familiei trebuie să îi fie explicată evoluția bolii și posibilitățile de tratament.