sd proiect
Post on 30-Dec-2015
100 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
TEMĂ PROIECT
Sa se stabileasca structura si sa se dimensioneze principalele obiecte tehnologice de pe
linia apei ale unei statii de epurare ale apelor uzate care deserveste o localitate cu 47 000 de
locuitori.
Pe teritoriul localitatii iși desfasoara activitatea doua intreprinderi și doua categorii de animale.
Fabrica de paine:
Productie: 10 t/zi
Personal: 200 oameni
Birouri: 20
Grupa I : 60
Grupa II : 60
Grupa VIa: 60
Cladiri: 13
Volum maxim: 30 000 m3
Fabrica de hartie :
Productie: 12 t/zi
Personal: 190 oameni
Birouri: 10
Grupa I: 60
Grupa II: 70
Grupa VI: 50
Cladiri: 10
Volum maxim: 21 000 m3
Crescatorie de taurine:
650 capete:
Vaci de lapte: 300
Junici: 18-27 luni: 75
Vitei: 0-6 luni: 100
1
Tineret bovine: 75
Tineret bovine la ingrasat: 100
Personal: 85 oameni
Birouri: 5
Grupa I: 35
Grupa II: 40
Cladiri: 22
Volum maxim: 12 000 m3
Crescatorie de gaini:
70 000 capete:
Gaini adulte rase usoare : 10 000
Gaini adult erase grele : 10 000
Tineret inlocuire rase usoare : 10 000
Tineret inlocuire rase grele: 10 000
Pui : 30 000
Personal: 100 oameni:
Birouri: 10
Grupa I: 35
Grupa II: 55
Cladiri: 8
Volum maxim: 12 000 m3
Obiecte tehnologice:
Instalatie de sitare cu gratar cilindric ;
Deznisipator cu sectiune parabolică cuplat cu canal Parshal ;
Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune ;
Decantor primar radial ;
Bazin cu namol activ cu aerare pneumatic;
Decantor secundar longitudinal .
2
CAP. 1. STUDIU DOCUMENTAR PRIVITOR LA STATII DE
EPURARE A APELOR UZATE
1.1. Istoricul tratarii, epurarii apelor uzate si a alimentarii cu apa
Preocuparile oamenilor pentru asigurarea cantitatilor de apa atat de necesare
comunitatilor organizate dateaza din timpuri preistorice.
Cele mai vechi mentiuni despre tratarea apei sunt in invatatura medicala
sanscrita ( anul 2000 I.e.n. ) si pe inscriptiile zidurilor egiptene ( secolele XV si XIII
I.e.n ). In aceste inscrieri se mentioneaza modurile de purificare ale apei murdare prin
fierberea acesteia in cazane de arama si racirea in vase de pamant, expunerea la
lumina solara sau filtrarea ei prin mangal – carbune din lemn.
Cele mai vechi aparate cunoscute pentru tratarea apei, reprezentand utilizarea
sifonului in operatii de limpezire, apar pictate pe zidurile egiptene ( secolele XV – XIII
I.e.n ).
Primul raport tehnic referitor la aprovizionarea cu apa si evacuarea apelor, de la
cladirile importante din oras, apare in anul 98 e.n. Fiind datorat lui Sextus Iulius
Frontinus – membru in comisia de apa a Romei.
In evul mediu singurele metode de purificare cunoscute erau utilizaea filtrelor de
nisip si mentinerea apei in vase de argint. Henry Darcy a patentat primul filtru necesar
purificarii apei la alimentarea oraselor in 1856; el a formulat si legile hidraulicii
necesare calcului acestora.
Inceputul secolului al XX-lea aduce modificari importante in conceptia statiilor
de tratare, echipate cu filtre rapide cu nisip, a retelelor de distributie a apei potabile, a
canalizarilor centralizate si a construirii primelor statii de epurare a apelor uzate.
Prima statie de epurare a apelor uzate care a utilizat procedeul cu namol activ a
fost construita in Manchester in 1916.
Pe teritoriul tarii noastre cercetarile arheologice au dat la iveala lucrarile de
alimentare cu apa a cetatilor dacice de la Costesti si Blidaru din muntii Orastie, care
erau alcatuite din 1-2 cisterne cu apa construite din piatra si captusite cu lemn sau
tencuite cu mortar special impermeabil.
3
In timpul lui Decebal, cetatea Sarmisegetuza era alimentata cu apa de la o
captare exterioara situata in afara zidurilor. De fapt aceasta alimentare exterioara a
fost si cauza caderii cetatii in mana romanilor.
Grecii si romanii, in asezarile lor din Dobrogea – Istria, Tomis, Callatis – au
construit apeducte cu lungimide 8-10 km, din tuburi din pamant ars, ingropate la o
adancime de circa 2 m.
In secolul al XVII -lea se executa lucrarile hidrotehnice pentru alimentarea cu
apa a oraselor Iasi si Focsani. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea in Bucuresti o parte
din strazi erau deja dotate cu cismele alimentate de la izvoarele din Valea Crevediei.
Incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, pe plan mondial si in tara
noastra, resursele de apa se dovedesc limitate, in timp ce dezvoltarea urbana,
industriala si agricola solicita cantitati tot mai mari.
De aceea gospodarirea apelor, una dintre principalele bogatii naturale ale unei
țari, într-o concepție unitara si de perspectiva, constituie în prezent o problema de prim
rang pentru dezvoltarea economica si sociala a acesteia.
1.2.Caracteristicile apelor uzate urbane
Determinarea caracteristicilor apelor uzate orăşăneşti este necesară pentru proiectarea
staţiilor de epurare dar şi pentru controlul şi operarea acestora în condiţii optime.
Prin caracterizarea apelor uzate se înţelege determinarea parametrilor calitativi
(indicatori de calitate) cu referire la:
-indicatori fizici ;
-indicatori chimici ;
-indicatori biologici .
Caracteristici fizice
Temperatura apelor uzate influenţează majoritatea reacţiilor fizice şi biochimice
care au loc în procesul de epurare. Apele uzate menajere au o temperatură cu 2-30C mai ridicată
decât cea a apelor de alimentare, cu excepţia cazului de deversări de ape calde tehnologice sau
când în retea se infiltrează ape subterane.
Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie,
4
care nu sedimentează în timp. Turbiditatea nu constituie o determinare curenta a apelor uzate,
deoarece nu exista o proporţionalitate directă între turbiditate şi conţinutul lor în suspensii.
Analizele de laborator se exprimă în grade de turbiditate, 1 grad de turbiditate corespunzând la 1
mg SiO2/dm3 de apă. Orientativ, apele uzate menajere prezintă valori ale gradului de turbiditate
în limitele de 400 – 5000 în scara silicei.
Culoarea apelor uzate menajere proaspete este gri deschis, iar culoarea gri inchis
indică începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape. Pentru
apele uzate care prezintă alte nuanţe de culori, rezultă că amestecul acestora cu apele uzate
industriale care pătrund în reţeaua de canalizare este dominat de acestea din urmă (ape verzi de la
industriile de legume, ape galbene de la industriile prelucratoare de clor, ape roşii de la uzine
metalurgice etc).
Mirosul apelor uzate menajere proaspete este aproape inperceptibil: intrarea în
fermentaţie a materiilor organice este indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat, de putregai sau
de alte mirosuri de produse de descompunere. Apele uzate orăşeneşti pot avea mirosuri diferite
imprimate de natură şi provenienţa apelor uzate industriale.
Materiile solide totale (MST) care se găsesc în apa uzată pot fi în stare de
suspensie (organice şi minerale) şi materii solide dizolvate (organice şi minerale). Materiile
solide în suspensie, la rândul lor, pot fi separabile prin decantare şi materii coloidale. În funcţie
de dimensiunile diferitelor particule (gradul de dispersie) şi de greutatea specifică a acestor
particule, materiile solide în suspensie se pot depune sub formă de sediment, pot pluti la
suprafaţa apei sau pot pluti în masa apei (materiile coloidale).
Analizele apelor uzate menajere indică o cantitate totala a materiilor solide de 65 g/om zi,
din care, materiile solide decantabile reprezinta 35 - 50 g/om zi (în medie 40 g/om zi), ceea ce
reprezintă 60-75% din materiile solide totale. În cazul îndepărtarii unei părţi din rezidurile
menajere solide prin marunţire (tocare) şi evacuare apoi hidraulic, prin reţeaua de canalizare, se
înregistrează o creştere semnificativă (cca 100 g/om zi) a depunerilor în staţia de epurare.
Caracteristici chimice
Apele uzate conţin carbohidraţi, grăsimi şi uleiuri, proteine, fenoli, pesticide, poluanţi
prioritari, compuşi organici volatili. Aceştia pot proveni din dejecţiile umane şi animale, resturi
alimentare, legume şi fructe sau alţi compuşi organici de sinteză proveniţi din apele uzate
industriale. Prezenţa materiilor organice pot reduce O2 dizolvat favorizând apariţia proceselor
5
anaerobe. Analiza conţinutului de compuşi organici prezintă o importanţă deosebită pentru
funcţionarea staţiilor de epurare, testele putând fi grupate în două categorii:
analize care măsoară concentraţii mai mari de compuşi organici mai mari de 1mg/L
precum CBO5, CCOCr , CTCO (conţinutul total de carbon organic), CTO (consum teoretic de
oxigen).
analize care determină urme de compuşi organici (10-12 - 10-3 mg/L) folosind metode
instrumentale de analiză, cum ar fi cromatografia în fază lichidă/gazoasă, spectrofotometrice
analize anorganice : aciditatea, alcalinitatea, pH, sulfaţi, nitraţi, etc.
CBO5 este consum biochimic de oxigen în interval de cinci zile la o temperatură
standard de 20C. Este un indicator general care dă informaţii asupra conţinutului de substanţe
organice biodegradabile din apa uzată sau despre necesarul de oxigen al microorganismelor din
apă. Practic se determină diferenţa dintre cantitatea de oxigen iniţială din apa uzată şi cea de
după 5 zile de incubaţie la temperatura constantă.
Pentru ape uzate menajere CBO5 are valorile 100÷400 mg/L, în timp ce în apele uzate
industriale variază în limite mai largi funcţie de provenienţa lor. Este un indicator important
pentru proiectarea treptelor biologice. Procesele consumatoare ale oxigenului dizolvat sunt cele
de transformare ale carbonului organic în CO2 şi de transformare a NH3 în NO2 şi NO3 .
CCO este consumul chimic de oxigen. Se poate determina prin doua metode:
- Metoda cu KMnO4 în mediu acid (nu se foloseşte în cazul apelor uzate decât foarte rar).
- Metoda cu K2Cr2O7 în mediu acid pentru determinările specifice analizei apelor uzate (la 100
C). Este măsura cea mai potrivită a oxidabilităţii, dacă concentraţia de ioni Cl este mai mare de
300mg /L se foloseşte ca inhibitor pentru HgSO4.
CCOCr ia valori de 300÷800 mg/L pentru apele uzate municipale în general dar se poate ajunge
la 900÷1200 mg/L în unele cazuri.
CTO este consumul teoretic de oxigen determinat pe principiul cromatografiei în
fază gazoasă evidenţiază toate substanţele organice şi anorganice existente în proba de ape uzate
care intră în reacţii chimice până la nivelul de oxizi stabili. Se poate calcula dacă se cunoaşte
natura compuşilor organici impurificători.
CTCO este conţinutul total de carbon organic din apă. Este un indicator global
pentru concentraţii destul de mici. Principiul de determinare constă în introducerea unor volume
exact măsurate de apă în dispozitive de oxidare chimică sau în cuptoare cu temperatură înaltă.
6
Carbonul este transformat în CO2 în prezenţa unui catalizator şi apoi se determină CO2 într-un
analizor cu raze IR. Înaintea determinării se realizează filtrarea probei şi eventual o acidifiere
pentru a elimina interferentele.
Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa bioxidului de carbon liber,
a acizilor minerali şi a sărurilor acizilor tari cu baze slabe. Aciditatea se exprimă în ml substanţă
alcalină normală pentru neutralizarea unui dm3 de apă. Acest parametru este indicat a fi
determinat pentru apele uzate industriale care ajung în staţia de epurare orăşenească.
Alcalinitatea apelor uzate este dată de prezenţa bicarbonaţilor, carbonaţilor
alcalini şi a hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt uşor alcaline, caracterizate prin valoarea
pH-ului în limitele de 7.2 – 7.6. În laborator aceasta caracteristică chimică se determină prin
neutralizarea unui dm3 de apă de analizat cu o soluţie de HCl diluat la 0.1N exprimată în ml.
pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalin şi constituie o cauză importantă
perturbatoare a proceselor biologice din cadrul unei statii de epurare. Spre deosebire de
aciditatea sau alcalinitatea unei ape, acest parametru exprimă numai intensitatea acidităţii sau
alcalinităţii, adică nu există o legatură directă între pH-ul unei ape şi cantitatea de acizi sau alcali
care este în compoziţia apei respective. Este posibil ca doua soluţii apoase să prezinte aceleaşi
valori ale pH-ului, cu toate ca concentraţia lor în acizi sau baze poate fi diferită.
Concentraţia în ioni de hidrogen a apelor naturale, adică pH-ul care exprimă reacţia
activă a apei prezintă valoarea 7 (ape neutre). Reacţia apelor va fi acidă pentru pH = 0 – 7 si va fi
alcalină pentru pH = 7 – 14.
Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode ce se bazează pe procese fizice,
chimice şi biologice, care diferă în funcţie de tipul poluanţilor şi concentraţia lor în apa uzată. Se
poate face o clasificare a acestor metode luând în considerare tipul procesului care stă la baza
metodei de epurare:
Epurare mecanică
Epurare chimică
Epurare biologic
Epurare avansată
sau considerând operaţiile şi procesele unitare necesare pentru a realiza îndepărtarea poluanţilor,
într-un anumit stadiu al sistemului de epurare în:
Epurare primară
7
Epurare secundară
Epurare terţiară (avansată)
Asocierea celor trei faze de epurare, mecanică, chimică şi biologică a fost concepută în
vederea obţinerii unui randament sporit de îndepărtare a impurităţilor existente în apele reziduale
brute, pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafaţa la parametrii avizaţi de normele în
vigoare.
Astfel treapta de epurare mecanică a fost introdusă în procesul tehnologic în scopul
reţinerii substanţelor grosiere care ar putea înfunda canalele conductelor şi bazinele existente sau
care prin acţiunea abraziva ar avea efecte negative asupra uvrajelor.
Treapta de epurare chimică are un rol bine determinat în procesul tehnologic, prin care se
îndepărtează o parte din conţinutul impurificator al apelor reziduale. Epurarea chimică prin
coagulare - floculare conduce la o reducere a conţinutului de substanţe organice exprimate în
CBO5 de cca. 20 -30 % permiţând evitarea încărcării excesive a nămolului activ cu substanţă
organică. Procesul de coagulare - floculare constă în tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici,
în cazul de faţă, sulfat feros clorurat şi apă de var, care au proprietatea de a forma ioni comuni cu
substanţa organica existentă în apă şi de a se aglomera în flocoane mari capabile să decanteze
sub formă de precipitat. Agentul principal în procesul de coagulare - floculare este ionul de Fe3+
care se obţine prin oxidarea sulfatului feros cu hipoclorit de sodiu. Laptele de var care se adaugă
odată cu sulfatul feros are rolul de accelera procesul de formare al flocoanelor şi de decantare al
precipitatului format.
Reacţia de oxidare a FeSO4 şi de precipitare a Fe(OH)3 este următoarea:
2FeSO4+3Ca(OH)2+Cl2=2Fe(OH)3+2CaSO4+CaCl2
Îndepărtarea prin decantare a flocoanelor formate este necesară întrucât acestea ar putea
împiedica desfăşurarea proceselor de oxidare biochimică prin blocarea suprafeţelor de schimb
metabolic a biocenozei.
Datorită variaţiilor mari de pH cu care intră în staţia de epurare apele reziduale, se
impune corectarea pH-ului în aşa fel încât, după epurarea mecano-chimică, apele să aibă un pH
cuprins între 6,5-8,5, domeniu în care degradarea biochimică sub acţiunea microorganismelor din
nămolul activ este optimă. Corecţia pH-ului se face cu ajutorul H2SO4 98% sau a NaOH 40% în
bazinul de reglare a pH-ului, destinat acestui scop. Totodată prin corecţia pH-ului se reduce şi
agresivitatea apelor reziduale asupra conductelor, construcţiilor şi uvrajelor.
8
După epurarea mecano-chimică şi corecţia pH-ului apele pot fi introduse în treapta de
epurare biologică unde are loc definitivarea procesului de epurare. Necesitatea introducerii
treptei de epurare biologică este motivată datorită conţinutului mare de substanţa organică din
apele reziduale evacuate de pe platforma chimică care nu pot fi îndepărtate prin epurare chimică
decât parţial.
Epurarea biologică constă în degradarea compuşilor chimici organici sub acţiunea
microorganismelor în prezenţa oxigenului dizolvat şi transformarea acestor produşi însubstanţe
nenocive.
Apele uzate în compoziţia cărora se află materii organice, sunt poluate şi cu specii de
organisme care valorifică resursele de hrană respective şi care, în decursul dezvoltării lor, s-au
adaptat unor condiţii unilaterale de mediu. Aceste organisme constituie indicatorul biologic ce
caracterizează pozitiv gradul de încărcare al apei cu substanţe organice sau gradul de saprobitate.
Organismele respective sunt formate din bacterii, protozoare, alge.
Din punct de vedere al nutriţiei, bacteriile se împart în autotrofe şi heterotrofe. Bacteriile
autotrofe utilizează pentru hrana substanţe minerale. Carbonul necesar pentru sinteza glucidelor,
lipidelor şi proteinelor îl iau din bioxidul de carbon, carbonaţi şi bicarbonaţi. Bacteriile
heterotrofe au nevoie de materii organice ca sursă de carbon şi de energie. Din grupa acestor
bacterii fac parte: saprofitele care utilizează materii organice moarte şi care joacă rolul principal
în procesul de autoepurare, şi parazite, care se dezvoltă în corpul organismelor animale şi umane
şi care apar numai întâmplător în apele poluate; unele sunt patogene, reprezentând un pericol
pentru sănătatea omului (bacteriile tifosului intestinal, a dizenteriei, a holerei, a febrei tifoide
etc.).
Pentru a determina gradul de infectare a apei cu bacterii patogene se efectuiază o analiza
a apelor pentru a pune în evidenţă existenţa bacteriilor din grupa Coli – bacterii care prezintă un
component tipic al microflorei intestinale. Bacteria Coli nu constituie o bacterie patogenă (este o
bacterie banală), dar constituie un indicator al existenţei în apa uzată a dejecţiilor de animale şi
umane şi deci existenţa de bacterii patogene.
Determinarea organismelor existente în apele uzate după sistemul saprobiilor care
cuprine speciile de organisme caracteristice apelor impurificate cu substanţe organice îşi găseşte
o aplicare din ce în ce mai largă. Astfel, prezenţa sau absenţa unor organisme poate oferi indicaţii
asupra desfăşurării procesului de epurare biologică din cadrul unei staţii de epurare. Aceeaşi
9
observaţie este valabilă şi în cazul proceselor de fermentare anaerobă a nămolurilor. Varietatea
organismelor în procesele tehnologice mentionate este mai mare faţă de cea existentă în apele
uzate brute unde speciile de organisme sunt foarte reduse, ceea ce impune efectuarea de analize
biologice, în mod sistematic, în statiile de epurare.
Faţă de analiza chimică, analiza biologică a apelor uzate prezintă unele avantaje şi
dezavantaje.
Avantajul cel mai important constă în valoarea ei retrospectivă. Dacă analiza chimică
oferă informaţii asupra unor caracteristici ale apei valabile numai pentru momentul prelevării
probelor, analiza biologică furnizează date medii ce oglindesc situaţia în trecut pe o perioadă
îndelungată de timp. Acest avantaj este consecinţa asa-numitei inerţii biologice ce caracterizează
materia primă.
Reacţia unui organism, răspunsul acestuia faţă de factorii de mediu (temperatura, oxigen,
pH) nu au loc imediat, ci se petrec într-o anumită perioadă de timp.
Analiza biologică, în schimb, nu poate furniza valori cantitative asupra proceselor de
poluare şi nici nu poate indica natura poluantului. În aceasta situaţie, metodele de analiză fizico-
chimică a apelor uzate se completează reciproc cu metodele de analiză biologică. Dacă o poluare
puternică nu este greu de identificat, în schimb când intervine o poluare slabă se poate pune în
evidenţă numai printr-o analiză atentă a condiţiilor biologice corelate cu datele chimice.
În concepţia şi practica actuala, epurarea biologică a apelor uzate nu este o operaţie
unică, ci o combinaţie de operaţii intermediare care depind de caracteristicile apei şi de cerinţele
evacuării în emisar.
Schematic procesele chimice de degradare a substanţelor organice se pot reprezenta astfel:
Substanta organica simpla ----------------------------> CO2 + substante organice simple
Celula bacteriana Material celular
Oxidarea substanţei organice se face în trepte succesive, fiecare treapta fiind catalizată de
enzime specifice şi constă în transferul molecular de hidrogen de la substanţă către un acceptor,
până la ultimul acceptor de hidrogen. În cazul nostru, în condiţii aerobe, acceptorul este
oxigenul.
Exprimate în formule chimice fenomenele care au loc în timpul formării şi distrugerii
nămolului sunt următoarele:
CnHmOpNr nCO2 + m/2 H2O + r/2 N2
10
În aceste reacţii se eliberează în principal CO2 şi H2O şi ca produs secundar de reacţie,
se formează un strat celular nou capabil sa degradeze alte molecule organice .
Schematic, procesul de epurare biologică are loc astfel: substanţele asimilabile, exprimate
în CBO5 concentrate la suprafaţa biomasei sunt absorbite, substanţele absorbite fiind apoi
descompuse de către enzimele celulare vii în unităţi mici care pătrund în celulă, se metabolizează
şi se formează noi celule.
Substanţele metabolizate rezultate (CO2 ,azotaţi , etc.) sunt eliberate în mediu, ne mai
fiind nocive.
În procesul de epurare biologică în afară de aportul de substanţe organice asimilabile,
trebuie ţinut seama de existenţa elementelor indispensabile vieţii şi în primul rând de azot şi
fosfor. După datele din literatură, conţinutul de substanţe nutritive raportat la CBO este minim de
CBO:N:P=150:5:1 şi maxim de CBO:N:P= 90 :5:1. Prin epurarea biologică a apelor uzate se
obţine o îndepărtarea a impurificatorilor în jur de 90-95 %, în condiţiile în care aceste ape conţin
substanţe biodegradabile.
1.3. Epurarea apelor uzate
In conditiile in care cantitatile de poluanti evacuate in apele de suprafata nu sunt prea
mari, in apele receptorului se desfasoara un proces natural de epurare (autoepurare). Acest proces
este in general lent si are loc in mod diferit in functie de debitul/volumul de apa uzata evacuat,
tipul si cantitatea/concentratia poluantilor, debitul/volumul receptorului si de conditiile specifice
pe care le prezinta receptorul.
Pentru protectia apelor de suprafata receptoare, evacuarea apelor uzate este permisa, in
cele mai multe cazuri, numai dupa ce acestea au fost epurate in instalatii speciale de epurare
numite statii de epurare.
Aceste instalatii (construite sau adaptate pentru acest scop) realizeaza accelerarea
proceselor de epurare naturala si/sau folosesc diverse procedee fizico-chimice pentru diminuarea
cantitatii/concentratiei poluantilor pe care ii contine apa uzata, astfel incat sa fie respectate
conditiile de evacuare impuse prin reglementarile in vigoare (NTPA001/2002 sau
avizul/autorizatia de gospodarire a apelor).
In functie de tipul si tehnologia de epurare folosita, se pot intalni diferite instalatii de
epurare a apelor uzate, cu costuri si performante de epurare diferite. Pentru a respecta conditiile
11
de evacuare impuse, o sursa de poluare trebuie sa aleaga tehnologiile si instalatiile adecvate,
astfel incat efluentul statiei de epurare sa aiba caracteristici cantitative si calitative
corespunzatoare.
Epurarea apelor uzate poate sa fie realizata prin mijloace mecanice sau fizico-chimice
(epurare primara), biologice (epurare secundara) sau avansate (epurare tertiara). Pentru
indepartarea din apele uzate a unor poluanti specifici unor ape uzate industriale se folosesc
tehnologii de epurare specifice, care utilizeaza in general procese chimice. Fiecare astfel de
tehnologie foloseste instalatii specifice proiectate individual. In multe cazuri, diversi poluanti
care intra in componenta apelor uzate industriale pot constitui inhibitori ai procesului de epurare
biologica sau chiar pot impiedica complet acest proces. In aceste cazuri se impune ca procesele
industriale respective sa constituie subiectul unui studiu in vederea prevenirii poluarii la sursa
prin adaptarea/modificarea tehnologiei, iar apele uzate industriale sa fie epurate intr-o statie de
epurare individuala inainte de evacuarea lor intr-un sistem de canalizare orasenesc.
Procedeele de epurare a apelor uzate, intalnite in acest proces tehnologic, denumite dupa
procesele care se bazeaza, sunt urmatoarele:
epurarea mecanica - in care procedeele de epurare sunt de natura fizica;
epurarea chimica - in care procedeele de epurare sunt de natura fizico-chimica;
epurarea biologica - in care procedeele de epurare sunt atat de natura fizica cat si
biochimica
treapta tertiara - are rolul de a inlatura compusi in exce
1.4. Staţia de epurare este o instalaţie sau un grup de instalaţii construite sau adaptate
pentru diminuarea cantităţii de poluanţi din apele uzate.
Caracteristici generale :
Tehnologie de ultimă oră ;
Epurare eficientă 99% ;
Apa epurată se poate refolosi în irigație ;
Consum minim de energie electrică ;
Nu necesită bioactivatori ;
Întreținere minimă ;
Vidanjare la 2 ani.
12
Procesul de epurare a apei uzate are loc în două trepte: epurare primară şi epurare
secundară (biologică). Opţional, se poate instala şi treapta terţiară şi anume dezinfecţia
(finisarea) efluentului.
3 trepte de epurare într-un singur recipient: decantare, fermentare anaerobă, epurare
biologică cu nămol activ ;
Are un decantor cu volum de 1500 litri, care oferă o decantare mai eficientă ;
Are un volum al bazinului de aerare de 1300 litri, care permite un timp de oxigenare
ridicat și un flux permanent de apă uzată la un debit mic ; Decantorul secundar al
ministației de epurare Criber AERIUM are un volum de 180 litri. În acest fel putem fi
siguri că nămolul activ nu ajunge în drenaj sau emisar ;
Separator de grăsimi inclus ;
Apa epurată corespunde NTPA 001/2002 şi poate fi deversată în orice emisar natural,
râu, pârâu, lac, sol ;
Vidanjare la 2 ani ;
Nu emană mirosuri neplăcute ;
Consum redus de energie: 60 W ;
13
Nu conţine părti electrice, mecanice sau în mişcare în contact cu apa uzată, deci nu
necesită mentenanţă. toate promoțiile
Ministaţia de epurare cu aerare continuă, Criber AERIUM, are la bază acelaşi principiu
de funcţionare folosit şi în staţiile de epurare orăşeneşti. Procesul de epurare a apei uzate
are loc în două trepte: epurare primară şi epurare secundară (biologică). Opţional, se
poate instala şi treapta terţiară şi anume dezinfecţia (finisarea) efluentului.
3 trepte de epurare într-un singur recipient: decantare, fermentare anaerobă, epurare
biologică cu nămol activ ;
Are un decantor cu volum de 1500 litri, care oferă o decantare mai eficientă ;
Are un volum al bazinului de aerare de 1300 litri, care permite un timp de oxigenare
ridicat și un flux permanent de apă uzată la un debit mic ;
Decantorul secundar al ministației de epurare Criber AERIUM are un volum de 180 litri.
În acest fel putem fi siguri că nămolul activ nu ajunge în drenaj sau emisar ;
Separator de grăsimi inclus ;
Apa epurată corespunde NTPA 001/2002 şi poate fi deversată în orice emisar natural,
râu, pârâu, lac, sol ;
Vidanjare la 2 ani ;
Nu emană mirosuri neplăcute ;
Consum redus de energie: 60 W ;
Nu conţine părti electrice, mecanice sau în mişcare în contact cu apa uzată, deci nu
necesită mentenanţă.
14
Staţia de epurare AERIUM
Epurarea primară
Are loc în decantorul primar al ministaţiei de epurare. Aici au loc procesele de
decantare (gravitaţională) a materiei solide şi de flotare a grăsimilor. În urma decantării,
pe fundul bazinului rezultă un strat de nămol care este supus unui proces de fermentare
anaerobă. Prin mineralizare acesta îşi reduce volumul cu aproximativ 50 %. În urma
procesului de separare a grăsimilor (prin flotaţie) rezultă un strat de spumă la suprafaţa
decantorului. Tot în decantorul primar are loc degradarea anaerobă a apei uzate. Datorită
volumului mărit al decantorului şi implicit al timpului de retenţie crescut, eficienţa
epurării este de 40 % în acestă treaptă.
Epurarea secundară (biologică)
Are loc în bazinul de aerare al ministaţiei de epurare. Oxigenul necesar epurării
biologice este furnizat de o suflantă de aer şi este introdus în masa apei cu ajutorul unui
difuzor de aer cu bule fine. Astfel se formează şi se întreţine o biomasă denumită generic
“nămol activ” care, prin procese metabolice, descompune substanţa organică din apa
uzată.
În acest fel eficienţa epurării este completată până la 98%. Din compartimentul de aerare
amestecul nămol activ şi apă epurată trece în decantorul secundar. Aici nămolul activ este
15
separat (gravitaţional) de apa epurată şi este reintrodus în bazinul de aerare. Apa epurată
este evacuată îndeplinind condiţiile NTPA 001.
Decantor final
Sunt necesare cel puţin 45 deminute ca nămolul activ să se decanteze. Pentru o
bună separare a nămolului activ de apa epurată este necesar un volum al decantorului
secundar de minim 150 – 170 litri. În caz contrar, nămolul activat nu are suficient timp să
decanteze şi va fi antrenat odată cu efluentul în dren sau în emisar.
Schema unei staţii compacte de epurare
Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele staţii
(deocamdată nu la toate) o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.
Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:
Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile,
plastic, pietre etc.). Materialele reţinute pe grătare sunt evacuate ca atare, pentru a fi depozitate
în gropi sau incinerate. În unele cazuri pot fi mărunţite prin tăiere la dimensiunea de 0,5-1,5 mm
în dezintegratoare mecanice. Dezintegratoarele se instalează direct în canalul de acces al apelor
16
uzate brute, în aşa fel încât suspesiile dezintegrate pot trece prin grătare şi pot fi evacuate în
acelaşi timp cu corpurile reţinute. De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între
lamele. Curăţarea materiilor reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer,
luând drumul rampei de gunoi sau incineratorului...
Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametrumai
mic.
Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe
fundul bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu
se menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe
fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare,
deoarece conţine multe impurităţi organice. Deznisipatoarele sunt indispensabile unei staţii de
epurare, în condiţiile în care există un sistem de canalizare unitar, deoarece nisipul este adus în
special de apele de ploaie. Nisipul nu trebuie să ajungă în treptele avansate ale staţiei de epurare,
pentru a nu apărea inconveniente cum ar fi:
- deteriorarea instalaţiilor de pompare;
- dificultăţi în funcţionarea decantoarelor;
- reducerea capacităţii utile a rezervoarelor de fermentare a nămolurilor şi stânjenirea circulaţiei
nămolurilor.
Deznisipatoarele trebuie să reţină prin sedimentare particulele mai mari în diametru de
0,2 mm şi în acelaşi timp, trebuie să se evite depunerea materialelor organice, pentru a nu se
produse fermentarea lor.
Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei
timp mai îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse
substanţe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele
şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi
înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează şi înlătură din bazin (de exemplu
cu lame racloare susţinute de pod rulant) şi se trimite la metantancuri.
Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:
Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine
microorganisme ce descompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a
accelera procesele biochimice.
17
Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de
suspensie formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la
metantancuri iar gazele (ce conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la
centrala termică.
Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura
compuşi în exces (de exemplu nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de
exemplu prin clorinare). Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată,
utilizând tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe cărbune
activat, precipitarea chimică etc. Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare
(transformarea amoniului în azotit şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul
în azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.
În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să
corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluţie
puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu
mai merite numite "ape uzate" dar în practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de o parte
tehnologiile de epurare se îmbunătăţesc, dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot
mai multe substanţe care nu ar trebui să fie şi pe care staţiile de epurare nu le pot înlătura din
ape.
În final apa epurată este restituită în emisar - de regulă râul de unde fusese prelevată
amonte de oraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul
emisarului să fie mare pentru a asigura diluţie adecvată.
Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate după tratamentul secundar,
deoarece au un conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conţin
toxice specifice peste limitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă direct. În
acest caz nu mai este necesară treapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar (fapt negativ din
punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodată
cu adevărat de calitate apropiată celor naturale nepoluate antropic). Se experimentează şi
utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu supunerea la tratamente avansate de
purificare.
Nămolul din decantoarele primare şi secundare este introdus în turnuri de fermentaţie,
numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se
18
asigură temperatură relativ ridicată, constantă, şi condiţii anaerobe, în care bacteriile fermentează
nămolul şi descompun substanţele organice până la substanţe anorganice, rezultând un nămol
bogat în nutrienţi şi gaze care, conţinând mult metan, se utilizează ca şi combustibil.
1.5.Microstaţiile de epurare a apelor pe piaţa din România
Apariţia şi dezvoltarea firmelor private mici şi mijlocii, industriale şi de turism, construite
în zone rurale, fără canalizare şi unde nu există staţii de epurare comunale a crescut cererea de
instalaţii şi staţii compacte de epurare a apelor uzate, cu autonomie mare de fucţionare.
Acestea nu se fabrică în ţară şi sunt importate de la firme producătoare din Belgia, Cehia,
Elvetia, Germania, Italia, Ungaria etc.
S-a constatat că în staţiile de epurare care funcţionează pe baza tehnologiilor de epurare
convenţionale cu nămol activ, în treptele de epurare biologică, rezultă cantităţi mari de nămol în
exces care trebuie vidanjat des sau care necesită linii tehnologice de îngroşare, condiţionare,
deshidratare şi mineralizare.
Acestea măresc costurile echipamentelor, a apei epurate, măresc volumele staţiilor,
micşoreaza fiabilitatea şi mentenabilitatea şi presupun personal specializat, dublând sau triplând
costurile staţiilor mici şi ale microstaţiilor.
Din aceste considerente, apare ca necesară realizarea în ţară de tehnici de epurare
performante, prin folosirea tehnologiilor de vârf în procesul de epurare biologică a apei, care să
ducă la reducerea suprafetelor active, la reducerea dimensiunilor staţiilor de epurare şi a cantităţii
nămolului format şi la micşorarea consumurilor energetice.
Staţiile de epurare compacte sunt echipamente pentru epurarea apelor uzate menajere
provenite de la comunităţi de 5-500 LE (locuitori echivalenţi). Sistemele îşi găsesc aplicabilitatea
oriunde nu există reţea de canalizare sau costurile de racordare la canalizare sunt prea ridicate.
Epurează mecano-biologic apa uzată provenită de la: case, vile sau cartiere de vile,
hoteluri, restaurante, campinguri, şcoli, unităţi militare, clădiri administrative ale unităţilor
comerciale, industriale şi ale fermelor.
Apele epurate de sistem pot fi deversate în orice emisar (pârău, râu, lac etc.) deoarece se
încadrează în normele europene şi în normele naţionale NTPA 001-2002. Ele reprezintă cea mai
modernă şi eficientă soluţie de protecţie a apelor freatice şi de suprafaţă.
19
Prin epurarea imediată şi nu doar stocarea lor într-un bazin prin care se pot infiltra în sol
(este cazul foselor septice), se înlătură pericolul contaminării pânzei freatice cât şi a mediului
ambiant în general.
Staţia de epurare a apelor reziduale de la Glina
Staţie de tratare a apei – JUDETUL TIMIȘ
Staţia e automatizată, întregul proces tehnologic fiind monitorizat şi controlat pe
calculator. Potrivit reprezentanţilor Aquatim, operatorul regional de apă şi canal din Timiş,
tehnologia staţiei de tratare a apei folosită la Jimbolia cuprinde ozonizarea, filtrarea şi clorinarea
apei.
20
Mini statie de epurare cu namol active - Eficienta de epurare ridicata, apa epurata
indeplineste prescriptiile normativelor romanesti si ale U.E. referitoare la deversarea in emisar,
functionare fara degajare de mirosuri si nu formeaza biogaz, constructie compacta, spatiu redus
pentru montaj, montare rapida, exploatare usoara, namolul se evacueaza odata la 8 – 12 luni,
timp de utilizare indelungat datorita materialelor cu rezistanta ridicata la coroziune.
21
CAP. 2. DETERMINAREA DEBITELOR CARACTERISTICE DE APĂ
UZATĂ ALE LOCALITĂȚII
2.1. Debitele caracteristice de ape uzate prelucrate în staţiile de epurare a apelor
uzate urbane
Staţiile de epurare a apelor uzate urbane au rolul de a purifica totalitatea apelor uzate ale
unui centru populat până la un grad admisibil astfel încât să nu afecteze calitatea cursului de apă
receptor în care sunt deversate după tratare. Apele uzate ale centrului populat sunt aduse la staţia
de epurare prin intermediul sistemului centralizat de canalizare care are rolul de a colecta apele
uzate de la toţi generatorii de apă uzată de pe raza centrului urban care, după localizarea lor sunt
consumatorii de apă menajeri şi sociali aflaţi în zona rezidenţială a centrului populat, precum şi
unităţile industriale şi agrozootehnice.
Debitul de ape uzate preluat din centrele urban şi prelucrat de staţiile de epurare urbane
nu este constant pe perioada unei zile, prezentând fluctuaţii în funcţie de modul în care se
consumă apa de alimentare în centrele urbane. De aceea se utilizează mai multe mărimi
caracteristice care să definească cât mai bine acest debit fluctuant şi anume:
- debitul zilnic mediu Qu zi med exprimat în unitatea caracteristică [m3/zi], sau în unitatea
S.I. [m3/s] este valoarea medie a debitelor zilnice de apă uzată produse în centrul urban pe
parcursul unui an;
- debitul zilnic maxim Qu zi max [m3/zi, m3/s] este valoarea maximă a debitelor zilnice de
apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unui an;
- debitul orar maxim de ape uzate Qu orar max [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
- debitul orar minim de ape uzate Qu orar min [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
Debitului de apă uzată a centrului urban se determină în funcţie de consumul de apă
potabilă a centrului urban, valorile caracteristice ale acestuia obţinându-se după următorul
algoritm succesiv: se calculează valorile caracteristice ale necesarelor şi cerinţelor de apă de
alimentare din zonele rezidenţială, industrială şi agrozootehnică ale centrului urban, se
22
calculează valorile caracteristice ale cerinţei totală de apă de alimentare a centrului urban, apoi se
calculează calculează valorile caracteristice ale debitului de apă uzată a centrului urban.
2.2. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de
alimentare din zona rezidenţială a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă
prin următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare Qzi med
[m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare Qzi max [m3/zi] şi debitul
necesarului orar maxim de apă de alimentare Qorar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale
necesarului de apă de alimentare din zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu
următoarele relaţii:
Q zi med=
11000
(∑i∑
j
N ( i)⋅¿q j( i))+Q ci ¿(2.1)
Q zi med=1
1000[14100 (80+1 , 05⋅30+30+17 , 9 )+32900 (1 ,05⋅100+280+17 ,9 ) ]+86 , 4⋅1⋅20
Q zi med = 16807,95 m3/zi
Q zi max=
11000
(∑i∑
j
N (i )⋅¿q j( i )⋅K zi ( i))+Qci ¿ (2.2)
Q zi max=1
1000[14100⋅129 , 4+32900⋅402 , 9⋅1 . 1 ]+1728
Q zi max = 18500m3/zi
Q orar max=
124
( 11000
(∑i∑
j
N ( i)⋅¿ q j( i)⋅K zi( i )⋅Ko ( i))+Qci ) ¿ (2.3)
Q orar max=1
24¿¿
23
Q orar max =972,71 m3/oră
în care: i – indice referitor la necesarul de apă în funcţie de zonele diferenţiate ale
localităţii după gradul de dotare al clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece (vezi tabelul 2.1); i
are valori între 1-5;
j – indice referitor la categoria de necesar de apă şi anume: apă pentru nevoi
gospodăreşti, apă pentru nevoi publice, apă pentru stropit spaţiile verzi, apă pentru stropit străzi
şi spălat pieţe; j are valori între 1-4;
N(i) – numărul de locuitori care locuiesc în zona i a localităţii;
qj(i) [l/om.zi] – debitul zilnic mediu specific din categoriile j ale necesarului de apă
pentru locuitorii din zona i a localităţii, şi anume: qg(i) - debitul zilnic mediu specific pentru
nevoi gospodăreşti ale populaţiei (vezi tabelul 2.1); qp(i) - debitul zilnic mediu specific pentru
nevoi publice (vezi tabelul 2.1); qsv(i) – debitul zilnic mediu pentru stropit spaţiile verzi care se
poate aprecia global ca o ploaie efectivă (25 l/m2) la două săptămâni şi 10 m2 spaţiu verde/om
conducând la o valoare qsv(i) = 17,9 l/om.zi, qsp(i) – debitul zilnic mediu specific pentru stropit
străzi şi spălat pieţe se poate calcula analitic sau se poate aprecia global la 5% din debitul zilnic
mediu specific pentru nevoi publice qp(i);
Qci [m3/zi] – debitul necesarului de apă pentru combaterea incendiilor;
Kzi–coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1);
Ko – coeficientul de variaţie orară care se adoptă pentru fiecare din zonele
diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece;
când nu sunt alte valori justificate, pot fi adoptate valorile din tabelul 2.2.
NOTE :
1 - Pentru Kzi, valorile de deasupra liniei sunt date pentru localităţile cu climă
continentală temperată, iar valorile de dedesubt sunt date pentru localităţile cu climă continentală
excesivă. Definirea climei se face pe baza numărului anual de zile de vară (n) ca medie
multianuală, cu temperatura maximă măsurată 25C, astfel: n 80 – climă continentală
temperată, n 80 - climă continentală excesivă.
2 - Valoarea pentru qp(i) poate fi majorată justificat funcţie de resursa de apă şi
importanţa obiectivului, astfel: până la 15% pentru oraşe cu populaţie mai mare de 300.000
24
locuitori şi mai mică de 1.000.000 locuitori, şi până la 25% pentru oraşe cu populaţie mai mare
de 1.000.000 locuitori.
3 - Pentru staţiuni balneo-climaterice (inclusiv staţiunile de pe litoralul Mării Negre),
valorile debitelor qg şi qp se stabilesc pe bază analitică, în funcţie de tipul acestora.
Tabelul 2.1
Zone ale localităţii diferenţiate în funcţie de
gradul de dotare al clădirilor cu instalaţii de
apă rece şi caldă
qg(i)
[l/omzi]
qp(i)
[l/omzi]Kzi(i)
Zone în care apa se distribuie prin cişmele
amplasate pe străzi
40 25 1,3/1,45
Zone în care apa se distribuie prin cişmele
amplasate în curţi
80 30 1,2/1,35
Zone cu gospodării având instalaţii
interioare de apă rece şi canalizare 140 30 1,2/1,35
Zone cu gospodării având instalaţii
interioare de apă şi canalizare, cu preparare
locală a apei calde
210 85 1,15/1,30
Zone cu clădiri având instalaţii interioare de
apă caldă şi canalizare, cu preparare
centralizată a apei calde (inclusiv cele cu
280 100 1,10/1,25
25
clădiri racordate la termoficare)
NOTE
1 - În cazul în care distribuirea apei nu se face continuu ci după un program de furnizare
propriu, coeficientul Ko poate fi mărit pe bază de calcule justificative. Alimentarea discontinuă
cu apă trebuie însă considerată ca provizorie.
2 - Pentru valori intermediare ale numărului de locuitori coeficientul Ko se calculează
prin interpolare lineară.
3 - Coeficientul se determină în funcţie de numărul de locuitori N(i) din fiecare dintre
zonele diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi
rece.
Tabelul 2.2
Numărul total de locuitori ai
centrului populat (N)Ko
Numărul total de
locuitori ai centrului
populat (N)
Ko
500 2,8 15000 1,35
1000 2,2 25000 1,30
1500 2,0 50000 1,25
3000 1,75 100000 1,20
7000 1,5 200000 1,15
Necesarul de apă pentru combaterea incendiilor poate fi preluat din hidranţi interiori sau
exteriori clădirilor, iar pentru clădiri speciale (teatre, biblioteci, instituţii, unele spaţii industriale,
etc) pot fi prevăzute sisteme speciale (sprinclere, drencere, etc). Apa pentru hidranţii interiori şi
sistemele speciale trebuie să fie potabilă. La hidranţii exteriori se foloseşte de regulă apă potabilă
26
din reţea, iar în cazuri speciale pentru combaterea din exterior se poate folosi şi o altă calitate de
apă prin mijloace separate (maşini cisterne proprii, rezerve de apă, reţele separate, etc)
Debitul Qci al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor se poate calcula analitic
pe baza prevederilor din STAS 1478-90 ţinându-se seama de configuraţia sistemelor pentru
combaterea incendiilor.
NOTE
1 - Debitul Qe pentru un hidrant exterior şi numărul nk de incendii simultane pentru
centrele populate cu peste 1000000 de locuitori se determină pe bază de studii speciale;
2 - Localizarea incendiilor simultane din centrele populate, în perimetrul luat în calcul la
dimensionarea reţelelor de distribuţie, se face astfel încât, teoretic, un incendiu să revină unei
suprafeţe locuite de cel mult 10000 locuitori.
Debitul Qci [m3/zi] al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor, în cazul în care se
folosesc hidranţi exteriori şi nu au fost realizate studii speciale, se poate aprecia cu relaţia:
Qci= 86 , 4⋅ninc⋅qhe (2.4)
Qci= 86 , 4⋅1⋅20
Qci =1728m3/zi
în care: ninc – numărul de incendii simultane din zona rezidenţială;
qhe [l/s] – debitul unui hidrant exterior (vezi tabelul 2.3).
Tabelul 2.3
Numărul locuitorilor din Numărul Debitul qhe [l/s] al unui hidrant exterior
27
localitate ninc de
incendii
simultane
clădiri cu
1 – 4 etaje
clădiri cu
peste 4 etaje
≤ 5.000 1 5 10
5.001 – 10.000 1 10 15
10.001 – 25.000 2 10 15
25.001 – 50.000 2 20 25
50.001 – 100.000 2 25 35
100.001 – 200.000 2 30 40
200.001 – 300.000 3 40 55
300.001 – 400.000 3 - 70
400.001 – 500.000 3 - 80
500.001 – 600.000 3 - 85
600.001 – 700.000 3 - 90
700.001 – 800.000 3 - 95
În cazul în care, din aceeaşi reţea publică de alimentare cu apă aferentă unei localităţi, se
alimentează în caz de incendiu şi unităţile industriale sau agrozootehnice, numărul teoretic de
incendii se poate adopta şi pe baza tabelului 2.4, dacă nu sunt justificate alte valori.
Tabelul 2.4
Numărul de
locuitori din
localitate
Suprafaţa
teritoriului
întreprinderilor
Numărul de
incendii simultane
ninc
Modul de considerare a incendiilor
simultane
28
N S [ha]
< 10000 < 150 1
La localitate sau la zona industrială,
luând în considerare debitul de incendiu
cel mai mare.
10.001 ÷
25.000< 150 2
Unul în localitate şi unul în zona
industrială, sau ambele în localitate
luând în considerare suma valorilor
maxime.
25.000 ≥ 150 2
Unul în localitate şi unul în zona
industrială, ambele în localitate sau
ambele în zona industrială, cores-
punzător sumei valorilor maxime.
> 25.000 < 150 2
Unul în localitate şi unul în zona
industrială, ambele în localitate sau
ambele în zona industrială, cores-
punzător sumei valorilor maxime
> 25.000 > 150
Se determină
conform tabelului
1.5 pentru.
localitate şi
conform STAS
1478 ptr. zona
industrială,
însumându-se.
În localitate şi zona industrială, numărul
care rezultă pentru fiecare.
NOTĂ
Dacă între întreprindere şi localitate este totdeauna un spaţiu gol (verde) de minimum
300 m, cele două unităţi (localitate şi industrie) se analizează separat.
29
Pentru centrele populate cu populaţia mai mare de 300.000 locuitori, la care programul de
sistematizare conţine date complete despre dotările social-culturale , stabilirea debitelor
necesarului de apă de alimentare se poate face prin calcul analitic detaliat pe baza datelor din
tabelele 2.5, 2.6, 2.7 şi 2.8.
Comparându-se valorile debitului necesarului de apă, obţinute pe baza calculului analitic
(pe baza relaţiilor 2.1 - 2.4), cu cele obţinute prin utilizarea tabelelor 2.3 - 2.8, pentru estimarea
debitelor necesarului de apă, se vor alege valorile cele mai mari.
Tabelul 2.5
Norme pentru consumul de apă pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti ale populaţiei
din cvartale sau zone ale centrelor populate
Gradul de amenajare a clădirilor
Norma pentru
consumul de apă
(l/omzi)
Coeficientul de variaţie orară a
consumului de apă
În cartiere neracordate la reţeaua de
apă şi canalizare şi în cartiere în care se
ia apa din cişmele de stradă 1)
30 – 50 2,00 – 1,60
În cartiere racordate global la reţeaua
de apă şi canalizare fără instalaţii
interioare
85 – 110 1,5 – 1,3
În cartiere cu clădiri având instalaţii de
alimentare cu apă, canalizare, băi cu
instalaţii individuale de apă caldă
140 – 170 1,3 – 1,2
30
În cartiere cu clădiri având instalaţii
interioare de apă şi canalizare, băi şi
instalaţii centrale de apă caldă
200 – 300 1,25 – 1,15
1) Se va considera numai în etapizarea lucrărilor ca etapă de tranziţie.
Tabelul 2.6
Destinaţia clădiri Necesar specific [l/om·zi]
Total
apă
din care apă caldă
de
60Cde 45C
1 2 3 4
Clădiri de locuit (pentru o persoană pe zi)
în cazul preparării centrale a apei calde:
- apartament cu closet, lavoare, cadă de baie şi spălător;
- apartament cu closet, lavoare, cadă de duş şi spălător;280
200
110
80
90
65
în cazul preparării locale a apei calde:
- în cazane funcţionând cu lemne, cărbuni sau combustibil
lichid;
- în cazane funcţionând cu gaze sau în încălzitoare electrice.
140
170
55
60
45
50
Clădiri pentru birouri (pentru un funcţionar pe schimb) 20 5 4
Cinematografe (pentru un loc pe zi) 5 - -
Creşe, grădiniţe cu internat (pentru un copil pe zi) 100 50 40
Grădiniţe cu copii externi (pentru un copil pe schimb) 20 8 6
Dispensare, policlinici (pentru un bolnav pe zi) 15 3 2,5
31
Cluburi, case de cultură şi teatre
cu prepararea centrală a apei calde:
- actori (pentru o persoană pe zi);
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi);
fără apă caldă:
- actori (pentru o persoană pe zi);
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi).
35
12
25
12
15
-
-
-
12
-
-
-
Cantine, restaurante, bufete (pentru o singură masă servită o
singură dată, la prânz):
- bufete;
- cantine şi restaurante;
- cantine şi restaurante (pentru o persoană, trei mese pe zi).
13
22
44
6
10
20
9
14
28
Cămine (pentru un ocupant pe zi)
- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune;
- cu lavoare în camere;
- cu grupuri sanitare în camere.
80
90
120
40
50
60
33
40
50
Internate şcolare (pentru un ocupant pe zi)
- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune;
- cu lavoare în camere.
70
80
30
40
25
33
1 2 3 4
Hoteluri şi pensiuni (pentru un pasager pe zi)
- cu duşuri sau căzi de baie în grupuri sanitare comune (hoteluri
categoria a II-a);
- cu duşuri în grupuri sanitare în camere (hoteluri categoria a I
B);
- cu căzi de baie în grupuri sanitare în cameră (hoteluri categoria
a I A);
110
150
200
60
80
100
50
65
80
Spitale, sanatorii, case de odihnă (pentru un bolnav pe zi):
- cu căzi de baie şi duşuri în grupuri sanitare;
- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru bolnavi;
235
325
115
165
95
135
32
- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru tratamente
balneologice.
425 225 185
Băi publice (pentru o persoană):
- cu duşuri;
- cu căzi de baie.
60
200
30
100
43
140
Şcoli fără duşuri sau băi (pentru un elev pe program) 20 5 4
Terenuri de sport, stadioane (pentru o manifestare sportivă)
- pentru un spectator ;
- pentru un sportiv.
6
50
-
20
-
28
Gări (pentru o persoană din traficul zilnic) 5 - -
Spălătorii (pentru un kilogram de rufe uscate)
- cu spălare manuală;
- cu spălare semimecanizată;
- cu spălare mecanizată.
35
45
55
20
25
30
28
35
43
Secţii de spălare din garaje (pentru un vehicul pe schimb)
- autoturisme;
- autocamioane.
300
500
-
-
-
-
Întreprinderi industriale (pentru un muncitor pe schimb) cu
procese tehnologice din grupa
I
II
III a)
b)
IV
V
VI a)
b)
50
60
60
75
75
85
60
75
20
25
25
30
30
40
25
30
28
35
35
43
43
57
35
43
*Apa caldă de 45C este preparată cu ajutorul energiei solare, pentru perioada caldă a
anului.
OBSERVAŢII
33
1) Durata efectivă a perioadei de consum, în ore, se stabileşte pentru fiecare caz în parte
în funcţie de regimul de funcţionare a instalaţilor de apă din clădirea respectivă.
2) Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele întreprinderilor
industriale este de 45 minute pentru fiecare schimb.
3) Datele din tabelul 2.8 se iau în considerare la calculul necesarului de căldură şi de
combustibil pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului de
acumulare (pentru apă rece şi apă caldă de consum).
4) Grupele proceselor tehnologice sunt următoarele:
- grupa I: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de contact cu praful, dar fără
degajare de substanţe chimice, fără contact cu produse iritante asupra pielii (care produc
murdărirea mâinilor, care produc murdărirea mâinilor şi corpului);
- grupa II: procese tehnologice care au loc în condiţii de microclimat nefavorabil (cu
temperatură ridicată şi radiaţii calorice, cu temperatură scăzută, cu folosirea unei cantităţi mari
de apă);
- grupa III: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de degajare de praf, fără alte
substanţe chimice sau produse iritante asupra pielii:
III a) - cu degajare medie şi mare de praf;
III b) - cu degajare intensivă de negru de fum, cu praf de gudron, cu praf de
cărbune;
- grupa IV: procese tehnologice care au loc în condiţii de contact cu substanţe toxice (cu
acţiune iritantă asupra pielii prin contact direct, cu acţiune toxică generală, cu gaze şi vapori care
pot produce intoxicaţii acute);
- grupa V: procese tehnologice în care se manipulează sau prelucrează materiale infectate;
- grupa VI: procese tehnologice care necesită un regim special pentru asigurarea calităţii
producţiei:
VI a) - legate de prelucrarea produselor alimentare;
VI b) - legate de producţia medicamentelor, produselor biologice şi materialelor
sanitare.
Tabelul 2.7
Norme privind consumul de apă pentru stropit şi cişmele publice, în funcţie de înălţimea h
a precipitaţiilor medii anuale
34
Specificarea obiectului sau operaţiei
Unitatea la
care se
referă norma
de consum
Norma de
consum qi
[l]
Coeficientul de
neuniformitate orară a
consumului de apă
Stropitul străzilor
pavate (o singură
dată)
- în regiuni cu h
500 mmm2 1,5 – 2 1,0
- în regiuni cu h
500 mmm2 2 – 4 1,0
Spălatul străzilor
pavate (o singură
dată)
- în regiuni cu h
500 mmm2 2 – 3 1,0
- în regiuni cu h
500 mmm2 3 – 5 1,0
Stropitul spaţiilor
verzi (o singură
dată)
- în regiuni cu h
500 mmm2 şi zi 1,5 – 2 1,0
- în regiuni cu h
500 mmm2 şi zi 2 – 4 1,0
Cişmea publică cu curgere liberă zi10.000 –
20.0001,1
Cişmea publică cu ventil automat de
închiderezi
1.500 –
2.0002,0
Tabelul 2.8
Caracterizarea unităţii productive
Consumul de
apă pe muncitor
şi schimb
Coeficienţii de variaţie
ai consumului de apă
kzi ko
Ateliere cu temperaturi ridicate
în care se degajă mai mult de 20
kcal/h şi m3
35 1,0 2,5
Ateliere cu temperaturi 25 1,0 3,0
35
obişnuite în care se degajă sub de 20
kcal/h şi m3
Pentru duşuri la lucrătorii din
întreprinderi în care munca prestată
provoacă murdărirea mare a corpului
60 1,0 2,0
Pentru duşuri la lucrătorii din
întreprinderi în care munca prestată
provoacă mai puţină murdărire a
corpului
40 1,0 2,0
Norme de consum de apă pentru nevoile igienico-sanitare din unităţile productive
Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrelor populate cuprinde total
sau parţial următoarele categorii de apă:
- apă pentru nevoi gospodăreşti: băut, preparare hrană, spălatul corpului, spălatul
rufelor şi vaselor, curăţenia locuinţei, utilizarea WC-ului, precum şi creşterea animalelor de pe
lângă gospodăriilor proprii ale locuitorilor;
- apă pentru nevoi publice: unităţi de învăţământ de toate gradele, creşe, spitale,
policlinici, băi publice, cantine, cămine, hoteluri, restaurante, magazine, cofetării, unităţi
pentru distribuirea locală a băuturilor răcoritoare, fântâni de apă de băut, completare la
fântânile ornamentale (dacă nu sunt alte surse), etc;
- apă pentru stropitul spaţiilor verzi;
- apă pentru stropitul străzilor, spălatul pieţelor şi străzilor; când nu se poate altfel, apa va
fi luată din reţeaua de apă potabilă, total sau parţial;
- apă pentru nevoile proprii ale sistemului de alimentare cu apă (preparare reactivi,
evacuare nămol, spălare filtre, spălare aducţiuni, rezervoare, reţea, etc);
- apă pentru spălarea periodică a reţelei de canalizare; de regulă apa nu va fi apă potabilă
decăt în cazuri bine justificate;
- apă pentru acoperirea pierderilor tehnic admisibile din sistem;
- apă necesară pentru combaterea incendiilor.
36
Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare Qs zi med
[m3/zi], debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare Qs zi max [m3/zi] şi debitul cerinţei
orare maxime de apă de alimentare Qs orar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale cerinţei de apă de
alimentare din zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:
Q s zi med=K p⋅K s⋅Q zi med (2.5)
Q s zi med=1,1⋅1 , 05⋅16810
Q s zi med =19415,5 m3/zi
Q s zi max=K p⋅K s⋅Q zi max (2.6)
Q s zi max=1,1⋅1 ,05⋅18500
Q s zi max =21367.5 m3/zi
Q s orar max=K P⋅K s⋅Qorar max (2.7)
Q s orar max=1,1⋅1, 05⋅972 ,71
Q s orar max =1123,5 m3/ora
în care: Qzi med [m3/zi], Qzi max [m3/zi] şi Qorar max [m3/h] - debitele zilnic mediu, zilnic
maxim şi orar maxim ale necesarului de apă de alimentare pentru centrul populat;
Kp – coeficient prin care se ţine seama de pierderile de apă în aducţiune şi în
reţeaua de distribuţie şi care poate lua valori între 1,08-1,10 în cazul sistemelor care se
proiectează şi urmează a fi executate şi valori între 1,10-1,25 în cazul sistemelor existente la care
se fac extinderi sau creşte gradul de confort;
Ks – coeficient prin care se ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (spălarea aducţiunilor, a reţelei de distribuţie şi a reţelei de
canalizare; nevoi ale staţiilor de tratare şi epurare, evacuarea zăpezii, etc.), care are valorile: 1,02
în cazul în care întreţinerea sistemului de alimentare care asigură apa potabilă este uşoară şi 1,05-
37
1,08 în cazul surselor subterane sau de suprafaţă de apă care necesită tratare în vederea
îmbunătăţirii, valoarea coeficientului variind în funcţie de complexitatea tratării şi de tehnologia
de funcţionare a obiectelor componente (în cazuri speciale, pe bază de justificări tehnice, se pot
adopta şi alte valori).
Exprimarea valorilor caracteristice Q zi med , Q zi max şi Q orar max ale debitului cerinţei de apă de
alimentare pentru centre populate în [m3/s] se face pe baza următoarelor relaţii de transformare:
Q s zi med [m3 /s ]=1 , 157⋅10−5⋅Q s zi med[m
3 / zi ] (2.8)
Q s zi med [m3 /s ]=1 , 157⋅10−5⋅19415 , 5
Q s zi med = 0,225 m3
Q s zi max [m3 /s ]=1 ,157⋅10−5⋅Qs zi max [m3/ zi ]
(2.9)
Q s zi max [m
3 /s ]=1 ,157⋅10−5⋅21367 , 5
Q s zi max =0,247 m3/s
Q s orar max [m
3/ s ]=2 ,778⋅10−4⋅Q s orar max [m3/h ]
(2.10)
Q s orar max [m3/ s ]=2 ,778⋅10−4⋅1123. 5
Q s orar max =0,312 m3/s
2.3. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de
alimentare din zona industrială a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona industrială a centrului populat se exprimă
prin următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare
pentru zona industrială QnI zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare
pentru zona industrială QnI zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare
pentru zona industrială QnI orar max [m3/h].
Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă QnI pentru
alimentarea unităţilor industriale este următoarea:
38
QnI=QnIt+QnIg+QnIi+QnIn (2.11)
în care: QnIt [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă tehnologică care trebuie să includă
apa pentru fabricarea produselor (apă inclusă în produsul finit), apa pentru răcirea utilajelor,
aparatelor, agregatelor, produselor, etc., apa pentru răcirea rezervoarelor de fluide tehnologice
sau combustibile, apa pentru producerea aburului şi a apei calde, apa pentru spălarea materiei
prime, a subproduselor şi produselor finite, a instalaţiilor tehnologice, prelucrarea materiei
primei, prepararea soluţiilor, a unor substanţe, etc., apa pentru transportul hidraulic al materiei
prime, al subproduselor şi produselor finite (se recomandă a se evita transportul hidraulic cu apă
de alimentare), etc.;
QnIg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare
care trebuie să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi
spaţiilor de producţie şi administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile
industriale, precum şi pentru funcţionarea cantinelor, căminelor, grădiniţelor, creșelor, punctelor
medicale, spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;
QnIi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să
includă apa rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor;
QnIn [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru alte utilizări, care este un
termen apare în relaţii numai dacă există necesităţi nespecifice de apă ale unităţilor industriale,
altele decât cele definite în termenii anteriori, şi care se determină analitic.
Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
industrială a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:
QnI zi med=∑l
U tl⋅n tl+∑mI
∑m
U gm⋅ngm
1000+24⋅∑
ninc
∑n
3,6⋅Qinc
(2.12)
Fabrica de paine – 1m³/ t
Fabrica de hartie – 1m³/ t
39
∑U tl⋅ntl=10⋅1+12⋅150=1810
24⋅∑ninc
∑n
3,6⋅Qinc=24⋅1⋅13⋅3,6⋅10=11230
QnI zi med=1810+20⋅20+60⋅50+60⋅60+60⋅601000
+10⋅20+60⋅50+70⋅60+50⋅751000
+11230
¿1810+10 , 6+11. 15+11230
QnI zi med =13061.75 m3/zi
QnI zi max=∑l
U tl⋅ntl+∑mI
∑m
K zi⋅Ugm⋅ngm
1000+24⋅∑
ninc
∑n
3,6⋅Qinc
(2.13)
QnI zi max
=1810+10 ,6⋅1 ,15+11 , 15⋅1 ,15+11230
QnI zi max =13065,01 m3/zi
QnI orar max=∑l
U tI⋅ntI
24+∑
mI∑m
Ko⋅K zi⋅U gm⋅ngm
24⋅1000+∑
ninc
∑n
3,6⋅Qinc
(2.14)
QnI orar max=181024
+10 ,6⋅1.15⋅2,824
+ 2,8⋅1 ,15⋅11.1524
+1123024
QnI orar max =546,335 m3/ora
în care: l – indice referitor la numărul categoriilor de produse industriale fabricate;
Utl – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a categoriei de produse
industriale: tone, m3, bucăţi, etc. (producţie finită, materie primă sau după caz producţie
intermediară) în perioada considerată (în cazul de faţă pe zi).
40
ntl [m3/unitate caracteristică a categoriei de produse industriale] – necesarul de apă
specific corespunzător unităţilor de capacitate a categoriei de produse industriale. În tabelul 2.9
sunt date orientative despre necesarul specific de apă pentru produse din diferite unităţi
industriale;
mI – indice referitor la numărul de întreprinderi industriale care realizează categorii
de produse;
m – indice referitor la numărul de folosinţe;
Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,
schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în
perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);
ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul
specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul
2.6);
Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1),
respectiv coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 2.2);
ninc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi industriale;
n – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea industrială atinsă de incendiu;
Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din
clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii n atinsă de incendiu şi gradul de
rezistenţă la foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 2.10, 2.11, 2.12.
Tabelul 2.9
Necesarul de apă specific pentru diferite unităţi industriale
Tipul unităţii industriale
Necesarul de apă specific corespunzător unităţilor
de capacitate a categoriei de produse industriale
[m3/unitatea categoriei de produse]
41
Industria alimentară:
Abatoare
Fabrici de mezeluri
Fabrici de conserve
Fabrici de amidon
Fabrici de spirt
Fabrici de bere
Fabrici de băuturi nespirtoase
Fabrici de drojdie
Fabrici de melasă
Fabrici de zahăr:
- producţia de zahăr din sfeclă
- rafinarea zahărului
Fabrici de lapte şi brânzeturi
Fabrici de morărit
Fabrici de pâine
1,2 – 1,65 m3/t
6 – 10 m3/t
8 – 22 m3/t
75 – 110 m3/t
15 – 25 m3/t
5 – 13 m3/m3
3,8 – 5 m3/m3
42 – 121 m3/t
31 – 60 m3/t
85 m3/t
5 m3/t
15 – 20 m3/t
2 m3/t
1 – 1,5 m3/t
Industria uşoară:
Fabrici de prelucrare primară a lânii
Fabrici de filatură de mătase
Fabrici de prelucrare a bumbacului
Fabrici de fibre sintetice
Fabrici de ţesut
Fabrici de vopsit – imprimat ţesături
Fabrici de stofă
Blănării
Fabrici de piele
Fabrici de încălţăminte
130 – 143 m3/t
1140 m3/t
400 – 600 m3/t
100 – 130 m3/t
0,5 – 0,8 m3/t
250 – 350 m3/t
280 – 360 m3/t
120 m3/t
83 – 87,5 m3/t
32,4 m3/1000 perechi
Industria celulozei şi hârtiei:
Fabrici de pastă de lemn
Fabrici de celuloză
Fabrici de hârtie
90 – 100 m3/t
75 – 650 m3/t
100 – 300 m3/t
42
Fabrici de carton 50 – 250 m3/t
Industria chimică:
Fabrici de cauciuc natural
Fabrici de cauciuc sintetic
Fabrici de azbest
Fabrici cocso – chimice
Fabrici de sodă
Fabrici de sulfat de fier
Fabrici de amoniac
Fabrici de acid azotic
Fabrici de acid sulfuric
Fabrici de azotat de sodiu
Fabrici de azotat de potasiu
285 – 855 m3/t
60 m3/t
100 m3/t
2,8 – 3,5 m3/t
110 m3/t
45 – 70 m3/t
550 – 1150 m3/t
200 – 300 m3/t
10 – 80 m3/t
20 – 75 m3/t
2 – 5 m3/t
Industria petrolieră şi gazelor:
Combinate de prelucrare a ţiţeiului
Fabrici de gaze pe bază de cărbune
10 – 18 m3/t
1,3 – 1,5 m3/t
Industria de prelucrare a minereuri-lor şi
siderurgică:
Fabrici de prelucrare a minereurilor
feroase
Fabrici de prelucrare a minereurilor
neferoase:
aluminiu;
cupru;
plumb;
zinc;
nichel;
aur.
Uzine siderurgice
15 – 30 m3/t
145 – 215 m3/t
79 – 140 m3/t
116,5 – 139,5 m3/t
190 – 325 m3/t
800 – 850 m3/t
17 – 18 m3/t
25 – 50 m3/t
43
Industria constructoare de maşini:
Uzine constructoare de automobile şi
tractoare:
autoturisme;
autocamioane;
tractoare.
Uzine pentru construcţii de maşini şi
ateliere mecanice:
secţii de turnare;
secţii de prelucrare.
100 m3/buc
85 m3/buc
45 m3/buc
4,5 – 5 m3/t
3 – 3,5 m3/t
Industria energetică:
Uzine termoelectrice:
răcirea condensatorilor turbinelor;
răcitoare pentru ulei şi aer;
alimentarea cazanelor;
îndepărtarea hidraulică a cenuşii.
280 – 450 m3/MWh
12 – 35 m3/MWh
4,5 – 8 m3/MWh
10 – 15 m3/t
Tabelul 2.10
Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri civile izolate, pentru
învăţământ, spitale, clădiri cu săli aglomerate, clădiri social-administrative
Gradul de Volumul clădiri (compartimentului de incendiu) Vn[m3]
44
rezistenţă
la foc al
clădiri
până
la
2.000
2.001
…
3.000
3.001
…
5.000
5.001
…
10.000
10.001
...
15.000
15.001
…
30.000
30.001
…
50.000
peste
50.001
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
I – II 5 5 5 10 10 15 20 25
III 5 5 10 10 15 20 - -
IV 5 10 10 15 - - - -
V 5 10 15 20 - - - -
Tabelul 2.11
Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri industriale obişnuite
Gradul
de
rezisten
ţă la
foc al
clădiri
Catego
ria de
incend
iu
Volumul clădiri (compartimentului de
incendiu) Vn[m3]
până
la
2.00
0
2.00
1
…
3.00
0
3.00
1
…
5.00
0
5.00
1
…
20.0
00
20.0
01
...
500.
00
50.00
1
…
2000
00
200.0
01
…
400.0
00
peste
400.0
00
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
I – IID,E 5 5 5 10 10 15 20 25
A,B,C 5* 10 10 15 20 30 35 40
IIID,E 5 5 10 15 25 35 - -
C 5 10 15 20 30 40 - -
IV – VD,E 5 10 15 20 30 - - -
C 5 15 20 25 35 -
Tabelul 2.12
Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri industriale monobloc
Categori Volumul clădiri Vn[m3]
45
a de
pericol
de
incendiu
până la
100.00
0
100.00
1 …
200.00
0
200.00
1 …
300.00
0
300.00
1 …
400.00
0
400.00
1 …
500.00
0
500.00
1 …
600.00
0
600.00
1
…
700.00
0
700.001
…
800.000
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
A, B, C 30 40 50 60 70 80 90 100
D, E 15 20 25 30 35 40 45 50
Practic, cerinţa de apă de alimentare pentru unităţile industriale se determină prin
considerarea debitelor zilnice QnI [m3/zi] în cazul surselor de apă neamenajate, respectiv prin
considerarea debitelor lunare medii QnI [m3/lună] în cazul surselor de apă cu lucrări de
regularizare a debitelor, cu evidenţierea variaţiei acestora în timpul anului. În lipsa unor date
concrete despre variaţia acestor debite în timpul anului, în continuare în lucrare se vor lua în
considerare valorile caracteristice ale debitului zilnic al necesarului de apă pentru alimentarea
unităţilor industriale.
Având în vedere că sistemele de alimentare cu recircularea apei se întâlnesc îndeosebi în
cazul sistemelor de răcire de la centralele de producere a energiei electrice, cazurile cel mai
frecvent întâlnite de alimentare cu apă a unităţilor industriale sunt cele nu fac recircularea apei de
alimentare. În acest caz mărimile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
industrială a centrului populat: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare pentru zona
industrială QsI zi med [m3/zi], debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare pentru zona
industrială, QsI zi max [m3/zi] şi debitul cerinţei orare maxime de apă de alimentare pentru zona
industrială QsI orar max [m3/h] se determină cu următoarele relaţii:
Q sI zi med=K sI⋅K pI⋅QnI zi med (2.15)
Q sI zi med=1,1⋅1, 05⋅¿ ¿
13061.75
Q sI zi med =15086.32 m3/zi
46
Q sI zi max=K sI⋅K pI⋅QnI zi max (2.16)
Q sI zi max=1,1⋅1 , 05⋅13065 . 01
Q sI zi max =15090,08 m3/zi
Q sI orar max=K sI⋅K pI⋅QnI orar max (2.17)
Q sI orar max=1 ,11⋅1 ,05⋅546 ,335
Q sI orar max =631,017m3/ora
Exprimarea debitelor caracteristice QsI zi med [m3/zi], QsI zi max [m3/zi] şi QsI orar max [m3/h] ale
cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială în [m3/s] se poate face prin transformare
utilizând relaţiile similare 2.8, 2.9, şi 2.10.
Q sI zi med[m3/ s ]=1 , 157⋅10−5⋅Q sI zi med [m3 /zi ]
Q sI zi med[m3/ s ]=1 , 157⋅10−5⋅15086 . 32
Q sI zi med =0,175 m3/s
Q sI zi max [m3 /s ]=1 ,157⋅10−5⋅QsI zi max [m
3 /zi ]
Q sI zi max [m
3 /s ]=1 ,157⋅10−5⋅15090 .08
Q sI zi max = 0,175 m3/s
Q sI orar max [m3 /s ]=2 ,778⋅10−4⋅Q sI orar max [m
3 /h ]
47
Q sI orar max [m
3 /s ]=2 ,778⋅10−4⋅631 , 017
Q sI orar max = 0,175 m3/s
2.4. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei deapă de
alimentare din zona agrozootehnică a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică a centrului populat se
exprimă prin următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de
alimentare pentru zona agrozootehnică QnZ zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă
de alimentare pentru zona agrozootehnică QnZ zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de
apă de alimentare pentru zona agrozootehnică QnZ orar max [m3/h].
Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă QnZ pentru
alimentarea unităţilor industriale este următoarea:
QnZ=QnZa+QnZg+QnZi (2.18)
în care: QnZa [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru îngrijirea animalelor
trebuie să includă necesarul de apă pentru consumul biologic al animalelor, necesarul tehnologic
de apă pentru evacuarea dejecţiilor, spălarea şi dezinfectarea halelor, prepararea hranei,
întreţinerea instalaţiilor tehnologice, necesarul pentru obiectele anexă ale halelor de creştere a
animalelor;
QnZg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare care
trebuie să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi spaţiilor
administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile agrozootehnice, precum şi pentru
funcţionarea cantinelor, punctelor medicale, spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;
QnZi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să
includă apa rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.
48
Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
agrozootehnică a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:
QnZ zi med=∑o
K piZo⋅qZo⋅N Zo
1000+∑
pZ∑
p
Ugp⋅ngp
1000+24⋅∑
r inc
∑r
3,6⋅Q inc
(2.19)
∑pZ∑
p
U gp⋅ngp
1000 =
5⋅20+35⋅50+40⋅601000
+10⋅20+35⋅50+55⋅601000 = 9,5
QnZ zi med
=1. 1 (300⋅120+75⋅90+100⋅25+75⋅60+100⋅70 )1000
+ 1.1⋅37900 ,611000
+9,5
QnZ zi med =98,325 m3/zi
QnZ zi max=∑o
K ziZo⋅K piZ o⋅qZo⋅N Zo
1000+∑
p Z
∑p
K zi⋅U gp⋅ngp
1000+24⋅∑
r inc
∑r
3,6⋅Qinc
(2.20)
QnZ zi max
=1.1⋅1,1⋅56 , 75+1. 1⋅1,1+24+4 ,25⋅1 , 15+5 , 25⋅1 ,15
QnZ zi max =108,63 m3/zi
QnZ orarmax=∑o
K oZo⋅K ziZo⋅K piZo⋅qZo⋅N Zo
24⋅1000+∑
p Z
∑p
Ko⋅K zi⋅U gp⋅ngp
24⋅1000+∑
r inc
∑r
3,6⋅Qinc
(2.21)
QnZ orar max
=5 , 72+2 , 42+0 , 74+0 , 70
QnZ orarmax = 9,417 m3/ ora
în care: o – indice referitor la categoriile de animale;
qZo [m3/1000animalezi] – necesarul specific total de apă, care ia valori în funcţie
49
de categoria i de animale şi de tipul sistemului de evacuare a dejecţiilor corespunzător fiecărei
categorii i de animale (vezi tabelul 2.14);
NZo – numărul de animale din categoria o;
KpiZo – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor admisibile de apă în
incinta unităţilor zootehnice în funcţie de categoria de animale (vezi tabelul 2.13);
KziZo – coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic care este în funcţie de
categoria o de animale (vezi tabelul 2.13);
KoZo – coeficientul de neuniformitate a debitului orar care este, de asemenea, în
funcţie de categoria o de animale (vezi tabelul 2.13);
pZ – indice referitor la numărul de unităţi agrozootehnice din zona agrozootehnică ;
p – indice referitor la numărul de folosinţe;
Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,
schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în
perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);
ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul
specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul
2.6);
Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1), respectiv
coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 2.2);
rinc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi agrozootehnice;
r – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea agrozootehnică atinsă de
incendiu;
Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din
clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii r atinsă de incendiu şi gradul de
rezistenţă la foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 2.10, 2.11, 2.12.
Tabelul 2.13
50
Categorii de animaleCoeficienţi
KpiZ KziZ KoZ
Porcine 1 1 2 – 2,5
Gâşte 1,1 1,1 2
Raţe şi boboci 1 2 2
Celelalte categorii 1,1 1,1 2 – 2,5
Valorile caracteristice ale debitului cerinţei de apă de alimentare din zona agrozootehnică
a centrului populat se determină pe baza valorilor caracteristice ale necesarului de apă din zona
agrozootehnică, cu următoarele relaţii:
Q sZ zi med=K sZ⋅K pZ⋅QnZ zi med (2.22)
Q sZ zi med=1,1⋅1,05⋅98 , 325
Q sZ zi med = 113,56 m3/zi
Q sZ zi max=K sZ⋅K pZ⋅QnZ zi max (2.23)
Q sZ zi max=1,1⋅1 .05⋅108 ,63
Q sZ zi max = 125,46 m3/zi
Q sZ orar max=K sZ⋅K pZ⋅QnZ orar max (2.24)
Q sZ orar max=1,1⋅1 ,05⋅9 .417
Q sZ orar max = 10.876 m3/ora
în care: QnZ zi med [m3/zi], QnZ zi max [m3/zi], QnZ orar max [m3/h] – valorile caracteristice ale
debitului necesarului de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică;
KsZ – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (pentru pregătirea soluţiilor de reactivi, spălarea componentelor
staţiei de tratare, spălarea colectoarelor de canalizare), care are valoarea 1,10;
51
KpZ – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele
de distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se poate
considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare;
Tabelul 2.14
Categorii de animale
Necesar de apă specific
qZ o [ m3/1000animalezi]
Evacuarea dejecţiilor
hidraulică mecanică
Porcine
- vieri pentru reproducţie 36 -
- scroafe de montă şi
gestaţie36 -
- scroafe lactante 100 -
- tineret porcin pentru
reproducţie31 -
- porci la îngrăşat 31 -
- tineret porcin în creştere 13 -
Taurine
- vaci cu lapte 120 100
- junici 18 – 27 luni 90 70
- viţei 0 – 6 luni 25 20
- tineret bovin 6 – 18 luni 60 40
- tineret bovin la îngrăşat 6
– 24 luni70 50
Ovine
- oi şi berbeci - 10
- tineret ovin şi caprin - 5
- capre adulte - 13
Cabaline - cabaline adulte - 50
- tineret cabalin - 30
Iepuri - femele gestante şi iepuri
pentru carne- 0,7
- femele lactante şi iepuri - 1,5
52
pentru reproducţie
- tineret 28 – 80 zile şi
broiler- 1,0
Animale
pentru
blană
- nutrii adulte - 25
- tineret nutrii - 7
- vulpi - 7
- nurci - 3
Păsări
- găini adulte rase uşoare - 0,35
- tineret înlocuire rase
uşoare- 0,26
- găini adulte rase grele - 0,46
- tineret înlocuire rase
grele- 0,46
- pui (broiler) de găină - 0,29
- curci adulte - 0,90
- tineret înlocuire curci - 0,50
- pui (broiler) de curci - 0,96
- gâşte - 1,50
- raţe - 1,50
- boboci - 0,80
Exprimarea debitelor caracteristice QsZ zi med [m3/zi], QsZ zi max [m3/zi] şi QsZ orar max [m3/h] ale
cerinţei de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică în [m3/s] se poate face prin
transformare utilizând relaţiile similare 2.8, 2.9, şi 2.10.
Q sZ zi med[m3 /s ]=1 , 157⋅10−5⋅Q sZ zi med [m
3 /zi ]
Q sZ zi med[m
3/ s ]=1 , 157⋅10−5⋅113 ,56
53
Q sZ zi med = 0,0013 m3/s
Q sZ zi max [m
3 /s ]=1 ,157⋅10−5⋅QsZ zi med [m3 / zi ]
Q sZ zi max [m
3 /s ]=1 ,157⋅10−5⋅125 , 46
Q sZ zi max = 0,0014 m3/s
Q sZ orar max [m
3 /s ]=2 ,778⋅10−4⋅Q sZ orar max [m3 /h ]
Q sZ orar max [m
3 /s ]=2 ,778⋅10−4⋅10 , 876
Q sZ orar max = 0,0030 m3/s.
2.5. Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de alimentare
a centrului populat
Valorilor caracteristice ale debitului cerinţei totale de apă de alimentare a centrului
populat, respectiv debitul total zilnic mediu Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], debitul total zilnic maxim
Qs tot zi max [m3/zi, m3/s] şi debitul total orar maxim Qs tot orar max [m3/h, m3/s], se determină cu
următoarele relaţii:
Q s tot zi med =Qs zi med +Q sI zi med +QsZ zi med (2.25)
Q s tot zi med =19415 ,5+15086 ,32+113 ,56
Q s tot zi med =34615,38 m3/zi = 0,4 m3/s
Q s tot zi max =Qs zi max +QsI zi max +QsZ zi max (2.26)
Q s tot zi max =21367 ,5+15090.08+125 ,46
Q s tot zi max =36583,04 m3/zi = 0,423 m3/s
Q s tot orar max =Q s orar max +Q sI orar max +QsZ orar max (2.27)
54
Q s tot orar max =1123 ,5+631 ,017+10 ,876
Q s tot orar max =1765,34m3/ora = 0,49 m3/s
în care:Qs zi med [m3/zi, m3/s], Qs zi max [m3/zi, m3/s], Qs orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
rezidenţială a centrului populat;
QsI zi med [m3/zi, m3/s], QsI zi max [m3/zi, m3/s], QsI orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
industrială a centrului populat;
QsZ zi med [m3/zi, m3/s], QsZ zi max [m3/zi, m3/s], QsZ orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
agrozootehnică a centrului populat.
2.6. Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate evacuate din centrul
populat
Valorile caracteristice ale debitului de ape uzate evacuate din centrul urban, respectiv
debitul de ape uzate zilnic mediu Qu zi med [m3/zi, m3/s], debitul de ape uzate zilnic maxim Qu zi max
[m3/zi, m3/s], debitul de ape uzate orar maxim Qu orar max [m3/h, m3/s] şi debitul de ape uzate orar
minim Qu orar min [m3/h, m3/s] se stabilesc în funcţie de valorile caracteristice similare ale cerinţei
totale de apă de alimentare a centrului populat, cu următoarele relaţii:
Qu zi med=0,8⋅Q stot zi med (2.28)
Qu zi med=0,8⋅34615 , 38
Qu zi med = 27692,3 m3/zi = 0,32 m3s
55
Qu zi max=0,8⋅Qs tot zi max (2.29)
Qu zi max=0,8⋅36583 .04
Qu zi max = 29266.4 m3/zi = 0,339 m3/s
Qu orar max=0,8⋅Qs tot orar max (2.30)
Qu orar max=0,8⋅1765 ,34
Qu orar max = 1412,27 m3/ora = 0,392 m3/s
Qu orar min=1
24⋅p⋅Qu zi max
(2.31)
Qu orar min=
124
⋅0 ,35⋅29266 . 4
Qu orar min = 426,808m3/ora = 0,119m3/s
în care: Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], Qs tot zi max [m3/zi, m3/s] şi Qs tot orar max [m3/h, m3/s] sunt
valorile caracteristice ale debitului cerinţei totale zilnice medii, zilnice maxime, respectiv orare
maxime de apă de alimentare ale centrului populat şi unităţilor industriale şi agrozootehnice
aferente;
p – coeficient adimensional în funcţie de numărul de locuitori ai centrului populat
(vezi tabelul 2.15).
Tabelul 2.15
Numărul
de
locuitori
< 10001001 -
10000
10001-
50000
50001 –
100000
>
100000
p 0,18 0,25 0,35 0,60 0,75
56
CAP. 3. DETERMINAREA ARAMETRILOR PRINCIPALI
DIMENSIONALI ȘI FUNCȚIONALINAI AI OBIECTULUI DE PE LINIA
APLEI
3.1. Determinarea parametrilor principlai dimensionali și
funcționali ai instalației de sitare cu gratar cilindric
La intrarea în treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate urbane sunt prevăzute
echipamente pentru reţinerea suspensiilor grosiere. Prin suspensii sau impurităţi grosiere se
înţeleg frunze, gunoaie, materiale textile, materiale plastice, materiale metalice, hârtii, crengi,
etc. acestea fiind transportate de apele uzate plutind la suprafaţă sau în interiorul curentului.
Suspensiile grosiere reprezintă cca. 3 – 5% din totalul suspensiilor transportate de apa uzată.
Echipamentele actuale pentru reţinerea suspensiilor grosiere, denumite şi echipamente de
sitare, sunt agregate complexe care realizează reţinerea, transportul, deshidratarea-compactarea şi
evacuarea suspensiilor grosiere având procese de lucru mecanizate sau automatizate şi asigurând
o funcţionare precisă, sigură şi igienică.
Avându-se în vedere varietatea naturii, formei şi dimensiunilor suspensiilor grosiere, în
cele mai multe cazuri, aceste echipamente au suprafeţele active de reţinere formate din reţele de
bare paralele, denumite grătare, rezultând orificii de trecere ale apei uzate sub formă de fante. În
anumite cazuri, în care apa uzată are o încărcătură cu impurităţi grosiere cu dimensiuni mai mici
sau se doreşte o sitare mai accentuată a apei uzate suprafeţele active pot fi sub forma unor site
din împletitură de sârmă, ţesătură textilă sau tablă perforată, având orificii de trecere sub formă
de ochiuri. Indiferent dacă sunt grătare sau site, forma suprafeţei lor active de reţinere a
impurităţilor poate fi plană sau curbă, iar din punct de vedere cinematic, suprafaţa activă de
reţinere poate fi fixă sau mobilă.
Echipamentul de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală este compus din
următoarele subansambluri principale (figura 3.1.1): grătarul cilindric cu mecanism de curăţare
cu greblă rotativă (poziţia I), transportorul-compactor (poziţia II), instalaţia de spălare a
reţinerilor (poziţia III) şi instalaţia de automatizare.
Grătarul cilindric este format din următoarele părţi componente:
- cadrul 1 care este compus din două rame cilindrice, una deschisă, în partea
57
anterioară, şi una opacă în partea posterioară, legate între ele prin mai multe traverse care se
constituie ca suporturi de fixare pentru barele grătarului;
- grătarul propriu-zis 2 care este format din rame cilindrice cu secţiune
dreptunghiulară (vezi figura 3.1.2) dispuse paralel în lungul axei cadrului, astfel încât să se
asigure distanţele impuse dintre bare.
- sistemul de curăţare a grătarului format din grebla 3, acţionată prin intermediul
braţului 4 de la arborele melcului transportorului-compactor şi curăţitorul 5 care are rolul de a
degaja grebla de impurităţile transportate şi de a ale dirija în gura de alimentare a transportorului-
compactor.
Fig 3.1.1. Echipament de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală
58
Fig 3.1.2. Dispunerea şi profilul barelor grătarului fix
Fig 3.1.3. Instalaţie de sitare cu grătar cilindric orizontal
1 - grătar cilindric orizontal propriu-zis; 2 - transportor orizontal; 3 -
transportor-compactor.
Funcţionarea echipamentului de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală este
următoarea: apa uzată intră în interiorul grătarului cilindric pe direcţie axială, prin rama
cilindrică anterioară a acestuia şi iese pe direcţie radială prin zona submersă a suprafeţei
cilindrice a grătarului, impurităţile grosiere din apa uzată fiind reţinute pe suprafaţa activă
interioară a grătarului cilindric.
De aici, acestea sunt raclate de grebla rotativă a sistemului de curăţare, care le antrenează
către partea superioară a grătarului cilindric de unde sunt deversate în gura de alimentare a
transportorului-compactor prin intermediul curăţitorului greblei. În zona gurii de alimentare a
transportorului-compactor reţinerile sunt spălate energic cu jeturi dirijate de apă sub presiune,
pentru îndepărtarea fecalelor şi substanţelor organice solubile, după care, în interiorul
transportorului-compactor, sunt transportate, deshidratate şi compactate, şi apoi evacuate în
pubele, containere sau instalaţii de transport.
Funcţionarea acestui echipament este comandată de instalaţia sa de automatizare astfel:
dacă diferenţa dintre nivelele apei, din amontele, respectiv avalul grătarului, în canalul în care
acesta este montat, are valori superioare unei valori de referinţă, înseamnă că suprafaţa activă a
59
grătarului este îmbâcsită cu reţineri şi este comandată punerea în funcţiune a greblei de curăţare
şi a transportorului-compactor; dacă diferenţa dintre nivelele apei din amontele, respectiv din
avalul grătarului are valori inferioare valorii de referinţă, înseamnă că suprafaţa activă a
grătarului cilindric este curată, instalaţia de automatizare comandând oprirea mecanismul de
curăţare cu greblă şi a transportorul-compactor.
Pentru instalare, echipamentele de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală
necesită canale (uzual, cu secţiune dreptunghiulară), cu radierul orizontal sau cu pantă de 1%, în
care sunt plasate pe direcţia longitudinală a canalului, cu o înclinare a axei grătarului şi
transportorului –compactor cu un unghi de 30 – 35º faţă de orizontală.
Dimensionare gratar cilindric cu incarcare frontala
Pentru determinarea parametrilor principlai dimensionali și funcționali ai instalației de
sitare cu gratar cilindric sa utilizat softwer specializat și au rezultat urmatoarele valori :
Qc= 2825 m3/ora ( debitul de calcul de apa uzată care patrunde în instalația
de sitare ale stației de epurare)
Qv= 426,808 m3/ora ( debitul de verificare de apă uzată care pătrunde în
instalația de sitare indifferent de sistemele
de canalizare la care este racordată aceasta )
60
Sb = 6 ( grosimea profilelor barelor gratarului )
ig = 1 (+1 de rezerva) ( nr. de grătarea active )
Dg = 1400 mm (diametrul interior al barelor gratarului )
B = 1660 mm ( lațimea )
βg = 32, 616 ° ( unghiul de înclinare față de orizontală )
hc = 590,868 mm ( înalțimea curentuli de apă uzată )
Hc = 1091 mm (înalțimea canalului )
Lg = 1096 mm ( lungimea grătarului )
nb = 89,6
Dm = 250 mm (diametrul melcului )
Ltot = 4000 mm (lungimea totală a transportorului )
3.2. Determinarea parametrilor principali dimensionali și
funcționali ai deznisipatoruli cu secțiune parabolic cuplat
cu canal Parshal
Sedimentarea este procesul de separare a particulelor solide, minerale sau organice,
aflate in suspensie in apa uzata, prin depunere gravimetrica. Sedimentarea particulelor
solide are loc pe cale naturala sau dupa tratamente de coagulare — floculare sau precipitare
care lac posibila depunerea gravimetrica. In stațiile de epurare a apelor uzate urbane se
intalnesc cloud categorii principale de echipamente pentru separarea impuritatilor prin
sedimentare, si anume: deznisipatoarele si decantoarele.
Deznisipatoarele sunt instalatii utilizate pentru separarea din apele uzate a particulelor
minerale cu dimensiuni mai marl de 0,2 — 0,25 mm, care in timpul procesului de lucru se
depun pc radierul echipamentului, i care poarta denumirea generica de „nisip".
Deznisipatoarele fac parte din treapta mecanica a statiilor de epurare a apelor uzate
tuind amplasate in mod curent dupd echipamentele de sitare i inaintea separatoarelor de
grasimi, sau daca acestea nu sunt utilizate, a decantoarclor primare.
Deznisipatoarele cele mai frecvent utilitate in statiile de epurare actuale se clasifica
dupa mai multe criterii, și anume:
61
dupa directia de curgere a apei:
deznisipatoare orizontale longitudinale;
deznisipatoare orizontale tangentiale;
după modul în care se realizează circulața apei:
deznisipatoare Cu curgere gravitationala;
deznisipatoare Cu antrenare mecanica a curcntultii ic apa;
deznisipatoare cu insuflare de aer (aerate);
după modul in care se evacueaza nisipul:
deznisipatoare cu evacuare manuală;
deznisipatoare cu evacuare mecanică;
deznisipatoare cu evacuare hidraulică.
Decantoarele sunt instalaţii utilizate pentru separarea din apele uzate a
substanţe lor sedimentabi l e gravimetr ic af la te în suspensie care se depun pe
radierul acestora şi poartă denumirea generică de „nămol”. Nămolurile au naturăşi aspecte
diferite în funcţie de locul de plasare a decantoarelor în schema tehnologică a staţiilor de epurare
a apelor uzate urbane, putându-se deosebiurmătoarele categorii:
nămoluri primare rezultate în decantoarele din treaptamecanică,
nămoluri secundare rezultate în decantoarele din treapta biologică şi,eventual,
nămoluri terţiarede la decantoarele din treapta terţiară atunci cândstaţiile de epurare sunt
dotate cu o astfel de treaptă.
Indiferent de treapta în carese găsesc, decantoarele sunt de regulă ultimul obiect
tehnologic de prelucrare aapelor uzate din cadrul acesteia.Decantoarele uzual utilizate în staţiile
de epurare actuale se pot clasificadupă mai multe criterii, şi anume:
după direcţia de curgere a apei:
decantoare orizontale longitudinale;
decantoare orizontale radiale;
decantoare verticale;
decantoare de tip special (cu module lamelare, ciclatoare, etc.);
după modul de evacuare a nămolului:
decantoare cu evacuare manuală;
decantoare cu evacuare mecanică;
62
decantoare cu evacuare hidraulică;
după calitatea de a realiza şi alte procese tehnologice în afară desedimentarea
impurităţilor din apa uzată:
decantoare obişnuite în care se realizează numai sedimentareaimpurităţilor din
apa uzată;
decantoare cu etaj (Imhoff) în care se realizează pe lângăsedimentarea
impurităţilor din apa uzată şi fermentarea anaerobă şi criofilă (latemperatura
mediului ambiant) a nămolului rezultat.
În cadrul acestui capitol vor fi prezentaţi algoritmii de calcul ai principalilor parametrii
dimensionali, cinematici, dinamici şi energetici ai unor tipuri reprezentative de deznisipatoare şi
decantoare frecvent utilizate în cadrulstaţiilor de epurare actuale, şi anume: deznisipator
longitudinal cu secţiune parabolică şi colectare mecanică/ hidraulică a nisipului, deznisipator
longitudinalcu secţiune dreptunghiulară şi colectare mecanică/hidraulică a nisipului,decantoare
orizontale longitudinale cu colectare mecanică a nămolului (cu podraclor sau cu racloare pe
lanţuri), decantor orizontal radial cu colectare mecanicăa nămolului.
Canalele Parshall sunt dispozitive de masurare a debitului de apa uzata care pot fi plasate
in orice punct al statiei de epurare. Totusi, se recomanda ca acestea sa fie plasate in avalul
deznisipatoarelor cu sectiune parabolica in scopul mentinerii constante a vitezei de curgere a apei
in acestea.
Canalele Parshall se obtin prin ingustarea sectiunii in plan transversal de la valoarea
initiala BP la bP < BP si apoi largirea printr-un divergent la valoarea initiala BP (vezi figura 4),
suprafetele verticale de racordare fiind plane. Ingustarea sectiunii canalului produce o accelerare
a curentului de apa rezultand o coborare a nivelului acestuia.
Fig.3.4 . Principiul de functionare a unui canal Parshall
63
Dacă datorită îngustării secţiunii canalului sau a modificării (coborârii) fundului acestuia
se produce un regim de curgere rapidă sau torenţială a curentului de apă, rezultând un salt
hidraulic neînecat (perfect sau îndepărtat) între nivelurile curentului de apă din amontele,
respectiv avalul îngustării, atunci se poate considera că curgerea curentului de apă din canal în
amontele îngustării nu este influenţată de curgerea curentului de apă din avalul îngustării şi că
debitul curentului de apă poate fi determinat doar prin măsurarea unui singur parametru, şi
anume adâncimea ham [m] curentului de apă în canalul din amontele îngustării secţiunii, printr-o
relaţie de forma:
Q=f (ham) (3.15)
Orientativ şi acoperitor se poate considera că saltul hidraulic este neînecat atunci când este
îndeplinită condiţia:
hav≤0 ,70⋅ham (3.16)
în care: hav [m] – adâncimea curentului de apă în canalul din avalul îngustării secţiunii.
Menţiune: Prin realizarea de racordări curbe corespunzătoare şi utilizarea unor
dimensiuni geometrice alese raţional, valoarea limită a adâncimii hav din aval pentru realizarea
saltului hidraulic neînecat poate atinge chiar 0,75•ham¬.
Forma sectiunii ingustarii (denumita si fanta) poate fi : dreptunghiulara, trapezoidala sau
in U (dreptunghiulara cu fund rotunjit). Dintre acestea, canalele cu fanta rectangulara sau sub
forma de U sunt mai sensibile la variatiile de debit, iar cele cu fanta trapezoidala sunt
recomandate in cazul unei game foarte largi de debite care trebuie masurata. In practica, pentru
ape uzate, canalele cu fanta dreptunghiulara, care sunt totodata si cele mai simplu de executat,
sunt cel mai des utilizate.
64
Fig.3.5 Forme ale sectiunii transversale a canalelor Parshall
Determinarea parametrilor dimensionali si functionali ai canalelor Parshall cu ingustare
cu sectiune dreptunghiulara utilizate in statiile de epurare a apelor uzate s-a facut prin studii
experimentale, prin folosirea unor modele la scara redusa si, apoi, prin aplicarea principiilor de
similitudine.
S-au studiat doua variante de canale Parshall, si anume:
- canal Parshall cu radierul coborat (cu treapta);
- canal Parshall cu radierul drept.
Modelele experimentale de canale Parshall pe care s-au făcut încercările experimentale în
laborator au avut lăţimea B* = 0,30175 m (toţi parametrii aferenţi modelului sunt notaţi cu „* ”).
S-au făcut încercări pentru trei variante de îngustare, şi anume, având valorile coeficientului de
îngustare de 0,30; 0,40 şi 0,50 m.
În urma încercărilor experimentale, a analizei şi prelucrării rezultatelor, s-au putut stabili
expresiile parametrilor dimensionali şi funcţionali ai celor două variante de canale Parshall (cu
radierul coborât şi cu radierul drept) studiate.
Ţinându-se seama şi de criteriile de similitudine, dimensionarea parametrilor
dimensionali şi funcţionali se face prin intermediul coeficientului de similitudine geometrică l
(similitudine Froude), astfel:
ham=α l⋅ham¿
(3.17)
hav=αl⋅hav¿
(3.18)
Q=αl5 /2⋅Q¿
(3.19)
65
în care: l – coeficientul de similitudine geometrică, reprezintă raportul dintre
dimensiunile omoloage ale canalelor Parshall din natură, respectiv pe model, adică:
α l=BP
BP¿ =
bP
bP¿ =…
(3.20)
ham¿ [m ] , hav
¿ [m ] – adâncimile curentului de apă din amontele, respectiv avalul
îngustării modelelor de canal Parshall studiate;
Q [m3/h], Q* [m3/h] – debitele curenţilor de apă care parcurg canalele Parshall real,
respectiv de laborator.
Parametrii dimensionali ai unui canal real de tip Parshall cu radierul coborât (vezi figura
3.6), respectiv ai unui canal real de tip Parshall cu radierul drept (vezi figura 3.7) se determină cu
următoarele relaţii:
e=BP−bP
2 (3.21)
R1=
C E2 +e2
2⋅e>2⋅(BP−bP )
Fig. 3.6. Canal Parshall cu radier coborât (cu treaptă)
66
R2=1,6⋅R1 (3.23)
R3=D2+δ 2
2⋅δ (3.24)
D=BP (3.25)
CE=BP (3.26)
CD≥(1,5÷2 )⋅hamc
(3.27)
CF=136⋅BP≥3⋅(BP−bP )
(3.28)
Co=2⋅hamc
(3.29)
Cm=(3÷4 )⋅hamc
(3.30)
Lo=Co+Cm+CE+C D (3.31)
Menţiune importantă: Pentru ca un canal Parshall care lucrează în agregat cu un
compartiment de deznisipare longitudinal cu secţiune parabolică, să asigure menţinerea constantă
a vitezei orizontale de curgere a apei în deznisipator, se impune egalitatea dintre adâncimea hamc
a
curentului de apă din canalul Parshall (în amonte de îngustarea secţiunii) şi adâncimea hc a
curentului de apă în compartimentul de deznisipare (hamc
= hc), aceasta conducând, pe baza
condiţiei de egalitate a secţiunilor parcurse de curentul de apă, atât în compartimentul de
deznisipare cât şi în canalul amonte a canalului Parshall, la o valoare a lăţimii BP a canalului
Parshall:
67
Fig. 3.7. Canal Parshall cu radier orizontal
BP=
2⋅B3 (3.32)
în care: B [m] – lăţimea compartimentului de deznisipare longitudinal cu secţiune
parabolică cu care canalul Parshall lucrează în agregat.
La dimensionarea canalelor Parshall cu ştrangulare dreptunghiulară se mai ţine seama şi
de următoarele recomandări:
- adâncimea apei în canalul Parshall în amonte de ştrangulare trebuie să fie astfel încât ham
> 0,05m sau ham > 0,05·CD, dar în orice caz mai mică de 2 m;
- lăţimea bP va fi astfel încât:
68
ψ=bP
BP
≤0,7 (3.33)
la care bP > 0,10 m şi
ham
bP
≤3 ;
Fig. 3.8. Aliniamentul canalelor Parshall
- canalul Parshall trebuie amplasat pe un aliniament care să asigure distanţele (vezi figura
3.8):
- în amonte (de la deznisipator până la orificiul de măsurare):
L2=(6÷16 )⋅BP (3.34)
- în aval:
L3=(5÷10 )⋅BP (3.35)
aliniamentul L3 poate fi eliminat dacă există probabilitatea realizării imediat după canalul
Parshall a unei căderi sau trepte (vezi figura 3.9). În acest caz, canalul Parshall va funcţiona
neînecat atâta vreme cât nivelul apei din aval de treaptă hav c va fi sub nivelul critic hcrc aferent
treptei;
Fig. 3.9. Canal Parshall cu treaptă aval
69
- pierderile de sarcină sunt cu atât mai mici cu cât coeficientul de ştrangulare are valori mai
mari;
- sensibilitatea cea mai mare în ceea ce priveşte măsurarea adâncimii ham a curentului de
apă se obţine pentru valori mici ale coeficientul de ştrangulare ( = 0,30).
Amplasarea canalelor Parshall în fluxul tehnologic al staţiei de epurare va urmării ca nici
un obiect sau obstacol aval să nu producă remuu care ar putea conduce la înecarea acestora şi, de
asemenea, ca nivelurile din amonte generate de canalele Parshall să nu influenţeze defavorabil
curgerea în obiectele din amonte.
Menţiune: La dimensionarea canalului Parshall se va avea grijă ca la debitul Qv de
verificare, înălţimile hamv şi havv să fie astfel încât valorile vitezelor medii ale apei în amonte,
respectiv în aval de ştrangulare să fie superioare valorii vitezei de autocurăţire pentru apa
deznisipată (0,4 m/s).
Pentru determinarea parametrilor princpali dimensionali și funcționali cu gratar cilindric
sa utilizat un softwer specializat și au rezultat urmatoarele valori:
Qc = 2825 m³ / h (debitul de calcul de apa uzată care patrunde în
deznisipatoare)
Qv = 426, 808 m³ / zi (debitul de verificare de apa uzată care
patrunde in deznisipator )
Vo = 0,3 m / s ( viteza apei de curgere )
Tmdez = 40 s (timpul mediu de trecere a apei )
Idez = 1 (nr. de compartiment active in deznisipator )
hc = 1,353 m (înalțimea apei în compartimente active )
hnis = 101,632 mm (înalțimea nisipului sedimentat )
brig = 0,25 dimensiunea rigolei de pe bazinul cu secțiune parabolic
H = 2 m (inaltimea compartimentelor deznisipatoarelor)
Parametrii canalului Parshal :
Bp = 1,933 m (lățimea canalului )
bP = 0,58 m ( dimensiunea injustării )
ep = 0,677 m( lățimea bombării)
70
CD = 2,435 m (lungimea îngustarii )
CE = 1,933 m ( lungimea zonei bombarii anterioare )
CM = 4,735 m
CF = 4,189 m ( lungimea zonei posterioare )
R1= 3,1 (raza bombării anterioare )
R2= 4,96 (raza bombării posterioare)
L0= 11,811 (lungimea zonei )
L1=8,558m
L2=14, 706m
L3=15,467m
BPR=1500mm (lățimea platformei )
Vdep=0,488 m³ (volumul de nisip extras din deznisipator
Lcjd = 12 m (lungimea jgheabului)
Lcjdn=2,875 m (lungimea unui compartiment )
Lcjdn1= 0,45m (lățimea jgheabului )
Hcdn = 0,17 (înalțimea util a compartimentelor)
Htotcdn = 1,02 (înalțimea totală)
Dcdjdn = 0,95 m (distanța recomandată dintre compartimentele de
deznisipare și jgheabul de deznisipare a
nisipului)
3.3. Determinarea parametrilor principali, dimensionali ți
funcționali ai separatorului de grăsimi cu insuflare de aer de joasă
presiune
Flotaţia este procesul de deplasare către suprafaţa apei a particulelor aflate în suspensie în
curentul de apă uzată, cu densitate mai mică decât a apei, pe cale naturală, datorată diferenţei de
densitate sau pe cale artificială prin intermediul bulelor de aer, introduse în curentul de apă uzată,
care aderă la particule.
71
În scopul eficientizării procesului de flotaţie a substanţelor grase, apa uzată poate fi în
prealabil tratată cu reactivi chimici, în scopul distrugerii emulsiilor, spre a favoriza coalescenţa
particulelor de grăsime şi separarea acestora la suprafaţa apei.
Echipamentele în care se realizează separarea grăsimilor din apele uzate menajere poartă
numele de separatoare de grăsimi, şi sunt plasate în treapta mecanică a staţiilor de epurare a
apelor menajere, între deznisipatoare şi decantoarele primare. Prezenţa separatoarelor de grăsimi
în fluxul tehnologic al staţiilor de epurare a apelor uzate menajere este absolut obligatorie atunci
când concentraţia grăsimilor din apa uzată exprimată prin substanţe extractibile în eter de petrol
este mai mare sau egală cu 20 mg/dm3 sau când staţia de epurare are treaptă biologică artificială
sau naturală.
În staţiile de epurare a apelor menajere se utilizează frecvent următoarele tipuri de
separatoare de grăsimi:
- separatoare de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0,5 – 0,7 atm.);
- separatoare de grăsimi cu plăci paralele sau tuburi înclinate;
- echipamente mixte de deznisipare şi separare a grăsimilor cu insuflare de aer.
Separatoarele de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune sunt compuse din
următoarele componente principale (vezi figura 3.3.1.): bazinul separatorului de grăsimi (poziţia
I), instalaţia de insuflare a aerului (poziţia II).
72
Fig 3.3.1. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu evacuarea
grăsimilor prin remuu pozitiv
Bazinul separatorului de grăsimi este construit din beton armat, fiind compus din două
sau mai multe compartimente 1 cu secţiune transversală de formă trapezoidală. Apa uzată este
introdusă în compartimente pe sub ecranele scufundate 2. Compartimentele separatoarelor de
grăsimi sunt împărţite în trei zone (o zonă centrală 3 şi două zone laterale 4) prin intermediul
pereţilor separatori 5, care sunt prevăzuţi la partea inferioară, pe toată lungimea, cu ferestre de
trecere a apei. În zona centrală, se insuflă aer la joasă presiune, fiind locul în care apa este
puternic agitată şi în care se realizează procesul de flotaţie a grăsimilor.
Apa şi grăsimile din partea superioară a zonei centrale pătrund în zonele laterale prin
grătarele 6, realizate din şipci de lemn, bare de metal sau plastic (cu lumina dintre bare de 20 –
73
50 mm) şi fixate pe pereţii separatori în zona oglinzii apei, care au scopul disipării energiei apei
agitate din zona centrală la trecerea în zonele laterale.
Zonele laterale, în care apa uzată nu se află sub acţiunea bulelor de aer, sunt zone de
liniştire în care grăsimile se acumulează la suprafaţă sub formă de peliculă. Pe părţile laterale ale
zonelor de liniştire sunt prevăzute jgheaburile de colectare a grăsimilor 7, în care grăsimile sunt
evacuate prin deversare în urma realizării unui remuu pozitiv în compartimente sau ca urmare a
închiderii gradate a stăvilarelor din aval 8 aferente compartimentelor respective.
Pentru colectarea uniformă a grăsimilor, se recomandă ca în lungul pereţilor deversanţi ai
jgheaburilor de colectare a grăsimilor să fie prevăzute lame deversante metalice sau din material
plastic cu dinţi triunghiulari sau trapezoidali, reglabile pe verticală.
Apa separată de grăsimi iese din compartimente pe sub ecranele scufundate 9.
În scopul eventualei izolări a compartimentelor, pentru intervenţii în caz de avarii sau
revizii, pe canalul/conducta de admisie a apei 10 a fiecărui compartiment este prevăzut stăvilarul
(din amonte) 11.
Dispozitivul 12 de insuflare a aerului comprimat de joasă presiune (0,5 – 0,7 atm.) în apă
este plasat în partea inferioară a zonelor centrale ale compartimentelor, asigurând introducerea în
apă a aerului sub formă de bule fine (cu diametrul între 1- 3 mm).
Insuflarea aerului în apă poate fi realizată cu următoarele tipuri de dispozitive:
a – plăci poroase de tip Arcuda, acoperite cu două straturi de pietriş sortat, stratul
inferior de 10 cm grosime din pietriş cu granule de 15 – 30 mm, iar stratul superior de 5 cm
grosime din pietriş cu granule de 7 – 15 mm;
b – blocuri „M” acoperite cu două straturi de pietriş sortat, identice cu cele
recomandate la soluţia precedentă;
c – plăci poroase din sticlă sinterizată cu diametrul porilor de 200 – 400 μm;
d – difuzoare, tuburi sau panouri cu membrană elastică perforată.
În cazul dispozitivelor de insuflare a aerului de tipurile a, b şi c aerul comprimat
este furnizat prin conductele perforate de distribuţie 13, amplasate în canivourile longitudinale
14.
Dispozitivele de insuflare a aerului de tipul d, acestea sunt plasate direct pe radierul zonei
active a compartimentelor.
74
Pentru obţinerea unei eficienţe optime de colectare a grăsimilor insuflarea aerului trebuie
să fie continuă.
În practică, mai există o variantă constructivă de separatoare de grăsimi cu insuflare de
aer la joasă presiune (vezi figura 3.3.2.) la care compartimentele au o construcţie similară din
punct de vedere al realizării zonelor, centrală şi laterale, dar care nu sunt prevăzute cu jgheaburi
laterale de colectare a grăsimilor, ci au în componenţă un pod rulant prevăzut cu lame de
antrenare a grăsimilor, plasate în zonele de liniştire.
Astfel la cursa activă a podului rulant, grăsimile sunt deplasate dinspre amonte către aval
de unde sunt evacuate prin dispozitive de tip jgheab oscilant sau alte construcţii similare.
Eficienţa reţinerii grăsimilor din apele uzate urbane, pentru acest tip de echipamente, este
de 50 – 85.
Fig. 3.3.2. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu
evacuarea grăsimilor cu pod raclor (secţiune transversală)
Pentru determinarea parametrilor principlai dimensionali și funcționali ai
separatorului de grăsimi cu insuflare de aerde joasă presiune sa utilizat softwer specializat
și au rezultat urmatoarele valori:
75
Qc = 29270 m³/ zi ( debitul de calcul )
Qv= 2825 m³/ h (debitul de verificare )
b =1 m (lățimea compartimentelor in partea inferioară )
B1 = 3 m (lățimea compartimentelor separatorului de grăsimi)
H = 2 m (adancimea apei in compartimentul separatorului de grăsimi )
αg = 26,5650 ( unghiul de înclinare aperetilor laterali )
Lsg = 31,271 m( lungimea utila ai separatorului de grăsimi )
i csg = 3 (+2 de rezerva) (nr. de compartimente active ale separatoarelor de
grăsimi )
L1sg = 10,424 m (lungimea utillă aunui compartiment active ai
separatorului de grasimi )
Vsg=125,085 m³ (volumul separatorului de grăsimi )
t = 0,103 h (timpul mediu de trecere a apei )
vL =0,028 m/s (viteza longitudinala de curgere a apei )
hV = 0,925 m (suprînălțarea peretilor )
Dimensiunile podului rulant:
Bpr=1500 mm (lãtimea platformei podului radial raclor, cu valori uzuale
între 0.8 - 1.2 m)
Lpr=4300mm (lungimea platformei podului rulant )
3.4. Determinarea parametrilor principali ai decantorului
primar radial
În decantoarele primare sunt reţinute din apele uzate urbane, industriale şi din
agrozootehnie, substanţele în suspensie, sedimentabile gravimetric, care au trecut de
deznisipatoare şi separatoare de grăsimi. Substanţele reţinute poartă numele de nămoluri primare.
În nămolurile primare sunt conţinute preponderent substanţe anorganice, dar şi substanţe
organice. Orientativ, eficienţa reţinerii prin decantare primară este de 40 – 60% pentru materii în
suspensie şi de 20 – 30% pentru CBO5.
76
Decantoarele primare radiale cu pod rulant de raclare a nămolului sunt constituite din
următoarele componente principale: compartimentele decantorului (poziţia I) şi podurile rulante
pivotante de raclare a nămolului (poziţia II).
Compartimentele 1 ale decantorului sunt realizate din beton armat şi au în plan orizontal
formă circulară. Apa uzată este introdusă într-un compartiment prin conducta de admisie 2
prevăzută la debuşare, în zona centrală a compartimentului, cu pâlnia (sau difuzorul) 3 având
muchia superioară a gurii de evacuare la cca. 0,2 – 0,3 m sub oglinda apei.
Circulaţia apei în compartimentul de decantare se face orizontal şi radial de la centru
către periferie, apa ieşind din difuzor pe sub peretele cilindric semiscufundat 4 care are muchia
inferioară situată sub planul apei la o adâncime egală cu 2/3 din înălţimea zonei de sedimentare.
Pentru o distribuţie cât mai uniformă şi cât mai liniştită a apei uzate, în alte variante se
folosesc deflectoare practicate în peretele cilindric semiscufundat, grătare de uniformizare cu
bare verticale sau prin intermediul unui dispozitiv de tip lalea Coandă care prezintă avantaje
hidraulice şi tehnologice deosebite .
Apa decantată este colectată în rigola de colectare 5 aflată pe circumferinţa
compartimentului, în afara suprafeţei de decantare, în acest caz fiind amplasată în exteriorul
peretelui vertical al compartimentului, sau în interiorul suprafeţei de decantare, în acest caz fiind
amplasată la 1 – 1,5 m de peretele compartimentului şi fiind susţinută pe console fixate pe acesta.
În primul caz apa decantată este deversată neînecat prin ferestre practicate în peretele
compartimentului, prevăzute cu deversoare metalice cu dinţi triunghiulari, reglabile pe verticală.
În faţa acestor deversoare, la cca. 0,3 – 0,5 m distanţă, se prevede un perete semiscufundat de
formă circulară în plan orizontal, a cărui muchie inferioară este la minim 0,25 – 0,3 m sub
oglinda apei şi care are rolul de a opri spuma sau grăsimile de la suprafaţa apei să fie antrenate
împreună cu apa decantată.
În cel de-al doilea caz, peretele rigolei de colectare a apei decantate dinspre centrul
compartimentului are partea superioară deasupra nivelului apei, jucând rolul de opritor pentru
spumă şi grăsimi. Apa decantată trece pe sub rigolă şi deversează peste peretele rigolei dinspre
circumferinţa compartimentului care este prevăzut de asemenea cu plăci metalice cu dinţi
triunghiulari, reglabile pe verticală.
Spuma şi grăsimile de la suprafaţa apei sunt antrenate prin intermediul unor lame 6 fixate
pe podul raclor şi dirijate către un cămin 7 sau dispozitiv de colectare. Nămolul decantat pe
77
radierul compartimentului este raclat şi antrenat către pâlnia (başa) de nămol 8 de unde este
evacuat prin diferenţă de presiune hidrostatică, pompare sau sifonare în căminul de nămol 9 de
unde este dirijat către instalaţii de condiţionare sau deshidratare. Evacuarea nămolului se poate
face continuu în cazul unor volume mari de nămol sau în 4 – 6 şarje zilnice.
Fig 3.4.1. Decantor radial cu colectare mecanică a nămolului cu pod rulant pivotant de
raclare
Podul rulant pivotant de raclare este compus din grinda chesonată 10, care are la partea
superioară platforma 11 mărginită de balustrada 12. Acesta pivotează la un capăt în jurul unui
lagăr central 13 susţinut pe o structură de rezistenţă montată la partea superioară a peretelui
cilindric 4. Celălalt capăt al podului se sprijină pe un tren de roţi 14, metalice îmbrăcate în
78
poliuretan sau cu pneuri, care rulează pe coama peretelui vertical circular pe căi de rulare
metalice (şină) în cazul roţilor metalice, respectiv direct pe suprafaţa de beton a coamei în cazul
roţilor îmbrăcate sau cu pneuri. Acţionarea trenului de rulare se face printr-un grup de antrenare
15, format dintr-un motor electric şi o transmisie mecanică.
De podul rulant sunt fixate prin articulaţii cu mai multe grade de libertate şi implicit
antrenate în mişcarea acestuia, lamele racloare 16 prevăzute cu sisteme proprii de rulare pe
radierul bazinului. Lamele de raclare sunt astfel poziţionate încât la deplasarea podului să racleze
şi să dirijeze nămolul către pâlnia centrală de colectare.
Pentru funcţionarea corectă a unităţilor de decantare se impune distribuţia uniformă a
debitelor de apă uzată între compartimentele acestora, care se realizează prin intermediul unor
camere de distribuţie plasate în amonte faţă de compartimentele de decantare.
Camerele de distribuţie trebuie să asigure repartiţia uniformă a debitelor prin realizarea
unor deversări neînecate având alcătuiri constructive care conduc la evitarea depunerilor în
compartimentele acestora.
Ansamblul instalaţiei de decantare va fi prevăzut cu un canal de ocolire care să permită
izolarea, în caz de necesitate, a fiecărei unităţi de decantare. În acest sens, intrarea şi ieşirea din
fiecare compartiment de decantare va fi prevăzută cu dispozitive de închidere (vane, stavile etc.)
care să permită izolarea din flux a compartimentului în caz de avarii, revizii sau reparaţii.
Fig 3.4.2. Componentele şi parametrii dimensionali caracteristici ai decantoarelor primare
radiale
79
1 –camera de distribuţie cu dispozitivul de distribuţie a apei (orificii cu deflectoare sau perete
concentric admisiei), 2 – pâlnie pentru colectarea materiilor plutitoare, 3 – perete semiînecat, 4 –
deversor triunghiular, 5 – rigolă pentru colectarea apei decantate, 6 – pod raclor, 7 – pâlnie
pentru colectarea nămolului.
Fig. 3.4.3 Decantor radial
Pentru determinarea parametrilor princpali dimensionali și funcționali ai decantorului
radial se face utilizand un softwer specializat și au rezultat urmatoarele valori:
Qc = 29270 m3/ zi (debitul de calcul )
Qv = 2825 m3/h ( debitul de verificare de apa uzată în decantorul prima din
cadrul stației de epurare )
Qch = 1220 m3/h(debitul de apa uzată )
u = 1,1 m/ h (viteza de sedimentare în decantor )
icd = 1 (+1 de rezerva) (nr.de compartimente active necesare în decantor )
D = 4 m (diametru compartimentelor decantoarelor )
80
D1 = 45,14 m (diametrul caii de rulare a terenului de roți ale podului radial
de reclare )
D2 = 42,7 m (diametrul interior al rigolei )
d1 = 6 m (diametrul gurii de distributie a apei uzate în decantor)
d2 = 5,6 m (diametrul coloanei centrale de sustinere a podului raclor
radial)
d3 = 6 m (diametrul superior al basei de colectare a nãmolului )
hu = 2,5 m (înãltimea utilã a compartimentelor decantorului)
hnamcomp = 0,015 m (înãltimea nãmolului din compartimentele
decantorului între douã evacuãri consecutive)
Vbmin = 21,472 m (volumul minim al basei de colectare a nãmolului
din compartimentelor decantorul)
Vb = 21,5 [m3] (volumul basei de colectare a nãmolului din
compartimentele decantorului care trebuie sã aibã o
valoare care trebuie sã fie mai mare sau egalã cu Vpmin,)
hb = 2,205 m (înãltimea basei de colectare a nãmolului din
compartimentele decantorului, cu valori)
Hc = 6,405 m (adancimea compartimentelor decantorului )
b = 0,6 m (latimea coamei peretilor compartimentelor decantorului)
Vu = 2728 m3 (volumul util al compartimentelor decantorului)
qdc= 9,091 m3/h·m (debitul de calcul specific deversat pe conturul
rigolei de colectare a apei limpezite, care trebuie sã
aibã valoarea mai micã sau egalã cu 60 m3/h.m )
qdv= 21, 058 m3/h·m (debitul de verificare specific deversat pe conturul
rigolei de colectare a apei limpezite, care trebuie sã
aibã valoarea mai micã sau egalã cu 180 m3/h.m)
Dimensiunile podului pivotant:
Lprr= 22,97 m (lungimea platformei podului raclor radial )
Brr=1,5
81
3.5. Determinarea parametrilor principali ,dimensionali și funcționali
ai bazinului cu namol activ cu aerare pneumatica
Bazinele cu nămol activ sunt construcţii în care epurarea biologică aerobă a apei are loc
în prezenţa unui amestec de nămol şi apa uzată, agitat în permanenţă şi aerat. Epurarea apei în
aceste bazine poate fi asemuită cu autoepurarea care se produce în apele de suprafaţă; în bazinele
cu nămol activ însă în afară de agitarea şi aerarea amestecului, se realizează şi accelerarea
procesului de epurare, ca urmare a măririi cantităţii de nămol prin trimiterea în bazine a
nămolului de recirculare. Influentul cu conţinut de impurităţi organice este pus în contact într-un
bazin cu namol activ cu cultură de microorganisme care consumă impurităţile degradabile
biologic din apa uzată.
Apa epurată se separă apoi gravitaţional de namol activ în decantorul secundar. O parte
din nămolul activ, separat în decantorul secundar este recirculată în bazinul de aerare, iar alta
parte este evacuată ca nămol în exces în decantorul primar în aşa fel încât în bazinele de aerare se
menţine o concentratţie relativ constantă de nămol activ; în bazinul de aerare cultura de
microorganisme este menţinută în condiţii de aerare printr-un aport permanent de aer sau oxigen.
Bazinul de nămol activ, are ca principal scop principal degradarea sau eliminarea
substanţelor organice din apele uzate prin procese biochimice care conduc la scăderea CBO5 şi a
materiei solide coloidale preponderent de materie organică.
Procesul epurării biologice în bazinul de nămol activ este asemănător celui care se
dezvoltă în locurile sau cursurile naturale când se produce autoepurarea apei, aici aplicându-se
un complex de măsuri care contribuie la intensificarea proceselor: mărimea concentraţiei
nămolului activ, aerarea artificială a operaţiei, pentru intensificarea oxigenării acesteia, agitarea
artificială a apei în vederea dispersării în apa uzată brută a nămolului recirculat.
Avantajele folosirii bazinului cu nămol activ sunt: realizarea unei eficienţe mai ridicate,
atât iarna cât şi vara, sunt lipsite de mirosul neplăcut şi de prezenţa muştelor, suprafeţele
specifice constituente sunt mai reduse, permite o mai bună adaptare a procesului tehnologic din
staţia de epurare la modificări de durată ale caracteristicilor apelor uzate, etc.
82
Marele inconvenient al acestui proces este de ordin energetic deoarece necesită un
consum specific de energie mai ridicat, această energie fiind absorbită de utilajele care
furnizează oxigenul necesar proceselor aerobe.
Un bazin de aerare se prezintă sub forma unui bazin rectangular din beton armat, unde
epurarea biologică are loc în prezenţa unui amestec de nămol activ şi apă uzată. Pentru
asigurarea unui contact intim şi continuu a celor doi componenţi ai amestecului, se impune o
agitare permanentă a acestora cu ajutorul aerului care asigură, în acelaşi timp şi oxigenul necesar
coloniilor de microorganisme aerobe existente în compoziţia nămolului activ, sub formă de
flocoane. În bazin se urmăreşte a se menţine o concentraţie cvasiconstantă a nămolului activ în
decantorul secundar.
Simultan cu eliminarea substanţei organice impurificatoare, se obţine creşterea nămolului
activ sub forma materialului celular insolubil şi sedimentabil în decantoarele secundare. O parte
din acest nămol este utilizat în scopuri tehnologice proprii (nămolul activ de recirculare), iar
diferenţa numită nămolul activ în exces, este dirijată în decantoarele primare pentru a le mări
productivitatea de eliminare a suspensiilor datorită prezenţei flocoanelor care au efectul unui
coagulant.
Pentru apele uzate cu concentraţii mari în CBO5, viteza reducerii materiilor organice,
raportată la unitatea celulară va rămâne constantă până la o anumită limită de concentraţie a
substratului, după care, pentru valori ale acestuia mai reduse, viteza variază numai în funcţie de
concentraţia materiilor organice şi va fi descrecătoare.
Apele uzate intră în bazinul de nămol activ apoi intră în decantorul secundar de unde o
parte din nămol este eliminat în exces sau este recirculat.
Ipoteze pentru proiecterea bazinelor cu nămol activ şi a decantoarelor secundare :
i. bazinul de nămol activ este asimilat cu un bazin cu amestecare perfectă în
care se consideră că în orice punct din bazin concentraţia substratului cât şi a nămolului activ
este egală cu cea de la ieşirea din bazin;
ii. epurarea biologică se realizează în ansamblul format din bazinul de nămol
activ şi decantorul secundar;
iii. procesul biologic de degradare a materiei organice care are loc numai în
bazinul de nămol activ, în decantorul secundar se realizează separarea flocoanelor biologice de
apa epurată şi recircularea unei părţi a nămolului activ în bazinul de nămol activ;
83
iv. în decantorul secundar, nămolul activ trebuie menţinut în stare proaspătă
prin evacuarea excesului şi recircularea unei părţi de nămol activ în bazinul de nămol activ în
conformitate cu raportul de recirculare;
v. principalele caracteristici ale nămolului activ ce sunt avute în vedere în
proiect în treapta biologică, sunt:
- indicele volumetric a nămolului IVN;
- încărcarea organică a nămolului ION;
- indicele de încărcare organică a bazinului IOB.
Pentru determinarea parametrilor princpali dimensionali și funcționali ai bazinului cu
namol activ cu aerare pneumatica se face utilizand un softwer specializat și au rezultat
urmatoarele valori:
CBO5 = 340 mg/dm3 (comsumul biochimic de oxigen al apei uzate a
localitãtii deservite de statia de epurare, cu valori orientative
pentru apele uzate urbane brute între 100 - 400 mg/dm3
)
Hp = 5 m (adâncimea utilã a bazinelor cu aerare pneumaticã,
cu valori recomandate între 3 - 5 m )
CN = 2,5 kg/m3
CB = 1,3 mg/dm³(coeficient pentru calculul lãtimii bazinelor cu aerare
pneumaticã,cu valori recomandate între 1 - 1,5 )
hs = 0,6 (patiul de sigurantã al bazinelor de aerare,
cu valori recomandate între 0,5 - 0,8 m)
Qc = 29270 m3/ zi (debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde
în bazinul de aerare cu nãmol activ din cadrul statiei de
epurare )
Qv= 2073 m3/h (debitul de verificare, de apã uzatã care pãtrunde în
bazinul de aerare cu nãmol activ din cadrul statiei de epurare)
Qch = 1220 m3/h (debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în
bazinul de aerare cu nãmol activ din cadrul statiei de epurare)
QR max = 853,708m3/h
84
Ls= 8781m
ɳN = 25% (eficienta treptei mecanice privind reducerea
substantelor organice, cu valori între 20 - 30%)
ɳB=85% (eficienta privind reducerea substantelor organice,
cu valori între 60 - 98%, în functie de procesul tehnologic
adoptat)
L5B =7464 kg/ zi (cantitatea de substantã organicã (exprimatã în CBO5) care
intrã în treapta biologicã a statiei de epurare într-o zi prin apa uzatã
influentã)
ION =0,812 kg/ m³*zi (încãrcarea organicã a nãmolului activ din bazinul de
aerare, cu valori în functie de functie de procesul tehnologic adoptat)
IOB = 2,029 kg/ m³*zi (încãrcarea organicã a bazinului de aerare)
tip bazin: 2 cu incarcare medie
SP = 2 (bazin cu namol activ neomogen)
t = 3.016h (- timpul de aerare corespunzãtor debitului de calcul,
care trebuie sa aibã valori mai mari de 3 h la eficiente
ale treptei biologice de peste 85% )
Bp =6,5 m (lãtimea bazinului de aerare în cazul echipãrii
acestuia cu siteme de aerare pneumaticã )
Lp = 113,182 m (Lungimea Lp [m] a bazinului de aerare în cazul echipãrii
acestuia cu sisteme de aerare pneumaticã trebuie sã aibã
valoarea cuprinsã între Lpmin si Lpmax.)
Lj = 75 m (Lungimea Lj [m] a jheaburilor de distributie fractionatã a apei uzate
si nãmolului recirculat, în cazul bazinelor cu nãmol activat cu distributie
fractionatã a apei si nãmolului, trebuie sã aibã valoarea cuprinsã între
Ljmin si Ljmax.)
V=3678 m³ (volumul util al bazinului de aerare)
Hp tot = 5,52 m (înãltimea totalã a bazinului de aerare în cazul
echipãrii acestuia cu siteme de aerare pneumatic)
85
Qaer = 9944 m3/h (cantitatea necesarã de aer în cazul sistemelor
de aerare pneumatic)
dorif = 0,25 mm (dimensiunea orificiilor sistemelor de distribuție a aerului )
Hp = 5 m
3.6. Determinarea parametrilor principali și funcționali ai
decantorului secundar longitudinal
În cazul decantoarelor secundare longitudinale (vezi figura 3.6.1) ramura superioară a
lanţurilor este plasată în interiorul bazinului decantorului astfel încât să se asigure un traseu cât
mai convenabil al lanţurilor [13].
Pentru realizarea conturului longitudinal de deplasare al lanţurilor cu racleţi sunt folosite
axele de întoarcere 5 prevăzute cu roţile de lanţ 6 plasate corespunzător, în număr de 3 la
decantoarele primare, respectiv de 2 la decantoarele secundare, dintre care una cu rol de
întindere.
3.6.1. Decantor longitudinal secundar cu colectarea nămolului cu racloare pe lanţuri (13)
Ramura superioară a lanţurilor cu racleţi este susţinută prin intermediul ghidajelor
8 plasate pe pereţii laterali ai decantoarelor, în cazul lanţurilor cu racleţi pe un rând sau
pe pereţii laterali şi pe mai mulţi suporţi centrali 9 (vezi figura 3.6.2) fixaţi pe radierul
86
bazinului, în cazul lanţurilor cu racleţi pe două rânduri. Sistemul de acţionare al lanţurilor
cu racleţi este format dintr-un motor electric şi o transmisie mecanică compusă din
reductorul 10 şi transmisia cu lanţ 11.
Sistemul de racloare cu lanţuri este prevăzut cu un sistem de comandă automată
care asigură funcţionarea sa continuă în parametrii corespunzători care pot fi ajustaţi prin
intermediul tabloului de comandă al sistemului.
Fig. 3.6.2.Secţiune transversală printr-un decantor longitudinal cu colectarea nămolului cu
racloare pe lanţuri [10, 13]
Pasul prac [mm] de montare a racleţilor poate lua valori în funcţie de configuraţia
lanţului între 1700 – 3400 mm.
Se recomandă ca greutatea lanţului să fie cât mai redusă posibil şi de aceea în
general racleţii sunt confecţionaţi din lemn [6], dar sunt şi variante constructive din oţel
inoxidabil, oţel protejat cu răşini epoxidice sau din material plastic armat cu fibră de
sticlă.
87
În funcţie de lăţimea bazinelor decantoarelor se folosesc un rând/două rânduri de
racleţi fixate pe 2/4 lanţuri de transport. La decantoarele primare cu racloare pe lanţuri se
folosesc racloare simple pentru tipodimensiunile cu lăţimile b1 [m] de 3; 4; 5 m şi
racloare duble pentru tipodimensiunile cu lăţimile de 6; 7; 8; 9 m [10].
La decantoarele secundare cu racloare pe lanţuri se folosesc racloare simple
pentru tipodimensiunile cu lăţimile b1 [m] de 3,5 ; 4; 5 m şi racloare duble pentru
tipodimensiunile de 6; 7; 8; 9; 10 m [12].
În figura 3.6.2 este prezentată schema de poziţionare a racleţilor şi lanţurilor
pentru cazul racloarelor duble. Schema de poziţionare a racleţilor pe un rând se poate
deduce pe baza schemei din aceeaşi figură luându-se în considerare cotele
corespunzătoare unui singur rând de racleţi (adică b1 = b).
Fig. 3.6.3. Schema de determinare a lungimii lanţurilor de transport de la
decantoarele secundare longitudinal
Pentru determinarea parametrilor princpali dimensionali și funcționali ai decantorului
secundar longitudinal se face utilizand un softwer specializat și au rezultat urmatoarele valori:
88
Qc = 29270 m3/ zi (debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde
în decantorul secundar din cadrul statiei de epurare )
Qv= 2073 m3/h (debitul de verificare, de apã uzatã care pãtrunde în decantorul
secundar din cadrul statiei de epurare)
Qch = 1220m3/h (debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în
decantorul secundar din cadrul statiei de epurare)
QR = 853,708 m3/h (debitul maxim de recirculare care pãtrunde în
decantorul secundar din cadrul statiei de epurare)
DS =2
icd = 1( +1 de rezerva) (numãrul de compartimente active necesare în decantor)
Aoc = 1109 [m2] (suprafeta orizontala utila de decantare corespunzãtoare
debitului de calcul)
Csds = 124400 kg /zi (cantitatea zilnicã de materii în suspensie
din decantorul secundar )
Vns= 12410 m³/ zi (volumul de nãmol secundar retinut zilnic în decantor )
Iev = 80 (numãrul de evacuãri zilnice de nãmol din decantorul secundar)
vev=155,187 (volumul de nãmol secundar depus în
decantor între douã evacuãri successive)
hs = 0,3 m (înãltimea zonei de sigurantã a compartimentelor decantorului)
hu = 3,3 m (înãltimea utilã a compartimentelor decantorului)
hd = 0,4 m (înãltimea stratului de decantare din
compartimentele decantorului)
H = 4 m (înãltimea totalã a compartimentelor decantorului)
Vu = 1829 m ³ (volumul util al compartimentelor decantorului, care
trebuie sã aibã valori cuprinse între Vumin si Vumax)
Iev= 80 (numãrul de evacuãri zilnice de nãmol din decantorul secundar)
hnam comp = 0,14 m (înãltimea nãmolului depus în compartimentele
decantorului între douã evacuãri consecutive)
H =4 m (înãltimea totalã a compartimentelor decantorului)
B = 9m (latimea compartimentelor decantorului)
B1 =8,2 m (latimea compartimentelor decantorului la partea superioarã,
în zona rigolelor laterale de evacuare a apei limpezite)
89
B2 =8,3m (latimea compartimentelor decantorului în zona radierului)
B3 =0,4m (latimea rigolelor laterale de evacuare a apei limpezite)
Lu=64,46 m (lungimea utilã a compartimentelor decantorului, calculatã în
cazul uzual în care rigolele laterale de evacuare a
apei limpezite sunt plasate pe jumãtate din lungimea
utilã Lu;)
L= 65,46m (lungimea compartimentelor decantorului, calculatã în cazul
uzual în care rigolele laterale de evacuare a apei
limpezite sunt plasate pe jumãtate din lungimea utilã Lu,
care trebuie sã aibã valori cuprinse între Lmin si Lmax)
H = 4 m (înãltimea totalã a compartimentelor decantorului)
E= 8,9 m (ecartamentul cãilor de rulare ale podurilor rulante de evacuare
a nãmolului ale compartimentelor decantorului)
Vu = 1829 m ³(volumul util al compartimentelor decantorului, care
trebuie sã aibã valori cuprinse între Vumin si Vumax)
tdc = 3h (timpul de decantare corespunzãtor debitului de calcul,
care trebuie sã aibã valori cuprinse între tdcmin si tdcmax)
BIBLIOGRAFIE
90
1. V.V. Safta, Magdalena–Laura Toma - Elemente de proiectare a echipamentelor şi
instalaţiilor din treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate – Printech,
2003 (Medeea Company)
2. Florea Julieta, Robescu D. - Hidrodinamica instalaţiilor de transport hidropneumatic
şi de depoluare a apei şi aerului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
3. Negulescu, M. Epurarea apelor uzate industriale, Bucuresti, Editura Tehnica, 1987.
4. http//www.huber.com
5. STAS 1342/2-89 Determinarea cantităţilor de apă de alimentare pentru unităţi
industriale.
6. STAS 1478-90 Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii
fundamentale de proiectare.
7. STAS 12431-86 Grătare pentru staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti.
Prescripţii generale de proiectare.
91
top related