riscul de lichiditate in cazul bcr
Post on 06-May-2017
221 Views
Preview:
TRANSCRIPT
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE FINAŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI
RISCUL DE LICHIDITATE ÎN CAZUL BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE
Bucureşti2010
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
CUPRINS
I. Lichiditatea bancară şi riscul de lichiditate......................................................................2
II. Gestiunea riscului de lichiditate………………………………………………………..5
III. Riscul de lichiditate în cazul BCR.................................................................................8
IV. Concluzii......................................................................................................................16
V. Bibliografie...................................................................................................................21
1
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
I. Lichiditatea bancară şi riscul de lichiditate
În sens larg, conceptul de lichiditate se referă la capacitatea activelor de a fi
transformate rapid şi cu o cheltuială minimă, în monedă lichidă sub formă de numerar sau
de disponibil în cont curent.
În sens mai restrâns, specializat, lichiditatea bancară reprezintă o problemă de
gestiune a pasivelor şi activelor bancare care au grade diferite de lichiditate. Lichiditatea
bancară reprezintă capacitatea unei bănci de a face faţă, în orice moment, atât obligaţiilor
asumate în numele clienţilor, cît şi în nume propriu. Factorul esenţial de gestiune al
lichidităţii şi implicit al riscului de lichiditate pe termen lung sau scurt îl reprezintă
accesul oricărei bănci la diferite pieţe de capital care permit ajustări rapide şi la un cost
minim al scadenţarului activelor şi pasivelor. Acest lucru depinde de o serie de elemente,
cum ar fi: notorietatea băncii, notaţiile agenţiilor de rating, talia, rentabilitatea si calitatea
acţionariatului.
Lichiditatea poate fi analizată sub două aspecte, respectiv acela al lichidităţiii
imediate şi acela al lichidităţii de transformare. Prima reprezintă imposibilitatea de a face
faţă unei cereri masive şi neprevăzute de retrageri de fonduri de către clientelă, precum şi
imposibilitatea de a le substitui cu alte resurse (este un risc ce se manifestă în caz de criză
a băncii, sau a pieţelor) iar a doua se concretizează printr-un nivel al resurselor inferior
celui al plasamentelor pentru o scadenţă dată (cu consecinţe dăunătoare în cazul
schimbării curbei dibânzilor).
Riscul de lichiditate pentru o bancă constituie expresia însăşi a probabilităţii
pierderii capacităţii de finanţare. Acesta constă în probabilitatea ca banca să nu-şi poată
onora plăţile, la un moment dat, faţă de clienţi, datorită devierii proporţiei dintre
plasamentele pe termen lung şi a celor pe termen scurt şi a necorelării cu structura
pasivelor băncii.
Fiind considerat un risc major, riscul de lichiditate face obiectul unor accepţiuni
precum: lichiditate extremă, “pernă de securitate“ ce procură activele lichide şi
capacitatea de mobilizare a capitalului la un cost normal. Situaţia lichidităţii extreme
determină eşecul unei instituţii bancare, iar riscul de lichiditate poate fi devastator. O
asemenea situaţie extremă îşi are originea în alte cauze (de exemplu din evoluţiile
2
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
adverse ale pieţelor), care pot antrena retrageri masive de fonduri sau închiderea liniilor
de credit obişnuite ale altor instituţii. Potrivit celei de-a doua accepţiuni, lichiditatea este
considerată a fi „o pernă de securitate“ pentru a face faţă dificultăţilor, iar riscul de
lichiditate se datorează dispunerii de lichidităţi bancare insuficiente, ceea ce înseamnă că
activele lichide disponibile sunt insuficiente pentru a face faţă nevoilor neprevăzute.
În fine, conform ultimei accepţiuni, riscul de lichiditate exprimă eventualitatea
dificultăţilor temporare sau permanente de a accede la surse de fonduri. Potrivit acestei
accepţiuni, lichiditatea evidenţiază capacitatea băncii de a mări capitalurile la un cost
rezonabil în permanenţă.
Deoarece plasamentele pe termen lung sunt de regulă mai mari decât resursele pe
termen lung, băncile se pot confrunta cu două situaţii, respectiv: fie să nu-şi poată onora
angajamentele pe termen scurt, fie să aibă resurse cu scadenţă mică, în timp ce
plasamentele au scadenţă mare. Prima situaţie, denumită risc de lichiditate imediată, este
determinată de retragerile masive şi neaşteptate ale creditorilor băncii care, pentru a face
faţă situaţiei, este forţată fie să atragă deponenţi (prin bonificarea unor dobânzi superioare
celor practicate pe piaţă), fie să apeleze la împrumuturi de urgenţă care au, de regulă,
costuri excesive. Cea de-a doua situaţie, denumită risc de transformare, obligă băncile să
analizeze resursele şi plasamentele în funcţie de exigibilitatea lor reală şi nu juridică
(astfel, depozitele la vedere sunt, de regulă, mai stabile decât depozitele la termen iar
conturile debitoare ale clienţilor pe termen scurt sunt deseori mai imobilizate decât
creditele cu scadenţă mai îndepărtată). Capacitatea de a transforma resursele cu scadenţă
mică în plasamente cu scadenţă mare şi de a putea face faţă crizei de lichiditate într-un
timp scurt şi cu costuri scăzute este specifică managementului bancar. Astfel,
managementul bancar trebuie să asigure protecţia împotriva riscului de lichiditate, prin
măsuri precum atragerea disponibilităţilor băneşti ale populaţiei (acordarea de credite de
către bănci presupune alocarea unor sume pe care acestea le au sub forma depozitelor
trase, iar băncile care atrag depozite de la populaţie sunt mai puţin expuse riscului de
lichiditate), identificarea unor depozite stabile – depozite la termen, certificate de depozit
ş.a. – care, pe de o parte, permit băncilor să investească pe termen lung, iar, pe de altă
parte, diminuează riscul de lichiditate deoarece retragerea depozitelor nu se poate face
inopinat, creşterea fondurilor proprii (majorarea capitalului social, şi implicit a fondurilor
3
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
proprii, măreşte puterea financiară şi lichiditatea băncilor, permiţându-le să facă investiţii
pe termen lung din resurse proprii) sau refinanţarea (respectiv prin gajarea, cesionarea
sau cedarea unor titluri de creanţe aflate în portofoliul băncii, în schimbul lichidităţilor de
care are nevoie urgentă sau apelarea la credite de refinanţare de la Banca Naţională care
acţionează ca împrumutător de ultimă instanţă).
În acest sens, este imperios necesară analiza următorilor indicatori de lichiditate:
I1 = TDC / TPC,
unde TPC = total plasamente către clientelă
TDC = total depozite clientelă
I2 = TDB / TPB
unde TPB = total plasamete către bănci
TDB = total depozite bănci.
Indicatorul de lichiditate I2 arată dacă banca se împrumută sau efectuează
plasamente pe piaţa monetară.
I3 = TD / DB
unde DB = depozite bănci
TD = total depozite
Indicatorul de lichiditate I3 arată gradul de dependenţă al băncii faţă de piaţă
pentru fondurile sale şi contrar, dacă există sau nu o bază de depozite stabile.
I4 = TD / TP
unde TP = total plasamente,
TD = total depozite
Indicatorul de licihidate I4 pentru o bancă de depozite trebuie să fie apropiat de
100%. Pentru instituţiile care nu colecteză depozite, dar dispun de capitaluri proprii şi de
resurse pe termen lung importante, indicatorul de lichiditate va putea depăsi 100% fără să
existe probleme semnificative de lichiditate. În schimb, pentru o bancă de retail,
indicatorul de lichiditate nu trebuie să depăşească 100%.
Interpretarea acestor indicatori de lichiditate nu este întotdeauna usoară. Analiza
lor se realizează distinct pe termen scurt, respectiv pe termen lung, iar plasamentele şi
resursele trebuie să aibă o exigibilitate reală şi nu juridică.
4
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
II. Gestiunea riscului de lichiditate
Conţinutul economic al riscului constă în posibilitatea gestiunii acestuia.
Importanţa gestiunii riscului ca activitate constă în posibilitatea de a prognoza într-o
anumită măsură producerea evenimentului de risc şi de a lua la timp deciziile necesare în
vederea reducerii riscului unor eventuale consecinţe nefavorabile. Esenţa riscului, ce se
exprimă prin posibilitatea evaluării cuantificate a probabilităţii apariţiei unei situaţii
nefavorabile, condiţionează necesitatea elaborării metodelor şi mecanismelor de
diminuare a efectului negativ al evenimentelor prevăzute. Cunoaşterea pericolului
potenţial şi a nivelului de impact al riscului permite de a le gestiona într-un mod mai
eficient.
Gestiunea lichidităţii bancare are o serie de componente, precum:
1. dezvoltarea unei structuri pentru managementul lichidităţii bancare
2. cuantificarea şi monitorizarea necesarului net de finanţare
3. managementul accesului pe piaţă
4. planuri şi măsuri privind situaţiile de criză
5. controlul intern al riscului de lichiditate.
Important de amintit este şi faptul că, în general, gestiunea lichidităţii bancare se
bazează pe următoarele principii:
1. banca îsi aprobă anual o strategie pentru managememntul operativ al lichidităţii
2. conducerea băncii este informată atât sistematic asupra situaţiei lichidităţii băncii, cât
şi imediat ce apar modificări semnificative în lichiditatea curentă şi cea previzionată
3. banca revizuieşte periodic limitele nivelurilor poziţiilor de lichiditate şi ipotezele
utilizate în managemntul lichidităţii, promovând scenarii de tip “what if”
4. banca supervizează periodic relaţiile privind accesul pe piaţa resurselor şi asigurarea
capacităţii de a vinde active
5. banca reconsideră periodic planurile privind situaţiile de criză, în scopul realizării
strategiei privind managementul crizelor de lichiditate şi a procedurilor pentru acoperirea
deficitelor de lichiditate.
5
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
În cadrul analizei riscului de pierdere a lichidităţii se verifică dacă valorile
efective ale normativelor lichidităţii curente şi pe termen lung corespund cerinţelor BNR.
Se analizează modificările indicatorilor efectivi ai lichidităţii pentru 3 luni precedente. De
asemenea, se stabilesc creanţele şi /sau obligaţiunile băncii care au influenţat în măsura
cea mai mare modificarea valorilor normativelor lichidităţii.
Anual sunt stabilite următoarele normative ale lichidităţii:
Lichiditatea curentă : suma activelor la vedere şi activelor pe un termen mai mic
de 30 zile raporată la obligaţiunile la vedere şi pe un termen mai mic de 30 zile
(%);
Lichiditatea pe termen lung: suma activelor pe termen lung (cu scadenţa 2 ani şi
mai mult raportată la resursele băncii) (%).
În cadrul analizei riscului lichidităţii o atenţie deosebită se acordă concentrării
riscului de creditare, concentrării depozitelor, a depunerilor sau a creditelor primite de
către bancă şi se determină riscul, ce rezultă din această concentrare. Se consideră de
asemenea nivelul de dependenţă faţă de diferite categorii de creditori (piaţa interbancară,
Banca Naţională, clienţi – persoane juridice, clienţi – persoane fizice, alţi creditori),
precum şi nivelul de sensibilitate a creditorilor faţă de situaţia de pe piaţa monetară.
Analiza modificării structurii mijloacelor atrase în volumul total al obligaţiunilor băncii
se efectuează compărând situaţiile din perioadele gestionare precedente (ultimele trei date
gestionare). Structura activelor şi pasivelor băncii, precum şi corespondenţa scadenţelor
lor acordă posibilitate băncii de a-şi îndeplini obligaţiile sale şi asigură investitorilor
băncii un nivel adecvat al venitului la mijloacele investite în bancă.
Riscurile diferenţei dintre termenele de atragere şi de plasare se dirijează prin
metode standarde aplicate de către instituţiile financiare: reducerea pe un termen scurt a
lichidităţii fără majorarea nivelului de cheltuieli, împrumuturi interbancare – costul lor
este cu 1-2 puncte procentuale mai înalt decât suma nominală, însă ele presupun
cheltuieli de regie minime, tranzacţii pe piaţă deschisă SWAP, REPO – vânzarea unei
părţi din active cu răscumpărarea ulterioară a lor – costul este analogic împrumuturilor pe
piaţă.
6
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
Poziţia lichidităţii se determină ca diferenţa între volumul activelor lichide şi
pasivelor volatile.
Pentru a estima poziţia lichidităţii putem să anticipăm:
- fie o creştere mai rapidă a nevoilor de credite faţă de volumul
depozitelor, rezultând o nevoie suplimentară de lichiditate pe termen
lung care se poate reduce prin diminuarea marjei lichidităţii sau prin
împrumut;
- fie o creştere a necesarului de credite, mai lentă decât cea a volumului
depozitelor, rezultând un plus de lichiditate pe termen lung care poate
fi folosit pentru majorarea marjei lichidităţii sau pentru finanţarea
plasamentelor bancare.
Poziţia lichidităţii (Active lichide – Pasive volatile)
- indicator deviat din practica gestiunii de trezorerie;
- calculat pentru acoperirea nevoilor de lichiditate pe termen scurt;
- se calculează pe zile, săptămâni şi pe luni;
- optimizarea lui constă în realizarea unui echilibru între active lichide şi
pasive imediate;
Pot exista următoarele situaţii:
a) Când poziţia lichidităţii este negativă, activele lichide sunt insuficiente
pentru onorarea integrală a obligaţiilor, astfel că se recurge la surse imediate cum ar fi:
- împrumuturi de pe piaţa interbancară;
- lichidarea înainte de termen a unor active din portofoliu;
- împrumuturi de la banca centrală.
b) Când poziţia lichidităţii este pozitivă, resursele de lichiditate depăşesc
necesarul, excedentul peste limita celui admisibil se plasează pe termen scurt sub forma
depozitelor pe piaţa interbancară.
Conform Normelor Băncii Naţionale a României nr. 1/2001 privind lichiditatea
băncilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201/20.04.2001 şi
Normele Băncii Naţionale a României nr. 7/13.06.2003, pentru modificarea şi
completarea Normelor Băncii NaŃionale a României nr. 1/2001 privind lichiditatea
băncilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45/25.06.2003,
7
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
indicatorul de lichiditate se calculează pe total şi pe benzi de scadenţă. Limita minimă a
indicatorului de lichiditate trebuie să fie respectată atît pe total, cît şi pe fiecare bandă de
scadenţă.
III. Riscul de lichiditate în cazul BCR
A. Localizarea băncii comerciale în cadrul sistemului bancar românesc
Banca Comerciala Romana (BCR) este cea mai importanta banca din Romania,
lider al sistemului bancar, gestionand active de peste 9 miliarde de euro
BCR se prezinta astazi ca cel mai important Grup financiar din Romania, cu
activitati in tara si strainatate, prin subsidiare si sucursale bancare, cu o prezenta marcata
prin societatile sale de profil, pe piata de capital, pe piata leasingului, pe cea a asigurarilor
si in domeniul managementului activelor.
Pe piata romaneasca, BCR ocupa o pozitie dominanta. BCR are in prezent 393
sucursale si agentii in intreaga tara, avind unitati in majoritatea oraselor cu peste 10.000
de locuitori. Banca pune la dispozitia clientilor servicii de Internet banking si e-
commerce, emite 17 tipuri de carduri de credit si de debit si are instalata cea mai mare
retea nationala de ATM (peste 1.100).
BCR este, in continuare, principalul jucator pe piata bancara, cotele de piata –
25,4% la active, 26,4% la creditele neguvernamentale si 28,6% la depozite clienti -
confirmand consolidarea pozitiei sala de lider si formator de piata.
Puterea financiara a bancii a crescut permanent, ca urmare a eficientei sale
economice care s-a imbunatatit constant, capitalurile proprii ale bancii sporind cu 11,6%
in 2005 la 3.952,4 milioane lei (RON) (echivalent cu 1,075 miliarde EUR) de la 3540,2
milioane lei (RON) in 2004.
BCR a continuat si in 2005 sa-si imbunatateasca eficienta si capacitatea de a
genera profit. Profitul net obtinut de BCR in 2005, conform standardelor romanesti de
contabilitate, a crescut puternic, cu 15,6%, in termeni nominali, comparativ cu 2004, pana
la 742,3 milioane lei (RON) (echivalent cu 202 milioane EUR), cresterea echivaland cu
un plus de 100,2 milioane lei (RON), potrivit rezultatelor financiare preliminare.
8
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
BCR a finalizat de curând reorganizarea activitatii de retail si este in curs de
implementare a proiectului de optimizare a activitatii de corporate, ambele realizate cu
asistenta firmei germane IDS Scheer si se afla in faza finala de constructie a unui sistem
IT imbunatatit, realizat de specialistii bancii impreuna cu cei ai firmelor Oracle, Ernst &
Young, Microsoft si Softwin.
BCR urmareste in permanenta realizarea obiectivelor sale strategice de a adauga
valoare pentru actionari, de a-si proteja clientii, de a-si consolida pozitia din piata si de a
reduce riscul.
Recent, prestigioasa revista americana Global Finance a desemnat BCR – “Banca
anului in Romania”.
De asemenea, BCR a fost desemnata, in 2005, pentru a patra oara incepand din
anul 2000, drept “Banca Anului” in Romania de catre prestigioasa revista britanica The
Banker. Aceasta reprezinta o noua recunoastere publica internationala a evolutiei BCR
banca fiind desemnata, in 2004 si 2003, “Cea mai buna banca din Romania” de catre
revista britanica EUROMONEY.
În acelasi timp, pozitia BCR in Topul 1000 al Revistei The Banker s-a imbunatatit
continuu ajungand pe locul 332 mondial, cu 40 de pozitii in urcare fata de 2004.
În anul 2007, ca parte componenta a Grupului Banca Comerciala Romana, BCR
LEASING IFN parcurge o noua etapa a activitatii sale, aceea de integrare dinamica intr-
un grup financiar de renume – Grupul ERSTE Bank, unul dintre cei mai mari furnizori de
servicii financiare din Europa Centrala. Procesul de integrare a fost inaugurat incepand cu
2005, cand Grupul Banca Comerciala Romana a devenit parte componenta a Grupului
ERSTE Bank. In februarie, BCR LEASING IFN a lansat o oferta promotionala de
exceptie: leasing auto pentru persoanele fizice pe o perioada de pana la 120 de luni,
produs unic pe piata romaneasca de leasing. In luna mai, BCR LEASING IFN
inaugureaza un nou serviciu de informare si asistenta client - Serviciul Suport Clienti
Compania isi extinde reteaua nationala cu doua noi unitati: Agentia Nicolae Caramfil, in
Bucuresti, si agentia Satu Mare. In 4 iunie 2007, Adunarea generala a actionarilor BCR
LEASING IFN a aprobat o noua configuratie a conducerii companiei, bazata pe
sistemului dualist de conducere operativa a unei societati pe actiuni, compus din
Consiliul de supraveghere si Directorat. BCR LEASING IFN este prima societate de
9
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
leasing care adopta sistemul dualist de conducere a entitatii, realizand astfel un prim pas
catre guvernanta corporatista asa cum este ea inteleasa la nivel european. In 3 septembrie
2007, BCR LEASING IFN adopta oficial o noua configuratie corporativa, care
marcheaza, prin noul logo, aparteneta sa la Grupul ERSTE Bank. În octombrie: BCR
LEASING IFN lanseaza, cu ocazia SIAB, o oferta promotionala pentru leasingul de
autovehicule, in cadrul campaniei "Leasing cu confort in versiune standard".
Valoarea totala a bunurilor finantate in intervalul ianuarie-decembrie 2007 a fost
de peste 399 mil.euro, corespunzatoare unei valori totale a contractelor de peste 510 mil.
euro. Structura portofoliului BCR LEASING IFN includea: 44% autoturisme (inclusiv
flote), 27% vehicule comerciale, 21% echipamente si utilaje industriale si 8% leasing
imobiliar. Compania inregistreaza la sfarsitul lui 2007 rezultate cu 37% mai mari, fata de
perioada similara a anului trecut, reafirmandu-si pozitia solida pe piata nationala de
leasing.
În februarie 2008 BCR LEASING IFN lanseaza, in premiera pe piata nationala,
un nou produs din sfera leasingului imobiliar, care include finantarea de constructii pe
stadii de executie a proiectelor imobiliare destinate realizarii de cladiri de birouri,
obiective industriale si, in exclusivitate pe piata leasingului financiar, finantarii
constructiei de ansambluri rezidentiale. BCR LEASING IFN lanseaza o oferta
promotionala pentru leasingul de vehicule comerciale de peste 3,5 tone, in cadrul
campaniei "Cat de usor se conduce o masina grea?". Campania vizeaza facilitarea
inlocuirii parcului national de vehicule grele. Compania lanseaza un nou portal web
pentru asistenta clienti, menit sa raspunda solicitatilor individuale de informatii
referitoare la contractele de leasing aflate in derulare.
La sfarsitul primului trimestru 2008, BCR LEASING IFN atinsese o valoare a
bunurilor finantate de cca. 156 milioane euro, in crestere cu 95% fata de aceeasi perioada
a anului trecut. Raspunzand adecvat tendintelor cererii, cea mai mare crestere a fost
inregistrata pe segmentul de leasing pentru vehicule comerciale, unde s-au realizat
finantari de cca. 85 milioane euro.
BCR LEASING IFN isi continua trendul ascendent de dezvoltare, raportand, dupa
primele sase luni ale anului, un volum total al bunurilor finantate de circa 291 milioane
EUR. Rezultatele inregistrate reflecta un ritm de crestere cu peste 65% a vanzarilor
10
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
companiei fata de perioada similara a anului trecut. Cu o cota de piata de circa 10%, BCR
LEASING IFN isi consolideaza pozitia de leader pe piata romaneasca de leasing.
Începand cu 1 septembrie 2008, BCR LEASING IFN demareaza o campanie de
informare si promovare a leasingului imobiliar pentru IMM-uri, sub titlul „Afacerea ta
merita un spatiu mai bun”.
În noiembrie 2008, datorita succesului constant obtinut pe piata romaneasca,
activitatea BCR LEASING IFN a fost recompensata cu doua noi premii: Premiul I, la cea
de-a 15-a editie a “Bucharest Business Awards – Top Bucuresti 2007”, la categoria
“Firme Mijlocii”, acordat de Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, si
Premiul National in “Topul National al Firmelor”, editia a 15-a, la categoria “Servicii-
Firme Mijlocii-Activitati de Creditare”, acordat de Camera de Comert si Industrie a
Romaniei.
Valoarea totala a bunurilor finantate in 2008 a fost de circa 462 mil.euro.
Structura portofoliului BCR LEASING IFN includea: 73% autoturisme si vehicule
comerciale, 20% echipamente si utilaje industriale si 7% leasing imobiliar. Compania
inregistreaza la sfarsitul lui 2008 rezultate cu 16% mai mari, fata de perioada similara a
anului trecut, detinand o cota de piata de peste 9,5% si o pozitie de top pe piata nationala
de leasing.
Începand cu primul trimestru al anului 2009 si in concordanta cu evolutiile pietei,
BCR Leasing se concentreaza pe gestionarea corespunzatoare a portofoliului de clienti,
adoptarea unui management al riscurilor corelat cu conditiile economice si aplicarea unei
politici constructive si consecvente de reducere a costurilor. Compania continua sa
oferteze pe toate domeniile care au consacrat leasingul.
Ulterior, BCR Leasing parcurge, sub aspect calitativ, un util proces de revizuire a
structurilor si fluxurilor interne, continuandu-si eforturile de optimizare a serviciilor post-
vanzare, de intensificare a dialogului cu clientii, de eficientizare a costurilor cu canalele
de distribuitie, de dezvoltare a noilor oportunitati de business prin punerea in valoare a
parcului de masini reposedate. In iunie, BCR Leasing IFN isi majoreaza capitalul social,
de la 15.000.000 la 20 294.400 RON.
Valoarea finantarilor acordate de BCR Leasing IFN in primul semestru 2009 a
fost de circa 73,1 milioane euro. In realizarea contractelor s-a avut in vedere raportul just
11
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
intre profitabilitate si riscul de finantare, urmarindu-se proiecte viabile, implicand firme
cu istoric de afaceri stabil si potential de crestere.
In iulie, compania lanseaza un nou portal web http://revanzare.bcr-leasing.ro, care
permite potentialilor clienti vizualizarea on-line a ofertei de bunuri recuperate. Inca de la
lansare, portalul s-a bucurat de o larga audienta.
Valoarea totala a bunurilor finantate la finele lunii decembrie 2009 a fost de circa
138 mil.euro. Structura portofoliului BCR LEASING IFN includea: 63% autoturisme si
vehicule comerciale, 20% echipamente si utilaje industriale si 17% leasing imobiliar.
Compania detinea la sfarsitul anului 2009 o cota de piata de circa 10.7% si o pozitie de
top pe piata nationala de leasing.
În ceea ce priveşte acţionariatul băncii, acesta diferă de la o institzţie la alta în
cadrul BCR. De exemplu, BCR Banca pentru Locuinţe S.A. este deţinută în proporţie de
80% de BCR şi de 20% de către Bausparkasse der Österreichischen Sparkassen
Aktiengesellschaft iar BCR LEASING IFN S.A. este deţinută în proporţie de 89,030% de
BCR, 10% FINANCIARA S.A. si 0.970% de persoane fizice.
Adunarea Generală a acţionarilor se prezintă astfel:
- Consiliul de Supraveghere:
Andreas TREICHL - Presedintele Consiliului de Supraveghere
Manfred WIMMER - Vicepresedintele al Consiliului de Supraveghere
Herbert JURANEK - Membru
Bernhard SPALT - Membru
Florin POGONARU - Membru
Mihai Fercala - Membru
Tudor Ciurezu - Membru
- Comitetul Executiv:
Dominic BRUYNSEELS - Presedinte Executiv
Oana PETRESCU- Vicepresedinte Executiv
Martin ŠKOPEK- Vicepresedinte Executiv
Helmuth Karl HINTRINGER - Vicepresedinte Executiv
Wolfgang SCHOISWOHL - Vicepresedinte Executiv
12
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
Poziţia pe piaţă la sfârşitul anului 2009 o clasa pe această bancă, ca şi până acum,
pe primul loc în topul primelor zece bănci din România, cu o cotă de piaţă în continuă
creştere.
B. Riscul de lichiditate
Profilul de risc de lichiditate al BCR este prudent datorită capacităţii de a atrage
lichidităţi prin operati uni de trezorerie, finanţări externe, pieţe de capital, capacităţii
băncii de a se finanţa de la banca-mamă, stabilităţii resurselor băncii care se baza în mare
măsură pe reţeaua teritorială foarte întinsă şi mentine rii unui important portofoliu de
titluri de stat.
Structura activelor şi datoriilor băncii:
În anul 2007 banca avea structura activelor şi a pasivelor în funcţie de momentul
în care se aşteptau să fie recuperate sau decontate prezentă în anexă.
Conform acestor date, s-au calculat următorii indicatori pe benzi de scadenţă:
Indicator Până la 3 zile Până la 3 luni 3 – 12 luni Peste 12 luni
GAP
lichiditate
10108003 -19810899 -7577836 21803847
13
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
GAP cumulat 10108003 -9702896 -17280732 4523115
Lichiditatea
efectivă
22089379 11933070 5049874 30646830
Lichiditatea
necesară
11981376 21635766 12627710 8842983
Indicatorul de
lichiditate
1,84 0,55 0,4 1,51
Din aceste calcule se observă că banca avea la momentul respectiv un excedent de
lichiditate pe benzile de scadenţă de până la 3 zile şi de peste 12 luni şi un deficit pe
celelalte două.
În anul 2008 situaţia se prezenta aşa cum se observă în anexă iar calculele pe baza
acesteia sunt următoarele:
Indicator Până la 3 zile Până la 3 luni 3 – 12 luni Peste 12 luni
GAP
lichiditate
1.041.878 - 15.273.666 - 1.669.364 21.783.423
GAP cumulat 1.041.878 - 14.231.788 - 15.901.152 5.882.271
Lichiditatea
efectivă
16.422.421 5.928.879 6.060.270 37.134.112
Lichiditatea
necesară
15.380.543 20.160.667 7.729.634 15.350.689
Indicatorul de
lichiditate
1,06 0,3 0,78 2,42
Banca şi-a păstrat şi în anul 2008 aproximativ aceeaşi structură pe benzi de
scadenţă şi, ca urmare, prezintă excedente li deficite similare anului anterior.
În fine, în anul 2009, indicatorii arată astfel:
Indicator Până la 3 zile Până la 3 luni 3 – 12 luni Peste 12 luni
GAP * - 16.939.941 399.179 21.217.155
14
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
lichiditate
GAP cumulat * - 16.939.941 - 16.540.762 4.676.393
Lichiditatea
efectivă
* 20.299.109 5.243.640 37.320.312
Lichiditatea
necesară
* 37.239.051 4.844.461 16.103.158
Indicatorul de
lichiditate
* 0,54 1,08 2,31
* Nu există date.
Din aceste calcule se observă, din nou faptul că banca are un deficit de lichiditate
pe banda de scadenţă de până la 3 luni şi are excedente pe celelalte două.
Monitorizarea riscului de lichiditate se realizează prin monitorizarea continua a
fluctuatiilor lichiditatii si a proiectiilor bazate pe sumele bugetate, prin supravegherea
zilnica a pozitiei lichiditatii si prin folosirea unui sistem de limite si controale.
Limite folosite de banca pentru monitorizarea riscului de lichiditate sunt:
Limite interne - stabilite de banca;
Limite externe - stabilite de BNR (indicator lichiditate calculat lunar, indicator lichiditate
imediata calculat zilnic)
Diminuarea riscului de lichiditate se realizeaza prin masuri care vizeaza
asigurarea stabilitatii resurselor bancii, cresterea elementelor de active cu grad inalt de
lichiditate.
Astfel, BCR ar putea să acopere deficitele prin aducerea valorii GAP-ului cumulat
din benzile de scadenţă deficitare la valoarea 0, respectiv:
• în 2007: scăderea datoriilor sau creşterea activelor pe banda > 3 luni cu 9702896
milioane lei şi scăderea datoriilor sau creşterea activelor pe banda 3 – 12 luni cu
17280732 milioane lei
• în 2008: scăderea datoriilor sau creşterea activelor pe banda > 3 luni cu
14.231.788 milioane lei şi scăderea datoriilor sau creşterea activelor pe banda 3 – 12 luni
cu 15.901.152 milioane lei
15
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
• în 2009: scăderea datoriilor sau creşterea activelor pe banda > 3 luni cu
16.939.941 milioane lei şi scăderea datoriilor sau creşterea activelor pe banda 3 – 12 luni
cu 16.540.762 milioane lei.
IV. ConcluziiBanca centrală monitorizează indicatorii de lichiditate bancară, de care ţine cont
în acordarea calificativului general al băncii. Indicatorii de lichiditate sunt calculaţi pe
baza rapoartelor financiare prezentate periodic băncii centrale.
La nivel european problema lichidităţii bancare este considerată importantă pentru
derularea politicii monetare şi mai puţin semnificativă din punct de vedere prudenţial. Nu
s-a obţinut încă o armonizare a sistemului de indicatori folosiţi pentru aprecierea gradului
de lichiditate.
Factorii care pot influenţa lichiditatea bancară sunt numeroşi iar nevoile de
lichiditate ale băncii trebuie privite atât pe termen scur cât şi pe termen lung.
Fie că se estimează pe termen scurt sau lung sau în mod ciclic, nevoile de
lichiditate reprezintă obligaţii imediate cărora banca trebuie să le facă faţă cu
promptitudine pentru a fi în continuare recunoscută în sistemul bancar ca intermediar
financiar.
a. Nevoile de lichiditate pe termen scurt se datorează unor factori, ca: sezonieri,
operaţiunile marilor clienţi, volatilitatea depozitelor şi a creditelor.
Influenţa factorilor sezonieri este foarte puternică, în special pentru băncile
specializate în oferta de servicii financiare destinate unui anumit sector de activitate. Şi
băncile universale sunt afectate de influenţe sezoniere generate mai ales de perioadele de
vacanţe, în care activitatea este minimă şi cheltuielile curente ridicate.
Cele mai multe fluctuaţii sezoniere pot fi corect anticipate pe baza experienţei
anterioare prin analiza dinamică a seriilor de date. Gestiunea acestor cereri sezoniere este
mai dificil de realizat doar în primii ani de activitate ai unei bănci.
Transferurile şi creditele de valoare mare în raport cu talia băncii pot crea şi ele
probleme de gestiune a lichidităţii pe termen scurt. Ca şi în cazul riscului de creditare,
clienţii mari au potenţialul de risc cel mai ridicat. Nevoile unora dintre ei sunt cunoscute
aproape cu certitudine, mai ales dacă au beneficiat de asistenţa băncii în pregătirea
16
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
planului de finanţare a anumitor proiecte. Pentru alţi clienţi însă deciziile pot avea un
caracter cu totul conjunctural, în special cele legate de transferul unor fonduri sau
utilizarea unor linii de credit.
b. Nevoile ciclice de lichiditate sunt mult mai greu de estimat, deosebit de
dificilă fiind mai ales anticiparea momentului apariţiei lor. Ca şi în cazul nevoilor de
lichiditate pe termen scurt, creşterea cererilor de credit se poate cupla cu scăderea
depozitelor.
Metodele de analiză şi calcul pentru estimarea mărimii acestor nevoi vor fi
descrise în continuare:
1. Analiza comportamentului liniilor de credit.
Utilizarea maximă a liniilor de credit în perioade de expansiune este comparată cu
utilizarea lor actuală, diferenţa putând fi o bună estimare a cererii de credite suplimentare
de acoperit în caz de expansiune.
2. Corelarea dinamicii depozitelor cu dinamica ratelor dobânzii.
Analiza curbei ratelor dobânzii de piaţă oferă o bună aproximaţie a anticipărilor
agenţilor referitoare la faza ciclului economic în care urmează să intre economia.
În baza seriilor de date proprii, banca poate stabili indici de corelaţie între
dinamica acestor rate şi cea a propriilor depozite; atunci ea poate estima nivelul probabil
al acestor depozite în funcţie de evoluţia dobânzilor pe piaţă.
3. Evaluarea vulnerabilităţii bazei de depozite presupune aprecierea gradului în
care s-a realizat o diversificare optimă a bazei de depozite şi a calităţii programelor de
gestiune a riscurilor din domenii care afectează imaginea băncii.
Creşterea solidităţii băncii este cel mai bun mijloc de a minimiza cererile aleatoare
de lichiditate, în special minimizarea retragerilor de depozite bancare ale clienţilor.
Pentru uşurinţa utilizării şi calitatea rezultatelor există pachetele de programe de analiză
statistică, folosite mai ales în analiza sezonalităţii.
Singura condiţie pentru utilizarea acestui tip de analiză o constituie vechimea
băncii pe piaţă. O bancă nouă care nu a mai trecut printr-o criză de încredere nu are la
dispoziţie repere cantitative pentru analiză; ea poate folosi cu o marjă de eroare sensibil
sporită, semnalele şidatele referitoare la comportamentul sistemului bancar în ansamblu,
în baza bilanţului consolidat şi a analizelor autorităţii bancare.
17
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
c. Nevoile de lichiditate pe termen lung sunt corelate cu tendinţele comunităţilor
de clienţi ai băncii şi pieţele pe care operează banca.
Spre exemplu, pentru zonele cu dezvoltare accelerată, ritmul de creştere a
creditelor este mai mare decât ritmul de creştere a depozitelor şi pot apare presiuni de
lungă durată asupra lichidităţii băncii.
Reciproc, în zonele relativ stabilizate din perspectiva creşterii economice
depozitele tind să crească în mod constant, în timp ce creditele au un nivel stabil. Aici
apar presiuni generate de asigurarea unor plasamente rentabile.
Diversificarea acestor riscuri se poate realiza optim doar de către băncile mari –
naţionale şi internaţionale. Băncile locale sunt dependente de profilul regiunii pe care o
servesc din punct de vedere financiar.
d. Nevoile neprevăzute de lichiditate sunt imposibil de anticipat, fiind provocate
de evenimente complet aleatoare.
Generate de cauze diverse, ca reducerea depozitelor datorită unor zvonuri,
suspendarea unei surse de refinanţare, creşterea bruscă a creditelor solicitate, aceste nevoi
au un potenţial de risc extrem de important, banca trebuind pregătită în acest sens.
Satisfacerea nevoii de lichiditate se poate realiza prin intermediul surselor de
lichiditate ale fiecărei bănci, ca active lichide şi împrumuturi.
Sursele noi de lichiditate sunt generate de aplicarea unor noi tehnici şi instrumente
financiare. Una din aceste metode constă în cumpărarea de titluri (obligaţiuni) emise cu
o opţiune de răscumpărare înainte de scadenţă la un preţ fix, cunoscut dinainte. În acest
fel se elimină practic riscul de piaţă la lichidarea titlului şi se sporeşte lichiditatea
obligaţiunilor.
O altă metodă este titularizarea creditelor, frecvent practicată pentru ipoteci
standard, reducând de fapt nevoia de lichiditate.
Lichiditatea bancară
Surse Destinaţii
Rezerve primare:
1. Numerar în seifurile băncii
2. Depozite la banca centrală
3. Depozite la bănci corespondente
1. Rezerva minimă obligatorie la banca centrală
2. Posibila fluctuaţie a depozitelor
3. Eventuale cereri de împrumut
4. Nevoile de bani lichizi ale clienţilor
18
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
Rezerve secundare:
4. Portofoliul de bonuri de tezaur şi alte titluri
negociabile
Portofoliul de credite:
5. Rate scadente la credite acordate Clienţilor
Împrumuturi:
6. Emiterea de certificate de depozit
7. Cumpărarea de rezerve
8. Împrumuturi de la banca centrală
9. Împrumuturi de la bănci corespondente
Băncile pot folosi cu succes şi piaţa de capital pentru acoperirea unor nevoi de
lichiditate pe termen lung, prin emisiune proprie. Piaţa monetară în sens larg poate fi
folosită şi ea pentru emisiune de titluri comerciale pe termen scurt, operaţiune rar
efectuată de bănci în trecut.
Nevoile de lichiditate cu caracter sezonier sunt previzibile şi aproape certe;
experienţa oferă o bază de încredere pentru estimarea corectă şi la timp a acestor nevoi,
pentru a le finanţa fără riscuri majore. Ca urmare, finanţarea din împrumuturi este
modalitatea cea mai eficientă, întrucât capacitatea de rambursare ulterioară a acestora este
aproape certă.
Nevoile ciclice de lichiditate sunt mult mai greu de anticipat. În plus, este de
aşteptat ca piaţa monetară să fie supusă la presiuni semnificative în perioadele de
expansiune, iar resursele de pe piaţă să fie insuficiente şi foarte scumpe, practic
inaccesibile băncilor de talie mică sau medie. Din aceste motive contribuţia
împrumuturilor este limitată, iar costul lor ridicat.
Ajustarea structurii activelor bancare este mult mai recomandată, accesul la sursa
de finanţare nefiind limitat de factori externi, iar costul de oportunitate este mediu.
Această strategie presupune alimentarea unui portofoliu semnificativ de active lichide în
perioadele de recesiune (cererea de credite este oricum redusă) şi lichidarea acestora la
începutul perioadei de avânt, când creşte cererea de credite.
Condiţia de echilibru impune ca pierderile înregistrate pe parcursul perioadei de
finanţare a portofoliului de active lichide (costul de oportunitate) să fie mai mici sau cel
mult egale cu pierderile de capital datorate scăderii cursului activelor financiare plus
19
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
dobânzile suplimentare de achitat la eventualele împrumuturi contractate în perioada de
avânt.
Regula de aur este că trebuie limitată creşterea creditelor din portofoliu la nivelul
creşterii depozitelor. Creşterea creditelor fiind însă extrem de tentantă, se caută soluţii şi
în cazul în care resursele din depozite sunt estimate ca insuficiente. Chiar dacă se recurge
la împrumuturi de pe piaţă, trebuie avut grijă să nu se epuizeze capacitatea băncii de a
împrumuta şi să se păstreze ,,rezerva de urgenţă ”.
Accesul la pieţele financiare este o restricţie ce poate limita în mod esenţial
gestiunea lichidităţii bancare, fiind direct dependent de talia băncii.
După cum s-a văzut din prezentarea conceptului de lichiditate, sursa de
lichiditate primară pentru băncile mici o constituie activele lichide, iar minimizarea
riscului de lichiditate presupune o gestiune consecventă şi atentă a activelor şi pasivelor
bancare.
Este o metodă relativ scumpă, cu nivelul costurilor de oportunitate şi de gestiune a
portofoliilor ridicate. Împrumuturile sunt doar o resursă de urgenţă pentru acoperirea
nevoilor de lichiditate în cazul băncilor mici.
La cealaltă extremă se află băncile mari, internaţionale sau holding-urile
bancare care au acces la pieţe dintre cele mai diverse, nu doar la piaţa interbancară
naţională.
Pentru ele principala sursă de lichiditate sunt împrumuturile de piaţă în
condiţii avantajoase. Băncile importante ca mărime au programe proprii de gestiune a
activelor şi pasivelor bancare şi control al riscurilor. Activele lichide au un cost de
oportunitate prea mare pentru aceste bănci.
Băncile de talie medie folosesc deopotrivă atât activele lichide cât şi
împrumuturile ca surse de lichiditate. Cel mai utilizat instrument tinde să fie
certificatul de depozit (CD), cu scadenţe pe termen scurt şi uşor de gestionat. Dacă se
urmăreşte creşterea valorii portofoliului de CD, atunci se oferă rate ale dobânzii mai
ridicate decât ale concurenţei.
Filozofia managerială este un factor deosebit de important pentru strategia băncii
de acoperire a nevoilor de lichiditate. Dacă o bancă face apel la surse împrumutate rareori
sau chiar niciodată, bazându-se pe activele lichide proprii are o filozofie managerială
20
Riscul de lichiditate în cazul BCRFABBV, Seria C, grupa 1559
conservatoare. La polul opus se află băncile cu o filozofie agresivă, pentru care
împrumuturile tind să devină o resursă permanentă, ajungând să depăşească 10% din
bilanţ. În acest ultim caz banca este dependentă de piaţă şi conducerea trebuie să fie
extrem de prudentă în gestiunea globală a riscurilor.
Costul diferitelor surse de lichiditate este luat deasemeni în considerare în
domeniul lichidităţii. Regula generală constă în folosirea sursei de acoperire celei mai
ieftine (ceteris paribus), în contextul filozofiei manageriale şi al accesului la pieţe.
Pentru activele lichide apare costul de oportunitate pe întreaga durată a păstrării în
portofoliu, ajustat în funcţie de câştigul sau pierderea de capital şi de impozite.
Acoperirea nevoii de lichiditate prin emisiune de CD presupune cheltuieli fixe mari
(prime de asigurare şi constituirea de rezerve).
Normele de lichiditate bancară se suprapun în cele mai multe state peste
cerinţele vizând rezervele minime obligatorii, ca instrument de politică monetară.
V. Bibliografie
- Melnic, Corina Marilena - Analiza si modelarea riscului bancar in conditiile economiei
de piaţă
- Dardac, Nicolae – Monedă, bănci şi politici monetare, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2006
- Dănilă N., Lucian Claudiu Anghel, Marius Ioan Dănilă - Managementul lichidităţii
bancare, Editura Economică, Bucureşti, 2002
- Niţu, I., Managementul riscului bancar. Editura Expert, Bucuresti, 2000
- http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/100.pdf
- http://www.fincombank.md/risk_ro/
-http://www.scritube.com/economie/Gestionarea-riscurilor-bancare2351212416.php
https://www.bcr.ro/sPortal/bcr_ro_0785_ACTIVE/Downloads/DESPRE_NOI/
RELATII_CU_INVESTITORII/RAPOARTE_FINANCIARE/2008/
Situatii_Financiare_2008.pdf
- http://www.bnro.ro/
21
top related