mi ai spus

Mi-ai spus că fără a tale şoapte

Mi-apune ceru-n asfinţit, Când stele plâng ascunse-n

noapteAl zorilor cânt nerostit.Mi-ai spus că fără a Ta

nădejde,Sunt ca un şoim rătăcitorCe ţărmul gloriei îl vede,Dar rănile din piept îl dor.

Pribeag prin munţii de întristări

Tu m-ai chemat din rug de foc mistuitor,

La Tine plângând 'nainte Ţi-am căzut

Şi te-am rugat să-mi fiAl vieţii mele scut şi bun

mântuitor.

Mi-ai spus că fără a Ta iubireMi-e sufletul un jar nestins,Când flăcări vii din nemurireCu ură vânturi reci l-au stins.

Mi-ai spus că fără a Ta speranţăAl inimii catarg mi-e frânt,

Când vin furtuni de suferinţăŞi-n barca vieţii nu e cânt.

Pribeag prin munţii de întristări

Tu m-ai chemat din rug de foc mistuitor,

La Tine plângând 'nainte Ţi-am căzut

Şi te-am rugat să-mi fiAl vieţii mele scut şi bun

mântuitor.

Ţi-am spus că Tu-mi eşti dimineaţa

Pe cerul rănilor din piept,Şi-mi risipeşte-n lacrimi ceaţa

Când mângâierea o aştept.O, Doamne dragostea-Ţi mi-e

foculSperanţa e catargul meu,Nădejdea-i aripa şi cântul

Ce-L poartă-n el pe Dumnezeu.

Pribeag prin munţii de întristări

Tu m-ai chemat din rug de foc mistuitor,

La Tine plângând 'nainte Ţi-am căzut

Şi te-am rugat să-mi fiAl vieţii mele scut şi bun

mântuitor.