malpraxis_mediere

Post on 01-May-2017

214 Views

Category:

Documents

0 Downloads

Preview:

Click to see full reader

TRANSCRIPT

RĂSPUNDEREA CIVILĂ A

PERSONALULUI MEDICAL ŞI

A FURNIZORULUI DE PRODUSE ŞI SERVICII

MEDICALE

Conf. dr. Beatrice IoanUMF “Gr.T.Popa” Iaşi

Responsabilitatea medicală• Civilă, de natură contractuală, care îl obligă pe medic/cadru

medical „să dea îngrijiri conştiente, atente şi conforme datelor actuale ale ştiinţei”.

• Penală- încălcarea unei relaţii sociale ocrotite de lege

• Disciplinară, statuată de Codul Muncii şi codurile deontologice ale asociaţiilor profesionale → până la ridicarea dreptului de practică medicală;

• Responsabilitatea administrativă a instituţiei sanitare ce poate fi proprietate de stat sau particulară şi care, de regulă, este pecuniară. Spitalul poate face însă acţiune recursorie împotriva medicului în culpă;

Legea 95/2006 – Titlul XV

• Definirea termenilor

• Condiţii

• Situaţii

• Procedura de stabilire

Definirea termenilorPersonal medical - medicul, medicul dentist,farmacistul, asistentul medical şi moaşa careacordă servicii medicale;

Malpraxis - eroare profesională săvârşită înexercitarea actului medical sau medico-farmaceutic generatoare de prejudicii pentrupacient.

Implică răspunderea civilă a personalului medicalşi a furnizorului de produse şi servicii medicale.

Circumstanţe• Prejudicii produse din eroare (neglijenţă,

imprudenţă, neştiinţă), prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.

• Prejudicii produse prin depăşirea limitelor competenţei

• Absenţa acordului informat al pacientului

• Refuzul de a asigura asistenţa medicală

Condiţii

• Fapta medicală ilicită (eroare, depăşirea competenţei);

• Prejudiciu real şi cert;

• Legătura de cauzalitate între fapta medicală şi prejudiciul produs;

Elemente de exonerare

- condiţiilor de lucru improprii - dotare insuficientă, - infecţii nozocomiale, - efecte adverse, - complicaţii şi riscuri acceptate, - vicii ascunse ale materialelor sanitare,

echipamentelor şi medicamentelor- buna credinţă în situaţii de urgenţă.

Acordul informat al pacientului

• Informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia

• Informaţiile: diagnostic, natura şi scopul actului medical, riscurile şi consecinţele, alternativele viabile cu riscuri şi consecinţe, prognosticul bolii.

Acordul se solicită la începutul activităţii şi se exprimă în scris.

Acordul informat al pacientului

• Vârsta legală – 18 ani

• Minorii – părinţii sau reprezentantul legal cu excepţia:a. Situaţie de urgenţă (părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi

contactaţi)b. Diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi

reproductive – acordul îl dă minorul în vârstă de peste 16 ani.

• Pacient lipsit de discernământ – reprezentantul legal sau autoritatea tutelară.

Obligativitatea asigurării asistenţei medicale

• Personalul medical acordă asistenţă medicală unei persoane doar dacă a acceptat-o ca pacient .

• Obligaţia de a accepta orice pacient în situaţii de urgenţă, când lipsa asistenţei medicale poate pune în pericol grav şi ireversibil sănătatea sau viaţa pacientului.

• Nu poate fi refuzată acordarea asistenţei medicale pe criterii etnice, religioase, de orientare sexuală sau alte criterii de discriminare interzise prin lege.

Obligativitatea asigurării asistenţei medicale

Relaţia medic-pacient poate fi întreruptă:

a. Vindecarea bolii;

b. Oricând de către pacient;

c. De către medic:- Pacientul este trimis altui medic cu competenţe sporite- Pacientul manifestă o atitudine ostilă şi/sau ireverenţioasă

faţă de medic.

Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare şi

aparatură

Pentru prejudiciu consecinţă a:a. Infecţiilor nosocomiale (excepţie când există o

cauză externă necontrolabilă de către instituţie);

b. Defectelor cunoscute ale aparaturii medicale (folosită abuziv fără a fi reparată);

Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare şi

aparatură

c. Materiale sanitare , dispozitive medicale, medicamente utilizate după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate;

d. Acceptarea echipamentelor şi dispozitivelor medicale, materialelor sanitare, medicamente înafara condiţiilor prevăzute de lege.

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă

Obligatorie:- Pentru personalul medical din sistemul public şi/sau

privat- Pentru asigurator

• Asigurarea este o condiţie obligatorie pentru angajare sau contract cu Casa de Asigurări de Sănătate.

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă

• Asiguratorii- Acordă despăgubiri pentru prejudicii şi pentru

cheltuielile de judecată;

- Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească inclusiv pentru vătămare corporală ori deces;

- Despăgubirile se plătesc şi când pacientul nu are domiciliul sau reşedinţă în România (excepţie SUA,Canada şi Australia)

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă

- Despăgubirile nu se recuperează de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului cu excepţia:

a. Vătămarea sau decesul este urmare a unei acţiuni intenţionate (încălcarea intenţionată a standardelor)

b. Vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului sau efecte secundare nedeclarate ale medicamentului;

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă

c. Vătămarea sau decesul se datorează atât persoanei responsabile cât şi unor deficienţe administrative ale unităţii medicale;

d. Asistenţa medicală s-a acordat fără consimţământul pacientului.

Procedura• Comisia de monitorizare şi competenţă

profesională pentru cazurile de malpraxis

• La nivelul DSP-urilor judeţene şi a Municipiului Bucureşti

• Componenţa comisiei: reprezentanţi ai DSP-urilor, CJAS, Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciştilor, Ordinul judeţean al asistenţilor şi moaşelor din România.

Procedura• Lista naţională de experţi medicali aprobată de

MSP la propunerea CMR

• Expert medical: medic, medic dentist, farmacist, asistent medical/moaşă cu o vechime de cel puţin 8 ani în specialitate

• Onorariile experţilor – în funcţie de complexitatea cazului

Procedura

• Sesizarea - Persoana lezată sau reprezentantul legal al

acesteia;- Succesorii persoanei decedate;* Comisia desemnează prin tragere la sorţi un

expert sau un grup de experţi* Experţii întocmesc raportul în termen de 30 de

zile.

Procedura• Comisia stabileşte prin decizie dacă există sau

nu malpraxis;

• Decizia se comunică tuturor persoanelor implicate şi asiguratorului în termen de 5 zile calendaristice;

• Contestaţia la instanţa de judecată în termen de 15 zile de la data comunicării.

Procedura• Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică

accesul la justiţie potrivit dreptului comun

• Întreaga procedură până în momentul sesizării instanţei de judecată este confidenţială-încălcarea confidenţialităţii de către persoana care a făcut sesizarea duce la pierderea dreptului la procedura de conciliere.

Probleme: • soluţiile date de aceste comisii sunt lipsite de orice eficienţă • rezultatul este că atât pacienţii cât şi medicii sunt tracasaţi şi

blamaţi inutil

Rezolvarea cazurilor de malpraxis prin proceduri de mediere în

Europa

Procesul de mediere în cazurile de malpraxis urmăreşte stabilirea unei înţelegeri cu privire la o compensaţie economică, realizată înafara sistemului judiciar.

Recomandarea REC (2006)7 a Comitetului de Miniştri al

Consiliului Europei

• Siguranţa pacientului trebuie să fie unul dintre punctele nodale ale tuturor politicilor de sănătate

↓• Elaborarea unui cadru politic coerent şi comprehensiv

în domeniul siguranţei pacientului

• Elaborarea de politici în vederea îmbunătăţirii calităţii în sistemele sanitare.

Recomandarea REC (2006)7 a Comitetului de Miniştri al

Consiliului Europei• Promovarea unui sistem de raportare a incidentelor

privind siguranţa pacientului, în vederea îmbunătăţirii siguranţei pacientului prin învăţarea din aceste incidente

• Sistemul să nu aibă la bază ideea de a pedepsi deoarece blamarea medicilor atrage după sine sub-raportarea, iar medicii riscă să devină victime secundare ale sistemului.

Rezolvarea cazurilor de malpraxis în Europa

Două tipuri de sisteme:sisteme bazate pe ideea de greşeală (fault systems)

sisteme care nu se bazează pe ideea de greşeală (no-fault systems)

• Stabilirea de înţelegeri amiabile - ex. comisiile de arbitraj din Germania sau ONIAM din Franţa

• Medierea - ex. implicarea unui mediator specializat în Germania, camera mediatorilor în Slovacia, sistemul de compensare din ţările scandinave, Litigation Authority din Marea Britanie

• Ombudsman (avocatul poporului) în Georgia, Republica Moldova

Rezolvarea extrajudiciară a malpraxis-ului

Sisteme care nu se bazează pe ideea de greşeală (sisteme administrative)Ţările scandinave, Franţa (ONIAM), Marea Britanie (Litigation Authority)

Sisteme bazate pe ideea de greşeală (sisteme judiciare)Germania (are şi sistem de mediere), Portugalia, Elveţia, Lituania, Armenia, Georgia, Moldova, UK, Italia, Slovacia, Ucraina, Franţa (cazurile care nu pot fi rezolvate de ONIAM)

Legislaţie specifică privind dreptul pacienţilor de a primi compensaţie pentru prejudiciile produse în cadrul actului medical.Medicii sînt obligaţi să aibă o asigurare medicală pentru astfel de prejudicii.

Se aplică legea civilă obişnuită.Medicii trebuie să aibă o asigurare medicală pentru a se proteja pe ei înşişi de costurile eventualelor plîngeri din partea pacienţilor.

Rezolvarea extrajudiciară a malpraxis-ului

Rezolvarea extrajudiciară a malpraxis-ului

Este prevăzut dreptul pacientului de a primi compensaţie - are la bază drepturile pacientului.Pacientul nu trebuie să demonstreze că medicul a fost neglijent. Este suficient ca un expert să stabilească faptul că prejudiciul putea fi evitat. Medicul trebuie doar să dea o declaraţie cu privire la faptele medicale petrecute în cazul în speţă.

Pacientul trebuie să demonstreze că medicul a fost neglijent.De multe ori legătura de cauzalitate dintre actul medical şi prejudiciul suferit de pacient este dificil, dacă nu chiar imposibil de demonstrat.

Cea mai mare parte dintre cazuri se rezolvă prin proceduri de mediere (99% în ţările scandinave, 98% în Franţa, 96% în Marea Britanie)

Cea mai mare parte a cazurilor se rezolvă în justiţie

Principiu - se compensează leziunile care ar fi putut fi evitate de către un specialist experimentat

Principiu - se compensează leziunile produse ca urmare a încălcării standardelor profesionale în vigoare

Nu există risc economic pentru pacient sau pentru medic

Risc economic atît pentru pacient cît şi pentru medic

Procedură rapidă Procedură de lungă durată

Multe dintre cazuri sînt compensate Mai puţine cazuri primesc compensaţii

Rezolvarea extrajudiciară a malpraxis-ului

Concluzii

• În România abordarea responsabilităţii medicale, în prezent, este incoerentă, fără un fundament teoretic şi, de aici, fără consistenţă practică.

• Pacientul român, ca şi medicul, nu cunoaşte procedurile şi, mai grav, nici autorităţile şi mass media nu îl îndrumă corect.

• Sistemul de indemnizaţie bazat numai pe greşeală obligă pacientul să urmeze strict calea judecătorească, care este de lungă durată (în Europa, în medie, 3,5 ani), costisitoare

• În Europa, trend-ul este de a rezolva cazurile de malpraxis mai degrabă prin mediere decât prin judecată

Un sistem sanitar care promovează drepturile pacientului ar trebui să respecte următoarele:

•să elaboreze legislaţia specifică bazată pe drepturile pacientului

•să implice responsabilitatea unităţii sanitare mai degrabă decât responsabilitatea personală a cadrelor medicale

•sistemele de compensaţie a prejudiciilor nu ar trebui să aibă la bază blamarea cadrelor medicale; aceasta ar putea fi realizată prin separarea completă a compensaţiei economice a pacientului de acţiunea disciplinară împotriva persoanei care a greşit

Concluzii

•Să se compenseze prejudicii care ar fi putut fi evitate, indiferent de aspecte ca neglijenţa, eroarea sau omisiunea din partea medicului, ceea ce ar facilita procedurile administrative şi ar reduce la minimum procedurile juridice

•Să se folosească informaţiile din plângeri pentru a învăţa cum să se evite astfel de erori/greşeli în viitor. Trebuie încurajată raportarea cazurilor şi analizarea lor.

•Soluţia este de a modifica sistemul (pe baza informaţiilor şi învăţămintelor rezultate din analizarea greşelilor), astfel încât riscul de a greşi pe viitor să fie redus la minim.

Concluzii

top related