introducere itinerarii tehnice sau tehnologii agricole

Fitotehnia

Itinerarii tehnicesau

Tehnologii agricole

FITOTEHNIA• FITOTEHNIA este ştiinţa agricolă care studiază• biologia, • ecologia şi • tehnologiile de cultivare (itinerarele tehnice) ale

plantelor de câmp. • Plante de câmp sunt considerate plantele• erbacee cultivate pe cele mai mari suprafeţe, • fiind utilizate în • alimentaţie, • furajare şi • industrie.

Plantele de care se ocupă fitotehnia sunt împărţite în câteva grupe, după însuşirile lor biologice şi utilizarea economică

• Cereale: grâu, secară, triticale, orz, ovăz, orez, mei porumb, sorg, hrişcă;

• Leguminoase pentru boabe: mazăre, fasole, soia, bob, linte, năut

• Plante oleaginoase: floarea-soarelui, rapiţă, in de ulei

• Tuberculifere şi rădăcinoase : cartof, sfeclă de zahăr

• Alte plante tehnice: tutunul, hameiul

Grâul

Particularităţi biologice1. Înfrăţire…

2. Rezistenţă la ger în urma călirii

3. Vernalizare,

4. Însuşiri de panificaţie

Consecinţe tehnologice1. Se poate reduce norma de

semănat2. Semănat până la 10

octombrie

3. Epoca de semănat

4. Alegere soi, fertilizare cu azot

Porumb

Particularităţi biologice• Cel mai mare potenţial

biologic dintre cereale (fotosinteză tip C4)

Consecinţe tehnologiceSe folosesc tehnologii pentru producţii foarte mari. Cei mai importanţi factori tehnologici care sunt determină sporuri de producţie sunt:1. Progresul genetic2. Irigarea3. Fertilizarea

Soia

Particularităţi biologice• Fixează azotul atmosferic

prin simbioza cu bacteriile din nodozităţile de pe rădăcini

• Specia de bacterii se numeşte Bradyrhizobium japonicum

Consecinţe tehnologice• Reducerea dozei de azot cu

30 kg N/ha pentru planta succesoare

Recoltă

Biologia

Ecologia

Tehnologia

Profit

Protecţia mediului

Particularităţi biologice diferite - tehnologii diferite

Densitateagrâul?porumbul?

Epoca de semănat: grâul?porumbul?

Mărimea producţiei depinde de ISF

Indicele suprafeţei foliare (ISF)

Producţia q/ha

Producţia este mare, când suprafaţa foliară este suficient de mare

Pentru producţie mare – perioadă lungă de vegetaţie

Lungimea perioadei de vegetaţie

Producţia t/ha

Pentru a mări perioada de vegetaţie

La culturile de primăvară• Se seamănă devreme• patul germinativ se

pregăteşte din toamnă pentru a putea semăna devreme

• Se folosesc hibrizi tardivi de porumb. Uneori producţia trebuie uscată artificial, sau trebuie folosiţi desicanţi înainte de recoltare

Culturi de toamnă (pericol de îngheţ în timpul iernii)

• Semănat la timp, deoarece trebuie destul timp pentru

călire

• Soiuri tardive de grâu? pericol de secetă şi arşiţă în timpul verii

Producţia de boabe

Densitatea la semănat

MMB

Nr. boabe/spic

Spice/mp

Particularitate biologică?

Putere de compensare

Datorită puterii de compensare, la densităţi diferite, se obţin aceleaşi producţii. Când creşte nr. spice/mp, scade nr. boabe/spic şi MMB.

Particularitate biologică – putere de compensare

Consecinţe fitotehnice?

Densităţi diferite

Densitatea la semănat (boabe/mp)

Itinerarul tehnic (tehnologia)

• reprezintă combinarea logică şi ordonată aelementelor tehnologice aplicate la o anumită cultură.• Obiectivul general al itinerarelor tehnice estecrearea celor mai favorabile condiţii pentru • elaborarea producţiei, în funcţie de obiectivele fiecărui agricultor.

Itinerarul tehnic (tehnologia)

• La aceeaşi cultură pot exista itinerare tehnice diferite, variind în funcţie de obiectivele agricultorilor:

• Profit maxim,• Reducerea cheltuielilor • Reducerea orelor de lucru • Reducerea produselor de sinteză

– Totală: • agricultura ecologică

– Parţială: • agricultura integrată

AGRICULTURA INTENSIVĂ (Pârşan)

• Acest tip de agricultură urmăreşte• optimizarea verigilor de bază ale tehnologiilor de

cultivare:• stabilirea unei structuri de cultură specifice zonei

pedoclimatice; • alegerea unor soiuri rezistente la conditiile

nefavorabile, adaptate la temperaturi mai scazute în timpul iernii sau mai ridicate în timpul perioadei de vegetatie şi cu durată de maturizare diferită

AGRICULTURA INTENSIVĂ

• semănatul în limitele optime stabilite pentru fiecare cultură;

• realizarea conditiilor optime de crestere şi dezvoltare a plantelor, prin:

• fertilizare, • irigare, • Controlul buruienilor şi al agenţilor

patogeni.

AGRICULTURA INTENSIVĂ

• Agricultura modernă, intensivă, foloseşte pentru sporirea producţiei numeroase

• substanţe chimice obţinute pe• cale industrială. • Chiar şi atunci când se respectă regulile de

folosire, rămân pe plante şi pe fructe anumite • reziduuri din substanţele cu care s-au făcut

tratamentele.

AGRICULTURA INTENSIVĂ

Pot fi ingerate cu alimentele cantităţi din anumite substanţe folosite pentru

protecţia plantelor, fără ca acestea să aibă vreo acţiune toxică.

AGRICULTURA INTENSIVĂ

• În mod convenţional, acestea se denumesc „doză zilnică admisibilă”, (DZA).

• Sunt şi pesticide pentru care • nu se admite nici o unitate DZA. • Aceste limite admise sunt de circa • 1 000 de ori mai• mici decât pragul real de intoxicare, • ceea ce constituie un • coeficient de siguranţă destul de asigurător.

AGRICULTURA INTEGRATĂ

• Tehnologiile integrate contribuie la respectarea • mediului înconjurător şi la • producerea de alimente • sigure şi de bună calitate. • Aceste tehnologii au ca obiectiv administrarea• exploataţiilor de mare productivitate într-un mod • durabil, • prin utilizarea mai bună a mecanismelor biologice

ale plantelor.

AGRICULTURA INTEGRATĂ

• De asemenea, acest tip de agricultură nu exclude

• utilizarea îngrăşămintelor şi a• pesticidelor, • dar se bazează mai ales pe limitarea utilizării • substanţelor chimice şi pe • metode naturale privind protecţia culturilor.

AGRICULTURA INTEGRATĂ

Iniţiativa europeană pentru dezvoltare durabilă în agricultură a definit următoarele principii:

• producerea de alimente de • calitate• şi în cantitate suficientă, care să răspundă

aşteptărilor societăţii; • asigurarea viabilităţii exploataţiilor agricole

(PAC);

AGRICULTURA ECOLOGICĂ

• Agricultura ecologică se bazează, în principiu, pe ridicarea conţinutului în materie organică al solului, prin folosirea

• îngrăşămintelor organice naturale (gunoi de grajd, compost, îngrăşăminte verzi, tulbureală, urină, must de gunoi de grajd).

• De aceea, se poate practica cu succes în exploataţiile agricole care au sector

zootehnic (taurin).

AGRICULTURA ECOLOGICĂ Fertilizarea:

• renunţarea la • îngrăşămintele chimice obţinute pe cale industrială şi

utilizarea de forme minerale naturale greu solubile; • fertilizarea solului cu • îngrăşăminte organice (bălegar, îngrăşăminte verzi şi

composturi), îngrăşămintele chimice solubile fiind interzise;

• folosirea de îngrăşăminte minerale naturale (fosfaţi, praf de rocă, calciu provenit din var, îngrăşăminte din alge marine);

Limitele agriculturii ecologice

Producţiile în agricultura ecologică sunt mai mici cu

25-45% decât în agricultura convenţională.

2.000 ha, Ciolăneşti jud. Teleorman

http://www.cropscience.org.au/icsc2004/a/media/cs040930_organic.htm

Exploataţia a dat falimentPrăşitul grâului Maşini agricole moderne

Producţii mici (1,5-2,5 t/ha), şi conţinut mic de proteină (din cauza lipsei fertilizanţilor naturali)

Sursa foto: fermier

1 sac costa 200-250 euroCapacitate de 200 t seminţe40.000 euro –costul maşinilor

Limitele agriculturii ecologice

• În agricultura ecologică este nevoie de o suprafaţă de teren cu 33% mai mare în fermele mixte (cultură mare şi zootehnie) şi cu 82% mai mare în fermele vegetale pentru a produce aceeaşi cantitate de hrană.

http://www.cropscience.org.au/icsc2004/a/media/cs040930_organic.htm

Stupina (CT), 4 t/hProducţia maximă – 7 t/ha după lucernă

• Care sunt modalităţile de creştere a producţiei totale agricole?

Există mai multe modalităţi pentru mărirea producţiei totale a culturilor de câmp utilizate în alimentaţie:

creşterea • suprafeţei cultivate;• producţiei medii/ha);• numărului de culturi realizate pe aceeaşi suprafaţă în acelaşi an

(culturi duble, multiple);• înlocuirea plantelor cu producţii mici cu plante mai productive;• eficienţei recoltării, procesării şi păstrării produselor vegetale;• scurtarea lanţului alimentar (cu cât este mai scurt, cu atât este

mai eficient), ceea ce implică mărirea componentelor vegetale şi micşorarea celor animale într-o dietă cu produse preponderent vegetale.

• reducerea suprafeţelor cultivate cu plante non-alimentare.