introducere itinerarii tehnice sau tehnologii agricole
DESCRIPTION
Itinerarii tehnicesauTehnologii agricoleTRANSCRIPT
Fitotehnia
Itinerarii tehnicesau
Tehnologii agricole
FITOTEHNIA• FITOTEHNIA este ştiinţa agricolă care studiază• biologia, • ecologia şi • tehnologiile de cultivare (itinerarele tehnice) ale
plantelor de câmp. • Plante de câmp sunt considerate plantele• erbacee cultivate pe cele mai mari suprafeţe, • fiind utilizate în • alimentaţie, • furajare şi • industrie.
Plantele de care se ocupă fitotehnia sunt împărţite în câteva grupe, după însuşirile lor biologice şi utilizarea economică
• Cereale: grâu, secară, triticale, orz, ovăz, orez, mei porumb, sorg, hrişcă;
• Leguminoase pentru boabe: mazăre, fasole, soia, bob, linte, năut
• Plante oleaginoase: floarea-soarelui, rapiţă, in de ulei
• Tuberculifere şi rădăcinoase : cartof, sfeclă de zahăr
• Alte plante tehnice: tutunul, hameiul
Grâul
Particularităţi biologice1. Înfrăţire…
2. Rezistenţă la ger în urma călirii
3. Vernalizare,
4. Însuşiri de panificaţie
Consecinţe tehnologice1. Se poate reduce norma de
semănat2. Semănat până la 10
octombrie
3. Epoca de semănat
4. Alegere soi, fertilizare cu azot
Porumb
Particularităţi biologice• Cel mai mare potenţial
biologic dintre cereale (fotosinteză tip C4)
Consecinţe tehnologiceSe folosesc tehnologii pentru producţii foarte mari. Cei mai importanţi factori tehnologici care sunt determină sporuri de producţie sunt:1. Progresul genetic2. Irigarea3. Fertilizarea
Soia
Particularităţi biologice• Fixează azotul atmosferic
prin simbioza cu bacteriile din nodozităţile de pe rădăcini
• Specia de bacterii se numeşte Bradyrhizobium japonicum
Consecinţe tehnologice• Reducerea dozei de azot cu
30 kg N/ha pentru planta succesoare
Recoltă
Biologia
Ecologia
Tehnologia
Profit
Protecţia mediului
Particularităţi biologice diferite - tehnologii diferite
Densitateagrâul?porumbul?
Epoca de semănat: grâul?porumbul?
Mărimea producţiei depinde de ISF
Indicele suprafeţei foliare (ISF)
Producţia q/ha
Producţia este mare, când suprafaţa foliară este suficient de mare
Pentru producţie mare – perioadă lungă de vegetaţie
Lungimea perioadei de vegetaţie
Producţia t/ha
Pentru a mări perioada de vegetaţie
La culturile de primăvară• Se seamănă devreme• patul germinativ se
pregăteşte din toamnă pentru a putea semăna devreme
• Se folosesc hibrizi tardivi de porumb. Uneori producţia trebuie uscată artificial, sau trebuie folosiţi desicanţi înainte de recoltare
Culturi de toamnă (pericol de îngheţ în timpul iernii)
• Semănat la timp, deoarece trebuie destul timp pentru
călire
• Soiuri tardive de grâu? pericol de secetă şi arşiţă în timpul verii
Producţia de boabe
Densitatea la semănat
MMB
Nr. boabe/spic
Spice/mp
Particularitate biologică?
Putere de compensare
Datorită puterii de compensare, la densităţi diferite, se obţin aceleaşi producţii. Când creşte nr. spice/mp, scade nr. boabe/spic şi MMB.
Particularitate biologică – putere de compensare
Consecinţe fitotehnice?
Densităţi diferite
Densitatea la semănat (boabe/mp)
Itinerarul tehnic (tehnologia)
• reprezintă combinarea logică şi ordonată aelementelor tehnologice aplicate la o anumită cultură.• Obiectivul general al itinerarelor tehnice estecrearea celor mai favorabile condiţii pentru • elaborarea producţiei, în funcţie de obiectivele fiecărui agricultor.
Itinerarul tehnic (tehnologia)
• La aceeaşi cultură pot exista itinerare tehnice diferite, variind în funcţie de obiectivele agricultorilor:
• Profit maxim,• Reducerea cheltuielilor • Reducerea orelor de lucru • Reducerea produselor de sinteză
– Totală: • agricultura ecologică
– Parţială: • agricultura integrată
AGRICULTURA INTENSIVĂ (Pârşan)
• Acest tip de agricultură urmăreşte• optimizarea verigilor de bază ale tehnologiilor de
cultivare:• stabilirea unei structuri de cultură specifice zonei
pedoclimatice; • alegerea unor soiuri rezistente la conditiile
nefavorabile, adaptate la temperaturi mai scazute în timpul iernii sau mai ridicate în timpul perioadei de vegetatie şi cu durată de maturizare diferită
AGRICULTURA INTENSIVĂ
• semănatul în limitele optime stabilite pentru fiecare cultură;
• realizarea conditiilor optime de crestere şi dezvoltare a plantelor, prin:
• fertilizare, • irigare, • Controlul buruienilor şi al agenţilor
patogeni.
AGRICULTURA INTENSIVĂ
• Agricultura modernă, intensivă, foloseşte pentru sporirea producţiei numeroase
• substanţe chimice obţinute pe• cale industrială. • Chiar şi atunci când se respectă regulile de
folosire, rămân pe plante şi pe fructe anumite • reziduuri din substanţele cu care s-au făcut
tratamentele.
AGRICULTURA INTENSIVĂ
Pot fi ingerate cu alimentele cantităţi din anumite substanţe folosite pentru
protecţia plantelor, fără ca acestea să aibă vreo acţiune toxică.
AGRICULTURA INTENSIVĂ
• În mod convenţional, acestea se denumesc „doză zilnică admisibilă”, (DZA).
• Sunt şi pesticide pentru care • nu se admite nici o unitate DZA. • Aceste limite admise sunt de circa • 1 000 de ori mai• mici decât pragul real de intoxicare, • ceea ce constituie un • coeficient de siguranţă destul de asigurător.
AGRICULTURA INTEGRATĂ
• Tehnologiile integrate contribuie la respectarea • mediului înconjurător şi la • producerea de alimente • sigure şi de bună calitate. • Aceste tehnologii au ca obiectiv administrarea• exploataţiilor de mare productivitate într-un mod • durabil, • prin utilizarea mai bună a mecanismelor biologice
ale plantelor.
AGRICULTURA INTEGRATĂ
• De asemenea, acest tip de agricultură nu exclude
• utilizarea îngrăşămintelor şi a• pesticidelor, • dar se bazează mai ales pe limitarea utilizării • substanţelor chimice şi pe • metode naturale privind protecţia culturilor.
AGRICULTURA INTEGRATĂ
Iniţiativa europeană pentru dezvoltare durabilă în agricultură a definit următoarele principii:
• producerea de alimente de • calitate• şi în cantitate suficientă, care să răspundă
aşteptărilor societăţii; • asigurarea viabilităţii exploataţiilor agricole
(PAC);
AGRICULTURA ECOLOGICĂ
• Agricultura ecologică se bazează, în principiu, pe ridicarea conţinutului în materie organică al solului, prin folosirea
• îngrăşămintelor organice naturale (gunoi de grajd, compost, îngrăşăminte verzi, tulbureală, urină, must de gunoi de grajd).
• De aceea, se poate practica cu succes în exploataţiile agricole care au sector
zootehnic (taurin).
AGRICULTURA ECOLOGICĂ Fertilizarea:
• renunţarea la • îngrăşămintele chimice obţinute pe cale industrială şi
utilizarea de forme minerale naturale greu solubile; • fertilizarea solului cu • îngrăşăminte organice (bălegar, îngrăşăminte verzi şi
composturi), îngrăşămintele chimice solubile fiind interzise;
• folosirea de îngrăşăminte minerale naturale (fosfaţi, praf de rocă, calciu provenit din var, îngrăşăminte din alge marine);
Limitele agriculturii ecologice
Producţiile în agricultura ecologică sunt mai mici cu
25-45% decât în agricultura convenţională.
2.000 ha, Ciolăneşti jud. Teleorman
http://www.cropscience.org.au/icsc2004/a/media/cs040930_organic.htm
Exploataţia a dat falimentPrăşitul grâului Maşini agricole moderne
Producţii mici (1,5-2,5 t/ha), şi conţinut mic de proteină (din cauza lipsei fertilizanţilor naturali)
Sursa foto: fermier
1 sac costa 200-250 euroCapacitate de 200 t seminţe40.000 euro –costul maşinilor
Limitele agriculturii ecologice
• În agricultura ecologică este nevoie de o suprafaţă de teren cu 33% mai mare în fermele mixte (cultură mare şi zootehnie) şi cu 82% mai mare în fermele vegetale pentru a produce aceeaşi cantitate de hrană.
http://www.cropscience.org.au/icsc2004/a/media/cs040930_organic.htm
Stupina (CT), 4 t/hProducţia maximă – 7 t/ha după lucernă
• Care sunt modalităţile de creştere a producţiei totale agricole?
Există mai multe modalităţi pentru mărirea producţiei totale a culturilor de câmp utilizate în alimentaţie:
creşterea • suprafeţei cultivate;• producţiei medii/ha);• numărului de culturi realizate pe aceeaşi suprafaţă în acelaşi an
(culturi duble, multiple);• înlocuirea plantelor cu producţii mici cu plante mai productive;• eficienţei recoltării, procesării şi păstrării produselor vegetale;• scurtarea lanţului alimentar (cu cât este mai scurt, cu atât este
mai eficient), ceea ce implică mărirea componentelor vegetale şi micşorarea celor animale într-o dietă cu produse preponderent vegetale.
• reducerea suprafeţelor cultivate cu plante non-alimentare.