formarea conŞtiinŢei istorice.ppt

~Studiu de caz~

Componenţa grupei de elevi:• Andrei Mihaela Băltin Stefania Dobroiu Mădălina Gheorghiţă Mădălina

Calendarul cazului: Pregătire:20.10.2011-12.11.2011 Susţinere:24.11.2011

Profesor coordonator: Barbu Corina Colegiul National “Nichita Stănescu”, Ploieşti

1. Ce este formarea conştiinţei istorice? 2. Timp şi Spaţiu:

2.1 Primele incercări istorice: a) epoca intunecata; b)umanismul

2.2 Cronici: a)cronicari; b) pricipalele teme; c) primul istoric-Olahus; d) marii scriitori romani si cronicile.

• 3. Limba latină şi limba romană;• 4. Studiul limbii;• 5. Religia;• 6. Bibliografie.

Formarea conFormarea conştiinţei istoriceştiinţei istorice = încercarea de a construi identitatea unui popor/a unei naţiuni prin raportarea la alte popoare/naţiuni, urmărind:

situarea în timp şi spaţiu; evenimentele istorici; limba; cultura şi civilizaţia; mentalităţile.

a) Epoca ÎntunecatĂ; b)Umanismul.

a) În ceea ce priveşte operele scrise româneşti înainte de sec. al XVI-lea, se poate spune că acestea sunt puţine şi niciodată exemple elocvente de literatură propriu-zisă.

În general, precursorii literaturii române sunt consideraţi cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce, însă înaintea lor s-au făcut cunoscuţi şi alţi umanişti români.

b) Cultura românească şi, implicit, cronicarii români, au fost exponenţii unui umanism târziu.

Acesta implică devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor oamenilor.

a) Cronicari;

b) Pricipalele teme;

c) Primul istoric-Olahus;

d) Marii scriitori români si cronicile;

......să nu se înece anii cei să nu se înece anii cei trecuţitrecuţi [moldovenii să îşi cunoască trecutul istoric, nu] asemeni fiarelor şi asemeni fiarelor şi dobitoacelor fără mintedobitoacelor fără minte.

cronicarul relatează faptele reale, nu „basnele şi poveştilebasnele şi poveştile”, punând bazele realismului istoric.

↑ Monedă din Republica Moldova, ediţie limitată, aniversând 415 ani de la naşterea lui Grigore Ureche

↑ “Letopiseţul Ţării Moldovei”

Facsimil al primei pagini din Letopiseţul Ţării Moldovei. Deşi scris cu litere chirilice, manuscrisul este în limba română.

„„Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabu vărsătoriu de sânge nevinovat, de mânios şi degrabu vărsătoriu de sânge nevinovat, de multe ori la ospeţe omorîea fără judeţu. Amintrilea multe ori la ospeţe omorîea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la hire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-era om întreg la hire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi, şi unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucruri l acoperi, şi unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîrîea, de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîrîea, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze. Şi pentru ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze. Şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, se nu pierdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, se rădica deasupra biruitorilor…”. rădica deasupra biruitorilor…”.

(Grigore Ureche, portret din care reies mai accentuate trăsăturile positive ale personajului).

Cetatea de scaun - Suceava

Mormântul lui Ştefan

Miron Costin, cronicarul continuator al operei lui Ureche, defineşte istoria nu numai ca o relatare a faptelor trecute, o povestire epică, dar un instrument spre folosul omului, din care acesta să înveţe.

Ion Neculce crează o operă istorică de sinteză, astfel că, în scrierile sale se pot găsi trăsături literar-artistice, morale, etc.

Scrie “Letopiseţul Ţării Moldovei “ din nevoia de a fixa în scris evenimente din istoria Moldovei de pe parcursul a peste opt decenii, la mare parte dintre ele luând parte personal.

Dimitrie Cantemir, care în tinereţe se arătase „nerăbdător, „nerăbdător, mânios, zlobiv la beţie”,mânios, zlobiv la beţie”, încât îi ieşise „numele de om rău”,„numele de om rău”, căpătând domnia, „ştiu să-şi piarză numele cel rău căci „ştiu să-şi piarză numele cel rău căci doară mai la vârstă venise, au doară chivernisise vieaţa lui doară mai la vârstă venise, au doară chivernisise vieaţa lui unde nu era pace, că aşa se arăta de bun şi de blând, că unde nu era pace, că aşa se arăta de bun şi de blând, că tuturora le era uşile deschise, şi nemăreţ, de vorovèa cu tuturora le era uşile deschise, şi nemăreţ, de vorovèa cu toţi copiii, încât începuseră toţi a se lipi de el şi a-l lăudatoţi copiii, încât începuseră toţi a se lipi de el şi a-l lăuda.[…] Era om învăţat. Numai la giudecăţi nu prè putè lua Era om învăţat. Numai la giudecăţi nu prè putè lua sama bine, poate fi trăind mult la Ţarigrad în străinătate. sama bine, poate fi trăind mult la Ţarigrad în străinătate. Lăcomie nu avè mare, lucrurile lui poftiè să fie lăudate”.Lăcomie nu avè mare, lucrurile lui poftiè să fie lăudate”.

(Ion Neculce, portret al lui Dimitrie Cantemir)

Letopiseţele munteneşti diferă de ale cronicarilor moldoveni atât prin documentareşi exactitate a datelor, cât şi prin intenţionalitate şi prin calitatea structurii compoziţionale.

"Letopiseţul cantacuzinesc" şi "Letopiseţul Bălenilor“ cuprind perioadă istorică, 1290-1688, asemănătoare în conţinut pentru perioada veche, din diverseizvoare, diferenţiate începând de pe la 1620, când însemnările dobândesc spiritpartizan şi verva polemică şi expresiva, cu episoade narative şi portretistica înmaniera cronicarilor moldoveni..Continuarea acestora, sub aspect cronologic, este "Anonimul brâncovenesc" sau "Istoria Ţării Rumâneşti de Ia octombrie 1688 pânăla martie 1717.

“Aşadară şi acei rumâni dachi ce era aici şi al lor trăiau şi stare îşi cerca şi cât auputut e ţine au nevoit,moşteni vechi şi întemeiaţi acestor pământuri socotindu-se căsânt;pentruca prin sute de ani trecuse şi să rădăcinase în toată Dachia lăcuind şişăzând”

„Iară ceşti rumâni,oricum şi pentru-atâtea călcări,zdrobiri şi nesupuse rele,ce i-autrecut şi i-au călcat,tot iată până astăzi,cum s-au zis,că tot încă de nu să află atâtafericiţi şi slobozi de tot,iară încă şi dpmnie,stăpâniri şi limba aceia a romanilor,totstă şi se ţine.Încă destul că tot urme de a să cunoaşte şi a şti bine de unde sunt,le-au rămas şi le au”

Cronicarii munteni subliniază faptul că în ciuda tuturor influenţelor popoarelor care ne-au

înconjurat de-a lungul anilor şi care au avut un impact în dezvoltarea limbii şi a poporului

român,acesta a reuşit să-şi păstreze originea.De asemene, tratează şi ei această problemă a

originilor,fiind însă de aceeaşi părere cu cronicariimoldoveni.Cronicarii au avut o mare

importanţă istorică, scrierile lor fiind surse extraordinarepentru aflarea trecutului

românilor,ajutând astfel la formarea conştiinţei istorice apoporului. 

Importanţa cronicarilor,aşa cum o percepem astăzi, nu constă neaparat în valoarea ştiinţifică a ideilor pe care le-au pus în circulaţie, ci mai degrabă în impulsul pe care l-au dat formării conştiinţei identitare şi în contribuţia esenţială la înstăpânirea limbii naţionale în cultură.

“Fără istorie nu numai de râsul altora suntem, ci şi orbi, muţi, surzi suntem de lucrurile şi faptele celor mai de demult ce intr-acest pământ s-au întâmplat şi s-au făcut, cari de nevoie incă ne era şi ne ieste a le şti, pentru ca să putem şi traiul vieţii noastre a tocmi.” (C. Cantacuzino)

Cronicarii aduc în limba română şi în literatură toate modurile de expunere, aşadar, pe lângă naraţiune şi descriere, dialogul şi monologul. Odată cu descrierea, în literatură au pătruns şi figurile de stil, utilizate în mod frecvent de Neculce, luând din vorbirea populară comparaţia, cea mai simplă figură de stil.

„„intrat-au tătarii în ţară ca lupii într-o intrat-au tătarii în ţară ca lupii într-o turmă de oi”turmă de oi” (Ion Neculce)

Temele fundamentale abordate de cronicari, dar şi de ceilalţi literaţi preocupaţi de conştiinţa istorică a românilor sunt:

Originile poporului românLimba românăContinuitatea evenimentelor istoriceInstituţia domniei

Cel care scrie pentru prima dată despre originea poporului român şi despre unitatea acestuia este Nicolaus Olahus, în lucrarea sa “Hungaria”

Scrierea este datată din 1536 şi este scrisă în limba latină.

Născut în 1493 la Sibiu, a fost un umanist, istoriograf şi om politic de origine română care a activat pe teritorului Regatului Ungariei. Numele său în maghiară este Miklós Olá, cu referire la originea sa română (olah=valah).

↑ Nicolaus Olahus

În calitate de cărturar, Nicolaus Olahus a întreţinut o vastă corespondenţă cu numeroşi oameni de cultură europeni, având recunoaşterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrările cele mai importante, redactate în timpul şederii în Olanda, oferă informaţii cu privire la topografia şi istoria Transilvaniei.

Harta grupurilor etnice şi lingvistic

e prezente

în Europa medieval

ă.

Imaginea este în

concordanţă cu teoria

romanităţii

teritoriului

Transilvaniei,

Moldovei şi Ţării

Româneşti,

susţinută şi de

Olahus.

La Olahus găsim şi primele figuri de stil, primele descrieri plastice. Iată un exemplu de descriere, încorporată fiind şi o enumeraţie

[Despre Transilvania:] „Neamul acesta de oameni robuşti, războinici înarmaţi, sunt prevăzuţi cu cai buni, zdraveni. (…) Întreaga regiune este alcătuită cu şesuri şi păduri, întretăiată de ape cotite, plină de pământ roditor. Bogată în vin, aur, argint, fier şi alte metale şi sare; cât se poate de îmbelşugată în boi, fiare, urşi şi peşti, aşa că nu poţi învinui firea că n-ar fi grămădit în acest ţinut toate bunătăţile traiului.“.

Normele “avant la lettre” pe care cronicarii le impun mai mult sau mai puţin voluntar stabilesc un set de reguli plastice privind figurile de stil, descrierile (mai ales portretele) şi relatările epice, apropiindu-se, prin limbaj şi viziune, de roman.

←↑Bolintineanu, Alecsandri, Sadoveanu, Creangă. Scriitori care au folosit cronicile drept sursă de inspiraţie

Unul dintre cele mai puternice argumente în demonstrarea continuităţii latine pe teritoriul Ţărilor Române este asemănarea între limbile celor două popoare.

În primă fază, istoricii se referă la fondul lexical (la vocabular), însă apoi se vorbeşte şi despre sintaxă (construcţia frazei).

În cazul limbii române vorbim despre aproximativ 70% din cuvinte provenite din latină, restul fiind de provenienţă slavă (termeni arhaici, bisericeşti), greacă (ex buzunar, folos, proaspăt), maghiară (ex oraş, a cheltui) şi turcă (cafea, cutie, papuc).

Latină

Formaţii interne bazate pe etimoane latine

Slave

Germană

Maghiară

Turceşti

Traco-dace de substrat

Alte/origine incertă

Structura limbii Structura limbii române moderne române moderne

(lexic)(lexic)

Un binecunoscut citat spune că “Poporul “Poporul romromân s-a născut ân s-a născut creştincreştin””, o deviză menită a emfaza romanitatea poporului român.

Dovezile arheologice susţin acest lucru, fiind găsite numeroase obiecte de cult pe teritoriul fostei Dacii.

↑Donariul de la Biertan, obiect votiv creştin găsit

în apropierea Sibiului, datând din sec al IV-lea. Inscripţia “Ego Zenovius Votum Posui” se traduce

prin “Eu, Zenovie, am pus acest dar.”

Deşi caracterul ortodox al credinţei române plasează (mai ales) Moldova şi Muntenia în sfera de influenţă religios-ideologică slavonă, naţionaliştii preferă să accentueze asemănărileasemănările şi nu deosebiriledeosebirile faţă de Occident.

Este, aşadar, mai importantă creştinătatea decât ortodoxia propriu-zisă.

„„Valahii sunt creştini, numai că Valahii sunt creştini, numai că urmând pe greci, se deosebesc urmând pe greci, se deosebesc de biserica noastră catolică în de biserica noastră catolică în privinţa purcederii duhului Sfânt privinţa purcederii duhului Sfânt şi a altor articole mai puţin şi a altor articole mai puţin importante.“importante.“

[Nicolaus Olahus]

După cum s-a demonstrat, limba, religia, şi – cel mai important – istoria au dus la o autodefinire a românilor ca popor de sine stătător şi la o mai mare apropiere între ei şi Europa.

Formarea conştiinţei istorice a însemnat aşadar identificare pe mai multe nivele cu latinitatea veche şi chiar cu noul, prosperul, Occident.

Internet: en.wikipedia.org ro.wikipedia.org google.com http://ro.wikisource.org (resursă online de texte)

Ureche, Grigore, “Letopiseţul ţărâi Moldovei, de când s-au ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara”descălecat ţara”

Miron Costin Letopiseţul Ţărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace

Neculce, Ion, Predoslovie la Letopiseţul Ţării Moldovei

Sala, Marius (coordonator), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988 (pentru compoziţia lingvistică modernă)

Călinescu, George, Istoria Literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti, ed. Minerva, 1982

Rosetti, Alexandru, Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVI-lea, Bucureşti, ed. Minerva, 1978

Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1997

Crişan, Alexandru (coord.), Limba Română – manual pentru clasa a VII-a, ed. Humanitas, Bucureşti, 2004;

Soundtrack: Rapsodia româna- George Enescu.