determinarea densităţii lichidelor biologice
Post on 09-Aug-2015
323 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Determinarea densităţii lichidelor biologicecu densimetrul şi picnometrul
I. Noţiuni teoretice
Densitatea unei substanţe este o mărime fizică caracteristică substanţei respective. Densitatea
absolută se defineşte ca fiind masa unităţii de volum.
ρ=mV (1)
având ca unitate de măsură g/cm3 şi kg/m3.
Mărimile prin care se defineşte densitatea, respectiv masa şi volumul, sunt dependente de
presiune şi temperatură, aceşti factori influenţând valoarea densităţii. De aceea, determinarea densităţii
corpurilor solide şi lichide se va face la temperatură constantă în tot timpul determinării, iar pentru gaze
trebuie respectată şi condiţia menţinerii constante a presiunii.
Deoarece determinarea densităţii presupune măsurarea masei şi a volumului, în practică se
determină densitatea prin comparatie cu densitatea unui corp de referinţă (densitatea relativă), de obicei
apa distilată pentru solide şi lichide şi aerul atmosferic uscat pentru gaze.
Astfel, densitatea relativă se defineşte ca fiind raportul dintre densitatea ρ a unui corp şi ρ0
densitatea corpului de referintă:
d= ρρ0 (2)
iar pentru volume egale ale corpului de studiat şi a celei de referintă, relaţia devine:
d= mm0 (3)
Cele mai utilizate metode pentru determinarea densităţii lichidelor sunt:
- cu densimetre
- cu picnometre
- cu balanta Mohr-Westphal
a) Determinarea densităţii cu densimetrul
Densimetrul numit şi plutitor liber sau areometru, fiind un instrument bazat pe principiul plutirii
corpurilor, este format dintr-un tub de sticlă, având prevăzută la partea inferioară o umflătură unde se
introduce mercur sau alice de plumb pentru menţinerea sa în poziţie verticală la introducerea în lichide.
Citirea valorii densităţii relative se face cu ajutorul unei scări gradate aflată pe tija densimetrului.
Se utilizează truse de densimetre gradate diferit pentru intervale de densitate diferite. Lichidul de
analizat se introduce într-un cilindru uscat şi se aduce la temperatură constantă. Densimetrul perfect uscat
se introduce în lichid, iar măsurarea densităţii se face când densimetrul ocupă o poziţie verticală fără să
atingă pereţii vasului. Se citeşte gradaţia de la nivelul meniscului lichidului. Pentru o precizie mai mare
citirea se repetă de mai multe ori şi se face media determinărilor.
b) Determinarea densităţii cu picnometrul
Picnometrele sunt vase de sticlă de diferite forme în funcţie de tipul de determinare. Au capacitate
cunoscută înscrisă pe vas, ca de altfel şi temperatura de lucru.
În cadrul lucrării se va urmări determinarea:
- punctului zero al balanţei;
- masei picnometrului gol;
- masei picnometrului pentru soluţii date şi pentru apa distilată;
- densităţii relative
II. Parte experimentală
Mod de lucru:
A. Determinarea densităţii absolute a unui lichid biologic:
- se determină punctul zero al balanţei;
- înainte de folosire, se spală picnometrul cu apă distilată, se clăteşte cu acetonă şi se şterge cu un
tifon uscat;
- se cântăreşte picnometrul gol împreună cu dopul, valoarea masei se notează cu m1;
- se umple picnometrul cu lichidul de studiu (soluţia 1);
- se închide picnometrul cu dopul rodat care este prevăzut cu un canal capilar (sau tub lateral)
prin care se elimină surplusul de lichid.
- se citeşte masa picnometrului cu soluţia 1, masa respectivă notându-se cu m2.
Figura 11.1. Determinarea densităţii cu picnometrul.
Densitatea absolută se calculează cu formula:
ρ=mV
=m2−m1
V (4)
unde: V = volumul picnometrului, în cm3 (scris pe vas)
ρaer = densitatea aerului în conditii normale (0.0012g/cm3)
- se procedează în mod asemănător, cu determinarea densitătii soluţiei 2.
B. Determinarea densitătii relative a unui lichid biologic:
Densitatea relativă d este raportul dintre densitatea ρ a unui corp şi densitatea ρ o a lichidului de
referintă - apă distilată:
d= ρρ0
=m2−m1
m3−m1 (5)
unde: m3 = masa picnometrului cu apă distilată.
- se goleşte picnometrul şi se blochează balanţa.
Rezultatele experimentale se trec în tabelul de mai jos.
SoluţiaMasa
picnometrului dm1 m2 m3
12
Importanţa densimetriei în practica medicală
Determinarea densităţii lichidelor biologice are multe aplicaţii clinice. De exemplu: determinarea
densitătii urinii permite, alături de alte metode, diagnosticarea unor afecţiuni renale.
Creşterea densitătii urinii peste 1.022 (valoarea normală este cuprinsă între 1.015 şi 1.022), apare
în nefropatii glomerulare compensate; în cazul glicosuriei atinge 1.030 şi chiar mai mult.
Scăderea densităţii urinii apare în insuficienţa renală decom-pensată, în nefropatii cu lezarea
predominantă a tubilor distali (sub 1.010).
De menţionat şi variaţii fiziologice ale densităţii urinii:
- în raport excesiv de apă,
- în pierderi extrarenale de apă,
- în funcţie de vârsta pacientului.
Densitatea urinii se determină în urina colectată pe 24 de ore.
top related