descrierea studiului privind strategiile de reglare emotionala
Post on 26-Nov-2015
27 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
Descriere a studiului
Titlul complet al studiului:
Evaluarea multinivelară a strategilor de reglare emoţională. Mecanisme cognitive şi relaţia
cu simptomele depresive şi anxioase.
Iniţiatori:
Studiul a fost iniţiat de drd. Silviu Matu, sub coordonarea prof. univ. dr. Daniel David. Parte
din datele culese în acest studiu au fost incluse în tezele de disertaţie ale absolvenţilor de
master Diana Cândea şi Petruş Roxana, coordonate de conf. univ. dr. Aurora Szentagotai,
respectiv prof. univ. dr. Daniel David.
Instituţia:
Studiul s-a desfășurat sub egida Şcolii Doctorale Psihodiagnostic şi Intervenţii Psihologice
validate Ştiinţific şi a Departamentului de Psihologie Clinica si Psihoterapie, Universitatea
Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. Locaţia de desfăşurare a studiului a fost Platforma MATRIX de
Psihoterapie prin Robotică / Roboterapie şi Realitate Virtuală, str. Republicii, nr. 37, Clădirea
AVALON, Cluj-Napoca.
Date de contact:
Pentru informaţii suplimentare legate de acest studiu ne puteţi contacta la adresa de email
silviu.matu@ubbcluj.ro sau la telefon 0766.897.012.
Descrierea generală a studiului:
Studiul a presupus participarea la trei sesiuni de laborator (descrise mai jos) cu obiective de
cercetare specifice. După încheierea acestora, participanţii au primit prin email un set de
chestionare în format electronic care au evaluat o serie de variabile trăsătură (e.g., strategii
habituale de reglare emoţională, credinţe raţionale şi iraţionale, mecanisme de coping) care ar
fi putut modera efectele variabilelor manipulate experimental în cele trei sesiuni de laborator.
Etapa I
Contextul ştiinţific:
Deşi studiile experimentale anterioare, sintetizate în meta-analize cantitative, arătă că
reevaluarea cognitivă este o strategie de reglare emoţională eficientă, se cunoaşte foarte puţin
despre eficienţa comparativă a formelor specifice de reevaluare. În plus, cu puţine excepţii,
studiile anterioare au utilizat instrucţiuni de reevaluare cognitivă generale, care indicau
obiectivul final al reevaluării (e.g., „gândeşte-te de aşa manieră încât să te simţi mai bine”)
fără însă a analiza modalităţile specifice prin care participanţii reuşeau să atingă obiectivul
emoţional indicat de instrucţiune. Pornind de la aceste limite ale literaturii anterioare şi de la
teoria lui Lazarus asupra evaluării cognitive, am comparat instrucţiunea de reevaluare clasică
folosită în studiile experimentale (ca în exemplul de mai sus) cu două forme specifice derivate
2
din teoria lui Lazarus, centrate pe modificarea specifică a evaluărilor (modificarea
implicaţiilor pentru individ a unui eveniment negativ) şi pe modificarea cunoştinţelor
(modificarea interpretărilor pe care individul le face evenimentului).
Instrumente folosite în studiu:
Pentru inducerea emoţiilor negative a fost utilizată o procedură de imagerie dirijată pe
baza a cinici scenarii negative adaptate pentru acest experiment. Toate scenariile
aveau asociate o propoziţie care sintetiza sensul acestora, aşa cum a fost el evaluat
într-un studiu pilot anterior;
Beck Depression Inventory (BDI-II) – pentru a evalua simptomatologia depresivă ca
variabilă de control;
Positive and Negative Affective Schedule (PANAS) – pentru a evalua dispoziţia
generală înainte de experiment şi modificările specifice în emoţii ca urmare a
manipulării experimentale;
Automatic Thoughts Questionnaire – pentru a evalua gândurile automate negative din
timpul sarcinii experimentale;
Scale Likert pentru a evalua relevanţa şi congruenţa motivaţională a stimulilor utilizaţi
în sarcina experimentală, răspunsurile emoţionale după fiecare stimul, şi credibilitatea
reevaluărilor şi reinterpretărilor realizate de participanţi în timpul sarcinilor;
Raportări (scrise) ale gândurilor şi modalităţilor de reevaluare la finalul fiecărui
scenariu;
Măsurători psihofiziologice ale conductanţei electrice a pielii, ritmului cardiac şi
ritmului respirator.
Procedura experimentală:
1. Evaluarea distresului general înainte de experiment;
2. Randomizare în unul din cele patru grupuri:
I. grupul de control care a trecut prin procedura de imagerie dirijată fără
instrucţiuni de manipulare a reevaluării;
II. grupul de reevaluare clasică care a primit instrucţiunea să se raporteze într-o
manieră diferită la scenariile pe care le vor vizualiza astfel încât acestea să pară
mai pozitive sau mai puţin negative (reevaluare clasică);
III. grupul de reevaluare prin modificarea interpretărilor care a fost instruit să
schimbe modul în care gândeşte despre ce s-a întâmplat în scenarii astfel încât
sensul să se transforme într-unul mai pozitiv sau mai puţin negativ (reevaluare
prin reinterpretare);
IV. grupul de reevaluare prin modificarea relevanţei motivaţionale, care a fost
instruit să modifice modul în care gândesc despre scenarii astfel încât sensul
acestora să nu se modifice dar să reducă relevanţa motivaţională/implicaţiile
pentru propria persoană a evenimentelor descrise în scenarii (reevaluare prin
modificarea relevanţei motivaţionale);
3. Montarea electrozilor pentru măsurătorile psihofiziologice;
4. Măsurătoare de bază (baseline) pentru măsurătorile psihofiziologice;
3
5. Măsurătoare e emoţiilor stare înainte de procedura experimentală;
6. Training în utilizarea strategiei conform grupului în care au fost alocaţi în mod aleatoriu, pe
baza unui scenariu de probă;
7. Manipularea experimentală folosind 5 scenarii negative prezentate în mod aleatoriu, cu
instrucţiunea de reevaluare specifică grupului în care au fost alocaţi. La finalul fiecărui
scenariu, participanţii au fost solicitaţi să raporteze gândurile şi modalităţile alternative de a se
raporta la fiecare scenariu din timpul perioadei de imagerie.
8. Evaluare a emoţiilor stare după procedura experimentală şi a gândurilor automate negative
din timpul acesteia.
Rezultate principale:
Rezultatele au indicat că manipularea experimentală a fost eficientă. Sarcina de inducţie
folosind scenariile negative a fost eficientă în inducerea emoţiilor negative. Codarea
raportărilor făcute de participanţi după fiecare scenariu, cu privire la gândurile şi modalităţile
de interpretare şi evaluare au indicat că aceştia au urmat instrucţiunile în acord cu grupul în
care au fost alocaţi.
În ceea ce priveşte eficienţa fiecărei instrucţiuni specifice, datele au arătat că
reevaluarea prin reinterpretare şi reevaluarea prin modificarea relevanţei motivaţionale au
redus semnificativ emoţiile negative la finalul sarcinii. Grupul instruit să folosească
reevaluarea clasică nu a diferit semnificativ de grupul de control în ceea ce priveşte distresul.
Nu au existat diferenţe între grupuri în ceea ce priveşte emoţiile pozitive. În plus, analizând
relaţia dintre numărul de alternative de reevaluare din fiecare categorie şi nivelul distresului la
finalul sarcinii experimentale, am identificat o relaţie semnificativă în cazul alternativelor care
vizau reducerea relevanţei motivaţionale, sugerând că utilizarea acestei strategii de reglare
emoţională (specific, de reevaluare) este asociată cu rezultate afective mai bune.
Etapa II
Contextul ştiinţific:
Deşi studiile din paradigma reglării emoţionale au arătat că anumite strategii sunt mai
eficiente decât altele în reducerea distresului, majoritatea studiilor s-au axat pe aşa numitele
emoţii bazale (e.g., tristeţe, depresie, anxietate) şi mai puţin pe rolul acestor strategii în cazul
emoţiilor auto-evaluative (e.g., ruşine, vină, mândrie). Puţinele studii în acest sens arată că
efectele aceloraşi strategii ar putea fi diferit în cazul emoţiilor auto-evaluative. În plus, în
cazul specific al ruşinii, se consideră că asocierea puternică între experențierea acestei emoţii
şi simptomele depresive, ar putea fi explicată cel puţin parţial de utilizarea unor strategii de
reglare disfuncţionale a acestei emoţii (e.g., ruminaţie). În acest context, am investigat
eficienţa comparativă a reevaluării şi ruminaţiei în reglarea emoţiei de ruşine indusă
experimental.
Instrumente folosite în studiu:
Pentru inducerea emoţiei de ruşine a fost utilizată o sarcină de rememorare în care
participanţii au trăit această emoţie şi descrierea detaliată a acesteia;
BDI-II – pentru a evalua simptomatologia depresivă ca variabilă de control;
4
PANAS – pentru a evalua dispoziţia generală înainte de experiment şi modificările
specifice în emoţii ca urmare a manipulării experimentale;
Personal Feelings Questionnaire 2 (PFQ-2) – pentru a evalua nivelurile de ruşine
resimţite la începutul şi finalul sarcinii experimentale;
Raportări (scrise) ale gândurilor şi modalităţilor de reevaluare la finalul fiecărui
scenariu;
Sarcină cognitivă de tipul N-back Task pentru a evalua performanţele memoriei de
lucru;
Măsurători psihofiziologice ale conductanţei electrice a pielii, ritmului cardiac şi
ritmului respirator
Procedura experimentală:
1. Evaluarea distresului general înainte de experiment;
2. Randomizare în unul din cele trei grupuri:
I. Grupul de control, care nu a primit nici un fel de instrucţiune privind reglarea
emoţională; În etapa de manipulare a strategiei participanţii au fost solicitaţi să
îşi reamintească a doua oară acelaşi eveniment;
II. Grupul de reevaluare, care a fost instruit să se raporteze la evenimentul în care
a trăit emoţia de ruşine încercând să schimbe modul în care gândeşte astfel
încât să se simtă mai bine sau mai puţin rău în legătură cu acel eveniment;
III. Grupul de ruminaţie care a fost solicitat să retrăiască evenimentul care a
generat emoţia de ruşine şi să se concentreze pe aspectele emoţionale negative
ale acestuia;
3. Montarea electrozilor pentru măsurătorile psihofiziologice;
4. Măsurătoare de bază (baseline) pentru măsurătorile psihofiziologice;
5. Măsurători ale memorie de lucru înainte de sarcina de inducţie a ruşinii;
6. Măsurătoare e emoţiilor stare înainte de procedura experimentală;
7. Inducerea emoţiei de ruşine prin reamintirea unui eveniment în care participantul a trăit
această emoţie şi descrierea detaliată a evenimentului (fără instrucţiunea de reglare
emoţională);
8. Evaluarea emoţiilor stare la finalul sarcinii de inducţie a ruşinii
9. Introducerea strategiei de reglare emoţională în acord cu grupul în care a fost alocat şi
oferirea unui exemplu în utilizarea ei;
10. Manipularea strategiei de reglare prin solicitarea rememorării aceluiaşi eveniment prin
prisma strategiei indicate;
11. Evaluarea emoţiilor stare la finalul procedurii de inducţie a ruşinii şi reglare emoţională;
12. Evaluarea memoriei de lucru la finalul sarcinii de inducţie şi reglare emoţională;
13. Perioadă de recuperare pentru a evalua modificările la nivelul activităţii fiziologice;
14. Evaluarea emoţiilor stare la finalul procedurii experimentale.
Rezultate principale:
Manipularea experimentală a ruşinii a fost eficientă, toate grupurile indicând niveluri mai
ridicate de ruşine după procedura de inducţie. După utilizarea strategiei de reglare, grupul de
5
condiţia de reevaluare a avut niveluri mai scăzute ale ruşinii şi ale emoţiilor negative decât
celelalte două grupuri. Nu au existat diferenţe semnificative între grupul de control şi cel de
ruminaţie. Nu au existat diferenţe semnificative între grupuri în ceea ce priveşte performanţele
la sarcina cognitivă.
Etapa III
Context ştiinţific:
Studiile anterioare privind relaţia dintre strategiile de reglare emoţională şi psihopatologie au
indicat că strategiile considerate disfuncţionale (e.g., ruminaţie, supresie, evitare) au o
legătură puternică (asociere pozitivă indicând o vulnerabilitate) cu o gamă largă de simptome
psihopatologice, dar o astfel de relaţie (o asociere negativă care să indice un rol protectiv) nu
a fost identificată în cazul strategiilor considerate funcţionale (e.g., reevaluare, acceptare).
Aceste rezultate sunt surprinzătoare dat fiind faptul că strategiile funcţionale sunt considerate
ca aflându-se în nucleul tehnicilor utilizate în timpul intervențiilor psihologice moderne (e.g.,
restructurare cognitivă). Este posibil ca acest rezultat să se datoreze modului în care aceste
strategii funcţionale au fost conceptualizate şi evaluate (ca strategii habituale iar instrumentele
măsurând frecvenţa utilizării acestor strategii şi nu neapărat eficienţa în utilizarea lor). De
asemenea, este posibil ca rolul de predictor direct al simptomelor să nu fie cel mai potrivit,
aceste strategii putând acţiona ca un tampon (moderator) între evenimentele negative de viaţă
şi simptomele psihopatologice. Altfel spus, este posibil ca aceste strategii să-şi dovedească
utilitatea atunci când individul se confruntă cu evenimente negative iar atunci, ceea ce este
relevant este măsura în care el reuşeşte să le utilizeze cu succes şi mai puţin cât de des
încearcă să le utilizeze. Studiul de faţă a încercat să testeze aceste întrebări de cercetare în
cazul reevaluării cognitive, strategie măsurată cu o serie de indicatori subiectivi (i.e., eficienţa
utilizării reevaluării măsurată din prisma emoţiilor auto-raportate; numărul de evaluări
alternative ale unui stimul negativ) şi obiectivi [i.e., eficienţa utilizării reevaluării din prisma
modulării unui indicator EEG asociat reactivităţii emoționale – Late Positive Potential (LPP)].
Eficienţa utilizării reevaluării, numită abilitate de reevaluare, a fost pusă în relaţie cu
simptomatologia depresivă, cea de anxietate generalizată şi anxietate socială.
Instrumente folosite în studiu:
Sarina de inducere a emoţiilor negative a fost compusă dintr-o serie de imagini
preluate din International Affective Pictures System (IAPS);
BDI-II – pentru a evalua simptomatologia depresivă;
Generalized Anxiety Disorder Questionnaire IV (GADQ-IV) – pentru a măsura
simptomele de anxietate generalizată;
Liebowitz Social Anxiety Scale (LSAS) – pentru a măsura simptomele de anxietate
socială;
PANAS – pentru a evalua dispoziţia generală înainte de experiment şi modificările
specifice în emoţii ca urmare a manipulării experimentale;
Scale Likert pentru a măsura răspunsurile emoţionale în termeni de arousal şi valenţă
după fiecare stimul;
6
Măsurători EEG pentru a evalua indicatorii activităţii cerebrale referitori la
reactivitatea emoţională.
Auto-raportări ale evaluărilor alternative generate în faţa unui stimul negativ.
Procedura experimentală:
1. Evaluarea distresului general înainte de experiment;
2. Montarea electrozilor pentru măsurătorile EEG;
3. Măsurătoare de bază (baseline) pentru măsurătorile EEG;
4. Măsurători iniţiale ale emoţiilor stare;
5. Prezentarea primului set de imagini negative cu sau fără instrucţiunea de reevaluare
cognitivă a imaginilor (raportarea la imagini astfel încât acestea să fie percepute ca fiind mai
pozitive sau mai puţin negative);
6. Evaluarea valenţei şi arousalului auto-raportate după fiecare imagine;
7. Evaluarea emoţiilor stare după primul set de imagini;
8. Prezentarea unui set de imagini neutre pentru revenirea la nivelul emoţional de bază;
9. Evaluarea emoţiilor stare după setul de imagini neutre;
10. Prezentarea celui de al doilea set de imagini negative cu sau fără instrucţiunea de
reevaluare cognitivă a imaginilor (raportarea la imagini astfel încât acestea să fie percepute ca
fiind mai pozitive sau mai puţin negative);
11. Evaluare emoţiilor stare după al doilea set de imagini negative;
13. Deconectarea de la aparatul EEG;
14. Prezentarea a 5 imagini negative nevizualizate anterior şi raportarea modului de
interpretare a acestor;
15. Re-vizualizarea celor 5 imagini şi generare de reevaluări alternative mai pozitive sau mai
puţin negative într-un interval de timp delimitat (2 minute).
*Notă privind procedura experimentală: ordinea de vizualizare a celor două seturi de
imagini negative şi utilizarea instrucţiunii de reevaluare (punctele 5 şi 10 din procedură) au
fost randomizate între participanţi. Nu există grupuri experimentale ci doar ordine de
prezentare respectiv de utilizare a strategiei aleatorii.
Rezultate principale:
Manipulare experimentală a inducerii emoţiilor negative şi de utilizare a strategiei de
reevaluare a fost eficientă, existând diferenţe semnificative în ceea ce priveşte emoţiile
negative înainte şi după prezentarea seturilor de imagini negative, iar schimbările în
emoţionalitate negativă au fost mai reduse în situaţiile în care au utilizat reevaluarea
cognitivă.
Pe baza datelor experimentale au fost calculaţi o serie de indecşi ai abilităţii de
reevaluare cognitivă ca diferenţele de scoruri între secvențele de vizualizare a imaginilor
negative fără instrucţiunea de reevaluare şi cele de vizualizare a imaginilor cu instrucţiunea de
reevaluare: reducerea în emoţionalitate negativă, reduceri în valenţa negativă, şi reduceri în
arousal, respectiv numărul de interpretări alternative (codate de doi evaluatori independenți).
Aceşti indecşi au fost relaţionaţi modest cu distresul şi simptomele de depresie şi anxietate
socială. De asemenea, în analiza de moderare a fost identificată o singură relaţie de moderare
7
a abilităţii de reevaluare între evenimentele de viaţă negative şi simptomele de anxietate
generalizată.
Acest material a fost realizat de Silviu-Andrei Matu (silviu.matu@ubbcluj.ro). Materialul poate fi folosit
doar de către participanţii la studiu cărora le-a fost adresat şi nu poate fi reprodus parţial sau total fără
acordul explicit al autorului. Materialul va fi transmis coordonatorilor de practică pentru a cunoaşte
activitatea studenţilor din acest studiu.
top related