culoarea in peisagistica

CULOAREA ÎN PEISAGISTICĂ

Culoarea este un atribut fundamental al lumii, principalul vehicol prin care aparatul senzorial recepţionează semnalele emise de lumea exterioară. Omul a deosebit şi a recunoscut fenomenele şi elementele naturale, înainte de toate prin culoarea lor specifică. Putem percepe deodată 10-15 obiecte din spaţiu, 3‑4 categorii de curburi şi linii şi 10 culori. Intre 80-90% din totalul informaţiilor despre mediul înconjurător le primim prin simţul văzului, iar culoarea este primul element pe care îl percepem în legătură cu un anumit obiect, după care urmează celelalte caracteristici: mărimea, forma, proporţia, textura...

Mediul în care trăim este o paletă de aproximativ 30 000 de nuanţe de culori, deşi în mod obişnuit ochiul nostru nu poate percepe decât 8‑9 nuanţe din fiecare culoare. Culoarea este un atribut al fiecărui obiect şi este strâns legată de existenţa lui ( iarba este verde, cerul albastru, grâul galben... ). Cu toate acestea, acelaşi obiect, privit de către diferiţi indivizi poate fi perceput diferit, din punct de vedere al culorii, nu însă şi în ceea ce priveşte forma.

Continuând tradiţia misticii numerelor, Newton a stabilit că sunt 7 culori pure, introducând în spectru indigoul. În fond, spectrul e compus din 3: roşu, galben şi albastru, din care se pot obţine, prin amestec în diferite proporţii, toate celelalte.

Ţinându-se seama de deosebirile cromatice ale luminii colorate şi cele ale culorilor pigmentare, se admite azi ca şi culori lumină primare: roşu, verde şi albastru, iar ca şi culori pigmentare: purpuriu, galben şi turcoaz (acestea din urmă nu dau lumina albă, ci un gri, până la negru).

Culoarea e o senzaţie, o stare subiectivă, rezultat al prelucrării informaţiilor transmise de ochi spre creier. Perceperea culorii depinde de observator şi este legată de experienţa vizuală, grad de cultură, obiceiuri, mediu. Nu e de mirare că cei ce trăiesc într‑un mediu permanent verde, pot deosebi mai multe nuanţe de verde pentru care au mai multe denumiri. Asemenea lor sunt şi eschimoşii, care au aproximativ 20 de cuvinte pentru albul zăpezii [5].

Un obiect nu are tot timpul aceeaşi culoare, ea fiind influenţată de lumina primită ce depinde de mai mulţi factori: poziţie geografică, altitudine, anotimp, starea vremii, orele zilei.

Natura luminii a fost multă vreme necunoscută.

Isaac Newton a descompus pentru prima dată lumina solară în componentele sale spectrale, socotind că e constituită din particule mici de materie, aruncate cu mare viteză în spaţiu, după traiectorii rectilinii. Christian Huygens credea că lumina se propagă printr-o mişcare asemenea valurilor. Cel ce a emis ipoteza după care energia luminoasă este emisă şi absorbită în porţiuni izolate, a fost Max Planck, autorul teoriei quantelor.

Fizica a demonstrat că lumina este continuă şi discontinuă în acelaşi timp şi este emisă sub formă de unde electromagnetice ce se propagă în linie dreaptă cu viteza de 300 000 km/sec. [5], [24].

Din marea scală a radiaţiilor electromagnetice cuprinsă între razele cosmice până la cele de radio-emisie, ochiul omului percepe un sector relativ restrâns: între razele ultraviolete, având unde scurte (400 milimicroni), şi cel al razelor infraroşii, cu unde lungi (700 milimicroni).

Frecvenţa de oscilaţie a energiei electromagnetice este invers proporţională cu lungimea de undă şi poate fi percepută între 4x1014 vibraţii pe secundă (lumina roşie), şi 7,5x1014 vibraţii pe secundă (lumina violetă).

Orice lumină ar trebui să se descompună în cele şapte culori spectrale. Nu se întâmplă aşa decât când fascicolul străbate o prismă sau picături de apă din atmosferă. Razele spectrului sunt absorbite de corpurile iluminate, culoarea lor fiind cea reflectată. Obiectele albe sunt cele care reflectă toate culorile iar obiectele negre cele care le absorb

Culorile din documentele tipărite sunt reproduse prin procedeul litografiei offset, iar imaginile fotografice, prin suprapunerea scanărilor a patru culori:

Cyan, Galben, Magenta, şi Negru.

CYAN

CYAN

YELLOW

CYAN

YELLOW

MAGENTA

După apariţia televiziunii color, la transmiterea la distanţă a culorilor s-au folosit 3 semnale corespunzătoare culorilor: roşu (R) verde (G) şi albastru (B)

O caracteristică a ochiului este că pentru un domeniu întins de străluciri, are senzaţia unei culori printr-o combinaţie de alte trei. Pe această natură tricromatică a vederii se bazează televiziunea în culori, care foloseşte gama: Roşu, Verde şi Albastru (RGB) [31]. Pentru alegerea culorii în cadrul programelor pe calculator, se recomandă definirea ei cu ajutorul combinaţiei de procente dintre C M Y K.

O culoare oarecare Cx se poate exprima în funcţie

de cele trei surse, astfel:

Cx = Rx (R) + Gx (G) + Bx (B)

Putem observa din figură că în originea sistemului se află culoarea neagră, iar în punctul de coordonate 1,1,1, culoarea albă.

Notând cu D valoarea totală a coeficienţilor,

  D = Rx + Gx + Bx,  

şi împărţind cu D ecuaţia, obţinem relaţia:

iar dacă înlocuim rapoartele, relaţia :

  r(R) + g(G) + b(B) = 1

sau r + g + b = 1,

unde r,g,b sunt coordonatele cromatice

D

B

D

G

D

R

D

D xxx

Mai sunt şi alte mărimi bazate pe percepţia psihologică, ca de exemplu,

Nuanţa, saturaţia, intensitatea şi strălucirea exprimate în procente.

Nuanţa este determinată de lungimea de undă dominantă.

Saturaţia este dată de puritatea excitaţiei şi depinde de cantitatea de alb amestecată cu nuanţa. O nuanţă pură nu este deloc amestecată cu lumina albă. Nuanţa şi saturaţia dau împreună cromatica unei culori.

Intensitatea este determinată de cantitatea de lumină, cele mai intense culori fiind cele care au multă lumină.

Strălucirea (sau luminanţa) este dată de perceperea culorii şi este de aceea, de natură psihologică.

Perceperea dimensiunii unei forme poate fi influenţată de culoarea ei. În general, suprafeţele de culori deschise, sau albe, par mai întinse şi mai mari decât cele care au

culori închise sau negre.

Perceperea mediului înconjurător nu este doar rezultatul stimulilor externi, ci şi a activitaţii noastre cerebrale.

Asocierea voită a unor suprafeţe sau obiecte de diferite culori pot induce anumite senzaţii care alterează modul

în care se face percepţia.

Deşi sunt forme identice, cele două pătrate din figura nu se percep aşa: cel alb pare mai mare [5].

Tot astfel, patratul roşu pe o suprafaţă neagră pare mai luminos decât cel de pe suprafaţa albă (Fig.3)

.... pătratul galben, la fel...pare mai luminos cel de pe fondul negru

Contrastul alb-negru, ca de altfel şi cel între culori, este cel mai eficient mijloc de a atrage atenţia asupra unui ansamblu de forme, de a scoate în evidenţă un detaliu, sau, dimpotrivă, de a abate atenţia de la un defect. În figura a sunt reprezentate culorile considerate armonice, iar în figura b, cele aflate în contrast (sau opuse) [ 26].

a b

Combinaţii armonice

Combinaţii complementare

În modul nostru de percepere a culorilor intervine experienţa, vârsta, nevoile, dorinţele, aşteptările, cultura, credinţele şi sistemul de valori al societăţii în care trăim.

Culorile au asupra noastră anumite influenţe fiziologice şi psihologice, dintre care, pot fi amintite câteva [61]:

Roşu:

Efecte fiziologice: creşte presiunea arterială, activitatea musculară, ritmul respiraţiei, crează o senzaţie de căldură, etc.

Efecte psihologice: culoare caldă, stimulează activitatea intelectuală şi îndeamnă la acţiune.

Culoare activă, simbolizează pasiune, creştere, război, pericol

Portocaliu:

Efecte fiziologice: determină accelerarea ritmului cardiac, menţine presiunea arterială ridicată şi stimulează digestia

Efecte psihologice: este o culoare optimistă şi veselă, dar pe o suprafaţă mare, irită.

Culoare festivă

Galben:

Efecte fiziologice: stimulează nervul optic

Efecte psihologice: senzaţie de căldură, satisfacţie, creşte capacitatea de concentrare şi comunicare, dar privită mult timp, oboseşte.

În textele tipărite este culoarea care conferă cea mai mare luminozitate şi simbolizează înţelepciune, adevăr, înţelegere şi veselie

Verde:

Efecte fiziologice: dilată vasele sanguine

Efecte psihologice: crează o stare de relaxare, creşte capacitatea de contemplare, ajută la stabilirea echilibrului.

În funcţie de cantitatea de albastru sau galben, expresia culorii se schimbă; reprezintă mulţumirea, liniştea, speranţa, încrederea

Albastru:

Efecte fiziologice: scade presiunea arterială şi activitatea musculară

Efecte psihologice: senzaţie de relaxare şi odihnă, stare de meditaţie, scade ritmul activităţii; privită mult timp, induce starea de depresie.

Este o culoare pasivă, rece, introvertită, reprezintă tristeţe

Violet:

Efecte fiziologice: creşte activitatea cardiacă şi accelerează ritmul respiraţiei.

Efecte psihologice: induce o stare de tristeţe şi melancolie.

Culoare greu de amestecat, misterioasă

Negru:

Efecte fiziologice: opreşte activitatea metabolică şi conduce la starea de repaus

Efecte psihologice: induce o stare de anxietate, singurătate, aminteşte de moarte.

Alb:

Efecte fiziologice: determină contracţia pupilelor şi a muşchilor oculari

Efecte psihologice: e asociat cu puritatea, curăţenia, răceala, castitatea şi sobrietatea.

Culoarea în urbanism şi arhitectură

Calitatea culorilor de a fi repede percepute poate fi folosită cu succes în orice activitate umană, cu atât mai mult în marketing, publicitate, dirijarea circulaţiei, proiectarea urbană, peisageră etc.

Culoarea aduce acea varietate în diversitate a oraşelor moderne, dominate încă de monotonia şi uniformitatea blocurilor cu multe etaje. Prin capacitatea lor de a influenţa psihicul omului, în arhitectura modernă culorile pot fi utilizate pentru a scoate în evidenţă sau a ascunde anumite detalii, pentru a crea atmosfere de lucru sau divertisment. De la zugrăveli la cromatica grădinilor şi parcurilor, culorile trebuie luate în calcul o dată cu proiectul străzii, sau cartierului în ansamblu, nu doar al clădirilor.

Zonele verzi, bazinele cu apă şi fântânile sunt folosite din cele mai vechi timpuri datorită efectelor lor benefice asupra psihicului uman.

Obiectivele de reamenajare ale Pieţei Unirii din Cluj-Napoca:

În primul rând, proiectul lărgeşte spaţiul public (multifuncţional) Brazii înalţi din jurul bisericii au o dublă semnificaţie: peisagistică (grădina bisericii, loc umbrit şi răcoros) şi culturală (produse ale unei etape importante de evoluţie a pieţei, începutul secolului XX). Plantaţii noi de platani, înşiruiţi compact, preiau ca “volume verzi” un rol spaţial. Sub acoperişul lor se vor amenaja locuri de odihnă. Jocuri de apă, fântâni, bazine longitudinale, cişmele şi rigole vor acentua axa bulevardului

Un rol important în cromatica ambientală îl are arta monumentală, de la fresce, mozaicuri şi vitralii, la sculptura clasică sau modernă în care se utilizează materiale feroase, ceramică, mase plastice, sticlă, arbusti etc.

În figura alăturată este reprezentată o propunere de „înviorare” a monotoniei suprafeţelor nefolosite ale unor blocuri, făcută de Victor Vasarely.

„...De la simple aliniamente cu rol de gard viu, la ample compozitii abstracte de forme geometrice combinate in fel si chip, rezultatele acestei tehnici depind doar de imaginatia celui care o pune in practica.“

(supliment la Jurnalul Naţional -23 noiembrie 2006)

CULORILE ÎN AMENAJĂRILE PEISAGERE

Pentru a crea pete de culoare vizibile, se pot aranja florile de diferite culori în straturi, deoarece au un efect mai puternic decât florile izolate, amestecate aleator

Asta nu înseamnă că amestecul de flori de culori diferite nu ar crea o atmosferă de optimism şi prospeţime.

Efecte deosebite pot fi obţinute prin contrastele cromatice realizate de alăturarea unor flori având culori complementare

Straturi de flori albe pe un fundal de plante cu frunze argintii sau verde închis crează un efect liniştitor.

În lumină scăzută culorile reci (albe, albastre, pastelate, verzi) tind să se piardă în fundal. Pe de altă parte şi lumina prea puternică poate estompa nuanţele pastelate.

În orice grădină şi pe orice vreme, ies în evidenţă florile roşii, portocalii sau galbene, care creează o atmosferă dramatică.

Evidenţierea unor forme geometrice se poate obţine şi prin plantarea şi modelarea arbuştilor şi gardului viu

Verdele plantelor este relaxant şi dătător de speranţă. De aceea, se recomandă utilizarea frunzişului plantelor, nu numai al florilor. Există plante cu frunze de diferite culori, de la roşu şi purpuriu la gri şi auriu. Alte plante îşi schimbă culoarea frunzelor în funcţie de anotimp sau stadiul în care se află. Toamna, frunzele plantelor perene îşi schimbă culoarea înainte de a se ofili

Culorile plantelor pot fi folosite pentru a crea o grădină tematică (bazată pe o anumită culoare sau o anumită combinaţie de culori) sau chiar pentru a realiza o ... sculptură

Combinaţii cromatice pot fi obţinute şi cu ajutorul bordurilor şi al altor materiale auxiliare (dale, pietricele etc.)