Universitatea din OradeaFacultatea de Istorie- GeografieGeografia Turismului Anul II

Studiu de Arhitectură peisagistică a Parcului Petofi din Oradea

Studenţii: Păuna Antoniu Flaviu

Sala George MădălinMartin Gheorghe Ilarion

Purtan Cosmin

Cuprins

Introducere

Descrierea generală a parcului

Analiza componentelor parcului

Inventarul floristic şi faunistic

Analiza principalelor elemente de interes ale

parcului

Ancheta socială

Concluzii

Propuneri

Croquis şi schiţe

Anexe

2

Acest proiect, care vizează analiza Parcului Petofi, a fost elaborat la solicitarea Primăriei Municipiului Oradea, pentru a se cunoaşte starea actuală a acestui sit.

Echipa de analiză a fost formată din patru studenţi de la Facultatea de Istorie-Geografie, din cadrul Universităţii din Oradea:

Păuna Antoniu FlaviuSala George MădălinMartin Gheorghe IlarionPurtan Cosmin

Motivul pentru care am ales acest parc este importanţa pe care acesta o are în cadrul sistemului de spaţii verzi din această parte a oraşului.

3

Parcul Petofi este un parc urban tipic, situat la contactul dintre zona centrală a oraşului cu cartierul Rogerius, şi totodată este unul dintre primele parcuri din municipiu care introduce stilul peisager.

Parcul Petofi îndeplineşte mai multe funcţii: odihnă, recreere, joacă pentru copii, tranzit, estetică. Ca funcţie dominantă se remarcă odihna şi recreerea, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, tineri şi vârstnici. O a doua funcţie dominantă o reprezintă cea de tranzit: acest parc fiind intens tranzitat mai ales pe aleea care face legătura dintre Strada Muzeului şi Strada Lamaitei, dar si pe aleile din lateral , cea centrala, respectiv cea care coboara dinspre Strada Pescăruşului spre Liceul de Artă.

Situl în cauză are o formă triughiulară cu vârful cel mare (care depăşeşte 90 grade) orientat spre nord şi cu două laturi mai mari în NE ( 350 m) şi SV ( 400 m), faţă de cea din NV de doar 180 m. Între aceste laturi parcul are o suprafaţă de aproximativ 20.000 m pătraţi (2 ha). Lungimea maximă de 400 m este dată de aleea laterală din SV, în timp ce lăţimea maximă de 100 m este de-a lungul aleei care uneşte Strada Lămâiţei cu Strada Muzeului.

Situl este înconjurat pe toate cele trei laturi de şosea. Pe laturile din NE şi NV există trotuar aferent şoselei, în timp ce latura sud- vestică este delimitată de şosea printr-un gard viu şi un aliniament de stejari ornamentali. Şoselele din NV şi SV sunt intens circulate, în timp ce cea din NE este mai îngustă şi prezintă un trafic mai scăzut. De

4

asemenea trotuarul din NE este utilizat ca loc de parcare pentru automobile.

Vecinătăţile acestui parc sunt constituite în special din clădiri private fără etaj, dar şi din clădiri cu un etaj, două sau trei etaje. Se remarcă clădirea Liceului de Artă, datând din secolul al XIX-lea, clădire cu un etaj plus demisol. Tot în vecinătatea parcului este situat Hotelul Scorillo, hotel de trei stele.

În partea de NV Parcul Petofi se învecinează cu Parcul Baroc, iar împreună cu spaţiile verzi din Piaţa Ion Creangă şi Piaţa Bucureşti formează un veritabil sistem de spaţii verzi pentru acest areal al oraşului aflat la interferenţa vechiului cartier Olosig ( zona centrală ) cu noul cartier Rogerius.

Parcul Petofi este amenajat într-un stil mixt, concretizat prin îmbinarea stilului peisager cu cel geometric.

Stilul peisager este prezent, îndeosebi, în jumătatea nord vestică a parcului: aici desfăşurându-se alei cu traseu relativ sinuos, denivelări de teren, numeroase trepte, de asemenea, aici se remarcă prezenţa bazinului ornamental cu mai multe nivele, împrejmuit cu zid de piatră şi cu o vegetaţie specifică de conifere, care încearcă să reconstituie peisajul natural.

Stilul geometric se manifestă cu precădere în cealaltă jumătate a parcului. Aici forma acestuia se îngustează şi se detaşează o alee principală în centru care porneşte dintr-un punct de convergenţă de formă circulară şi care se termină aproximativ în capătul parcului, în proximitatea bustului poetului maghiar Petofi Sandor. De-a lungul acestei axe

5

principale se desfăşoară în stânga şi în dreapta arbori, spaţii plantate, bănci şi alei dispuse într-o simetrie perfectă.

Suprafaţa ocupată de Parcul Petofi este o suprafaţă înclinată dinspre E şi NE spre V şi SV. În jumătatea sud-estică înclinaţia este mai uşoară, fiind abia perceptibilă în capătul sud- estic al parcului ( în zona bustului lui Petofi) unde suprafaţa este cvasiorizontală.

În schimb, cealaltă jumătate, care continuă dincolo de şosea cu Parcul Baroc, prezintă o înclinaţie mult mai accentuată, de aproximativ 5-10 m, dovadă fiind prezenţa treptelor din dreptul acestei şosele. Practic, coborând dinspre Şirul Canonicilor, din acel unghi, Parcul Petofi se înfăţişează ca o suprafaţă coborâtă, adâncită, asemeni unei microdepresiuni, unei cuvete.

În cadrul acestui sit, accesele sunt marcate prin alei. Se disting alei cu pietriş care au în general un traseu sinuos şi alei asfaltate cu profil predominant linear şi care au în general o lăţime de 2-3 m. Aleile cele mai intens circulate predominant pietonale prezintă o lăţime mai mare (aproximativ 4-5 m) şi acestea sunt cele două aleei care secţionează parcul dinspre NE, respectiv aleea care asigură accesul spre Strada Lămâiţei, şi cea care leagă Strada Pescăruşului de Liceul de Artă.

Atât aleile asfaltate cât şi cele cu pietriş sunt folosite deopotrivă pentru tranzit şi promenadă.

Ca alei de promenadă se remarcă, îndeosebi aleea principală centrală care porneşte din punctul de convergenţă din centrul parcului şi de-a lungul căreia sunt dispuse numeroase bănci, îndeplinind, astfel şi funcţia de

6

odihnă şi recreere, cât şi aleile care se desfaşoară în paralel cu acesta în stânga şi în dreapta, respectiv aleea care înconjoară bazinul ornamental în stil peisager. Aleile au o lungime variabilă, predominând cele cu o lungime relativ mare. Aleea marginală (laterală) cu pietriş, de pe latura de SV a parcului este cae mai lungă, având 400m şi un profil linear în întregime. Aleea principală centrală, asfaltată , are o lungime de peste 200 m, cea laterală din NE aproximativ 250m, în timp ce aleea care porneşte din extremitatea nordică a parcului şi cade perpendicular pe aleea de pietriş din SV, aproximativ 100m.

Aleile converg, în special, în două puncte marcate prin două forme circulare: spaţiul central al parcului cu bazinul circular albastru şi spaţiul plantat, de forma circulară din dreptul treptelor de acces dinspre Parcul Baroc.

Împrejmuirile sunt variate: de la zidul de piatră de 50 cm, care înconjoară spaţiul central, până la împrejmuirile din piatră care înconjoară bazinul ornamental peisager; de la gardul de plasă din sârmă de aproximativ 60 cm înăţime, care delimitează parcul pe latura de NE de trotuarul aferent şoselei, pănă la gardul metalic de 1,60 m, care separă spaţiul de joacă pentru copii de restul parcului. Sunt prezente şi împrejmuiri vegetale, cum sunt cele din gard viu împreună cu un rând de arbori care înconjoară parcul pe două laturi ( din NV şi SV). Pe latura din NE gardul viu lipseşte, luându-i locul gardul de sârmă de plasă.

Parcul este intens circulat, tranzitat, îndeosebi, de părinţi cu copii, de tineri, de adulţi, de vârstnici, precum şi

7

de elevii Liceului de Artă, care îşi petrec pauzele în centrul parcului sau desfăşoară unele ore în aer liber, cum sunt cele de educaţie fizică sau unele ore de specialitate (pictură în aer liber) parcul îndeplinind astfel pe lângă funcţiile de bază ( tranzit, recreere şi odihnă) şi cea cultural educativă (didactică).

Spaţiile gazonate sunt răspândite pe tot cuprinsul parcului şi ocupă aproximativ 30% din suprafaţa parcului.

Spaţiile plantate sunt şi ele reprezentative, desfăşurându-se mai ales în prima şi a treia treime a parcului. Ele prezinta forme variate: circulare, triunghiulare, ovale, alungite, neregulate. Suprafaţa acestora variază între5 m pătraţi şi 200m pătraţi. Majoritatea au ancadrament de gard viu cu o înălţime de 50-60 cm. Altele au un ancadrament din bordură de beton sau nu prezintă deloc ancadrament, cum sunt micile spaţii plantate cu iuca, având formă circulară.

Aceste spaţii plantate dispun de numeroase specii de flori: iuca, petunii, salvie, cane, gazania, trandafiri, begonii, gutai japonez.

Mobilierul urban se constituie din mai multe elemente. Printre ele se disting băncile. Bancile sunt amplasate de-a lungul majorităţii aleilor (mai puţin a celei din SV) şi au o structură din beton cu spătar şi şezut din lemn. De asemenea, ele sunt prezente şi în spaţiul de joacă pentru copii, în spaţiul central al parcului, precum şi în spaţiul pavat cu dale de la ieşirea din acesta.

Există şi bănci fără spătar (două grupuri a câte 3) dispuse în centrul parcului şi destinate, în special, socializării sau jocurilor.

8

Coşurile de gunoi sunt de calitate, de talie mare şi sunt distribuite uniform în cadrul parcului, de-a lungul aleilor, în preajma băncilor şi de cele mai multe ori agăţate de stâlpii de iluminat. De asemenea, există o masă de ping-pong, un panou publicitar, un panou informativ, precum şi un spaţiu de joacă pentru copii dotat cu aparate de joacă de înaltă calitate.

Infrastructura se constituie din reţeaua electrică pentru iluminat public,reteua de canalizare şi alimentare cu apă potabilă. Stâlpii de iluminat public sunt distribuiţi uniform pe suprafaţa parcului asigurând o iluminare corespunzătoare pe timp de noapte. În parc mai există un Wc public şi o clădire pentru întretinerea parcului. Ca şi piese de apă, se remarcă cele două bazine: bazinul ornamental peisager cu patru ţâşnitori şi bazinul ornamental circular din centrul parcului cu o ţâşnitoare, precum şi două fânţâni artezine publice.

În parc sunt prezente trei opere de artă remarcabile, şi anume: statuia lui Gabor Bethlen, principe al Transilvaniei, amplasata la intrarea în parc dinspre vest; monumentul poetului maghiar Jozsef Atilla, statuie turnată in bronz, realizată de sculptorul Wagner Wandor, situată în apropierea aleii principale centrale; bustul poetului maghiar Petofi Sandor (1823-1849), realizată de sculptorul Farkas Jozsef. Acest monument se află în extremitatea sud estică a parcului şi spre deosebire de celelalte două care sunt amplasate în spaţiul gazonat, este accesibil publicului printr-o cărare pavată cu dale.

Se mai găsesc din loc în loc mici decoraţiuni, mici statui ornamentale reprezentând coşuri , amfore, respectiv un copilaş cu o roabă, amplasate în spaţiul gazonat.

9

Inventarul floristic se constituie din arbori, arbuşti şi plante cu flori. Predomină foioasele: stejarul ornamental (care înconjoară parcul pe laturile de NE şi SV), castanul (Castanea sativa) în spaţiul central îndeosebi, teiul pucios (Tilia cordata) şi teiul alb (Tilia tomentosa) în spaţiul central şi de-a lungul aleii principale, salcâm ( Robinia pseudoacacia), mesteacăn (Betula pendula), oţetar (Rhus typhina), catalpa (Catalpa speciosa), arţar ( Acer platanoides), arţar tătăresc (Acer tataricum), prund decorativ, plop tremurător (Populus tremula). Dintre conifere se remarcă: pinul ( Pinus silvestris), tuia ( Thuja occidentalis), tisa (Taxus baccata), laricea (Larix decidua), molidul (Picea abies), bradul (Abies alba).

În cadrul arbuştilor se detaşează: gutâiul japonez (Ligustrum hibiscus), iasomia (Jasminum fruticanus), ploaie de aur (Forsythya), soc (Sambucus nigra).

Plantele cu flori cuprinse în parc sunt: gazania (Gazania splendens), cana, petunia (Petunia hybrida), iuca ( Yucca elephantipes), begonia ( Begonia elatier), salvia ( Salvia elegans), crăiţa (Tagetes patula). De asemenea există şi un gard viu (boschet) şi plante caţărătoare cum este iedera (Hedera helix).

Fauna parcului o formează în primul rând păsările. În parc se pot vedea mierle (Turdus merula), guguştiuci ( Streptopelia decaoche), vrăbii de câmp (Passer montanus), vrăbii de casă (Passer domesticus), piţigoi mare (Parus major), piţigoi albastru (Parus caeruleus), sticleţi (Carduelis caduelis), cinteze ( Fringilla coelebs),

10

macaleandru (Erithacus rubecula), porumbei (Columba palumbus), ciocănitori de grădină (Dendrocopus syriacus).

Ca şi elemente de interes ale parcului se detaşează: bazinul ornamental peisager, spaţiul central al parcului, spaţiul de joacă pentru copii, spaţiul pavat cu dale din dreptul centrului parcului, respectiv aleea principală centrală.

Bazinul ornamental peisager este situat în jumătatea nord vestică a parcului. Are o suprafaţă de aproximativ 200m pătraţi, o lungime maximă de 25 m, o lăţime maximă de 15 m şi o adâncime de aproximativ 50 cm. Prezintă patru tâşnitori, se remarcă prin forma sa neregulată şi prin faptul că prezintă patru luciuri de apă aşezate la nivele diferite. Are un ancadrament de zid de piatră, ce prezintă neregularităţi şi discontinuităţi, care se armonizează cu vegetaţia din jur, bogată şi abundentă: doi arbori de talie mare (un oţelar şi un tei), numeroase conifere (tuia, tisa) şi plantaţii de iuca. De asemenea suprafaţa aferentă bazinului prezintă la contactul cu aleea de asfalt o bordură de pietre, pe alocuri vizibilă, dar în mare parte acoperită cu gazon sau pământ.

Prin toate aceste elemente bazinul ornamental se încadrează în stilul peisager.

Spaţiul central al parcului reprezintă un punct de convergenţă al aleilor principale din parc şi are o formă

11

circulară. Intrarea în acesta se poate face din trei părţi: dinspre bazinul ornamental peisager urcând nişte trepte, dinspre spaţiul pavat cu dale, tot prin urcarea unor trepte, respectiv dinspre aleea principală centrală. Totodată, oferă şi o cale de acces spre spaţiul de joacă pentru copii, situat în continuarea acestuia spre nord.

Acest punct de convergenţă al aleelor reţine atenţia prin forma sa circulară cât şi prin dispunerea concentrică a principalelor componente: bazin cu apă, alei, vegetaţie, mobilier urban, împrejmuiri.

Astfel, în centrul acestui spaţiu se află un bazin ornamental de culoare albastră, cu o formă aproximativ circulară ( prezintă totuşi patru nişe laterale asemănătoare unor absidiole),cu o suprafaţă de aproximativ 20 m pătraţi, o adâncime de 60 cm, si care este dotat cu o fântână arteziană cu trei nivele având o înălţime de 1,40m.

Urmează apoi o alee circulară asfaltată, un inel de castani, un zid de piatră de aproximativ 50 cm înălţime, prevăzut cu buzunare în care sunt aşezate băncile. Spre exterior zidul de piatră este înconjurat de un al doilea inel de arbori, de data aceasta format din tei. De la zidul de piatră până la aleea de asfalt se desfăşoară un spaţiu cu pietriş, iar în dreptul aleii principale centrale se găseşte o fântână arteziană. Suprafaţa ocupată de acest spaţiu este uşor înclinată dinspre E spre V, fapt evidenţiat şi de profilul bazinului ornamental care prezintă o bordură mai înaltă înspre vest. Acest spaţiu este destinat în mare măsură pentru odihnă şi recreere, dar şi pentru socializare.

12

Spaţiul de joacă pentru copii se află în vecinătatea punctului central al parcului şi este împrejmuit cu un gard metalic având o înălţime de 1,60m. Are o formă neregulată, o suprafaţă de aproximativ 400m pătraţi, acoperită în mare parte cu nisip ,dar şi cu gazon în vest şi nord vest. Accesul se face fie dinspre aleea de pe latura de NE a parcului, fie dinspre centrul parcului.

Vegetaţia cuprinde pini, larice, castani, tei, arţari, pruni decorativi, precum şi tufe de iasomnie.

Băncile (13 la număr) sunt dipuse de-a lungul gardului metalic, iar aparatele de joacă pentru copii sunt moderne, de înaltă calitate şi vopsite în culori vii ( roşu, albastru, galben, verde). În acest spaţiu sunt prezente următoarele aparate de joacă: două hinte, o hintă dublă, un mini carusel, o groapă de nisip, trei căluţi mobili, un căluţ fix, o piramidă pentru căţărare, respectiv două căşuţe de joacă, una cu topogan şi cealaltă cu scări, unite între ele printr-un podeţ. Unele dintre aceste aparate de joacă dezvoltă creativitatea copiilor (groapa de nisip), altele în schimb contribuie la dezvoltarea si evidenţierea curajului şi a responsabilităţii (piramida pentru căţărare, căşuţele de joacă).

Bordura care înconjoară groapa de nisip, respectiv suprafeţele pe care sunt amplasate piramida de căţărare şi căşuţele de joacă sunt alcătuite dintr-un material moale (cauciucat) pentru a atenua şocul rezultat în urma posibilelor căderi sau accidentări.

Spaţiul pavat cu dale din beton, de la ieşirea din punctul central al parcului spre SV este de asemenea un element de interes în cadrul acestui parc. Are o formă

13

dreptunghiulară, o lungime de 20 m şi o lăţime de 6 m . Este amplasat în porţiunea mediană a unei alei care porneşte din aleea laterală cea mai lunga. Este mărginit înspre NE de un zid de piatră de aproximativ 1 m înălţime şi comunică înspre SV prin intermediul unor trepte şi a unei mici alei pavată cu dale de beton cu aleea laterală, care constituie latura de SV a parcului. Prezintă patru bănci, precum şi un grilaj ornamental amplasat deasupra zidului. Destinaţia acestui spaţiu este odihna şi recreerea.

Aleea principală centrală se dezvoltă pe o lungime de aproximativ 200m. De la punctul central al parcului până în preajma bustului lui Petofi Sandor, adică spre capătul de SE al parcului. Această alee asfaltată reprezintă o axă structurală majoră, de-a lungul căreia sunt dispuse simetric vegetaţia, aleile, spaţiile plantate , arborii, respectiv băncile. Este secţionată de aleea ce vine dinspre Strada Pescăruşului în două sectoare, în două porţiuni.

În primul sector se desfăşoară simetric de-o parte şi de alta a acestei alei două rânduri de tei şi două spaţii plantate de formă ovală.

În cel de-al doilea sector rândurile de tei, resprectiv spaţiile plantate, de această dată de formă alungită ( paralel cu aleile), sunt dublate de două alei pietruite şi de alte rânduri de arbori,respectiv împrejmuiri de gard viu.

Băncile sunt dispuse relativ simetric de-a lungul aleilor, iar cele două spaţii plantate alungite se remarcă prin simetria lor, respectiv prin frumuseţea florilor: un rând de cane în mijloc, respectiv cinci rânduri de salvie roşie, în dreapta şi alte cinci în stânga.

14

De-a lungul acestei alei se mai află o fântână arteziană, iar aleea este folosită pentru promenadă, dar şi pentru odihnă şi recreere.

Pentru acest studiu s-a avut în vedere şi opinia cetăţenilor din parc, legată de aspectul general al acestuia, ei răspunzând la mai multe întrebări adresate lor de către membrii echipei de analiză.

În cea mai mare parte cetăţenii se declară mulţumiţi de aspectul parcului, de existenţa spaţiului de joacă pentru copii, de liniştea şi curăţenia din parc. De pildă, doamnă Bondor Viorica (57 de ani) ne- a declarat că: „Sunt mulţumită de parc, vin cu nepoţica mea aproape zilnic, e curat, e frumos”.

Pe de altă parte există şi cetăţeni care şi-au exprimat nemulţumirea cu privirea la unele lucruri cum sunt grupurile de tineri care fac stricăciuni în parc şi pătrund în spaţiul de joacă pentru copii.

Concludentă în acest sens este mărturisirea doamnei Petrilă (65 de ani): „Am o mare nemulţumire, în părculeţul de joacă pentru copii vin de multe ori copii mai mari şi nu-i lasă pe cei mici să se joace”.

În urma analizei efectuate de echipa noastră Parcul Petofi se înfăţişează în prezent într-o stare bună, chiar foarte bună, satisfăcând în mare măsură funcţiile sale principale: tranzit, respectiv odihnă şi recreere. Spaţiul de

15

joacă este dotat cu aparate de joacă moderne şi reprezintă un adevărat loc de joacă şi de bucurie pentru copii. Cea mai mare parte a băncilor sunt funcţionale, coşurile de gunoi sunt puse la îndemâna cetăţenilor, aleile se prezintă într-o stare bună, toate fiind funcţionale.

Totuşi, echipa de analiză a sesizat unele mici nereguli care pot fi corectate. Există cinci bănci nefuncţinale care trebuiesc reparate sau înlocuite. Există zone în care murdăria este persistentă ( de exmplu în zona statui lui Gabor Bethlen) şi prin urmare ar trebui demarată o campanie de curăţenie, mai ales în această parte a parcului.

În spaţiul de joacă pentru copii nu există nici un coş de gunoi, prin urmare ar fi imperios necesar măcar două sau trei coşuri. Ar mai putea fi adăugate câteva spaţii plantate, mai ales acolo unde lipsesc( de exemplu, în preajma spaţiului pavat cu dale de beton)

Si nu în ultimul rând, ţinând cont de opinia cetăţenilor, ,accesul în spaţiul de joacă pentru copii ar trebuie să fie permis numai copiilor, nu şi tinerilor sau adolescenţilor care produc stricăciuni. Prin urmare, existenţa unor plăcuţe restrictive şi prezenţa unui gardian public ar fi benefice.

16