bmus
Post on 19-Dec-2015
235 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Efectul aritmetic se referă la faptul că atunci când rata fiscalitatii scade și veniturile
fiscale (exprimate pe unitate de venit impozabil) vor scădea. În caz con-trar, când rata fiscalitatii
creşte, efectul aritmetic va face ca veniturile fiscale colectate pe unitate de venit impozabil să
crească.
Efectul economic, însă, conduce la un impact pozitiv al scăderii ratei de fiscalitate asupra
muncii şi productiei şi, deci și asupra bazei de impozitare. În schimb creşterea ratei fiscalitatii va
avea un efect economic invers, de penalizare a partici-pării la activitatile impozabile.
Astfel, efectul aritmetic va actiona întotdeauna invers fata de efectul economic. În
momentul combinării celor două tipuri de efecte, consecintele modificării ratei de fiscalitate
asupra veniturilor fiscale nu mai sunt atât de evidente.
XXXXXXXX
În abordarea politicii fiscale trebuie stabilit mai întâi, conceptul de politică fiscală, sfera
politicii fiscale, obiectivele şi rolul acesteia. Politica fiscală reprezintă o component esenţială a
politicii bugetare considerată ca fiind un ansamblu de măsuri iniţiate şi implementate de guvern,
prin intermediul bugetelor publice, în scopul realizării şi menţinerii echilibrului macroeconomic
în economia reală. Intervenţia statului, în cazul politicii fiscale, îşi face simţită prezenţa prin
intermediul unor procese specific financiarfiscale precum: asigurarea echilibrelor bugetare,
alocarea cheltuielilor bugetare şi formarea prin impozite şi taxe a veniturilor bugetare. Politica
fiscală poate fi definită şi ca o formă de intervenţie indirect a statului în economie, aplicabilă pe
piaţa bunurilor şi serviciilor, intervenind cu precădere la ajustarea dezechilibrelor
macroeconomice interne, modificarea ei fiind dificilă şi lentă. Politica fiscală este strict şi total
reglementată juridic, asigurată prin forţa legii, efectul aplicării acesteia în economie simţindu-se
imediat. În sens larg politica fiscală este desemnată în cadrul autorităţilor publice de încasare şi
utilizare a resurselor indispensabile consumului public procurării de servicii şi bunuri publice.
Conceptul de politică fiscală are la bază eficienţa fiscală şi un randament ridicat care va
asigura venituri cât mai mari la bugetul de stat. Această politică are în vedere stimularea activităţii
economice, a investiţiilor, asigurarea protecţiei sociale şi deasemeni susţinerea unui principiu
moral/juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia în contribuţia individual la constituirea
veniturilor. Cu alte cuvinte politica fiscală are în vedere fixarea volumului şi a locurilor de unde
provin resusele de alimentare a fondurilor financiare din sectorul public, procedee de prelevare
care vor fi utilizate, a obiectivelor şi modalităţilor de creare a acesteia prin intermediul
instrumentelor sale specific reprezentate de taxe şi impozite.
Politica fiscală vizează ansamblul deciziilor cu ajutorul cărora se realizează modelarea
sistemului fiscal, din punct de vedere structural, şi se asigură funcţionarea acestuia, în scopul
obţinerii finalităţilor dorite de managerii publici cu putere de decizie în acest domeniu1.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxAutorităţile publice folosesc politică fiscală în scopul atingerii unor ţinte nefiscale, de
natură economică precum modificarea proceselor economice, rectificarea ciclului economic,
eliminarea dezechilibrelor economice. În continuare având în vedere direcţiile spre care se
îndreaptă politica fiscală putem enumera ca obiective principale ale politicii fiscale următoarele:
• alimentarea bugetului cu resurse financiare necesare realizării funcţiilor statului;
• stabilizarea economică prin care se urmăreşte: realizarea unei rate înalte de creştere
economică; atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă; asigurarea stabilizării
preţurilor şi menţinerea sub control a inflaţiei; realizarea echilibrului balanţei comerciale şi a
balanţei de plăţi externe;
• reglarea economiei şi redresarea creşterii economice; relaţiile între fiscalitate, pe de o
parte, reglarea economiei şi relansarea creşterii economice, pe de altă parte, sunt relaţii de
inderdependenţă şi reciprocitate.
• restructurarea şi readaptarea economiei la cerinţele modernităţii şi performanţei
economice
La fel de importante sunt si obiectivele sociale pe care le urmăreste să le realizeze
politica fiscală prin diverse activităti ce vizează reduceri, scutiri de impozite pentru unele
categorii socio-profesionale, supraimpozitarea unor activităţi sau produse cu caracter distructiv
asupra persoanei, etc.2
1 Dimișcă Carmen Iolanda Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, anul III Academia de Studii Economice din Bucureşti “Politici fiscale şi bugetare de relansare a economiei României” colecția working papers ABC-ul LUMII FINANCIARE, nr.1 – 2003 pdf. http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC1_2013/Lucrari/2.11.pdf acesat la data de 12.12.2014
2 Richard A.Musgrave ,Peggz B.Musgrave - Public Finance in Theory and Practice, Mc.graw Hill Book, New York,1984, p. 6-21.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxEconomistul Richard Musgrave a identificat trei funcţii ale politicii fiscale
interconditionate şi corelate cu rolul statului în economie: de alocare, de distribuţie şi de
stabilizare3. În continuare vom analiza aceste trei funcţii ale politicii fiscale specificând rolul
fiecăreia în economie
Politica fiscală are rol alocativ astfel aceasta stabileşte atunci când statul trebuie să
intervină în economie pentru a corija eşecurile pieţei prin identificarea formelor acestora şi
deasemeni prin alocarea eficientă a resurselor pentru evitarea şi reducerea lor. Atunci când se are
în vedere corectarea procesului de alocare/realocare a resurselor cu ajutorul politicii fiscale,
prezenţa statului în economie se resimte prin efectuarea analizei principalilor factori care conduc
la o dereglare a pieţei. Aceşti factori sunt reprezentaţi de bunurile publice, bunurile de
merit/nemerit, externalitătile, puterea de monopol şi asimetriile şi imperfecţiunile informaţional.
Un alt rol îndeplinit de politica fiscală, în concepţia economistului Musgrave, este cel
distributiv. Acest rol decurge din existenţa unor inegalităţi în repartiţia veniturilor care se pare că
este imposibil de eliminate. În dorinţa de a îndeplini cât mai bine acest rol politica fiscală trebuie
să îndeplinească un set de cerinţe: eficienţa prin stimularea tuturor agenţilor economici în
obţinerea de rezultate în economie, solidaritatea prin legătură strânsă de acţiune care se referă la
cei aflaţi temporar în perioade dificile, echitatea atunci când indivizii care participă la viaţa
economică trebuie să fie remuneraţi ţinând cont de capacitatea de produce realizată şi creşterea
economică în contextul în care fundamentarea politicii fiscale trebuie să susţină şi să încurajeze
creşterea PIB-ului pe o perioadă îndelungată de timp.
Rolul politicii fiscale de stabilizare a vieţii economice este dependent de poltica bugetară 4
aplicată, precum şi de poltica de dezvoltare regională promovată în ţara noastră. Constatăm că
prin intermediul bugetului de stat se determină un raport între veniturile publice constitute în
proporţie de peste 90% din impozite şi taxe şi nevoi sociale pentru care se efectueza cheltuieli
publice, urmărindu-se evitarea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale asupra membrilor
societăţii. Cu ajutorul celeilalte politici şi anume politica de dezvoltare regională se specifică
anumite facilităţi de care profită întreprinzători din regiunile/zonele ale căror grad de dezvoltare
economică este redus faţă de restul ţării.
3 Corduneanu C – Sistemul fiscal in stiinta finantelor, Ed. CODECS, Bucuresti, 1998, p 3794 Nuta A si Nuta F - Politici si mecanisme fiscal-bugetare, Ed. Europlus, Galati, 2009, p. 19
Ca mecanism de influenţare a activităţii economice şi sociale, sistemul stabilizator se
bazează pe două compenente esenţiale şi anume cheltuielile publice şi impozitele. În baza
conceptelor privind construcţia şi funcţionarea acestui mecanism s-a ajuns la conturarea
“sistemului stabilizatorilor încorporate” de către economiştii neoclasici, dintre care se distinge, în
mod deosebit P.A.Samuelson. Acest sistem, având în vedere impozite şi cheltuieli publice,
principalii stabilizatori încorporaţi prin politica fiscală în mecanismul economiei de piaţă, mai
include şi alte componente de esenţă financiară cum sunt contribuiile pentru asiguari sociale şi
ajutoarele de şomaj etc. Prin intermediul acestui sistem stabilizator se urmăreşte contracararea
unor fenomene cu caracter destabilizator precum recesiunea, criză, şomajul etc care perturbă
procesele economice şi sociale, respective stimularea evoluţiei pozitive a acestor procese.
Expresie a deciziilor de politică fiscală, sistemele fiscale evaluate tind să atenueze într-o anumită
măsură fluctuaţiile ciclice ale economiilor, fără însă a putea să le elimine în mod integral.
Acţiunea stabilizatoare se datorează flexibilităţii automate a fluxurilor încasărilor fiscale care au
tendinţe descrescătoare în recesiune şi crescătoare în perioadele inflaţioniste, dar şi de creştere
sănătoasă a economiei. În caz de recesiune a economiei, stoparea acesteia şi relansarea creşterii se
realizează prin intervenţia statului. În perioada de stagnare temporară, creşterea deficitului bugetar
poate stimuli cerearea agregată şi îmbunătăţi starea economiei. În cazul în care fenomenul
inflaţionist ia amploare majorarea automată a încasărilor fiscale reprezintă o frână sau un
dividend fiscal care are un efect benefic pentru economie. În momentul în care în economie are
loc o creştere sănătoasă şi prudentă, fiind utilizaţi aproximativ toţi factorii de produce, perioadă
în care tendinţele inflationsite şi deflationsite nu se resimt, creşterea în mod automat a încasărilor
fiscale reprezintă o frână fiscală care inhibă o creştere a economiei. Flexibilitatea automată a
sitemelor fiscale moderne este accentuată de cuprinderea în structura acestora alături de
impozitul pe veniturile persoanelor fizice, a impozitului pe societate şi a impozitelor pe venitul
consumat. Acestea au rolul de a stabiliza economia prin tendinţa de nivelare a fazelor ciclurilor
economice.
top related