0_sfantul_ioan_botezatorul.ppt

Prof. Maria Păduraru

“Sfinte, izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă la tine…” (din Acatistul sfântului)

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în Ţara Sfântă.

Părinţii săi Zaharia şi Elisabeta erau doi oameni înaintaţi în vârstă şi cu frică de Dumnezeu.

Ani la rând, cei doi bătrâni s-au rugat cu

multă credinţă lui Dumnezeu să-i binecuvinteze

pentru a avea şi ei un copil.

Într-una din

zile, Zaharia, care era preot şi slujea la templu, a primit înştiinţare de la îngerul Gavriil că Dumnezeu le va da un copil, care se va numi Ioan.

De asemenea, îngerul i-a mai spus că acel copil se va umple de Duhul Sfânt şi va vesti oamenilor despre venirea Mântuitorului promis, a lui Iisus Hristos, precum şi modul în care ei vor trebui să se pregătească pentru a-L întâmpina.

“Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte acestea? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei. Şi îngerul, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.” (Luca 1,18-20)

La câteva luni de la această întâmplare, Elisabeta a primit vizita verişoarei ei, Fecioara Maria, care fusese aleasă de Dumnezeu să-L nască pe fiul Său. Îndată ce aceasta a intrat în casa lui Zaharia, Elisabeta a simţit cum pruncul îi saltă în pântece, mărturisindu-L în felul acesta, înainte de a se naşte, pe Mesia.

“Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a

născut un fiu.” (Luca 1, 57)

“Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.” (Luca 1, 58)

Iar în a opta zi, au venit să-i pună numele, şi toţi îl numeau Zaharia, după numele tatălui său. Dar Elisabeta a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.

Cei prezenţi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheama cu numele acesta.

“Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tabliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat, şi îndată i s-au deschis gura şi limba, şi vorbea binecuvântând pe Dumnezeu.” (Luca 1, 62-64)

La şase luni după naşterea lui Ioan, împânzindu-se vestea că Irod şi-a trimis ostaşii să ucidă pe toţi pruncii mai mici de doi ani, Elisabeta, rămasă văduvă în urma uciderii soţului ei, Zaharia, s-a ascuns cu fiul ei într-o scobitură a unui munte.

Dar nu după mult timp, ea a murit şi Ioan a rămas singur în pustie.

Pruncul a fost

luat sub aripa protectoare a unui înger trimis de Dumnezeu, care a avut grijă de el, pregătindu-l totodată pentru misi- unea pe care o avea de îndeplinit.

Î

În pustie, Ioan a dus o viaţă plină de smerenie.

Sfântul era

îmbrăcat într-o haină din păr de cămilă,

prinsă cu o cingătoare din piele,

iar de mâncat, se hrănea doar cu lăcuste şi miere

sălbatică.

Odată ajuns la vârsta maturităţii, la treizeci de ani, Sfântul Ioan a început să propovădu- iască oamenilor despre venirea lui Mesia. Predica sa, plină de puterea Duhului Sfânt, atrăgea pe mulţi oameni din tot cuprinsul ţării.

El le spunea că, deşi fac parte din poporul ales de Dumnezeu, ei nu sunt pregătiţi să-L primească pe Fiul Său. De aceea, îi îndemna pe toţi să se pocăiască, să facă fapte bune, să fie cinstiţi, milostivi şi morali.

Întrebat fiind de popor şi de farisei dacă el este Hristosul, Ioan le răspundea zicându-le că, atunci când va veni, Mesia va boteza cu Duh Sfânt şi foc, nu cu apă, cum făcea el. De asemenea, le spunea că Hristos îi este cu mult superior lui, el nefiind vrednic nici măcar să dezlege cureaua încălţă- mintelor Sale.

Pentru sfinţenia vieţii sale, Dumnezeu i-a acordat marea cinste de a-L boteza pe Fiul Său, la râul Iordan.

Numai un om de o mare vrednicie, ca el, ar fi putut primi

de la Dumnezeu îngăduinţa de a-L

boteza pe Hristos, pe Mântuitorul lumii.

Întreaga viaţă a sfântului Ioan a fost o mărturisire a venirii Mântuitorului şi a chemării poporului la pocăinţă. De aceea, când regele Irod Antipa a divorţat de soţia sa pentru a se căsători cu Irodiada, soţia fratelui său, sfântul Ioan a început să-l mustre pe acesta, spunându-i că prin această fapta Îl supără pe Dumnezeu.

Din cauza acestor mustrări, regele Irod a poruncit ca sfântul Ioan să fie întemniţat.

Irodiada îl ura foarte mult pentru adevărurile pe care le spunea şi de aceea voia să-l vadă mort. Printr-un vicleşug, a reuşit să-l convingă pe rege să poruncească tăierea capului Sfântului Ioan, care s-a săvârşit prin moarte mucenicească.

Prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei, Salomeea, a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.

Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.

Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă. Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.

Biserica Ortodoxă are şase zile de prăznuire pentru Sfântul Ioan Botezătorul:

23 septembrie

Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul

7 ianuarie

Soborul Sfântului Prooroc,

Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan

24 februarieÎntâia şi a doua aflare

a Capului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan

25 mai A treia aflare a capului

24 iunieNaşterea Sfântului

Ioan Botezătorul

29 augustTăierea capului Sfântului Ioan

(zi de post pentru întreaga Biserică Ortodoxă)

Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul şi cel mai mare prooroc al Vechiului Testament. Propovăduirea sa a coincis cu sfârşitul Legii Vechiului Testament.Domnul nostru Iisus Hristos şi Sfântul Ioan Botezătorul erau verişori. Cu toate acestea, ei nu s-au văzut niciodată până la Botezul din râul Iordan.Mântuitorul a spus despre Sfântul Ioan că este cel mai mare om născut din femeie, arătând prin aceasta vrednicia şi sfinţenia sa.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost cel ce a pregătit calea venirii Mântuitorului.

El a fost un mare ascet şi predicator, îndemnând poporul iudeu la pocăinţă.

ascet= călugăr care se retrage într-un loc ferit de lume, petrecându-şi viaţa în post, rugăciune şi nevoinţă.

predicator= mărturisitor

Prin curajul cu care a îndemnat pe oameni să se întoarcă la credinţa cea dreaptă, el este model de mărturisire a credinţei pentru noi toţi.

Sfinte Ioane, Botezătorul Domnului, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!